Sunteți pe pagina 1din 23

EUGEN DORCESCU

PILDELE N VERSURI

Cuvnt lmuritor

Pildele n versuri urmeaz altor dou stihuiri din Sfintele Scripturi, stihuiri
cu care am fost nvrednicit n anii trecuti, si anume: Psalmii n versuri
(editia I, Editura Excelsior - Timisoara, 1993; editia a II-a, revzut si
adugit, Editura Marineasa, 1997) si Ecclesiastul n versuri, Editura
Marineasa, 1997. Ca si n cazul acelora, am pornit - si pentru Pilde - de la un
numr de editii ale Crtii sacre, editii romnesti si strine (mai ales
frantuzesti), precum: Biblia sau Sfnta Scriptur, Editura Institutului Biblic
si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1994 (reperul
fundamental); Biblia sau Sfnta Scriptur, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg,
1989, 1990; La Sainte Bible, Traduite d'aprs les textes originaux hebreu et
grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle, f.a.; La Bible de
Jrusalem, ditions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes critures, avec notes et
rfrences, 1995; The Holy Bible, Oxford University Press, London, New York,
Toronto, f.a.; Die Bibel, Lingen Verlag, Kln, 1986 etc.
Pildele versificate urmeaz, cu o singur exceptie (18, 10), considerat, de
noi, un fel de ncheiere, succesiunea din textul biblic (tot asa cum, se
ntelege, s-au strduit s i respecte, cu strictete, duhul). Uneori, o secvent
cuprinde dou sau chiar mai multe proverbe originare. Sub fiecare strof se
afl, n parantez, trimiterea cuvenit: numrul capitolului si numrul
sententei (versetului). Prologul si Epilogul nu mai tlcuiesc, evident si
neaprat, cuvintele Scripturii, ci sunt mrturia (si decizia existentialartistic) ale stihuitorului. Pentru tot si pentru toate s multumim Celui
Vesnic.

Prolog

N-a fost cu neputint. N-a fost greu.


Asear am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tifsui cu un vecin...
E drept c El tcea. Sau, mai curnd,
Iradia n fiecare gnd,
n fiecare soapt si impuls,
n fiecare zbatere de puls.
Doar eu griam. i iat c, treptat,
Discursul n tcere s-a mutat,
Tcerea s-a umplut de sens si tel,
Tcerea era drumul ctre El.
Asa-I vorbeam. Spunndu-I tot, deschis,
Asa-I vorbeam: Abis lng abis.

P I L D E

Proverbele lui Solomon1, vestitul


Fiu al lui David, rege-n Israel.
Al vietii adevr, si rost, si tel
Le vor descoperi si eremitul
i-oricare cititor mpins de zel
n textul lor, durabil ca granitul,
Ca litera de bronz sau de otel.
S se scufunde, dar, n manuscrisul
Strvechi, s se scufunde n abisul
Pe care l-a sondat, cndva, si el.
*
Sunt de folos spre a cunoaste bine
Ce este-ntelepciunea. Cum obtii
Tria de-a veghea si socoti,
De-a fi stpn pe noapte si pe zi,
Pe desftri, tristeti si vitregii
i, mai ales, de-a fi stpn pe tine.
*
Asa cuprinzi adncile cuvinte
i capeti cuget clar, discernmnt,
ti afli rnduiala pe pmnt,
Nu sovi nici n gnd, nici n cuvnt,
Ci judeci cumpnit, cu luare-aminte.
*

Citind, nestiutorii au putinta


De a gsi, n fine, drumul drept.
Cei tineri si cultiv cunostinta.
Ct despre cel matur si ntelept,
si va-mplini stiinta, iscusinta.
El, deci, va fi n stare s ptrund
Ascunse graiuri, pilde, parimii.
Enigmele-nteleptilor vor fi,
Sub ochii lui, curate, strvezii.
Va medita ferice, va privi
Ca-n ghicitur-n apa lor afund.
*
Temerea de Cel Vesnic e-nceputul
ntelepciunii. ns cei nebuni
Ignor orice fel de-ntelepciuni.
Nu poti nici s-i mparti, nici s-i aduni.
Nebuni rmn pn-i nghite lutul.
( 1,1-7 )
*
Repet ne-ncetat acest cuvnt
i tine-l bine minte, fiul meu:
n frica de Cel Sfnt, de Dumnezeu
ncepe-ntelepciunea. Orice-i greu
nvinge astfel omul de pmnt2.
Priceperea, si ea, la rndul su,
Aceasta e: tiinta Celui Sfnt.
( 1,7;9,10 )
*
Tu, fiule, ascult vorba bun
A tatlui. i nu abandona
Ce te-a-ndemnat, pe vremuri, maica ta.
S stii: Neascultarea se rzbun.
Acele sfaturi, deci, nu le-arunca
n al uitrii si-al prostiei hu.
Ele vor fi pe fruntea ta cunun
i colier de pret la gtul tu.
( 1,8-9 )
*
Cnd pctosii-ti vor iesi n cale
Ademenindu-te, s nu le-accepti
Chemarea. Mergi pe drumul celor drepti.
Rmi, nestrmutat, n ale tale...
*
Ci, mai degrab, plnge-i si-i deplnge,
Cci doar la ru goneste goana lor.
Se mbulzesc ca fiarele, dau zor,
Aprinsi, nestiosi s verse snge.

