http://groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/message/5668 Toata lumea stie ca in Biserica si chiar in timpul Sf.

Liturghii intra vrajmasul sa ispiteasca pe credinciosi, pentru a le rapi participarea la Jertfa lui Hristos si a le fura Rascumpararea. In al doilea rand, starea de vrednicie imputinata a unor credinciosi ii impiedica sa vada si sa auda totul. In al treilea rand insusi Dumnezeu este tainic fata de om, se descopera omului numai in anumite momente si limite. Astfel, Sfanta

Liturghie fiind moment dumnezeiesc, are caracter de taina. De aceea omul, credinciosul, nu poate participa cu auzul si vazul la toate momentele. Daca se rostesc rugaciunile de taina cu glas tare si in auzul credinciosilor, taina este descoperita, nu este bine si nu este voie. La ceea ce pot participa credinciosii prezenti la Sfanta Liturghie in Sf. Biserica, cu auzul si vazul, se face insemnare in Tipicul Bisericesc si Liturghier.
In acest moment si in chip tainic se transforma in mod real painea in Trupul si vinul in Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Nimeni nu trebuie sa se indoiasca de realitatea acestei transformari. Transformarea nu are loc in chip vazut, ci in chip nevazut, fiind taina. Daca transformarea s-ar petrece in chip vazut, nu am putea s-o numim taina si ar fi cea mai mare paguba pentru viata si mantuirea noastra, din doua motive: in primul rand, nu ar mai fi taina si in al doilea rand nu ne-am mai putea impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Legat de primul aspect, taina este cand ceva este ascuns de privirea ochilor nostri si de puterea noastra de intelegere, dar care vine in sprijinul si folosul mantuirii noastre. Daca am vedea cu ochii trupesti prefacerea in mod fizic si ar fi la intelegerea noastra, nu ar mai fi taina. Al doilea aspect se leaga foarte strans de primul aspect. Petrecandu-se transformarea in mod fizic, perceputa de privirea si intelegerea noastra, adica vazand cu ochii nostri cum se preface painea in carne si vinul in sange, ne-am infricosa, ne-am sfii si nu ne-am mai putea impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Am pati la fel cum a patit imparateasa Bizantului, Eudoxia, sotia imparatului Arcadie, din timpul Sfantului Ioan Gura de Aur. Aceasta imparateasa, era o femeie necredincioasa, pacatoasa si o vrajmasa inversunata a Sfantului Ioan Gura de Aur. Din cauza ei a fost depus din treapta si intemnitat cand era Patriarhul Constantinopolului. Mai tarziu, in anul 404, a fost exilat in partile Pontului, unde a murit. Se stie ca aceasta imparateasa era robita de cultul personalitatii si a statuilor. Datorita ei, Sf. Ioan Gura de Aur a scris 21 de Omilii prin care a combatut cinstirea statuilor. Pentru a-l sfida pe Sf. Ioan, imparateasa si-a ridicat o statuie personala si a asezat-o in fata Catedralei Patriarhale din Constantinopol chiar la intrare, unde slujea Sf. Ioan. Si astazi se mai intampla, pe alocuri, ca unii zelosi sa ridice statui si sa le aseze in piete, in fata Bisericilor. Cunosc cateva cazuri. Nu le mai amintesc. Dumnezeu sa-i ierte ! Insa cel mai grav este ca se ridica statui si se duc preotii sa le sfinteasca. Pacat mare!. Nu-i bine ca preo-tul sa sfinteasca orice i se cere. Preotii trebuie

