Pag.

Culegeri din ziarele pãrintelui Iosif Trifa

Pãrintele Vasile Ouatu

1932 - OD-6-2 - 7-II-1932

Cuvîntul pãrintelui ºi fratelui Vasile Ouatu

e împlinesc doi ani de la înfiinþarea secþiei Bucureºti a

S Oastei Domnului. E un timp aºa de scump inimii noastre!

E timpul în care s-au desfãºurat luptele noastre. Cei
adormiþi în somnul pãcatului s-au trezit. Cei care nu ºtiau sã
mînuiascã armele, au învãþat de la Duhul, meºteºugul acesta în
Biserica lui Hristos. Cei care spuneau cã nu cunosc pe satana ºi
uneltirile lui, au fãcut cunoºtinþa de îndatã ce-au început a trãi
Evanghelia.
Credinciosul adevãrat, numai adîncind Evanghelia devine ostaº
al lui Hristos.
A o adînci - înþeleg nu numai cu înþelegerea minþii, ci ºi cu
predarea inimii - este a face o ºcoalã mare, neasemãnatã.
Dumnezeu m-a trecut pe bãncile acestei ºcoli. El mi-a pregãtit
o lecþie. Lecþia suferinþei.
Am fost nevoit sã mã despart de fraþi în urma poruncii pe care
Dumnezeu mi-o trimitea printr-un preot: socoteºte-te cã ai murit
pentru ei ºi cautã-þi de sãnãtate. L-am ascultat. Dar satana furiºa
în mine teama cã oile se vor pierde.
Luni de zile am stat departe, departe de fraþi. Nu mai puteam
decît plînge ºi sã mã rog pentru ei. O durere pe care numai un
ostaº o poate cuprinde cu inima lui.
Dar în suferinþa aceasta, în ºcoala la care intram întîia datã în
viaþã, Domnul mi-a trimis spre mîngîiere ºi întãrire douã mari
bucurii. Cea dintîi: bucuria întîlnirii, în aceeaºi ºcoalã, cu
pãrintele Iosif. Vremea pe care am trãit-o cu acest trimis al
Domnului, în împãrtãºiri duhovniceºti, nu o pot zugrãvi. Dar ceea
ce þin sã vã spun e cã am fost copleºit cu desãvîrºire de jertfa pe
care, zi ºi noapte, o fãcea pentru ostaºi, purtîndu-le de grijã, pe
patul unei suferinþe care-l lasã fãrã nici o putere trupeascã. De
aceea rugãciunea noastrã pentru el sã nu conteneascã pînã în
veºnicie!
A doua bucurie mare a fost trimiterea unui dar de sus. Domnul
mi-a umplut golul casei cu un copil. Nãdejdea mea e sã facã
Trimiþãtorul din el un ostaº al Sãu. ªi sã ducã mai departe ceea ce
eu am început numai.
M-am întors în mijlocul frãþiilor voastre, numai Dumnezeu ºtie
cum.
Cîte nu s-au petrecut în urma mea în turma duhovniceascã pe
car e a trebuit s-o pãrãsesc cu durere! Satana a d at as al t u l .
Mi-aduc aminte de bucuriile mele de acum un an: îmi rîdea inima
vãzînd pe unii fraþi cum cresc duhovniceºte. Lumina pe care am
aprins-o în ei, a stins-o satana, regele întunericului.
De aceea în seara asta de sãrbãtoare, eu sãrbãtoresc un an de
doliu, pentru pierderea sufletelor ce le strînsesem anul trecut!...
Pag. 2

Totuºi nu vã întristaþi. Domnul ne-a spus sã nu deznãdãjduim.

De pãcatul acesta mã feresc: veghind, rugîndu-mã ºi luptînd sã
recuceresc poziþiile pierdute.
Rugaþi-vã ºi voi Domnului Oastei sã aprindã în noi duhul
rãzboiului duhovnicesc, ºi sã coboare în noi dragostea ºi puterea
de a îndrãzni în Numele Lui. Numai aºa vom avea bucuria de a-L
mãrturisi ºi de a-L urma.

Preot Vasile Ouatu. (Dupã notele unui frate ascultãtor).

1935 - OD-5-1 - 1-III-1935

Cine rãspunde?... Cine?...

cumpa înviorare pe care Dumnezeu o dãduse acestei

S
durere.
Biserici ºi acestei þãri printr-un vas umil ºi smerit - iatã
a ajuns azi o frãmîntare, o tulburare, o amãrãciune, o