( 1,10,16 )
*
Dar nu uita: Nemernica-le fire
E jalnic si fr viitor.
Zvrli laturi sub a psrii privire?
Ei stau la pnd spre a lor pieire
i curse-ntind chiar sufletului lor.
Aceasta este-a lacomilor soarte,
A celor ce rvnesc cstig urt.
si pun ei nsisi latul peste gt.
Chiar lcomia-i duce ctre moarte.
( 1,17-19 )
*
De-aceea-ntelepciunea strig, cheam
Pe uliti, la rspntii: Pn cnd,
Nebunilor, n nebunii urmnd,
Veti refuza a m lua n seam?
Voi, cei nestiutori, pn cnd, oare,
tiinta veti ur? Iar voi, cei prosti,
Veti mai sluji-n ale prostiei osti,
Iubind-o cu atta nfocare?
*
Luati aminte la mustrarea mea,
ntoarceti-v de la cele rele
i iat, duhul meu l voi turna
Deasupra voastr, spre-a v lumina,
i veti pricepe zicerile mele.
( 1, 20-23 )
*
Da, ndrtnicia i omoar
Pe cei lipsiti de minte si rebeli.
Nepstorii vor pti la fel:
Sunt condamnati, asemenea, s piar.
*
Iar cel ce m ascult st n pace
i liniste. Trieste fericit.
De ru nu-i pas. Fiindc m-a iubit.
ntelepciunea-i scut nebiruit.
Rmi de lut. Dar duhul ti-l preface!
( 1,32-33 )
*
O grot e femeia desfrnat.
i cea strin, iarsi, un tunel
ngust si-ntunecat. De cazi n el,
Cu mare ce vei mai iesi vreodat.

Acolo-si afl chinul si canonul


Cel pedepsit, pe drept lovit de Domnul.
( 2,16;5,3;7,5;22,14;23,27 )
*
Tu, fiul meu, s nu dispretuiesti
Certarea Celui Vesnic. S nu-ti fie
Mustrarea Lui prilej de blasfemie.
Sunt tainice-ncercri dumnezeiesti!
Cel Vesnic ceart. Domnul pedepseste
i-l pune cteodat sub toiag
Exact pe-acela care-i este drag:
Orice printe mustr cnd iubeste.
( 3,11-12 )
*
Din toate cte trebuie pzite,
Tu inima s ti-o pzesti mai tare.
n ea se afl tainica vigoare
A lucrurilor vii si tinuite.
Nu inima ce-o pomenesc poetii
(Acei poeti ce rd usor sau plng),
Ci inima n rostul ei adnc
De surs, de izvornit a vietii.
( 4,23 )
*
Vei auzi n lume cte toate.
Dar s nu-ti iesi din minti. Tu s rmi
Cum ai pornit, pe drumul tu dinti.
La dreapta sau la stnga nu te-abate,
Ci umbl pe crrile-nvtate
Din Cartea ce-o pstrezi la cpti.
( 4,26-27 )
*
Nu fi ntre aceia ce dau mna
Punndu-se chezasi pentru strini,
Pentru vecini sau pentru nevecini,
Uitnd c datoria e stpna
La care vor sluji. E-un domn hain.
Dac n-ai bani, de ce te nvoiesti
A fi garant la datorii strine?
Fcnd aceste gesturi nebunesti,
Vei pierde si-asternutul de sub tine.
( 6,1;11,15;20,16;22,26 )
*
Cine clipeste, nu te ndoi,
Instrumenteaz intrigi, viclenii.
Iar dac-si musc buzele, tacit,
Ce-a uneltit, a si nfptuit.

( 6,13;16,30 )
*
Sunt sase lucruri (sapte chiar), pe care
Cel Vesnic le urste. Ca urmare,
Sortite sunt s se destrame-n hu.
Rele fiind, si fr de-ndreptare,
De ele s-a scrbit cugetul Su:
Ochii trufasi; vorbirea sfidtoare
i mincinoas; mna ce, mereu,
De snge inocent e-n cutare;
O inim ce fureste-n sine
Viclene plnuiri, gndiri hane;
Picioarele grbite nspre ru;
Un martor mincinos, care abate,
Cu vorba lui, frma de dreptate
Menit celor neajutorati;
i insul ce ncearc s dezbine
i s strecoare vrajb ntre frati.
( 6,16-19 )
*
Comorile nedrepte sunt desarte,
Din rodul lor nimic nu vei culege;
Sunt obtinute prin frdelege Dreptatea doar salveaz de la moarte.
( 10,2;11,4 )
*
Sustras vremii, binecuvntat
E pomenirea omului curat.
Ea nu se vestejeste niciodat,
Ba, dimpotriv, creste ne-ncetat.
Ca o cunun vesnic-nfloreste.
Iar numele viclean, ct dinuieste,
E ponegrit de toti, si blestemat.
Apoi - se sterge-ncet si putrezeste.
( 10,7 )
*
Cu tonul ei necruttor si dur,
Strneste certuri ura. Dar iubirea
i stinge, cu blndetea ei, pornirea
i-acoper cusur dup cusur.
( 10,12 )
*
Brbatul priceput are pe buze
ntelepciune, grai cu sens si rost.
Unde lipseste crmuirea, cade
Poporul. Izbvirea st-n multimea
De sfetnici. i necum n istetimea

Vreunui sef, orict de cumsecade.


