SFANTUL ISAAC SIRUL

'..

'+.
jl
i-*$ lt':

...iaia||, . *,.., " -,....i-j*r,.J,jt: .';:11,.

' '''1:':ti:

:l;i*iT;t

lil ';ltr Af"&fl

*tl?4..,"

DE$PRE GUUI]ITE ]IEUOIIIT

EDITURA BUNAVESTIRE 1997

SFANTUL tSA,qC SHKUL

'f*ur''(1';

CTryINTE DESPKE
NEVOHF{T/I

U",,.gre WrTipirit ntitului Freasfi cu binecuvAntarea

IUSTTNIAN
EpiscopulMararnure;ului si Sitmarului

Editura BUNAVESTIRE Bacdu,1997

CUVANT'TNAII{TE
despret6cere si liniste si despre viata cea pasnici,la careputem ajungeinaintede toate,prin inimii, intru care infrAnarealimbii gi prin blAndetea trebuie si se aduc[ si putin[ laudi SfAntului si Pirintelui nostnuIsaacSiru!, ad6ugAndu-se scara intelep{ite" cuvintelorlui, celor de Durnnezeu
Mari si greu de vindecatsunt acelepdcate,pe care le-a seminat tn sufletelesdrmanilor oamenitntrwtot viclbanulpizma; al rrtintuirii si al vietii acesteiasfinte qi nemuritoaregi aI cinstii. Care suntpdcatele?Sunt acele boli, pe care le-a tndrdgit ;i cw care s-a obisnuit tnsusi diavolul: adicd pdrerea ;i trufia ;i mdndrie yi defdirutrea indharea,slavarea ;i dupd ea, blestemnta liti cearea si minciuna. Cdci rdutd1ilevrdimn;ului celui ponivnic au plts tntru noi gi pldcerea de sine ;i cumpiita iubire de sine, *poi nemilostivireasi nerusinareasi nenumdratamultime a rciorlalte, cu anevoiede in;iruit. Pentru cd iubirea de sine cea pairr'asd, precum si nerusinarea,tndeamndcu obrdzniciepe cei iubitori de rele, nu numai sd grdiascd si sd {ucreze cele oricdrei necuviincioase neauzite, tncd sd setmpotriveascd si ciar alte dumnezeiesti tnvdydturi;i sfatuiri ;i sd nu asculte niciodatd. Cdci fiind tmpresuratde acesteziduri, omul cel dintAi, cel zidit si de Dumnezeu, strdmosu!nostt'u,n-a aflat chip de pocdintd, dupd cddereatn pdcat, ci dimpotrivd, aveape buze tnvinuirea. De aceeaa si osdndit si a clevetitel pe Eva - si Eva pe sarpe. 5

Bdutorul de sangesi ucigdtoruldefrate, cain, prins fn aceleasi curse,tn care s-auprins strdmosiinostri, dupdiertfa ceaneprimitd se strdduia sd tdinuiascdfapta tn ;i dupd sdvdrsirea omorului, cuvinte cu nerLtsinare fala Domnului celui netdinuit, rostind zadarnicesi mintind cdtreCel Prea-Inalt' cel Tu tnsd,ascultdtorule prea cucernic,vezipre iubitorul care de oameniDumnezeu,, nu se aratd iwbitor de oameninum.ai atunci, cknd noi facem binele,ci ;i tn rrenxeain care-Lamdrdm si-l- maniem pe Ddnsul, cu cdtd fndelungd rdbdare suferd tot nelegiuirile noastre;i chiar dacd nepedepseste, cu milostivire o face. Deoarece,minlind cain tmpotrivaadevdrului,(Domnul) ticd suferd si se poartd cu bundtate, si nu-l arde pe ddnsul tndatd, ci cu multd tnlelepciunetl tnvatd sd sepocdiascd,sd nu sd se fmpotriveascd, nu se grdbeascdla minciuni cu obrdznicie zice cdtre dfrnsul:,,Ai pdcdtuit' De Ei sd nu se trufeascd' aceea 't(tci". (Fac.4,6)' Adicd: ,,ntt te mai obrdznici,nu mni turna de ulei pe foc, stai lini;tit ;i dd-yiseawut ce-aifdcwL$i dttpdce ai de pocdiestelede gresalata.Vezi, iubitorule liniste recilnoscut-o, cel dintdi dascdl s-a ascultdtor, ct,on a.rdtatcuvdntullui Dumnezeu spre pacdinfd, pre cei ce mai tnainte dintre toti, cdlduzindu-ne am pdcdtuit, si spre liniste pe cei ce am gresit Lui? Asa ne-a propovddwit noud si Fiul cel unwl Ndscut ;i cuvdntul si ,,Focdili-vd"' (Marcu I '15)' nostru,tn Ev-anghelii: Dumnezewl Si nu zice: ,,Y'ati pocdit" ci zice: ,,Purureavd pocdifi,oameni bwni!,' Cdci voi pknd astdzi tn via{a aceasta, tn cortul si tn veacul acestapLtrureTvett pdcdtui, si p&.ndfn clipa mortii, tn toatd vretneasi tn tat ceasultrebuiesd vd pocdi{i (Ps.45, II), ca unii ce cu u,;urinfdati cdzut,fdcdndu-vdvinovati ;i tnclinali spre rdu. De aceeatncetayi fdrirdelegile voastreceleprea rele si urdte lui Dumnezeu si cttnoasteti,cd Eu Dumnezeu sunt, Cel ce Ett, propovdcluiesc. ,,Eu sunt Fiul lui DwmnezeLt, sunt Lumina 6

una tn veci, din veacuri . lumii" (Ioan I , 12) ,,Eu ;i Tatdl suntem ce cerc intmile' cercetez fdrd tnceput"(loan 10, 30)' ,,Eu suntcel "rdrunchii;i caselecele creierii (ler. 17, fi), cel ce socotesc stelece le stiupe nume(Ps' 146' perii ;i nenumiratele ascunse, 4). Eu suntFd.cdtorulcelorfdctfie, care am mdsuratdsi ldrdna tntreguluipdmknt, si nisipul mirii' ..Eu sunt Judecdtorul care nu se lasd inselat, cel tare si drept, cel ce nu iau mitd, care stiu cu de-aminuntul toate cele ascunseale voastre ;i ale tuturor oantenilor m"ai tnainte de si nasterea facerea lor, carele sunt dator a rdspldti fiecdruia' dupdfapieie sale. Acesteale-a zis Mdntwitorul propovdduind. foi numnezeusi Tatdt Lui i-a zis lui Cain: nu te misca, stai Iinistit,taci, si nu te apuca sd Mi te tmpotrivesti,cu minciund;i cu obrdznicie;i nu te mai sili,prin primele vorbe si prin incdlcite confrazicerisd te tdinuiestidefala celwi netdinuit. cd, desi la fncAndai fnceput frica de Mine nu ti-a oprit mAnacea ucigasd' si tins-o pizma;, neomenos zavistic,asupra lui Abel' care nu'ti si strdmbdtate, l-ai ucis tn fa{a Mea, acum, micar ldcuse nici o cel cu opre;te-filimba, tnceteazd viclesugul rdu ;i cu minciuna' gura si ti pune u;d si stai linistit' patr';tr-yt buzele,tnchide-9i 'Cutr'emurd-te si suspind, si te cdieEtede tndrdzneala ta cea Nu neomeneascd. rnni spune nici o vorbd, ci titcut sd phngi cdci limba cea slobodd,d.eobiceisefdleste si zice cwvirtte merett" desartesi mincinoase.Tu asadar taci si stai lini;tit. Pentru cd nici cel vorbdre!,oricdt ,ri ti*but nici cd.ndnu se tndrepteazd, defrumos ar grdi. Ci tu, in loc de cuvdntdrilungi,foloseste-tede cea tnlelepciunea as.cunsd' pe piytna cuvdntare, care o tnsoteste -pr'ecum cletnvdtdturd ' deprostie gi de lipsa -cdci vorbdria estetnsatitd pdcat, unul care taie la palavre, cu este neputintdsdfugd d.e realitdli nu numai celepe fiindcd se tncumetdsd afirme cd sunt care le-a vdzut;i auzit, ci ;i celepe care nu le-a vdzut nici le-a

auzit.si cum sd nu-ifie tdcereadefolos aceluia,caredin priana Iimbii, alunecd cu rea vointd si cu nebdgarede seamd,cdzdnd tn minciund cdte odatd, si alteori spre clevetirese tnclind, si spre ocard, si spre prih.dnire,si spre cuvdntul aproapelui, si spre tnvinuire,;i sprepdrd, si spre batiocurd si spre huld adeseori? Nimic bun nu se naste din toate astea, ci numai du\minii si sopotelitmpotrita altora, cuvintetntortocheate rdutdli ascu.nse, ;i prihdniri mni rele si mni mari dechtocdrile,;i ura ceanetmpdcatd, (deplind) 9i de nevindecat, tinerea tn minte de rdu ceadesdvdrsitd fui poate si cu tatul nevindecatd unii, care au o rdutate necontenitit limba,prihdne;te tn inimd. Cdci orice bdrfitor,care nu-sipdzeste tn gi moil,teste mdguleste multefelut"i si cu viclesug, si cleveteste, si cu miiestrie, se schimbdde mii de ori pe ceassi sepreface. si Iubesteadicd pe cel fericit pentru fericirea lui lumeascd, ru,t cele tnceteazdsd iscodeascd sd Cerceteze din viata acestuia,si ;i mult cu limba lui iscoditoare,ca sd aibd materie sd Ie iscodeascd Cel tn vremeadrdcegtilor lui J"l,ecdreli. ce nu poate sd stealinistit, nu poate nici sd se cdiascdgi nu ;tie ce estepocdinta, cdci ea este ascultdtoare de Acela, care a zis: ,,Indeletnicili-vd si nici cunoasteli"(Ps. 45, 11).$i nu cLdnoaste asezlreacu pace curdtia inimii. De va sta a inimii si nici darurile carese nascdin cinevatn lini;te, va tn{elege. ' f n adevdr, tngereasca viatd este cea linigtitd ;i lind' Ba mai mult, ea estetntr-adevdro imitare (urmare) a chipului Celui Cdci numai prin gesturi linistite sunt cdrmuite Dumnezeiesc. cele de sus.Omul cel linistit, chiar de ar ostirile dumnezeiesti, ar ceadumnezeiascd lumina tedea tntr-un loc tntunecbs,lumirut 'purureT tn vkrf de tn juru! Iui. Ba mai mult, ar sta ca a cetate rrlunte,aricdt ar cduta sd rdmAndascunscelor ce-l vdd.Si viaya oamenitor;i din urrnd. Cel care ;i-a agonisitsiesi lui strdluceste deasupracapuluipe ceI ce-l strdluceftecu negrditd lumind, ca

porunci, spre unul, care cu linis'tepdzestetoate dumnezeiestile slava Aceluia, Care a dat poruncile ;i din pricina cdruia el a tdcut si std linistit. Netulburareanu e urutdin poruncile Domnului, ci e cuprinsul si rezultatul lor, cdci ea le cuprinclepe toate prin care celeiadevdrafe, cLt celelalte, tnareaputerea smereniei ne asemindm cu Hristos, si cu care se gdsestetmpreund' Si dncd cinevarupe o oarecaretdcere,ca sd tnveteastfel ceva' se mic va chem.a tn adevdr. cine nu ;tie sd tacd, oare nu-i pornit sd strige, si sd se mdnie, si sd facd altele si mai rele, care sd'l pdgubeascd pe cel care Ieface, si pe cel care^lascultd? ;i s-a liffbii nimenin{4 smerit,n-afost miscat Din netnfranarea mdngdiere. N-a spre lacrimi si spre umilintd,prin dumnezeiasca n-a suferit sd fie rdvnit firea celor bldnzi, n-a pdzit dreptatea, nedreptdtit.N-aavut mild de cel ce-l ocdra siJ chinuia,apucAndu' El se si el sd ocdrascagi sd chinuiascd. nw va ajunge curat ctl toata mintea. inima, nici nu va agonisipacea,care tmbrdtiseazd gonit.Nw va rdbda ocdrile, cu limba sloboddnwva suferi sdfie sau cuvdntul,ntr mni vorbescdesprecelepe nedrepttndreptate impotriva lui, ci nici mdcar pe cele spusede cineva,tn chip tle dreaptd mustrare. De vei cduta sare(t tntregului pdmhnt, cu adevdrat sare estecel netulburat,;i dreaptd cdlduzda tLturor celor ce cautd mkntuire; si nu atdt povdtuindu-i cu cuvdntul si cdlduzindu-i spre mdntuire,cdt prin viata lui, prin caracterul lui linistit, cel Cdci cu bldndeyealui ii dr-escu adevdrata sare a bld.ndetei. pe primeste ;i tngdcluie toli. cdci ce altceva se cuvinq omului cucernic,ntonahului,bdtrdnului ;i tdndrului?trar netulburarea a tuturor virtutilor. se ;i ;i btdndelea va numi gi fnlelepciune maicd si dncd cineva a aiuns cu gtiinld gi intr-adevdr tdcut"pentru Domnul, acela de fapt va Ji un om cu rdbtJare,mult iertdtor, sd sufere cu foarte priceput, viteaz cu sufletul si cu mintea, ca

si bdrbdyie, cu noblele,ispitesi primeidii, adicdfoameasi setea, goliciuneasi bolile trupului, ndvalapatimilor, ocar(rsi necinstirea, sffAmtorarea si necazul ranile, temnita, confiscareaaverilor, , sila, neodihna,si orice altd futhmphre, care se afla tnfelurimea ispitelor.Astfel,zdrobireainimii, cuptorul cel ldmuritor si arderea din cuptor; el va primi acestea,ca aurul tn topitoare,ca sd ru,t carepoate da nevoitorului celui piardd smereniaceatndlydtoare, sArguitor curdtire de pdcate si cununa neve;teiitd a rdbddrii ' pe care ndddjduie;tes-oprimeascd cu vrednicie,ca ttnLtlce a vietuit rlupd aseminarealui H ristos. in adevdr, toate le vknturd limba netnfrdnatd.Iar cel tdcut niciodatd nu se va tmprieteni cu cei mult vorbitori, ci se va asemdnacelor scwrti la vorbd, cdt va putea mai mult; va trece tntotdeaunacu vedereamulta vorbdrie, lepddhndu-oca pe o otravd de moarte. Fiindcd obisnuiescsd se nascddin ea grdirea tn desert ceaputredd, tot felul de clevetiri si rdutdyi,nebuniile, ocdrile, tnvinuirile qi prihdnirile, nerusinata tnclrdznire, b iv desfrdnar ea cea nestdpdni td, i utirnea, impott" i r ea I i dez i nar ea. saupriveghea Cdci tntr-adevdr,nimeni nu poateposti sau citi, saLt se ruga cum se cuvine, a fdrd liniste ;i fdrd tdcereCel tdcut si netulburat, nLttremlrd tn fala lanturilor, nu se EI speriede tnchisoare. estedeprinscu ele' CeI titcutnu vrea sd strige, nici cdnd citestePsalwtii.Cu nimeni nu vorbesteaspru. . El Nu zicefratelui sdu: ,,nebunL+le" nu va lwaparte la lupte si la certuri, din care ieseiulirea qi strigdtul, si mdnia si zavistia si ontorul chiar, qi Ia urmi iadul. Ci el se rusineazdde toti si se avdndpe Hristos pururea tnaintea ochilor sdi- Cel tndepdrteazd, nu tdcut si iubitor de singurdtate, poate tine minte,de are cineva cum sd vrea sd se tmpace unul pe ceva fmpotriva lwi. Cdci -cu care nu l-a swpdratnici cu cuvdntul,nici cu lucrul? in adevdr el bundvointd.Nu se n-are nici un vrdjmas, de la care sd cerseascd 10

temedejudecdtori;i ctestujitorii lor (Mat. 5,26), si scrisestecd nLrv(t locui tn temnitd,nici nu va pldti cel din urmd bdnut. cel Iinistit nu jurd niciodatd, nu calcd iurdmdntul, nu cunoaste juriimantul twtre, nici mic. cdci ca unul ce s-a lepddntde cuvdnt, se sfieste si sd spund ,.dQ", ;i se tnfrdneazd de la a spune cuiva si,chiar ocdrile ,,ftH".EI nu seapucdsd se tmpotriveascd si palmele le printestetn tdcere.Ba nici haina lui nu si-o cere ardtindu-se ;i mrti tndurat cu tnddrdt,clacdi-a luat-o oarecine, Pentru acela.cel tdcutsi netulburatde sild niciodntdnu se terne. prietenisi pentru clu;mnnide-a valmnse roagd si nu ia tn seama pe cel ce-i estedusmnn.si fiind drag tuturor, se socoteste.pe sine nevrednic cle dragoste.Cel tdcut si netulburat, cdnd se roagd,nu tncl'idenumrtiusa chiliei, ci tsipdze;te;i simyurile'si ratiunea o pune portar, ca sd-i fie de pazd, ;i se sfie;te sd prea tare buzelesale.Iard lintba si-o miscd num.aitn deschidd Iiniste ;i pe cat il std tn putintd rugdciunile le dd curate lui ia aminte la cererealui tdcutd, Hri'.stos. $tiinctcd Cel Neadormit el nu lasd cugetul sdu sd primeascd multa vorbdrie cea pdgdneascd,urfrnd cele pdmdntestitoate si socotind grijrt ;i tnvdluirea lor ca o nimica, pdzind si fdcdnd, pe cdt se poate' numni voia Domnului. cel tdcut si netulburrttnu are vrdimn; cdruia sd-i ierte greselile.Cdci el apdrd pururea pe orice om' care i-a gresit sau l-a necdiit,prin simplitatea,prin tdcereasi lui. cel tdcut si netulburat,nlt se fncumetdsd prin bldncletea primeascddaruri, nu pdzestenicidecumcomori,fiindcd fnsusi Cel tdcutsi si cel netulburatestecomoaranedesertatd neiefuitd. patimi, si e cwtotul nu iubitor de singurdtate, privestenimic cu tipsitcleviclesug,ca unul ce s-a umplwtde lurnind dumnezeiascd, si std tn afard de tntunericul cel drdcesc.cel ce-si tnfrdneazd limba, nu poute sd sldveascdtn cdntdri pe doi domni' pe asupra adicd, si pe oameni,ci se ridicd tntotdeauna DuntnezeLr