Prin tulburarea Oastei Domnului, biserica noastrã a intrat

într-o frãmîntare nouã, care a cuprins deodatã întreaga þarã.
Desigur, e o frãmîntare ce trebuie sã dea de gîndit tuturor.
Urmãrile ei, sînt incalculabile. Nu spunem vorbe goale. Cine vrea
sã se convingã, sã pofteascã a lua contact cu oºtile de prin þarã.
Sau sã treacã pe la redacþia noastrã de aici de la Bucureºti ori
Sibiu, sã afle ce spun grãmezile de scrisori ce sosesc mereu de la
fronturi.
Din gravele urmãri ale acestei frãmîntãri, se desprind
deocamdatã, urmãtoarele constatãri:
Întîi, tulburarea a izbit pe ostaºii cei începãtori ºi mai slabi în
ostãºia Domnului. ªi i-a întors iar acolo de unde au plecat: la
pãcat. O sumedenie de suflete care doreau sã iese din lume, s-au
întors iar în lume. O sumedenie de suflete care plecaserã din
Egipt, s-au întors iar în Egipt.
Peste tot, miºcarea Oastei a fost izbitã în darul cel mai scump
ce-l avea: în convertirea sufletelor.
Pescuirea Oastei deocamdatã a încetat. Peºtii fug îngroziþi de
noua undiþã care li se aruncã (vechiul undiþaº cicã n-are permis
de a mai pescui suflete).
Al doilea, tulburarea Oastei a adus din greu apã pe moara
sectelor. Azi toate sectele chiuie de bucurie pe urma înviorãrii pe
care mitropolia de la Sibiu a dat-o Oastei. În toate pãrþile aleargã
acum sectele cu undiþa lor. În toate pãrþile - ne scriu fraþii ostaºi
- sectarii al earg ã acu m cu L u m i n a S a t el o r î n mî n ã ºi spun
poporului: Vedeþi, oameni buni, vã spuneam noi cã în bisericã nu
se poate face nimica bun... vã spuneam noi cã în bisericã nu vã
puteþi mîntui... cãci uite aþi avut ºi voi un preot vrednic... unul
care predica cu putere Cuvîntul lui Dumnezeu ºi strîngea suflete
sub braþele Crucii... dar iatã, vedeþi, Biserica voastrã îl dã acum
afarã, îl alungã, îl batjocoreºte, îl prigoneºte...
 Pag. 3

uitaþi-vã aici în Lumina Satelor cum îl aratã în batjocurã ca un lup

îmbrãcat în piele de oaie (un ostaº ne scrie cã sectarii plãtesc cu
cîte 20 de lei nr. din Lumina Satelor, unde pãrintele Iosif e arãtat
ca lup îmbrãcat în piele de oaie).
Cu astfel de predici colindã acum sectarii satele, ºi fireºte, pe
ici-colo, apucã cîte un suflet.
Ne întrebãm, cine rãspunde pentru acest dezastru? Pãstorul
nostru cel mare ºi bun, a umblat plîngînd dupã oaia cea pierdutã,
iar azi?... Pãstorul alungã oile?
Oastea Domnului a fost unica oaste temutã în faþa sectarilor,
iar azi i s-au întregit lipsurile în aºa fel cã trimite oile în tabãra
sectarilor.
Ce osîndã!
Al treilea: tulburarea Oastei este o grea loviturã ce i se dã
indirect ºi ierarhiei ºi autoritãþilor noastre bisericeºti. De ce?
Pentru cã lipsa de simþ ºi de dragostea de la Sibiu, au tîrît în faþa
poporului lucruri care trebuiau aranjate înãuntrul cadrelor noastre
ierarhice, bisericeºti.
Întreb: ce a rãmas în sufletul poporului cînd un episcop îl tîrîie
pe un preot la judecatã în faþa poporului - ºi încã ce judecatã!...
o adevãratã încercare de asasinat moral!... ºi cînd sub aceastã
judecatã stã un preot prin care Duhul Domnului a rãscolit o þarã
întreagã pentru lucrurile mîntuirii sufleteºti?...
Dacã voiþi sã aflaþi ce a rãmas în sufletul poporului pe urma
acestei cumplite proceduri, vã rog sã treceþi pe la redacþiile
noastre de aici ºi din Sibiu - ºi veþi afla din scrisorile ostaºilor.
Întrebãm, cine rãspunde pentru acest dezastru? Cine?
ªi întrebãm, ce mãsuri grabnice s-au luat ºi se iau în faþa
acestui dezastru?
ªi totuºi, în aceastã tulburare este ºi ceva bun, rãmîne pe urma
ei ceva bun.
Domnul n-a lãsat ºi nu va lãsa sã cadã niciodatã lucrul din
Oastea Lui. Oastea rãmîne. Trecutã prin foc ºi furtunã - aurul ei
va strãluci mai cu putere. Ostaºii stau cu toþii santinele
neadormite, la post, la priveghere, la datorie, la luptã.
Fronturile ºi-au spus cuvîntul. Avem la mînã declaraþiile
aproape a tuturor ostaºilor din þarã. Toþi spun într-un glas:
rãmînem fiii credincioºi ai bisericii ºi pãrintele Iosif sã ne predice
despre Isus Cel Rãstignit ºi mîntuirea sufletelor.
De altcum, aici este cheia ºi rezumatul întregii frãmîntãri.
Încercarea de a-l scoate pe pãrintele Iosif din miºcarea Oastei,
a p r o d u s - p r ecu m er a d e aºteptat - o generalã tulburare ºi
frãmîntare. Iar încercarea absurdã de a-l þinea despãrþit de aceastã
miºcare astupîndu-i graiul cu forþa publicã, înseamnã vãdit
agravarea situaþiei ºi a consecinþelor ei.
Daþi pãrintelui Iosif ceea ce Dumnezeu i-a dat - ºi liniºtea
îndatã se va restabili.