Trn sunt si gloata si sefimea:
Toti suntem fii aceleiasi plmade.
( 11,14;15,22 )
*
Omul milos si face siesi bine,
i face bine sufletului su.
Pe cnd cel crud, nemilostiv si ru
si chinuieste carne, oase, vine,
De parc le-ar zdrobi pe un ilu,
De parc-ar nzui s le-nvenine.
( 11,17 )
*
Cel ce ndjduieste-n
Se vestejeste-n grab
Dar dreptul, si srac
Ca frunza odrsleste,
( 11,28 )

bogtie
si se pierde.
de-ar fi s fie,
vesnic verde.

*
Cel care casa-si tulbur, curnd
Va strnge-n podul palmei numai vnt.
Va rtci stingher pe-o cale grea,
Doar umbra-l va-nsoti si-l va urma.
Un spectru ropotind pe caldarm,
Trecut, nc de-aici, n alt trm.
Iar cel nebun, znatic sau nedrept
Devine-argatul celui ntelept.
( 11,29 )
*
Unii se dau bogati si n-au nimic;
Pe altii-i crede gloata pauperi.
Dar ei detin n sine mari averi,
De care pctosii se dezic.
( 12,9;13,7 )
*
Nechibzuirea vorbei e
Cu-mpunstura sabiei.
Cel ntelept grieste
Tmduire-aduce ntre
( 12,18 )

asemeni
Pe cnd
vindecnd.
semeni.

*
Cel lenes nu-i n stare nici s-si frig
Vnatul. Sau s fiarb-o mmlig.
N-ascult ndrumarea sau porunca.
i plng de foame soata, pruncul, prunca,

Pe-ogor cresc plmid si ferig.


El motie ntins, cu tmpla-n brnc,
n timp ce-ntelepciunea-n van i strig:
Cea mai de pret comoar este munca!
( 12,27 )
*
O prea ndelungat asteptare
mbolnveste inima. Pe cnd
Dorinta care-si afl dezlegare
La vreme, nici trziu, nici prea curnd,
E-un pom al vietii, plin de frupt si floare.
( 13,12 )
*
Cel care nu ia seama la Cuvntul
Lui Dumnezeu, este sortit pierzrii.
Iar cel supus poruncii si-ascultrii
E rspltit. Cnd nici nu-l duce gndul,
Va mbrca podoaba si vesmntul
i rodul dulce-al binecuvntrii.
( 13,13 )
*
Desigur, pedepseste-i pe feciori
Ct nc e ndejde spre-ndreptare.
Dar cu ntelepciune si rbdare,
Nu ca si cnd ai vrea s i omori.
( 13,24;19,18;23,13 )
*
O inim-si cunoaste si nu-si spune
Tezaurul ei trist de-amrciune.
Iar un strin nu poate mprti
Cu ea nici ntristri, nici bucurii.
( 14,10 )
*
Fii-ncredintat c, ntr-o bun zi,
Orict ar fi de mari si de-ntrite,
Palatele nedreptilor vor fi
Culcate la pmnt pe negndite.
Iar cortul celor drepti va nflori.
( 14,11 )
*
Sunt multe ci ce omului par drepte
i de al cror fir nu se desparte.
Dar stie el la ce s se astepte?
Sfrsitul lor, aproape sau departe,
Spre gropnit pogoar-n repezi trepte E primul pas ce duce ctre moarte.
( 14,12;16,25 )

*
O inim senin, linistit,
E chezsia vietii sntoase.
Invidia, n schimb, dac te-agit,
Cu seva ei amar si-otrvit,
ntreaga testur ti-o descoase
(Cum perforeaz scoarta o termit).
E putregai n trup si cariu-n oase.
( 14,30)
*
Cel ce apas pe srman huleste
Pe Ziditorul lui. Dar cel cu mil,
Cu inima smerit si umil,
Cinsteste pe Cel Vesnic. i-L slveste.
Iar cel care se bucur de-un ru,
Pedeaps va primi, la rndul su.
(14,31;17,5 )
*
Privirea lui Iahve3 e pretutindeni.
Colind-ntreaga lume ochii Si.
Vegheaz pururi. Pururi ne cuprinde-n
Splendoarea nevzutelor vpi.
Pe toti. Asa cum suntem. Buni sau ri.
( 15,3 )
*
Adncul, Iadul4 cunoscute sunt
De Cel Etern. i cu att mai bine
Amestecul de rset si suspine,
Ea, inima pe care-o poart-n sine
Omul fcut din duh si din pmnt.
( 15,11 )
*
Sracul are numai zile-amare.
E trist, si oropsit, si-ngrijorat.
Dar inima ce calmul si-a aflat,
Indiferent de timp si-mprejurare,
E un festin bogat si necurmat.
( 15,15 )
*
Mai bune sunt verdeturi si-o fiertur
Cu dragoste mncate si-mpcare,
Dect bucti de carne la frigare,
i mirodenii, vinuri acrisoare,
Dect o vit gras - dar cu ur...
( 15,17;17,1 )

