Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție a emisiunii Ferestre către suflet,
realizată de TeleM în colaborare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Pentru astăzi
vă propunem un dialog așa cum. Ne place nouă, românilor, să spunem, care ne unge pe
suflet. Asta și datorită temei pe care o propunem și persoanei despre care vom
vorbi, dar și invitatului pe care îl avem astăzi alături de noi.
Vom vorbi astăzi despre părintele Teofan Merlă, duhovnicul din cetate, cum mai este
cunoscut, trăitor în Mănăstirea Cetățuia mai bine de 50 de ani. Pentru aceasta am
invitat astăzi în studio, alături de noi, un părinte în vârstă, aflat la o vârstă
patriarhală. Este vorba despre părintele Neculai Stoian de la Parohia Izvorul
Tămăduirii CUG din Iași.
Părinte, Doamne ajută! Bine ați venit alături de noi! Bine v am găsit și Dumnezeu
să vă binecuvânteze în lucrarea care o faceți de. Transmisii de cunoaștere, ședințe
două, nici chirie a credincioșilor.
Cei care l au cunoscut scriu despre părintele Teofan Merlă. Sunt foarte multe
cărți. Chiar și eu am aici o broșurică cu mărturii despre viața părintelui. Văd că
și dumneavoastră aveți câteva cărți. Da, da. Și știu că dumneavoastră l ați
cunoscut destul de bine pe părintele Teofan când l ați cunoscut și cum l ați
cunoscut?
Da, pot să am câteva precizări. Și anume chestii legat de viața mea, în sensul că
nu pot fi roșa dintr o dată să spun lucruri care nu mă privește și legăturile și cu
ale mele, eliberatorul mele personale, că întâi și întâi eu am vrut să mă fac
învățător și. După aceea am făcut patru clase, și a făcut șa și și așa sau așa,
șapte la Școala Pedagogică Unistil.
Și către cei care se amânau către sfârșit, așa cum se făcuse rânduială acolo și
vindeau sau nu unde iau banii, plecau Moșe. O rămas cineva la urmă și eu m am uitat
să văd fi statul de plată. Mai este cineva care nu i am dat banii? Și am văzut
acolo că mata ai fi mierlă sau că aș fi fost folosi eu așa, da nu mi pasă.
Mă gândeam poate noi să suma noi înșine sau ceva o slujbă și dacă voiește, ce să
fac? Așa o fac cu bani. A și ușor distrus. Nu se folo lăsat o anumită bancnotă
frumoasă în fața mea, e acolo ștampilată și o plecat și în scrierii care a mai
făcut o despre el spun așa că el s a topit ca o umbră la mijlocul amiezii.
Și asta în felul PR. A fost prima întâlnirii a mea cu părinții după aceea. L-am
contactat pe altul lunar, mergem acolo și a început să ia o legătură duhovnicește
cu el. Nu m am spovedit, eram la părintele vicar Nona. Eram asta nu mă spovedi la
el, dar mă sfătuiam cu dânsul și îl întrebam despre preoții.
Mai târziu i am cerut un sfat. Care e rolul ARIS în? Cu întrebări la alți duhovnici
și anume. L-am întrebat o dată pe părintele Condurache, care era preot din belșug
și am spus Părinții scrie în canoane. Așa că cei care se împărtășesc așa mai des
sunt scutiți de post. Dar cum sunt scutiți ei copiii cu pariu până la 7 ani?
Bolnavii, cei care sunt chip, rod, cei care sunt în internate au un regim, ba e, ba
e puțin sever. Și bătrânii, da, au întrebat. Așadar, bătrânii în canon spun Spune
când vii, când ai o bătrână șansă. Eu sunt supărat teafar când e un bătrân. Da, eu
aveam două răspunsuri înainte la Condurachi E ușor, Sașa, Eu când am învațat la
Cernăuți, părintele Sfânt Coca mi a spus așa ca eu nu am cunoscut părinți în cocă.
