Viața Ieroschimonahului

NIL DOROBANŢU zis ,,Zanatecul,,.

Faclier al monahismului sec 20 ,,nebun
pentru Hristos ,,intr-o lume nebuna.

Calendarul ortodox menţionează mulţi

sfinţi, şi mulţi dintre ei au vieţuit pe tărâmul
românesc. Când mergem la biserici şi ne
închinăm la sfinte moaşte, trebuie să ne
amintim mereu că aceşti titani ai lumii
spirituale au trăit lângă noi, cu noi, şi să ne
întrebăm dacă ştim să îi recunoaştem cât sunt
în viaţa pământească. În timpul regimului
comunist, cei care au înfruntat ”fiara roșie”,
după cuvintele Sf. Apostol Pavel (”nu vă
amestecați în faptele întunericului, ci fără
șovăire să le osanditi pe față!”) au suferit ani
lungi de chinuri şi umilinţe în închisorile
comuniste. Dar ei nu s-au temut și L-au urmat
cu curaj pe Hristos
Însă mai există și un alt mod de trăire a
sfinţeniei, ce e drept - foarte rar întâlnit, dar şi
mai greu de realizat, şi anume nebunia pentru
Hristos: “Noi suntem nebuni pentru Hristos!”(I,
Corinteni, IV.9-13).
“Nebunii pentru Hristos” nu sunt “ca
lumea”, ci ieşiţi din lume. Acţiunile lor sunt
şocante, neobişnuite şi ambigue, iar scopul lor
este de a ataca instituţia Bisericii, care şi-a
pierdut calitatea harismatică şi a
instituţionalizat morala; în numele “legilor
divine” s-au comis şi se comit grave
nedreptăţi. Ei dezbracă fără milă lumea
considerată “cinstită” de ipocrizii, făţărnicii,
sentimentalisme, minciună şi ataşamente. Nu
aveau cum să facă excepţie nici monahii,
preoţii şi înaltele feţe bisericeşti, cu sufletul
căzut în lumea materială, prinşi în goana după
onoruri, confort, avere şi având chiar dorinţa
de a obţine aceste lucruri uneori prin mijloace
necinstite, contrare voturilor monahale.
Nebunii vor să le amintească acestora, că
idealul persoanelor spirituale trebuie să fie
apatheia (nepătimirea - n.ed.) perfectă,
indiferenţa pentru tot ce caută şi cinsteşte
lumea. Ei acceptă să fie consideraţi nebuni şi
nu se supun legile convenienţei şi ale aşa-
zisului “bun simţ”, permiţându-şi acţiuni
considerate scandaloase. Aceşti asceţi nu au
frică să spună adevărul puternicilor acestei
lumi şi să-i acuze pe cei care au uitat de
dreptatea lui Dumnezeu. Dimpotrivă îi
consolează pe aceia a căror pietate este
bazată pe frica de Dumnezeu. Ei puteau
prezice evenimente viitoare sau îndepărtate şi
aproape în mod normal citeau în sufletele
celorlalţi oameni, spre folosul acestora, după
cum zice Sfântul Apostol Pavel despre darul
profeţiei în Corinteni, cap. I. 121. Nebunul
pentru Hristos nu e nebun cu adevarat, si
aceasta este marea deosebire. El este deplin
sanatos la minte. El numai "fatareste" nebunia,
el alege sa para nebun, el face totul pentru ca
toti ceilalti sa-l socoteasca cu adevarat nebun,
ramanand insa stapan pe gesturile si vorbele
sale, folosite intotdeauna cu un anume rost.
In fata celor care i-au aflat taina sau a
celor alesi de el, ca si atunci cand e singur,
leapada masca nebuniei, aratandu-se intreg la
minte si deplin sanatos Cel cu adevarat nebun,
chiar daca ajunge sa-si indure nebunia sa in
Hristos, nu este un adevarat nebun pentru
Hristos in adevaratul inteles al cuvantului.
Pentru ca cel nebun pentru Hristos nu indura
silit nebunia, ci insusi se sileste sa se arate
nebun. Singur si-a ales conditia de nebun si

1
poate s-o paraseasca oricand voieste si sa se
intoarca iarasi la ea, cand socoteste ca-i este
de folos. Nu-i pentru el un handicap, nu-i
vatama viata psihica si nu-i tulbura nici viata
duhovniceasca. E ca si actorul, care ramane el
insusi, chiar daca-si pune tot sufletul in rolul pe
care il are de jucat. . Nu-i de mirare faptul că
Sfinţii „nebuni”, care au atins treapta înaltă a
desăvârşirii duhovniceşti, uneori nu
îndeplineau cerinţele legilor bisericeşti.
Nevoinţa „nebuniei” este pentru cei aleşi şi se
primeşte sub insuflarea harului dumnezeiesc.
Proslăvirea Sfinţilor „nebuni” ne arată clar că
„nebunia pentru Hristos” este plăcută lui
Dumnezeu şi prin urmare este mântuitoare.
Dar această importanţă a „nebuniei” în
lucrarea mântuirii se deschide şi mai clar
atunci, când intrăm mai adânc în esenţa
nebuniei, ca stare deosebit de înaltă a
lepădării de sine, în care Sfinţii „nebuni” au
respins acea parte a minţii, care-i apropia de
firesc, de pământesc, de „viaţa veche”, adică
de păcat. Sfinţii „nebuni” şi-au dedicat viaţa
duhului, cunoaşterii de sine şi cu încetul ei
mureau pentru lume, înălţându-se la aşa o
libertate a duhului, încât pentru ei însăşi „viaţa
este Hristos şi moartea câştig” (Filipeni, 1, 21).
Anume o astfel de lepădare de sine au înfăptuit
Sfinţii „nebuni” şi probabil nu vom greşi, dacă
vom spune, că o astfel de lepădare şi
cunoaştere de sine este proprie adevăratului
Creştinism, deoarece viaţa creştinească nu
este a noastră proprie, ci viaţa lui Hristos, viaţa
Duhului lui Dumnezeu în noi şi ea se va
manifesta numai atunci, când firea şi persoana
noastră vor ceda locul ei şi, astfel, nimic al
nostru, nimic vechi şi firesc nu o va împiedica
şi activitatea noastră peste tot va fi nu una a
firii, ci de la Hristos şi de la harul Sfântului Duh.
Cei ce au fost «nebuni pentru Hristos» erau
înţelepţi pentru Dumnezeu şi nebuni din
punctul de vedere al lumii. Ei erau de fapt (deşi
în taină) sfinţi, însă pentru lume păreau
dezechilibraţi. Cu sfintele lor ciudăţenii şi cu
teatrul lor au reuşit să ridiculizeze «sluţenia»
firii umane decăzute şi mai ales blestemata
mândrie a omului, care e sursa tuturor relelor.
Metoda «nebunilor pentru Hristos» pune sfârşit
dragostei egoiste şi atacă mândria umană. A fi
„nebun pentru Hristos”nu presupune să fii
„idiot pentru oricine”. A fi „nebun pentru
Hristos” înseamnă să ai principii şi valori
sănătoase, a fi „idiot pentru oricine” înseamnă
să renunţi la principii şi valori pentru a fi la fel
ca ceilalţi, înseamnă să laşi deoparte mărturia
frumoasă de creştin autentic pentru a fi
acceptat de ceilalti. Unui fanatic îi lipseşte
întotdeauna ceva: când mintea, când inima.
Înflăcăratul însă, e totdeauna un om întreg”,
afirma Sf. Nicolae Velimirovici, vrând să
deosebească râvna adevărată de fanatism.
Altfel spus, orice flacără interioară care nu
transfigurează fiinţa în întregime, e doar un foc
care fumegă. Numai sfântul devine în
întregime „rug aprins”! Un astfel de om-flacără
a fost şi ieroschimonahul Nil Dorobantu . Nu si-
a exercitat vocația în spiritualitatea asigurată
a unei mănăstiri, ci singur, în lume, într-o
trânta corp la corp cu lumea și cu diavolul,
ducând pe umeri crucea Bisericii,crucea
chinuiților și a păcătoșilor.Implantat în
realitatea lumii care prezintă răul ca bun și
bunul ca rău, acolo unde veghează "domnul
lumii acesteia" ca sa permanentizeze
falsitatea, ,,a dat buzna in casa celui tare ca sa
ii jefuiasca lucrurile,,. Singura posibilitate a
sfântului de a face acest salt este intrarea în
lume cu masca nebuniei, a iresponsabilității
sociale, pentru a dezvalui ochilor omenești
adevarata realitate sfâșiind valurile moralei
convenționale, ale stilului de viață consacrat,
ale valorilor iluzorii.
Mulțumim tuturor celor care au fost martori
oculari la faptele Părintelui şi care ne-au
împărtăşit din experienţa lor!

Preot Ionel-Dumitru Adam-parohia Borsani

 Autobiografie

Subsemnatul Dorobantu D Nicolae m-am

nascut in satul Crainici comuna Bala jud
Mehedinti in 1 august 1920 conform
certificatului cu nr 84 din 16 08 1964.De mic
copil am crezut in Tatal ,Fiul si Sfantul Duh si m-
am dedicat religiei ortodoxe.Am urmat cursuri
elementare primare ,primele 3 clase in satul
Crainici la Scoala generala cu invatatorii
Sebastian Sontea si Ioan Casotai ar clasa a 4 a
la Bucuresti la Scoala primara a sectorului
Ateneul Popular al marelui voievod Mihai 1 in
Calea Grivitei langa biserica cu hramul ,,Sfintii
Voievozi,,..Am repetat clasa a 4 a in satul
Crainici deorece m-am imbolnavit de
pneumonie in trimestrul al 3 lea si nu mi s-a
incheiat situatia scolara.Am urmat 7 clase de
liceu la colegiul Sfantul Sava.Am urmat clasa a
8 a liceala la liceul Militar ,,Alexandru Sturza,,
din Craiova.Am dat examen la Scoala Militara
de Ofiteri de Infanterie iesind ofiter activ cu
gradul de sublocotenent de vanatori de
munte .Mi-am dat demisia din armata deoarece
nu vroiam sa lupt intr-un razboi nedrept in alta
tara,in .timp ce Ardealul este ocupat
De la Batalionul 4 Vanatori de Munte din
Predeal am dus bagajul cu lada de campanie la
Brasov iar eu m-am intors in Predeal de unde
am pornit pe jos pana la gara Timis ,am luat
trenul spre Livezeni dupa ce am intrerupt
pentru luarea bagajului din Brasov.In satul
campul lui Neag am fost cazat de seful de post
la niste ciobani la care am stat ascuns cateva
saptamani pana ce am traversat muntii pana
am ajuns la Crainici in satul natal. Am primit o
telegrama de la fratele meu Petru .D
.Dorobantu care imi scria ca daca sunt acolo sa
ma prezint de urgenta la Bucuresti pentru ca
unchiul meu general al Curtii Regale a
Romaniei m-a dat pe mana Sigurantei
Nationale care ma cauta ca dezertor,iar
pedeapsa era condamnarea la moarte. Acolo
am fost anchetat si dat pe mana neurologului
Vlad Voiculescu de la spitalul Regina Elisabeta
care m-a diagnosticat cu ,,dromomanie
epileptica,,.Am fost trecut in rezerva la Comisia
Corpului Teritorial Ploiesti de doctorul
militar ,maiorul George Poboran la 12
decembrie 1942 cu proces verbal 143 si decret
regal 609 publicat in Monitorul Oficial anul cx1
nr 58.Imediat m-am pregatit la
algebra,trigonometrie si botanica si am dat
examen la Politehnica ,Facultatea de
Silvicultura unde am intrat dar fara bursa.
In anul 1943 am reusit la Facultatea de
Teologie din Bucuresti etajul 3 intrarea A,
primind si bursa si cazare la Internatul Teologic
str Radu Voda nr 24.Am fost influentat de
episcopul Policarp Morusca al Americii si de
Antim Nica ,vicar patriarhal.Am avut cursuri si
am fost la prelegerile profesorilor mei,Dumitru
Staniloae,Gala Galaction,Ioan G Savin,Ioan
Coman,Nicolae Chitescu,Nichifor Crainic
Haralambie Roventa iar la internat era Victor
Popescu director.Avand stagiul militar
satisfacut si Scoala de Ofiteri si existand o lege
prin care puteam da admitere la alte facultati
am dat examen la Facultatea de Filosofie si
Litere si la Facultatea de Drept unde am dat
examenele cumulate in sesiuni extraordinare
.Asa am dat si licenta in filosofie cu teza
,,Istoria filosofiei ,epistemologia si
metafizica,,iar licenta la Estetica si Litere cu
profesorul Tudor Vianu cu magna cum laudae,
Nr 1748 /24 aprilie 1948.In 1945 m-am inscris
la Universitatea Democratica Libera cu nr
matricol 593 /1945 si am platit la Apararea
Patriotica o cotizatie de 500 lei.M-am inscris si
in Frontul Plugarilor
Doctoratul in Teologie se dadea din 2 in 2
ani si eu am reusit sa dau colocviile,tezele si
seminariile ramanad sa sustin teza de doctorat
la parintele Dumitru Staniloae,,,Teoria
Logosului Intrupat in viata
duhovniceasca,,.Toate lucrarile au fost notate
cu ,,summa cum laudae,,.In anul 1944 pe 22
februarie am obtinut diploma Scolii Centrale de
Stenodactilografie in bulevardul C.Brancoveanu
nr 5.Am studiat la fara frecventa tot ce se
comunica la orice facultate participand la
colocvii ,seminarii ,frecventam Biblioteca
Academiei.Cu eseistul si sociologul Mihail Ralea
si Henry.H. Stahl istoric ,sociolog am fost trimis
pentru monografii in mediul rustic si pauper
.Iar sub influenta lui I C Petrescu si Vladescu
Gheorghe Racoasa „primul relaţionist al
sociologiei gustiene,, l-am studiat pe Armand
Cuvillier,ajungand secretarul lui Racoasa.Am
fost initiat in bibliografii/biblioteconomie si
statistica generala.
 In 1947 la Cernica am intrat in monahism
luand numele de Nechifor la decizia
patriarhului Nicodim Munteanu si
recomandarea mitropolitului Efrem Enacescu si
a lui Partenie Buscu staretul manastirii.In 1948
23 aprilie am fost hirotonit ierodiacon la Zaclau
Tulcea cu nr 4 /1948 iar la 3 iulie 1949
ieromonah in satul Floresti –Huruiesti raionul
Tecuci.Tot in 1949 in octombrie am fost
hirotesit duhovnic la manastirea Buluc raionul
Putna.In 1949 am fost pus in serviciu cu
predarea si ridicarea corespondentei oficiale cf
nr 1266 februarie 21 la Episcopia Dunarii de
Jos.In anul 1949 am fost numit la Scoala de
Cantareti sub indrumarea directorului C
Todicescu cf nr 1488.Am fost si secretar
protopopesc al protoieriei 1 Galati.
In 1949 martie 30 sunt repartizat la schitul
Musunoaiele raionul Putna cu nr 2240. ce
apartinea de Episcopia Dunarii de Jos. In anul
1950 la 1 iunie sunt numit de Ministerul
Cultelor cu nr 6424 de inregistrare si nr
16879/1950 de exarhat ,staret al schitului
Tarnita extrabugetar, reconfirmat in acest post
de Episcopia Buzaului ce ia in jurisdictie schitul
cu nr 2152 din 4 martie 1951.Sunt trimis
director de studii la Sfanta monastire Secu-
Neamt si la Varatec cu nr 1407/11 /25/1951.In
1951 sunt transferat de la manastirea Ciolanu
Buzau la schitul Tarcau in Episcopia
Romanuluicu nr 6330,31 iunie/1951.In anul
1952 sunt trimis duhovnic la manastirea
Magura Ocnei cu nr 4518 ,1 iulie 1952.Sunt
tuns in schima mare la recomandarea
parintelui Benedict Ghius in ziua de 5 august
1952 la manastirea Sihastria luand numele de
Nil si am fost schivnicit de ieroschimonahul
Daniil Sandu Tudor stand in mantie 7 zile in
biserica pana la 13 august.
In 1953 sunt inchinoviat la manastirea
Rameti si apoi Nicula cu nr 1544 ,13 aprilie .
Trimis apoi la schitul Izbuc Viseu .In 1954
sunt repartizat la schitul Bogaltin raionul Almas
Timisoara si confirmat cu nr 258 din 22
februarie .In 1954 la 10 mai revin in Episcopia
Romanului si trimis la schitul Nechit Borlesti cu
nr 3665 din 31 mai.In 1954 la 3 noiembrie sunt
arestat prima oara 38 de zile ,luat de la Sfanta
Liturghie.In 11 decembrie sunt eliberat ,revin la
Nechit si sunt pus staret in locul lui Zenovie
Ghidescu plecat in spital . Dau de pomana
toata faina si uleiul din manastire oamenilor
saraci din Borlesti si satul Nechit si pentru
aceasta sunt batut si alungat.Mentionez ca am
mai fost arestat de doua ori ,prima oara la
manastirea Tismana in 1952 parat de stareta
Tatiana si Veniamin Vichentie ,seful securitatii
din Baia de Arama mi-a dat drumul si apoi la
26 octombrie 1952 in Craiova cand l-am vazut
pe preotul Iorga din Ohaba Mehedinti ce era
arestat.Aveam talonul de mutatie de la
manastirea Bogdana –Radeana si mergeam cu
ordin de repartitie la catedrala din Cluj unde
era episcop Nicolae Colan.
Am predicat pana la 3 ianuarie 1956 cand
am fost arestat in comuna Buhalnita Neamt in
casa la brigadierul Amariei I. Am fost tinut 120
de zile fara sa fiu judecat.Am fost judecat la 24
aprilie dupa ce la 23 aprilie am fost supus unei
expertize medicale a 20 de medici si declarat
sanatos .La 24 aprilie am fost achitat cu nr
6234 din 5 mai 1956 de MAI Directia
Generala .M-am intors dupa un pelerinaj prin
tara la mai multe manastiri si schituri acasa la
mama mea Ana Dorobantu.Aici am stat fara sa
ma arat,fara sa fac propaganda religioasa, fara
nici un elementar confort ,fara asistenta
medicala ca un caine de pripas.De abia in anul
1964 cand s-au eliberat toti din inchisori am
iesit si eu sa imi caut drepturile.Am batut la
usile tuturor episcopiilor din tara si ale
manastirilor dar nu am fost primit.M-au rugat
rudele mele ,adica verisorii mei ,Iulian I
Dracea ,rectorul Universitatii de Agronomie din
Timisoara domiciliat in str Timisoara nr 18 si
Valerian Popescu rectorul Stomatologiei din
piata Kogalniceanu 5 Bucuresti sa imi fac
diferentele pentru a ocupa o cariera
universitara sa imi formez un viitor.Am refuzat
si m-am dus la batranul meu unchi generalul
Ghe .I .Dorobantu din Bucuresti strada
Viforului nr 10 intrebandu-l cum sa procedez.l-
am rugat pe unchiul meu generalul sa dea un
anunt in Romania Libera despre decesul
meu ,anunt care a aparut in ziua de 10
februarie 1967 –nota redactiei nr 7006.Am fost
la fratele meu Gheorghe D Dorobantu str
Calarasi 14 si i-am cerut si lui sfatul.
In catedrala din Timisoara m-a recunoscut
Ianuarie Georgescu din Focsani care ma
cunostea din perioada cat am activat in raionul
Putna si l-am rugat sa mearga cu mine in satul
Crainici unde a stat 1967 1968 avand mutatie
in regula cu pensie cu tot.Dar fiul sau ,capitan
doctor cu nora sa Stefana dobandind un copil
de la Dumnezeu l-au rugat sa se reintoarca in
sanul familiei spre a avea grija de el si astfel s-
a intors acasa.
Atunci am apelat la invatatoarea emerita
pensionara Aglaia Ghe Radu care a venit cu
sora ei Alexandrina Macedon si nepoata lor
dupa mama Anisoara Victor Popescu ce au avut
grija de mine.
In toata perioada cat am stat ascuns
,aproape 15 ani am studiat intens m-am
documentat multilateral mi-am facut teza de
doctorat in Filosofie si Litere cu trimiteri si
recenzii.Am postit si am stat in frig si in
foame,in sete si golatate,in mare insingurare
intr-un cotet de porci si gaini.Nu am avut nici o
activitate politica ,vreo aderenta sau
apartenenta de vreun fel ,mi-am vazut de
lucru, de studiu intelectual.Nu am facut slujbe
clandestine ,nici macar la familia mea sau la
vreun vecin ,nici sorei mele Paulina sau fratelui
meu care a venit bolnav dupa
operatie.Mentionez ca in orasul Drobeta Turnu
Severin am fost la Grigore Morjan str Lenin nr 8
si la Aurel Ivaschescu din str Nicu Cernaianu nr
22 care m-au sfatuit ca si rudele mele sa imi
recapat drepturile conform pregatirii mele
intelectuale.Mama mea Ana plange tot timpul
si ma roaga sa fac ceva cu viata mea ca doar
n-o fi blestem sau napasta pe neamul
nostru.Ma simt obosit ,blazat,dezorientat si
slabit dupa atatia ani de umilinte si privatiuni.
Acasa in grajdul –sopron am facut altar cu
icoane ,candele si mi-am facut Sfanta Liturghie
zilnic.La Cluj am fost refuzat de episcopul meu
Teofil Herineanul venit de la Roman care mi-a
spus ca nu vrea ,,Maglavit ,,la Cluj.Nu mi-am
ascultat verisorii mei rectori pentru ca am vrut
sa raman ortodox si fidel Bisericii in care m-am
nascut si format.In toata perioada de privatiuni
am citit mult ,mi-am facut canon,pravila
,rugaciuni,toata regula pustniceasca dupa pilda
lui Pavel ,Antonie,etc care s-au dedicat vietii
crestinesti de pace si liniste,de cugetare.Caci
marturisesc profesiunea de credinta ortodoxa
si o plinesc conform Sfintei Scripturi si Sfintilor
Parinti ai Bisericii Ortodoxe Ecumenice.Doresc
sa fiu ucis si martirizat pentru credinta
nadejdea vietii celei vesnice si pentru
profesiunea de credinta drept pentru care
semnez si iscalesc
2 04 1970- autobiografie data la sediul
Securitatii Mehedinti

Ieroschimonahul Nil
Dorobantu 1964

Autobiografia mea
duhovniceasca-
misiunea cu duhul si
puterea Sfantului Ilie
pe pamant romanesc.