11

de pe urdnd ldcomia mamonei, care o tine departe liiingusitorilor, chilia sa. pus toatd Cel ce iubestepustiti si linistea' acela si-a cu sufletul;i cu de nddejdeaspreDumnezeLt, Care s-a apropiat mosii,;i totdeaurut trupit.Iubitorul de linistenu si-a agonisit siesi snopii' El nu se rdmdne sdrac.El nu' secerd,nici nu adund singurd cdci si-a agonisit tngrijeste de tmbrdcdminte, ^siesi OmuI cel ,ia*yo tntreagd;i buna nddeidecdtreCel Prea-fnalt. cdutdnd netulburaturdite dresurilemdncdrurilor celorfelurite, ' sprefiintd Pdineacea cereascd si prea btA'ndnu iudecd pe nimeni pentru Cel netulburat de-apururi numaipe ale sale si tn tot faptele celerele, ci vede de bldndele, veaculvarsd lacrimi jierbinli. CeI iubitor de liniste ;i silestesd placd .cuiva paiul aproapelui,nici nwse defel nu vecle cu pocdinld ;i tn cuvinte,ci iu gtas'tncel,cu rugdciunelinistitd,

culacrimiseroagdnetncetatDontnului'sdfientilostivpd'catelor ca pe jecdruia, celor itiute si celor nestiute' cat"e' niste,oameni netulburatsi blAnd' nu le sdvdrsimpururea mici ;i mari' C-etr Si acesta' cum sd cuteazd'nicimdcar sd priveascd cele sfinte' cdnd eI abia' tnfierat si tremurdnd se dea cele sfinte cA'inilotl, ce cu adevdrat apropie de mdrgdritare cu multd teamd? Cel la dorestesd ia amircte rugdciunile iubesteviala pustniceascd, de slctvd' si la cele de ,errir, la psalmi ;i la cdntdrile cele gi tn pocdintd umilintd ;i la lacrimile cele ce curg tn liniste c w v i i n ,ci oa sd .Sin ufacealtdceferecdtreCu n o s c d t o ru lc e lo tn inima sa ascttnse lubitorut de oameni,ci se silestesdfacd ;i swisurizilnicespreclragostealuiDumnezeLl,Curns-ascris( a vrdimasului si 83',7)si sd sepdzeasci de pdnda ceafeluritd pentru acestease Cd de toaie gdnclurilecele necLrrate' numai bateIa u;d ;i se,roagdsd sep.dstreze ' roagd el. Si pentruacestea se duhul si cu vorba, cu sufletul,cu trupu!, si sd i netitinat'ri TZ

lui cleschidd usa milostivirii. Cel iubitor de liniste ;i de viald pustniteascd,tndrdge;te calea cea Srea si plind de necazuri, care ducedegrabdcdtreviata cea vesnicd'Cei mai multi,lipsiyi fiind de minte,fug tnsd de e,a.Cel iubitot"de liniste, trece ctt vederea calea cea largd a pierzdrii, fiindcd este latd si si netmpiedicatd foarte pldcutd celor lenesi.Iubitorul de viatd pustniceascd lini;titd se silestesd dea,nu roade rele, ci roade si bune,si frumoase,spremdncarecufolos oricdrui tnlelept.Cdci el urd;te putreziciunect, focul' fiindcd ea alimenteazd cu Domnul Cel blhnd si Cel ce voieste sd se asemene sd netulburareasi netncetat aibd pe pasnic trebuiesd iubeascd cu setedin tot buzePrea SfdntNumeleLwi si pururea sd lucreze sufletul,poruncile Lui, Cel blLnd si netulburat nu fdrd folos silindu'se,dupdputere,sd si ascultdcuvintelecek mAntuitoare, lucrezeporuncile lui Hristos,ca o adevdratd slugd a Sa. Cel cLt netulburat;i bldnd,;i-a clddit casape sthncd;i,fdcd.ndu-se ploaie ;i sufldrile vhntului celui adevdrat tntelept,revdisdrile de tare, nlt le ia tn seami. Cel netulburatEi bldnd, din bldndelealui a gdtit acoperdmdntDornnului si locas cwiincios fnlelepfe;tei-a L-a fdcut, ;i pe lisus^Mdntuitorul primit tn blhndelea;i simplitatea pe sufletuluisdu.in bdrbatutcel linistit si care iubeste Domnul, vulpile nL4 afla vizuini;i pdsdrile cele rele, cdzutedin cer, vor nu-si var face cuib. Cel netulburat si bldnd dorestesd fie cu aclevdrat ucenical Mdniuitorului, el se tntoarcede la gdndurile cele tntinatesi moarte,oricdt de vechiar fi ele tntt-tnsul. duhurilar prime;te putere si ctsupra Cel tdcut si netulburat, Ie necurate,si pe acestea gone;teDuhul Sfk'nt,Cel ce locuieste tn acela ;i grdie;te prin gura tui' Cel netulburatsi bldnd, cdnd ar fi dat Ia moarte defrayi, de pdrinti, de prieteni sau de rude, cdnd ar fi tn drum, ar mergecu bucurie,dorind sd pdtimeascd pentru Domnul. Iubitorul de pustie si de pace, fiind gonit din

13

pornestecu veselie tard, din sat sau din cetatepentru Domnul' 'spre poruncii Aceluia' Care a zissd altele. Cdci el se supune Lui' dupd cum suferimpururea astfel de rele, pLnd Ia venirect ardtdndu-se ,ir, ,rri, (Mat' 1A,22)' Cel bthttdsi netulburat' cumplit' se dovedeste tngddwitorcu cei ce-ifctc rdu sil necdiesc si,ca btnclrept'care pe nedrept irJ ,in, ucenical lui Hristos, 'suferd, tn liniste se umplede veseliesi de har' Cel ce vieluie;te se tnfioard si se pinou Domiul, nu se temede moarte' de care ti iubeste si'i cutremurd toti, ci el ;i pre aceia' care tl ucid' de Cdci num"ai ca primestecu bundvoinyd, pe nisteprieteni buni' poate sd (Jnul se cLrtremurd, dupd cum se si cuvine' de Cel ce piardd tn gheendsi sufletultmpreundcu trupul' de primejdii Cel btdnd si netulburat,pururea e inconjurat sienecijitintotfelulrdarnusldbeste'nltsenecdiestesirabdd de oameni,cel ce hevoileii se bucurd tn'truDomnul cel iubitor ca vedeceleascunse, un nebiruit' C eltdcu tsi i ubitord'epustiesidelinist e , c h ia rd a c d a rf i tnceteazd sd-si sfd;iat de o.amenipentru Domnul' nu sd se-arate mrtrturiseascdcredinla, cu vorba gi cu fapta ;i aratd Ia lumind' mirturisitor preastrdiucit al ei' ca unul care a cdstigat'o'pe care ' prinfaptele lui celebune,credintape care 'o credinldfdrd tine uir, tn addncul inimii sale' Cdci oricine are lipslt defapte' linistit,ca unul care este fapte, nu-i tntdrit si nici credinla lui e moarta dar are doar cuvinte,si care rnirturisestecd duhului' (Mat. 10,35).Cel tdcutsi ilAnd 9i linistit' a luat^sa.b1a S-apogotht pe care i-a poruncit s-o ia lubitorlulde oameni'ci'nd de mamd ;i pe pe pe pdmdnt, ca sd despartd fiu de tatd' pe fiicd

norddesoacrd.Cdci,clrlc(tn-arflprimitsabiaduhului,iubitoru d e l i n i ste n u s.ar fi l epddattotusideodihnds id e v ' o ia c d rn iilu Cel netulburatsi nici n-ar Ji o*oiA, tn fel si chip simpurilelui. fntre siesisi casnicii sdi' blbnd, cu adevdrata itdr'nit dusmdnie 14

adicd pdrinti, prieteni, cunoscuti,rude, obisnuiyisi chiar fn simturile lui, si tn obiceiurile vechi de altfel. Cdcifiind cu totul pe Domnului, nu-si tngdduiesd iubeascd pdtruns de dragostea tatdl saupe ftnnm sa,pe fiuI saupe fiica sa,mni nnultdecdtpe Mdntuitorul sdu, ca nu cumva sd se afle trdddtor al lui Hristos, ca un ucenic, ;i adundtoral celorce le-a risipit mai tnainte'Dar ACELA, Care l-a chemat, prea bun ;i desdvdrsitsi vrednic de nu se rusineazdsd-siia crucea (Marcu6,34) si sd urmezepe tnvdldtorul cel bun, dupd cum s-a scris,ca sd-si afle sufletul fn ziuajudecdtii,pe care tn lumeaaceastal-a dnt sprepierzare si moartenfficdnd voile cdrnii. si Cel tdcutsi netulburatl-a primit pe DumnezeuTatdl, i ' primit ;i pe Sfdntul din Fiut Lui ca pre Dumnezeu Dumnezetl,l-a de Duh, tn chip nedespdrtit DumnezeireaTreimii,;itntru aceastd Treime fiind pdzit va lun seatnn ;i la proroc ;i la drept, si fn credinta sa el nu se va uita de-i mic sau mare, ci pe toli ti va primi tn curatd inima sa, ca pe niste uceniciai lui Hristos' Si sau chiar de va addpa;i va hrdni pe un nedreptsal4un necLtrat viitoare. Cel el chiar un necredinctos nu-si va pierde plata sa se supunedepltn Celui ceporunce;te: Veniti tdcut ;i netulburat Ia Mine toti cei obosiyisi tmpovdrati (Mat. 11,28), ca sd luati jugut Meu prea bun ;i sarcinaMea cea usoardsi nedureroasd, Si spre odihnavoastrd. ca sd spunpe scurt un lucrufaarte rnnre si prea bun, iubitorul de singurdtate, de netulburare si de blAndele,nu numniwcenic;i urmitor ti esteMkntuitorului nosttu Celui de obste,ci ;ifrate adevdratsi tmpreundcdldtor cu Ddnsul, dupd cum s-a spus,cdci gi el tntocmai ca ;i Domnul, Carele de spune:,,fnvdya1i-vd la Mine, cd sunt blhndsi smeritcu inirna (Mat. 11, 29), prirneste ;i odihnd veti afla sufletelor voastre" nu nwmni inchisoaresi lanluri, ci 9i pdlmuire si osdndire ;i lovituri cu pumnul.Se lasd sdJie biciuit pe spinaresi scuipatpe
15

;t fald. Ca un rob std tnainteaiudecdtorilor sdi, afld'ndu-se tn minunatd,urmdtor lui Hristos- Care esteacesta? aceastd faptd Sd se tintuiascd de lemnwlCrucii, sd se rdstigneascdtmpreund Ba cu Hristos, ca tot fmpreundcu EI sd seprosldveascd' cautd sd se strdpungdcu piroane si sdfie tmpunstn coastd,tmpreund cu Ddnsul, si otetul ;i fierea le gustd ca pe o hrand zilnicd,tntru Si amdrdciuneasufletuluisdw. primeste ocdri ;i batiocuri, si,lucru de fttnre nevoiesi mdntuitorfoarte, se roagd pentru cei ce-ifac rdu si primestesd moardfdrd cinstepentru ei' Vezi dar, ascultdtorule,cu cdtd tdrie a primit cel iubitor de singurdtate ;i de liniste si cel prea NAnd fu brazdelesufletului sdu sdmdntaprea sfAnfi a prea bunului sdmindtor, a lui Hristos, Dumnezeuluinostru, ;i cum se strdduiestesd aducd rod dupd cuviintd, ctt spor, adicd mni tntdi un rod care se ridicd la treizeci, pentru tncepdtori,apoi pentru ntijlocii, cel de ;aizeci, si apoi, pentru desdvAr;iti,rodul cel tnsutit. Cu adevdratpreabun stiutor de carte se va numi cef netulbut'at, cdci tn mare cuviintd a tnvdlat si s-a deprins sd cdldtoreascd tn calea cea nerdtdCitd, care duce la tmpdrdtia Cerurilor. Cu ade,-dratacestas'a deprins sd arunce celenoi ;i celevechi din visteria sa. Asa s-a ardtat si s-a cunoscwtfericitul acesta Isaac, si alcdnitor de osteneald trudd, al sfintei si prea cinstiteispre pornire a ardtat si mdntuire cdrtii acesteia, care,cu dumnezeiascd netulburdrii, spre irebuinla doritorilor- De aceea,tnt1m' calea pindndu-vd, vd rog ca niciunul din voi sd nu se leneveascd, aplecdndu-seasupra scrierilor tnlelepteale tnteleptuluiacestuia si nici sd le citeascdfdrd luare aminte, cdci toate tnvdldturile lui pline de Dumnezeiascd de sunt izvordtoare miere;i mAnmftoare, si si de Har. Cu adevdratmultd tnlelepciune pricepere tn;elepciune si a avut bdrbatul acestadumnezeiesc minunat' De;i toate ale lui, cum au fost dintru tnceput,su'ntascunse,dupd cum se si 76

cuvine,tnfala unor nevrednici noi. Dar cine esteacestIsaac? ca Un cetdtean Cerurilor, tnger pdmdntesc, fiu, ci strdnepot al nu al aceluia,deDumnezeu preafericit si asemdndtor Dumnezel, lui Avraam.Al lui Avraam cel iubitor de strdini si sttpustntru toate iubitorului de oameniDumnezeu.$i tl nl{mesc acest{saac, pe strdnepotal lui Avraam clui mare,pentru chipul curnse teme de Dumnezeu pe si-L cinsteste El, si cum ii ascultdporuncile tn curdtenie;i desdvdrsire.Sepovesteste, Isaac acesta isi trage cd spita neamuluidin Siria si a fost crescutin Edessa Mesopotamiei. Tot de acolo se trage, dupd cum afldm din SfinteleScripturi, ruai sus pomenitulAvraant, cel iubitor de strdini si rninunat.Cuviosul, asadnr,ndscutsi crescuttn Mesopotamia pdnd Ia vArstubdrbdyiei, tot de acolo a scossi izvorul cel limpedesi nedesertat pururea si curgdtor al sfintelor si prea inteleptelor Scripturi (dupd cum reiesedin scrierile sale); gi luptdndu-sein lupte asceticemari si mni presusdefire, din hotdrdreDumnezeiascd prin descoperire, si a dobdndit Episcopia cetdlii Ninivei cele de Hristos iubitoare, cdci era prea tnvdtat si iubitor de faptd bund, mult sporit, cw adAncd cunostintdsi dulce la cuvdnt. Cdci cine dintre cei din tara lui s-a ardtat vreodatd ca el, cw urd desdvdrsitirpentru actul pdcatului, cel ce estevrednic de ocard,plin de defdimare prin faptd a pdcatului, ;i vddinduJ prin scrierile sale,le-a adus tl{turor tnfald cc sdfie biruit (pdcanl)? Si el n-a cdlcataceastd tnseldciune,spre sfd.rsitulvietii sale, nici la bdtri.nete, ci tn puterea tineret[i, in prea frumoasa floqre a vd.rstei,cu cinstitele sale picioar o a cdlcatpe ea, a subtiat-osi a mdcinat-o,si ln firhnd i-cfdcut sfArsitul.Apoi chiar fnfaya cea nerusinatda lui Veliar a aruncat-o, ca iardsi sd o lingd pe vicleana ticdloc.sdsi urdtd arnigeald.,fnsusiprea vicleanul si necuratulsi afldtorul ei, blestem.atul diavol, sarpele cel ce se ftrd;te ;erpuind" Mare este,fratilor, acest prea sfinlit bdrbat, nu numai pentrwminteasi priceperealui, ci si pentru viata lui pilcluitoare
C-da43 coala2
1'7 LI

pe trdit tn vremurile cele'mni de si mdntuitoare.Cu toate cd a or.mari' cei nt ii cuv o; il or P dr.i il or no; ff i cel ';; ;," ;";";ul, tn u' ^ocliniurut Sf' Antonie' a toatd de la tnceput:adicd tn i'*i celor si Pahomie si Pafnutie; lumea si Arsenie,Ammonie'Palamon mult duph acestia'el n-afost.mni cu toate cd tn tirnp a venit cu pdrtas cuvdntului preios de ei cu feli vieyiica-unulo'u "o celuilucrdtorsideDumnezeuluminat,sivietiiceleideDumnez tngerilor Cdci cu totul asemenea ochrmuitesi propovdcluitoare' si tntelept' tntru totul priceput s-a aflat, precunt adevdrwlaratd' le si noi si a celeistrdine'precum al cunoscdtor Sffip"i'i'i vtechi cate si tnvdtdturile l-ui'.pe aratd celor tntregi la minte scrierile iubitorul de curatul' cLtviosul' le-a desdvdrsiteI,pr:eatnpeteptu-l' a tnfrdndrii ;i de sdraci' cdlduzadesdvdtsitd frati, de strdini ;i tntreit mnre si ve;nicfericit' cdci dascdlulnetulbwririr,Isaaccel un pwtttic iubitor de lini;te si de era un foarte nevoitor sihastru' de lumea toatd qi de singurdtate.St u-o t"iai'puno.u'Hri,stos tnsd;i ae pdrinyi' de rude' cle trup' de a"'ii*'' cele din h,tme, tn locul Cdci imeneascd'as{t cc{nimeni altut' ftrea si sinttirea s-a sdldsluitacest' sufletul sdu tuturor acestor bu''nuri'tn sfdnt "ri-nrttt tmpletit'ferecatcu lant al DuiuLtuiSfdni' Cel.din trei fire c eias a fn{elepciuye',CuL:f*t ::, ur, mir gdr itar si ct't'ct D wmnez cufapta' cu lucrur{ putereu' Si cu, cuvintepotrivite' ne-a"invd'tat sublirim;a $inelea) gandurilot si cu vorbe oAu'a-'oiui9i toatd dat''o la iveald' ardtdnd ce este a celor asclrnse atdunsi'osi a cea rea si n ga'duri' adicd minciuna negrw ;i ,u u"' 'o':;u luminos ca soarele' ,p'" d'uo'ubiride aclevdrulcel tntwnecatd,