*
Temerea de Cel Vesnic d de stire
Ce-nseamn-ntelepciune, nvttur,
Ce loc ai tu-n divina Sa zidire.
Te vei purta cu grij si msur Smerenia-i nti. Apoi, mrire.
( 15,33 )
*
i st-n putere omului s-mbine
i s dezbine-n cuget planuri. Dar,
Orict le plsmuieste, e-n zadar.
Rspunsul gurii de la Domnul vine.
( 16,1;19,21 )
*
Se tot frmnt omul, se munceste
Cu mult prea mult punere la cale.
Dar planurile, sfaturile sale,
Pe care le-a cldit si le cldeste
Cu srg, n ale-nchipuirii hale,
Desarte-s. i zadarnice. i goale,
Se duc pe apa smbetei la vale.
Doar sfatul Celui Vesnic se-mplineste.
( 16,1;19,21 )
*
nftiseaz Domnului lucrarea
Minilor tale. i-ai s vezi c toate
Cte-ai gndit, de-s bune si curate,
si vor gsi, la vreme, dezlegarea.
( 16,3 )
*
Cel Vesnic le-a cldit pe fiecare
Din cte sunt spre un anume tel.
Nelegiuitul e fcut si el
Pentru nenorocire si-ntristare.
( 16,4 )
*
Cnd calea muritorului i place
Lui Dumnezeu, atunci El va sili
Pe inamicul lui, orict ar fi
Acesta de nemernic si tenace,
l va sili, grumazu-i va-ndoi
Spre bun nvoire si spre pace.
( 16,7 )
*

Mai bine fii smerit cu cei smeriti,


Spre adunarea lor ndreapt-ti pasii,
Dect s ai n jur nelegiuiti
i przi s-mparti cu mndrii si trufasii.
( 16,19 )
*
Un fagure cu aurit miere
Sunt vorbele alese si frumoase:
Dulceat pentru suflet, mngiere;
Balsam, tmduire pentru oase.
( 16,24 )
*
Cnd btrnete si cuviosie
Se ntlnesc si struie-mpreun,
Podoab-nseamn prul alb. Cunun.
Nu slbiciune si melancolie.
( 16,31 )
*
Un om lent la mnie pretuieste
Cu mult mai mult dect un om viteaz.
Cel ce-si pstreaz duhul calm si treaz
i furia-si domin, o struneste,
Nu se grbeste lumii s-o arate,
Acela se comport-ntelepteste.
ntrece-n pret pe cel ce izbuteste
S ia si s cuprind o cetate.
( 16,32 )
*
Argintu-i lmurit n topitoare
i auru-n cuptor. Inima ta
i inima oricui se va-ncerca
De Domnul doar. Atotputerea Sa
Ne pune trup si inimi la-ncercare.
( 17,3 )
*
Nepotii sunt cununa si mndria
Btrnilor. Prenchipuiri de sfinti,
Cei mici stiu, instinctiv, ce-i vesnicia.
i, spre-a pstra, ermetic, simetria,
Copiii-si afl gloria-n printi.
( 17,6 )
*
Miraculoas-i forta unui dar!
ti netezeste calea. Face lin

Poteca ta spre-o inim strin


i te aduce-n fata celor mari.
O piatr nestemat ai, avndu-l Oriunde te ntorci, ti afli rndul.
( 17,8; 18,16 )
*
Certarea-nrureste mai adnc
Pe omul ntelept dect o sut
De lovituri de joard sau de bt,
Dect cadenta cnutului, urt,
Peste spinarea insului ntng.
( 17,10 )
*
Cel ru rscoal vrea. i rzbunare.
E rzvrtit si-n veghe, si n vis.
De-aceea un sol aprig s-a trimis
Asupra lui. i-l vei vedea ucis,
Cci solul n-are mil si crutare.
( 17,11 )
*
Mai bine e, n drumurile tale,
S dai peste-o ursoaic fr pui,
Dect s-ti ias un nebun n cale,
Cu prul fluturnd, cu ochii sui,
Scotnd din gur strigte si bale,
nvlvorat de nebunia lui.
( 17,12 )
*
Cel care-ntoarce rul pentru bine,
Fiindc nspre ru l duce firea
i de mnia Domnului nu-i pas,
si pregteste rul pentru sine.
Nu va vedea nicicnd nenorocirea
Departe stnd de propria lui cas.
( 17,13;20,22;24,29 )
*
Prietenul iubeste-n orice vreme,
Cnd are simtminte-adevrate.
La bine si la ru ti-e ca un frate,
Cu el alturi n-ai de ce te teme.
( 17,17 )
*
Ce-nseamn cuviinta si msura!
Chiar si pe-un prost, n neghiobia sa,
L-ai crede ntelept dac-ar tcea
i priceput, dac si-ar tine gura.