La nastere ,mama
mea Ana a avut semn ,m-
am nascut in camp ca n-am avut pe pamant
loc sa imi plec capul.Iar cand mama ma ducea
la munca pamanteasca ,de mic ma ridicam
rezemat de copaci,porumbi,ierburi ,flori spre
cerul de lumina.Ma duceam cu oile pe poiana si
cantam pe dealul Inalt din muzicuta
,plangand ,repetam intre turmele de oi ecfonise
si glas din Biserica si din liturghia
strabuna.Simteam ca va fi ceva cu mine,imi
placea la denii si la nopti de Inviere.In ,,pitarai,,
cu steaua si sorcova,dupa fragi ,mure si nuci
,prin livezi si printre flori zburdam urmarind
zborul ciocarliei,ciripitul privighetorii,susurul
izvoarelor, zumzetul albinelor si freamatul
codrilor care ma inaltau spre sublimul festiv de
valori sacre.La 14 ani am avut prima teofanie
in extaz.Am vazut Lumina mare ,foc ,soare
infricosat pogorandu-se rostolit din ceruri peste
mine.Ma simteam singur pe Terra ,parca furat
de cerurile inalte,ascuns si topit in lumina
aceea infricosata .S-a mai intamplat de doua
ori in casa stramosilor mei din valea Plopului .
Cand trebuia sa fiu carne de tun in 1942 la
9-10 mai ,dupa defilarea si primirea gradului de
sublocotenent de vanatori de munte ,am avut
descoperirea sa fug in munti ,in sihastrie dupa
ani de premeditare logica.Asa M-a condus pe
mine Preabunul Dumnezeu de am scapat de
moarte si de iad ca sa ma aleaga in slujba lui
Hristos.In 1943 am avut revelatie telepatica si
concurs de imprejurari sa dau examen de
admitere la Facultatea de Teologie si am fost
cazat la Internatul teologic de la manastirea
Radu Voda.In anul 2 am avut revelatie sa aleg
la patrologie despre ,,Teoria Logosului intrupat
in viata duhovniceasca, si asa L-am cunoscut
pe Hristos Logos Divin,care avea Sa-mi
vorbeasca mai tarziu.
Tot atunci am avut revelatie sa studiez
Literele ,Filosofia si Dreptul pe care le-am pus
in slujba lui Hristos,cunoscand intelepciunea
lumii am cautat Sofia Divina.In anul 1946 in
anul 4 am avut revelatia si chemarea prin gura
lui Ioil (numele profetului cu vedeniile de la
sfarsit) sa intru ca frate in manastirea Radu
Voda din Bucuresti odata cu inscrierea in noul
an universitar.Am locuit intr-o camera
egrasioasa unde ma spovedea Gala Galaction
care m-a predat lui Benedict Ghius.Am locuit in
turla apoi.La Florii monahul Damia .a avut
vedenie in timpul calugariei mele si m-a vazut
inaltat cu ½ m si in lumina.In a doua Inviere de
Sfintele Pasti am avut revelatie harismatica
didascalica la predica ,,Ramai cu noi
Doamne .Nicodim si Efrem au simtit puterea
pacatosului din amvonul Cernicai.Tot timpul il
petreceam in Biserica Sfintei Treimi scriind
lucrari de seminarii si studiind cursuri.Noaptea
luam cheia de la Antim Nica si ma duceam in
biserica rugandu-ma si stand in
extaz.Plangeam la epicleza si la toate cantarile
Sfintei Liturghii.Predicam la biserica
Bucur,Sfantul Ilie,Sfantul Nicolae ,.la
manastirea Pasarea,la cele 2 Magdalene,in
Dobrogea in casa paraclis a lui Flavian Alexe,
,la manastirile Cocos ,Saon,Celic Dere.La fel la
Scoala de Cantareti.In 1948 intr-o saptamana
am cunoscut toata puterea teofanica a
Veronicai si a lui Silviu Iovan, viitorul
ieromonah Ioan.Am simtit raiul pe pamant si
chemarea mea.
Avusesem ocazia sa cunosc lucrarea lui
Dumnezeu prin Petru ciobanul dar nu m-am
dus la Maglavit la 13 ani.Insa din relatarea lui
Olga Elena am simtit fiorul Tainei Divine.La
Sionul Ceresc am fost entuziasmat la 28 de ani
,incat am cerut episcopului sa imi imlinesc
timpul canonic de preotie in mistica
Veronicai.Dupa o saptamana in 1948 ,Ioan
striga catre calatorul strain si inlacrimat,,-Sa
crezi cu tot dinadinsul in vedeniile de la
Vladimiresti!,,.Eu cautam Adevarul si nu m-am
indoit vreo clipa.Dar ma gandeam ca de or fi
rataciri Domnul nu ma va lasa sa imi pierd
sufletul.Dar in orice caz satan nu face
manastiri!Cu Antim ,cu exarhul si cu
protopopul mereu ma duceam oficial la locul
Sfant de la Vladimiresti.Predicam in tot Orasul
rosu de la o margine la alta si liturghiseam
zilnic la biserica cu hramul Sfantul Ilie care
dupa plecarea mea a ars in intregime
impreuna cu uriasul diacon Inocentiu.Ma
duceam in paraclisul Episcopiei,aveam toata
arhiva de cruci si icoane vechi in chilia mea
,prinsesem rugaciunea inimii dar nu aveam
vedenii.In schimb aveam un neastampar de a
merge din cetate in cetate sa predic.Am fost
trimis cu protoiereul Galatilor la sfestanie si
sfintirea lacului care nu s-a mai facut .Cu
aceasta ocazie predica Veronica zicand ,,-Eu
sunt un vas netrebnic ales de Dumnezeu prin
care lucreaza Hristos,,.Mistica invatata ma
atragea spre practica.Dar Hristos lucra nevazut
cu mine.Am fost trimis o saptamana la
manastirea Sihastru unde era staret Glicherie
Savin.Acolo avusese Veronica prima rapire pe
varful muntelui cu trup cu tot.Mie inca nu mi se
deschise mintea sa inteleg,dar pana la teofanie
dadeam navala la taina Sfintei
Euharistii.Hristos m-a dus pe ambele locuri ale
minunilor si lucrarilor Sale ca sa patrunda in
mine viitoarea lucrare pe care El o stia.Ca doar
despre mine pacatosul vorbise Veronica in
1945 zicand,,-Un ales va predica 3 ani,,. Intr-
adevar pana in 1950 am predicat ca
incepere.Dar din 1950 pana in 1954 am
predicat apocaliptic si inlacrimat.La Sihastru
am simtit ca un curent infrigurat electric fiorul
teofaniei si m-am imbolnavit de friguri.Am fost
exilat la Musunoaiele la staretul Evghenie
Hulea.Am predicat la Trotusanu la stareta
Magdalena Petrovici si Teofil Talpan.Si acolo
am simtit fiorul tainic al proniei divine. La
Musunoaiele cadeam in rapire in mijlocul
muntilor,codrilor si florilor.Predicam la
Injumatatirea Praznicului inlacrimat .La Popeni
Blidari a venit ploaie in urma rugaciunii ce am
inaltat-o cu nevrednicie.Incoronam pe Hristos
cu flori la vechiul altar de la biserica.Inaltam
sfinte cruci si ma inchinam la tot
pasul.Pogoram mintea in inima si aplicam ruga
respiratiei.Aceasta am invatat-o in anii de
studentie de la Arsenie Boca si de la Irina
Zlatea la Sambata de Sus unde o saptamana
am fost in pelerinaj.Acolo la pestera din munti
de langa cabana am avut singur primele
lacrimi zguduitoare care L-au lasat pe Hristos
sa ma patrunda.Arsenie era vazator cu duhul si
imi zicea ,,ortacul,,.m-a chemat la el din
mijlocul a mii de oameni.Avusese descoperire
despre mine in 1945 in martie ,in saptamana a
doua din Postul Paresimilor.Mancand painea
cea binecuvantata de Arsenie am simtit un
curent mistic ce m-a transformat.Ma simt de
atunci de multe ori ca transportat deasupra
intregului glob pamantesc la picioarele
Domnului Hristos.De la Musunoaiele am fost
hirotonit ieromonah la Floresti –Huruiesti
raionul Tecuci dupa ce in prealabil fusesem
hirotonit ierodiacon la Zaclau –Tulcea,unde
poporul spusese ca m-a vazut aureolat.La
Floresti a vrut norodul sa ma opreasca paroh
ascultand ectenia si cuvantul:.:,,-Am vazut si
noi adevarat ales de Dumnezeu ,nu de om,,-
ziceau noroadele.Dar eu ma simteam tot mai
nemernic si pacatos. Am fost in vizita canonica
la Sulina si Sfantul Gheorghe cu Antim.
Am fost trimis in sfarsit la Tarnita pustie unde
am simtit singuratatea goala si saracia in fata
lui Dumnezeu!Acolo Tinca si Ilinca au vazut pe
Dumnezeu si Maica Domnului la stupi si la
Troita.Acolo dormeam sub icoana praznicarului
si a iconostasului ,in clopotnita . Predicam ore
intregi descult cu crucea in mana cu capul gol
incins cu o funie prin sate si orase.Prima
cercetare a fost in Suraia si apoi din Focsani m-
a calit in drumul calvarului spre Hristos.Citeam
si cantam cu moliftelnicul in mana ca la
Craiova cu acatistierul cand am stat in temnita
ateilor.Am defilat de la Biserica Domneasca
pana la protoieria lui Stechie cu Sfantul Chivot
crucial si cu icoana in brate,am mustrat clerul
decadent.Am predicat in Vitanesti de
Adormirea Maicii Domnului ,in Gagesti,in
Mandresti
,Vanatori,Petresti,,Odobesti,Jaristea,Padureni,B
uluc.Apoi in surghiun la Ciolanu ,am predicat la
Barasti Scarisoara comuna Cislau, in orasul
Buzau despre ceasurile Patimilor in Postul Mare
inainte de a fi chemat si judecat de Episcopia
ighemona.Episcopul s-a dovedit a fi impotriva
teofaniilor,muceniciei si Euharistiei.
La Episcopia Romanului la Tarcau am avut
harisma predicii de s-a adunat tot muntele
Bicaz.Am predicat in
Ardeluta,Brates,Tarcau,Pangarati ..La Bistrita
am catehizat intens si la Almas.La Secu trimis
am predicat si la Agapia,apoi la Varatec in
misiune patriarhala unde se pregateau primele
vedenii am avut predici de nopti intregi in
judetul Neamt,,in fiecare noapte ca la Inviere ,,
plangeau pereti!,,.,.Si inima Varatecului tot
impietrita si iernatica a ramas.Acolo am
marturisit in cearta canonica pe viitoarea
Veronica.Pe Constantina si pe Filotheea le-am
dus in pustia Coroiului la Valentina si Ileana dar
nu au fost la inaltime.Staretei Margareta
Ocolescu i-am prezis ca si lui
Glicherie,Evghenie,Isaac,Macarie,Ioanichie,Ghe
deon ceea ce li s-a si intamplat.La Sihla
,Sihastria,Durau am predicat.Apoi la Magura
Ocnei m-a vazut Alexandrina in contemplatie
ca un ales.La Bogdana- Radeana am pus
mereu cruci si predicam si dezlegam si
cuminecam in bloc ,invatand si monahii
tineri.La Cluj in Malinovsky 18 am slujit mereu
in catedrala de 45 m ca si in Timisoara de 63
m.La Rameti in biserica din 1203 de sub
pamant, la izvorul de sub Sfanta Masa si la
moastele Sfantului Ghelasie am simtit revelatia
adulmecand miros de buna mireasma.Am
predicat in Pleasa, in prigoana noaptea cu
norodul.La Nicula in predica am fost condus de
Hristos , pe unde am fost A lucrat in urma zid si
suflet.La Bont ,Secalaia ,Nicula ,Gherla
Cluj,Coasta ,Sic ,am slujit si am sfintit altarele
catolice ,i-am adus pe protestanti ,reformati
,catolici la Ortodoxie prin mirungere.Gamaliel
Cretu a avut vedenie in vis ridicarea turlelor
Niculei pana la ceruri.La Oradea la Izbuc am
vazut minunea apelor vindecatoare si icoana
facatoare de minuni ca cea de la Nicula-
Cluj(vezi in Biserica vis a vis de facultatea
Babes) plangatoare ,curgand lacrimi.Locuri
teofanice minunate.In trei locuri plange Maica
domnului la Valdimiresti,Nicula si nu stiu daca
nu in Vlaherna prigoanei nestabile.La Sihastria
am mustrat pe atei si pe fariseii Daniil si
Ioil.Am aparat invierea lui Hristos si m-au scos
din slujba imbracat in vesminte cei din
Neamt.Am dat cu aghiasma si ulei de la Sfantul
Maslu pe atei.Au fugit cu diavoli cu tot .In
pustie la Nimfodora am stat o noapte si am
predicat la Agapia din vale si la Varatec.
La moastele Sfintei Filotheea am predicat in
catedrala si m-a oprit din predica episcopul
Iosif Gafton.Atunci am simtit harisma iubirii si
iertarii dinspre Cruce cand i-am
spus-,,Dumnezeu sa te ierte! Iarta-l
Doamne!,,.La Turnu,la Frasinei ,Dintr-un
Lemn,Iezer,Cozia am slujit si am plans
,mergand pe jos ,prin munti si intemperii in
ruga interioara.La Arnota am avut vedenia lui
Matei Basarab scapat de Dumnezeu din gheara
turcilor.La Bistrita am avut extaz la moastele
Sfantului Grigorie Decapolitul,ca in pestera.La
Stanisoara am gasit moastele pustnicilor din
sihastrie.La Ostrovul Calimanesti
Horezu,Tismana Crasna,Lainici ,Polovragi am
predicat.LaCernica,Pasarea,Caldarusani,Antim,
Rarau,Slatina
,,Robaia,Buciumeni,Sihastru,Oancea,Ciorogarla
,Ratesti,Poiana
Marulu,Procrov,Vovidenia,Neamt,Razboieni,Tib
ucani,Brazi,SfantulIoan,Grasi,Cetatuia,Grajdeni,
Bujoreni,Giurgeni,Bisericani,Horaita,Horaicioar
a am avut contemplatii si slujba si predica.Am
adus tineret in manastiri.I-am trimis la seminar
,la facultate,la scoli de cantareti,In satul Vames
am avu extaz si predica.La metocul Balan
,Cracaul Negru,Magazia
,Bodesti,Grumazesti,Baltatesti,Valea
SeacaFilioara,Oglinzi,Humulesti,Petricani,Pogoa
nele,Dumbravele,Garcina,Tg Neamt am avut
cuvant predicatorial.La Bogaltin, Cornereva
,Teregova,am avut contemplatii.Am facut
Sfestanie si Sfantul Maslu la fiecare
casa,exorcisme si ierurgii.Reintors in Episcopia
Romanului la Nechit am schivnicit pe impreuna
lucratorul Veronicai pe care l-au luat sub
mantie Melania si Filotheea.Am dat de
pomana la Nechit tot graul si untdelemnul,sute
de kg la taranii saraci din Nechit-sat si din
Borlesti.Am fost batut si alungat .La Varatec
am chemat la marturisit si Euharistie pe
monahiile indicate de Hristos –
Teodora,Valentina,Anatolia.Am trimis prin
Valentina si Elena Sfinte la Tarnita pentru Rada
,Maria,Drina si Eugenia .Sfintele Taine au lucrat
in sufletele lor caci Hristos este viu si
lucrator.La Varatec am ascuns Sfintele in cosul
sobei si Hristos mi-a vorbit in vedenie
zicand-,,Voi Pe Mine al vostru Mire aici ma
lasati?,,.La maicile care au venit de la Tarnita
le-am dat Sfintele pe ascuns in culioane. Iarasi
mi-a vorbit Domnul zicandu-mi,,-Iata Eu tin
pamantul pe maini dar ma smeresc si in
culionul vostru stau, sa Ma purtati pe frunte si
sa va deschideti mintea,,.In ziua de 9
septembrie 1955 clerul si fariseii pandeau
plecarea mea ce se anuntase in sobor.
,,Plec in predica cea mare ca se apropie
sfarsitul,, In fiecare zi am savarsit Sfanta
Liturghie afara de 2 zile,una in pustie sub o
ploaie torentiala si alta in ziua arestarii pe 3
ianuarie 1956.In rest am facut Sfanta Liturghie
zilnic in boala ,in prigoana,lipsuri ,zavoare
bataie ,zabrele.M-am rugat pentru toata lumea
,pentru vii si adormiti, si am crezut in
Dumnezeu si in lucrarea ce se facea cu
mine,am ascultat orbeste de glasul lui
Hristos.La porunca cuvantului teofanic al lui
Dumnezeu. Am plecat ca Avraam din Ur spre
propovaduirea Evangheliei lui Hristos cu
intreaga Biserica in spinare.S-a dovedit ca
Hristos nu are nevoie nici de ziduri ,nici de
nestemate,nici de tipic ci de iubire ,iertare
impartasire si fapta buna.Daca Sionul Ceresc a
avut loc pe Gurgueta Vladimirestiului ,Biserica
Vlahernei prigonite nu are loc unde sa isi plece
capul.Am slujit zilnic Sfanta Liturghie prin
locuri teofanice aratate de Hristos.Erau locuri
curate ,piscuri de munte,la izvoare ,intre flori
in iesle,in grajduri,in poduri ,sub ploaie,in
zapada sub furtuni si soare,in susur ,freamat
,zumzet ,ciripit.avand pururea coruri de
ingeri.Dupa o Sfinta Liturghie am fost rapit ca
Avacum si ca Filip si mutat in alta parte
scurtand din drum spre ceruri..In unele locuri
unde slujeam aveam vedenii cu eroi
,luptatori ,ostasi.In alte locuri fusesera
siluiri,schingiuiri,crime.Intr-un sfert de an in
predica si in alt sfert de an in temnita rece am
predicat ,am dezlegat,am convertit am stors
lacrimi,am botezat ,miruns.La fiecare pas am
fost condus de mana lui Dumnezeu si acoperit
de omoforul Maicii Domnului.Dumnezeu poate
fi pipait,vazut ,auzit si experimentat
mistic.Doar pe aceasta se bazeaza si ruga
neincetata,interioara duhovniceasca precum si
Euharistia zilnica si ajutorul penetrabil al lui
Hristos catre tot cosmosul in acelasi timp
invingand legea penetrabilitatii.Taina teofaniei
este asa de inalta incat nimeni parca nu se
asteapta la vedenii atat de dese.Si omul
pacatos se simte deranjat de pacatele lui daca
il stie pe Dumnezeu prezent si real la fiecare
pas.Chiar clerul si moanhismul si crestinii cei
mai credinciosi sunt obisnuiti sa il stie pe
Hristos in Biserica in cele 7 Laude si
ierurgii,icoane si vesminte,vase ,etc.Sunt
obisnuiti sa se roage lui Hristos cu portia,cu
tipicul,cu lingurita ,cu ratia.IL cheama pe
Hristos la ordin ca pe ,,deux et machina,,Sa ii
lase sa- si vada de ale lor, sa urmeze voia
,datinile ,obiceiurile,cu ganduri ,cuvinte si fapte
omenesti.Iata vrerea omului!
Dar tocmai astazi cand este negata orice
teofanie divina Insusi Dumnezeu se
reveleaza .Noi dormim dar Hristos si prin somn
ne da vise sacre revelatorii .Omul este prea
obisnuit cu monolitul logicii echivalente a
solidelor si a spatiului -temporarului scindat si
limitat.Hristos e vesnic si Se arata saracilor
,orfanilor si cheama pe vine vrea cum se spune
in vietile Sfintilor.
Sa reluam firul povestirii!
Dupa ce am am condus monahismul spre
liman,dupa ce am chemat tot tineretul de
ambele sexe in monastiri si pe toata lumea la
Biserica,dupa ce am predicat din sat in sat si
din cetate in cetate ,dupa ce am intors pe
sectanti la Ortodoxie si am fost staret,director
de studii la scoli monahale,servitor gr
3,pedagog,profesor la Scoala de
Cantareti,duhovnic ,porcar,pastor ,predicator a
venit vremea sa plec in predica cea mare.Mi s-
a descoperit sa cant Hristos a inviat de 3 ori in
sarbatori la panihida in loc de Vesnica
pomenire!,si de 2 ori Hristos a inviat! ! si o
data Vesnica pomenire! in celelalte zile,sa
pomenesc pe toti cei vii si adormiti de la Abel
pana in ziua de azi.Mi s-a descoperit sa
impartasesc pe toti care mi-i indica Mantuitorul
ca se luminau , aveau inger ,porumbel sau
lumanare in inima ,in minte si in suflet.Mi-a
revelat Mantuitorul sa predic pentru aducerea
religiei in scoli,in armata,precum si a sfintelor
icoane si cruci in penitenciare,spitale.Am trimis
scrisoare de documentare apologetica
prezidiului si Sfantului Sinod,patriarhului si
celorlalti episcopi.Le-am spus despre cei 3
sfinti eshatologici.
Pe 9 septembrie 1955 am facut Sfanta
Liturghie in munti sub acoperamantul brazilor
si rugilor unde Dumnezeu S-a revelat lui
Moise.Porumbei si ingeri cu Sfinte Cruci
mergeau cu mine.O saptamana nu m-am
hranit decat cu Sfintele Taine, veneau ciobani
sau calatori care se impartaseau de Cuvant.In
3 saptamani de predica, pustnicie si slujba am
invatat se predic fiarelor,codrilor,pasarilor
cerurilor,florilor,plantelor,ingerilor care ma
asistau la fiecare Liturghie.La epicleza
euharistica Se pogora Sfantul Duh , Maica
Domnului ma acoperea cu Omoforul si cerurile
se pogorau peste viermele Iacov care eram eu.
Cand am terminat cele 20 de prescuri am facut
in paraie,intre stanci prescuri din faina ce o
aveam si le coceam pe tava cu pecete.Cele 2
kg de vin le inmulteam cu apa .Tamaia era
rasina,lumanari de ceara aveam si 3 Sfinte
Antimise.Desigur Sfinte Vase , vesminte,
Sfantul si Marele Mir,cruce ,busuioc,aghiazma
mare..Scriam zilnic vedeniile si rapirile care au
ramas in dosar la arhivele Iasului,mii de pagini.
Sub ploi torentiale ,in toamna codrilor,sub
caderea frunzelor ma hraneam cu ciuperci,cu
zmeura,mure ,urzici si afine.Mi-era foame
groaznica dupa 3 saptamani.Am gasit un mar
mancat si o para pe o piatra dar Hristos mi-a
dat miros de Euharistie si m-am saturat si am
purces mai departe spre noi orizonturi.O
tempora! O mores! Ce Taine mari si ceresti! Se
amesteca cerul cu pamantul prin muntii
Neamtului si Hanganului ! Ce clipe sacre cu
toata Biserica Ortodoxa prigonita in spinare!
Timpul plin de Dumnezeu ba chiar si spatiul
intreg fost-a cand S-a intrupat Dumnezeul Cel
netrupesc in noi cei trupesti.Astazi a intrat o
necredinta, o indoiala in toata lumea .De aceea
este necesara teofania si revelatia de la sfarsit
pe care o descopera Dumnezeu in prigoana si
dureri.Misticul tace in fata lui Dumnezeu Care
graieste.Dar cat de greu ne este sa pricepem
experimentele mistice fara practica ascetica
,de aceea s-a ajuns sa fie negate si vietile
Sfintilor.Hristos ne da lege si haru-I in inimi de
carne si nu pe table de piatra.Iata astazi nu
putem sa ne mai intalnim cu Hristos pe calea
ascezei inspre mistica.Nici macar ca Pavel nu
avem pregatirea stiintifico-religioasa.Toti sunt
plini de mandrie azi incat cei mai mari mistici
sunt cei analfabeti.Azi Mantuitorul vorbeste
tuttror Logos divin.Cand este exclusa mistica
dintre disciplinele omenesti Hristos vorbeste
tuturor pe fata.Prin Intruparea lui Hristos au
primit o trezvie mistica si animalele si intregul
cosmos ,o empatie,einfiihbug simpathie
estetica.Dumnezeu poate da daruri prin arte
habitudinale spre ridicarea la o stare
superioara mistica.Se cere omului insa unirea
cu Hristos prin curatire si iluminare.Ierarhia
cea fara mistica si teofanii ,vedenii sau
descoperiri e vicleana in intelepciune, in
fariseism si in vanitate.Orice om poate fi mistic
caci Hristos este Fiul Omului. Crucea e cel mai
important control mistic.Ar trebui la fiecare
Sfanta taina sa se vada sfantul Duh in chip de
porumbelRapirea cu trup a lui
Filip,Pavel,Avacum ,Veronica a fost o stare
mistica.Frica nu da misticismul ci
iubirea.Teama e ,,delirium tremens,,.Hrana
misticului este din vedeniile si teofaniile
divine.Cat de greu ne este noua sa intelegem
mistica fara practica ascetica!Mantuitorul
lucreaza direct ,aduce har si armonie.Se
descoprea azi mai mult ca oricand caci ca si
atunci la Intrupare nu-I nici asteptat ,nici
iubit ,nici crezut de nimeni de aceea turma
mica lucreaza cu putere. Suntem cu totul in
mana lui Hristos care lucreaza prin noi ca prin
instrumente.Mistica lui Petru ,a Veronicai isi au
explicatia numai in mila lui Dumnezeu si a
Maicii Domnului,cu totul predati lui Dumnezeu
in prigoana si suferinte sa iL vedem si noi .
Ajuns in casa preotului cucernic si cuvios am
inceput Sfanta Liturghie in foisorul de sus unde
fusesera crime si oameni sinucisi de
vremuri.Hristos Insusi alegea locul slujbei
totdeauna prin teofanie.Acolo mi s-a revelat
sminteala tutror ucenicilor,pacatele
,vanzarile,eshatologia etc,,..proorociile sa nu le
defaimati,ce e bun sa tineti..,,. E vremea
vremii profetilor si revelatiei.mai e putina
vreme pana la sfarsit 5 -50 de ani ,sfarsitul
bate la usa.Nu va mai faceti atatea haine,alte
case, nu va mai cumparati averi,lepadati
pecetile satanei,tineti curatenie,postiti
,privegheati,va tanguiti ca vine mania lui
Dumnezeu peste voi.Controlul mistic e vadit ,in
casa parohilor,in biserici,in timpul Sfintei
Liturghii, in timpul Sfantului Maslu si si
ierurgiilor,cu Sfanta Cruce,cu exorcismele
contra demonilor,cu predica ,cu Sfanta
Scriptura si Sfanta Traditie.Scurta este viata
aceasta .Ce folos ca dobandim lumea toata si
ne pierdem sufletul?
Misiunea predicii celei mari este sublima .Am
vazut cum lumea insetata priveghea nopti
intregi si sta cu capul gol sub fulgii de zapada
sau in genunchi in apa sau ger groaznic pentru
a se marturisi si a gusta sa vada ce bun este
Dumnezeu.Simplitatea mistica a lumii crestine
de la tara te copleseste.Ea nu poate fi inselata
atat de usor de secte sau de profeti mincinosi
sau de atei.Ci numai cei pervertiti,cointeresati
sau rauvaitori necredinciosi apostati si inselati
de lupi imbracati in piei de oaie.Oficialitatea
clericala si laica se dovedeste apostata.Pe
mine nu ma vazusera multi dar se pocaiau
inainte de a ajunge in satul casa sau viata
lor.La antihristica judecata preotul Gheorghe
spunea ca nu m-a vazut ,auzit sau cunoscut, ca
ma vede prima data.Eram in haina de
batjocura, plin de sange pa cap si infrigurat si
prohibit,flamand si inlacrimat,rupt si
zdrentaros,tradat si urat.Dar fratele preot nu a
avut mila cu cel ce purta aceeasi haina ca si
el.Parca nu putea sa faca minuni Dumnezeu cu
mine ,cu Veronica ,cu Ioan sau cu toti ce erau
in beciurile Securitatii?Dar e veacul de pe urma
cand suntem lasati in puterile umane.Eu am
pornit in predica cea mare ca o arvuna a
viitoarei predici in libertate dupa ce
colindasem singuratic si pribeag toate cetatile
lui Dumnezeu.Predica cea mare nu a fost
intrerupta din 1947 si nu va fi pana la suflarea
cea de pe urma si la mucenicia dorita.Dar ea a
fost prigonita intai de clerul apostat apoi de
fratii cei mincinosi, izgonita apoi de ighemoni
pentru ca am predicat in temnita si la arestati
si dupa gratii am tot dezlegat si marturisit.Le-
am scris si arhiereilor,si fariseilor si in cetatile
lui Hristos le-am spus cuvant ceresc in
parte.Apoi predicarea Patimilor
Domnului,demascarea neopaganilor
saduchei .Dar ruga necontenita? Dar jertfa
neintrerupta? Dar lacrima pentru toti cei vii si
adormiti?Dar predicarea celor 7 bice si ingeri
cu misiunea lor in toate laturile si sectoarele
vietii si varstei?Dar cuminecarea incognito a
tuturor celor din jur?Se predica la intuneric si la
ureche,pentru ca se auda de pe acoperisuri si
de pe ulite!De altfel am fost educat intai in
pustie unde predicam la flora, fauna si regn
mineral.Si ele asteapta mantuirea odata cu
omul.Hristos este pretutindeni.Biserica-I
predica cuvantul,Tainele-I continua lucrarea
divina.
In mistica vorbesc mai intai de experienta –mi
proprie,pentru ca in orice stiinta,metodologica
si practica reala trebuie
explicatexperimental,vazut,simti,auzit,analizat,
sintetizat,cronologizat totul Oricine poate
astazi contesta mistica in acest veac
apostat,destinul fiecarui mistic azi e la
balamuc sau la escroci.Eu nu pot astazi sa
tac ,fiindca L-am auzit pe Hristos vorbind
cuvant romanesc prin glas omenesc cu putere
si minune si semn dumnezeesc.Eu am auzit pe
DUMNEZEU!Cuvantul Lui Hristos rasuna in
cosmos cu putere tainica spargand toata
crusta cazuistica relativa mecanica oarba si
determinista. S-a intrupat Hristos pe
pamant,plinatatea Logosului Divin.In aer ,in foc
,in apa ,pe pamant ,in cele 4 stihii s-a
pogorat,,quinta aesentia,, cu putere si cuvant
viu si lucrator.Printre brazi si flori,printre vai si
izvoare ,prin mijlocul a mii de primejdii,era
Hristos cu mine ca si azi ca si intotdeauna.
.Hristos in mijlocul nostru!In cetatea Alba am
predicat in sac ceea ce s-a si intamplat.Ca
potopul deluvian care se abate peste cetatile
unde am predicat s-a si implinit.Cand
propovaduiam prin cetati Logosul imi vorbea
despre propovedanii pe cale.Le spuneam ca
Iona cetatii Ninive-,,O! De ai sti tu cetate
adormita vremea cercetarii tale?,,.Dar
custodiile pazesc crasma satanei si pandesc sa
Il lege iar pe Dumnezeu din nou in Ghetsimani-
ul rugaciunii.Au trecut apele cele mari ca pe
uscat care nu imi puteau stinge focul cel mare
al iubirii de Hristos.Patru luni de predica
prigonita printre crestini si preintre pagani,atei
si ighemoni,fiare apocaliptice.Erau ingeri si flori
dar si cruci insangerate,sopini si ghimpi
piroane si sulite grele.Hristos mi-a profetit ca la
16 -18 mai voi fi iar in predica.Si am fost mai
inainte la 5 mai, din monastire in monastire
spre slava lui Dumnezeu.De toate trei partile
am predicat in jurul celor ce au avut urechi sa
auda.Asteptam Rasaritul cel de Sus.
Eram prigonit incat si cainii fugeau de mine ca
Simeon cel nebun.Dar eu eram nebun pentru
Hristos ca cine s-ar fi incumetat in mijlocul
iernii sa porneasca cu toata biserica in spinare
spre a-L predica si apara pe Domnul meu Cel
Iubit.In suri ,in paduri,in grajduri,prin beciuri,in
pivnite,in fan ,in cetina,in noroi si pe gheata pe
acoperisuri,pe ulitele cetatii noaptea si ziua
predicam pe Hristos.Celebram Sfanta Liturghie
zilnica si impartaseam pe toti cei ce se
invredniceau prin pocainta talharului.In toate
predicile prin levitatii,revelatii si inspiratii
Hristos imi vorbea de pocainta talharului care
este primita azi mai mult ca oricand.
De aceea se da si dezlegarea talharului si
impartasirea chiar de pe Cruce amestecata cu
sudoare cu lacrimi si cu noroi intre
calai,talhari ,farisei si caiale.Se lasa astazi
Hristos slujit in catacombe ,temnite ,intre
zabrele in crapaturile pamantului.Cuvintele
talharului,,-Pomeneste-ma si pe mine Doamne
cand vei veni intru Imparatia ta,, au raspuns
direct de la Domnul,,-Adevarat iti spun tie
astazi vei fi cu Mine in rai,,.Noi talharii cei de
pe urma care ne zbatem cu Hristos pe Cruce IL
aparam pe Acest Hristos lepadat de toti,pe
Acest torturat IL iubim,pe Acest Strain IL
purtam la sanul nostru Cel ce poarta tot
cosmosul pe brate,pe Acest rastignit Il dam la
toti spre impartasit pogoarandu-L de pe Sfanta
Cruce si scotandu-I piroanele si cuiele il punem
in giulgiu nou in inimile noastre impilate,ca sa
invie printre strejarii simturilor la miezul noptii
pacatului,pe Acest pironit intre facatorii de rele
noi IL predicam ca Cel mai Bun,,gustati si
vedeti ca Bun este Domnul,,.Il recunoastem
nevinovat pe Cel acuzat si injurat de toti,IL
numim Dumnezeu si Stapan pe Cel alungat de