Preot Vasile Ouatu - Ostaºul Domnului - Bucureºti.

Pag. 4

1937 - IB-9-1 - 28-II-1937 - 1940

A trecut la Domnul pãrintele Vasile Ouatu!
- Vorbirea pãrintelui Iosif la înmormîntarea pãrintelui Vasile
Ouatu -

reasfinþite stãpîne, iubiþi creºtini ºi preaiubiþi fraþi din

P ostãºia Domnului!
O mare durere ne-a strîns pe noi azi aici, la biserica
aceasta din capitala þãrii. Am venit sã petrecem la locul de odihnã
pe acela care a fost bunul pãstor al acestei biserici ºi pe acela care
ne-a fost pãrinte drag ºi conducãtor scump în Oastea Domnului.
Stãm îndureraþi în faþa acestui sicriu. Dar în durerea aceasta
este ceva deosebit. În durerea aceasta este ceva care înalþã ºi
sfinþeºte suflete. Avem în faþa noastrã un sicriu înãlþãtor de
suflete, pentru cã acel care s-a topit ºi zace în acest sicriu, s-a
adus pe sine însuºi ca o jertfã vie, sfîntã ºi bine plãcutã lui
Dumnezeu (Rom. 12, 1) . Avem în faþa noastrã pe unul care, cum
zice ap. Pavel, cãci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de
moarte, ºi ºi-a pus viaþa în joc (Filipeni 2, 30) . S-a cheltuit pe
sine însuºi pentru Evanghelia Lui. Avem în faþa noastrã pe un
erou al lui Hristos, care s-a jertfit pentru cauza Lui, pentru
Evanghelia Lui, pentru Biserica Lui.
În fiinþa Evangheliei este ºi jertfa. Evanghelia însãºi este jertfa
cea mare ºi scumpã a Scumpului nostru Mîntuitor. Iar biruinþa
Evangheliei a fost de la început ºi va fi pînã la sfîrºitul veacurilor
jertfa celor ce pãºesc pe urmele Domnului; jertfa celor care sînt
gata sã-ºi dea viaþa pentru cauza Lui.
Evanghelia a dat în toate timpurile eroi ºi martiri. ªi trebuie sã
dea ºi azi. Trebuie sã dea mai ales azi. Într-o vreme cînd ideea
naþionalã dã eroi ºi martiri, într-o vreme cînd ideea comunistã dã
º i ea mo r þ i º i er o i , într-o vr eme cî n d ch i ar º i s p o r t u r i l e º i
distracþiile dau ºi ele morþi ºi eroi - cu atît mai vîrtos Evanghelia
lui Hristos trebuie sã dea eroi ºi martiri. Cãci e timpul cînd
Evanghelia cere ºi ea eroi ºi martiri.
ªi iatã, avem aici în faþa noastrã, pe un astfel de erou al lui
Hristos, care ºi-a dat viaþa pentru Evanghelia Lui. Avem pe unul
care a cãzut moarte de erou pe frontul Oastei Domnului, pe
frontul cel mare de luptã contra anticristului fãrãdelegilor.
Omeneºte vorbind, noi trebuie sã ne lãudãm cã Oastea
Domnului a venit ºi aici sã facã dovadã cã Evanghelia lui Hristos
mai dã ºi azi eroi ºi martiri. Miºcarea aceasta hulitã ºi prigonitã,
iatã face azi dovada cã noi ºtim sã ºi murim pentru biruinþa
Evangheliei.
Sã mai înºir ceea ce a fãcut pãrintele Vasile pentru Evanghelia
l u i H r i s t o s , c r e d c ã e d e p r i s o s . Vi a þ a l u i º i j e r t f a l u i s - a
desfãºurat sub ochii noºtri. Despre jertfa lui mãrturiseºte ºi
biserica aceasta mãreaþã pe care a ridicat-o alãturi de biserica
zidirii sufleteºti.
 Pag. 5

Iubiþi fraþi din ostãºia Domnului!