C a t n s tr d lwcir e d ecuratdlumindsdcdldto re a snw cadddin a t c d a c e iCe mdntuire si sd lucrarea linistitd ceaspr"e tmbrdpisat "*"o;ir:n;r"o bundtdti' fiindcd s-au supws acelor nesiric(rciaase sd aleagd cei cwmintipartea cea Mdntuitoruh'ti,care a paruncit bund, linistitd ;i fdrd de griii' 18

Deci repet, slr nu se apropie nimeni de luminatele si dumnezeiestile scrieri ale acesfuibdrbctt, avdnd minte rdtdcitit. Cdci celpierdut cht deputin fn celetrupesti,si tn,-dluittn cdderile ,"ietiinu se apropie de cuvdntulviu;i puternic al acestuia.Cdci unul ca acestatncri n-a scdpatde mdnia cea viifoare, nici nu sa supusporuncii Domnului, care zice sd iubim pocd.intasi sd dim roade bune tntru di.nsa. Si de vreme ce rut vrea sd se supundCelui ce cu toatd tntelepciunea priceperea ne mdnd si spremd.ntuitoarea pdsune,pentrwce se atinge ticdlosulfdrd de grijd de cele neatinse, de ce nu sade ascunstn rdutdtile lui, pe si avd,nd vistieria sa, dupd cum ii e obiceiul,grdmaddmnre cie tn pdcate,cumplite,cu rdutate?Cdci a pdcdnit prin zgomot,prin agonisealaceamultd, care se lucreazdtn aceastdviald, tulbwratd si necdjitd., urAcioasdsi urdfd, spurcatd, plind de tot felul de pdcate, care estepartea mirenilor,Jiindcd ei vor sd umble departe de calea cea strdmtd si grea - tn mij{ocul cdii celei largi;i late" trnsd cel ce doreste sd scapede ucigasul diaval, ;i pofta cea urdtd sd o lepedesi capul sd ;i-l scoatd din mdna ;i din viclenelecurseale sffipAniilor celor depdrtatesi tntunecate, sd si ,-estejeascd iubirea de Dumnezeu poftc'cea atdtdtoare,care cu biruie to(ttesimturile din afard si dinlduntru, ca sd nu suspinesi sd nu trdnddveascd intrrtrea fu c1mpulluptelor (arena)ascetice la si ca sd nu se bdnwiascd sine-sicle neputintd tn lupte si in pe tmpotrivire.Sd nu se abatd de la pornirea lui, care estepornitd spre cele mni bunefapte. Sd nu facd din viata asceticd cea minunatd, a viald ca oricare alta. Sd nu prefacd viata cea in chipul Crucii, fntr-o viatd de rdsfa! gi de dezmierdare,iubitoare de trup, din pricina sldbiciunii si a lenei sale. Ba rnai mult, oricAtar fi cinevade ne[scusit de nerdbddtorla osteneald si tn Iume, el sd se sileascd a se ardta foarte iscusit si tndeluns

19

i
rdbclitor,tnvremeccdndseridicdasuprd-iscdr.beleceletrttpesti adevdratse scoa-ld i lui tn si netrupesti, carnect si tn dwh'cdndcu o Pentru cd toatd ispita' pe care diau.olut i ;':;;;;;:;l;;iarorut. ticdlo;i - o facel!.:.:.:U-3::"' - oameni face asupranoasfi'a mdndria sau pentru pdcatele noastre' sau pentru rdbdarea, s.merenia' lnvdtdm noastrd, saLIca sa spoiim si mci mult si sd si neputinle a puterii nebiruite prin recunoo;rrrroTrioprieinaastre a Aceluia Care ne aiutd noua' Aceluict'Care toate ordnduielile Mutte sunt, st"necuprinse, prin negrdite cuvinte si ale noastrele vede ;i Ie pwne la cale De aceea chipuri si prin socotinyeliLui cele bineori'nduitoare' luptelor sale' sd Ltrnteze tn ' ,ri ,, dar)stesdfie tncunun&t urmn tnapoi' Mbntuitorului, nu pe aceia' care au drtt dintre ucenicii pe aceia' care L-au - dupa cum arrl auzit tn Evanghelii' ci urmatcutndrdzneald,carenesmintitiaurdbclattoatesmintelile' cle la tnceputul cdte s-aw apropiat de Domnul nostrt't' pe urrr'd' cea depe propovdduirii sate,pdnd Ia patima Sa ceade 'Cruce, pe sd urmeze acei si pdnd la nioartertSa ceaamarnicd';i lumea au tncortitu'at ucenici,caredupd Sfdntasi luminatafnviere' luptelede totfelul ;i tle toatd si ou propo,d,lwtt,;t n-aufug.it de prin toate locurile' ocara pe car o primea'cu bwiurie fiecare pdmdntdlui tdrdna prin cetdli si sate si tdri, pknd ce au tntors ale Domnului io, ;f duhul lor'l-au ait tn ntdinitre'sfinte lisusHristos' si Dumnezewlui Mdntuitorului nostt"u cei ce vo[m Dar bine le stim ccesteatoatesi multealtele,;i sdcitimscrierileclu*ne'ei"tialecwviosuluiacestuia'sdnesilim citite' Cdci neprefdcut sd si lucrdm asa cum fte ildtuiesc cele scrieri, cu,toatecd prea tntelepte se ade^sdr aratd tn toateaceste gi o slatuiretn mwlte-feluri' ele cuprindo tnvdtdturd,o exercitare ' frumTsetea netu.lburdrii Cdci prea binearatd cuviasultntreaga mare a tdcerii' si mult stavl el .cea ;i tn chip sidvit fericeste alunecdunii 'defaimn'et locurille felurite gi pricinitepentru care ;i

2A

din viata ceapustniceascd, defel nu ascundeadevdrul,vddind ;i de unde si cum vin boalelecele sufletesti,cum primesclecuire si cum se tdmdduiesc tot. Dar cuviosulacestanu,numai astea de cu iscusintdsi prea bine ne tnu-atd, si altele, lucruri tainice si ci ascetice(sihdstresti),desprevedenii,foarte inalte si mari, de multi nevdz{lte, silit el sii ne descopere s-{t celor ce ciorimsd le fnvdtdrn, lucrdnd cu metode nestiute cu cuvintetnlelepte. si .li sri nL(,nesocoteascd oarecine, cd acesta ;i-a scris cuvintele sale intelepte si minunate, tmpotriva rdnduielii pustnicesti, cLtm este ardtatd ea tn cuvintele marelui si dumnezeiescului Pdrintelui nostruVasile.fn aclevdr, avbndcineva cunostintd. pricepere si experientda scrierilor asceticeale si acestui mare Pdrinte, va afla cartea de fatd tntru toate asemdndtoare aceltia, nu numai la suprafayd. mai mult va ale Si cunoastecd estedefolos atAt celor incepdtori cdt si celor sporiyi ;i desdvdrsiti.Cdci Ia tnceputsi Prea Cuviosul acesta(ca ;i Vasile cel Mare) spunetn prefala sa, cdfrica de Dumnezeu este cel mai bun tnceputal virtutii si ca o temeliea ei, tn conformitate cu cel ce a zis:,,fnceputut'tnyelepciuniiteamade Dumnezeu" e (Pilde I , 7), si aceastdteamd se noste tlin credintd, care nLL se afld tntre toti oamenii,ci numai tntru ccela, care bineau primit Dumnezeiasca sd.mdntd marelui Semindtor, cel ce a seminat a tn pdmdnt bun, tn pdmdnt care e si rodit si a fdcut roade,fte jie treizeci, saizeci,fieo sutd. Iar cei ce tntr-alt chip cu crezut,tnsd nu au fntelescuvdntul credintii, de;i lor li se pare cd ctstfel cred, si fdrd sd aducd roade. Si din pricina aceastct si intrat tn inimile lor vicleanwlsi c le-a fwrat sdmA-ntu tlumnezeiascd, cei lipsili de rod din cea ;i lipsd de team.d, s-aufdcut asernenea cdii, care a primit sdm6.nta cea dumnezeiascd, std descltisdtnainteapd.sdrilor cerului, si si hrdnesteduhttrile celemici si necurate;iar altii s-auasemdnat
)1

cu locurile cele pietroase, tn care a pierit sdmd'ntacea pufin;i rdddcinrt dinpricind cd'pdm1'ntullor este dumnezeiascd, rdmdtzeslabd, si fiindcd nu vor sd-sirabde scarbe,necazLtri, suspinesi vdtdmrtriale propriului lor trup. Iar ceilalti s-aufdcut ele orr*rneo locurilor celor spinoase,celor ce ott primit si a si cuvdntulDumnezeului MAnnitorului nostru,c6'nd propovdduit plin de desertdciune EI; dar fiindcd aveagriia veaculuiacestuia lui, tocttdsdmdnlase tneacd si ;i erau"amdgilifoarte de bogdtia 'rdm6ne pdnd neroditoare,netrebnicdsi fdrd folos' Si acestea, se aici sunt.lar titlurile cuvintelordin carteaaceasta, Ltrmeazd, precum le fnfafi;dmtn scard:AMIN'

22

AI,E CELUI INTR.USFINTI

pAnrnrELUINosrR{l

ISAACSIRUInevoitor si Pusuric, cel ce a fost ePiscoP al iubitoarei-de-Dulnnezeu cet[1i,Ninive NEVONTA DESPRE CUVINTE

nevoin{ft Cuvintedespne
scrisede el in graiul siu si tilmdcite de citre pirintii nostri si iubitori de intelepciune de linistire, Ava Patrichiesi Ava Avramie, cares-aulinistit in Lavra celuilntre sfinti pirintelui nostru,Sava.

T" FENTK{J LEPADAREA DE STNE$T

PENTKU RA"IqDIJXALA FTCINAHECEASCA
Teama de Dumnezeu esteinceputul virtulii. Si se zice cd mintea eaestemaicl a credinlei si vine ?nsuflet,cAndse desparte de grija celor lumesti, ca sl-si adunedin risipile gindurile sale, viefii de apoi. Cdci nimic nu este cu indelef,ricindu-se orAnduirea mai potrivit pentru a pune temelie virtulii, dec6t sX steacineva departede lucrurile vielii, si s[ peffeaci in legealuminii cdrlrilor celor drepte si sfinte, pe care 1e-ainsemnat si le-a numit cu Duhul, C6nt[retul Psairnilor. Abia de se afla (gi poatenu se afla de fel) om care si stie si poarte cinstea(,siaceastase ?ntAmpli

25

daci in fiindci prea repedeprimeste omul schimbarea) chiar cu pufiAri ar fi asemenea ingerii' ' i.r.*putul ciii care duce la vra\L este s[-!i indeletniceqti petreci intru m.ereurnintea cu cuvintele trui Dumnezeu si si aceasta' adicb' neavere. Cici adiparea cu acelea?!i ajut[ spre mai usor adipdndu-te din cugetareaCuvintelor iui Durnnezeu' tierdgaz Iar vei aiunge 1aneavere. ajungereala neavereiii va da Si p-rin ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu' sd ajungi la eagetarea zidirea atoat6' u."rrotu dou6,te ridici curand pdn[ la suisul spre numai virtutea. Nimeni nu sepoate apropiade Dumnezeu'decit lepn$ar s-a ca.re lepldat de lume (s-aindeplrtat de lume)' Si zic' delucrurilelumii,nuiesiredintrup'Iarlvirtuteinsemneazd'sl poate s5 se fie cineva cu mintea go1 de lume' C[ inima nu linisteasci,sis[fielipsitddendluciri,atdtavremecitlucreazi nelucrare' nici simlurite, nici patimiie cele trupesti nu stau tl gAndurile cele rele nu lipsesc,dec0tnumai in pustie' in Atata vreme c8t sufletul nu se va imbita de credinll nu va putea Dumnezeu, primind cu putere simlirea ei, el nici in picioare tlmadui t"potiolt simlurilor, nici nu va puteas[ calce celor l[untrice' !i nu materia ceavhzrtti,,care este ingr[dire a rodul acestor simte c[ socotinlaestemaic[ a stapdnirii de sine si

dou[esteslobozireadinlanluri.Firiceadintainupoateficea de a doua' de a doua; iar ceade a treia merge drept unde estecea ca si cum ele ar fi legateintr-un singur frdu' Candharulcuadev[rats-arinmu{iirrtr-unorn,atunciteama de cie moarte ar socoti-o un lucru de nimic din pricina setei pentru care se ireptate si multe pricini at afia ?n sufletul siu' Si el ;'rr ine ca cineva si rabde nevoia din teama de Durnnezeu' trupul icn:esreca 1ucruride nirnic toate,cdte Separe c[ vatlmi noi, toate i separ s. i-;: iiez:1 nrin urmare, ca s[ fie suferite de in :: ,;c:* i-,11. compalalie cu cele pe carele nid[jduieste e ffi
fiF

rie acum inainte. Si este cu neputinl5 ca noi sX cunoastem ader.druifdrd ca ispitele s[ fie slcbozite asupranoastr[. Si ca o incredinlaredespreacestea, cu de-adinsuldin g1nd,c[ pe de afl6 o parte,Dumnezeuaremultl'purtare de grijS spre om, pe de alta, ca nu existi om, care sdnu se afle sub pufiarea Sa de grij[, si cd El privestecu strilucire, ca si cum i-ar ar[ta cu degetul,mai a]es citre aceia, care au pomit s[-L caute pe El si suferl necazuri pentru El. Iar[ c0nd s-ar inmulli lipsa harului ?ntr-un om, toate pe r--ele pomenites-arafla aproape dos (contrarii),c[ci si cunostinfa i.i.in cercetarear fi mai mare decdt credinta, si nu s-ar int0lni in orice 1ucrun[dejdeair Dumnezeu,si nu s-arpune la socoteailin asamisurd purtareade griji a lui Dumnezeu,si dimpotriv[, unul ca acestaeste mereu pOndit,de cei ce in intuneric pAndesc,si sloboadesigelile 1or. a Teamade Dumnezeuesteinceputul vielii celei adevdtate cu omului. Si teama de Dumnezeunu r6mAnein suflet, impreun[ risipirea. C[ci slujind inima simfurilor, ea nu mai simte dulceala celor dinliunffu esteimpiedicatl lui Dumnezeu.Fiindcd cugetarea de a simli de organelecele simtitoarecare-i slujescei. groaza suflet, iar credin{apoate in tndoiala din iniml bag6" intiri voinlaochiar dacl ni s-artdia un mddular.in misura in care pofta c[rnii st[pAneqte ?ntm tine, tu nu vei putea sI fii cutezltor si netemltor, din pricina multor irnpotriviri, care inconjoari pe ce1aprins de doin!{. Cel ce umblI dupd cinste, nu pcate scdpa de pricinile scirbirii. Cici orice om, in urma schimbirii unor lucruri, ?qiva potivit cu aceste lucruri. Dacd pofta, zice-se, schimtrasi g0ndu1, esteodraslI a simturilor, si taci cei ce suslinci-si plzesc pacea inimii cu risipirea. gi Nu estecurat acela,carein osteneala in vremealuptei ;i gAndurile iui cele rusinoase,ci a nevoinfelor zice, ch,inceteazi