stapanirile lumii acesteia desarte.Ne rugam
Aceluia care Se roaga la usa inimii noastre,,-
Iata Eu stau la usa si bat,,.Nu aveti ceva de
mancare ?,,Mi-e sete! Dar Fiul Omului nu are
unde sa Isi plece capul!,,.Pe Cel ce astazi nu
este primit in nici o imparatie IL rugam sa ne
primeasca in Imparatia Lui
Iata de ce ne punem viata in joc pentru Hristos
pentru ca stim precis ca El este Dumnezeu.Il
auzim vorbind,IL simtim,IL gustam IL iubim cu
frenezie.Amin!
VINO DOAMNE IISUSE!
Daca toti cu care am pornit in predica cea
mare m-au tradat,totusi am purces cu si mai
mult curaj spre temnita.Hristos imi spunea la
cine sa merg sa liturghisesc.Zece cuvinte
ceresti am avut dintre care unul catre
ighemonii atei pentru care am fost judecat cu
asprime.dar s-a implinit Cuvantul Ceresc ca de
Stalin nu se va mai auzi nimic si intr-adevar a
pierit pomenirea lui din neam in neam.Faceam
Liturghia zilnica si la predica vedeam lumina
sau intuneric,porumbel sau pacat ,iubire sau
ura la fiecare crestin.De aceea nu terminam
cuvantul propovaduitor pana nu pierea satan
din toti.Cuvantul fugarea pe diavol ca era
Cuvant Ceresc in trezvie ,in picioare cu inceput
si sfarsit bine determinat, clar, de se
transformau toti sub ochii mei.Ii marturiseam
apoi individual ,ii dezlegam si ii
cuminecam.Faceam exorcismele si blestemele
contra diavolului ,faceam Sfantul Maslu ,ii
stropeam cu aghiazma.Nu ramanea nici unul
cu diavoli sau cu intuneric.Cand eram prigonit
slujeam in mijlocul codrilor seculari cu biserica
Vlahernei in spinare. fulgi de zapada,pe cetina
rece pe gheata,pe lemne sub brazi gigantici se
ridicau osanale spre cerurile ce le vedeam
deschise.E azi o troita la Paraul Traznetului pe
muntele Muncel unde venea lume din 50 de
sate de la miez de noapte pana la miez de
zi.Veneau fiarele codrilor uitand firea lor cruda
si ascultau Cuvantul Ceresc.Azi nu mai sunt
oameni si doar animalele necuvantatoare imi
asculta cuvantul vorbit de Dumnezeu ,viu si
lucrator.Ca voi oamenii v-ati pus mainile pe
mine si m-ati dat in judecata spre
moarte.Fiarele ne ucid ca sa ne manance dar
voi ucideti si chinuiti fara mila pe sfinti. Iar pe
Hristos IL rastigniti a doua oara fara sa va
ganditi la Judecata!Predica convertea suflete ,
pe locurile unde am fost primit nu va veni
potopul dar in locurile unde nu am avut loc sa
imi plec capul ca Buhalnita,si Hangu vor zacea
sub apa,se vor scufunda , de nu se vor
pocai.Stilistii vechi calendaristi iuliani s-au
intors la Ortodoxie ca si toti sectantii.Ateii si
invatatii au crezut in Hristos,pacatosii s-au
pocait,bolnavi s-au tamaduit,doi orbi au vazut,
doua moarte au inviat,epileptici,slabanogi
,muti,ciungi,surzi s-au tamadauit si cuvantul lui
Hristos lucra cu putere.Din casa in casa in
fiecare noapte toate familiile crestine.Oamenii
ziceau ca le-a venit Vladimirestii in
casa.Hristos imi indica pe cine sa chem la
slujba,in taina miezonopticii.Oamenii din case
erau anuntati ca pastorii Betleemului sa vina la
Liturghia prigonita, pentru pocainta talharului.
Mi-a descoperit Domnul cum trebuia lucrat cu
biserica in spinare de la casa la casa condus de
inger.Veneau si naimiti si rai si
vanzatori,pacatosi ,etc.Dar se converteau si se
pocaiau,lasau fumatul ,injuraturile,betia
,curvia,furtul.In fiecare casa se incingeau
cuptoarele si se faceau prescuri cat roata
plugului pentru Euharistie.Vinul curgera
garla .Se cuminecau atat de multi incat nu
ajungea o damingeana la fiecare slujba, caci
chema Hristos tot satul cand se termina
catehizarea.Din nou incepea predica si
dezlegarea .Seara dispaream din ochii lor si cu
biserica in spinare mergeam condus de ingerii
lui Hristos la alta casa, pe alta ulita pana se
termina tot satul cu casele cele credincioase
Domnului.Apoi faceam o slujba generala in
munte ,in codru,in holde,in gradini ,in imas
unde imi indica Hristos.Daca era prigoana pe o
parte a satului fugeam in alta parte.Daca era
persecutie prea grea ma ascundeam cateva
zile la un crestin de nadejde si ma odihneam
putin.Dar si acolo chema Hristos pe vecini, pe
neamurile lor,dornici de predica spre
mantuire.Astupam geamurile si liturghiseam in
taina pentru acestia.Daca ma vindea cineva
Hristos imi dadea de veste si fugeam in
pustie ,ma ascundeam in vreo sura,in grajd,in
poduri,in iesle ,in moara.Treceau ighemonii pe
langa mine si nu ma vedeau.Ii stropeam de sub
acoperis cu aghiasma si credeau ca ii ploua in
plin gerul iernii.Cand terminam satele ii
chemam pe un munte la o adunare
generala.Acolo veneau toti
ighemonii,talharii,naimitii, ateii inarmati dupa
mine sa ma prinda.Dar lor le era frica de o
revolutie si nu indrazneau sa ma prinda.Dar noi
nu aveam decat Sfanta Cruce in maini si pe
Hristos in gura ,in minte,in inima si in suflete si
ne rugam si pentru dusmani ca Sfantul
Arhidiacon Stefan.Slujba tinea 12 -16 ore cum
s-a consemnat si in tribunal statistic.In tot
acest timp nu au putut sa imi faca nimic pentru
ca veneau mii de oameni la slujba in aer
liber ,plangeau si codrii si paganii la predica si
Cuvant Ceresc.Atunci ighemonii se imbracau
femeieste civil si s-au machiat ,insa pe
dedesubt erau inarmati pana in dinti.la un
moment dat nu m-am mai dus la slujba si i-am
lasat pe crestini si pe ighemoni sa stea fata in
fata ca ostile fata in fata pe campul de lupta
.Unii erau sortiti raiului altii iadului delui
vesnic.Atunci crestinii i-au cunoscut pe atei si
ighemoni si le-au dat pe fata viclesugurile.Dar
venise vremea ca toti sa ma paraseasca.Eu m-
am retras intr-un grajd unde a venit toata casa
omului la slujba.Hristos mi-a spus sa stau jos in
iesle dar eu nu am ascultat si m-am urcat in
fan.Toti ma cautau ,unii sa se converteasca
,altii sa ma ucida. In teofanie si vedenie l-am
vazut pe Domnul cum Se roaga Parintelui
Ceresc pentru mine.Era frig si imi inghetase si
vinul,insa la Epicleza se dezgheta si se
transforma in Sangele Domnului cald ,viu si
lucrator,care imi dadea putere in mijlocul
prigoanei.Dupa ce terminam de catehizat tot
satul plecam intr-altul fara sa anunt pe
nimeni.Dar crestinii cei inlacrimati si dornici de
mantuire plecau dupa mine si tot aflau unde
merg.In al doilea sat incepeam acelasi
program cu variantele locale si circumstantele
respective.Daca crestinii nu mergeau la
Biserica venea la ei Biserica lui Dumnezeu.Mi-
era frig in miez de iarna ,urcam muntii pe
carari necunoscute,prin zapada pana la
genunchi pentru cautarea oilor pierdute.Dar
cat timp mergeam mi-era cald de asudam si
cand ma odihneam inghetam de frig.Era un dor
nespus de mantuire si de impartasire.Creatura
era in cautarea Creatorului .De-a dreapta si de-
a stanga mergeau ingerii lui Dumnezeu in
vesminte ceresti cu crucea in mana.Era o
continua slujba in mers. La un moment dat nu
mai puteam de frig si am vazut pe inger si
porumbelul Sfantului Duh intrand intr-o coliba
facuta in forma de corn necioplit.am facut focul
dar mai mult fum era decat foc.Un batran a
venit sa ma vada.M-a cunoscut dupa bagajul si
tinuta bisericeasca.Mi –a zis sa merg la el si am
purces la drum dar pe drum ingerii s-au abatut
la o casa din marginea satului unde era un
fumator si o familie plina de pacat.Acolo am
facut sfestanie,la predica omul a inceput sa
planga cu toata casa lui ,nici nu stiau ce
inseamna spovedania si cuminecarea.Ah
Doamne ! Secerisul este mult dar lucratorii
putini! Cat de bine se simteau bietii oameni
sub epitrahil ca popa nu le intra in casa decat
de sarbatori ,ori sa ii scoata din casa la
moarte.Numai ,,Popa Sapca,,revolutionarul
facea cate o apa sfintita la sateni dar cu scop
politic materialist.Insa eu le vorbeam despre
mila si despre grija sufletului etern ,vesnic.In
locul slijbelor Bisericii primare au umplut golul
cu superstitiile si clacile,horele,pacatele,etc.In
fiecare casa unde intram lliturghiseam pentru
vii si pentru adormiti si cantam prin teofanie la
sarbatori ,,Hristos a inviat!,, de trei ori in
sarbatori si de doua ori ,,Vesnica pomenire !,,si
a treia oara ,,Hristos a inviat ! ,,in celelalte
zile.Uneori ma ascundeam ca ma urmareau
toti si primeam doar pe cei pe care mi-i indica
Mantuitorul.Mereu la porti bantuiau ighemonii
razvratiti incongnito,iar deasupra lor era duhul
intunericului si le faceam exorcisme.O liturghie
am facut-o pe intuneric ,doar aprindeam
tamaia.Dar Dumnezeu mi-a revelat Tainele,caci
Hristos este Lumina Lumii.Crestinii care
stateau la fereastra si plangeau au vazut pe
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu la
fereastra dinspre rasarit unde erau
antimisele.Am fugit la indemnul Domnului si
vreo 30 de crestini au mers cu mine prin
maracini ,haturi acolo unde le-am predicat
cuvantul..Acolo am marturisit individual si i-am
cuminceat.Era 31 decembrie 1955 si eram
obosit.Ingeri nevazuti de ochii profanilor ma
insoteau.In munte era o coliba si pe horn iesea
fum.Acolo m-au recunoscut ,le-am sfintit
adapostul si am mancat pentru ultima oara
linistit si in pustnicie,ca de aici vor veni zile de
prigoana cu paine amara din temnitele
lugrube.In noaptea vicleimilor,a brezoilor,a
vasalcilor, a superstitiei si datinilor pagane
pline de intuneric si de duhuri rele am mers si
eu peste ape ,obstacole si primejdii in
Buhalnita stilista.satan isi ducea iadul in
spinare cu pacatul si cu veselia sarbatorii
salbatica a desfraului iar Hristos mergea pe
umerii mei si ma tinea in acelasi timp cu
intregul cosmos pe palma Sa divina.O ce taine
infricosate! Minciuna merge pe drumul larg iar
Hristos pe calea cea stramta si cu chinuri ,pe
calvar ,in iesle si in cruce.Nu este primirt nici
macar in temnitele ighemonilor ,nici in spitale
cazarmi ,scoli sau institutii,nici in catacombe
,nici in crapaturile pamantului.Ateii
scormonesc si rascolesc pamantul spurcand
totul in cele 4 puncte cardinale ,fiarele
apocaliptice se lafaiesc sugand toata vlaga si
materia din Terra cea vaduvita.La 1 ianuarie
1956 in Buhalnita am inceput la miezul noptii
Revelionului Sfanta Liturghie ,predica
,marturisire ,impartasire.Brigadierul Amariei.I.
cu familia a pus salonul cel mare la dispozitia
tuturor crestinilor si chiar a sectelor care au
dat navala sa se pocaiasca grabnic cu lacrima
talharului.Pe trei usi intra si iesea lumea si
venea alta.In ziua de 2 ianuarie am tinut
potirul plin 16 ore.Crestinii au postit pana s-a
inserat, au plans si s-au pocait.Stilistii iuliani s-
au intors.Iar pe cel ce a ramas intepenit,l-am
imbaiat cu aghiasma multa,l-am dezlegat,l-am
uns cu ulei sfintit de la Sfantul Maslu.Cu sila l-
am ingenuncheat si i-am pus in cap
epitrahilul.El avea epistola patriarhului Ieremia
apocrifa pe care mi-a cerut sa o citesc
norodului.Insa eu am talcuit-o ortodox si astfel
toti stilistii vechi s-au intors la Ortodoxie afara
de Vasile acesta.Insa fiind ca martor al acuzarii
la proces ,totusi acel stilist plangand m-a
aparat si a afirmat ca a gasit mangaiere in
Ortodoxia crestina si s-a convertit in urma
predicii mele
.Le-am explicat muncitorilor cum pot munci si
in acelasi timp sa posteascaLe-am spus sa
manance peste decat carne dar Hristos prin
semn m-a oprit si mi-a spus ca nu este
ingaduit.Vor veni vremuri cand vor linge si
tarana.Iar in acesti ani ai durerilor trebuie
pocainta nu gluma .De altfel voi vedea si eu
experimental acest model de infranare.Hristos
ma avertizase de inchisoare in teofanie.Dar eu
o doream cu frenezie si nu am vrut sa sfarsesc
sluijba ca sa fug inainte de a veni ighemonii.Mi-
era mila de crestinii pierduti ca oile care nu au
pastori.Mi-am pus sufletul pentru ei si viata mi-
am pus-o in joc.Caci preotul era in vilegiatura
la Bucuresti.Dar preoteasa invatatoare, a cerut
sa o primesc.S-a convertit.I-am explicat cum sa
puna pe Hristos in scoala,ci icoana,ruga
,cruci ,predica ,religie etc in mod tainic ca si in
alte parti.Hristos a spus,,-Lasati copiii sa vina
la Mine si nu-i opriti,,iar ei in curatia lor vor
veni singuri..,Dar eu eram gata de martiriu
.Trebuia sa predic ighemonilor si mai marilor
zileii de care depindea toate ale tarii
prigonite.Aveam toata Biserica cu mine ,7 kg
de Sange si 100 de prescuri Atat cam cate
Sfinte aveau toate manastirile din Romania.
Iata ca Hristos si toata Biserica au mers singuri
pe spinarea magarului care eram eu. Mi-au
aruncat ighemonii cu ura Sfantul Sange dar eu
am varsat peste prescuri si apoi peste mine si
am luat la mine Sfintele Taine cu care m-am
impartasit in timpul celor 120 de zile in temnita
rece. Hristos ma avertizase de vreo 20 de ori
ca vin ighemonii dar eu aveam un curaj nebun
si eram gata de jertfa.M-am culcat la cuptor
langa vreo 5 cuptoare de prescuri pe care
urma sa le dau crestinilor.Pe 3 ianuarie la ora 3
noaptea au venit ighemonii.Am fost ridicat
,depistat si arestat dintre cei vii in
necunoscut.Chiar si din crestinii care fusesera
la slujba s-au intors impotriva mea iar pe unii
care i-am tamaduit acum aveau ciomege in
maini veniti ca dupa un talhar.Eram intr-adevar
un criminal ca omorasem multi diavoli cu arma
Sfintei Cruci si cu ajutorul lui Hristos.Hristos m-
a trezit inainte de a veni ighemonii si am avut
ocazia sa fug iar din mana lor dar acum eram
decis sa merg inaintea lor sa predic sa lase
religia libera si sa dea drumul lui Hristos din
temnite.Era scris sa sufar pentru Dumnezeul
meu.Dar eu nu stiam ce ma asteapta si nu
stiam cat de rai sunt bolsevicii .Eu vroiam sa
predic in toata tara sa trezesc lumea la
credinta.Misiunea mea a fost in special pentru
clerici si cinul monahal si nu pentru mireni.Dar
inainte de a se risipi tot clerul si lumea
monahala in campul muncii trebuiau sa vada si
ighemonii cum arata un cleric adevarat ales al
lui Hristos.Calaii au spart usa si nu au indraznit
sa intre in camera cuptorului de foc babilonic
in care eram cu Azaria,Anania,Misail dar si
Hristos si Sfanta Biserica ortodoxa
prigonita.Ca azi cei adevarati clerici sunt in
lanturi si in prigoane,Biserica e in temnita si
catacombe.Hristos e cu alesii Sai intre gratii,si
este rastignit a doua oara.Iar in Bisericile
oficiale e rastignit si intemnitat in chivot.De
aceea prefera Hristos sa umble in saci si in
cenusa,prin iesle si pe cruci ale calvarelor dar
liber decat sa Se zbata din nou in temnita
ighemonilor si in chivotul fariseilor simoniaci
notorii.Asa se explica libertatea de dezlegare si
de impartasire data de Hristos azi.Am stat in
fata usii la intrare iar calaii de la distanta au
intins armele in bataie si niste prajini lungi
enorme cu carlige si cutite ascutite si cosoare
pe langa mine.Pesemne o lumina era peste
mine sau poate frica nu ii lasau sa intre .Dar
eu m-am retras cu Tainele pe cuptor si le-am
luat in brate pentru ca cine stie cand le voi mai
vedea sau le voi mai gusta.Atunci au navalit
toti peste mine in camara iar altii erau pe afara
cu faclii si lanterne.M-au batut cu pumnii si cu
arme grele pana am lesinat peste Sfintele
Taine.Am apucat mana ighemonului care ma
batea zdravan si i-am stins lanterna ca su nu
mai lumineze sa vada unde da.Dadeau cu
picioarele si cu ce apucau in mine si eu vroiam
sa sarut mana care ma loveste dupa porunca
Domnului care zice :,,Iubiti pe vrajmasii
vostri!,,.M-au luat descult si cu capul
descoperit pe zapada inghetata ,in ger nespus
in miezul iernii tarzii.Nu mai imi simteam ceafa
caci imi dadeau in creierul mic cu paturile si cu
fierul armelor la ceafa si umeri.Dar duceam
crucea lui Hristos spre noul calvar.Am inceput
sa cant ,,Hristos a inviat,,! Dar ighemonii imi
dadeau peste gura.Am privit spre ceruri ,
Hristos ma parasise asa cum si Tatal Ceresc L-a
parasit pe El in cel mai greu moment al
apogeului Crucii.Nu mai auzeam Cuvant Ceresc
,nu mai aveam vedenii.Pe ceruri stralucea luna
plina si stelele scanteiau inghetate iar sangele
imi curgea pe zapada alba in satul blestemat al
Buhalnitei.Dar si natura era rece la lacrima
mea.Atunci in disperare am strigat ragusit
:,,Hotii!,,.Hoti si furi erau toti.Ca luau pastorul
si ei in piei de oi vor paste mai departe.Dar
pascutul lor e plin de otrava si de moarte
ucigatoare. Ca acele sate vor zacea sub apa
sarata ca si Sodoma sub Marea Moarta.Istoria
se repeta.M-au trantit intr-un camion de
Crucea Rosie,insangerat.Hristos imi spusese ca
ma va duce cu camioanele Sale.Erau Sfinte
Cruci pe toate geamurile.Am strigat tare :,,-
Invie si trazneste Doamne pe vrajmasii
Tai!,,.Credeam cu toata fiinta mea prigonita ca
Domnul va face minuni.Domnul nu m-a
ascultat ca si pe fii tunetului decat dupa ce am
ajuns.Ca s-a rupt axa si s-a blocat motorul si
nu au mai putut lua si pe altii .Eram dus in
acelasi loc unde mai fusesem prigonit cu cativa
ani in urma.M-au primit la temnita in pumni si
in zavoare grele.Dupa cateva ore m-au mutat
spre ziua la alta gheena mai urata si mai
infricosata.Eu am sarit singur din camion si imi
faceam cruci la tot pasul binecuvantand si
locul.Dar un calau mi-a dat un pumn drept in
ochiul drept de mi-a lacrimat ochiul mereu in
temnita si ma durea groaznic.Poate nu trebuia
sa imi privesc calaii ci printre lacrimi sa privesc
in adancul inimii la Hristos.Ma inchinam mereu
si rugam pe Hristos sa imi dea cuvant cu
putere multa sa se converteasca ighemonii..S-
au adunat in jurul meu si Hristos a vorbit
Cuvant Ceresc de s-au cutremurat toti .Dar
impietriti si tare la cerbice au incepurt sa
persifleze preiorativ ironic.Iar daca s-au vazut
invinsi in Cuvant au inceput sa dea cu
picioarele cu cizme grele in mine.M-a durut
tot timpul inchisorii soldul drept.Eu am cazut in
genunchi langa un dulap si am inceput sa le zic
exorcismele si dezlegari pentru toti ,imi
continuam predica ,slujba, in mijlocul paganilor
ingroziti.Atunci m-au dus in camera sefului
calailor care m-a intrebat daca nu vreau sa il
convertesc si pe el.Era catolic viclean si cu
,,reservatio mentalis,,..M-au intrebat ce –i
Dumnezeu,cum s-a creat cosmosul,sufletul.Le-
am raspuns ireprosabil,stiintifico-filosofico-
religios-rational succint dar cu flux de detalii
clasice,silogistice convingatoare.Au vrut sa imi
dea drumul numai sa imi fac mutatia la ei.Dar
eu am cerut sa fiu dus la cei mai mari calai
pentru a le predica si lor pe Hristos si religia
libera. Mi-au comunicat ca s-a stricat camionul
la cuvantu-mi si nu se mai poate repara.M-au
intrebat ce sunt prescurile si vinul.Le-am spus
ca este Hristos euharistic si am sarit ca ars de
pe scaun.Am luat cu forta Sfantul Agnet din
mana unui calau.M-a lovit ,amenintat.Eu
atunci aveam vesmintele toate la mine si pe
rand ce ma tot intrebau cum le cheama le
imbracam pe mine si astfel m-am imbracat
complet si am luat rasa peste ele.Ei nu se
pricepeau ce fac dar eu le vroiam in temnita cu
mine.Eu le-am facut dezlegari si am sfintit apa
din galeata de langa masa si ii stropeam cu
aghiasma.Unii ma injurau altii ma bateau dar
eu prestam oficiul sfant in iadul lor.Iar Hristos
era cu mine ca ranit ,schingiuit dar eu simteam
o bucurie nespusa de a predica pe Hristos.Le
ziceam:,,Puneti pe Hristos rastignit proletar
deasupra uraciunilor pustiirii si ziditi altare
Dumnezeului Care v-a ridicat din saraci si
goniti in bogati!,,.,,Dar ce aveti cu Hristos?
Bateti-ma pe mine ca sunt pacatos si vierme
dar lasati pe Hristos sa domneasca in inima
,viata si tara noastra!.M-au dus strajuit in alta
temnita unde mi-au facut inventarul tuturor
lucrurilor.Dar de unde se asteptau sa am arme
au rasarit vreo 300 de cruci-,Evanghelii ,Potire,
toata Biserica.Eu mi-am luat Sfintele
antimise ,potirul, Sfantul si Marele mir,Tainele
Sfinte sub mantie.Dar m-au intins la pamant ca
pe Hristos pe cruce si mi-au rupt vesmintele ca
hienele si mi-au intins toate oasele.Am scapat
gol , am pus mana pe potir si pe Sfintele taine
sa nu le las dar vreo 20 de calai au sarit pe
mine ,m-au maltratat si mi le-au luat.Nu stiu de
unde aveau atata putere.Mi s-a insangerat
inima cand am vazut ca taie antimisele si scot
Sfintele Moaste din ele ca sa le analizeze la
laboratoarele lor chimice sa vada de n-ar fi
farmece cu care insel poporul de vine in numar
asa mare dupa mine. Desi stiam ca Hristos Se
lasa batjocorit si Sfintii mucenici in moaste se
lasa si ei prigoniti m-am repezit de vreo cateva
ori sa le iau din ghearele lor. Ravna casei Tale
ma mistuie Doamne!M-au intins pe jos iarasi si
ma bateau cu picioarele.Aveam teancul de
predici pe care vroiau sa le arunce pe foc.Daca
ar fi facut asa ceva nu mai sufeream atat.Eu
vroiam ca predicile mele sa ajunga in mana
calailor sa le citeasca.Au si ajuns si s-au si
inventariat in dosare procedurale citite de
toti.Deci misiunea ar fi fost plinita si numai cu
ele ,cu cuvintele ceresti
,levitatiile,rapirile,extazele teofaniile,etc..Dar
trebuia sa mearga si martorul.Am fost mucenic
in fiecare zi cu sange si fara sange pana la
sfarsitul depistarii ateiste.Am indurat tot gerul
cosmosului si al inimilor reci de piatra
inghetate,am tinut fruntea sus si n-am scos o
vorba de cartire ci aveam un curaj
nebunesc.Uneori ma cuprindea frica din
Ghetsimani.Am vrut sa fug si la depistare si la
cercetari si la anchete,dintre zavoare.Insa
hristos ma incuraja in aceste incercari de
neinvins si ma luam din nou de misiunea
sfanta si dumnezeeasca.Domnul mi-a spus ca
voi sta in zabrele 4 luni care mi se vor parea ca
o luna si 3 zile,ca voi avea vise frumoase
religioase ,ca voi converti multime de suflete si
in sfarsit sa ma bucur ca urc alaturi de Hristos
calvarul ,Ii duc Crucea ,Ii scot
piroanele,spinii,etc.Iata mistica conlucrarii cu
Hristos.Intr-o celula mica erau soareci serpi si
murdarie.Ea dadea spre arhiva ighemonilor
parasita.Eu am adormit zdrobit de batai si
dureri dupa ce am facut cu creionul pe pereti
Iis Hs Ni Ka si sfintirea din moliftelnic la casa
noua si a Bisericii pe scurt ,le stiam pe de
rost.M-am desteptat in plansete.Credinciosii
auzisera de depistarea mea si si intrasera cu
chei si ivare false in camera arhiva parasita de
laga celula mea.I-am dezlegat de pacate
printre zabrele si zavoare,i-am incurajat,le-am
sters durerea si lacrimile ,i-am tamaduit sil le-
am predicat.Sfintele taine imi erau luate si nu
aveam nici macar o coaja de paine.Imi era frig
si foame de ceruri si sete de
mantuire.Ningea .As fi vrut sa fiu aruncat in
mijlocul unei paduri in libertate pe zapada gol
dar numai sa nu mai zac intre ziduri.Nu mai
suportam temnita ,chiar din prima zi.M-am
rugat Domnului sa ma ia la El ca tare-i rea
lumea asta .Nu –i voie sa Il mai predice cineva
Atatea suflete au nevoie de mantuire ,de
dezlegare ,de cuminecare.Cine ma putea opri
pe mine din misiunea mea ?Ce bun era Hristos
cu mine!Mi-a trimis oile pierdute ca sa le
dezleg eu cel legat,sa le imbogatesc eu cel
sarac,sa le veselesc eu cel mai indurerat,sa le
sterg lacrimile eu cel inlacrimat.ma gandeam
privind cerul daca il voi mai vedea in
libertate.Poate voi muri nestiut de nimeni si
aruncat la canalele sau gunoaiele orasului.Da!
Voi muri! Dar voi ajunge mai repede la Hristos
si in patria mea de sus ca tot nu am unde sa
imi plec capul pe pamant.Ighemonii ma
amenintau ca ma trimit la minele de plumb ca
sa fac toata ziua cruci,sa imi satisfac nebunia
Crucii.Un caraul,custodie ,paznic s-a marturisit
si i-am facut intrarea in Ortodoxie de la
sectanti.Puteam sa scap de sub paza lor,ma
imbiau noptile,zapezile,eram ca pasarea in
colivie.De aceea strigam tare ,,-Pocaiti-va ca s-
a apropiat Imparatia Cerurilor!,,. ca si la
celelalte temnite precum si la tribunalul
judecatii.Cantam in temnita,,Hristos a
inviat!,,,,Sfinte Dumnezeule,Cu noi este
Dumnezeu!Damne al puterilor!,,.Ma chinuiau
dar eu le spuneam ca nu pot fara slujba celor
sapte Laude si fara Euharistie,vesminte
,etc.Drept raspuns mi-au luat si haina
monahala.
In ziua de 3 ianuarie nu am putut face Sfanta
Liturghie de zdrobit ce eram.Dar restul de 120
de zile nu am incetat de a-mi face pravila
monahiceasca mereu in cele mai grele
circumstante atenuante. Prin borta cheii usii
m-am pomenit cu o iconita a Maici Domnului si
cu Sfinte Taine intr-o batista.Minune mare de
apocalips,mi-au ajuns pana la a treia
intemnitare.Iar sfanta iconita cu tanguirea
Maicii Domnului i-am dat-o lui Constantin un
frate de celula care stia toata psaltirea pe de
rost si acatistierul si mai avea 6 ani de
puscarie grea.Capitanul Popa de justitie din iasi
,care ma mai prigonise o data la schitul Nechit
a venit sa isi transporte prazile la chinuri.A
ramas stupefiat si multumit cand m-a
vazut.Dar eu ma bucuram sincer de vederea
lui ca de un prieten,in sfarsit vedeam o fata
cunoscuta.E rau in iad unde nu cunosti pe
nimeni,simteam insa ca imi iubesc
vrajmasii.Chiar pe ighemonii anchetatori i-am
intalnit cu bucurie.Si custodiile parca imi erau
prieteni de cand lumea.Cat de Bun este
Dumnezeu!Domnul imi daduse harisma iertarii
dusmanilor mei.M-au bagat intr-o celula
stramta din masina neagra a mortii.Ma izbeaau
de toti peretii prin hartoape.Mi-au dat niste
manusi de mila.Eu cantam si ma bucuram
printre lacrimi.In curtea noii temnite bateau
niste semnale de la santinela 1 pana la ultima
santinela.Eu crezand ca sunt clopote ,am
intrebat,,- Ne duce la manastire?E schit
aici?..Mi-au raspuns,,-Stai sa vezi ce ai sa suferi
aici!,,.Eu aveam un curaj nebun.Doamne ce
frumoasa –i suferinta pentru Tine! Ofiteri
superiori m-au primit si m-au dezbracat de
tot .Nu aveam alta camasa asa ca mi-au lasat
camasa de sac si 2 cojocele.Mi-au luat toate
hainele monahale si clericale.La inventariere
ziceau ca Sfantul Potir e ,,putinas,,.In Sfantul
Disc isi scrumeau tigarile .Mi se revolta toata
fiinta mea.M-am repezit la ele si le-am luat din
mainile lor si le sarutam si plangeam.Am
izbutit sa iau 2 Sfinte Agnete pe care le-am
ascuns bine precum si iconita.Mi-au rupt Sfanta
Cruce de la gat dar am izbutit sa iau o mica
cruciulita pe care mi-au gasit-o ulterior.Eu
duceam o cruce spirituala spre Gologota
vesniciei impreuna cu tot neamul roamnesc
prigonit de 2000 de ani de sub Traian.Am intrat
ultimul in temnita noaptea si am strigat la usa
celulei,,-Hristos a inviat!,,.-Pocaiti-va ca s-a
apropiat Imparatia Cerurilor!,,.M-am pomenit in
intunericul demonic al celulei unde mai
fusesem cu un an jumatate inainte cand am
fost arestat din Nechit.Era cea mai friguroasa
celula cu peretele spart si cu gheata de un
deget pe peretii ei egrasiosi.Se uitau pe vizeta
sa vada ce fac din minut in minut.Am ramas
zacand la picioarele calvarului nevazut intre
zabrele si zavoare grele,dar simteam pe
Hristos deasupra si pe Maica Domnului o
vedeam plangand pe iconita mica.O cat am
plans peste acea icoana! O! Cate suspinuri am
mai ridicat spre ceruri!Simteam in momentele
acelea de grea incercare ca port in trupul meu
ranile mistice si stigmatele Domnului.O!De-as
fi avut sange sa scriu cu pana pe cosmosul
intreg durerea mea de dorul lui Hristos!In
fundul celei mai grele temnite ma simteam mai
liber ca in patria cea mai infricosata.Adevarul
m-a eliberat!Libertatea Duhului este mai mare
decat libertatea materiala. Dar doream totusi
sa mai vad o carte sfanta,o cruce ,Potirul
Sfant,Sfantul Antimis ,Sfanta Euharistie ,sa mai
aud si eu clopotul ,sa mai ascult toaca in
vecernii ,sa mai lucrez si sa predic in via
Domnului meu.Dar nu imi mai ramanea decat
rugaciunea ,asceza si visurile teofanice.Desi
am dus-o greu in detentie mi-a folosit la
curatirea ,iluminarea si unirea mistica.Dar
eram slab si nu suportam detentia.Daca nu imi
dadea Hristos libertate deschizand larg portile
mantuirii muream si inca nemantuit intre
zabrele,intre calai si talhari.Prin asta am
constatat ca Domnul nu da decat omul poate
suporta.Pentru bestii,animale,oameni
nesimtitori etc mai este suportabil,la fel pentru
inculti ,agramati,lenesi ,oportunisti.Dar pentr
crestinul adevarat e greu fara Biserica si
Sfinte,pentru savant e greu fara carti,pentru
scriitor e greu fara a citi sau a scrie in rand.Ca
nici cu degetul pe nisip nu aveai unde sa