O mare durere ºi pierdere ne încearcã.
S-a stins cel ce a luptat pînã la sînge în rãzboiul cel sfînt al
Oastei Domnului.
S-a stins cel ce s-a adus pe sine ca o jertfã vie, sfîntã ºi plãcutã
lui Dumnezeu (Rom. 12, 1) pentru cauza Lui.
S-a stins cel care nu s-a cruþat ºi n-a cruþat nimic, ci totul a
pus în lupta cea sfîntã a Domnului.
S-a stins cel care a stat pe front pînã i s-a stins graiul ºi a
cãzut sub greutatea bolii.
S-a stins cel care L-a iubit pe Domnul ºi lupta Lui în lume,
mai mult decît pe soþia lui, pe copiii lui, mai mult decît sãnãtatea
lui ºi viaþa lui (Matei 10, 37).
S-a stins cel ce ºi-a cheltuit bucuros ºi viaþa lui pentru fraþii
lui (2 Cor. 12, 15) .
S-a stins cel ce n-a ºtiut decît un singur lucru: sã lupte - ºi-a
luptat; sã sufere - ºi-a suferit; sã se jertfeascã - ºi s-a jertfit; sã
sufle din trîmbiþã - ºi-a trîmbiþat.
S-a stins un viteaz al Domnului, pe care solia morþii, solia
c h e m ãr i i l a D o mn u l , l - a af l a t p e f r o n t , þ i n î n d s u s s t e a g u l
Domnului ºi Cuvîntul vieþii (Filipeni 2, 16) .
S-a stins o luminã care s-a topit luminînd.
Iubiþi fraþi ostaºi! S-a stins dragul ºi iubitul nostru pãrinte
Vasile. Se duce dintre noi iubitul nostru, dar jertfa lui rãmîne. În
temelia rãzboiului nostru cel sfînt, alãturi de Jertfa cea mare ºi
scumpã a Scumpului nostru Mîntuitor, avem de acum ºi jertfa
copiilor Lui. Avem ºi jertfa luptãtorilor Lui. În temelia luptei
noastre am început sã îngropãm ºi jertfe; iar aceste jertfe sînt ºi
ele chezãºia biruinþei noastre. Aceste jertfe prevestesc biruinþa
noastrã.
Fraþi iubiþi! Sicriul acesta stã în faþa noastrã cu o predicã vie.
În faþa lumii, în faþa jertfei din acest sicriu, trebuie sã ne înnoim
legãmîntul nostru cel sfînt de a ne lupta ºi a ne jertfi pînã la
sfîrºit în lupta cea sfîntã a Domnului. Pãrintele Vasile ne lasã ca
testament jertfa lui ºi mucenicia lui.
Iar nouã, dragilor noºtri fraþi de la biserica aceasta, pãrintele
vostru drag, cel care v-a nãscut din nou prin suferinþele lui, vã
lasã d r ep t t es t amen t , cu v i n t el e ap . P av el : A s t f el dar, prea
iubiþilor, dupã cum totdeauna aþi fost ascultãtori, duceþi pînã la
capãt mîntuirea voastrã, cu fricã ºi cutremur, nu numai cînd sînt
eu de faþã, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea
(Filipeni 2, 12) .
Dragã Vasile!
Am venit aici, fraþi de ai tãi din toatã þara, sã te petrecem la
locul de odihnã. Tu pleci acum la Domnul ºi Stãpînul Oastei
noastre. Spune-I Domnului Isus, dragã Vasile, cã noi luptãm
înainte. Spune-I cã suferim, dar luptãm înainte.
Pag. 6

Dragã Vasile! Spune-I Domnului Isus cã ne-ai lãsat aici în

biserica Lui, ºi aici vrem sã rãmînem. Ca odinioarã tînãrul
Samuel, noi ne-am trezit în bisericã - ºi în bisericã vrem sã
rãmînem, în bisericã vrem sã luptãm, pentru bisericã vrem sã ne
jertfim ca sã avem biserica Lui cea vie, cea curatã ºi fãrã patã
(Efes. 5, 27) .
Dragã Vasile! Spune-I Domnului Isus cã pînã în ceasul de
acum, flãmînzim ºi însetoºãm dupã Cuvîntul Lui ºi dupã
dreptate... pînã în ceasul de acum sîntem ocãrîþi, dar
binecuvîntãm; sîntem prigoniþi, dar rãbdãm; sîntem vorbiþi de rãu,
dar ne rugãm. Pînã în ceasul de acum, am ajuns ca gunoiul lumii
acesteia, ca lepãdãtura tuturor (1 Cor. 4, 11-13) , dar pe toate
le biruim uitîndu-ne þintã la El (Evrei 12, 1) .
Dragã Vasile! Spune-I Domnului Isus cã sîntem încolþiþi în
toate chipurile, dar nu la strîmtorare; în grea cumpãnã sîntem, dar
nu pãrãsiþi; trîntiþi pe jos, dar nu omorîþi (2 Cor. 4, 8) , pentru
cã simþim mereu mîna Lui ºi dragostea Lui.
Dragã Vasile! Spune-I Domnului Isus cã nimenea ºi nimic nu
ne va putea despãrþi de El ºi de dragostea Lui; nici necazul, nici
strîmtorarea, nici prigoana, nici foametea, nici primejdia, nici
sabia (Rom. 8, 35) .
Vrãjiþi de dragostea aceasta, vom lupta pînã la sfîrºit, pentru
ca pe urmã sã luãm ºi noi cununa.
Dragã Vasile! Lupta cea bunã te-ai luptat, Domnul sã-þi dea
acum cununa vieþii.
O Doamne Isuse, învredniceºte-ne ºi pe noi, pe toþi ostaºii Tãi,
sã murim aºa cum a murit pãrintele Vasile, pe cîmpul de luptã; sã
ne afle chemarea Ta luptînd, ca sã trecem ºi noi la Tine ºi sã
trãim cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Iosif Trifa.

1937 - IB-9-4 - 28-II-1937

Cum s-a stins pãrintele Vasile?

ãrintele Vasile s-a stins la vîrsta de abia 33 de ani.