27

vederea estecurat tot cei ce intru adevdrulinimii sale,isi cru[1e91e g"T-*19::3 minlii sale,ca s[ nu priveasc[ flrl deru;in9,tqtt ate. Si chiar daci seriozitatea;tiin1gi.|ui,-lTYi-t""?t"- 1tl desfrAn s-a incredinlat cu ochii sli' el lasi totusr lucru sigur,"d" "*" saie.Si fiind sfiala, ci o perdea,?nlocui cel mai ascunsal inimii curat,sefacefecioarlsicull{enialuiestepitzititdecredinlain nottoil*c a nu este mai potrivit pentru gonirea din suflet obignuinlelorcelorvechisiindepdrtareaamintirilorcareselrus dec0t este de gi sL ridici in trup, aprinzand3 vaSar.e tulburare' adancimii de scufundareain setea de ?nv11[turi gi unn[rirea in gdnduri ale Sfintelor Scripturi' COndgdndurile s-ar scufunda in cuvhte' ca 8"rc"4u gonirii dupb intplepciunea cea strAnsi acestor intr-o vistierie, cu putereacu care se adapl din ardtarea ei - ;i le-ar uita cuvinte, omul ar llsain urml lumea 9i toate a1e migcareimaginile si ar stergedin suflet toateamintirile' carepun in ;i lumii, qi ar stergeimaginile acestea din nevoia ;"ii^f?"f" nt"1!-.l:H::],:t"*t rioi cercet5m obirnuit lor ginduri,'cu care Tainelor din ar petrece?nixtaz (rapire),in iffalnid noi' cu marea Scripturi. . , _1^- mdru Si iarlsi , dac| rnintea ar inota pe fala apelo1 Oo*"Lt"i"Etiior Scripturisi n-ar pulea sd-siscutund:,919tttt' priceapi toate cornorile din adancul loi, in toat[ ad6ncimea ca s'6 ad6ncimi' 9i 1or,i-ar fi de ajuns s[ cugetala doiinla dup[ aceste singur gAnd- al ,rrrniai Oec6tgdndurite ar? legate sff0nsintr-un ceatrupeasci' dup6 minunli - ,i* fi oprite si alerge spre firea slabi este u spus unul din purtltorii de Durnnezeu"Cici ?nrlzboaiele "o* inima 9i ndrnstareserabderlutiliie, gareo intAmpin[ viclean c[ ceie dfi afari si cele dinliuntru' 9i !q" $trtJ' ean{u}3e] eanu va estesi greu. $i dacl nu va zlbovi inima in cunostinta' nlvalei trupesti' puteasn rabdbtulburarea lucrului pe care-l punem la cAntarse Si precum greutatea tot asase irnpotrivegte prin inciinarealimbii furtunii vinturilor, 28

impotriveste si sfiaia prin inciinarea g$ndului. Si in rnisura in .-i liptti. di.t *ittt" sfiala si frica, i se dd pricini minlii sl de rlticeasca mereu; si aici in m[sura in carefrica se depdrteazil suflet irnpreundcu stipfinirea de sine,semisci incoace 9i incolo nu cumpinaminlii. Si precumcumpdna seclatinl usortn suflarea vdntului, dacl taigerile sunt ingreunatede greutf1i, tot astfel nu chiar dac[ ar incerca s-o clatine se clatinl usor mintea, oarecine, atunci cdnd esteingreunat[ de teama de Dumnezeu lipsa de te1ml d" ;i de sfial1. Si cr-rcdt in minte se mlregte tot Drrmnereu, pe atit se schimbdsi seclatini mintea. Fii inlelept si-1i pune temelie a calitoriei tale teama de Durnnezeu 9i f[rb in otot in cale,pestepu{ine zile vei sedea usaimpirdliei. in toate cite se intAmpl[ in Scriptur[, cerceteazl scopui cuvantului, ca si te adancestiin tine si intru male cunogtin![ s[ gandurilor sfinlilor, clci ei fiind cfl[uzili spre ?n1elegi adfincimea ilurninare din Harul Dumnezeiesc, simt puterea ca o tazd ingelegitoare, carelr'eceprin mijlocul versetelor scrise de ei si intre cuvintele goale si intre lucrurile Spuse .careface deosebirea cu rnareluare aminte si inlelegere sufletebscf,. Cmul carecitestestihuri mari, cu mintea goal[, i segoleste si inima si se stingein ea sffintaputere,caredd inimii gustul prea a dulce in minuna'rain{eiegere sufletului. sf, alerge sprerudele saie. si sufleful, Fiecareobisnuieste audevreuncuvAnt,careareascunsi avandpdrtigiecu Duhul, dacS in el putereduhovniceascl,trece cDtot focul de parleaDuhului. Nu insi pe tot omul ii trezeste la umilire un lucru spus puterernare"Cuvdntu.l ?nn'-insul si duhovniceste care are ascunsb nevoie de o inim[, cares[ fie goall de pdmAnt desprevirtute'a;re .rolbi plm0nteascl" 1ar6. gAndul unui om, a cIrui gi de orice celor trecltoare, lucrurile virtuiii in minte Seosteneste cugetarea nu-l trezesc,s[ doreascdsi sd caute implinirea aceior lucruri. Dezlipirea de cele trupesti ne c[l].uzeste,adatdcu ivirea ei spre lipirea ceac[ft.eDumnezeu,desi de multe ori, in economiaharului,

29

de lume' p::t* legltura cu Dumnezeua fost inainte de dezlipirea a Providenlei JJri"r" ascundealti dorinll. Randuiala cea obiEnuitl a oamenilor' Tu ins6 pdzegte estealtq decfit rfinduiala ceadeobste ia inainte' asta e rOnduiaiacea de obste' latb dacd Harui o inainte' atunci tu treabaLui (n-ai .uji fu.", daci ?nsbn-o ia merg dupi pilda c[lltoreste in caleatuturor oamenilor,pe careei primirii ,sisuie-tela in[l1irnea tumului duhovnicesc' Tot ceeace se lucreaz6,incontemplafie,si se_s6virEe$e Si tot ce se prin porunci speciall, nu estev6zut cu ochii trupulu]' si acealnicl lucreazdin fapt6, este un iucru compus' fiindcX nevoie de am6ndou[ elementele' de fo*rr"e, adici fapta, are netru9;s:; adlcl5i iontemplalie 9i de fapti, deffup-esc, {e f["t flcute cr'lgrija sl te tii celor dou[, una este' Lucrurile ?mtrrinarea din c^eie trecut' curat, nu te opres. s6l!i aduci aminte de plcatele ciridicidinnrintenumaidurereaamintirii'Sisefacecldeaici prin minte, cu folos] Llcomia sufletului inainte amintirearrut """ vilz:utl'de pofta O" 9i c0stigavirtuti, cor]irsestecu mrrlt pafiea orisice " ."1ii t" ia a""iagi j"g itug"' Mlsura impodobeste n-oprrirrl, lucruri bune' se turr.r. Cdci cele firi de rnisura, si cele socotite schirnbdin lucruri striclcioase" s[ primesti Vrei s[ fii pirtaq cu Dumnezeu?nminteata' ca carenu esterobitd de simluri?AgonisessimlireaaceleiOutceti, i.-1i 1i" milostenia,si cdnd ea se va afia intrutrl-e,-l1q:::t"'" ladeobste acelei sfinte ftumusefi, cu caretu ai asemlnarea^ "rup,ii lucrulmilosteniei'caremijlocestestrllucireaslaveiint'ecie, ?mplrtlsestesufleiului Dumnezeirea' nepecetluitl, si este o a,rnintire Unirea cea duhovniceascd putereade a se ea se aprinde cu dor aprins in inirn6, ludndu-si ci cu misurl' lega de la phztteaporujncilor,si astanu dupXfire' ca eas[ fie mult Ce in aceasta," uil[ materie de contemplalie, inima in team[ 9i cade intlrite de aceasta'Din pricina aceasta, ."1" it doit*, ceie sufletegti celelrupeEti' 9i nu-si inchide simlurile decAtaceea este altl cirare c[tre dragosteaduhovniceasci' Nu 30

cu carc?ncepe mila, precurnDomnul nosffu a zis' spredes[v6r,sirea puni Tat61ui.C[ aEaa poruncit celor ce-L asculti pe El' sf, temeliemila. vorbe;ti Una este s[ vorbesti din pllanie, si alta este-sd chiar firi s[ fie pus[ la incercare' fnrmos.C[ci gtieinlelepciunea, fdrl s[-1cwroasci grlind despre J_rimnor"^ia 3devdr, "o*ir"a sividindceledesprevirtute,cutoatec[habarn-aredelucrarea ei. Vorba din p[t,anie este clmara de nldejde si inlelepciunea f-ari de fapte este zillog alrusinei' o Ca un mester, carezugri"veste api pe perEi' ;i apa aceta lucruri nu poate si-i stingi setea,9i ci un-om care viseaz[ frumoase, asa este si cuv0niul firl faptl' Cel ce din-proprie experienl[ gilieste desprevirlute, ii facl pe cel ce ascult[' Pfou; i* implrtlgi cdgtigul tegl:t:riei 1ui' $i .i ritt*1ii hii, ca'si "rntt arunci s[mtn1a hv61lturii in urechiie ce1ce din cO$igul slu cu indrlzneall, esteasernenea bltrlnul tracov ascuititorilot iei "o mai p.arte caregrlia c6*e inleleptul trosif:,,Iat[ eu !i-am dat cu o Amorrei, am mult?ec0t fralilortli. si parteaaceasta luat-o de la cu sabiasi cu arcul meu" (Facere48,22)' de Tot omill care petrece ?n stricSciune' si cel lipsit wemelnici drept un lucru de cunostinfe,consideri via,taaceasta demoarte mdhnire aduceornului' Fel. ilin; a zis oarecin*, "'Afri.u pecare-lmusfflconstiinla,cineareirrslbunimlrrrrrieinlluntrui alevfuatinlelept moarteaca pe o viat6' S[^nu.socotesti siu doreste gtoy?i'Fentru via{a pe acela,care ndntea gi-o robeqtefricii si trupuiui' ci Leasta. Socoteste visuri sunt toate clte se intAmpl6 numai 1a te bune sau rele. c[ de toate acestea vei dezlega,nu te lasi si se duc' moarte, ci <iemulte ori, inainte de moarte ele crede-ma |afitdacbsufletul tau se?rnplrtisestede unele din e1e, veacul acesta'9i ci se duc cu le c[ pe acestea vei avea avulie in bucura-te tine in lumea cealalt|.si dac[ suntbune lucnrile tale, sunt rele' si mullumeste lui Duninezeu ?n cugetul 11"' 9^rdacl p6n[ cAndmai esti tttanttinO"-t"suspin[ si cautds[ scapi de ele'

31

in trup. Sd iei aminte cu de-amXnuntul1a orice spor, care se lucreazl in tine, fiela atiltare,fie tr ascuns.CL u de mijiocitori botezul si credinfa, ?ntru care ai fost chemat de Dornnui nostru Iisus Hristos spre lucruriie sale cele bune, impreun[ cu Tatdl si cu Duhui Sfdnt. C[ruia i se cuvine cinstea, mirirea si inchin[ciunea in vecii vecilor. AMIN.

lI"

NESFKE T,EPADAREA [}E LIJTIa SX DE E,A DESPKA ENT'NATqAKEA x/offiffi[KEA CU $AFlANn

CAnddorii'n s[ fugim de lurne si s[ ne instriindm de toate nimic nu ne despartede lume si omoard patimile cele trurnesti, din noi, si nici nu ne ffezeste si nu ne inal!6 pe noi ia cele duhovnicesti,in asamdsurdca piAnsulsi rnihnirea cu socotinli a inirnii. Clci chipul sfielii se aseamini cu smereniadragostei.$i iarlsi, nimic nu ne face sdpetrecemcu lurneasi cu cele din lume si cu cei beli de ea si neasezalt,si nirnic nu ne indepdrteazl in tainelor asamlsuri de cornorile ?nielepcirlnii si de cunoasterea lui Dumnezeu,curn o fac risul cu vorbdrie si neluareain seamS estemestesuguldracului curviei" Si cea cu indrbznire; si aceasta de vreme ce am pus ia ineercareinlelepciuneata, o! prea iubite, m[ cu dragoste rog tie, si te p[zegti de ispita vrljmasului, ca nu lui din riceasc[ sufletutr dragostea curnva glurnind cu vorbe, s6-1i Hristos, care a bXut fiere pentru tine pe lemnui crucii, si tr locui dulcelii acelei cuget6ri, in iocul indriznelii citre Dumnezeu, si ti-l umple cu mu$ime de n1luci, chiar ?nvrelnea cdnd esti treaz.
,7L

Iari c0nd vei dormi, se ii-l robeasc[ visurilor celor necurate' a ciror putoaren-o suflr ingerii cei sfin1iai 1uiDumnezeu,si astfel si fii pentru ailii pricind de sminteald,si pentru tine insufi, ac al plcatului. Sileste-teasadars[ urmezi smereniei lui Hristos, ca mai muit sl se aprind[ focui, aruncat de Dfinsul ?ntrutine, care scoatedin ridlcini toatemisc[rile lumii, c[ ele ucid pe omul cel nou si p6nglresc cur!ile Domnului celui Sfnnt si Atotputemic. Cici indriznesc si spundupl Sf. Pavel (1 Cor. 3, 76):,,Bisericl a lui suntem". S[ curllim deci Biserica Sa, precum 9i El este intru Ddnsa. Si s-o sfinlim, curat ca si binevoiasc[ a se si16s1ui precum Sfnnt este gi 81. $i s-o impodobim cu toate fapteie cele bune si de cinste. Si s-o timAiem cu timflia incetirii voinlei prin ruglciunea cwatd din inim[ (a inimii pe care n-o poate face p[rta.sul miscirilor celor dese ale lumrl. $i astfel sufletul va fi umbrit de norul slavei lui Dumnezeu, si lumina mlririi Lui va strlluci tnlluntrul inimii. Si se vor umplea de Har 9i de fericire toii locuitorii cortului iui Dumnezzu.Iar cei neruginali si neobriza! vor fi lipsili de flacdraDuhului Sfdnt. Asadar, frate, umple-te pe tine de oclri zic2nd: ,,Vai de ta mine, suflet ticdlos, ci s-a apropiatdespdrlirea de trup! Pentru ce s[ te bucuri de nigte lucruri pe care ie vei p5.r[si si de a cdror vederelipsit vei fi in veac?Ia arnintela cele dinainte, si cerceteaz[ iaptele tale, cum si ce fel sunt, si cu cine ai petrecutziiele vielii tale, qi cine a primit rodul muncii de pe ogorui idu si cu luptele in tale pe cine ai veselit,pentruca acelas[-1i iasbin ?nt6mpinare, ta, pentru ca vremeaie;irii tale. Si pe cine ai bucurat?n c[lltoria s[ te poli odihni la limanul aceluia' Si pentru a cui bucwie te-ai ca nevait cu osteneala, s[ vii la dAnsulcu bucurie, pe cine !i l-ai i6cut prieten in veacul cel de apoi, ca acela si te primeascl la at iesireai4 in ce tarnlL fost niimit, 9i cine-1iva rdspliti munca la ta. apusul soarelui,la plecarea
C-da43 coala3 J-)

estepafiea m' ' Tu cerceteazl, suflete, s[ vezi in ce plmfint amlrlciune pentru cei si dacl ai ffecut prin ogorul care rodeste

ri

Lru;;;;;i'

E i6u mai muit sufletutrui,cici aceastuoiitttt"gtt p* D't'**"zeul I izvorascl cuvinte -l Or.ar:.t i"ie 9i arderilecietot''Din gr-ui s[-ii ) plAnsul t6nguire,carebucurftpe Sfin1iiingeri'.scatdhtalata'cu de Duhul Sfdnt 9i s[ te : ochilor tii, ca s[ se odi]rntu'"h peite tine ] cu lacrimile tale pe ;p;; pt tine de tina r[ut[!ii taleatmblanzeste si pe'Marla' ca Stlpinui tilu, cas6vie la tine' Cheam[ pe'fuIaia si te ?nvelecuvinte tdnguitoare' Strig[ cfltreDomnul: n os&'u' nu[[ciu ne: I) oarnneIi susel{ri stoase'Dumnezeul jale si de rnilostivire ,ure uru'p?uLuiLazis nplins 9i ]ac1r':{ de Cu nrele cele ar-nare' pit*", peste el, primegte ;i iacrirnile Tale timiduieste ^i ine1e.Cu r[nile f"ii*if* Tale vindecl eut#if* curdlestestngele meu 9i amestecl rinile mele' Cu sdngeieTdu iIAu ceiui f[c[tor de via![' in trupul **t *ou?uma Truputui sufletui ?ndulceasc[. Fierea cu care ai tost aJapatd! vrijrnasi' s[ potrivnicui mi-a dat-o ineu lu0nd de ia el amirdciunea, pe c&re Crucii' s[ ridice citre u-o U"urr.Trupul T[u ce1?ntinsi:J lemnul fu jos' Capli T6u' czne care Tine minte ar"r'tea,pe dracii zu tras-o pe$uit de vrbjmasi' pe Cruce s-a plecat, si inalle capul meu cel lVlf;iniietui*, t*1" ti*t*lt* pe Cruce de necredinciosi' Preasfintele precurnpreasf5nta si rn5.ririice pe rnine din pr[pastia pierzftii'

mdhnirea rli glassi-1istrisl cu suspine

Ci

a Fala Ta Gura a fag[duit. Ta,care qt*it f""YYt,?i -?i3i.i; pangailtt cu flrldelegiie' Sufletul fala *"u

sI strlluceascb "*u m[ c[lLuzeascl T6;, F carepe d.-* i-ai Oatiat[lui T'[u' s6 Ta, cu harulTiu. Nu aduciniml zdrobit[in c[urarea ffi{i"" pe ?ntorc fit ri;i *" arnpocli4[, nici fringere, careamAndoui C[ci mdngaiere' 1or. la mastenirea Nu am, Stifine, lacrimi de t* *inttu mea de celeiumesti' 9i nu poate:1 il;"itu:u-u nu multelspites1 inimarnea?n R1cinr-s-a spr*fine cu zdrobire. Tine. ci,'Doamne 1a ,i *ul poate?ncalzi lacrimiie iubirii cltre
J+ -/

lisuse lkistoase, Dumnezeuisi vistierul bunlt[,ti1or,dlruieste-mi poclin![ deplini si ilirn[ zdrobitb, ca s[ ies cu tot sufletui in ie,rtareaTa- C6ci iAre de Tine sunt strlin de tot binele.Asa dar, Cel ce Te-a scospe Tine harul Tdu. Tat61, Bunule, d5ruieste-mi ?nnoiascl t'[sdturile Chipului din sdnul Siu rnai inainte de veci, si Tiu intru Mine. Eu Te-am pirisit, Tu s[ nu ml pir[sesti' Eu am plecat de la Tine, Tu pleacl in c[utareamea, si f6-m[ s[ intru in ?nimagui Tiu gi m[ socoleste numlrul oiior turmei Tale celei impreunx cu ele din verdealadumnezeiesalese,ii me Huhneste tilor Tale Taine. Cbci inima 1orcuratl itl esteTie s[lq 9i severle kr ea (se iveste) strilucirea descoperirilor Ta1e.Si strllucirea este mangiierea 9i odihna tuturor acelcra,carepentru aceasta Tine s-au nevoit cu necazuri si cu chinuri de tot feiul. De care strilucire sd ne invrednicim si noi, cu Harul si cu iubirea de oamenia MAntuitorului nostrulisus lkistos ir vecii vecilor. AMIN.

lil.