( 17,28 )
*
Asa zic nteleptii: Niciodat
Nu fi prtinitor la judecat.
Nu cuta la fata celui care
E vinovat, dar are gur mare.
Te-arti si pctos si ne-ntelept
Dac nu faci dreptate celui drept.
( 18,5; 24,23 )
*
Cuvintele defimtoare sunt
Aidoma bucatelor gustoase.
Ele distrug renume, surp case,
Dar tu le-asculti si le devori flmnd.
De ce? Fiindc ele se-ntretaie
Cu ce-i mai ru n omul de pmnt.
De-aceea intr-n fiint-att de blnd
i se strecoar-adnc n mruntaie.
( 18,8;26,22 )
*
Acela ce rspunde mai-nainte
De-a asculta ce-anume i se cere
Nu-i vrednic s-i soliciti vreo prere.
Ci las-l, sau s tac, sau s zbiere,
Cci e nebun si ncurcat la minte.
( 18,13 )
*
Mai greu de cucerit este un frate,
Pe care l-ai jignit cndva, dect
O strasnic si trainic cetate.
Disputele-s zvoare ferecate
Pe-un turn pecetluit si mohort.
Poti astepta la poart orisict:
O inim spre alta nu rzbate.
( 18,19 )
*
Nu-ti pune-n gnd s rspltesti cu ru.
Nu dusmni. Nu fi rzbuntor.
ncrede-te cu totu-n Dumnezeu,
Ndjduieste-n El, nu-n bratul tu,
i Domnu-ti va veni n ajutor.
( 20,22 )
*
Lumin este sufletul. Un sfesnic
Cu flacra nestins, pururi treaz.
Da, duhul tu e lampa Celui Vesnic.
El plpie pe-al inimii jetfelnic

i trupu-ntreg atent l cerceteaz.


( 20,27 )
*
Mai bine pe un colt de-acoperis
Dect ntr-un palat orict de mare,
Cu o femeie rea, ciclitoare,
A crei limb, iute ca un sis,
Te pune si te toac sub tis,
Dorind, spre rul ei, s te omoare.
Ai de ales: Ori singur n pustiu,
Ori canonit si cioprtit de viu.
( 21,9; 21,19; 25,24 )
*
Un dar ntins pe-ascuns adesea stinge
Mnia. i ploconul scos din sn
Te face peste furie stpn.
O domoleste grabnic si-o nvinge.
( 21,14 )
*
Un om, ce de pe drumu-ntelepciunii
A rtcit, va odihni curnd,
Alturi cu netotii si nebunii,
n bezna si genunile trnii,
Pe patul negru-al mortii, n pmnt.
( 21,16 )
*
Nu fi-ntre cei ce beau pn se-mbat,
Nici printre ndedatii la desfru.
Betia, lenea, viata desfrnat
N-aduc belsug de miere si de gru,
Ci srcie, si necaz, si boal.
Acestea te ucid, nu te desfat.
Te strnge chinga mortii peste bru,
Te porti n zdrente si ai masa goal.
( 21,17;23,20-21 )
*
i cal si clret sunt amndoi
i pregtiti si dornici de rzboi.
Nu-i roade frica, nu-i nmoaie somnul,
Dar biruinta vine de la Domnul.
( 21,31 )
*
Cel iscusit prevede (sau presimte)
Necazul. i se trage la o parte.
Cel simplu ns trece mai departe
i sufer. Fiindc n-are minte.

( 22,3; 27,12 )
*
Acestea trei sunt roadele smeririi
i-ale temerii de Cel Vesnic. Deci
Pe tabla mintii tale s le treci,
S nu le dai uitrii, ci-amintirii!
Repet-le-n amurg, si dimineata,
i peste zi, cnd vii, cnd stai, cnd pleci Degust-le n liniste dulceata.
Vor fi cu tine, poate, n veci de veci:
Sunt bogtia, slava si viata.
( 22,4 )
*
nltur-l pe batjocoritor!
Alung-l! i-ai s vezi: N-or s mai fie
Zzanie, conflicte, zavistie,
Nici defimri, nici certuri, dusmnie.
Plecarea lui aduce moartea lor.
( 22,10 )
*
S-ti intre bine-n minte si-n urechi:
Nu cltina cumva hotarul vechi!
S nu clintesti strvechii bolovani,
Plini de licheni, de ierburi si de ani,
Care-au hotrnicit cmpii, pduri,
Fnete, si livezi, si arturi,
Care despart si-mbin munti si vi Asa cum au dorit printii ti.
( 22,28 )
*
Nu osteni s-ajungi bogat. Nu-ti pune
Priceperea n avutii. Vrei oare
S le privesti, nuc, cum prind s zboare
Ca vulturul? Cci bogtia are
Aripi. Nu e a ta. Doar ti se pare.
Planeaz, disprnd, ca prin minune O acvil de vis, topit-n zare.
( 23,4-5 )
*
S nu mnnci din pinea celui care
Se uit cu ochi ri. S nu poftesti
Bucatele-i, de-ar fi si-mprtesti.
Chiar dac te mbie, sus si tare,
Zicndu-ti: Bea, mbuc ce doresti!,
n suflet poart cugete hane
i inima lui nu e pentru tine.
De-aceea, pe-osptar si pe paharnic
Respinge-i. Gust prnzul tu modest.