Așa o spus cât omul este bătrân la 60 de ani. Dacă el e la 60 de ani, puteți să
mâncați liberi sau nu e nevoie, Dacă fost mai ții. Dacă nu am și vecin, ce, ci ție
este spre sănătatea ta. Aș. Așa eu sufăr Italia. Alt preot nu spus așa duhovnic că
o ovul poate să mănânce și tot așa la vârstă înaintată, dar vârsta înaintată este
dupã cum o socotește el.
Și după cum se simte el, să sunt mai bătrân sau mai tânăr, sau cutare rob și că nu
am ceva. Părinții lui Teofan. Răspunsul lui o fost următorul Postați o gîndit un
pic s o uitat la mine. El nu avea mișcări fulgerătoare. Așa am făcut așa o dată și
o să închid ochii puternic, așa, ca niște faruri. A supravegheat și o fost o este
bătrîn din pântecele mamei sale.
Dar pentru că sunt bolnav și internat aici, am primit dezlegare ca să mă. Spovediți
sau sfinția voastră mă împărtășesc prin sfat cu operații sau cutare sau cutare. Ce
tratament avia o mic credincioasă bon și o veneau mulți din partea lui, care i avea
dezlegare și ei, printre altele, din vreme întrebam Nuci eu?
Ce au speculat părinții lui sau ceva cumpără duhovnicul Mariei. Această intenție a
lui de a specula duhovnicul este cea la care așteaptă să i se spună și în care el
mai pune anumite anumite întrebări care iz pertinente, care să facă să nu pară o
justiție acolo, să pară o anchetă. Cine să pară, cine nu să pară, să fi o legătură,
să fac colindător de barieră aceasta între duhovnic și cel la care se mărturisește
O apucați funii ombilicale din pom, vedenii sufletește și în felul acesta am aflat
multe, multe lucrări de a părintelui care erau atât de folositoare și.
Pertinente pentru viața care era destul de vârtoasă la vremea respectivă. De ce? De
ce îl iubea lumea atât de mult? Mi ați povestit episodul acesta. Da, da, e cam
aceea de bani în care el se mira. Dar eu ce fac cu bârna? Da, așa e vorba. O parte
din răspunsurile astea le avem și încă nu știm. El a ajutat foarte mulți studenți,
elevi sau familii n că nu știm noi câți.
Nu știm noi când Bunul Dumnezeu și noi? Ei, da. De ce îl iubea lumea atât de mult?
Pentru sfaturile Sale? Dar mulți aduc mărturie acum pentru miracolele pe care El le
săvârșea. Mergeau pentru prima dată la părintele și părintele le spunea pe nume.
Da, da, așa este. Știam asta. Și a mi e confirmau anumite persoane care veneau și
spun nici un cunoscut părinte.
El era chiar cetatea lui, era din cetate. Iar la Cetate e impresionant. Da, asta e,
Ați povestit episodul acela cînd i ați propus să îl luați cu mașina, să îi arate un
pic de ase Iașul Și da, da, nu a vrut să părăsească el parc, nu a părăsit
mănăstirea. Așa este. Să fie bolnav, luat și dus până la spital și adus înapoi.
Da, era părintele Ioachim Boghian acolo, trăitor care lucra la gospodării sub
părintele Teofan. Sigur, erau cele. Erau monah și o spus Părinte, eu nu am ieșit în
târg de când sunt în Cetățuia și nici părintele lua i. Decât la spital. Ai știut,
Dario, deși nu știu dacă mă ajută și la spital, tot aici am să rămân.
Părintele era un trăitor numa cu trupul. Aici, vrând să ajungi la parter spirituală
și o pui, cel care era și cunoștea și peste era o muncă, o făcea tranzit așa, peste
gândirile unora, încât aceia trebuiau să descifreze cuvintele lui. După aceea.
Trebuia să descifreze ca să își dea ei seama și rămâneau legați, ancorați din
cadou.
Tweet Nu avem nicio treabă. Sper ca după vreo doi ani de zile să se angajeze la
Mitropolie și să fie numit consilier economic. Pai așa, da Steaua, uite mai falit,
Da, da, da, da știu ce nu am prins dumneavoastră carii noi? Nu, nu. Nu le pricep.