PEITTKUTXNNTAKTAREA DE LUI9TE CA SX

NU T$EBUTESA F{E ?nSrAnprnnrAm $I

Cu ixpNAZNNALA SPRE D{;FTNBZEU"C[;

SA NN TAPilDM,cr SA NN frXTAruruEF{TI}XA

NEiNDoITA cKEDmTA, cA {;NIE cA"nE

STTi,AJA ST FAZA AVEM PN DIJIITNFjZNU
Dac[ te vei afla'rrednic si petrecitn singurltate,?nimpirl1ia cireia sarcinile sunt usoare, si nu-ti dea ghies gAndul t[u cu teama, dupi cum ?i este obiceinl, cu multe feluri de gAnduri schimbitoare si trecitoare, ci s[ fii gi mai muit incredintat, ci este

35

in Pdzitorul tiu impreun[ cu tine si cu deadinsui?ncredinlAndu-te inlelepciuneata; cd,tu,cu toati zidire4 sub aceiasiStepansunteti, Care toate cu o miscare (gest) le misc[ si le clatinl, imblinzindu-le si chivemisindu-le.Si c[ niciunul dintre robii Lui nu poate s[ vatemepe weun tovar[s de robie, fdri werea Stipdnului, Care toate le ingrijeste si le ocdrmuie;te. Si indafi scoaii-te si nir indrlzneste. Si dacl vreunoradintre robi li s-a dat slobozenie, penffu orice lucru. C[ci nici dracii, nici fiarele cele li s-a dat s[lbatice,nici oameniicei rii n-ar putea s[-qi plineasci voia 1or n-ar striclcioasl si pierzitoare, dac6, ingldui voinla OcArmuitomlui si nu ie-ar da El chip ;i putinl[. Ci nu asta?nseamnla fi siobod, ar c0nd poli si lucrezi orice. CIci, dac6" fi fost asa,nici un trup zidirea Sa, ca sI se apropiede ea n-ar fi viu. C[ nu las6Domnul stdplnirea diavolilor si a oamenilor, si sd lucreze intr-insa voia 1or.De aceeamereusI zici cite sufletul tdu: iat6, am pazniccare m[ pdzeqtepe mine si nici o zidire nu se poate ardtafoiaintea mea, de nu i s-ar daporuncl de sus.Asa dar crede,c6 nu cuteazl s[ faci v[zute ochilor tii infricos[rile 1or, si nici urechilor s[ le fac6.auzite.(llci de ar fi avut Arg[duin![ de sus de la Cel Ceresc, n-ar mai fi fost nevoie de cuvdnt,nici de cuvinte, ci voinla si-ar fi plinit-o cu fapta. rneu,ca cei Si iarisi, zi cdte tine: ,,deestevoia Stdpd.nuiui clci nu rli si stlp6neascl zidtrea,eu primesc bucuros aceasta, vreau sI zldimicesc voia Domnului meu. $i astfelin ispiteletale si te vei umplea de bucurie, cunoscOnd cu adevlrat simlind, cb voia Domnului te ocdrmuiestegi te cdlIuzeste.Deci intdregte-,ti inima ta cu nidejdea innu Domnul, gi si nu te temi, nici de ingrozirile din vremea noplii, nici de slgeata carc zboud ziua. C[ci credinla dreptului - zice- ceain Dumnezeu,si itnblAnzeste a*semenea oilor fiarele cele sdlbatice(Poatedin Evrei 11, 33). Nu sunt drept, zice,ca s[ pot nadijdui in Domnul. Ci tu cu 36

penftu lucrarea dreptilii ai iesit in pustia cea plinfi de adevLrat te-ai flcut ascuititor voinlii lui Dumnezeu. nevoin{e,si cu aceasta Deci in zadarte nevoiesti, cnnd portj acestenevointe, cici nu voiesteDumnezeunevointa oamenilor dac[ nu-I vei aduceLui, ca o jertfi a dragostei,osteneaiata. Fiindc[ toli cei ce-L iubesc pe Dumnezeu atatd aceeasi socoteal[ - nevoindu-se pentru dragosteacea ciltre DAnsul. C[ci cei carebinevoiesc si trliasci cu frica de Dumnezeu,in Hristos Iisus, iau asuprd-lenecazuri si prigonire sufbr;ci Domnul ii face s6 ajung[ in stipAnireacomorilor Saleceleascunse.

Despre sporirea,careyine din ispite,cAndle ribdim pe acestea mulfumire si cu birbitie. cu

bltrdn A zis unul dintre Sfinli: ,,Era un sihastruoarecare, cinstit, si m-am dus odati la dAnsul,ci eram scdrbit de ispite. Si pejos. fi eu, dupl ce l-am sirutat, erabltrAnui bolnav si zdcea m-am asezatlAngi dAnsul si i-am zis: Roagl-te pentru mine, Plrinte, ci foarte multd supd.rare din ispitele dracilor. Iar el, am deschizdndu-si ochii, a privit spre mine si a zis: Fiule, esti prea tdn6r, si Dumnezeunu sloboadeispite asuprata. Si i-am zis lui: Desi sunttilndr, am ispite, care se cuvin b[rba1ilorin v0rsti. Si el iarisi a zis: A.sa dar voieste Dumnezeusd te inlelepleasci. Si El i-am zis: Cum sI m[ in{elepleasc[?In fiecarezi gust moarteami-a rispuns: Taci numai ci te iubestepe tine Dumnezeu. Si vrea s[-1i dea Harul siu. (Acesta era rlzboiul cu somnul). Si iarlsi a zis: Afl[, fiule, c5 timp de treizeci de ani am dus rlzboi cu dracii; si trecdnddoulzeci de ani nu primeam ajutor de fel. Iar cdnd a trecut qi a1dou[zeci si cincilea an, abia atunci am inceput s[-mi aflu odihni. $i in cursul anuhri s-a inmuilit odihna. Si
5t

trectnd a1doulzeci si sapteiea tncepAndal doudzecisi optulea, si si odihna seimpiinea si mai mult. trarh'ecAnd cei de a1treizecilea, si ajungAndspresfArsit,asas-aintdrit odihname4 inc6t nu-i rriai stiam nici mlcar m[sura, Ia carcsporise.Si a unnat vorba: C[ de voi vrea si mi scolla slujbamea, sunt ldsatsl slujesco singurl slavi si numai decdt sunt rdpit la Dumnezeu si, de as sta chiar trer zlle, n-a; sirnli nici o oboseali. Iati ce nesfdrsitbodihni s-a ficut prin lucrareavremii celei indelungate.

mintea Ca p[zirea limbii nu nurnai trezeste Dumnezeu, ajutl si la infr$nare. ci c6re

Era unul din p[rinli si mOncade doui ori pe s[ptlmdn6 gi ne-a spusnou[: in ziua in carevotbesccu cineva,nu pot s6-rrri pizesc rdnduialapostului, ca de obicei, ci sunt silit sI dezieg. Si arn inleles cL pilzkea lirnbii, nu numai c[ trezestemintea cdtre cu Drurrnezeu,ci si lucmrilor ceior vdzute, care seTucreazil truputr, si ea le d5 o mai mare putere in ascuns,ca s[ se sSvArseascd, le precurn au zis F6riniii: ci lumineazl spre lucrareacea ascunsh, pdzirea gurii trezeste constiinla citre Dumnezeu, dac[ intru cunostinli tace oarecine. Sffintul acestaera foarte obisnuit si in privegheze noaptea.Pentru cb"zice: tn noaptea aceea, care psalrnilormX odihnesc, treaz p0ni dimineata,dup[ cAntarea stau m[ iari dupi ce mi trezescdin somn,in ziua aceea fac ca un dus din lume 9i gdndui plmAntesti de fel nu intrl in inima mea si nici nu am trebuin{d de pravilele cele rdnduite. Si toatl ziua aceeao petrec in r[pire. ci tntr-una din zile s-aintdmplat de am rnOncat, trecuserl patru zile, de c0nd nu gustasemnimic, si m-am sculat penffu slujba de searI, wAnd sd mlndnc apoi. Si m-arn oprit in curtea 38

mult, 9i incepand o singurl chiliei rne1e,cand era incd soareLe rnea si de atunci am rimas fir[ sa s1avi,am fost r[pit de strujba stir.lunde sunt si arn siat asapflni ce in ziua unnltoare iarl;i a rislrit soareleqi mi-am ?ncdlzitfa1a.$i atunci cdnd soareletot mai tare m[ suparasi-mi ardeafa!a, s-aintors spremine mintea mea;gi iati am v[zut c[ era iltAzi, si m-am bucuratin Dumnezeu, c[ Harul I-ui atfit de rnuit serevarsdpesteom si de cfiti mirime invrednicegteE1 pe cei ce aleargl dupd Ddnsul. Ci Lui i se cuvine cinsteasi mareacuviinid in vecii vecilor' AMIN'

lv"
DESFKE FSF-TE LUFFHT
' Adev[rat este euv0irtul Domnului pe care l-a spus El, cl nu poate ninieni si-si castigedragosteade Dumnezeu odatf cu cu pofta de lume, nici s[-si c0.;tigep6rt5'rsie Dumnezeu,cit timp si estep[itas ai lumii, nici s6 e'lbitgnJrL de lume 9i de Dumnezeu. de lui Dumnezeule plrdsim pentru slava desarti, sau CAndcele de sila ffupuiui, ni'':l,ti dintle noi se pieacfi spre altele: unii s-au ?nvoit si iucreze cele ale ?mpirifiei cerunior, firl s6-si aducb amintede poruncaDornnuLui,carezice: cltre irnplralia cemrilor, Su Daci aveli toat6 grija voastr"S firii voastrecelei nu v[ voi iipsi pe voi nici de ceietrebuincioase vlzute, ci ioate se vor ad6ugavou[" CE nu vi voi lisa s[ va ingrijili de ele. De pxsSrilecele lipsite de suflet, care pentru voi s,rjnt-zidite,s[ se ingrijeasci Durnnezeu, si de noi s[ nu aib[ grij6? Nici de cum. Pentru cel ce se hgrijeste de lucruritrecele cele trupesti fi duhovnicesti, sau micar de vreunul din acestea,

39

la flr[ s[ aibi grijl ci elelin preapulin ;i i se-dau staupregdtite vreme.Iarl cei cemai muit decdtsecuvineseingrijestedecele ?nsi ne ' trupesti,flrl vrerealui, cadesi de la DumnezeuDac6' Domnuiui' grija celorce suntf[cute pentrunumele smmseducem El insuEit" uuingtiii gi detrup 9i de suflet,pernisuranevoinfei noasre. ?n insd noi s[ nu ciutlm s[ simlim pe Dumnezeu cele

n
Y

ci s[ trupesti, in loc s[-L simlim in lucrurile sufletelor noastre, noastri spren[dejdeacelorviitoare' Cici mAreitem toari lucrarea doreste cine s-a dedatodati, din dragostesufleteasclla virtute si iarSsi deslvargit s[ o lucrezeinffu sine,acelanu semai ingrijeste ori.inglduie de cele tupesti, fie c6le are, fie c[ nu' Si de *]1:? lasa SaSe cei Durnnezeus6 fie ispitili cu acestea imbunatatttr,Sr trupurile ridice asupralor reie din toate locurile, si ii lovegtein ii 1or ca pe lov, ii sirlceste si ii indep[rteaz6' de oameni' 9i apropie loveste-in toate ale 1or; ci numai de sufletele lor nu se dreptflii' nu se poate vltimare. C[ci dac[ vom c[lltori in calea chinuiascS' s[ nu ne ?ntampinemAhnirea si trupul nostru s[ nu se ?nb o a l [ siin d u r e r e ,ginuputemrim6nenesch imb a li' d a c 6 ' cu pierzare iubim viala in virtute. Iar[ cel ce petrececu pizml si osfindi' Iar de suflet, sau ?n orice chip se pigubeste, acela are dacdumblandcinevaincaleadreptlliisif[cdndu-9idrumcltre intimpll Dumnezeu, inconjurat de mul1i asemeneasiesi' i se ci s5 nu weo ispiti de acestea, se cuvine s[ se intoarc[ din cale' lui primeasci firi cercetare si cu bucurie, 9i sb mullumeasci -D*"*u, ca i-a trimis un asifel de Har. Si pentru Ddnsul s-a irrvrednicitsicadS'inispit5'qis[sefaclplrtaslasuferinlele carg Pgntru Prorocilor si ale Apostoliior si aie celorla$ Sfinfl' la draci' au caleaaceasta rlbdat necazuri,fie de la oameni'fie de putinll si fie de la trup (cici firl voia lui Dumnezeu nu estecu pentru ca Dumnezeu si i se facl seintAmple si sdvin[ acestea), 4A

alt pricin[ de dreptate' C[ nu poateDumnezeu s[ foloseasci in p" cel ce dore;te si se apropie de DAnsui, decOtnumai "frlp dindu-l in ispita p"ntt t adev[r. Pentru c[ omul nu estevrednic se de o asamirime: s[ fie ispitit pentru cele Dunmezeiesti,si s[ sf. bucure f6r6 Harul de la Hristos. Mlrturiseste despreaceasta pentru Pavel. C[ lucrui acesta,- a fi cineva gata s[ sufere se nidejdeain Dumnezeu,- esteatdtde mare,incdt cu adevlrat nrmiste Har. C[ci zice:,Deia Dumnezeuni s-a dat' nu numai si s6credem?nHristos, dar s' si suferim pentru Er' (Fii. 1, i5). precumscrie Sf. Petru in cartealui: ,,Cdndpitimiti pentru dreptate' (1 ierici,ti sunteli, cici de patimile lui Hristos v-a1i implrt{it" in Petru 3, 14). De aceeanuin r[sf[1 !i se cuvine si te bucuri si necazuri sI te posomoristi La fati, si sl crezi c6 n-au ce ciuta in necazurilein ealea lui Dumnezeu' C[ din veac si din neam neiun, cu Crucea si cu moarteasecalci pe caleaLui' Si !e yde ai Ca i1rvin acestea? s[ afli c[ din Caleaiui Dumnezeuiesi' si o vrei plrlsit pe ea. Cd tu nu vrei si mergi pe urma sfintjlor' ci petreci?n ta-fi Se,"tti 1ieo alt[ cale, a ta, si f[r[ p[timire vrei sl aceacale. C a le a lr r iDu m nezeuest,ecruceadefie c a re z i. Ch n ime calea nu s-a suit la ceruri cu rlsflful. Ci gtim bine, unde duce restelului. Pe cel ce din toat[ inima s-a dat lui Dumnezeuniciodari pentru Dumnezeu nu-1 scutestede grij6' Aceasta este a suferi adev[r. $i din {aptul c6-i trimite Dumnezeunecazuri' cunoaste omul c[ se?ngnje;te Durnnezeude el' Pe cei care petrec intru ispite, nu-i iasl Providenla s[ cadi ?nmdinile vrljmasiior. Mai cu seaml, dac6 s[rut[ ei picioarele r"ini proprie' frafilor, daci acoperl vina ior si o ascund,ca pe CI si Cei *e voieste si dorestes[ fie lipsit de griji in trumeaaceasta, cararea in aceiasitimp sepetreacaintru vif;ute , acelanu urrneaz[ cu aceasta.Cici dreptii nu se invoiesc spre fapte bune' numai

41

din pricina ispitelor' voia lor, ci si cu voia 1orajung ?nlupte rnari' Ci un suflet cu fi-ic6 de ,a fi ," p,rrU rlbdarea lor ii ?ncercare' trupeascb'Pentru c6 "u Dumnezeu nu se a**" a" nrci o pbgubire pdna suflet nidijduiegte inru Domnul de acum 9i un asemenea in veac. "AMIN'

v.
*n DAStrKA DKPARTA"RnTa tu[Irxa, Dn T$Ag'a CAXN HN TUKBUK,a ffiFTgEA
Dutnneeeucanenilor prin indoita Muiti cinste ab'dtbzit" i""agn'.xp'i"**t"-udat1*rs[deschi{tr[prefi]tindeneausaeea 'inchis6,cas[intret*'tu*ogtintaceanrfintuitcare'Iardevrei

qg

vei tng-otrsi.rru qied,Iara *uttoiO"rprecele*pot*,fa-!gtng3q alt ?n-;a{dtor, ma'rtor,

ai ,a J"no*ti u"!*t*^ si din af.atb. alr ;;; calea'adevxrului' ;ad;;;dt* ?n ;;;- --a -*si uneia ca *irrt*'toru.riuia nu pcate schpacleuitare. usi. n*-;iJescniOe t-Inulctile a fost?nstare aeeasr-atn!et*pnl***u

a 1td ;;6 &t ui"*9 to oerqme' il i* :3, 5"fi :'f"1 .**,'fuoe*"*1fireasci' dela 35" clati L3vTacea

l ffi6;#:;;;l;p;;" cea I* fAet*iry:,Y1*" legea ilr"ffi o*rl*l este'coirternplar* or'

a r.iiJalti-^ o^ta omului dupI i dlcare pon:ncil bun$voie de.picinilepatimilor' Celce** u" *O*p'Aieuhde p[catului sunt: u"*lu tlia-rrcie esteatrasde pdcat'Iar pricinile I{u doarci acestea tmpului' ;;;1,^f";"iie, bog[1iasi sin8'tatea p*cate,ii"li Oi" pricinaioi, {ireaci; "9:t*11"t":l:i suntdin trle s[ fi'ebuie sepdzeasc6: Si iati deeeomu!' il;;;;tit"tiJea*toute' de Dac[ rnereu aminteg-ti neputinla {i cu de'acestea tot o*uOi"iuf' Ur2i5 este slrlcia in fala i"i r"r* froi*"f srrljuirii. ii "" in fala iul Dumnezeue cu mult mai urlt un suflet tj*""*"t;
+L

avuliae preluiti; la Dumnezeu trufa; si o minterisipftn'La oameni tnsi I un suflet srnerit. faptei celei trnbu.tllil::,mai int0i C0nd pui inffit ta vor faptelec-e veni asupra 9inu te lndoi de penn-u pregateste-te o incepe pe cdnd .ce Cl areouicei'irajrnasul, vede- ^cin3va pe el cu ' adevdr. buni viet,ire, i"fi;entitJei ciedinli - sa-t?ntamping

fift f;iffi,i

decum si si buna du-seel, sdseraceascS'din lui alesere nici pilcutl lui la iucrareacea aib' c[ldura, .u ,?-Jr-i""p"i;"t ca aeeasta, o**"""u. sl no doarc[ ari potrivniculvreo putefe i sed6 ci fiindc[ olmeni ti" * *ui pttt"u lucrabinele' ;#;;;; precumam aflat de la dreptul de lui sLobozenie la Dumnezeu,

insp[imflnt'ncA rr*t*iaroare, doarn doarl nu

tryi;;. i'"" ;t i- du,.; ;dd^e * e tr:rtamp l-tf,'.'* i,t acestora' pune apoi inceputlucrlni -t^"^.ud"t u.,roru faptelor tale bune, si dep atunci lrteaz de itele, il, "##il;;;s t;* ; uii"i"gtii sp '-te lucrarea virtulilor.
lucrarea de Gnrul careseindoieqte ajutorullui Dumnezeuin rerryne fllmind tn *A i,t de uirbra -sat.91 virtulii, se frrfricose liiristea iui se umple de 91^1n vremea slturlrii 9i "-t"td"f9"gerii,i"'Dumneieu' se intireste cu furtun5. Iar cel ." "aOa:Oti[G cinstealui si lauda 1ui inima" si in fala tu-turorou*"tiiior se arat6 in fala vrijmasiior lui. conrorile Poruncile lui Dumnezeusunt mai presusdltoate tiilafli pe Dumnezeu'Ce1 61"-"i;a*ti;;;1[untrul lumii. Si dae

