RÂNDUIELI LITURGICE PE

CARE BISERICA LE
SĂVÂRȘEȘTE LA
MORMINTELE CELOR
ADORMIȚI ÎN DOMNUL
 RÂNDUIELI LITURGICE PE CARE BISERICA LE
SĂVÂRȘEȘTE LA MORMINTELE CELOR
ADORMIȚI ÎN DOMNUL
■ „Nu vă vom uita niciodată!”
Sunt cuvinte pe care le scriem pe crucea de la mormânt, cuvinte
pe care chiar le simțim, cel puțin o vreme. Poate ar fi mai corect
să scriem: „Nu vrem să vă uităm”, „Nu trebuie să vă uităm”,
„Doamne, ajută-ne să nu îi uităm!”
Cum să facem să nu îi uităm pe cei adormiți?

■ Să nu îi uităm cât sunt încă în viață!

Dacă nu ne luptăm să fim în comuniune cu semenii când trăiesc, greu ne va fi să simțim a face
lucruri frumoase pentru ei când nu mai sunt pe pământ.
■ Să păstrăm amintiri frumoase!
Amintirile sunt călătorii reversibile ale sufletului. Ne putem reîntoarce în locuri pline de emoții
sau revedea chipuri dragi nouă atunci când ne este dor. Și dorul poate străbate timpul și spațiul
într-un mod unic. Retrăim clipe de neuitat și înțelegem că amintirile şi-au găsit un loc în sufletul
nostru și vor rămâne mereu acolo chiar dacă în ele se ascund nu doar bucurii, ci și tristeți.
Fiecare amintire păstrează în ea o emoție, o imagine, o stare. Clipe care au rămas în loc doar
pentru că au o semnificație deosebită pentru sufletul nostru. Cine nu are amintiri poate fi
considerat sărac și trebuie să ne construim amintiri pentru că ele vor fi casa noastră mai târziu.
Cum să facem să nu îi uităm pe cei adormiți?

■ Să rămânem în comuniune cu ei!