Eu sunt și eu duhovnic. Eu. Viață, să spunem așa, dar trăirile lui erau peste.
Adica noi le așteptăm la unii oameni să fie așa, să avem așa oameni, să avem sfinți
între noi, să avem duhovnici mai între noi, ca să poată să se lupte cu forțele
iadului. Părintele. Cu forțele iadului și porțile iadului care Mântuitorul Isus
Hristos, Biserica nu va fi biruit niciodat din porțile iad ajută care și opresc
totdeauna ar fi să pare că și opresc la viitorul lor, care este numai fizic și
numai trăitor în păcate.
Fiecare. Noi nu sunt greșeli, după cum știm foarte bine că oricât s ar strădui de
2000 de ani, nici un cuvânt de-a Mântuitorului Iisus Hristos nu poate fi combătut
din nimic niciodată. Și nu a reușit. Nimeni nu a reușit până astăzi. E un ansamblu
ce spornice ai sorții, biserica ți cu tari tari. Eu sunt Hristos ciung.
Când eu as rosti un ușor, i am spus așa Mata aduci a caz ca mistica ultimei ristos.
Adevărat a strica o Christos adevărat acas fi votat ca. Să nu i spui așa. Vorbeați
de acea generație. Un lucru absolut remarcabil e faptul că toate candelele, absolut
toate candelele din cimitirul în care este înmormântat părintele Teofan stau mereu
aprinsă.
Da, mereu aprinse. Și era un grup de credincioși care se îngrijesc de toate acele
morminte. Toate sunt împodobite cu flori, cu icoane. O evlavie deosebită a
oamenilor de a scrie. A spus pe vremuri sfânt acum și așa era. Cărând la mormântul
Sfântului Voievod Ștefan cel Mare niciodat nu s a stins candela, nu se va strânge
la părinți sau falcan, pentru că el o ține aprinsă.
Să fie stat așa, judeca așa la mai cunoscut părintele. De asemenea, și înainte el
de a și da obștescul sfârșit la o fost internat la Biserica Sfântul Spiridon. Acolo
m am dus la căpătâiul lui cu anumite persoane, printre care și. Fiul meu, preotul
paroh la Instrumentele mântuirii, Da. Și erau acolo o criză de medicamente care noi
am făcut, nu mi a făcut rostul, deși ele medicamente pentru părintele, pentru că el
nu respingea aniși partea aceasta care este a medicului, că el tratează și Dumnezeu
o vindecă.
Așa e SOS Ridichile ți Sotir, cel care mă și mântuiești și voinică, da. Și le a mai
cunoscut de vreo două săptămâni așa ceva, înainte de a muri. Era cu preoteasa, eram
cu Zenaida, era cu fără. Fănica era Paul. Era avut cu autorul cărții, al lui
Scutaru. El mi o pregătit părintele Dosoftei, al Sofiei și. Am intrat la dânsul.
Eu au fost primii. Lita, Tony și a stat capul juma de oră și parcă nu era bolnav.
Stătea așa și se uita la fiecare așa, pe fiecare o lua la rând. Pot să închid. Și
nu a făcut din mâni. Așa ne am apropiat de dânsul și o persoană opriți din mână ca
o persoană, opriți din mână. Și eu am rămas în mijloc și el o atent și au spus Să
vorbiți despre sfânt dacă știu despre Sfânta Treime.
Sfântă Treime, ca să audă și alții. Alții eram tot boi. Da, vinifera ordinar, Da,
Elena cu gândul da și că e la verzi când o luați la ele în rând, la cele sfinte. Eu
am citit un text de-al dumneavoastră de prin 2014. Da? În care îl enumerați pe
părintele Teofan Merlă printre marii duhovnici ai ei. Da, așa e.
Părăian la Da. Părintele Cleopa de la Larisa. Da, da. Și cât de mult a contat
faptul că, iată, Iașul a avut și poate vorbi astăzi de un astfel de mare duhovnic
al cetății? Da, aș putea sfârși. O fată când se mărite. Bucuria ei este când sunt
mărite ca atare, dar ei să aibă zestre împlinit, dar zestre și ei numai din
covoare, din fier nins din nou, așa, din plapumă cum se făcea nainte și este din
zestrea credinței care i o luă fiului ei de la părinți.