P A cãzut pe front prima datã în anul 1930, cînd a cãzut

la sanatoriul din Geoagiu, împreunã cu pãrintele Iosif.
Dupã ce s-a întremat puþin, s-a reîntors din nou la front ºi a
intrat din nou în lupta Domnului. În lupta aceasta a stãruit
neîncetat, cu zi ºi noapte, cu vreme ºi fãrã vreme, pînã cînd, cu
prilejul unei adunãri, a stropit masa cu sîngele pieptului sãu. A
luptat pînã la sînge.
Recules puþin, s-a aruncat iarãºi în luptã. ªi a luptat mereu, cu
pieptul zdrobit, pînã a cãzut din nou la front. Boala îi stinsese
graiul, dar grãia credinþa ºi dragostea lui pentru fraþi. Cu acest
grai, a luat ultimul legãmînt al fraþilor care se strînseserã la
Bucureºti.
 Pag. 7

De aici a plecat apoi, cu o violentã erupere a bolii, la Geoagiu.

Iar de la Geoagiu la Cluj. Pe tot timpul acesta, boala a lucrat cu
o violenþã grozavã; cãlduri de cîte 39<. Boala i-a topit cu totul
trupºorul. Întors la Bucureºti era numai o umbrã. A chinuit mult,
dar credinþa l-a þinut pînã la sfîrºit în braþele Domnului.
S-a stins în seara zilei de 19 februarie.

1937 - IB-9-7 - 28-II-1937

Înmormîntarea pãr. Vasile de la Bucureºti

durere înãlþãtoare ºi sfinþitoare. 72 de fraþi au depus

O legãmîntul în faþa sicriului ºi jertfei pãrintelui nostru

drag. Fraþi din toate pãrþile s-au strîns la Bucureºti,
avînd între ei ºi pe pãrintele Iosif de la Sibiu ºi pãrintele Vladimir
din Basarabia. O mulþime de 10.000 de oameni l-au petrecut la
mormînt.
În seara zilei de vineri 19 februarie 1937, ºi-a sfîrºit cãlãtoria
cel care a fost dragul nostru pãrinte ºi conducãtor viteaz în oºtirea
Domnului. Îndatã dupã vestea stingerii lui, noi am scos un numãr
special din foaie, care însã nu s-a putut trimite pe tot locul.
Pãrintele Vasile s-a stins dupã o boalã grea care i-a topit
trupºorul cel istovit în lupta Domnului.
S-a stins avînd abia 33 de ani, dar cu aceºti ani a umplut, prin
muncã ºi jertfã, hotarul unei vieþi întregi. Cu 33 de ani de viaþã,
a împlinit o viaþã de om. Despre cum l-am petrecut în Bucureºti
la locul lui de odihnã, dãm amãnuntele de mai jos.

Privegherea fraþilor

e tot timpul bolii pãrintelui ºi pe tot timpul ce a urmat

P dupã stingerea lui, fraþii noºtri dragi de la Bucureºti, au

fost prezenþi la datorie. Au vegheat nopþile lîngã patul
lui, iar pe urmã lîngã sicriul lui. Pe tot timpul celor 3 zile ºi 3
nopþi de priveghere, fraþii ºi surorile au fãcut de gardã, cu
schimbul, în jurul sicriului, în biserica ce mare ºi mãreaþã ridicatã
prin jertfa pãrintelui Vasile. Fraþii s-au îngrijit într-un chip care
a impus, ºi de pãstrarea ordinii.
Biserica era veºnic plinã de popor. Prin faþa catafalcului s-au
perindat zeci de mii de oameni. Pe tot timpul, corul Oastei
Domnului, de sub mãiastra conducere a fratelui Ioþa, a stors
lacrimi prin duioase cîntãri.

Întîlnirea celor doi

ãrintele Iosif de la Sibiu, a sosit luni dimineaþa lîngã

P sicriul celui care i-a fost tovar㺠drag ºi scump. A fost

o întîlnire cutremurãtoare. Îndatã la intrarea în bisericã,
pãrintele Iosif a izbucnit într-un plîns sfîºietor, a sãrutat sicriul
iubitului sãu, a cãzut în genunchi lîngã el ºi s-a rugat cu lacrimi.
Era ultima întîlnire ºi despãrþire de tovarãºul lui cel drag.
Pag. 8

Adunarea de luni noaptea

ncã de luni dimineaþa au început sã soseascã fraþi cu

Î steaguri. Seara, în bisericã, erau o mulþime de fraþi, sosiþi

din toate pãrþile. La orele 8 a început o adunare a Oastei.
Pãrintele Iosif vorbeºte cutremurãtor de lîngã sicriul pãrintelui
Vasile, arãtînd jertfa celui care pleacã dintre noi. Citeºte ºi ultima
scrisoare testamentarã ce i-a trimis-o pãrintele Vasile de la
Geoagiu. E o scrisoare zguduitoare care umple biserica de plîns.
O dãm la sfîrºitul acestor rînduri. Ne rugãm, cîntãm ºi plîngem.
Vorbeºte miºcãtor fratele Constantinescu din Bucureºti, ºi alþii.
Între timp sosesc ºi fraþii de la Sibiu, 6 fraþi ºi 2 surori, venind
cu maºina librãriei.
Toatã noaptea au sosit mereu fraþi. Dimineaþa biserica era plinã
de fraþi ºi steaguri de ale Oastei, 12 steaguri. Din Ardeal au venit
fraþi din Sighiºoara, Simeria, Cluj, Sibiu, etc.