Sufletul este viu, nemuritor: „moartea, ca și somnul, este temporară și (…) ea se va termina
printr-o deșteptare; (…) așa cum somnul nu întrerupe identitatea celui ce doarme, tot așa în
moarte rămânem noi înșine”.  
■ Să venim cu dragoste la mormântul lor!
Mormântul este o imagine a iubirii noastre pentru Dumnezeu și semeni. Alături de Sfânta
Liturghie, alte rugăciuni și pomeniri, îngrijirea acestuia arată în mod deosebit dragostea
pentru cei morți
 MORMINTELE ȘI CIMITIRILE
„Privind mormintele dacă sufletul dormitează,
tresare îndată, iar de este treaz şi vrednic, se face şi
mai vrednic… Vederea mormintelor îmboldește pe
fiecare dintre noi să cugete, fără voia lui, asupra
sfârșitului nostru propriu, iar cine a luat la sine
această încredințare nu se va lăsa pe sine lesne în
mrejele păcatului. Pentru aceasta un înțelept dădea
sfatul ce zice: În tot ce veți spune, cugetați la clipele
cele de pe urmă și niciodată nu veți păcătui.”
Sf. Ioan Gură de Aur
MORMINTELE ȘI CIMITIRILE
■ Mormintele şi cimitirele sunt locuri de
odihnă și liniște în care așezăm trupurile
repusaților noştri, în așteptarea învierii şi a
Judecăţii de apoi. Mormintele lor păstrează
vie în sufletele noastre amintirea celor ce
dorm în ele şi legătura nevăzută cu ei.
Totodată ele ţin treaz în noi gândul la
moarte şi ne îndeamnă să ne pregătim
pentru ea.
 MORMINTELE ȘI CIMITIRILE
■ Sfânta Cruce este semnul credinţei celui
adormit, semnul lui Hristos şi al biruinţei
Lui împotriva morţii. Crucea, care
străjuiește deci mormântul creştinului,
arată că cel ce doarme sub scutul ei a
adormit întru Hristos şi cu nădejdea că se
va scula împreună cu El la învierea cea
de obşte.
 PARASTASELE
■ Slujbele religioase (parastasele) care sunt rănduite de către sf.
Biserica pentru a se săvârși la mormintele celor adormiți, sunt
cele din ziua a noua şi a patruzecea după moarte; la trei, şase şi
nouă luni şi la un an după moarte; apoi în fiecare an până la şapte
ani după moarte.
■ Grija noastră față de cei răposați o arătăm prin înmormântarea
acestora după datina creştinească şi prin săvârşirea rugăciunilor şi
slujbelor orânduite de Biserică pentru pomenirea lor
Carțile de cult, in cadrul cărora
găsim rânduielile liturgice cu
privire la aceste slujbe sunt,
Panihida, Molitfelnicul,
Aghiazmatarul.
 PARASTASELE
■ În afara de pomenirile făcute de rudele şi urmaşii răposatului, în zilele
arătate până acum, Biserica face şi ea însăşi pomenirea răposaţilor şi se
roagă pentru ei zilnic, mai în toate slujbele sale, ca de pildă la Litie şi
Miezonoptică, dar mai ales la Liturghie. Aici pomenirea se face de mai
multe ori, dar îndeosebi la Proscomidie, la ieşirea cu cinstitele Daruri şi
dupa sfinţirea Darurilor, în cursul rugăciunii de mijlocire generală pentru vii
şi morţi, când preotul pomeneşte în taina pe toţi repausaţii; cu cuvintele
«Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii
celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, unde străluceşte
lumina feţei Tale». Nimic altceva nu este mai de folos pentru cei adormiţi
decât a aduce pentru dânşii Jertfa cea fără de sânge sau a fi pomeniţi în
timpul săvârşirii ei.
Pe lângă parastasele cu Liturghie, pe care le facem anume pentru răposaţi, e bine să aducem
prescură si pomelnic cu numele lor, pentru a fi pomeniţi de către preot la fiecare Liturghie.
În afara de pomenirea zilnică a răposaţilor, Biserica are în cursul anului bisericesc şi zile
anume orânduite sau închinate pomenirii generale a tuturor celor răposaţi, din toate vremurile
şi din toate locurile.
Mai întâi Biserica pomeneşte pe răposaţi în toate sâmbetele de peste an. Sâmbata e ziua din
cursul săptămânii închinată amintirii tuturor sfinţilor şi răposaţilor, pentru ca cuvântul
Sâmbătă (adica Sabat) înseamnă odihnă; e ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după zidirea
lumii şi în care, deci, cerem şi noi odihnă celor răposaţi.
Biserica face pomenirea de obşte a tuturor repausaţilor în anumite sâmbete din cursul anului,
numite sâmbetele morţilor, şi anume:
Sâmbăta Rusaliilor (numită şi Moşii de vară, adică ziua de pomenire a moşilor şi
strămoşilor noştri), pentru ca pogorârea Sfântului Duh, care se va serba a doua zi, să se facă
şi asupra celor adormiţi.
■ Se mai obişnuieşte, de asemenea, a se
face parastase mai cu osebire în prima,
a doua, a treia şi a patra sâmbătă din
Postul cel Mare, pentru ca în celelalte
zile din acest timp al Postului nu se
săvârşeşte Liturghie şi deci nu se pot
face nici parastase pentru cei răposaţi;
■ de asemenea, în Sâmbăta lui Lazăr,
dinaintea Floriilor, când prăznuim
amintirea învierii lui Lazăr de către
Domnul, rugându-ne ca Domnul să
învieze şi pe răposaţii noştri, la vremea
cuvenită.
 LA FINALUL EXPUNERII TEMEI,
DORESC SĂ RELATĂM FIECARE, PE
CÂT POSIBIL PRACTICI NELITURGICE
CARE SE SĂVÂRȘESC LA MORMINTELE
CELOR ADORMIȚI.