scrii,pentru predicator,preot,calugar,schimnic e
si mai greu fara propovaduire
,slujba,monastire,pustnicie,liniste,etc.Dar la
mine se implineau toate..Ci doar in vis mai
vedeam vreo catapeteasma sau vreo
slujba,cruce ,turla sau Evanghelie,vreun potir
disc ,steluta antimis moaste ,cadelnite
,etc.Intr-o duminica ighemonii mi-au dat un
ghiont si mi-au atras atentia ca bat clopotele
de slujba.Eram bolnav ,nu mai stiam in temnita
socoteala numerelor si numelor zilelor sau ale
lunilor.Pentru puscariasul de sub prigaoana lui
antihrist nu mai este sarbatoare ,sfintenie,zi
sau noapte,Biserica sau slujba.Ca este un
intuneric tot timpul si doar un bec electric te
lumineaza in stramtul spatiu ca sa fi vazut la
orice miscare.Am plans atunci cu hohote si cu
lacrimi grele fara sa ma mai feresc de ei
.Doamne ,poate nu voi mai auzi clopotul
vreodata!Pentru mine nu vor mai bate
clopotele nici la moarte.pentru mien s-au stins
slujbele si binecuvantarile..Nu stiu cum o fi
pentru altii.Dar desi cred in viata vesnica si in
invirea mortilor totusi pentru mine este atat de
greu fara slujba ,fara Sfanta Biserica,fara potir
si Euharistie,fara Biblie si fara creion si hartie
incat nu mi-e cu putinta a descrie.Eu nu pot
fara Iisus.,,-Dati-mi pe Dumnezeu!Unde l-ati
pus talharilor?Sa invie Dumnezeu si sa se
risipeasca vrajmasii Lui!,,..Am si uitat cum mai
este catapeteasma si bolta Pantocratorului! Mi-
e dor de o proscomidie si de un altar cu Sfanta
Masa! Mi-e dor de iconostas ,de absida si de
solee.Mi-e dor sa mai deschid Sfintele Usi si sa
zic ,,-Lumina lui Hristos lumineaza tuturor!,,.Mi-
e dor de strane ,de pronaos,naos ,de tinda!Sa
ma lasati ca vamesul in pridvor sa plang!Dar
astazi fariseii au umplut Sfanta Biserica din
altar pana in tinda.Lasati-ma macar la usa
Bisericii un cersetor ,ocolit genuflecteuses
,fatisomen,catehumen ,pagan. Sa ma lasati
macar in tintirimul strabunilor crestini ca sa
stau cu macar cu mortii ,sa predic celor trecuti
in vesnicie!Dar cine imi auzea suspinul? Ca
faceam metanii pana cadeam gafaind si
radeau ca ,,fac broasca,, si ma imitau in
batjocura demonica.Dar eu trageam
invataminte din toate dimprejur.Faptul ca nu
trecea un minut fara sa fiu privit pe vizeta si
mustrat ,injurat imi sugera si mie Atotprezenta
divina,Care ma proniaza si ma mangaie.Ca
daca antihristii pot sa ma supravegheze mereu
cu atat mai mult ma supravegheau ingerii si
puterile ceresti.Ca doar pentru Ceruri eram eu
depistat si inlantuit.Daca in libertate nu
aveam Bisericama duceam noaptea si sarutam
zidurile altarelor si pragurile Miresei Lui
Hristos.Dar in puscarie eram inconjurat numai
de calai si de talhari.Nu aveam macar pe
Dismas bunul talhar in dreapta mea.In a treia
temnita am izbutit sa iau un antimis si un
costeiu(punguta de hartie) de Sfinte taine cu
care dormeam sub cap.Dar mi-au taiat de la
antimis crucea.Eu le-am spus ca e batista
mea ,mahrama de –mi sterg lacrimile.Ei sunt
atat de pagani ca nu stiau nimic din cele
bisericesti.Dar nu au putut suferi Sfanta
Cruce.Lumina care ma orbea zi de zi ,noapte
de noapte imi amintea de Lumina lui Hristos si
de controlul cercetarii constiintei spre a-ti
forma personalitatea deplin.In puscarie iti este
interzisa chiar si libertatea gandirii si a
constiintei.Ca fiind sub atata control riguros,
neavand icoana sau Scriptura sau ruga
interioara intemeiata nu poti nici macar sa mai
gandesti decat la groaznica realitate prozaica
notorie din detentiune.Insa prin ochii
somnorosi,intredeschisi lumina lui Hristos
venea crucial in 4 fascicole prin becul uzinei si
cele 2 fire de platina in interferenta
incandescenta erau in forma Sfintei
Cruci.Gratiile dar si sarma ghimpata ,usa si
fiarele de la paturi aveau forma Sfintei
Cruci.Chiar ighemonii fiind tot zidirea lui
Dumnezeu erau in forma Sfintei Cruci .Nebunia
Crucii pentru Hristos Cel rastignit.Nu ma mai
saturam a privi cate o pasare cand ne scoteau
la aer odata pe luna.Priveam cu dragoste
soarele de iarna si cerul albastru sau
plumburiu.Din lumina de afara cadeam orb in
celula prost luminata.Si era praf si fum de
tutun ca toti puscariasii jerfeau lui satan in
libatiuni,,,nicotiana tabacum,,, si era putoare
ca in iad.Am trait tot timpul detentiei ca in
fumul iadului vesnic.Eram in mana dusmanilor
care ma puteau ucide si in timpul somnului si
cand eram intors dinspre vizeta.De nu mi-as fi
pus nadejdea in Hristos nu as fi putut inchide
ochii sa dorm ,ar fi trebuit sa fiu mereu cu
teama in suflet.Mi-nchipui ce frica ii stapanea
pe ceilalti.Dar ce vor face ighemonii cand le va
veni randul ,ca ei si-au pus nadejdea numai in
viata vremelnica de viermi.De aceea ei tin cu
dintii de puterea politica pentru ca nu cred in
viata vesnica.Starea lor psihologica este ca a
lui Leiba Zibal(personaj evreu amenintat de
sluga sa Gheorghe in nuvela O faclie de Pasti
de Caragiale) care ucide pe Gheorghe ca o
faclie de Paste.Ei ucid de frica noastre.Dar noi
nu le facem nimic.Ci eu ii iertam si ii dezlegam
ca si azi mereu.Usa se deschidea pe din afara
si trebuia sa bati dinauntru ca sa te duca
legat.Iar in bataie de joc te persiflau zicand,,-
Intra!,,.Dar cate 3 lacate si zavoare aveau
usile.Imi venea sa si rad cat de periculosi ne
considerau.Asa imi explicam ca aceeasi calai L-
au pazit pe Hristos chiar mort in mormant.Noi
eram cel putin vii dar morti de vii.Nimeni nu
primea vreo scrisoare.Nimeni nu stia de e zi
sau noapte de e sfarsitul sau inceputul sau ce
va fi maine.Se vorbea mult de chinurile cu
camera de gazare,de bataie automata cu
ciocane,de curent elecrtric etc.Pentru pacatele
mele ,ale penitentilor dezlegati dar mai ales
pentru marturisirea lui Hristos eram atat de
prigonit incat nu puteam sa plang si sa strig
tare decat ca exista Dumnezeu.Faceam
metanii pana cadeam frant de
oboseala.Vedeam lumina taborica si ma
simteam inundat de har.Intr-o zi procurorul
general a venit si m-a intrebat :,,-Pentru ce esti
aici? Daca tu nu stii atunci la ce m-ai mai
arestat? Mi-a spus ,,-Esti condamnat si vei fi
judecat!,,.Iatadeci metoda ,intai te condamna
fara sa te judece si apoi te judeca spre a te
osandi din nou la munca silnica precum pe
Ioan si Veronica.Cati nu au fost condamnati pe
nedrept? La unii care erau chemati in instanta
li se punea insulina in mancare si elemente
patologice morbide de nu puteau sa ingane
cateva cuvinte clare vorbind enervat si
incoerent.Ar trebui sa se scrie carti intregi cu
descrierea acestor chinuri ale oamenilor ziditi
de vii si maltratati ingrozitor.Veronica a spus in
vedenii ca va curge sange in interval de 8 ani
1945 -1953 cat n-a curs in toate natiile
crestinismului.Nu ne ucideau deodata ,ci lasa
sange sa curga,il regenera si iar incepeau
chinuri ani si zeci de ani..caLa Socola si la
Central din punctii lombare ,injectii
,contaminari innebuneau pe de-a intregul.Apoi
moartea la gunoaiele metropolelor mari.La
orice pas spre anchete te duceau cu ochelari
orbi de metal la ochi inghiontindu-ma sau
strangandu-ma de gat,scuipandu-ma ,etc.Ma
impingeau pe scarile inghetate sa alunec .E
adevarat ca am vrut sa fug de sub escorta sa
ma impuste de multe ori dar Hristos nu m-a
lasat niciodata.Nu erau chinurile grele cat
faptul ca mi-l tineau pe Hristos intemnitat in
magazia lor.Nu era destul ca era intemnitat in
temnita chivotelor Bisericii .,,Mi-au luat pe
Domnul meu si nu stiu unde L-au pus,,.In
puscariile lui antihrist nu ai voie sa vorbesti
nimic ,nici sa mai adulmeci parfum de livezi
sau de flori,nici sa gusti vreo mancare
pamanteasca aleasa,vremelnica sau
cereasca.Stramutandu-mi orizontul materila la
minim puteam sa ma adancesc intru mine in
constiinta ,in suflet cat mai profund.Nu aveam
antimis dar Hristos vine la orice ruga fara
indoire,nu aveam sfinte moaste dar ca
mucenicul Lucian puteam sa fac slujba pe
pieptu-mi si pe maini.Hristos lucra prin mine
,am predicat din sat in sat si din cetate in
cetate,am fost Vladimirestiul ambulant.Deci
aceasta lucrare ,,in extremis...coincidentia
opossitorum,,este generatoare de misticism
crestin.Ma sileau sa dau declaratii contra
misticii .Eu pacatosul nu am fost vrednic dar
Hristos m-a ales pe mine sa il marturisesc.Au
vazut icoana care mi se intiparise pe obraz ca
asa de mult o tineam lipita cand dormeam..Ma
desteptam si o sarutam.Nu ceream altceva
decat mantuire si libertate.M-au cautat
riguros.Dar eu inchinandu-ma mereu nu ma
cautau in mana dreapta care o miscam mereu
in semnul Sfintei Cruci.Cand ma cautau la
picioare le facema dezlegari si cruce de
deasupra lor.Au gasit-o si s-au inchinat si ei.Era
inca o minune din milioanele pe care le facuse
Hristos cu mine in scurta-i mea viata.Intr-o zi
mi-au spus sa imi iau batista si sa ies,m-au dus
la alta celula nr 9 sau nr 10 nu stiu ca doar nu
vedeam bine stand zile si nopti intregi la
lumina artificiala.Acolo am gasit un protestant
Emil pe care l-am botezat prin stropire si l-am
miruit,l-am impartasit facandu-i cateheza si
intrarea in sanul Ortodoxiei crestine.Ca de
obicei pe toti peretii am facut cruci
,icoane,chipul antimisului ,etc.El era nevinovat
dar l-au pus la inalta tradare.Sarmanul om!
Noua ani de obezi ,la Aiudla zarka il
epuizase.Era o epava ca si toti ceilalti.Dar avea
suflet otelit,satan s-a pacalit ca in inchisori s-
au format caractere mari si firi titanice
spirituale.I-am spus de Patimile Domnului
condamnat nevinovat de Sanhedrin.Dar noi
suntem pacatosi si meritam mai mult sa fim
chinuiti pentru pacatele noastre.In celula de vis
a vis la un pas se auzea un planset lugubru
disperat de femeie mai incolo altul si
altul....Erau numai vai-uri ale iadului,As fi vrut
sa le predic tuturor despre Hristos si sa le dau
nadejde.Dar numai in orele de nebunie pentru
Hristos puteam sa mai imi ridic glasul .Si azi
vorbesc incet si in slujba nu o fac decat pe
soptite la urechea Marelui Dumnezeu si
Mantuitorului nostru.Mare mai este prigoana
mea.Dar mai Mare este Dumnezeul meu Care
ma apara si ma conduce!In ziua de 13 martie
aveam procesul in capitala metropola
semita.Aveau metoda de a te surprinde
ighemonii.Eu ma bucuram dar m-am trezit in
alta temnita in asteptare si ateii imi ziceau ca
de fiecare data cand schimbam temnita ,,-Aici
ai venit la chin!,,.Puteam zice ca Dante
Alighieri,,-Lasciate ogni speranza voi ch
entrate..,,.M-au dus ca pe un miel spre
junghiere care nu isi deschide gura sa
impotriva celui ce il tunde pe el.Am trecut prin
multe zavoare,arme ,santinele ziduri.Ma
infioram de ce vedeam ,atata durere pe unde
treceam.Se auzeau plansete,batai ,prigoane
groaznice.O! Ce dureri mari sunt pe lume!Dar
Hristos a vrut sa implinesc cuvantul ,porunca
milei trupesti,,inchis in temnita am fost,,.Eu am
intrat cu toata catedrala in mijlocul iadului.Am
facut Sfintele Slujbe ,am dezlegat ,am sfintit
apa ,am binecuvantat pe toti.Domnul a venit in
iadul meu pe asin .Eu eram magarul cu crucea
pe spinarea felonului.Am izbutit sa capat si
stiharul –dulama alb in care am pus un costeiu
de Sfinte.Am inceput sa refuz sa mananc..M-au
amenintat si timorat in fel si chip dar eu ma
hraneam in taina cu Sfintele Taine.Santinela
ma striga ,,-Criminalule!Tu esti criminalul care
a ucis?,,.-Da ! Eu sunt ! i-am raspuns.Ca doar
ucisesem pe satan cu Sfanta Cruce.Au vrut sa
ma tunda .Nu m-am opus ,mi-am plecat
capul.Mi-au aruncat tot parul inaclaiat in
cazanul cu foc.M-au ranit pana la sange.Mi-era
capul numai rani.Simteam profund pe care nu
o ai exteriorizam decat prin repetate cruci la
fiecare pas.cand m-au dus in celula si m-au
vazut toti au strigat ,,-Parinte!.Eu le-am
raspuns dar nu am vrut sa le povestesc despre
mine.Dar ei aveau nevoie de preot si de
mangaiere,eu insa nu vroiam sa cunosc decat
pe Hristos Cel rastignit.Fiindca nu le-am vorbit
au inceput sa ma prigoneasca si ei.O! cate am
patimit si de la ei!Erau nervosi ,de zeci de ani
in lanturile grele.Urau pe preoti.O! Cum imi
mai sangera sufletul trudit!Dar Hristos m-a
scos din groapa cu lei a lui Daniel si din gunoiul
lui Iosif si Ieremia.In ultima inchisoare mi-a fost
infriosator de greu ,tuns zero ,infometat si
insetat ,galben la fata .Dar am hraneam
euharistic cu Hristos,sufletul mi-era tare cu
,,Sfinte Tare,,.M-au varat cu cei mai mari
talhari ,condamnati pe viata.Ce facusem oare?
De ce atata prigoana?M-am uitat printre
zabrele.Pasarelele veneau si le puneam
anafura pe care o duceau in cioc la alte
ferestre celor ce vroiau sfintenie.Ne
intelegeam unii cu altii prin alfabetul
Morse.Dupa luni de zile nu aveam voie sa
vorbesc mai tare si sa cant dar mai ales sa
plang.Aveam loc sa imi fac slujba si metaniile
chiar langa usa.A doua zi m-au strigat pe nume
si m-au impins pe vreo 7 usi cu zavoare grele
pana la duba neagra a mortii si m-au azvarlit
intr-un beci dar nu stiam unde sunt.M-au
strigat cu garda dupa mine ,legat ,am fost dus
la registratura dar eu ma inchinam la aratare
ca fariseii la fiecare pas.Numai ca nu prea fac
asa fariseii care nici in Sfanta Biserica nu se
inchina ca lumea.Ca doar Mantuitorul care era
impotriva fariseilor nu era impotriva Sfintei
cruci.Toti se uitau dupa mine.In sala de
asteptare a tribunalului ateu erau sarmanii
oameni ,rude a mucenicilor din lanturi sau
chiar detinuti si martori intre procese.Eu nu
mai vazusem atata lume de mult si am strigat
cu glas mare si am zis,,-Pocaiti-va ca s-a
apropiat Imparatia Cerurilor!,,.Ighemonii m-au
varat in grefa.Dar si acolo imi faceam Sfanta
Cruce mereu.M-au dus in biroul presedintelui
,avocatilor dar fiindca imi faceam mereu cruce
m-au dat afara.La ancheta le-am spus ca tot ce
am vorbit sau scris e vorbit de Hristos in
teofanie.Nu m-au crezut si ma persiflau.Au
venit la mine fumand dar le-am aruncat tigarile
,imi spuneau rastit sa nu imi mai cruce dar eu
le suflam in fata in forma crucii si le faceam
exorcismele impotriva demonilor.Pesemene ca
legheon era acolo ca m-au dus in beci iarasi.A
venit un avocat sa ma apere din oficiu.I-am
spus:-Tu vrei sa ma aperi pe mine?De mine sa
te rogi, sa te apar eu pe tine in fata
Judecatorului celui nemitarnic la
infricosatoarea Sa judecata!..,,Si tu Smilovici
cum vei fi in stare sa aperi crestinismul cand
insasi clerul si cinul monahal fariseic impreuna
cu crestinii falsi m-au dat pe mana voastra!Eu
nu am nevoie de avocat,eu sunt preotul
Dumnezeului Celui Viu ca Dumnezeu vrea sa
merg mai departe pe calvarul Crucii!,,.Jidovul
ratacitor a ramas admirativ si curtenitor in fata
abnegatiei vadite si sacrificiului sacerdotal
crestin.Imi faceam mereu cruce si mintea mi
se pogora in inima in fata lui Dumnezeu si
respiratia se zbatea in ruga interioara.Simteam
ca sunt singur in prezenta inefabila de
imensitate a Dumnezeirii.M-a adus aprodul in
sala de judecata cu garda si
ostasii.Presedintelui Fekete Augustin i-am facut
cruce si am vrut sa zic ,,pace tie casei
acesteia! ,,dar m-am intimidat caci toti se uitau
la mine cu ura. Eram intr-o stare deplorabila
,,zdrentaroscu haine rupte ,vargate de
puscarias ,in cap aveam o caciula
mitoasa.Procesul meu incepuse de mult dar pe
mine ma considerau nebun si nu m-au adus la
timp.Procurorul vorbise ,martorii falsi
prezentasera declaratii de acuzare impuse de
ighemoni din satele unde predicasem.Mi-au
spus sa scot caciula dar nu am vrut,am spus
ca e frig si sunt tuns chilug.Cand mi-am scos-o
mai tarziu toti s-au induiosat caci aveam capul
numai rani.Ma rugauacum ei sa o pun inapoi
in cap dar nu am mai vrut.Au adus 10 martori
mincinosi ,Domnul Hristos a avut numai 2.,era
nevinovat si nu a vorbit.Dar mie mi-a dat gura
si intelepciune de nu putea grai nimeni
impotriva mea din cei ce se opuneau.Erau
intrebati oamenii:,,-Il cunosti pe acesta?,,.Dar
ei nu ma mai recunosteau caci eram imbracat
in haine vargate si tuns chilug.Dar dupa ce ii
dezlegam si le faceam Sfanta Cruce spuneau
ca au fost siliti sa minta in declaratii.Ei nu au
obtinut decat bine de pe urma slujbelor
mele,unii s-au lasat de fumat ,de baut ,de
injurat ,de dracuit.Si au inceput sa isi spuna
pacatele in auzul tuturor
.La un moment dat am preluat fraiele
procesului incat ii intrebam eu pe toti.Doar
eram inscris la fara frecventa in anul 4 de
drept .Nu stiam ce sa intreb dar dreptul meu
era din ceruri .Era dreptatea divina ce isi arata
pe fata minunea.Un singur martor a mai ramas
impotriva mea si acela era un frate cleric.Insa
singur popa lui Baal s-a incurcat .Majoritatea
martorilor acuzarii se rugau sa ma elibereze
spre binele poporului.Ighemonii adusesera in
sala pe studenti si pe muncitori sa faca
atmosfera nefavorabila .Dar s-au inselat ca
vulgul nu poate rezista in fata Adevarului.Dar
oamenii cinstiti au remarcat de partea cui este
dreptatea.Si cand m-au intrebat pe mine le-am
vorbit 2 ore dupa ce au citit acuzarea
infricosatoare in care ii faceam anticristi
,balauri,etc.Cei care intrau in acest timp in sala
credeau ca s-a schimbat conducerea ateista de
se vorbeste asa impotriva lor chiar in incinta
lor suprema.Unii bateau si din palme.Era o
babilonie .Ei nu mai stiau ce sa inteleaga.Pe
mine ma ingrozea atata acuzare.Dar ma rugam
interior intr-o purificare si iluminare cu
Hristos.Cand am inceput sa predic in numele
Sfintei Treimi au ramas consternati si
entuziasmati.
Pe grefiera o durea mana tot scriind cu greseli
iar eu nu mai terminam.E o intreaga carte
propovaduirea aceasta repede si curgatoare
clara si lapidara.Dar mie nu imi este a ma
lauda decat in numele Domnului nostru Iisus
Hristos!Procurorul acuzator mi-a pus 2 intrebari
sa ma incurce:1)Cu cine am avut legaturi? si
2)Ce am mancat in acest interval al misiunii?
Am raspuns promt 1)Cu Hristos si 2) Pe Hristos
Euharistic.I-am intrebat :,,-Ce ati gasit la mine?
Bombe,arme? Nu aveam daca Sfanta Cruce la
mine si toate cele ale Bisericii prigonite.Ce
manifeste decat predicile Dumnezeirii?Cu ce
va supara Hristos al meu?Nu va speriati ca nu
va daram imparatia voastra eu ci
Dumnezeu.Dumnezeul meu v-a scos din
saracie din temnite si v-a pus la conducere si la
bogatie.Ar trebui sa ridicati altare si si sa-L
puneti in icoane in locul idolilor de pe peretii
vostri.Crucea Sa inunda si incinta aceasta
lugubra,pe jos pe parchet aveti pictate cruci,
ferestrele la fel au gergevele in forma crucii si
usile sunt la fel.Lasati-L pe Hristos in scoala,in
cazarma,in penitenciare,in institutii!Mi-a
raspuns un ighemon:,,-Hristos e numai iubire
iar noi avem o alta conceptie revolutionara!,,.I-
am zis :-Inapoia mea satana ca voi aveti ura
daca refuzati iubirea vesnica.Ura si razbunarea
va aduce razboi si vesnica moarte in iad..Au
ramas frapati de atata curaj.Avocatii refuzau
sa ma mai apere.Devenisem centrul
preocuparilor din tribunal.Ei puteau sa mai imi
faca un capat de acuzare la marturia mea
indrazneata.Dar Hristos era cu mine ,cat de
bun sii indurator este Dumnezeu.S-a amanat
procesul pana la o data ulterioara apoi pana la
23 aprilie datorita reunificarii tribunalelor M.A.I
cu M.F.A.La 23 aprilie am fost achitat dar m-au
mai tinut pana in 5 mai.Toate le conducea
Mantuitorul in chip minunat ca sa ies odata cu
bucuria tainica a Invierii ca dintr-un iad
pamantesc spre paradisul ceresc.Daca martorii
acuzarii m-au aparat cu atata frenezie ce
nevoie mai era de cei ai apararii.Studentii au
vorbit cu profesorii si cu lucratorii sa vina si la
3 aprilie ,apoi au venit si la 23.Dar atunci au
evacuat sala si au facut din proces sedinta
secreta cu usile inchise ca sa nu se faca de ras
ighemonii.Eu eram vesel si priveam soarele pe
geam si mugurii de primavara timpurie.Imi
ziceau sa ii privesc dar eu nu ma uitam la
ei.Cum sa privesti cand ei, ighemonii, sunt o
specie de balauri si de fiare apocaliptice
lugubre.Iata ca in fata lui Dumnezeu toti sunt
niste viermi ,picaturi de apa, spice de grau in
fata secerei caci in loc sa ma acuze pe mine se
acuzau pe ei.Moarea ,satan si ei au fost invinsi
inainte de a fi aparut din nefiinta . Ei se
judecau cu Hristos insa aici era cuvant
ceresc .Hristos e in slava si nu mai vrea sa fie
judecat.M-au catalogat nebun si intr-adevar
eram nebun pentru Dumnezeu.M-au trimis in
celula si ma induiosa portia de ceruri cat
puteam sa privesc.Toti ma puneau sa cant si sa
imi fac slujba.Eu faceam liturghia zilnic
,aghiasma duminica si la 1 ale lunii,.Intr-o zi au
adus 3 criminali periculosi dintre care unul
Constantin era sa ma omoare.Fumau si ii
sfatuiam sa lase pacatul.Toti fumau si doar
unul Gheorghe Antanas s-a lasat la rugamintile
mele.Ma umileau si ma injoseau caci erau
trimisi sa ma provoace.La 3 aprilie s-a amanat
eliberarea. Sebastian Dinu mi-a trimis o paine
neagra pe care am facut-o la epicleza Sfinte
Taine.Prin pereti ni se spunea in morse ca se
vor deschide temnitele.Cate iluzii isi faceau
toti! Inventasera cantece de jale sa isi mai
innece amarul.Stiau versuri noi scrise de
Nichifor Crainic si cantece de mari compozitori
martiri.Dar toti plangeau de dorul bogatiilor
pierdute ,femei ,mancare ,bautura ,anturaj.Iar
eu plangeam de dorul Sfintei Biserici.Ei
asteptau pe americani eu asteptam pe
Hristos.In temnita aveau o oarecare asceza
desi vinerea le dadeau carne si duminica fara
untdelemn.Nu curveau ,privegheau in oboseala
nu se imbatau nici macar cu apa,nu asupreau
pe nimeni.Nu aveau razboiul vazului si al
auzului ,neavand parloir decat la un an.In
schimb fumatul ii ucidea sufleteste si
trupeste.Primeau cate 2000 de tigari pe luna si
eu nu mai puteam suporta.Toti fumau ca
balaurii si ighemonii si detinutii.Erau parca
inaintemergatorii iadului.Daca robii aveau
acest viciu de ce imitau si persecutorii? De ce
voi cei liberi faceti acelasi canon ca al
puscariasilor?Ca doar nu sunteti inchisi!Intre
timp au venit si au iesit alti condamnati.Dar eu
stam ca Sfantul Efrem Sirul pentru vaca.
A venit ziua sa ma cheme iar in
tribunal.Constantin Gheorghiu le-a zis la toti ca
Santul Gheorghe ma va elibera ,ca am ceva
din duhul si puterea lui Ilie.El era detinut de 14
ani in temnitele comuniste.Cand m-au dat jos
din duba am auzit clopotele metropolei si am
vazut si 3 ingeri pe scarile tribunalului in
teofanie.Cand am intrat erau 3 monahii .Am
strigat cu glas mare ca de obicei:-Pocaiti-va
caci s-a apropiat Imparatia Cerurilor.Cele 3
monahii au inceput a plange,ele nu se rusinau
de mine si m-au strigat :-Blagosloviti
cuvioase!,,.Erau pentru mine ca mironositele
venite la mormantul Domnului.Cand am
inceput sa vorbesc in sala s-a dat ordin de
evacuare.Am cerut sa mi se citeasca acuzarea
si apararea.Le-am aratat erorile.Au venit pe
rand martorii apararii care m-au aparat cu
frenezie,era o atmosfera serafica de
ruga.Afara infloreau zarzarii ,cantau pasari si
se scaldau toate in soare.Nu ma lasau sa
privesc pe fereastra si pe mine m-a podidit
plansul.Au venit studentii universitatilor lasand
cursurile ca sa asiste la procesul meu.Cu o zi
inainte m-au consultat 20 de medici daca nu
sunt nebun.I-am infrant in toate problemele
stiintifice,imi spuneau ca vor sa ma salveze ei
dar e prea multa acuzare in
dosare.Pronuntarea nu s-a dat.Am stat in sala
toata ziua si am asistat la fel de fel de procese
cu furturi ,batai ,divorturi.Dupa cateva zile a
venit rezolutia –achitat rdar voi fi internat la
spitalul de nebuni pentru tratament.Daca iL
iubesti pe Hristos esti nebun.Dar Domnul nu a
ingaduit lucrul acesta caci eram pregatit sa le
fac viata grea medicilor de acolo ori as fi
innebunit de –a binelea.Dupa darea sentintei a
urmat saptamana patimilor pentru mine.Zilnic
ma scuipau si eu le vorbeam de Patimile
Domnului si insemnatatea fiecarei zile
liturgice.In Vinerea Mare imi pierdusem toata
puterea.Urcam incet cu Hristos pe Cruce.In
Sambata Mare nu am mai vorbit cu nimeni si
ma-am adancit in ruga adanca.Un temnicer m-
a chemat afara dar eu m-am dus in fundul
celulei.Am fost tarat afara unde mi-a zis :,,-Esti
liber!,,.Mi-au dat hainele ,caciula ,cojocul.si am
iesit in zdrente.Le-am facut la toti
dezlegare,am dat mana cu toti ,le-am cerut
iertare si am iesit prin zeci de usi pana am
ajuns sa ma imbrac in haina sfanta.Mi-am pus
intai Sfanta Cruce la gat si Sfintele si schima si
analavurile , metaniile si antimisele mi le-am
luat in san si Marele Mir si moastele sfinte.Cum
le sarutam pe rand pe toate si plangeam de
fericire!Era Sambata mare si ighemonii ma
priveau cum plangeam dar mie nu mai imi
pasa de ei. Insa nu scapasem de a binelea
trebuia sa fiu dus la nebuni cu duba mortii.Dar
Domnul era cu mine si m-au dus la alti
ighemoni care tot incercau sa ma convinga sa
dau alte declaratii.O! Doamne ce mi se zbatea
inima in piept ! Ma gandeam ca iar o sa pierd
Biserica din spinare , cele sacre.Strangeam in
brate chivotele ,vasele sfinte si asteptam o
minune.Doamne nu pleca iar de la mine ca nu
mai pot de dorul Tau! Eu vreau sa slujesc
zilnic! Ia-ma mai bine la Tine ca tare sunt
strain si nemernicit !.Ighemonii jucau zaruri
,parca eram la picioarele Crucii Mantuitorului
.Ighemonul Popa lipsea cateva zile .Au vrut sa
ma tina si zilele Invierii in temnita.Seara mi-au
dat drumul sa prind trenul .Am mers la Inviere
in orasul lor la Sfanta Biserica a Bunei Vestiri
unde am slujit Sfanta Liturghie.In Vinerea
Luminata am slujit la manastirea
Grasi,sambata tot acolo,duminica la Sihla, luni
Horaicioara,marti la troita din padurea Bistrita-
Garcina ,miercuri in Humulesti ,joi in Vlaherna
prigonita si la Infinitul Dumnezeu Inviat sub
obladuirea caruia sunt pururea.Nu am urmarit
in toata activitatea mea decat mistica
experimentala ,,hic et nunc,, a realitatii
stringente clare in situatii extreme si
infricosate de prigoana si de
libertate.Mantuitorul a suferit caci eu sunt
vierme si nu om.Dar eu sunt dator sa strig sus
si tare ce am experimentat in mod stiintific
controlabil real ;cu ochii mei am vazut pe
Dumnezeu pe cat mi s-a putut;cu urechile mele
am auzit Cuvantul lui Dumnezeu prin glas
omenesc; cu limba mea am gustat si am vazut
ce dulce este Domnul euharistic;cu simtul
olfactiv am adulmecat balsam ,miresme de
smirna divina si miros strain de lumea
asta,parfumul Logosului divin;cu mainile mele
si cu simtul tactil am simtit puterea plpabila a
Dumnezeului Celui Viu.Eu sunt martor al
Dumnezeirii prezente ,reale si valorificatoare
tocmai azi cand Dumnezeu este negat de un
miliard de nebuni atei.Cine ma va desparti pe
mine de dragostea lui Hristos?
E adevarat ca rabd nespus,cu icoane
prigonite,cu carti sacre rupte si
arse,persecutate,cu cruci rastignite,cu potire in
catacombe,cu 10 antimise in crapaturile
pamantului si ale zidurilor sacre in intuneric
,bajbaind,prigonit din toate
partile,inlacrimat,flamand,bolnav ,insetat dupa
dreptate ,hulit de cei de aproape ,parat si
condamnat de arhierei incat nici mort nu as
avea loc...Mistic cu adevarat este saracul care
nu are nimic.Iar eu sunt sarac si de nume si de
lume si de prieteni si de rude ca nu am loc sa
imi plec capul de atata prigoana. Cine ma
poate intelege! Eu sunt in afara timpului,dar
sunt bogat in comori ceresti ,mistice. Sunt
sarac si de manastire ca daca am batut la
portile manastirilor am fost alungat dupa ce au
constatat ca sunt credincios.M-am luat la
tranta cu toti pentru Hristosul meu euharistic
Cum poti sa fii mistic insa fara Euharistie?
Completa si adevarata mistica aceasta este -
Sa vorbeasca si Dumnezeu la prima persoana
catre omul ca spre a doua persoana
interlocutoare iar misticul ce este in levitatie
sau in teofanie e a treia persoana transmitand
indirect.Dumnezeu este subiect mai mult ca in
orice revelatie de pana azi iar noi nu putem
refuza Adevarul invederat aratat supranatural
si dovedit experimental –stiintific.Cand era
intrupat 33 de ani vorbea ipostasul Hristos
Dumnezeu fara sa spuna la fiecare Cuvant ca
este Hristos Dumnezeu ci numai in revelatii ,la
Nastere ,Botez,pe Tabor ,la Inviere se
descopera Dumnezeirea-I.