;[,}; a;;a;ffi#;J"

le doresie' cela ce voile lui o"*""ti" de plcat'e' firl de piedjcl va, trece din Cer" Ce1 ce i.'G*" luminl va piin[ J. tp"*ta, 9l?3 vrerne intunecoasd' pagii celui ce se Domnul "ar*iu ".u si ffiAun;d s6u' Pdzegte i-:*"f "[" de plcate qi*ilu lui Dumnezeai1 lrne q cfif" p:tilTdl; teme cade in alteleurai mart' sr Cine credeca pa"atefesale suntmici' inseptitl osdndl va lua' vei culege la Seam[nl cu smerenie milostenia si rnill cu i-"! pierdi$ vei afli bineie' Esti-dator judecatl. Acolo, "tJ" ia tine un m[rglritar' un b[nu! lul ourn]iezeu, El'ntt pflm.9*e de nu

vistiemic. $i ii1-- iarutpeDumnezeu Ingent va fi- clilu?lt3"

tu

l'acelui tili

pierdutcur[1enia, Astfel,^dacb't1-u 43

primeste Dumnezeumilostenia ta (de la tine) cdr timp petreci in curvie. Pentru c[ sfinleniatrupului voiesteEi de la tine. Dupi ce u cillcat porunca si n-ai vrut sl pdrlsesti lumda, te lupfi pentru altele? Ai ilsat in tine buruiana rf,utl1ii, si pomesti rizboi cu altele? A zis Sfdntul Efrem, cd nu cu vesmAntde iaml vei lupta impotriva argi,teidin vremea secerisului.Si ce seamdnl fiecare, aceeavaculege.Si orice boall se vindec[ cu leacuri potrivite cu ea. Si ru, biruit poate de pizmi, cu somnul te silesti si bali rdzboi? PAnl cAndgreqeala e micd si are numai flori, smulta ge-o ca si nu mai creascd si nu mai coaci. Nu fii fdri griji, si cand gresala !i se pare mii[: clci mai tirzru vei afla in Ja un stip6n neomenos si vei merge inaintea ei, ca un rob in lanturi. Cel ce inc[ de la inceput se lupti cu patima, degrabi o va birui pe ea. Cine poate sI rabde o nedreptate,chiar dacl ii d[ mAna s-o inl5ture, a primit m0ngdierede la Dumnezeu,penffu credin,ta lui intr-insul. Si cine smerit cu cugetul, rabdl prihlnire^aasupr6-si, s-a apropiat de desiv6rqiregi uimeste pe Sfin1ii Ingeri. Fiindcd nu estevirtute mai mare si mai greu de indeplinit, decAt aceasta. Nu te increde in putereata, pin[ ce, fiind pus la incercare, nu te vei afla neschimbat.In felul acestaincearcd-tein toate. Dob0ndeste-tio dreapti increderein tine, ca s[ calci ?npicioare pe wijmasii t6i, si concentreazd-1i minte4 si nu te bizui pe puterea ta, ca nu cumva l[sat fiind in neputinla firii, s[-!i afli propria ta neputin![. S[ nu te increzi nici in cunostintata, canu cumva prin miJlocireaei sI te prind[ in cursdw6jnias.ul.Fii blind 1avorb'[, si nicidecum nu vii fi necinstit (nu-!i vei pierde cinstea). Dobdndeste-li dulce,si pe toli ti-i vei faceprieteni. nu te grai Si. lauzi niciodat[ cu limba ta pentrulucruriletale,ca nu cumva sI te faci de rusine. CXci de orice lucru s-ar lXuda omul, ingd.duie Dumnezeu ia el s[ seschimbein privinta acelui lucru, pefitru ca , astfel s[ se smereasclsi si se deprindi cu smerenia.Din pricina aceasta trebuie s[ le la;i pe toate in searna Providentei lui Dumnezeu, gi s[ crezi c6,nu este nimic neschimbat in viata aceasta.

Si devenind asa,line-1i totdeaunaprivirea alintiti asupra lui Dirmnezeu. Pentru cd pe toli oamenii ii inconjoarl acoper[rndntulsi purtareade griji a lui Dumnezeu.lnsi aceasta se arati acelora,care s-aucur[1it de plcate si pururease gdndesc putarea Si la Dumnezeu. mai cu seaml atunciii se arati acestora sunt supusila grele cind pentruDnsu1 grijl a lui D'umnezeu, de mc6riari. C[ atunci ei simt grija lui Dumnezeu, ca si cum ar si vedea-ocu ochii ffupului, fiecare dupl asemlnarea felul ispitei pe cei ce serizboiesc, in care seafll. Si, spreimb[rbitare, unge cum a ficut cu iacov, cu Isus al 1uiNavi, cu cei trei coconi, cu Petru si cu ceilalli sfinli. Lor li -s-aarltat (p"ttr9t de griji a.lui Dumnbzeu) intr-un oarecarechip omenescimbdrbitAndu-i. gi int[rindu-i spre evlavie. Iar de zict, c[ acesteacu ordnduire s-audat sfinlilor si ei seinwedniceaucu deosebire dumnezeias.e de astfel de vedenii, ia pildn de blrbi,tie de la sfinlii mu-cenici, care cateodatl singuri, ilt| datemai mui1i, in multe si felurite p-ogordt locuri, pentru Fkistos s-aurdzboit gr,prin puteryacgre s:-a tiieturile fierului u.opru ior, au suferit in trupud de iirt iu bdrbl1ie, si c^hinuride tot felul - faptd care estepeste fire. C[ li se arltau ior Sfin1ii ingeri in chip r[dit, ca sI afle fiecare, c6 din belgug Providenll, pentru cI ei suferi in vine asupra16rdumnezeeasca fel si chip, ispite gi necazuri pentru Dumnezeu, ca si fie vlditi uitqla 1or, gi vrajmagii rugina1isi fie, si cu cnt se imbdrbltau rn"l1il fti" veOenii dd acesifei, cy alat ;i.go11iynicii se grlbeau cu rdz6oiul si-si pierdeduminlile in fala ribdlrii acestora' Si ce ire6uie s[ spunemdespreasceli,care striini-e:au 'de aq lume, ii d"rpt" anahorJli,care cetl1i aq zidil in pustie,.9i169at. 'dansa 1a ven?,au ei s6-;i penffu ingeri? C[ Ingerii ficut.intru giteasc[ lorusi s[lis, ;i se intalneauuni! cq a{ii, fiindc[ slujeau iceluiagi StXiran gi b1teau acela,sirilzbo1 Iar ei au indr6g-it singurliateu il i;i'aveau silasul ior ?n Tunli, in pespri 9i in crepiturile peinantutui,din draloste citre Dumnezeu'Si, precum ei perasinOceieplmantesti, au ?ndrlgit cele ceresti si au urmat

5fifiili;e"'i

au si lor si-auascunJfah dedAnsii voiaacestora implinit-otoat5. iriv[{6ndu-icumtrebuie b-u" u""u.l sesi aritau ingoii pustnicilor, 45

dreptite, i* u*fel'dupl

nu grinlilingeri

?i si s[ tr-diasc6, uneori?i ilmureau in nedumeririie1or;iar alteori

;enn,iiliit

pe ii sl faci, alteori,-ingerii c6l5uziau ei, scolindu-idin ii iu i*aui, c[lcdndu-iineo ?ntdmplare primejdie, rlpeaupe ei de de.pieue, ffasul de.sarpe, aplr?ndu--i a;-;ijio;d primejdiiior, p9 .r., in ,"ura si ae iorrireu piuttu;aheori'cum vrdj^maAll {a11 zic2nd Ingerii, in ira* IarUoicu sfiir1ii, vdzulochilor1iseardtau lor.,. multl in$in2elit 91Uafe19 r""t trirnisi in ajutorul ;i "a tirnSduiriprintr-in;ii, ingerii iavarseau 1or. dandu-le Cateodata daclintru ngputin{lci$9au' ei ii itleaute, tlmlduiau pe sfinli, ingeriile dadeau trupwilein"titoi demult posi, Si uneodslabind lngerule a_d.uceau mdinii;si aiteori iutere si tdrie,prinpunerea sau calde, ilte felurideTqd si le-au paini,.u.. ;;;;b, "ruu sfinli,mutarea si altora'felul 1or, dinire ;;ir-fr;d;,'unora arati drag.ostea ceshpotnenryl6t9.utpte, c.are li.tatii to"r. Oe 9i drepli? c61re gni6 a.Sfinliloringeri'.cea de c[tre noi si irurtarea ia ni;te frali mai maridecei mairnicide Caii seingriiesc nd'i de "l esie stie 5i t-u zis,ca"s-o toti c[: ,,Aproape Dumnezeu ceice L'i purtarea este Si multd l+4,1.9). ilro J"uar ?ictriama"'(Ps. v6ia Lui si-L urmeazi din p"ntru cei s-a,,}isat im ;;^t{t "" toati inima. tine' de ce te Dacil crezi c[ poart[ Dumnezeugrij[ -de. trupului? si ineriiorezipentrucele'vrernelnice pentrutrebuinlele te aceea pe.nau de Dumnezeu grij6'1i l#O! nu ciezica-iipoarrd tic[los lale, de'trebuinqele atunciesticel mai tnsriiestisingur

celrebuie p.t itqit" u""oii snniii?iintrebau begd.l ratdcire.

grija ta spreDornnulsi El te va hrlni (Prov' 3' 25); iat* vine asupr[-1i' ilgtoui deingrozirea a':e Daci clnevas-adlruit lui Dumnezeu minteaiinistiti. snseoesrati deturburarea nu c5 fife neagoniseal5, poatesufletul ga"O".ii"t;";i firl pa.gi simlurilor,nu va simli.sufletulpacea va iii"lii Fdrdid,inrrein ispite,.'nu-si ?nielepti iiT"ilsx 1*:fi tlrd: clteasca gandurilor, subtilitatea nu va cunoaste nimeni cele tainele ascunse, minteaspre va iie5istovire. Si nu'se misca cea "d;;aJ"de rdv\ite; !i $te {: nfldeidea din ?:?gTl[' ii'sunt nldljdui in in sufleirl nu are?ndrlzneal[ iipite; si inimanupoate 46

;in;fiil.":?b;

sau trai? 54,isi $i lacetrliesti, ve-i Aruncf, srnu te ver

iimpede accperfunantuiSlu; ;i nu Durnnezeu,farS si cunoascb Hristos, decit &acdva gusta din patima va aveasufletul parte de Lui, intru cunostinle. socotesPe cei mort, din miil in privinla treiruin]elor sa1e, de acela,care cI te-l om al lui Duiqrnezeu. are grij6 Duranezeu caie ajunge flr[ ftriid afi6 acela, miluiestepe un sirac. Si corncara Durnnezeu. slrac pen"nu l{u ate Durnnezeulrebuin!1de nirn-ic,dar se bucurl, dacl vede ci-i odihnim lcoana si I-o cinstim, din pricina Sa' De va cerecinevaun lucn pe care-l ai, si nu zici in inima ta: acellucru il voi l[sa sufletului meu, ca s[ mi bucur de ei, iar lui ?i va da Ce Durnnezeude aiureacele ce-i fac trebuinl|". C astfel_ cuvinte nu spun dreplii, carecunoscpe Dumnezeu;onrui cel-dreptEibun cinsiealui nri o di altuia, si nu las1 sl-i scapenefolosit pqllejul 'ezrraci iipsiti o are Dumnezeu (ci gi harului. c[ci grija accior p;ra.*st4 :fu tnsdie-ai ?ntorsde la cinstea, Dornnui pe ninleni tr1r pe cafe Do*ne"*o ti-; deruit-o si ai ?ndepirtat de ia line l{arul 'Seu, 9i dac6nu rniiuieiti pe sdrac.CAnddai, a;a dar, veselegte-te pe ci zi: ..SlaviTie, Doarnne, m-aiinvrednicits[ a{lu pe cineva, care s[-1 ohihnes.. Iar[ de nu ai ce d[rui, mai rnuit te bucuri si lui zi: muliumi.ndu-tr Durnnezeu:,'L4u{rxnescu-TiTie, Dumnezeul pentru si meu, ci mi-ai drrtit mie cinsteasi Harul acesta. cergesc pus ?n nurnele Tlu, si rn-ai kvrednicii s5,gust din necazul cel caleaporunciior Tale, dupl curn au gustatnecaeulsi sfiniii Tii, cei ce au urnblatftr eaiea aceastT. Si cind esti bolnav, zi: ,,Fericitestecel invrednicit de la Dumnbzeu,sl fie ispitit in acelelucruri, cu ca'e mostenim Yiala. Ci pentru s6nitatea suilefaiui, aduce Dumnezeu asupra-ne boaGte" Peniru ci a ais unul dintre sfinli: (si eu mi-am insemnat-o) c5 monahul care firi. iubire de Dumnezeu slujegte Doniliuir:i si fdrl sOrguin1lsenevoieste spremintuirea.sufletului s6u, si f6ri, de grija petreceintru h:6rareavirtuliior, desigur c[ esteldsat de Dumnezeu si cad[ in ispite, ca s[ nu r5m0n[ degert, si din multa trenevirea lui; si se abatl spre fapte rele. Fentru iceasta, asa dar, aruncl Dunmezeu ispite peste cei leneqi ;i trdndavi, ia si nu cugete cele desarte, ci s[ se gindeascl la
+t
AN

ispite; si rnereu face Dumnezeu asa cu cei ce-L iubesc, ca sa-i si-i Oeprincie, inleiepleasc6gl s6-i invqe voia Lui. Si.c6ndei se roigltl-ui, nu-i u*.lritX pe ei cur6nd,pdni nu sl[besc 9i nu afli cd u.Jtt"u li s-aintdmplat 1or din negrija si din lenea1or.Penffu c[ este scris:,,Cflndvili intinde spre Mine mAinile voastre,Eu irni voi intoarceochii de la voi. Si c6nd ruga voastri spori-va,Eu nu se v[ voi auzi,,(Is. 1,15). C[, desi pentru allii s-a zis aceasta, calealui Dumnezeu' potrivestesi pentru cei ce pdr[sesc ^ fjur de*eme ce mlrnrrisim c[ Dumnezeuestemult milostiv, Denffuce, cOndsunlemin ispite, dacf,batem si ne rugim' nu i.rnt"* ascultali, si El trecJ cu vederea rug[ciunea noastrl? d[ Rdspunslaaceastane Prorocul,carezice: ,]tlu mina Domnului este prea scurti, ca si ne miluiasc[, nici urecheaLui este prea D6nsul' departat-{.9 gr"4'"usi ne aud6;dn pdcatelengasqe le-au sI nu audd!(Is., 59, Ii nelegiuirilenoasrrel-au intors falaLui,ca i). eO""-ti pururea aminte de Dumnezeu, si-si va aduce si El aminte de tine, c0nd vei cildeain necaz. Firea ta e prirnitoare de patimi ;i multe sunt ispitele lumii si acesleia rdul n., lipsett" de la tine qi izvorlste dinldunrul tdu si

ffiu"f n*i;i;

cand Dumnezeuva voi, te vei slobozide r6u. Si pe cdt sunt de aproapegeneleunele de altele, tot p9 atdt sunt ispitele aproape Ob oaineil. Acestea cu intelepciune 1e-arAnduit Domnul, inffu folosul tdu, pentru ca s[ bali la usa Lui cu rlbdare 9i prin frica in necazurilor,ia rtSarA miniea ta fomenireaLui si prin rugiciuni pltt pomenirea s[ te apropiide Dansui,si inima ta si sesfinqeas"i, te va auzi, si vei cunoastecl I-ui toideauna.cand te vei ruga El Dumnezeueste ce1ce te scoatepe tine de la rdu, si vei simli ca El te-a zidtt,\lipoafie de grij[, le pize.;te,si pentrulin111d3t indoita iume. una adicl, este o scoatrlde vremelnica lnvatatura, iar ceaiaiti este casata pirinteisci si vesnica ta mostenire.Nu te-a zidtt pe tine Dumnezeu neprimitor de rele, ca nll cumva s6 dorind Du-mnezeirea, rnoqtenestitot pe acelea,pe care le-a mostenit satana,caremai int8i a fost luceafir. f i t9t a9anule-a iacut nici nemiscat, ca s[ nu fir ca firea cea neinsufle,tit[; si

qi te-ai und3. aeezat, logul H;. 's;;; i"q' dii.'