Un oaspe scump

uni noaptea ºi marþi, sosesc mereu fraþi din toate pãrþile.

L A s o s i t º i s cu mp u l n o s t r u l u p t ã t o r d i n B a s a r a b i a ,
pãrintele Vladimir de la Glingeni, Orhei, apoi sora
noastrã iubitã, Maria Brãiloiu de la Sãruleºti, pãrintele Tudoran
cu fraþii de la Romanaþi ºi alþii.

Adunarea de marþi

nmormîntarea era pusã pe marþi la orele 2 dupã amiazã.

Î Dîndu-ne seama cã dupã serviciu religios nu mai e timp sã

vorbeascã ºi fraþii sosiþi, noi am þinut o adunare a Oastei,
începînd de la orele 10 pînã la orele 2 cînd au sosit preoþii. A fost
o adunare neuitatã. Biserica e plinã de fraþi ºi de popor, 12
steaguri ostãºeºti strãjuiau în jurul sicriului.
Între timp sosise - spre marea noastrã bucurie - ºi preaiubitul
nostru pãrinte Vladimir din Basarabia, care deschide adunarea ºi
încep vorbirile. Soseºte ºi pãrintele Iosif care se îmbrãþiºeazã cu
pãrintele Vladimir într-un plîns sfîºietor la care se alãturã ºi
plînsul fraþilor. Între noi îl avem ºi pe iubitul nostru frate luptãtor
de la Oradea, avocatul Pavel Maliþa.
Vorbesc înduioºãtor fraþii: I. Dragomir de la Sibiu, Tãnase R.
ªerbu, Gh. Ogeac din Ogrezeni - Ilfov, Gh. M. Enea din Vlad
Þepeº, Zaharie Constantinescu din Gãieºti, domnia sa Vasile
Constantinescu din Bucureºti, Franþ Mantea din Brastovãþu -
Romanaþi, Ioan Marini, Sibiu ºi plutonier major Constantin Pîrvu
din Bucureºti.
 Pag. 9

Legãmîntul celor 72 de fraþi

-au înºtiinþat pentru legãmînt 72 de fraþi, din diferite

S j u d eþ e. S e aºeazã de jur împreju r u l s i cr i u l u i . E u n

moment ce nu se poate descrie.
Pãrintele Iosif de sus, de la cãpãtîiul sicriului grãieºte cu
cuvinte de foc despre aceastã roadã sfîntã ce rãsare pe urma
jertfei din faþa noastrã. Aceastã cununã de 72 de suflete care
încep o viaþã nouã. Este cea mai scumpã rãsplatã ce i se poate
aduce scumpului nostru adormit în Domnul... Pãrintele Vasile s-a
jertfit ºi a murit, dar iatã jertfa lui înviazã suflete la o viaþã nouã.
În faþa acestui sicriu nu depun legãmîntul numai aceºti 72 de
fraþi, ci ne înnoim cu toþii legãmîntul nostru cel sfînt de a ne jertfi
pentru cauza Domnului. Toþi fraþii plîng...
Vorbeºte apoi pãrintele Vladimir, duios ºi miºcãtor, spunînd
cã noi secerãm acum ceea ce cu trudã a semãnat dragul nostru
Vasile. Se ia apoi legãmîntul celor 72 de fraþi ºi surori.

Slujba înmormîntãrii

a orele 2 ºi jumãtate începe slujba înmormîntãrii, oficiatã

L de un sobor de 15 preoþi, în frunte cu sfinþitul vicar al

patriarhiei, Irineu Mihãlcescu.
Dupã sfîrºitul slujbei, vorbesc: pãrintele protopop Stoica, pãr.
Coman, pãr. Lazãr ºi generalul Rujinski din partea Ateneului.

Vorbirea pãrintelui Iosif

vorbit apoi vibrant, duios, cutremurãtor, pãrintele Iosif,

A a cãrui vorbire am dat-o în fruntea foii. A fost o vorbire

care va rãmînea în istoria Oastei. Biserica întreagã era o
izbucnire de plîns. Îndeosebi sfîrºitul acestei vorbiri a cutremurat
toate sufletele. Fraþii plîngeau sfîºietor. Din sicriu le grãia
pãrintele Vasile, iar de lîngã sicriu pãrintele Iosif, pe care acum
îl auzeau pentru prima datã, faþã în faþã.

Spre mormînt

ai vorbesc apoi I. Gr. Opriºan ºi epitropul bisericii.

M Mulþimea enormã abia îºi poate face ieºire din

bisericã. 100 de poliþiºti abia pot face puþinã ordine.
Sicriul e luat ºi dus pe braþe de 6 fraþi din Bucureºti.
În faþa bisericii ºi pe stradã, o mare de capete. O mulþime de
vreo 10.000 de oameni îl petrec la mormînt pe acel care a fost
pãstorul cel bun al acestui cartier.
În fruntea cortegiului merg fraþii cu cele 12 steaguri, urmeazã
clerul, sicriul, familia. Copilaºul cel mai mãricel al pãrintelui e
dus în braþe de fratele Gh. Enicã.
Pag. 10

La mormînt vorbeºte pãrintele Vladimir

junºi în faþa mormîntului, vorbeºte directorul ºcolii

A primare, preºedintele consiliului parohial.