Prin puterea nu era puterii personale, era vrednicia lui. Învrednicit de către
putere Dumnezeu, de Mântuitorul Isus Hristos, zestre pe care noi, iată, Iașiul da
cultural și spiritual, o moștenire osebit, dar și deșert. Nu, nu. De exemplu, când
se tămăduiau Sfinții Părinți cu tămăduire, cineva s au sculat din morți.
Nu spune eu. Pe Isus Cristos. Eu vin din sau către tine, însă El făcea asta. Era
atât de dotat și de gânditor, încât îl titreaza pe fiul lui Nu i părinte, nu e lei
la mijloc și Dumnezeu, deși le dublează, e momentul. Asta a vrut si fast food urile
noastre. Dumnezeu e momentul asta. Am fost ca o un, o victorie, o dumnezeire a
orașului Iași, a cetății care era nu așa, cetățuia, un eu hoț mare lui poposit
Dosoftei și aș putea e mai recentă, Iustinian Marina, care și el s a călugărit la
Cetățuia Sudiți, pe insula Marieta.
Așa și frumos. Vicar al Mitropoliei. Așa este. Da, spuneați de trezit conștiințe nu
pot, Nu pot să nu vă întreb. Chiar dacă e un aspect așa, un pic colateral, să vă
întreb despre. Binecuvântările pe care El le dădea erau foarte originale, să spunem
așa. Ea era acel bobârnac de da, da, e originale. Eu la mă întreba, să știți?
L-am întrebat și o întreb așa Al, sfânt, nu numai el, că el spunea, de exemplu,
cuiva e răspuns Așa că îl iei. Trezește i mintea. Aceea bobârnac sau lovitură compo
tiv lumii și era mai apasat pe asta. Vreau. Sosul dumneavoastră îi trezește mintea,
dar răzeșii nu or muni numa acolo. Unii mei slabă de el dă el.
Binecuvântare trebuie să fii e maniera și asta, încât în partea luminata unii este
conștiința, un este gândirea și o scânteie rodul Duhului Sfânt Duhului Sfânt,
trăirea ca atare. Nu i așa că are trăiri în coboară din minte în inimă? Și trăirea
religioasă se produce în inimă, spune el. Așa lin, cu așa lucrare la mine este o
lucrare.
Asta aș vrea să spun, este o lucrare duhovnicească ca El să cânte ce este partea,
partea fizică, să o despartă din parte din rugăciunii, care este trăirea ei. Cam
așa eram eu, așa am în am. Am priceput o de la de la dânsu, da. Și reușea el să
trezească. Reușea o ardere ușoara, că mulți plecau jos. Eu am întâlnit persoane mei
încoace.
Care scaunul și fericit și acum a sărit locu. Unii și acum e exact că atunci sunt.
Așa di o rămas impregnat în viața lui gândirea. Dar simțurile mele, încât eu, când
momentul când mă abat de la ceva și asta mi aduc aminte, văd, e oval și ies din
dreapta roșu, deși cum mai trage o hotar, tragi hotar și să o ieși cu gogo ruliu,
ai ș o vor.
Și deși acolo, la noi, izvorul. Tămăduirii și când mergi către mormânt, mai
trăiești și la Izvorul Tămăduirii, ca să avem ce să avem noi un spor mai mare la
zidirea bisericii. Când să încheiem deja de 20 de ani un șantier, dumneavoastră vă
doresc sănătate. La mulți ani! Bucurii duhovnicești! Mi e dor să vă voi veni cu
viteză.
Și un mic cadou îți va ocrotească pe toți. Abidal Vă mulțumesc pentru el! Noi vă
mulțumim pentru că ați venit alături de noi trei oameni buni! Ce să mai zic, Am zis
și cu alte prilejuri. O spun și acum. Am avut și avem mari duhovnici printre noi.
Important este să avem ochi și urechi și simțurile noastre să fie ascuțite și
îndreptate către cele duhovnicești și spre cele spirituale.