Teologii de azi lupta impotriva teofaniilor,s-a

laicizat si vulgarizat religia pana s-a ajuns la
fariseim si formalism .Toata mistica de pana
acum se bazeaza pe patrologia oamenilor care
au vazut ,au auzit sau simtit pe Hristos si au
scris despre aceasta. Dumnezeu Se descopera
in veacul acesta antihristic mai mult ca
oricand!Voi ati dat de piatra de poticnire iarasi
caci nu credeti ca Dumnezeu poate vorbi si-I
negati chiar teofania!Va indoiti de vedenii si ii
ucideti pe cei care au auzit pe Dumnezeu.Iata
suprema si ultima incercare pe care v-o intinde
Dumnezeu iar noi zacem nedumeriti in temnite
si catacombe uitandu-ne la apostazia
voastraMantuitorul graieste si prin pietrele din
care face fiii lui Avraam si prin lemnul icoanei
care plange si izvoraste mir si prin animale
daramite prin omul care este chipul si
asemanarea Lui!Au oare n-a grait Dumnezeu
din nor ,din lumina,din vant?N-a vorbit prin
gura asinii lui Valaam prin leul lui Gherasim
,prin calul lui Haralambie si prin cerbul lui
Eustatius Plachida?Oare nu arata Dumnezeu
minuni in mijlocul vostru! Iata mistica la tot
pasul,din firul de iarba pana la stea.Pana si
greierul si cerbul canta in limba lor Preasfantul
nume al lui Dumnezeu! Doar nu veti ucide toti
greierii si cerbii pentru ca au Cuvant ceressc
,teofanie sau ruga.Ardeti toate tesaturile,
desfiintati industia ,tehnica
,matematica,geometria,astronomia,anatomia
oaselor si a inimii, punctele cadinale,paralelele
si meridianele globului! Toate sunt sub forma
Sfintei Cruci si deci sunt mistice.Taiati-va
mainile ,scoateti-va ochii ,inima ,sistemul
pelvian si centura scoppulara ,toate sunt in
forma Crucii de viata datatoare!
Iata ca in acest moment in care va scriu
vorbeste Hristos asa,,-Eu va
binecuvintez,Imparatul Dumnezeu!iar Maica
Domnului –Eu va binecuvintez Imparateasa
cerurilor ,Mangaierea celor ce plang!..,,. Hristos
nu vine in mandria voastra parfumata laicizata
ci Se pogoara din nou in smerenia ieslei si a
crucii urcand din nou calvarul.Mistica este
disciplina arcana, e lucrare teandrica pentru
care ne pregatim prin asceza,prin curatire ,prin
iluminare.Ne curatim cu Sangele euharistic,ne
luminam cu cuvant scripturistic,traditional si
ceresc.Iata de ce ateilor nu suferiti mistica
pentru ca mistica inseamna a tacea tot trupul
muritor si a inceta tot cugetul cel pamantesc
iar pe noi ne-ati bagat in temnite ,in
catacombe.E vremea pocaintei intr-un ceas sau
intr-o clipa! Nu va este dor de Dumnezeul Cel
tare? O pamantule! Nu iti este dor de ceruri? O
creatura nemernica! Nu iti este dor de Cel ce
te-a creat?Noua ni se frange inima de dorul
odorului Hristos adorat si-L culegem din toate
cuvintele.Ii adulmecam parfumul Logosului in
cosmos ,ne taram prin lanturi si prin temnite si
prigoniti in catacombe asteptand mantuirea
Dumnezeului Celui Viu.Il culegem dintre flori si
dintre spini,dintre nori si astre,din cer nou si
pamant nou si din potire si din 7 Sfinte taine si
cu toate acestea ne rugam :-Da –ne Doamne
sa ne impartasim cu Tine mai adevarat in ziua
cea neinserata a Imparatiei tale!,,.De aceea va
intreb:-Cum puteti voi rabda sa nu va
impartasiti cu anii cand Mantuitorul va striga
zilnic pe toti, in timp ce tot cerul arata cu
mainile elementele euharistice si potirul?Iata
de ce liturghisim zilnic ,dezlegam si spovedim
zilnic ,predicam si cu timp si fara timp pentru
unirea cu Hristos in trupul Sau mistic.De aceea
strig !Vorbeste Doamne ca robul tau asculta!

La manastirea Ciolanu-Buzau-Patericul
manastirii Ciolanu
Prin 1948-1949 a fost trimis la manastirea
Ciolanu de episcopul Antim Angelescu pentru
revigorarea vietii monahale stiindu-l
habotnic ,aspru, necrutator cu sine si cu
ceilati..A ramas aici un an.
.Totdeauna ii lua la rost pe cei care nu
urmau caile Sfintilor Parinti.Si asta ii deranja pe
multi.Acestia il socoteau scrantit
,nebun,zanatec .De fapt s-a si procopsit cu
aceasta porecla de Zanatic.Se intretinea mult
cu ieroschimonahul Ghervasie Georgescu.
Parintele Ioasaf i-a zis sa scape de acest
Nechifor Dorobantu ca este nebun. Parintele a
zis clar si apasat:,,Mai parinte Ioasaf -
arhimandritul Ioasaf Popa –daca nu avem si
nebuni din acestia,nu mai existau crestini si
monahi in ziua de astazi.Ca ,de!Toti suntem
oameni si ne facem ca suntem buni cu cei din
jur.pasuindu-le cusurile si stricand asa Trupul
lui Hristos ,care in manastire suntem noi
calugarii iar in lume mirenii.Or ,astia ,nebunii
pentru Hristos mai indreapta lucrurile.Sfantul
Antonie in Pateric zice ca vor innebuni oamenii
spre sfarsitul veacurilor.dar tocmai astia vor
spune celui bun ca e nebun pentru ca nu-i ca
ei.,,.Aici il cunoaste pe tanarul ierodiacon
Eftimie Luca caruia ii profeteste -:,, Eftimie ,tu
vei ajunge o hidrocentrala!,,-si a ajuns
episcop,trecut in vesnicie la frumoasa varsta
de 100 de aniLa mănăstirea Ciolanu a depistat
pe acolo nişte călugări care erau în relaţii cu
femei. Aveau nişte coveţi mari, şi de frica lui
au ascuns o femeie sub o covată.
Descoperindu-i, i-a criticat în biserică, apoi a
mers la Episcopie, unde episcop era Antim
Angelescu. Acesta se ferea de el, auzise. A stat
la pândă şi când a ieşit episcopul în balcon, la
aer, îi zice:
- Guşoiule, nu cumva să te ascunzi!Aşa-i
făcea: guşoi. Din guşoi nu-i mai scotea. Dar nu
se supărau, căci îl ştiau Zănatec.A intrat la
episcop, iar acesta plângând, şi-a făcut
mărturisirea. Urma să-i dea canon. Şi canonul
care era? Să facă un an de zile Sfânta Liturghie
zilnic şi să împărtăşească pe toţi cei care iau
parte. Dar în momentul acela când să-i dea
canonul, a apărut vicarul Bogoi , care-i zice:
- Preasfinţite, te leagă şi-ai să alergi după
el să te dezlege! Şi în felul ăsta a scăpat.