Altfel, curnd vei vomita amarnic,


Te vei ci. i praful s-a ales
Din graiul tu cu gentilete dres.
Ti-ai risipit cuvintele zadarnic.
( 23,6-8 )
*
Hotarul, ntrit de ani si ani,
Al vduvei fereste-l. S nu-ncalci,
Cu talpa grosolanilor bocanci,
Ogoarele orfanilor srmani.
Degeaba-i crezi lipsiti de ajutor:
Nu tu, ci ei, n timp, vor cstiga,
Fiindc au un Rscumprtor!
i El, de nenvins, nimicitor,
Va apra obida, chinul lor
i va lupta cumplit n contra ta.
( 23,10-11 )
*
Nu te uita la vin, cum d vpaie,
mbietor si rosu n pahar,
De parc-ar fi mrgean, mrgritar.
Nici cum se scurge, lin, n mruntaie.
Tu bei, petreci, n sunet fin de harpe,
Dar, dup-o vreme, prea vicleanul vin
Ca vipera va-mprstia venin,
Te va musca mortal, precum un sarpe.
O s te uiti dup femei strine,
Cuvinte miestrite vei rosti
i-ncet, ncet aidoma vei fi
Aceluia ce crede c-i e bine,
Desi se afl undeva, n larg,
i-a atipit, n vrf, pe un catarg,
n vuietul tangajelor marine.
( 23,31-34 )
*
Dac esti slab n zi de strmtorare
i dac-ndurerarea si impune
Asupra-ti tirania zdrobitoare,
nseamn c e numai slbiciune
Fiinta ta. C nici o vlag n-are.
( 24,10 )
*
Pe cei trti la moarte izbveste-i!
Se clatin, plngnd si aiurnd
i nu mai au n ei nici o putere.
Deci scap-i pe cei dusi la junghiere,
Nu pretexta, si las, si miseleste,
C n-ai stiut dusmanii ce-au de gnd.
Oare Acel ce inimi cntreste

i sufletu-ti vegheaz n-a vzut


Cum sngele li s-a prelins n lut
Ca apa? n tenebre si tcere?
Din mna cui Cel Vesnic l va cere?
El stie tot. Nu uit. Rsplteste
Oricrui dup fapta ce-a fcut.
( 24,11-12 )
*
Cel ce mnnc miere n nestire
N-o duce bine pn la sfrsit.
La fel cel ce se las coplesit
De laude-n exces si lingusire.
( 24,13;25,16;25,27 )
*
S nu rzi cnd vrjmasul st s cad.
De se va poticni, nu exulta!
Ca nu cumva Cel Vesnic s te vad
i, neplcndu-I ura ta neroad,
Mnia s-si ntoarc, s-o repead
De la vrjmasul tu, asupra ta.
( 24,17-18 )
*
Mrirea Celui Vesnic e s-ascund.
n lucrurile-ascunse-i slava Sa.
A unui rege - n a cerceta
i a scruta menirea lor profund.
( 25,2 )
*
Te poti sfdi de multe ori n viat
Cu semenul potrivnic. Cauza ta
O poti sustine-orict si apra.
Dar taina altcuiva n-o da pe fat.
Cci cel care se afl lng tine
i-aude ce rosteste glasul tu
O s-ti scorneasc-n preajm nume ru
i te va umple vesnic de rusine.
( 25,9-10 )
*
Ca merele de aur pe politi de argint,
Ce bucur si gndul si inima oricui,
Fiindc le priveste mustind si strlucind,
Asa este cuvntul rostit la locul lui.
( 25,11 )
*
Mai rar, chiar foarte rar s pui piciorul