sa se fereasca de a pangari sfintenia lui Dumnezeu si a invoca Duhul Sfant pentru a sfinti mai ales cele legate de idolatrie si de locul pacatuirii, cum ar fi: statuile, crasmele, cinematografele, bordelurile, discotecile, jocurile de noroc si altele asemanatoare acestora. Sa analizam un caz, de pilda daca se sfinteste o statuie, toti zic ca e ceva nevinovat si ca aduci cinstire memoriei celui care o reprezinta. Este o inselaciune, pentru ca cinstirea memoriei unui om care a fost ca si noi, dar care s-a remarcat, se aduce de insasi actul ridicarii statuii si alocutiunilor si nu de sfintenia statuii. Ce este gresit in a sfinti o statuie ? Daca preotul a sfintit o statuie, credinciosul de rand poate s-o sarute de cate ori trece pe langa ea, pentru ca este sfintita, asa cum saruti o icoana sfintita. Nu este idolatrie aceasta ? Este idolatrie pentru ca i se atribuie un act de cult unui chip omenesc, i se atribuie sfintire si cinstire. Este foarte gresit ! Dumnezeu sa ierte pe toata lumea si pe noi pacatosii! Cata idolatrie face omul in viata, nu stie si nu baga de seama ! Daca n-ar fi Dumnezeu milostiv cu nestiutorii , am fi prapaditi mai rau decat evreii in pustie atunci cand au cazut in idolatrie. Preotul are datoria sa vegheze la starea poporului sa-l pazeasca si sa-l indrepte. Insa legat de aceasta imparateasa, am vrut sa spun ca, a venit intr-o zi la Sf. Ioan Gura de Aur si i-a zis: Daca ma impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos si nu cu paine si vin, mai vin sa ma impartasesc, daca nu spun lumii ca este o pacaleala de a ta! Atunci Sf. Ioan Gura de Aur, ii explica in ce consta taina prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru si ca Dumnezeu prin marea Sa iubire de oameni si ca sa-l restaureze pe omul cel cazut, aceasta taina, cu multa intelepciune, a pus-o inaintea omului pentru ca omul sa poata intra in comuniune cu Dumnezeu. Insa imparateasa ca o vrajmasa, nu voia sa accepte nici o explicatie de la Sf. Ioan Gura de Aur si crezand ca-l pune pe Sfant intr-o situatie imposibila si de neputinta, insista, zicandu-i: Nu cred, pana ce nu vad ca este real sa ma conving, altfel, este o mare minciuna cu care amagesti lumea. Sunt si in ziua de astazi printre noi astfel de oameni necredinciosi lui Dumnezeu si care arunca astfel de vorbe defaimatoare in obrazul preotilor sau rad de Dumnezeu in fata prietenilor lor. Vazand Sfantul incapatanarea ei si ca a venit pornita pentru a defaima lucrarea lui Dumnezeu, i-a spus: Pentru ca nu crezi si vrei sa-l ispitesti pe Dumnezeu, o sa-ti arate acest lucru, insa o sa te ingretosezi si nu ai sa te mai poti impartasi pana la sfarsitul vietii tale! Fie judecata lui Dumnezeu pentru tine! . A plecat imparateasa cu o satisfactie diabolica, ca Sfantul n-o sa-i poata demonstra, fizic si palpabil, si o sa aiba motiv sal umileasca si sa-i calce demnitatea preoteasca in fata lumii si in felul acesta o sa se razbune pe Sfant. Cand a venit timpul slujirii Sfantului Ioan Gura de Aur, imparateasa a venit insotita de alaiul de la curte la Catedrala Patriarhala, trimitand vorba sfantului ca vrea sa se impartaseasca la momentul potrivit in cadrul Sfintei Liturghii. Intentiona sa-i refuze sfantului Sfanta Impartasanie, pe motiv ca nu-i Trupul si Sangele Mantuitorului si sa spuna acest lucru la toata lumea.

Aproape de terminarea Sf. Liturghii cand Patriarhul a iesit cu Sf. Potir in fata Sfintelor Usi, zicand: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati, imparateasa Eudoxia se apropie pentru a fi impartasita. Sfantul Ioan Gura de Aur ia cu lingurita Sfanta Impartasanie din Sfantul Potir. Imparateasa cu o privire iscoditoare si pizmasa se uita cum sfantul a luat in lingurita paine si vin care, pana la gura ei si sub privirea ei, a vazut cum s-a transformat painea in carne vie incat tremura carnea in lingurita si vinul in sange. Vazand aceasta, imparateasa a tipat ingrozita si s-a tras inapoi strigand cu groaza: Nu ma pot impartasi cu ce-i in lingurita! Nu pot!, ingretosandu-se. Atunci Sfantul Ioan Gura de Aur cu asprime ii porunceste: Acum ia si mananca ! Mananca! Tu ai vrut sa mananci carnea lui Hristos si sa bei Sangele Lui! Acum mananca! Ai vrut sa-l ispitesti pe Dumnezeu si sa ma defaimezi pe mine ca slujitor al Lui! Dumnezeu ti-a dat ceea ce ai cerut! Acum Mananca!. Astfel a rusinat Dumnezeu in fata lumii pe imparateasa si a smerit mandria ei. De atunci a fost pedeapsa pe imparateasa ca s-a ingretosat si nu a mai putut sa se impartaseasca pana la sfarsitul vietii, asa cum i-a spus Sfantul. Vezi! Mari sunt tainele si planurile lui Dumnezeu cu noi si cu mantuirea noastra. Datorita neputintei si marginirii omului in fata nemarginirii Dumnezeiesti, a ales ca lucrare cu omul, taina. Prin taine si mai ales prin Tai-na Sfintei Impartasanii, omul intra in comuniune cu Dumnezeu, ca El sa se apropie de noi iar noi sa-l putem primi. Toate cu intelepciune le-a facut si le-a randuit Dumnezeu si cu multa pricepere il cheama pe om in Imparatia Cerurilor, numai ca omul se face : surd, orb, trufas si necredincios lui Dumnezeu.

Din cartea parintelui Ilarion Argatu Ne vorbeste Parintelui Argatu. Despre Sf. Impartasanie, despre Preotie http://www.milacrestina.ro/despre_impartasanie.htm