Ieroschimonahul Nil Dorobantu la schitul

Tarnita Jud Vrancea
In anul 1950 ieromonahul Nechifor
Dorobantu este trimis la schitul Tarnita raionul
Putna ,schit de calugari.Aduna 6 frati aici
printre care se numara fratele Vasile Oanele
ulterior Victorin Oanele staretul
Sihastriei,originar din satul Poiana com
Vrancioaia ce era aproape de Tarnita, schit
transformat dupa sase luni pana in 1959 in
schit de maici.In brosura Arhiepiscopiei
Buzaului si Vrancei ed. 2009 a manastirii
Tarnita aparuta cu binecuvantarea
Inalpreasfintitului Epifanie Norocel la pag 8 se
spune :,,-Aici a vietuit o vreme un vestit monah
,un mare ascet ,profund induhovnicit ,renumit
prin nevointele si prin neincetata rugaciune –
ieroschimoanhul Nil Dorobantu .Manastirea a
fost inchisa in urma decretului din 1959 iar
monahiile au plecat unele aciuindu-se pe langa
bisericile din Focsani ex: maica Emanuela
Munteanu ce afost angajata la biserica Precista
,Donie si sfantul Ioan ,Maica Teodolita Oancia
angajata la parohia Vanatori si ulterior la
Biserica Sfantului Ioan unde a reusit sa dea
acestei biserici statutul unei manastiri si
maica Marina Chiper angajata la biserica
Precista tot din Focsani.Dupa 1990 maica
Emanuela Munteanu a fost chemata la
reactivarea schitului ce era in paragina .
Întâlnirea Maicii Emanuela cu
Părintele Nil
”Aveam vreo 20 de ani pe atunci şi m-am
suit undeva să-l văd mai bine, când văd că a
pus el ochii pe mine. Atât a zis- Zahee,
coboară-te că astăzi sunt în casa ta!
Ce-am înţeles eu din aceste cuvinte, care
erau zestre dumnezeiască? M-am uitat înapoi
să văd cine-i Zaheul, că nu mai era nimeni
lângă mine. Dar dincolo de înţelegerea tinerei,
a lucrat binecuvântarea Părintelui Nil, pentru
că imediat Elena a luat hotărârea să
îmbrăţişeze viaţa monahală.A ales Mănăstirea
Văratec, cea mai mare şi renumită Mănăstire
de maici din Moldova. Aici a rămas vreme de
doi ani, răsunându-i în minte cântecul:
”Iisuse al meu, tovarăș scump,
În zorii tinereții,
Cu tine eu călătoresc,
 Pân la sfârșitul vieții!”
Cu sârguinţă în ascultarea de poruncile lui
Dumnezeu, sporea zi de zi în virtuţile sufleteşti
şi în luminarea minţii.La dorinţa maicii de a-i fi
ucenică, a răspuns în scurt timp chiar Aava Nil,
care parcă le ştia pe toate. Cu o traistă plină
de petice, îi plăcea să dăruiască totul; nu-l
vedea nimeni mâncând şi era atât de
spiritualizat, încât apărea şi dispărea când voia
şi unde voia. Câteodată se arăta la mănăstire
şi spovedea. Atunci adauga pomelnice noi într-
un sac cu acatiste, în care avea şi un craniu -
Sfinte moaşte ale unui pustnic din munţii
Vrancei. Rugăciunea Părintelui Nil vindeca
bolile si rezolva orice necaz - aşa marturisesc
oamenii, până azi.Povestește maica Emanuela:
”A venit la Mănăstirea Văratec, unde eram
atunci cam la 100 de vieţuitoare. De la poartă
a zis:
- Elena să iasă dintre voi şi să vină cu
mine! Apoi 35 de ani i-am fost ucenică. A mai
ales alte fete, în total şapte; ne-a dus la
Peştera Sfintei Teodora. Ne-a lăsat acolo, şi a
plecat. Mâncam şi noi ce găseam: mai mult
mure şi zmeură. Dar de plecat nu am putut
pleca, pentru că eram legate să rămânem
până vine el. Am considerat că este nebun şi
că îşi bate joc de noi. Când a venit după 3 luni
de zile, ne-a adus puţină pâine şi iarăşi a
plecat. Dar nu înainte de a-i trage câteva
perechi de palme:
- Cine te crezi tu?L-am şi scuipat. A zis:
- Atât am aşteptat, ca să iau palme şi să fiu
scuipat ca Fiul lui Dumnezeu.Şi a dispărut.
Plângeam ca o disperată, să mă ierte. M-o fi
iertat, nu m-o fi iertat, Dumnezeu ştie! Dar
când a plecat a zis:
- Elena, nu-i născut om pentru tine!
Evanghelie tu eşti pentru toată lumea -
Evanghelie nu scrisă cu mână omenească.Din
cele 7 fete am rămas doar 3 în ascultarea lui
(celelalte două fiind Iuliana şi Elisabeta), .Ne
spunea mereu o poezie:
“Trandafirule bătut,
Floare cu miros plăcut,
Să te rogi neîncetat
La Cerescul Împărat,
Să-ţi trimită îngeraşii
Să-ndepărteze vrăjmaşii.
Ne rugăm şi noi mereu
La prea Bunul Dumnezeu,
Şi la Prea Sfânta Stăpână
Să-ţi dee din Cer cunună,
Ce-ai cerut-o din pruncie,
Ca s-o porţi în veşnicie! Amin “
 Cum Avva Nil pustnicea în munţii Vrancei,
au fost duse acolo şi tinerele maici. În stânga
munte, în dreapta munte, și în mijloc un
pârâiaș. Nu auzeau decât cucii. Zi și noapte
strigau: „Iisuse al meu, Iisuse al meu, nu mă
lăsa!” sau cântau:
”Lume, lume înșelătoare,
Ce înoți în viclenie,
Fericirea-ți trecătoare
Mă alungă în pustie!”
Uneori, noaptea dormeau în scorburile
copacilor. ”Odată m-a văzut cineva, și a luat-o
la fugă, crezând că sunt o nălucă!” povestește
maica zâmbindFiecare avea peşterea ei; la
două zile, una dintre ele se ducea la un copac
cu scorbură şi lua pâinea pusă de creştinii care
ştiau că acestea trăiesc acolo. O împărţeau în
mod egal. Marţea, joia şi sâmbăta, mâncau a
treia parte din pâine, iar lunea, miercurea şi
vinerea, nu mâncau nimic. ”În peşteră,
dormeam pe aşternut de frunze. Erau frunzele
mai moi ca saltelele. Frunze dedesubt, frunze
deasupra. Dar ce căldură era! Trebuia să
dormim puţin, să mâncăm puţin. Făceam 5.000
de metanii de dimineaţă până seara: 2.500
dimineaţa, 2.500 seara. Mâncam o dată în zi.
Pâine, de unde?” Părintele Nil făcea odată,
acolo în munţi, o slujbă pustnicească. Într-una
din duminici, în timp ce slujea, avea o pâine să
facă anafură din ea, pe un colţ de stâncă.
Maica Emanuela, flămândă de multă vreme,
privind la pâine, şi-a spus în gând: „Dacă ar fi
sfânt Părintele acesta, ar şti că mie îmi este
foame, şi mi-ar da o bucată de pâine”.Deodată,
Părintele s-a oprit din slujbă, a rupt pâinea în
două, a întins măicuţei o bucată şi i-a spus:
- Ia, nesătulo, şi mănâncă!
De cele mai multe ori însă, le vorbea câte
douăsprezece ceasuri de nu mai ştiau de
foame sau sete! Odată, fiind multe păsări pe
acolo, făceau zgomot. Părintele le-a zis:
Păsărelelor, pe voi v-a făcut Părintele
Ceresc şi pe noi la fel. În Numele Lui, vă rog să
mergeţi de aici ca să pot vorbi Cuvântul lui
Dumnezeu!Atunci, ele s-au adunat stol, şi au
plecat peste munte.”Când predica, stăteau
păsările pe loc şi-l ascultau. Şi cum termina de
predicat, le vedeai, parcă erau cocori, toamna
când pleacă în ţările calde, te uitai aşa în zări,
cum plecau, după ce ascultau predica lui
Hristos, predicată de acest Avva Nil, care
numai Dumnezeu ştie ce-a păţit el şi câtă
bătaie a luat. Dar el niciodată nu zicea: „Vai!”
Se ducea şi-i dădea bătaie stareţul până îl
ameţea. După aceea el făcea metanii, îi săruta
tălpile şi mâinile: „Blagosloviţi şi mă iertaţi,
prea cuvioase părinte stareţ!” Nu l-am văzut
niciodată mâncând, nu l-am văzut niciodată
bând, nu l-am văzut niciodată dormind. Sau să
grăiască de rău pe cineva, ferească Sfântul!De
multe ori acolo se ducea la Vladimireşti. Avea o
traistă peticită cu nu ştiu câte petice, şi o
punea lângă o perdea frumoasă de la Stăreţie,
să le încerce pe maici, să vadă, ţin la suflet sau
mai mult la lucrurile materiale. Nici nu am
văzut şi nici nu cred că o să mai văd vreodată
un preot ca el! Vorbea şi predica cate 12 ore.
A plecat odata parintele Nil la Bucuresti , a
luat de la manastirea Tarnita maicile dupa ce
inainte le-a pus sa coase trei camasi albe
.Mergea sa le arate maicilor Facultatea de
Teologie unde isi sustinea doctoratul.In tren
erau 3 rabini ce mergeau si ei la Bucuresti
.Parintele nu platea pentru calatorie si desi
controlorul trecea mereu, nu intreba niciodata
de bilete.A inceput sa discute cu ei teologie .
La Ploiesti i-a dat jos in gara si gasind o
Biserica in fata careia se afla un butoi mare
cu apa de ploaie i-a botezat acolo si apoi le-a
dat drumul.Maicile au inteles la ce ii trebuiau
parintelui camasile .
Maica Emanuela despre parintele Nil
„Să te calce în picioare cum se calcă
noroiul în drum şi nu ai voie să ridici ochii
asupra omului, să-l bombăneşti!” Aşa ne
predica şi ne învăţa. Eu nu cred că există
cineva pe lumea aceasta care să îndeplinească
poruncile pe care ne-a lăsat. Ce să mai vorbesc
de altcineva, dacă eu, care am trăit atâţia ani,
sub ascultarea lui, 10-12 fete care am fost la
picioarele lui şi… e foarte greu să execuţi
poruncile pe care le-a lăsat acest pustnic Era
încăl.ţat iarna cu opinci, vara cu sandale cu
talpă de lemn, piciorul gol în sandaua aceea,
rufos, de ziceai că-i mâncat numai de raţe şi de
gâşte, zdrenţuros tare, nu-i dădeai nici o
atenţie. Şi aşa a trăit o viaţă întreagă. S-a dus
la mama lui, ca un cerşetor,ca sfantul Ioan
Colibasul după nu ştiu câţi ani de zile. Ea i-a
dat o strachină de mâncare, la uşă, unde era
preşul pe care îşi ştergeau ei picioarele. I-a dat
acolo mâncare şi el a mâncat, a zis sărut-mâna
şi bogdaproste, a plecat şi n-a ştiut c-a fost
feciorul ei, pentru că 35 de ani nu a ştiut de el.
Şi când a plecat i-a lăsat o scrisoare. I-a scris
acolo în câteva rânduri ceva de jale. Ei, femeia
aceea a înnebunit când a văzut cum l-a tratat
şi în ce i-a dat feciorului ei să mănânce, în ce
strachină urâtă, în care dădea apă la câini.
Câte zile sunt într-un an, eu cred că n-aş
termina să vă povestesc ce am auzit eu de la
acest pustnic în atâţia ani de zile.”

Ursul ucenic de la Tarnita

În pustietatea pădurilor vrâncene, cel mai
apropiat ucenic al Părintelui Nil era un urs, ce
dormea la picioarele lui; îl învelea şi-i aducea
apă. Nişte vânători au vrut să-l împuşte. Ei nu
ştiau că ursul era cu Părintele. Acesta, fuga -
fuga la Părintele Nil. Când a ajuns la uşă, hop şi
vânătorii.
- Staţi aşa! Este ucenicul meu!, le-a strigat
Parintele.Le-au căzut armele din mână, s-au
îngălbenit la faţă. Avva i-a mărturisit, i-a
binecuvântat şi le-a dat drumul, spunându-le:
”Să nu mai omorâţi animalele!“
Acum să vedeţi cum a ajuns ursul ucenicul
Părintelui. Mergea Părintele pe o potecuţă
când, pe un copac mare, tăiat, a întâlnit un urs
gemând de durere. Avea o aşchie înfiptă adânc
într-una din labe. Laba îi era umflată şi plină de
puroi.
Părintele Nil i-a spus:
- Moş Martine, dă laba încoace.
Ursul a întins laba Părintelui, care cu o
smucitură adâncă, i-a strâns-o, să-i curgă tot
puroiul. I-a sărit în ochi, dar mai întâi a ţâşnit
parcă un fel de gălbenuş de ou, mare cât o
portocală. Când a ieşit acel gălbenuş de
material împuţit, ursul a leşinat.Dar nu a stat
nici jumătate de oră şi s-a sculat vioi, că de-
acum îi scosese toată rădăcina durerii. Apoi i-a
spălat rana cu Sfânta Aghiasmă, i-a pus Sfântul
Mir, l-a pansat bine cu batiste atinse de
moaştele Cuvioasei Parascheva, şi l-a lăsat
aşa, pansat. Obosit, ursul a adormit din nou. A
doua zi, Părintele l-a dezlegat şi a văzut că mai
avea doar o găurică mică în labă. A treia oară,
nu l-a mai pansat, pentru că era vindecat. Dar
a doua zi dimineaţa, în zori, cine era la uşa
pustnicului? Ursul, cu un stup de miere de
albine. I l-a adus drept recompensă că l-a
ajutat. A salutat ca un om cu mâna, apoi a
plecat. De atunci a rămas la uşa pustnicului o
inscripţie :
“Animalele sălbatice sunt mai domestice
decât limba creştinului!“
“Priviţi, aşa sunteţi voi! ”
Odată, la o predică la care asistau şi mulţi
oameni din sat, veniţi special să participe la
slujbă, Părintele le-a prezentat un schelet,
căruia i-a pus la gât un lanţ, o geantă şi alte
zorzoane. Ba i-a mai pus şi o ţigară aprinsă
între dinţi.
Şi în timp ce scheletul stătea drept, legat
de un par, Sfântul Părinte le-a vorbit oamenilor:
- Priviţi, aşa sunteţi voi!
Atunci ei, îngroziţi, au lăsat fiecare câte o
sută de lei (care însemna multi bani, pe
vremuri). Părintele a umplut o roabă de bani, a
pus o măicuţă la mânerele roabei şi i-a zis:- Du
banii aceştia la părintele stareţ de la Tarniţa,
că eu îi sunt dator. Ce se întâmplase? În trecut,
stareţul a plecat în staţiune pentru trei
săptămâni şi l-a lăsat în locul său pe Părintele
Nil care a dat aproape totul de pomană: boii
mănăstirii, carul, plugul, grapa, vaca şi viţelul,
iapa cu mânzul, până şi patul stareţului, fiindcă
venau la el toţi săracii să ceară milostenie.
După 3 săptămâni, câand s-a întors stareţul, a
întrebat:
- Măi Nil, unde sunt boii?
- La Domnul, a răspuns el.
- Dar căruţa, dar grapa?
- Tot la Domnul.
- Vaca şi viţelul?
- Tot la Domnul.
- Iapa şi mânzul?
- La Domnul, în Ceruri.
- Dar, patul meu, unde este?
- Îl vei avea în Cer, părinte!
- Ia vino încoace, măi Nil, a spus stareţul.
A luat un ciomag de lemn de corn şi l-a
bătut zdravăn.
Părintele Nil s-a întors în munţii lui, dar şi-a
răscumpărat bătaia, trimiţând acea roabă cu
bani, pentru ca stareţul să-şi poată cumpăra
cele pierdute.

Canoane smintite-manastirea Sihastru

si Buciumeni
 Odată, Părintele Nil a mărturisit o femeie,
care avea păcate multe. I-a dat canon: 120 de
ani să nu se împărtăşească. A început femeia
să plângă, cu pocăinţă şi cu lacrimi de durere.
A lăsat-o vreo două ore, apoi a chemat-o din
nou la el: - Vino încoace, chiar astăzi te vei
împărtăşi. Ţis-au iertat 120 de ani! Cât trebuie
să-L iubeşti tu pe Iisus? … Ai să mai
păcătuieşti, că ţi-a iertat 120 de ani? Pe un
altul, tot cu păcate multe, l-a pus să numere
frunzele de la un stejar. Cum era să numere? -
Ei, îţi mai arde să mai faci?Iar pe altul, l-a pus
să numere firele de iarbă pe câţiva metri
pătraţi! Acestea erau „canoane smintite”.
La Mănăstirea Sihastru (de lângă Adjud)
unde se mai retrăgea, nu a luat niciodată chilie
în incinta Mănăstirii, ci peste şosea, unde erau
grajdurile cu păsări şi animale. Însă nu l-a
văzut nimeni dormind, nu l-a văzut nimeni
mâncând.Avea o potecă prin pădure, la
mănăstirea Buciumeni - poteca lui. Totdeauna
în miez de noapte, mergea la maici şi le făcea
Moliftele Sfântului Vasile, pentru că, spunea el:
”Maicile sunt mai ispitite ca noi călugării“.Le
aduna la miezul nopţii şi le citea Moliftele
Sfântului Vasile cel Mare. Dar în fiecare miez
de noapte!Călugării din Mănăstire au vrut să-i
urmeze viaţa Părintelui Nil. Dar Părintele Ioan
Iovan a transmis să nu încerce nimeni, că nu
reuşeşte. A încercat totuşi unul; se nevoia
dormind pe o scară, se legase de păr cu o
sfoară şi aşa s-a chinuit vreo şase luni, băiatul
acela. A plecat din mănăstire, ca să apară
după şase luni... miliţian! Nu degeaba i se
spunea NIL Zănatecul; făcea mari năzdrăvănii,
asemeni altori mari sfinţi “nebuni pentru
Hristos“, cum ar fi: Sfântul Andrei, Sfântul
Simion, Sfântul Teofil, şi alţii mai puţin
cunoscuţi. Primise această rară harismă a
“nebuniei pentru Hristos”.

Protopopul ruşinat
Părintele Nil mergea şi pe la schiturile din
Vrancea,Valea Neagra,Recea,Trotusanu. Erau
multe pe vremea aceea,erau sarace . A răscolit
pe-acolo sate
întregi,Paunesti,Anghelesti.Protoiereul de la
Focşani şi-a adunat preoţii şi l-a chemat şi pe
el să-l tragă la răspundere, să-l ancheteze, să-l
judece. Îl aşteptau, iar între ei erau şi fumători.
Când a intrat, le zice:
- Eu am venit aici să-l întâlnesc pe Hristos.
În fumul ăsta de ţigară?!Nu au plecat unul câte
unul? Dar l-au mai chemat vreodată? Însă mai
târziu, episcopul care era atunci , Antim l-a
luat la Episcopie să-l supravegheze şi să-l pună
la punct. Într-o zi, a venit o inspecţie de la
Patriarhie, şi maicile de la bucătărie s-au
pregătit. Ce să vezi? Părintele Nil a luat cratiţa
cu felul doi - fără să ştie nimeni, şi a dat-o cu
totul de pomană. Dar până la urmă l-au
descoperit, şi el a recunoscut. I-a dat canon să
facă 100 de metanii, iar el a făcut 1.000! L-au
trimis de canon o lună de zile la Mănăstirea
Neamţ. Acolo a răscolit schiturile, şi a găsit
unul unde nu se făcea Liturghie. El a intrat în
Altar, iar pe două femei care erau acolo, le-a
pus la strană. Când s-au trezit călugării, el de-
acuma le împărtăşise şi le dădea anafură. Îl
aşteptau afară, dar când să iasă, a dispărut.

Monahia Paula - manastirea

Suzana(nascuta Pufesti ,Vrancea)
Eram tanara si auzisem de parintele Nil
,venea la manastirea Sihastru.Cand venea la
noi seara mergeam pe malul Siretului caci
manastirea era peste apa si luam
binecuvantare de la parintele Nil.Deodata
disparea si il vedeam pe malul celalalt si ne
facea cu mana.Totul se petrecea asa de repede
,ne miram cum de a ajuns dincolo de Siret.La
manastire veneau femei multe .Pe cele cu
avorturi parintele le osebea caci le vedea pline
de sange.Trimitea pe cineva si le chema
deoparte iar el mergea in cimitir ,aducea oase
putrezite ,le punea intr-o cutie frumoasa si le
chema sa o deschida.Femeile intelegeau astfel
ca parintele le stia pacatele si incepeau sa
planga ,pocaindu-se.

La Magura Ocnei-patima fumatului-

arhimandritul Epifanie Bulancea
La manastirea Magura –Ocnei urca mereu
parintele Nil.Parintele Epifanie Bulancea
povesteste cum pe drum erau numai tigari si
pachete intregi de tigari lasate de crestini care
se lasau de fumat dupa predicile aspre dar
frumoase si patrunzatoare ce le miscau
sufletele pana la lacrimi ale parintelui.Inainte
de inchiderea manastirii cu cativa ani buni
parintele le profetise ca va ramane locul
pustiu.

La Securitate
Se dusese vestea că “Nil răscoleşte lumea”
şi atunci a venit comandantul de la Securitate,
din Tecuci, împreună cu alţi securişti. Părintele
Nil de o vreme se afla la Mănăstirea Sihastru,
de lângă Adjud.Tocmai trecea şoseaua, şi
încins cum era, cu picioarele goale, securiştii,
nici pomeneală să îşi închipuie că ar fi tocmai
Părintele Nil. Auziseră de el, că este licenţiat în
filosofie şi doctor în teologie. De aceea nu
puteau crede că tocmai el era! Crezând că e un
frate obişnuit de la grajduri, comandantul dă
mâna cu el. Nu i-a mai dat drumul
comandantului la mână şi i-a zis:
- Noi acuma am făcut crucea. Legătura
noastră cu crucea!
Şi a început problema Crucii; l-a băgat în
filosofie. Securistul habar nu avea! Până la
urmă îi zice:
- Haina cum este? - Păi făcută de fabrică! -
Nu e ţesută cruce? Şi omul e cruce!
Iar la urmă le zice:
- Băi, voi sunteţi de paie, dacă vă dă foc, nu se
alege nimic de voi!
Au rămas securiştii fără cuvinte. Iar când l-
au arestat le-a zis:- Dacă m-aţi adus aici,
trebuie să plecaţi voi, că Dumnezeu cu
Mamona nu poate să stea împreună.Altă dată,
când l-a chemat Securitatea, la Coteşti, a
trecut mai întâi pe la manastirea Tarniţa. Dar
de unde până unde, venea o fetiţă de pe deal,
cu o cofă plină de apă. El i-a luat cofa şi a
plecat spre Coteşti. Întotdeauna avea la brâu o
măturice de busuioc. Până acolo a transformat
apa în Sfânta Aghiazmă. Când a intrat, era
sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel,
crăpau pietrele de căldură, ştabii erau cu toţii
strânşi, iar el începe să cânte „În Iordan,
botezându-te Tu Doamne!”. Şi dă-i şi-n ăla, dă-i
şi-n celălalt, după care-i închina. Atunci şefii
aceia îi zic:
- Părinte ne-ai stropit aşa de tare!
- Nu v-am stropit pe voi, am dat în coarnele
dracilor.
Aşa că toţi dracii au fugit din capul lor.
- Daţi-l afară! Astăzi e Sfinţii Apostoli, crapă
pietrele de cald şi el cântă “În Iordan”!
Îl chemaseră ca să-l închidă, şi nu l-au
închis deloc, că l-au dat afară tot ei.
Tot cei de la Securitate, l-au întrebat pe
Avva Nil:
- Unde stai?
- La Iaşi!
- Unde locuieşti la Iaşi?
- La cea mai mare personalitate a Iaşului!
Securiştii, speriaţi, îl întreabă cine este
această personalitate.
- Este Sfânta Cuvioasă Parascheva, le-a
răspuns el, apoi a început să cânte “Iordanul”.
- Luaţi-l şi daţi-l afară! Să se ducă în
pădure de unde vine, că ăsta e un călugăr
nebun. Dar de unde! În acea vreme se faceau
des manifestaţii comuniste, unde oamenii erau
obligaţi să participe şi să ţină ridicate
steagurile roşii ale partidului, precum şi
portretele liderilor comunişti. Părintele Nil ce
făcea? Căuta o biserică deschisă, intra şi lua o
icoană mai mare cu Domnul Iisus Christos,
după care mergea chiar în faţă cu ea şi o ridica
printre tablourile cu Stalin, Lenin şi ceilalţi.
Făcea multe. Dar le făcea cu judecată înaltă şi
imediat scăpa, fiind apărat de Duhul Sfânt care
de fapt lucra prin Sfinția Sa!
Dispărea atunci când dorea
Părintele Nil devenise foarte vestit şi căutat de
credincioşi, lucru ce nu plăcea autorităţilor din
acea vreme. Poate de aceea şi dispărea tot
timpul, la propriu, fenomen supranatural,
întâlnit doar la marii Sfinţi, însă nu aşa de des
ca la Avva Nil. Apărea când nu te aşteptai,
câteodată în două locuri diferite.Era usor ca un
fulg ,maica Veronica ii spunea, balerina,,
mergea ca si cum ar pluti.Părintele Sebastian
de la Corod, călugăr la Mănăstirea Sihastru,
povesteşte:
„Eram în 1948. Pe atunci era mişcarea Oastei
Domnului. Eu aveam 16 ani. Mai mulţi băieţi şi
fete am mers la Mănăstirea Vladimireşti, unde
se construiau chiliile. Maicile cărau cărămizile
cu samarele sus pe schele; erau nişte copile de
16 - 17 ani. Am luat şi noi băieţii, samarele, şi
le-am dus vreo două ture. Vine Părintele Nil
(Nichifor îl chema, pe când era doar călugăr)
şi-mi înhaţă samarul din spate fără să-l ceară,
şi fuge. Dar eu îi spun băiatului care m-a dus
pe drumul Vladimireştiului: „Măi frate Vasile,
călugărul ăsta nu-i sănătos, îi ţacănit. Dar n-am
şi eu dragoste să car?”Şi mai târziu, m-am
prins că aşa trebuia să car eu: fuga, cum fugea
el. Parcă-l văd: cu o dulamă maron, încins cu o
sfoară, cu picioarele goale şi cu capul gol, chiar
dacă era iarnă. Barbă nu avea, decât câteva
fire. Măicuţa Veronica îl numea “fetiţa”, iar el o
iubea ca pe o mamă. Nu-l vedea nimeni când
intra în Mănăstire (la Vladimireşti), doar
Măicuţa îl simţea când el intra în Biserică şi
îngenunchea în faţa Sfântului Altar. Le spunea:
„Maicilor vedeţi că “fetiţa”e în Altar!”Era cu
adevărat un Sfânt, acest Părinte, binecuvântat
de Dumnezeu cu multe daruri, inclusiv cu cele
mai şocante: al dedublării şi al dispariţiei
instantanee. Pe urmă, altă dată eu mi-am făcut
rasa acolo - în Mănăstire, şi m-am dus de am
luat-o. Era o soră de înălţimea mea şi îmi
făcuseră probele pe ea (sora Ortansa, de la
sat). Aşa că m-am dus s-o iau gata făcută. I-au
dat şi Părintelui Nil o rasă nouă. Acuma ce să
vezi, la plecare, el în loc să meargă drumul
care era, a luat-o pe de-a dreptul. Şi erau
multe ciori pe câmp, el le binecuvânta! Ca
după toate, eu nu am fost atent să-l urmăresc,
ştiindu-l “zănatec“ (aşa-i spuneau toţi), când
m-am uitat eu, dispăruse! Şi unde ne-am
întâlnit? La gară, dar rasa nu o mai avea, o
dăduse de pomană.
 Părintele Ioan când îl vedea că intră în
Biserică desculţ, îi trimetea din Altar pe o
maică o pereche de pantofi şi-i spunea:
Păzeşte-l până se termină slujba, ca să-i iei
pantofii înapoi, că altfel îi dă de pomană şi nu
avem de unde-i da de fiecare dată!