cdndprirrresc frc0nd binele, sdnu ai cAstigsi piatl ca dobitoacele, binefaceile cele firesti, care li se cuvin. cf,ci lesnepot cunoaste se toti, cat folos, cdtf,mullumire qi smerenie, nastedin apropierea acestor necazuri. s6 E iimpede asadat, c[ de noi atdrnil', ne nevoim pentru virtuti qi sl ne intoarcem de la p[cate. $i in putereanoastri st6 carene vin pe urma 1or.Cd noi ne tememde cinsteasi necinstea, necinsteca de un iucru de rusine; cu cinsteainsi ii mullumim lui ti-le-a Dumnqze-u Dumnezeu si tindem spre virtute. Pe acestea ca sd te invele, ca nu cumva fiind tu slobod de ele, 9i rAnduit, parte de necazuri,si inai presusCetoati teamafiind, si neavAnd nu-ti uili pe Domnui Dumnezeultdu, qi de la DAnsulsl te *ai, la si si cazi in piginie (?nciiinare mai mul,ti Dumnezei),precum muili allii cu toate cl pitirneau la fei cu tine, si erau bituli cu aceleasinecazuri, pentru a wemelnicl 9i proast[ stdpAniresau au pentru'sinliate au cizut nu numai ?n p6g0nie,dar nebuneqte indrEznit chiar si se faci pe sine Dumnezei loru-si trtr-o clipiti. te Deci din pricina aceasta lasi Dumnezeus[ fii in necazuri.lati alteori te trasi ?n necazuri, ca si nu-L mflnii pe Ei, prin vreo weo pedeapsl, si pieri de la !9t'a abatere;;i arrigdnd asupr6-1i Lui. Clci h"ec peste necinstrea de Dumnezeu si peste hulire, care-si iau inceputul intr-o via15mai fericitl 9i fir6 teamL,.dat nici riricar desprecele ponienite mai sus sd nu indrlzneasc[ si Dumnezeu vorbeascd cineva. De aceea iatb cL a inm.u11i.t pomenirea Lui ln rnirna Ta, prin suferinle si necazuri; iar prin ieumade cele pctrivnice te-atrezhpe tine la usa miiostivirii Sale. necazuri, si de prieina lcr, a seminat Si izbivindu-te din aceste a cltre D6nsui.Dufi ce dragostea semdnat-o intru tine dragostea cAt in tine, te-a 1[sat s[ te apropii ciecinstea?nfierii, arlt2nciu-1i bogat. C[ de unde ai fi cunoscutProviderya esteHarul Siu de fi grrja Lui, de n-ai fi ?ntampinatnici o potrivnicie? Cd de ceie de mai multe ori dragostea Dumnezeupoate spori ?nsufletul tiu, daci cugeli la Harurile Sale si dac[ pomenesti purtareaSa de grij6. Toare acestebunuri le clstigi din necazuri,ca sI te ?nveli s,i multumesti Dornnului cdnd e;ti ?n fteczz.Adu-1i drept-aceea arrinte'de Dumnezeu,ca si El si-gi aducl aminte purureade tine
l-!5aaia4

49

sd mantuireapr.yurea, aminle de tine si ddruindu-1i si aducandu-si Nu-L uita pe El, risipindu-te la DAnsultoatl fericirea. ;ri*;JiJ" tale"Lr in A"r"tt""i"ni, ca nici El sl nu te uite, in wemea luptelor_ indrlzneal6 cltre f"ti"fu"u ta f6-te rob Lui, pentru ca s[ aibi a inimii' D1nsul, - - in necazuri,prin neincetatarugbciune Domnului fii totdeaunacufat, av6ndvie pomenirea inaintea Lui ?n inima ta, canu cumva' z[bovind fird s[-L pomenetti' sA te afli f[r[ indr[zneal[, cdnd vei intra la Dfinsul; clci indrizntrea in c5treDumnezeusenafte, din convorbireasufletului cu Da.nsui cu oameniisi petrecerea ndncetatasi multa ruglciune. obignuinla impreun[ iu ei este dupi trup; iar impreunareacu Dumnezeuse face prin pomenirea Lui in suflet, prin luarea aminte 1arugiciune lui ,i ori" *d"r"u de tot. Iar[ petrec6ndmereu in pomenir.ea b*,,-*"r.u, sufletul cadein uimire, si capdt[ darul minunilor, ci

inima ceiorce-Lcaui4pe Do*nul" (Ps' 191,ll' ,i" ui ""reli cdutalipe Doqnu.l';i le ilteri{ cu nldejdea' osdndi,ti, Voi Lui ""i purur"uin p".di"1afalaLui, di in.sfinlenia v[ veti "eutati reli curili dephcatele Alergalicltre Qoryru] voasffe. iiiriiii"a Sa cei vinovatide picate,ciici El pulerearesi lertepacatele-sl Mea' ,fe clci cu iurlmAnta zis Prorocul: viala ;"*nt n*lalele^; ci p[c[tosului, sdseintoarc[.si riroartea n,, doresc ;;;-D"il;ilt, , (l'e2.33,i 1). Si iar[;i-:Toat[ ziuaamintinsmdinile 5eii" "i" si Melecitre un norodneasbultitor potrivnic"(Is. 65), ;i iar{i: (lez' 33;11)'.'4*gt"1ta ce s6muriti casd lui isra'el?" ,Fl"* cdtrevoi" (Mal" 3, 6)' "In nd .Att" Mine" si Ma voi intoarce o1 de ,i"a irncarecel p[c[tos seva tntoargs la caleaiui, ;: -s.e vol judecatidreapti,Hiunu-rv-Ll de apropia Domnul,qi va face ;fuil u*int* de f5rldelegilelui, ci viu va fi.si va n'6i'zice

Domnul; si dacd cel drept se va abaie de la dreptatealul sl Euhu-Mi voi aduceamintede dreptatea sf,v6rsi, neteeiuiie'va 1ui, si va muri in intunericul i*,-Ji; *i pune inirinre poti.cnirea laptelor sali, dacl va stirui in ele" (lelz.33, 14-15)'-sipenffu p.llt* ci pdcltosul nu se va ?mpiedicade picatul iui, dac[ ""'f vreodati seva intoarcespreDomnul. Si nici pe cel drept dreptatea lui nu-l va izbdvi,in ziui in careva picdtui, dac6in pdcatuiacela rietoi. Cdci asa a grilitDumne,zeucu leremia: ,,Ia o faaie de "^ piele gi scrie ce-ii vJr zice Eu: ,,Din zlleleltti Iosia, impfuanl

50

ti-am zis b u:1 Iudei, si p0n[ azi,toate relele pe car^e 1*t" ^oot si s[ se poc[iasc1

*"pi^'"5i"0"r"i' u""ti"iu,t" elil"i, p:1:1-:i^:.T"1 vicleana t^]:s[p[rlseasca im,Sicoqdndu-se TI :iTi?f:1?-* lor" (Ier' 36'2il. i"ffi;
mlrturisqte plcatulsi-lrecunoa;te' ititi i*e'tot cel ce-gi "ir"" va dob1ndi iu O"*nezeu" pitOe Za,13).Fi zice.Isaia: a. mil[ aplopiindup" oo*nur ti{rpe *p-"1 gisit, chemali-L; Ce"t"fr si blrbatul cel nedrept ," gf, ii p[riseascap6.atos"l ca]ei sa pre gtdu;G:at. si intoi.eg-va care $jne' ceEu v[ voi milui ca gandurile Mele nu sunt ;l;i" (Ia. 55, 6). ,,6a.1-ga.to"tit" tt,"suntca alevoastre"' Tut,zice:"De $i ti"al"'Vt"i" bunltSlile "ourti" pre Mine' .mAnca-ve1i *e"t"fi^"t.tfi.^ ^i"a"r fic[: ,,Veni1i Mine'- ascultali-Mi Ia (Is' 9i o[m6.ntu1ui" 1, iti. .
E voi risipi plcatele nu "*t;i, zice: c-el ,,Tot le-sit:t1l1.d,"li:.1':^l itFl.p.i"n.u

Iar ,i-;;iifiin d"n"t"levoastie.t* deveip[zicrile poli s[ n[dijduie;ti-spre Domnului. si vei tucia voile Sale,atunci ,,Iat[tiEtvarlspunde: a_i^;;*, silachemarea ilffiI;i ilffi;;

M[ - -- suntaici" (is. 55, 3)' ca nddejde el celui nedrept, n-areia"a vine ispitaur,rpru in vremea fiindci ca si chemepe Oumnereu si-l mantuia;ce' el neispitire),- s-a indeplrtat de la odihnei (in vreme de rdzboi' e' uonfel Mai daint de a incepes[ ba1i. Dumnezeiar"u de a te imbolnivi' caut[-1iieacul' .""ia-fi"fi*f., ;i *'ai ioui"t" qi roagl-telui Dumnezeu' in de Mai ?nainte a te c5lcanecazurile, si El te va auzi'inainte vrerneanecazuluiIl;;i uflu pt" DAnsuI i: roagil si inainte de ruglciune de poticnir", "tt.u*li--;i iu 4t" *itittti"' fuca iui Noepreg[titi pt"gei"t,r+ iAaO"i"pf", lemnul a fost in timp O"p-"L, ;i cu o'sutf,{e.ani inaintecresta drept iar cel urgiei cei rdi au pierit' il;"" ;"- rar in vrernea a acoperit fost. rugiciune'Ca o constiin{i se Guranedreptului astupl-p{ln buni ins[ facepe om to-nu c-ea pdtatdtl iacep" o*l"itiJti^tjt' Celpe$ru:T-e lume1.a oebucurieinrugiciune' U;;;; ffi;t bucwierabdl necazun' (ceicaresuntmorti pentrulume)'-cu murit ei nedreptatea; sau Iar cei cetr[iescpentrulume,nu pot s[ rabde si proste;tese iata"O"-t" du;i be slavade;arth,cadin mdnie; 51

turburi, sau cad pradr supdririi. CAt de greu de implinit este virtutea ribdlrii si cdtdslavl are inaintea lui Dumnezeu! Cel ce dorestesdimplineascr aceastrvirfute, si fie adic6nd.pistuitsi s[ rispundd.la indelungr rlbdare, trebuie s[ se ?ndepdrteze ai lui de si si se?nstrdineze. Fiindcr virtutea aceasta poatefi dobAndit[ nu in patrie. Cd numai cei mari si putemici , care au rnurit pentru lumea aceasta au pierdut orice nrdejde de mdngaiere veacul si in acesta, sunt in staresr suferedurereaacesteivirnrti, ri.mAnf;.nd cu ai lor. Precum Harul se apropie de smerenie, asa si durerea se apropie de trufie. Ochii Domnului se apieacdsprecei smeriti, ca si-i bucure pre dAnsii;dar se intoarce fala Lui impotriva celor trufasi, ca s6-i smereascr ei. Smereniatotdeaunamilostivire pre afl6 La Dornnul, iar inima invArtosati si pulina credintd.cu infricos[ri fi-vor intimpinate. Micsoreaza-tb tine in fata tufuror pb oarnenilor,si ridicatvei fi deasupra fruntasilor din veaculacesta. Ia-o tnainteatuturor prin dragoste piecdciune,si mai mult decdt si cei ce aducin dar aur din Ofir cinstit vei fi. DefiimeazLle pe tine si siava lui Dumnezeuvei vedea-o intru tine" CIci acolo, unde creste smerenia,izvorIste slava lui Dumnezeu.Dacd pe fa![ te vei siii sa fii defdimarde oameni, Dumnezeu va face sdfii str5.vit. de vei avea smerenie inima Si ?n ta, in inim6-ii va arita Dumndzeu slava Lui. Nu fii mare ?n micimea ta. ci las6-temicsoratin mirimea ta. sareuieste-te fii si defEimatsi de slavalui Dumnezeu vei umpiea-Nir c6ura te cinste4 cAndpe dinl[untru esti tot o ran[" Pdteazli-ticinstea,ca parte sd ai. de ea si nu o iubi pe ea, ca sI n-o pierzi. Ci fuge cinstea dinaintea aceluia, care gonestepe urmele ei. Si de i;ge cineva dup[ ea, pe aceiail unnlreste si crainic al smerenieiaceluia se face tnaintea oamenilor.De te vei defdirna pe tine insuii, .u rru cumva sd fii cinstit de cineva, Dumnezeu te va descoperi noroduiui, iar daci te lasi ocdr6t pentru adevlr, Dumnezeu ?ngdduie tuturor fipturilor Salesr te laude.si ele iti vor deschide usa slavei Ziditorului tiu si te vor pream5ri.perlrru c6 atunci esti cu adevdratdup[ chipul si aseminareaLui.
<t

s
\;

F st
3

ft
T

x5 T
I

\
I

Cine a v[zut un om care sI strdluceasclprin virtuli, dar simplu s[ parl inaintea oamenilor, s[ aibi via16 luminoas[, cunostinteinlelepte si duhul smerit?Fericit cel ce se srnereste pe siireintru toite, fiioOra acelaseva inIl1a. Fiindcl cel ce'se smereste pentru Dunrnezeuin toate si se micsoreazl.pe sine, pe acela il va preasilvi Dumnezeu. Iar pe ce1 ce flimAnzeste si inseteaz[pentru Dumnezeu,pe acelail va indestula Dumnezeu cu bundti,tileSale. Si pe cel ce gol peffece de dragul S[u, il imbracdDumnezeucu slivita hainda nestriciciunii. Iar cel ce ?n siricie pentru Dnnsul se afl[, aflI m6ngdiere in bog5lia cea adevlratl a Lui. De te umpli de ocari pentru Dumnezeu, se va inmulli slava ta in ioatl vremea vietii tale, flrl ca tu sd gtii. pe Socoteste-te tine gresit, catoat|yiatata si afli indreptare. In intelepciuneatafil-teprost, si prostfiind, vezi si nu pari inlelept. Iar dacl inalli si pe un om simpiu si neinvilat, cAtl cinste crezi ci aducesmereniacelor mari si cu vaz[? Fugi de slava degartX, siIvit vei fi, teme-te de trufie si si mirit veifi. Cd nu e ditn oanienilor slavadesarti si nici trufia... Dacf, de buni voie te-ai lepidat de lucrurile vielii acesteia, nici de cum si nu te cerli cu cineva,pentruun lucru de nimic. Dac[ 1i s-aurAtde slavaceadesarti, fugi de aceioameni,careo v6neazd. Fugi de cei iubitori de agoniseall, precum gi de agoniseall. Depdrteaz[-tede cei ce se desfiteazl ;i de desfltare inslsi. Fugi de cei necurnpdtalisi de necumpetare. CIci dacl arnintirea subtii[ a celor pomenite,punein g6nduri neorAnduiald, at6t mai mult cu vedereasi pekecereain e1eva aduceturburare?Apropie-te de cei drepti, si prin ei, de Dumnezeu te vei apropia. Cauti s[ miiesti impreuni cu oameni smerili, ca sI te deprinzi s[ te po4i ea ei, C5.cide estefolositoare vederea(de este folositor s[ vezi) acestor4cu cdt rnai folositoare esteinvl1ltura gurii lor? Miluiegte pe cei s5.raci, printr-insii si dobdndesti si tu ca mil[. pglsste-tede cei gAlcevitori,ca si nu fii silit sd iesi din linisteata. habdd flrn irigrelogaremirosul cel greu al bolni,.vilor si, mai cu seami al slracilor, c[ doar si tu cu trup esti imbrlcat. Si nu infrunli pe cei cu inima mdhnit[, ca nu cumva bitut fiind cu acelasitoiag al mAhnirii, sd cauli m6ngdiereasi s[ n-o afli de