n casa unui prieten. Nu cumva


S-ajung prea stul de fata ta.
Cu mult mai bine e s-ti duc dorul
Dect, vznd c iar vii, vrea, nu vrea,
S-nceap-a te ur si-a te sfida.
( 25,17 )
*
Dinte bolnav, picior sovitor
E cel fr credint. Cel n care
Te-ai bizuit. i-n vreme de-ncercare
Nu doar nu-ti e de nici un ajutor,
Ci-ti face-amrciunea si mai mare.
( 25,19 )
*
Dac vrjmasul tu este flmnd,
D-i s mnnce. Dac-i este sete,
D-i ap. Cci, astfel, crbuni arznd
Vei rsturna n teasta-i peste plete.
i Cel Etern, din slav si trie,
Pentru ce faci si rsplteste tie.
( 25,21-22 )
*
Izvor stricat si tulbure, un tu,
Un ochi de ap brusc nnmolit,
Al crui sipot nsusi s-a coclit,
Asa e omul drept, neprihnit,
Cnd sovie n fata celui ru.
( 25,26 )
*
Cetate destrmat n ruine,
Cu zidul spart, donjonul prbusit,
i peste care muschiu-a npdit,
De poate s ptrund orisicine,
Astfel e omul iute, repezit,
i nenstare-a fi stpn pe sine.
( 25,28 )
*
E bine s tii minte ce ti spun:
Cum biciu-i pentru neamul cabalin
(La fel ca frul, bun pentru asin),
i varga-i pentru-un spate de nebun.
( 26,3 )
*
Nebunului nu-i spune nebuneste
Ce te-ai gndit c merit s-i spui.

Ca nu cumva, vorbind cum el vorbeste,


S pari si tu nebun, asemeni lui.
( 26,4 )
*
n timp ce-ti svrsesti cltoria
Prin viat, o s dai adesea piept
Cu cel nebun. Ci las modestia!
Rspunde-i, totusi, dup nebunia-i;
Altfel, o s se cread ntelept.
( 26,5 )
*
Dac-ntlnesti un om ce socoteste
C-i ntelept, s stii c-i un tembel.
S nu te-ncrezi n mintea lui defel,
Fiindc mai degrab e ndejde
Pentru-un nebun, dect e pentru el.
( 26,12 )
*
Cum se suceste usa n ttn,
Cnd brizele o clatin haihui,
Asa si lenesu-n culcusul lui
Se-nvrte de pe-o rn pe-alt rn.
( 26,14 )
*
E-asemeni unui om care, prosteste,
Apuc-un cine de urechi cel care
Se-amestec ntr-o ncierare
Sau ntr-o ceart care nu-l priveste.
( 26,17 )
*
O limb mincinoas dusmneste
Tot ce-i adevrat si fr vin.
Iar cea lingusitoare pregteste
Dezastru, prbusire si ruin.
( 26,28 )
*
Tu nu te luda cu ce-o s fie
Ori mine, ori poimine. Cu ce faci
A doua zi. Mai bine-ar fi s taci,
Cci pn mine e o vesnicie.
Tu, om de lut, de unde poti s stii
Ce-aduce-un ceas, o clip sau o zi?
( 27,1 )
*

Nu face temeneli persoanei tale,


Ci pune straj buzelor. i nu
ti ridica tu nsuti osanale.
Un altul s te laude, nu tu!
( 27,2 )
*
ntrtarea-i crud. i mnia
E aprig. Dar cine va putea
S-ndure, rbdtor, pe seama sa,
Invidia lucrnd, si gelozia?
( 27,4 )
*
Asa cum chipul siesi si rspunde
Privit n ap; cum, privind n sine-mi,
M vd si pretutindeni si niciunde,
La fel, oglinda inimii profunde
Rspunde oglindirii altei inimi.
( 27,19 )
*
eolul si Adncul (Abaddon)
Sunt fr satiu. Deopotriv este
Cu ele, cu stihiile aceste,
i inima bicisnicului om.
( 27,20 )
*
Pe cel nebun, chiar dac-ar fi s-l pui
n piu, n grunte, mcinndu-l
Cu pislogul, luni si ani de-a rndul,
Tot nu-l desparti de nebunia lui.
( 27,22 )
*
Acel ce nu se-ncrede-n Dumnezeu,
Omul nemernic si nelegiuit,
Alearg, desi nu e urmrit.
S-a cuibrit n sinea-i duhul ru
(Acesta este tortionarul su).
Dar dreptul, fr grij, neclintit,
St ndrznet, precum un pui de leu.
( 28,1 )
*
Oamenii ri nimic nu nteleg
Din ce e drept. Dar cei care l cat
Pe Dumnezeu, pricep fptura toat.
Din ea, ce se cuvine li se-arat:

Doar omul cuvios e-un om ntreg!


( 28,5 )
*
Cel care legea nu vrea s asculte
i ndrumrii ei nu se supune
Confund-nchinciune si insult,
Trieste la-ntmplare, n stricciune.
De-ar spune rugi orict de lungi si multe,
Chiar rugciunea lui e urciune.
( 28,9 )
*
Un om admonestat mereu, dar care
Rmas-a totusi tare de cerbice
Va fi zdrobit ca-ntr-o strfulgerare
i nu va mai putea s se ridice.
Cderea sa nu are vindecare.
( 28,14;29,1 )
*
Un ucigas, spernd c poate scap
De sub povara sngelui vrsat,
O tine ntr-o goan pn' la groap.
S nu-l opresti cumva din alergat,
Ci las-l n cumplitele-i angoase.
S nu-l opreasc nimeni. Ci s-l lase!
( 28,17 )
*
Cel care mustr-un semen dobndeste
n viitor mai mult multumire
i-i mult mai demn de cinste si mrire
Dect acela care-l linguseste.
( 28,23 )
*
E un nebun acela care-si pune
Ndejdea-n sine. i s-a bizuit
Pe inima sa doar. Ori e smintit,
Ori n-a avut prilej de sfaturi bune.
Doar cel cluzit de-ntelepciune,
Acela va fi s fie mntuit.
( 28,26 )
*
Nu se ndreapt numai cu povete
O slug. Nici cu vorb, ct de mult.
Desi pricepe, ns nu ascult
i nici nu se ndeamn s nvete.
( 29,19 )