Nebun pentru Hristos

”Avea încins în jurul trupului, un lanţ peste
care, pur şi simplu crescuse carnea. Umbla
întotdeauna desculţ, când permitea vremea,
iar iarna încălţat în opinci. Purta doar rasa,
direct pe piele. Îi plăcea să-i tachineze pe
securiştii care îl tot urmăreau. Odată, fără să le
spună nimic, a începu să se uite cu interes
spre cer. Nu era nici măcar un nor, dar el se
uita cu mare atenţie .
- Ce vezi? l-au întrebat securiştii, uitându-
se şi ei. - Nu văd nimic! Dar măcar aşa să vă
mai uitaţi şi voi în Sus, spre Cer! Altădată, era
la porci, în mijlocul lor, când au venit securiştii.
- Ce faci acolo? îl întreabă un colonel. - Păi, cu
ăştia mă împac mai bine decât cu voi! Când l-
au dus la sediul securităţii, l-au făcut „popă
bărbos”. Dar Părintele le-a arătat tablourile cu
Marx şi Engels, care aveau bărbi, şi le-a spus: -
Eu sunt adevărat comunist, că am barbă ca ei!
Bineînțeles că nici mediul bisericesc, infiltrat de
securitate, după cum bine se știe, nu îl agrea,
ba mai mult, chiar îl prigoneau în unele
zone,batandu-l si hulindu-l.Parintele Nil le
canta:
”Cine spune că iubeşte
Pe Domnul Iisus Hristos,
Iar pe Nilişor urăşte
Acela e un mincinos!”
Într-o vreme, Părintele Nil făcea slujbe prin
pădurile din jurul Iașului. Confecționase un potir
din lemn și săvârșea sfanta Liturghie, după care
împărtășea. A aflat și mitropolitul Sebastian de
la Iași; bineînțeles l-a chemat să-l certe, că nu
așa se face Liturghia, cu potirul acela de lemn.
Ce i-a răspuns Părintele Nil:
- Înainte se făcea Liturghia în potire de
lemn și preoții erau de aur. Acum, potirele sunt
de aur și preoții de lemn!

Părintele Nil a fost şi închis de multe

ori. Iată o mărturie a domnului Petru
Baciu din Bacau martir inchis in temnitele
comuniste
„, Iaşi. În celulă este adus cineva. În prag
îmi apare parcă un sfânt, aureolat de
contrastul luminii de pe sală care era mai
puternică şi cea dinăuntru mai slabă. Faţa lui
de o paloare adâncă, fruntea brăzdată uşor şi
obrajii supţi, zăbovind în prag pentru a se
orienta. Părea o icoană vie… Eram doi oameni
cu aceleaşi convingeri. Pentru acest fapt
trebuia să fim izolaţi.Nu ne-am culcat şi am
depănat toată noaptea de toate. Părintele Nil
Dorobanţu a servit la Mănăstirea Vladimireşti
cu Părintele Iovan şi cu Maica Veronica. Am
primit de la cucernicia sa în acea noapte
împărtăşanie sub formă de prescură, pe care le
voi duce la Aiud şi înmulţită cu pâine. Preoţii de
acolo vor împărtăşi mulţi însetaţi de Trupul şi
Sângele Domnului care aşteptau să-şi
liniştească sufletul… Pe spate, cămaşa avea
aplicată o cruce mare, dintr-un material negru,
şi în picioare avea sandale. În această ţinută
simplă şi aspră, cu crucea în mână şi cu un
toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanţu
a cutreierat şi răscolit sate multe,
propovăduind cuvintele Dumnezeieşti ale
Sfintei Scripturi: „Dumnezeu este
pretutindenea de faţă, în ceruri şi pe pământ,
în adâncuri şi în nemărginitul spaţiu al
Universului”.La proces, Părintele Nil
Dorobanţu, din boxa de acuzare, refuzând să
răspundă Tribunalului, a strigat: „Înapoia mea
satano! Piei necurate!”. Sub acea cămaşă de
câlţi de cânepă, bătea o mare inimă de român.
Se făcea ziuă, şi se apropia deschiderea,
iar mutarea noastră era iminentă. O linişte
dulce a învăluit inimile noastre toată noaptea,
de parcă numai noi doi eram în acea „cetate”.
Încheiem frumuseţea acelor clipe cu o
rugăciune pentru cei adormiţi, pentru cei vii,
pentru noi, chiar poate de adio. Şi aşa s-a
întâmplat: după numărul de dimineaţă, am fost
despărţiţi pentru totdeauna, căci pe traseul
anilor lungi de puşcărie, nu ne-am mai văzut, şi
nici nu am mai auzit nimic despre Sfântul
Părinte Nil Dorobanţu.
Ne-am despărţit pentru totdeauna.
Sfinţindu-mi urechile, inima şi toată fiinţa cu
cuvintele calde ale „trimisului” – mare slujitor
al cuvântului lui Dumnezeu, am rămas iarăşi
de unul singur, am rămas în aşteptare2.”

La Mănăstirea Vladimirești
1952

Părintele Nil o preţuia mult pe Măicuţa

Veronica, parintele Nil, după cum am văzut,
era un obişnuit al locului. Maicile în vârstă încă
îşi amintesc de năzdrăvăniile sale, adevărate
nebunii pentru Hristos. De aceea îi şi spuneau
”Zănatecul”.
În vara anului 1952, pe când Măicuţa
Veronica se afla în biroul Stăreţiei, apare
Părintele Nil, în dulama sa modestă şi cu capul

2 Petru Baciu, Răstigniri ascunse. Mărturii, vol. 1, p. 253-256

descoperit, aşa cum umbla de obicei. A intrat
cu veşnicul salut:- Hristos a Înviat, sora mea!
- Adevărat a Înviat!
Dar după câteva moment de nedumerire l-
a întrebat:- De unde vii frăţioare?- Din Cer,
surioară!
Aşa începeau întâlnirile cu Părintele Nil. A
continuat:
- Vrei să-ţi spun ceva? Am citit o carte
nemaipomenită şi dacă o să cădem la învoială,
eu aş dori ca tot ce le voi povesti, să le dai
scrise pe hârtie, că vorbele zboară ca fulgii în
aer!- Da, Părinte, sunt chiar fericită să am în
Casa mea bucuriile şi mărgăritarele aduse de
Sfinţia Ta!Scoate Măicuţa din biroul Sfinţiei
Sale hârtie şi creion, făcând o glumă:
- Gata, roaba lui Dumnezeu ascultă, dar
când îmi vine ceva în minte sau nu înţeleg, pot
să-ţi pun ceva întrebări? Nu te derutez? Că
Doamne, cred că multe cărţi ai mai citit! Păcat
că nu stai într-un loc!Se plimba cu mâinile la
spate în faţa biroului şi era foarte vesel:
- Așa mă simt mai inspirat!După scurt timp,
îi spune:
- Sora mea, știi ce scria în cartea aceea?
Vor veni niște ani așa de grei... - Cum, în ce
sens?
 - Ei, cam în mai multe sensuri. Întâi și întâi,
nu se vor mai găsi Biblii, ceea ce înseamnă
reducerea cuvântului lui Dumnezeu. N-o să se
mai tipărească cărți de valoare... - Scria în
cartea aceea? - Da, sora mea. Și pe urmă
oamenii nu vor mai intra în Biserică, așa lejer
cum au intrat până acum. Unii intrau din
evlavie, alții intrau din curiozitate. Dar de acum
nu vor mai intra în nici un fel, decât numai
pensionarii, bătrânii...
- Părinte, dacă o fi mult de lucru... - Nu,
nu.
- Cumva e Apocalipsul?
- Lasă că o să-ți spun la urmă. Tu scrie!
După aceea or să vină inundații mari și vor
dărâma case. - Scrie acolo?
- Da! Vor veni boli și nu o să le poată nici
un medic pune diagnosticul. - Ce spuneți,
Părinte?
- Da, așa scria în carte. Și nu numai atât. O
să aibă lumea bani și nu o să aibă ce face cu ei.
- Cum să ai bani și să n-ai ce face cu ei?
- Ai să te duci cu banii în piață și nu ai ce să
iei pe ei, să aduci la copii mâncare. Dar am să-
ți mai spun ceva: multe uși (și arătă spre ușile
Bisericii), care stau acum deschise, vor fi
sigilate. Și mulți călugări și călugărițe, vor avea
copii. Așa scrie în carte, nu-s de la mine! -
Cum? - Păi dacă se sigilează ușile, ei se
căsătoresc.
- Părinte, eu cred că de prea multă carte,
v-ați hâit. - Ei, dacă ai obosit, lăsăm pe
mâine. Dar îți mai spun vreo două și după
aceea plec. - Dar unde plecați, Părinte?
- În Cer! - Așa spuneți întotdeauna și nu
știe omul unde vă duceți, unde dormiți, unde
mâncați! - Eu mă bucur de Cer, oriunde sunt.
De aceea spun așa. Acum, îți mai zic ceva:
mulți din sinodali își vor vinde conștiința! -
Cum!?
- Ai să vezi! Unul care nu-și va vinde, va fi
cu domiciliu obligatoriu într-o Mănăstire, în exil
și va muri într-un timp de zece ani. Acela
singurul e demn! Dar hai să lăsăm pe mâine.
Ceea ce spun eu, te-a obosit. - Părinte, m-a
obosit că nu le înțeleg.
- Da, dar când o să ajungi la ele, o să zici:
”Săracul Nil, a avut dreptate!”
A doua zi, Măicuța aștepta cu nerăbdare.
Apare:
- Unde am rămas noi ieri cu povestirea,
mai ții minte?
- Cum să nu! Ați spus de un arhiereu, care
o să fie într-un exil, singurul care va fi demn
din ortodoxia noastră, din România - nu
Părinte? - Da, cam așa ceva, dar de fapt
cam toți sunt pervertiți. Eu nu-i judec, dar dacă
așa scrie în carte... Sora mea dar ce-ai zice
dacă într-o bună zi v-ar lua locul altcineva?
- Dacă vrea cineva să-mi ia locul,
bucuroasă i-l dau. - Dac-ar fi așa, ar fi bine!
- Părinte, vorbiți-mi românește, nu-mi mai
vorbiți în parabole. - Eu nu sunt de vină, așa
scrie în carte. Însă nu vorbesc că-ți va lua locul
frăției-tale. Ce-ai zice dacă v-ar lua cineva locul
în toată Mănăstirea? - Părinte, știi ce-aș zice?
Că n-am meritat chemarea. Am avut o
chemare și nu ne-am ridicat la înălțimea ei,
asta aș zice. - Bagă de seamă! Ceea ce zici
acum, s-o ții până la moarte. Așa să crezi! -
Nici nu pot altfel. Dar Maica Domnului,
Milostiva Pământului, ne-a adunat aici ca pe
urmă să ne arunce în toate vânturile din lume?
Nu se poate!
- Da, e bine să crezi asta, dar ai să vezi.
- Adică, ce-am să văd? - Ceea ce spun eu.
Dar hai să-ți spun ce mai scria: o să meargă
știința, dar numai știință nu va fi, o să ajungă să
cunoască Luna, o să ajungă pe Lună, să știi!
- Cine?
- Omul!
- Cum?
- Prin inteligență!!
 - Da, Părinte, așa aud că spun toți, că știința
merge înainte!
-Da, știința merge înainte, dar credința o
ține pe loc.
- Așa e, Părinte, aveți dreptate. Și după
aceea, ce o să mai fie?
- După aia, o să se facă niște bazaconii, din
care o să iasă ceva asemănător Potopului lui
Noe.
- În ce sens? Cum? - La Potopul lui Noe a
plouat 40 de zile și 40 de nopți, și s-au înecat
toți; a scăpat doar Noe și cu cine a fost în
corabie. Dar ce-o să fie acum, n-o să fie ploaia
de atunci, o să fie altfel de ploaie; unii vor muri
repede, unii vor muri foarte greu, unii vor
zăcea ani de zile din cauza acelei ploi, din
cauza acelei bazaconii, care o să facă explozie,
cu adevărat o să fie prăpăd! - Părinte,
nimeni nu o să scape?
- O să scape numai aceia care o să aibă
Foc în ei!
- Ce fel de foc?- Focul credinței! Focul dragostei
lui Iisus! Focul care se ridică deasupra focului
material, deasupra focului inventat de oameni
- Părinte, câți vor rămâne?
- Ei, acum vrei să-ți spun câți vor rămâne,
dar eu nu știu. Doar cel care are Catastiful și
vede cine se ridică la nivelul care trebuie, știe.
 - Da, Părinte, trebuie să vină și sfârșitul, în
anul 2.000. - Nu, va trece de anul 2.000. Dar
sfârșitul poate să vină în orice zi, în orice clipă,
și noi nu trebuie să așteptăm 2.000 de ani; în
orice clipă poate să cadă din picioare și pentru
acela a venit sfârșitul lumii. Dar știi ceva? Hai
să continuăm după, Vecernie. Tu vezi ce treabă
mai ai, că, peste vreo două zile mi se pare că
ai o inspecție. - Dar de unde știți?
- Am trecut pe la Galați pe la Episcopie și
am aflat că sunt doi de la Departamentul
Cultelor și cred că vin și pe aici după mâncare.
Își găsesc ei de treabă, dacă vor. - Bine,
Părinte.
A plecat.
La Vecernie, cine era în Biserică, Părintele
Nil!
După terminarea slujbei, Măicuța îl aștepta
pe terasa Stăreției, dar nu venea. Se gândea că
mai stă de vorbă cu preoții. Aşa că intră în
birou, se așeză pe scaun, cu hârtie pregătită,
să vadă ce îi mai spune. Privea pe geam spre
ușa Bisericii. Deodată aude bătând în ușă:
”Cioc, cioc, cioc!”
- Poftiți! Nu s-a gândit că e Părintele Nil. Se
deschide ușa:
- Hristos a înviat! - Adevărat c-a Înviat!
Ce bine îmi pare că ați venit! Dar nu v-am
văzut ieșind din Biserică! - Păi nu-mi spuneți
mie că sunt invizibilMai glumea cu dânsul
spunându-i: ”Acum apăreți, acum dispăreți...
- Uite, am venit să-ți mai spun niște lucruri,
dar să le ții numai pentru tine. Scrie-le, dacă
vrei: ei, sora mea, s-a născut un amărât de
copil, dintr-o mamă evreică și dintr-un preot
creștin, și acest copil va avea o inteligență
diabolică.
- La noi în țară?
- Nu, nu, în Asia. - Unde e țara asta?
El a râs cu poftă: - Ce bine că nu știi!
- Părinte, de-abia aștept să termin liceul, să
fac teologia.
- N-ai să faci. - De ce?
- Pentru că nu te mai primește.
- De ce să nu mă primească? - N-or să
mai primească parte femeiască, pentru că nu o
să mai fie ore de religie în școală!
- Dar de unde știți? - Tot din cartea aceea.
Dar bucură-te că n-ai să faci teologia!
- De ce? - Pentru că se vor strecura
multe neadevăruri în teologie. - Sfinției
Voastre vă pare rău că ați făcut teologia?
- Nu, nu-mi pare rău. De fapt, fiecare
trebuie să aleagă ce e bun. Albina, când se
duce pe câmp, nu ia polen de pe orice floare,
ia numai de unde este polenul bun.
 - Bine, Părinte, și?
- Acest copil, când va ajunge de va
completa toată știința umană, acest copil care,
cum ți-am spus, va fi un geniu al răului, când
va putea să încarce în el tot ce există
distrugător, va începe războaie și nu se vor mai
termina și va muri lumea de foame și de tot
felul de boli.
- Și atunci, ce se va întâmpla, Părinte?
- Ce se va întâmpla? Mai așteptăm vreun
sfârșit?
- Părinte, eu totuși, las pe seama lui
Dumnezeu. Știu că Dumnezeu este bunătatea
întruchipată. Și mai este la picioarele Tronului,
și Maica Domnului care se roagă pentru
oameni. Și nu se poate să nu aibă milă de acest
glob al Pământului și de oamenii care s-au
născut și trăiesc pe el. - E adevărat, așa este,
dar când cupa s-a umplut, curge pe alături,
sora mea, curge pe alături.
Și a rămas îngândurat... - Dar acum trebuie
să plec. Va suna masa.
- Părinte, știți ce-mi pare mie rău, că
niciodată nu stați la masă... - Mâine, mâine... Fii
binecuvântată! Dumnezeu să te
binecuvânteze! Maica Prea Curată să te
învăluie în veșmântul ei. Eu plec, și mâine ne
vedem! a spus în timp ce ieșea. A doua zi, în
timpul Sfintei Liturghii, dânsul era în Biserică.
”De ce nu o fi intrând în Sf. Altar?” se întreba
Măicuța. În acel moment chiar a intrat în Sf.
Altar, unde a vorbit cu preoții.A venit la biroul
stăreției cu puțină întârziere:
- Ei, astăzi suntem mai bine dispuși, nu?
După Sf. Liturghie e și normal, nu, să fim mai
bine dispuși, sora mea!
- Dar când ați intrat, nu m-ați salutat! -
Hristos a înviat!- Adevărat că a înviat! A oftat
și a început să se plimbe cu capul plecat în jos.
- Părinte, ați găsit ceva de care vă doare
sufletul?
- Da! Am găsit ceva de care mă doare
sufletul și în special de țara noastră!
- Ce anume, Părinte? - Ei, după cum știi,
eu ți-am citit Vedeniile.
- Da, mi-ați spus că asta v-a și convins să
vă faceți călugăr.- Într-una din Vedenii, Maica
Domnului spunea, parcă te pregătea pe Sfinția-
Ta, ca o mamă care-și pregătește copilul pentru
o vreme mai grea, o iarnă mai friguroasă sau
un necaz care ar putea să vină peste el... Acolo
spunea așa: ”Prin Bisericile de zid, voi ajungeți
la Fiul Meu. Dar ferice de acel care nu-și va
dărâma Biserica sufletului! Că astea ale
zidurilor se pot dărâma și se vor dărâma
multe.”
 Măicuța, trezită ca dintr-un somn îi spune:
- Părinte, dar parcă n-a spus Maica
Domnului așa.
- Așa e, cum îți spun eu! Or să se dărâme
multe biserici de zid, dar se vor ridica altele.
- Cum adică?
- Biserica Inimii. Oamenii se vor trezi când
se vor dărâma biserici de zid, și atunci
trezindu-se, își vor ridica Biserica interioară și
vor trăi cu cea interioară.
- Și cât o să trăiască? - Ei, cam mult!
- Și cum, nu o să mai avem biserici?
- Ba da, or să fie biserici, numai că o să se
intre cum intri în cinema, să vezi un film: o fi
bun, o fi rău? Intru să-mi pierd timpul, până
când am o treabă... Cam așa vor fi bisericile.
- Doamne, Părinte, mă îngroziți ce spuneți!
- Ei, te-oi fi îngrozind, dar ăsta-i adevărul!
- Sună toaca de masă, Părinte.
El zâmbește. - Ai vrea să mergi la masă,
nu?
- Vreau să mergem împreună la masă!
- Neapărat ții să mergem la masă? -
Neapărat!
- Tot ce ți-am spus, se va împlini. Și mai
multe încă, se vor împlini. Fii bincuvântată în
Numele Cerului, al Tatălui, al Fiului și al
Sfântului Duh. Amin! Și misteriosul Părinte, a
dispărut.

La manastirea Vladimiresti in
1955(povesteste maica Cristofora)
In 1955 dupa arestarea maicii Veronica si a
principalelor ei colaboratoare ,maica
Mihaela ,maica Tiberiada,maica
Teodosia,celelalte maici au ramas in
manastire.Li s-a oprit de catre episcopul Antim
Angelescu savarsirea Sfintei Liturghii in
manastire timp de 3 saptamani,maicile
ramanand fara anafura .Cel ce a salvat situatia
a fost parintele Nil .Atata anafura a trimis in
traistute de hartie incat a ajuns la tot
soborul.De aici s-a dus vestea ca maicile au
acasa ,,Sfinte,,in chilie,da de unde ,sarmanele
nu aveau nici anafura
 Ieroschimonahul Nil Dorobantu privit
prin ochii autoritatii Bisericesti si a lumii
monahale.

Cel care a lucrat cel mai mult cu parintele

Nil a fost vrednicul de pomenire Inaltul Teofil
Herineanu in perioada 1948-1957 cat a fost
episcop al Eparhiei Romanului si Husilor.Aava
Nil a venit in eparhie de la schitul Tarnita la
schitul Tarcau jud Neamt.A trecut apoi prin
manastirile Bogdana si Magura Ocnei ca apoi
sa ceara transferul la manastirea Nicula –
Cluj.Dupa un periplu duhovnicesc la manastirile
sau schiturile Rameti,Nicula ,Turnu,Hodos
Bodrog,Bogaltin se reintoarce in eparhia
Romanului si cere inchinovierea la manastirea
Nechit-Borlesti Neamt.

.Vladica Teofil i-a alcatuit o scrisoare de

recomandare pentru plecarea in Eparhia
Clujului in care spunea:
,,Susnumitul ieroschimonah Nil Dorobantu
fiind tuns in monahism mai inainte de a fi facut
noviciatul sub ascultarea unui staret batran si
intr-o manastire cu traditii si-a format un
particularism de conduita care daca nu ar fi
observat indeaproape ar aduce prejudicii
Bisericii si societatii.
Sub raport material este complet si pururi
dezinteresat.Duce o viata austere din punct de
vedere al placerilor mesei si a odihnei.Nu se da
indarat de la nici o privatiune.Ravna sa mereu
treaza si aprinsa are nevoie de stavilarul
prudentei spre a nu cadea intr-o exaltare
certata cu ratiunea si cu bunul simt.dinspre
latura banului ,a vinului si a placerilor trupesti
nu ar putea fi ispitit.
Nu este tot atat de rezistent pe latura
mandriei.Poate de aceea insuccesul in
misionarism il descurajeaza repede si unde
intalneste teren indestelenit duhovniceste se
opreste si pleaca sa caute teren mai primitor
in alta parte.Pe scurt ar putea fi caracterizat in
termini biblici (Matei 10 ,16): are foarte mult
din inocenta porumbelului si prea putin din
prudenta sarpelui.Totusi supravegheat
indeaproape si nepermitandu-i-se sa faca nimic
fara avizul superiorilor poate fi de folos Bisericii
prin cultura ce o poseda fiind licentiat in
filosofie si teologie..,,.
In anul 1951 in adresa 10558 episcopul
Antim Angelescu al Buzaului semnaleaza
vladicii Teofil ca ieromonahul Nechifor
Dorobantu fost duhovnic al schitului Tarnita
,raionul Putna vine adeseori in protopopiatul
Focsani ,tine slujbe si predica fara
binecuvantare.Cunoscand firea nestatornica a
parintelui episcopul Teofil va scrie staretului
manastirii Bogdana Bacau Isaia Cotarlet sa
aiba mare grija cu aava Nil Dorobantu,sa nu ii
dea voie sa paraseasca manastirea fara
motiv,sa nu predice decat cand ii va veni
randul,sa aiba grija sa nu fie jignit de nimeni
fara motiv pentu a nu produce tulburari in
personal.Bineinteles ca aava Nil nu a stat prea
mult in Bogdana.La Bogdana venise de la
Magura Ocnei unde fusese trimis duhovnic dar
intre timp fiind tuns in schima mare cu numele
de Nil la Sihastria , nu isi putea implini
ascultarea de schimnic intr-o manastire de
maici.

Cand s-a reintors din Banat inapoi in

eparhia Romanului ii scrie vladicii Teofil o
scrisoare frumoasa de pocainta anexata la nr
3665/1954.