Grãieºte apoi cu cuvinte de foc dragul nostru,
pãrintele Vladimir despre jertfa aceasta care se pogoarã acum în
mormînt, dar ea rãmîne vie ºi lucrãtoare în temelia Oastei, în
temelia bisericii ºi a þãrii româneºti. Pãrintele Vladimir face un
zguduitor apel la spiritul de jertfã pe care trebuie sã-l ducem de
la acest mormînt ºi îl roagã pe pãrintele Vasile sã ducã solie bunã
ºi iubitei sale soþii, (a pãr. Vladimir) spunîndu-i cã îºi þine
legãmîntul: va lupta ºi se va jertfi pînã la sfîrºit pentru lupta
Oastei Domnului.
Mai vorbesc apoi miºcãtor pînã la lacrimi, fraþii de la
Bucureºti, plut. Pîrvu ºi fratele Constantinescu, ºi apoi sicriul e
coborît în mormînt. 12 steaguri se apleacã asupra mormîntului ºi
plînsul nostru strãbate pînã la depãrtãri.
Am prins împreunã cu pãrintele Iosif aceste amãnunte, dar
mãrturisim cã condeiul nostru n-a putut prinde ceea ce am vãzut
ºi am simþit la Bucureºti. În numãrul viitor vom mai da ºi alte
amãnunte.
Acum sã zicem cu toþii: Domnul sã-i facã loc de odihnã
iubitului nostru!

Ultima scrisoare

e la sanatoriul din Geoagiu, pãrintele Vasile i-a scris

D pãrintelui Iosif scrisoarea de mai jos, ultima lui mult

grãitoare scrisoare testamentarã:
Scump ºi iubit pãrinte Iosif!
Nu v-am putut scrie pînã acum. Sînt istovit complet. M-am
simþit mai mult bolnav, dar n-am voit sã cedez. Am luptat înainte
cu credinþã în Dumnezeu. Acum sufãr din greu pentru cã lupta de
zi ºi noapte m-a istovit ºi a stricat toate mãdularele trupului meu.
Nu mai am nimic bun în mine.
Dar totuºi nu disperez. Am conºtiinþa pe deplin împãcatã cã
mi-am fãcut numai datoria. Pot muri liniºtit în orice clipã. Socot
cã mi-am împlinit misiunea pe acest pãmînt.
Un lucru singur mã mai reþine ºi adesea mã tulburã: soþia ºi
copiii care, omeneºte vorbind, au nevoie de cele ale pãmîntului.
Dar iarãºi îmi zic: Cel ce dã hranã tuturor, ploaie la vreme,
podoabã florilor cîmpului etc, va avea El grijã ºi de scumpii mei.
Sînt în aceste clipe soldatul care cade zdrenþuit de gloanþe, dar
steagul îl þine sus în semn cã nu s-a predat inamicului. Eu nu
m-am predat. Am luptat, am suferit, dar nu m-am predat. De la
þintã nu m-am abãtut. Acum cînd nu mai am nici o putere, ºtiu
sigur cã Domnul Însuºi va desãvîrºi totul. În mîinile Lui am lãsat
toate ºi stau aºteptînd împlinirea voii Lui.
 Pag. 11

În tot momentul mã rog pentru sf. voastrã ºi scumpã ostãºia

Domnului. Domnul a voit ca eu sã înþeleg toate frãmîntãrile sf.
voastre ºi sã mã identific deplin cu aceastã Lucrare divinã. Poate
ºi de aceea am suferit mult, ca sã înþeleg mult.
Acum am timp numai de rugãciune. Altceva nu pot face. De
citit nu pot, de vorbit deloc, de scris foarte, foarte greu, aºa cã mã
rog.
Nemaiputînd scrie, vã salut ºi vã îmbrãþiºez, trimiþînd ºi
tuturor celorlalþi dragostea mea în Domnul Isus.

Preotul Vasile Ouatu - Sanatoriul Geoagiu 22-XI-1936.