*
Teama de oameni duce la cdere.
E-o curs. i un calcul foarte prost.
ncrede-te-ntr-a Domnului putere
i vei tri senin la adpost.
( 29,25 )
*
Un om nedrept, lipsit de-ntelepciune
i de la care numai ru astepti,
Necum nfptuiri sau vorbe bune,
E ocolit de oamenii-ntelepti.
i invers: Omul drept e urciune
i-i detestat de oamenii nedrepti.
( 29,27 )
*
Trei lucruri mi par mie minunate,
Ba poate patru chiar. i nici nu sper
A le ptrunde straniul mister:
Crarea, sus, a pajurei pe cer,
A sarpelui pe stncile uscate,
A navei crmuite de nier
Pe valurile mrii legnate
i calea unui om care se-abate
La o femeie. Patru sunt de toate:
Doar patru urme care sunt ct pier.
( 30,18-19 )
*
Exist-n lume patru animale,
Cele mai mici pe-ale fpturii trepte,
Minuscule, dar tare ntelepte.
Le-nftisez, pe rnd, uimirii tale.
Acord-le constant priveghere,
Cci, mici cum sunt, slvesc pe Creator:
Furnicile, popor fr putere,
Ce-agonisesc, din var, hrana lor;
Dihorii, tot neam slab, ce-si fac locasul
n stncile nalte si nguste
Unde-si deschide muntele ogasul;
Apoi, nenumratele lcuste,
Care n-au rege, totusi ies n stoluri,
i dau nval, cad n largi ocoluri,
i las-n urm pulberi si trn,
Plecnd, armi, n tainica lor cale;
oprla, iar, pe care-o prinzi n mn,
Dar intr n palatele regale.
( 30,24-28 )

* * *

Puternic turn e Numele divin,


Spre care dreptii si-nteleptii vin.
Primeste-ne, sub ziduri, si pe noi,
Cuttorii vremii de apoi,
Pe noi, robiti celestelor comori,
Ai slovei fantomatici slujitori;
Primeste-ne, s ne adpostim,
S-agonizm, noi, bietii sopherim5,
Sub scutul Tu etern, Iah Elohim!
( 18,10 )

1 - Al treilea mprat al lui Israel (cca 971-931 .H.). Lui i se atribuie


capitolele 1-29 din Pilde. Capitolul 30 - lui Agur; iar 31 - lui Lemuel.
2 - Omul de pmnt = ha' adham (ebr.)
3 - Tetragrama ebraic YHWH, transcris n greac (potrivit scrierilor crestine
vechi). "Cel ce exist pentru (prin) Sine", "Cel Vesnic". Cf. Iesirea, 3,14: "Eu
sunt Cel ce sunt". i: "Cel ce este m-a trimis la voi". Iat cum Dumnezeu se
desemneaz El nsusi: 'hyh 'Ashr 'hyh (ebr.); g mi ho n (gr.); Ego sum
qui sum (lat.) "Strict vorbind, Iahve este singurul nume al lui Dumnezeu."
(Dictionar biblic, Editura Cartea Crestin, Oradea, 1995, p. 359). Alte nume:
El, Eloah, Elohim, El Elyon ("Dumnezeul Cel Prea nalt"), Adonai ("Stpnul"),
El adai ("Dumnezeul Atotputernic"), El Olam ("Dumnezeul Cel Vesnic"), Iehova
Savaot ("Domnul Ostirilor"). Tetragrama apare, pentru ntia oar, n Facerea,
2,4. (Cf. Les Saintes critures, nota).
4 - Literal: eolul (Locuinta mortilor) si Nimicirea (Abaddon) (ebr.) Pentru
Abaddon, vezi si Iov, 26,6 (prima mentiune a termenului) sau Apocalipsa, 9,11.
5 - Scribi (ebr.)

Epilog

De-atta timp, n lumea de himere,


n lumea iluzorie, si eu
Am rtcit. Asemeni lui Orfeu,
Creznd n a cuvntului putere.
Creznd si totusi nu. Cci, mai presus
De vorba noastr van si firav,
Resimt Cuvntul rstignit n slav
i-mpurpurat pe crucea lui Iisus.
nct, stul de idoli si eroi
(Eroi cnd n prim-plan, cnd n eclips),
Pun jos condeiul laic. Scrieti voi!
Ne revedem dup Apocalips.