Preasfintite Stapane,

,,-Subsemnatul Ieroschimonah Nil

Nicolae .D.Dorobantu ,venindu-mi in fire si in
sine-mi ca fiul cel risipitor ma intorc obosit si
gol la casa parinteasca spre a fi primit ca unul
din argatii ce se indestuleaza cu painea cea
vesnica..Se cuvine sa va bucurati Preasfintite
Stapane ca ati intors un pacatos si mantuit un
suflet de la moarte(Iacov 5 ,18) ,ca mort am
fost si am inviat,pierdut am fost si m-ati
aflat(Luca 15 ,32).iar conform sfaturilor sincere
parintesti atat ale Preasfintiei Voastre cat si a
imputernicitilor raionali si regionali ma oblig a
pazi cu sfintenie urmatoarele:
1-Sa ma stabilitate
2-Sa nu provoc pelerinajii
3-sa nu mai ies din sfantul Schit
Acestea concorda pe deplin cu ce spune
Sfanta Biserica Ortodoxa ca,, una am cerut de
la Dumnezeu ca sa locuiesc in casa Domnului
in toate zilele vietii mele,,(Ps 26,6:Ps
83:Iezechiel 43 ,5:Fapte 11,26) fiind pururea in
Biserica laudand si slujind pe Dumnezeu.Cu
smerita metanie solicit a fi primit si inchinoviat
fara nici o pretentie in aceasta de Dumnezeu
pazita eparhie a Romanului si Husilor stiindu-Va
un demn implinitor al invataturii dumnezeesti a
lui Hristos care zice ,,Pe cel ce vine la Mine nu-l
voi scoate afara si prin aceasta vor cunoaste
toti ca sunteti ucenicii mei daca veti avea
dragoste unii fata de altii(Ioan 13 ,35).
Cu profunda smerenie trebuie totusi sa am
loc unde sa imi plec si capul,cer in numele lui
Hristos sa fiu ascultat ca si cananeeanca si
sunt sigur ca voi fi ascultat pentru ca bucuria
noastra sa fie deplina(Ioan 16,23-24).Va
multumesc din suflet pentru crestineasca
incredere ce mi-o acordati si sa stiti ca nu va
voi face de rusine niciodata ,mai ales ca V-ati
pus sufletul pentru mine pacatosul.
Sarut dreapta!
 Ieroschimonah Nil Nicolae Dorobantu.

Este dat la ascultare la Staretul Zenovie

Ghidescu caruia nu i-a fost usor si ii scrie dupa
o perioada Vladicii Teofil care cerea lamuriri
privind comportamentul parintelui Nil :
,,
Preasfintite Stapane,

Cu adanca smerenie aducem la cunostinta

urmatoarele despre ieroschimonahul Nil
Dorobantu inchinoviat in schitul Nechit cu
ordinul 3669/1954:
De cand a venit in schit de trei luni de zile
parintele nu a facut prozelitism,nu a plecat
nicaieri,nu a provocat pelerinajii,nu a predicat
fara binecuvantare si si-a indeplinit obligatiile
pe care si le-a luat fata de Ministerul Culteloer
si Preasfintia Voastra.In aceste trei luni l-am
pus la diferite incercari,umilinte si ispitiri
canonice pentru care s-a suparat pe mine dar a
mers pana la capat cu ascultarea.Atunci cand a
fost chemat a lucrat la sapat,la facut chirpici,la
cosit si la cancelarie iar cand i-a venit randul
din trei in trei saptamani a servit la biserica
cate o saptamana de zile.Nu a stat in Biserica
dupa ora de slujba si nu a facut ierurgii intre
timp pentru a nu i se crea popularitati.
 Parintele a pastrat tacerea schimniceasca
fata de credinciosi in afara de slujbe,pe sine se
prihanea si trimitea pe inchinatori la mine in
mod ierarhic.
La inceput a stat sub supravegherea mea
personala apoi l-am dat in chilie cu
ierodiaconul Nicodim Manea pentru a-l smeri.La
toate s-a supus fara a carti.A citit tot timpul la
masa.Pe mine personal m-a ingrijit
conducandu-ma la doctor ,mi-a luat doctorii si
l-am vazut suferind pentru mine.
A infrumusetat si impodobit Sfanta Biserica cu
lucruri din propriul lui bagaj.I-am tamaduit
fariseismele si exteriorizarea prin observatii si
invataturi,l-am povatuit sa intre in randuiala
manastireasca.Mi-a fost greu la inceput si chiar
mi s-a agravat boala cat m-am straduit cu el
dar acum pot sa Vi-l prezint ca un om nou pe
care il Veti iubi mai mult precum si eu l-am
iubit fara sa il cunosc.Este adevarat ca a
promis mult si a facut putin .El este bine
intentionat nu are incredere insa decat In
Hristos pentru ca nu a gasit niciodata un
prieten sincer si sever-autoritarsolidar cum m-a
gasit pe mine ticalosul.Sunt fericit ca am putut
reabilita definitiv un frate al nostru spre binele
monahismului.,,

Cu smerite metanii Va sarutam mana

ramanand supus si ascultator serv,
 Protosinghel Zenovie Ghidescu

Raspunsul Vladicii Teofil

,,Nu pun la indoiala adevarul afirmatiilor de
mai sus .Ma bucur ca a putut fi disciplinat mult
capriciosul si ultra impulsivul ieroschimonah Nil
Dorobantu,,.

Totusi dupa plecarea staretului in spital si

parintele fiind lasat la conducrea manastirii a
urmat si un moment nefericit.Vazand starea
precara a credinciosilor din satul Nechit si nu
numai si venind la el credinciosii flamazi, aava
Nil da de pomana din monastire uleiul,faina ,si
tot ce era din punctul sau de vedere in plus
fata de nevoile reale ale obstii.La reintoarccrea
staretului este alungat din manastire .Urmeaza
plecarea sa in marea predica cu Biserica in
spinare pana cand va fi arestat in 1956 in 3
ianuarie si retinut pana in 5 mai acelasi an in
temnita in Iasi. La eliberare este chemat in
Consistoriul Monahal si caterisit sentinta 1 din
27 noiembrie 1956 pentru grave abateri de la
viata monahala.
Care erau aceste abateri?Slujirea Liturghiei
in locuri neadecvate ,impartasirea tuutror
credinciosilor si dezlegarea in bloc ,prezenta
unor femei exaltate langa dansul,practicarea
unui misticism asemanator manastirii
Vladimiresti si parintelui Ioan Iovan.
 In Rusia crestina Sfantul Ioan de Kronstadt a
constituit fenomenul liturgic cel mai intens si
bogat din istoria crestina Timp de zeci de ani a
impartasit zilnic intre 300 -500 de credinciosi
iar in Postul Mare cateva mii pe zi.Scotea 5
agnete mari de cate 5 kg fiecare si 4 -5 potire
de cate 5 litri fiecare pe care le binecuvanta la
un loc.Inainte de a impartasi predica
totdeauna ,incercand sa trezeasca in popor
constiinta participarii permanente la viata
sacramental-euharistica a Bisericii.Iar aceasta
efervescenta liturgica si penitentiala se
producea in ajunul celei mai inspaimantatoare
macelariri crestine si iti vine in minte gandul ca
de fapt ,intr-o presimtire profetico-
apocaliptica ,acest gigantic popor crestin s-a
impartasit cu ultima,, grijanie,, si apoi si-a pus
capul pe butuc oferindu-se calaului spre
,,ardere de tot,,.Holocaustul acesta avea sa il
anunte pe cel de la noi caci fiara rosie a venit
si peste pamantul si neamul acesta.Oare
Vladimirestiul cu al sau Ioan Iovan si Veronica
si implicit aava Nil prin particularismul sau si
impartasirea in acelasi duh cu Sfantul Ioan de
Kronstadt nu a fost si el tot o efervescenta
liturgica a ceea ce a urmat prin trecerea
monahismului romanesc si a intregului neam
prin acelasi calvar?
Parintele Paul Evdokimov spunea ,,Oamenii
spirituali sunt cei care clatina temeliile
Bisericii.Ei au respins Euharistia ca Taina a
Bisericii(,,Nu suntem vrednici,,).Ma gandesc la
indepartarea misterioasa de Impartasire a
credinciosilor in Biserica ,cei ce cauta o
impartasire deasa sunt priviti cu
suspiciune.Lumea nu vine la Potir pentru ca am
facut din spovedanie nu o intalnire cu Hristos ci
o reglare de conturi dar toate
,,spovedaniile,,din Evanghelie (Lc 24 ,47) se
termina in sarbatoare:Zaheu vamesul,Matei
vamesul,fiul cel pierdut etc.Formula ,,Cu frica
de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste sa va
apropiati ramane o formula tragica fara
ecou.Se gandeste cineva la singuratatea
Comuniunii? La singuratatea Sensului? Potirul
ramane adeseori plin neatins ,singur in altarul
pustiu iar poporul se intoarce gol ,amagit cu
linistirea de sine ca si-a facut datoria de bun
crestin stand cuviincios 2 -3 ceasuri in fata
altarului.Totul se articuleaza pe contradictii in
termeni Impartasire fara impartasiti ,Euharistie
adica multumire fara sa fim multumiti fiindca
de fapt nu am primit nimic.Poate fi impartasire
acolo unde nu se impartasesc partasii la
Impartasire? In anii aceia de teroare comunista
era frica de Dumnezeu dar nu dragoste de
oameni.Oamenii erau cazuti intre talhari iar
preotii traiau legea fricii.Imputernicitiii raionali
sau regionali hirotoneau si cateriseau peste
vointa ierarhilor care erau si ei sub teroarea
fricii.Iubeau pe Dumnezeu dar la Dumnezeu nu
ajungi decat trecand pe la om ,pentru ca
Dumnezeu seamana cu omul.Si astazi ca si
atunci in Biserica suntem un pumnisor de
oameni care ne simtim bine,inchidem cercul
perfect ,ne-am pregatit un ospat euharistic pe
masura..Dar de la noi incolo?In Biserica facem
teologie de laborator ,suntem intr-un turn de
fildes dar aava Nil era pe la garduri ,pe ulite ,pe
piscuri de munte ,in poieni,in case ,in grajduri
,in iesle si multumea lui Dumnezeu ca ,,a vazut
,,.Perfectiunea inchisa este gogoasa viermelui
de matase,el moare in gogoasa lui daca nu se
sparge si se face fluture.Aava Nil s-a facut
fluture.El a zis :,,-Doamne s-a facut precum ai
poruncit si tot mai este loc.Si a zis Stapanul
catre el,,-Iesi la drumuri si la garduri si sa nu
ramana nimeni afara ,sa se umple casa,,.Ne-
am gandit vreodata noi clerul si credinciosii
grozavi care suntem ,cati au ramas afara si
daca avem dreptul sa ne simtim atat de bine
inauntru?Mii de oameni sunt afara .Dumnezu i-
a dat prilejul aavei Nil sa ajunga el in locul lor si
ei sa fie prietenii Stapanului .Dumnezeu ne
trimite acolo ,dincolo de ceea ce noi
consideram binele perfect ,binele caldut .De
acolo incepe iadul dar iadul acesta a fost vizitat
de Hristos,S-a ospatat in iadul acela al durerilor
noastre,l-a transformat.Cuvantul
evanghelistului Luca este clar ,,-Adu-i pe toti
aici!,,.

In privinta prezentei femeilor exaltate gasim

raspuns clar in urmatoarea relatare din viata
vladicului Teofan al Poltavei .
,,-Mergand la manastirea Valaam la staretul
Alexie l-am vazut pe acesta cu o ceata de
credinciosi intre care majoritatea erau femei
tinere.Ieroschimonahul se misca cu capul
plecat spre pamant,indeletnicindu-se dupa
tipicul monahal cu rugaciunea neincetata
.Deodata episcopului i-a trecut prin cap fara
voie gandul,,-Ah ,la ce se inconjoara
ieroschimonahul acesta cu femeile astea si
toate –s tinere.... Pot sa iasa sminteli..,,.Dar nu
am apucat bine sa gandesc ca Batranul
ridicandu-si capul si intorcandu-se in partea
mea ,a zis cu glas puternic,aproape strigand:,,-
Si dupa Hristos umblau!,,.Nimeni din popor nu
a priceput noima lor si catre cine au fost rostite
.Batranul si-a plecat capul ,cufundandu-se in
rugaciunea neincetata ,poruncita de Domnul
iar eu m-am rusinat de gandul meu,,.

Alte marturii
 Parintele Nicolae Bordasiu_90 de ani-
parohia Sfantul Silvestru Bucuresti
despre Nicolae Dorobantu-colegul sau de
facultate
Pentru că era în vremea războiului şi nu era
permis decât admiterea la o facultate
militarizată, tânărul Bordaşiu Nicolae dă
admitere la Farmacie, ca să poată urma
Teologia. Reuşeşte şi urmează în paralel
cursurile ambelor facultăţi. A urmat o perioadă
de care Părintele Nicolae Bordaşiu îşi aduce
aminte cu mare plăcere. Povesteşte de Gala
Galaction, profesor la Vechiul Testament, o
personalitate a Bisericii noastre, scriitor,
profesor. Avea o dragoste enormă faţă de
slujbă, faţă de Biserică. Gala Galaction s-a
apropiat foarte mult de studenţii cazaţi la
Internatul Teologic, de la Mănăstirea Radu
Vodă, mai cu seamă în serile în care venea şi le
vorbea celor 20 – 35 de tineri ca şi cum ar fi
fost copiii lui.Pe lista numelor care i-au deschis
apetitul pentru cunoaştere şi învăţătură se
înscriu numai personalităţi marcante. A fost
profesorul Ioan G. Coman, care le făcea
expuneri de patrologie, de literatură patristică.
Profesorul era o somitate, un savant în
materie, cunoscător de limbă greacă şi latină.
Apoi, era Haralambie Rovenţa, profesorul de
Noul Testament, care a publicat nenumărate
cărţi de comentarii la Noul Testament. Era un
om de o bunătate sufletească şi de o fineţe
deosebite. Filosoful Ioan G. Savin, alt om
impecabil, pe care studenţii îl aplaudau la curs.
Mai era stâlpul Ortodoxiei, cum ziceam noi,
Tudor M. Popescu, marele istoric, care era un
om atât de modest… venea şi cânta la strană
cu noi la slujbele pe care le făceam la Biserica
Radu Vodă, unde patriarhul Justinian a instituit
regim de mănăstire. Ne-a trimis ca preoţi
slujitori oameni deosebiţi. Acolo a fost
părintele Paulin Leca, care a tradus mai multe
cărţi din limba rusă, era foarte bun cunoscător
de limba rusă, a fost Maxim Mereanu, care au
fost cu toţii trăitori în Grecia. Aceştia veneau şi
făceau slujba la biserică, împreună cu preoţii
de la facultate şi cei care erau la internat.
Internatul Teologic avea şi un statut de institut
de educaţie pentru viitori preoţi, îmi
mărturiseşte Părintele Nicolae. După care
continuă: Am avut, de asemenea, colegi
deosebiţi: Mitropolitul Nicolae Corneanu, care a
fost ucenicul Părintelui Ion G. Coman,
Arhiepiscopul Gherasim Cristea de la Râmnicu
Vâlcea, Mitropolitul Antonie Plămădeală, un
bun prieten, Părintele Arhimandrit Roman
Braga, care acum este duhovnic şi slujitor la o
mănăstire din America. Cu părintele Roman
Braga am frecventat Mănăstirea Antim din
Bucureşti, unde aveau loc întâlnirile «Rugului
Aprins.
 Prima impresie despre Nicolae Dorobantu
mi-am facut-o la ora de patrologie cu parintele
Ioan G Coman care a intrebat pe toti studentii
din an ce cunostinte de greaca au.Nicolae
Dorobantu s-a ridicat in picioare ,a luat pozitie
de drepti trosnind din calcaie si a zis-,,Domnule
parinte raportez,din limba greaca nu cunosc
decat 2 cuvinte ,primul si ultimul cuvant ,alfa si
omega,inceputul si sfarsitul,,,,-Si atunci cum
vrei sa urmezi teologia?,,.,,-Domnule parinte
raportez,voi invata,am vointa sa invat
greaca,,.,,-Bine ! –a zis parintele Coman ai
ragaz pana la Craciun.Era militaros ,fusese
ofiter al Regimentului de vanatori de munte
,Regimentul de Garda de la Predeal.
Inaltul Nicolae Corneanu l-a ajutat
invatandu-l sa citeasca zilnic din Sfanta
Scriptura care era in limba greaca vorbita.Era
foarte ravnitor si ager la minte ,osarduitor.Era
singuratic si la internat,pe atunci internatul era
la Radu-Voda ,am stat impreuna .Ii placea sa
stea in biserica noaptea incuiat pe dinauntru
sa se roage.Se ruga nopti intregi asa. Era
nastrusnic,zvapaiat.De la internat pana la
facultate treceam prin piata de flori si de
fiecare data ii placea sa miroase florile
suparand floraresele.La un moment dat am
auzit ca s-a calugarit la manastirea Cernica.Am
mers toti colegii sa il vedem dar nu ne-a
primit .Ne-a trimis raspuns ca vrea sa stea in
tacere cele 40 de zile dupa calugarie si a
acceptat sa iasa la un copac sa il vedem in
gradina dar nu ne-a adresat nici un cuvant.S-a
intors apoi la scoala si a primit de la Parintele
Arhimandrit Antim Nica directorul internatului o
chilie in clopotnita manastirii,o camera
saracacioasa cu o masa si un pat vechi.Langa
usa aveo o galeata plina cu bani si ne
indemna sa luam din ea daca avem nevoie.Nu
tinea niciodata bani la el ,nu ii suporta.Avea o
vorba-,,Piara banii tai impreuna cu tine,,.In
chilia lui spovedea parintele Gala Galaction si
de multe ori dupa discutii lungi cu parintele Nil
se tinea cu mainile de cap zicand -,,Doamne ce
o sa fie cu copilul acesta?,,.Nu a dat licenta
odata cu noi si din 1948 nu l-am mai vazut ,eu
fiind arestat dar am auzit de nazbatiile si
nazdravaniile lui din locurile unde
slujea.Oricum ,era un om deosebit ,cu o vointa
puternica si o educatie aleasa.
Parintele Haralambie Herescu –
Manastirea Sihastru
L-am cunoscut pe parintele Nil in 1950 la
manastirea Vladimiresti unde parintii mei
mergeau des.Eu fiind cel mai mic ramaneam
acasa cu animalele.De 2 -3 ori l-am auzit
predicand la Vladimiresti si pot sa spun ca
intrarea mea in monahism se datoreaza si
Sfintiei sale.Apoi l-am intalnit la manastirea
Bogdana –Bacau unde in 1950 -1951 erau
multi tineri dornici de traire religioasa-parintii
Emilian staret la Runc,parintele Isaia duhovnic
la Bogdana,parintele Epifanie de la Magura –
Ocnei,parintele Gherasim de la
Cucosu.Parintele Nil a venit la Bogdana si a
stat 3 saptamani.Si acum tin minte o predica a
sa la Inaltarea Sfintei Cruci cand a vorbit
aproape 3 ore despre Sfanta Cruce.Era invidiat
de multi pentru cultura sa teologica si nu
numai ,era un geniu intelectual,un ascet
desavarsit ,smerit .Dormea in cotete cu
animalele si in clopotnita manastirii.A trebuit
sa plece fiind urmarit de securitate, permanent
hartuit.Totusi ,nu a facut puscarie politica
fiindca era diplomat si nu ataca regimul pe
fata,spunea poporului ca stapanirea e venita
pentru pacatele poporului care atrag mania lui
Dumnezeu.Predica strict la cuvantul
Evangheliei .Venea des si la Sihastru si mult
popor din satele invecinate veneau sa il
asculte –din satele Homocea,Lespezi,din orasul
Adjud unde tragea la preotul Strat Vasile ce il
ocrotea si il gaszduia in casa sa.Predica frumos
,militareste dar reusea sa stoarca multe lacrimi
si sa mangaie sufletele oamenilor.In 1976 m-
am urcat in tren si stand in vagon l-am vazut
in fata mea,era civil..Mergea la Bucuresti ,am
depanat amintiri.In Bucuresti cand am coborat
jos l-au asteptat 2 generali de armata care l-au
salutat si au aratat un profund respect.La
plecare mi- a facut inchinaciune mie care eram
mai tanar mult fata de el dar imediat i-am
sarutat mana si i-am facut si eu
inchinaciune .Ne-am despartit cu ochii in
lacrimi si de atunci nu l-am mai vazut.Il pastrez
mereu in inima mea ,chipul monahului
desavarsit,smerit ,rugator,postitor.

Parintele Serafim Maciuca fostul staret al

manastirii Nicula
,,-L-am cunoscut pe parintele Nil –Nechifor
il chema ca monah- impreuna cu fratele
Victorin Oanele ,viitorul staret al Sihastriei la
schitul Tarnita .Ne-a impresionat foarte mult
asceza lui,era postitor peste
masura,rugator,ravnitor.Sora mea ,maica
Pantelimona ne-a spus sa nu ne mai tinem de
el ca nu putem sa il urmam ,atat din punct de
vedere intelectual ,era un geniu cu 3 facultati
absolvite dar si din punct de vedere
duhovnicesc ,nu statea intr-un loc ,nu avea
statornicie ,ii placea sa fie misionar,sa predice
peste tot.M-a tinut odata 3 saptamani cu doar
2 3 cartofi facuti in soba pe zi ,el ii manca cu
tot cu coaja .Dormea in cotetele porcilor,in
custile cainilor ,in clopotnite ,era atat de
murdar incat ti-era mila de el.In 1964 a venit la
manastirea Nicula si m-a rugat sa mijlocesc la
Inaltpreasfintitul Teofil Herineanu sa il
primeasca.Mai fusese la Nicula in 1952 Inaltul
Teofil i-a dat voie sa intre in biblioteca
Mitropoliei unde statea ore intregi studiind
,cunostea multe limbi la perfectie.Datorita
faptului ca predica frumos si sute de oameni
veneau sa il asculte Inaltul mi-a sugerat sa il
chem sa il rog sa plece zicandu-mi ca nu vrea
Maglavit la Nicula.Ne-am despartit langa o tufa
in preajma Mitropoliei ,m-a spovedit si a plecat
spre Bucuresti.,,.,,Nu il vedeam mancand ,nu il
vedeam band,era slab ca o frunza.La preoti le
era mila de el si ii dadeau voie sa consume
dupa terminarea Sfintei Liturghii Sfintele din
potir.Traia cu Sfintele taine,cu anafora si
aghiazma.Predica cu un ton aspru ,era
militaros datorita faptului ca facuse Scoala de
Ofiteri,dar de la prima fraza te podideau
lacrimile.Cea mai mica predica tinea o ora
jumatate ,doua ore.Facea des moliftele
Sfantului Vasile cel Mare,certa cu tarie duhurile
necurate,toti se tamaduiau dupa ele.,,
Haituit de securitate
Parintele Serafim -,,Eram in casa la Focsani
la o familie ce il iubea pe parintele Nil.Parintele
stia tot.Ne –a zis -,,Mai securistii sunt afara
,sunt peste cincizeci veniti dupa mine.Cheama
o birja la poarta.A venit birja,birjarul cu un
cojoc pe el a fost poftit in casa,parintele a luat
cojocul birjarului a iesit afara ,sus in birja si dus
a fost.A mers spre gara s-a suit in tren si a
plecat spre Bucuresti.Dupa vreo 3 ore cand au
intrat securistii in casa au gasit birjarul la masa
mancand .De fapt birjarul era un crestin
Petrache Barbu din Petresti –Vanatori langa
Focsani ce il iubea pe parintele si s-a lasat
anchetat si batut pentru el,,.Stapanea aceasta
arta a disimularii,stia sa se faca nevazut si ii
scotea din minti pe securisti. Dar si oamenii il
ajutau ,riscandu-si viata pentru el.

Cautat de familia Ceausescu

Despre viata duhovniceasca aleasa , a

auzit şi familia Ceauşescu. Dorind probabil să-i
câştige cumva bunăvoinţa, l-au luat la
Ierusalim, într-una din vizitele lor „de lucru”,
chiar cu avionul prezidenţial.. Cunoştea la
perfecţie limba ebraică. Ajuns la Ierusalim, a
mers într-o sinagogă, unde le-a vorbit evreilor
din Vechiul Testament, impresionându-i cu
cunoştinţele sale. A urmat predica despre
Domnul Iisus Hristos. Dorea să-i facă pe evrei
să accepte că Domnul Iisus este Mântuitorul
aşteptat de ei. Lovitura finală le-a dat-o când s-
a tăiat la mână şi cu sângele său a făcut o
cruce pe peretele sinagogii!Întors în ţară, încă
de la aeroport a dat de pomană toate hainele
primite de la Elena Ceauşescu, fapt ce a
supărat-o foarte tare. Au urmat bătăi şi mai
crunte, care i-au slăbit puterea trupului.
Alungat şi bătut crunt de Securitate, s-a
îmbolnăvit. S-a retras în satul său natal.In
martie 1977, pământul se cutremură puternic,
pedeapsă şi avetisment de la Dumnezeu.
După câteva zile, pe 26 martie 1977 este
luat la Cer şi Părintele Nil, încheindu-se viaţa în
trup a unui mare Sfânt, rămas necunoscut
până astăzi. Am întrebat pe cineva, de ce? Mi-a
răspuns:„Nu se vrea a fi cunoscut”. Însă
Lumina nu va putea fi niciodată acoperită de
întuneric!
 Părinte Nil, te rugăm ajută-ne,
înţelepţeşte-ne, apără-ne şi ne călăuzeşte!

Bibliografie
-Martiri si marturisitori ai sec 20-Fabian
Seiche
-Patericul manastirii Ciolanu
-Jertfa in spatiul mioritic-Mihai Silviu
Ivan,preot dr Ionel Ene
-Marturii ale persoanelor ce l-au cunoscut
personal-monahiile Heruvima(87 de ani) si
Emanuela(92 de ani) ale Schitului Tarnita-jud
Vrancea) ,monahiile de la manastirea
Vladimiresti,credinciosi din satele Ruginesti
,Anghelesti,Paunesti-jud Vrancea,monahia
Mamvra manastirea Varatec(90 de ani)monahia
Marina schitul Buluc Vrancea(85 de ani) fosta
monahie a schitului Tarnita intre 1950
-1956,,ieroschimonahul Serafim Maciuca (90 de
ani) fost staret al manastirii Nicula,parintele
Haralambie Herescu duhovnic manastirea
Sihastru Vrancea,parintele Nicolae Bordasiu
biserica Sfantul Silvestru Bucuresti