1937 - IB-10-7 - 7-III-1937 - 1952

De la înmormîntarea neuitatului nostru pãrinte Vasile

nãlþãtoarea înmormîntare a neuitatului nostru pãrinte Vasile

Î de la Bucureºti, stãruie viu în gîndul ºi inima noastrã. Ea

a fãcut un viu rãsunet ºi la fronturi. Pe tot locul, fraþii au
plîns ºi s-au rugat pentru acel care ne-a fost conducãtor drag ºi
s-a jertfit pentru lupta cea sfîntã a Domnului.
Dãm în continuare pentru acest numãr, miºcãtoarea vorbire pe
care a rostit-o pãrintele Vladimir cu prilejul legãmintelor celor 72
de fraþi.
Scumpul nostru pãrinte Iosif ºi iubiþii mei fraþi ºi surori în
Domnul Isus!
Stãm adînc, adînc îndureraþi la sicriul scumpului nostru pãrinte
Vasile - care ne-a fost inima noastrã. Care a fost în inimile
noastre pe viaþã ºi pe moarte (2 Cor. 7, 3) ...
Judecînd omeneºte, pentru noi, pentru scumpa soþie a
pãrintelui Vasile este neînþeleasã rãpirea din mijlocul nostru - a
dragului nostru pãrinte Vasile. Dar voia Domnului ºi planul Lui
sînt mai presus de voile ºi planurile oamenilor. Deci, noi trebuie
sã ne supunem. Credem cã Domnul a gãsit cel mai bine ca sã-l
cheme la Sine pe preaiubitul nostru tovar㺠de luptã sfîntã ºi un
comandant de front iscusit ºi neînfricat - acum.
Iubiþilor, cînd întîi mi s-a adus la cunoºtinþã despre o veste
tristã, fãrã ca sã ºtiu despre ce este vorba, parcã n-am simþit nici
un fel de fricã, nici un fel de tulburare. Nici o veste rea acum nu
mã mai înspãimîntã, nici chiar solul morþii parcã nu mã mai
îngrozeºte. Pentru cã eu am pierdut ce mi-a fost mai scump mie
pe pãmînt. Am pierdut jumãtate din fiinþa mea. Pe dulcea mea
soþie...
Dar cînd am aflat din vestea tristã despre plecarea dintre noi
cãtre Domnul - a dragului nostru Vasile - mult am lãcrimat ºi am
plîns cu amar... Cãci îl iubeam atît de mult ºi în amintirea prea
iubitei mele, ºi dînsul mã iubea asemenea. Îmi arãta atîta dragoste
ºi duioºie, mai cu seamã la ultima noastrã întrevedere de la
Congresul Oastei în Bucureºti din duminica mare a anului trecut.
Pare-mi-se cã prin toate cele simþite, noi amîndoi presimþeam, cã
mai mult nu ne vom mai vedea aici pe pãmînt!... Atîta abundenþã
de dragoste ºi iubire stãpînea inimile noastre!...
Pag. 12

Iubiþilor mei! Pãrintele Vasile n-a murit, ci trãieºte în vecii

vecilor. Munca lui pe ogorul Domnului trãieºte ºi va trãi. Jertfa
vieþii lui pentru cauza Domnului va trãi, cît va trãi Biserica lui
Hristos pe pãmînt. Pãrintele Vasile a murit cu o moarte de martir,
luptînd împotriva anticristului fãrãdelegilor de azi.
Pãrintele Vasile stã ca o pildã strãlucitã pentru noi preoþii. Ca
o pildã de o dragoste desãvîrºitã, punîndu-ºi ºi sufletul pentru
prietenii sãi. Pãrintele Vasile astãzi îºi primeºte rãsplata sa -
dragostea tuturor fraþilor. El este scãldat în lacrimile dragostei
tuturor.
Astãzi pãrintele Vasile este mult mîngîiat. κi vede în jurul
sicriului sãu sfinþit prin jertfa pe care a fãcut-o - rodul cel frumos
al muncii sale apostolice. Zeci de fraþi stau gata sã depunã
legãmînt ºi sã jure ºi pe jertfa sfîntã a pãrintelui, - cã îºi vor
pãstra credinþa lor de ostaºi biruitori ºi luptãtori.
Noi fraþilor, sã învãþãm de la acest sicriu, care cuprinde în el
o jertfã sfîntã de martir - pentru biruinþa Împãrãþiei lui
Dumnezeu, sã ne îndoim puterile în lupta împotriva lui satana,
pentru a birui lumea. Avînd mereu þintã pe Hristos care este
pentru noi înþelepciune, neprihãnire, sfinþire ºi rãscumpãrare
(1 Cor. 1, 30) . Amin.

Pãrintele Vladimir Popovici.

1937 - Ostaº-1-6 - 17-X-1937

O profeþie a pãr. Ouatu care s-a împlinit

ãsfoind scrisorile ce le avem de la neuitatul nostru

R pãrinte Vasile, în vederea unei cãrþi cu viaþa ºi lupta sa,

am dat ºi peste mult grãitoarele rînduri de mai jos,
profetice ºi testamentare, cu privire la I. Gr. Opriºan ºi preotul
Paschia, etc.
Relativ la prieteni, regret cã nu pot scrie, dar pentru mine s-au
dovedit a fi niºte lichele religioase, oameni fãrã o personalitate,
fãrã o convingere realã ºi statornicã, oameni care nu ºtiu pe ce
drum merg, vînãtori de situaþie, de slavã omeneascã, oameni de
nimic, vrednici de dispreþul ºi compãtimirea tuturor. Fãrã sã
doresc - ºi aici Domnul îmi va face dreptate. Timpul le va arãta
pe toate la lumina adevãrului.
Eu cu ei am terminat-o demult. Timpul a arãtat cã Oastea îºi
are ºi ea popîndacii ei. Cînd e vreme bunã, ies ºi se laudã, cînd
simt primejdia, fug. Oameni cu suflete nenorocite. Cît rãu mi-au
fãcut ei la Bucureºti, numai Domnul ºtie!...

Preot, Vasile Ouatu.

9-X-2018