Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
binecuvantarea-duhovnicului-pentru-relatiile-trupesti-dinainte-de-cununie-cum-ne-putem-insela-
October 8, 2010
folosind-eretic-cuvantul-to/
***
“- Parinte sunteti citat ca ati afirmat ca “relatia trupeasca este pacat numai
atunci cand te desparte de Hristos”. Aceasta inseamna ca doi tineri pot sa
traiasca impreuna pana la a fi cununati, eventual avand binecuvantarea
duhovnicului?
1/3
As vrea insa sa profit aici, si sa zic un lucru. Desfranarea. Tare ma supara la
neamul nostru ca avem, cum sa zic, mentalitatea asta eufemistica. Stiu ce
vrea sa zica prin desfranare, vrea sa zica: curvie; si ar trebui sa avem
barbatia si curatia sufleteasca sa intrebuintam cuvintele asa cum sunt. De
multe ori se fac si confuzii, dar mai ales, daca nu, ne stricam sufletul prin
aceasta eufemistica. Greaca, de cand exista limba greaca si pana astazi,
porni este porni, care da pornografie, si porni a ramas pana astazi, si nu au
schimbat cu eufemisme. Eu n-am avut curaj, si nici voi nu aveti curaj, sa
folosesc cuvintele astea care se socotesc injuratura, dar cand am vazut pe
Parintele Cleopa si pe altii, si ei folosind, apoi am luat curajul si am zis ca
trebuie sa numim lucrul asa cum este. Ca desfraul... daca as fi spovedit
Inaltpreasfintitului ca “am desfranat” o noapte intreaga cu o fata, m-ar
caterisi, dar ce vreau sa zic e ca am trancanit cam mult . Si asta este
desfrau: a vorbi prea mult, a manca prea mult. Acuma… este o poveste
adevarata. Acuma daca a fost trancaneala sau daca a fost de folos, nu stiu,
dar acea fata este astazi intr-o manastire in Grecia si cu multa stare traieste
pana acuma – poate ca a fost totusi, nu desfrau, dar de la Dumnezeu.
Desfraul este orisice, curvia este altceva. Un casatorit poate desfrana mai
mult decat un curvar, care s-a impreunat odata cu o curva, si dupa aia poate
s-a infranat. Iar un casatorit, cum zicea cineva unuia: nu crezi ca te poti
imbata din vinul din propriul tau butoi? Ei, asa si asta… Ei, Dumnezeu
acuma sa lumineze mai departe ce si cum, dar as fi vrut mult sa ajungem
la o gandire, si la o traire, si la o curatie mai adevarat bisericeasca si nu
la musamalizari, si ascunzisuri, si chestii d-astea…”
***
Legaturi:
2/3
“Deci, pacatul – sa nu ne oprim la definitii morale, e prea putin
morala, trebuie s-o depasim cat mai curand; nu in imoralitate (asta e a
cadea dincoace de morala), trebuie sa trecem dincolo de morala, in
fiintialitate, ontologie, daca vreti – trebuie înteles ca lucrare a mortii
în noi, care înmulteste moartea, ne umple de moarte. (…) Pacatul
este chipul mortii, al mortii vazute ca despartirea sufletului de
Dumnezeu, Facatorul lui. Asta este moartea, asta este pacatul. Tot
ceea ce desparte sufletul omului de Facatorul lui, de Dumnezeu, e
moarte. Lucrarea acelui lucru, acelei energii, a acelui gând, a acelei
fapte este pacat, este lucrarea mortii. Iar tot ceea ce aduce pe om
catre Dumnezeu este viata si este stingerea lucrarii mortii. Viata si
libertatea ne sunt date pentru ceea ce numeste Biserica: pocainta“.
3/3