53

cinste fel. Nu batjocori pe cei schilozi, fiindcd to{i cu aceeasi vom mergein iad. Iubestepe cei plcftosi, darurlste picatele ior, ca nu cumva vreodatd si tu sI cazi in isoit6. cum au clzut ei. Adu-1i aminte, c[ si tu pirn6ntean esti, si fe Umetutuor. Nu certa pe cei ce trebuinl5au de ruglciune gi de cuvintemoi (bldnde),de mfingdierenu-i lipsi pe ei, ca nu cumva s[ piarl si sufletele1ors[ fie cerute de la tine. Ci fI ca medicii. care vindecl ricelile cu cilduri gi fierbinlelile cu leacuri reci. Sileste{e s[ int6mpini pe aproapeletiu cu o cinste,care sl introducbmlswa cuvenit[ lui. Sdrut[-i mAinilesi picioarele,;i le line multl vreme cu multl cinste si mninile lui le pune pe ochii td.i,qi il laud[ pe el chiar de lucruri, pe carenu ie are. Iari c0nd pleacd de la tine, grlieste c5.tredAnsul toati vorba bunl si de cinste. CIci cu acesteasi cu altele la fel, il silesti si se intoarci sprebundtate,gi s[ se sfiasc6de numele, cu carel-ai numit pe el. $i snmdnfavirtufii o vei semina in el. Din acestobicei, dacl intr-adevir te obisnuiegtiasa,seintipdrestein tine chipul bunitilii, si multi smereniedobdndestiiltru tine, si fIrI de nici o ostenealS, implinesti cele mari. Nu numai atdt, dar chiar dacl are oarecare sclderi, fiind cinstit de tine, se va timddui de ele, rusindndu-se din pricina cinsteipe carei-ai arltat-o iui. Asa si te porfi totdeaun4 adici sf, fii binevoitor cu toti, cinstindu-i pe to1i.Si nu cumva si intarali pe cineva, s[ nu-l pomesti sprecearti, nici pentru credinta, nici pentru faptele lui cele rele; ci feregte-tede a dojeni si de a mustra pe cineva C[ doar avem in Ceruri Judecitor tiri partinire. Iari de vrei pe aproapeiesi-i intorci citre adevdr,intristeaz[-te pentru el si cu lacrimi de dragostegriiegte cblre dAnsulun cuvflnt dou6, si s5 nu te aprinzi de mAnie impotriva lui, c5 semn de vrljmfsie seva vedeain tine. CI nu stie dreapta semAnie,sau s[ si se?ntIr0te, sausI se mustre pe cinevain chip p[timas. Ar6',area dragostei si a cunoasterii este smerenia, care se nagte dintr-o constiinli buni, tn F{ristosDomnul nostu, a Ciruia esteSiava si Put#ea,'impreundcu Tatii si cu Duhui Sfant,acuffI si purureaii in vecii vecilor. Ah{IN. 54

vx.
DNSPKE F'T}LOS{.JLPE CARE.E, AVEM"

cAnn FUcIM DIN L{rFm

htr_adevlr mare si grea si anevoioasi este lupt4 care se face cu fapta. Si oricnt ObneUiruitde tare s-ar face omul, cind se .^, aprople ce oansul pricinele de asupreali aIe rdzhoaielor9i ale tuptetor, si mai aiesia ivirea rlzboiului celui nevlzut al diavolului, fri"u * ilp";t" de om si-l faceiute ia cldere. Fiindci cu c6t nu se arp*t"ia6mu1 de acelelucruri, de care se teme inima 1ui,ci.t atil vrljmagul are putinli si vind ?mg9triva iui' Si daci omul numai pulin va *"fai, .*a"d-cur6nd il va p-ie1dl^peel' Clci atunci, land sufletul'va fi biruit in vitlm[toarele intampiniri ale lumii, acesteintAmpindriin;ileii dau imbold sgreplcat ;i 1$9tut e firesc s6 fie biruii, c6nd eite intampinat de ele. Asa dar, Pdringi nostri cei de demult, cei umblali pe acestecar5ri, stiind ei ci *irrt"u nu e totdeaunaslnitoas[ 9i nu poate sI pdzeascl-aceea;i randuiali, flrb s6 se abati dela ea,nici nu poate s[ se fereasc[ mereu, si vine o vreme' cdnd nu poate s{ vad6, ce anume o ai: ?ntrua 1or?nlelepciune socotit, sl seimbracein vatan",ip" "u, platosa,fiindc[ sdraciade multe lupte slobodS siricie, ca tntr-o este, precum s-a scris (pentru ca omul fiind lipsit, s6 scapede **1t* p[cate). $i s-au dus Pirinlii.in.pustie, ?n eare.1u s,unt lucruri, fiindc[ dle sunt pricinelepatimitror.Fentru ca nier micar tn .*ur"t neputinleio., iA tt t g[seascl pricind de cide.re,adic5. Ci poft1, dJpamenire a-$ul*.i qide 1aud1" pri"i"a de m'a:rie,'de dus himpotrivA, tcate a""it*a si ie fie usoare,din pricinl c[ s-au ?nt6rit ca inff-un tum in pustie. c5 s-au zidit ?n pustie,^si.s-au ?1bun[ linigte s[-lisfargeasc[ n"6i*lt, si fiecare din ei aLpulyt n-au glsit ajutor ca s[ se uneascl cu cele t"ptu, moo"e simq_rdle prir*i""i*r nou[, ia ivirea celor ce ne vat6mb sufletui. Cdci mai tine si murim ?n luptl, rieclt sl trbirn in cldere' AMIN' 55

vu.
glEsFRa mAnnEnAE,A hcnr,{E$RIt$K_
DESPAE A$EUA.KEArGK Sr nFSFKn
CELA CE SA C[IE/EF{ 9.,$K
Aceasta este r3nduiala cea in{eleapti si piicutl 1ui Dumnezeu:s[ nu rdtlcim cu ochii incclo si iicoace, .i ,a ptioi* cu ochii mereu inainte; si nu gr6im in desert,ci numai cele de trebuinfi; si nenul,tumim cu haine slric{cioase spre trebuinta trupuiui nostru. Tot astfel s5 clutirn manc[rile ceie hrdnitoare,ii nu pl6cereapAntecelui.SXne impS.rtisim dtn taatecAterutin, si nu disprefuimuneie rnincfri, ial pe alteies[ le alegem.CorinOsa ne indestulf,m nurnai cu eie. Dreapta socotealX cea raai mare e dintre virtuii. Iar[ vin nicidecum, afardnumai candesti cu pnetenii si c0nd esti bolnav sau slibit. Dacd r-orbesiecineva. s[ nul intrerupi, contrazicdndu-l ca un prost, ci ca un inteiept line-1i oy lo"^,g vei afla, socoresre-re rine mai mic, il pe {y:". ti :r :g fd-te siugd fratilor. Si nu stai gol ?n fa{a cuiva, nici sd nu te apropii de trupul cuiva, decnt nunaaic6nd e neaplratb.(nevcie) Nici sd nu ingldui cuiva s[ se aprcpie de tmpul rlu 119buin!n" fdrl pricinl binecuvdntatL, precum arn zii. Fereste-te d.e ?ndrlznea]i ca de ryoa-rte;f5-1i bun[ r6nduiali ?n ce priveste sornnul,ca s5 nu se depirteze de ia tine putereacarete pSzeste si ori in ce loc ai dormi, de estecu putin$id nu te vadi nirneni. S[ nu scuipi in falI cuiva, iar'[ dacdsezAnd mas[, te ineci, intoarla ce-!i fafata si tuseste, apoi mdndncd beacu cumpdta-re si si mai departe,precurn se cuvine copiilcr lui Dumnezeu. Si nu-1iintinzi mdnaca s5. cevadinainteafralilor if,i, cu iei nerusinare.Iar dac[ sti la masi cu tine un striin, pofteste-l sl m[n6nce odati si incb odatl, si di la masdcu or?nduial5,iar nu cu neorAnduiali.Sezi cuviincios si strdnge-tihaina pe tine, ca nu ,cumva sa-!i desvelesti trupui. Candcasti,acopef,e-ti gura ca s[ nu sevadd si !ine-{i rdsuflarea,ca si, treac[. 56

a'-*-

De vei intra'rn chilia mai marelui tlu saua prietenuiui sau a ucenicului tiu, pune sft'aji ochiior tei, ca si nu vadf, cele ce sunt ?n chiiie, si daci gdnCultiu te zotestesi privesti, sd nu-i ascuiti si si n'; faci asa; clci unul care cu nerusinareface asa, striin este de ciripul nionahicescsi de F{ristos,Cel ce ne-a dat acestchip. Sd nu caufi dr:pi locurile tn care se afl[ vasele din si chilia piietenuiui idu. Ci cu taati iinisiea d.eschide ?nchideuqa la ta si pe aceeaa prietenului tiu. Si nu intri pe neasteptate nirneni, ci dupi ce ai bitut, din afafi,si 1i s-a dat voie, cu evia.rie sdinh'1" afar[ de nu estevreo nevoie s[ te grdbesti. Si umbii ?ncet. Fi-te citre toli ascuit[tor. in tot 1ucrul bun, numai de cei agonisitori, de cei zgdrcilt si de mii:eni, s[ nu ascuiti, ca nu cumva sl faci iucru dricesc. Cu bllndele vorbestetuturor si spre toli priveste cu cumpf,tare,ca nu cumva si-1i umpli o-chii de chipul cuiva. C0nd mergi pe drum, sXnu iei inaintea celor mai rnari decdt tine; si dacl prietenul t[u r[mdne pu{in in urm[, pe a;teapti"-l e1.Clci cel ce nu faceaga,estenebunsi seaseam[ni' De cu porcuf care nu are trege. va sta prietenul tii de vorbd c'-t pe asteaptS-l el si nu-l fL ca sf, se cineva, cu care s-a ?nt31nit, gribeascl. Cei slnStossh zicit mai cur0nCcelui bolnav, sl facd nevoiaior. Sl nu certi pe nimeni de gresaialui, ci pe tine socoteste-te pricinuitor si vinovat de acea gresalS;si nu te feresti sd faci iucruri oricAt de smerite,cu smereniacugetului, dar nici si nu le ceri si 1efaci" De esti silit si rdzi, nu te feri - dar s[ nu sevad6 din{ii tli. De vei fi rievoit si vorbesti cu fenrei,intaa:'ce-lifala de la privirea ior si astfelstai de vorbl cu ele. De cdlugirile fugi, ca de foc si ca de o cursi a draciior, si fereste-tesi te intilnesti cu ele,sdvorbesticu elesi si Ie prive;ti, ca nu cumvasf,ser[ci:asc[ in inima ta dragosteade Dumnezeu, s[-1i pAnglre;ti inima cu noroiui patimilor. chiar daci ii-ar fi surori dupl n'up,fereste{ede ele ca de niste strline. S[ nu ai nici un amesteccu ai t[i, pentnl Fugi de de ca si rru seilceasc[ ?ninima ta dragostea Dumnezeucu ?ndrdznirea citre cei mai tineri si de ?ntAlnirea ei, cum ai fugi de prietenia cu diavolul. Si nu aibi pe nimeni plrta; al tainelor

57

tale si cu niNrenea nu stai de vorb6, dec6tnumai cu acela,care sl seteme de Dumnezeu,carepurureacu luare amintepelrece;care sirac este ?n acoperdmint, dar bogat in tainele iui Durnnezeu" Ascundefai5 de toli tainelesi faptele si luptele tale. Sdnu stai cu in capul descoperit fala nimlnui, decAt caz de nevoie;cu bunl in ie;i sd-1ifaci nevoia, gi oarecum cu evlavie fali de ordnduiali ingerul tiu pdzitor si cu frica de Dumnezeu s-o faci, si sil5 fl-1i pdni la moarte, chiar dac[ inima te-ar durea. Mai bine si min2nci otravl de moarte, decit s[ stai 1a masl cu femei, chiar de-ar fi ele maici-ta sau sor6-ta.Mai bine cu balaur s[ locuiesti dec0tsi dormi sub acelasiacoperlm0ntcu unul mai t0ndr decAttine, mdcar frate de !i-ar fi dup6trup- Dac6 tu, fiind pe drum, cineva mai mare te cheam[, zic6ndu-!i:hai si cdntim, - fi ce-1izice. Dar gi de nu-!i spune,tu ?nticerea limbii tale, cu inima preamlreste pe Dumnezeu. Si nu stai nimdnui impotrivi, nici si nu te iei la luptd, nici si nu minti, nici s[ nu juri in (pe) numele Domnului Dumnezeului tiu. S[ fii def[imat, iar s[ nu defaimi. Se fii nedreptdlit, iar nu si nedreptltesti. Mai bine cu trupul s[ se strice cele trupesti, decAts[ ne pigubim de cele sufletesti. Si nu te judeci cu nimeni, ci osAnditfiind rabd6' ca unul carenu a luat os6nd[. SI nu iubesti in sufletui tiu vreun iucru din h:me si pieaci-te celor rnai rnari si fruntasilor, dar fugi de arnesteculprintre ei. Cdci aceastaeste o cr:rsi in care cei ienesi se prind sprepieire. Vai de cei iacorn ia m0ncaresi care de p0ntece se ingri;'e;te, cX mai bine s[ vtre in mlruntaiele lui cirbuni infccali, decfitpr[jiturile celor supusi. Yarsi-1i miia ta pestetoli, si fii sfielnic cu to!i. P[zeste*te de vorb6 lung6, c6ci se stingeclin inimi pomirile celeeu g0ndrrl, care vin de la Dumnezeu.F:gi de disculia ?njurul dogmelor,ca de un 1euinfi:riat; sf,nu intri ?n astfel de vcrbe, nici cu fii de-ai Blser.cii.necun cu strdinii.$l s[ nu mergi ?nclr]rile ceiorin0niosi

inima ta sr si arligosi, ca nu curnva de m6nie sb ii se umple infunericul raticirii. s[ nu iocuiesti ,"n"trr se 1i-1stdpaneasc[ tlu lucrarea impreuni cu cel trufa;, ca s[ nu fie luati din sufletul cearea' De Sfintoioi Duh si s[ se slligiuiascl in el toatd patima t eve i p [ zifr r ace stfe l,simereuteveiindeletnic ic u g d n d u ila vedea?ntru Dumnezeu.atunci fiule, cu adevirat sufletul t[u va este slava sinelumina lui Hristos, ;i in veac nu va pieri' Ci a Lui si stipAnireain veci' AMIN.

vnl.
DESPRE NANOUIKEA CU DE ATIANI.JNTI.JLA JUDECATII

parte au Ia aminte la tine, dragul meu, totdeaunasi vezi ce locul in lucrul tlu de fiecare zt, necuuile care te intnmpin[' ?mpreuni cu puterea pustiu in carepetreci, agerimeaminlii tale, muite' cu iuno;tinlei taG, indeluigutuliniste cu leacurile cele spretlmdduirea ispitele adic[, rinduite 1iede adevbratul-Doctor' ia d:aci' c0te omului celui dinl[untru" Ispltele sunt c6teodati de odatidelabolilegidurerilecelett.upesti,cf,teodat6deiaspaima ding0ndurilesufletului,cindiliaduceamintedeinsplimdntiriie darului ,rr.riii de apoi, c6te cdatd ?n altoirea si doblndirea duhovnicesc fierbinlelii si a lacrirnilor celor dulci, si a Harului celui impreun6 cu altele, ca si nu lungescvorba' ta sE se Oare in toate acesteavezi fu, cb a inceput rana vindece;i si seinchidl? Adici patimileinceput-autU tl1],":tLi pattmr au Fi iln semn si intrind inl[untrul t[u, vezi ce anulne

59

sllbit inima ta, si care anumeau pierit si s-auduscu totul, si care au ?nceputsl tacd din pricina ?nslnitogirii sufletuiuit[u si nu fiindci mai au team6, si care patimi au ?nvilat si se plece din pricina minlii, si nu ci le-ar lipsi patimilor pricini. Si iar5gi ia aminte si vezi, de nu cumva dinl[untrul ranei tale celeiputrede,a ?nceputs6 risard trupul cel viu, adtcdpacea suflerului.Si care anume dintre patimi mereu intdmpini si15,si in orice vreme, si sunt ele trupestisausufletesti,sauamestecatei semisci ele in !i intunericul uitini, ca niste neputincioase, cu pufere seridicd sau ele imporiva sufletului; si vin ele ca niste stdpAni ca nisie sau furi, si cum se poartl cu e]e mintea, ?mpirlteasacare dcrnneste peste simturi. C6nd i se i-.resc patirnile si incep vreun rdzboi, se luptl oare mintea ?rnpotriva1or,si, tindndu-setare, le face oare de sl6besc, nici nu seuit[ la ele si nici nu le punein socoteali? sau Si care din patimiie cele vechi s-au sters,si care sunt de curAnd alc6tuite? iar6 dintre patimi unele ating fantezia, alteie ating simturile, fin1,fantezie, aliele semisc[ in amintireanepdtimasi si flr[ de gnnduri si fdr[ de a!d!are.Si iarigi din acestea putem afla mfsura unui suflet. Frimele dintre acestesuflete, n-au ajuns inc[ la asezare. Fiindc[ acestesuflete mai duc lupti, ori cdtl ti.rie ar arita in lupti. Iari aceasta spune Scripturain felul ei, zicAnd: ,,S-a o asezat David ?ncasalui si i-a odihnit pre el Dumnezeude to{i cei din jurul iui" (1 Imp. 7,1). Si aici nu e vorba numai de o singur[ patimf,,ci impreunl cu patimile firii s[ inlelegi si pofta si mdnia si iubirea de slavi, cea careaducein inchipuirea noastrd anunrite obrazuri, si ne trezestepizma si pofta. La fel este si patima iubirii de argint, cAnd sufletui ?n ascunsse implrtdseste de dAnsa,chiar daci n-ar ajunge in fapti, dar inchipuieste in minte obiectul patimei, ca pe un chip a1strAngeriide avutii, si ?ndeamnl sufletul si cugetein acel chip si ii strecoar[ si pofta sI-l cistige pe el, impreun[ cu celelalte.

60

Dar nu toate patimile bat rdzboi prin momeald. Ci sunt patimi, care seinfdliseazdsufletului numai prin necazuri (la weme de necaz):negrija, trdndivia, si mAhnireanu aiaci sufletui prin momeali. in sli.biciunea lui, ci numai greutate pun asupra sufletului. iari. tdria sufletului searari prin biruinfi asuprarnomelii vrdjmasilorli prin cunoasterea de-aminunfula futuror acestora, cu si omul trebuie si aib[, vldite semne,ca si simtl ia fiecarepas pe care{ face, in ce p[mdnt a inceput sd calce sufletui siu, in pimAntul Canaanuiuisau dincoio de Iordan. Ia aminte si la aceasta. Oaree in starecunostin{as[ judece acestea, lumina sufletului, saule judeci tn intuneric, saunu le in judecl de loc? Sau alli oare,cd gdndurileau inceput s[ securele? Po{i oare s[-ii aduni gOndurile ceasulrugiciunii? Si carepatimA in iti turburd mintea, c6.ndse apropie de rugdciune?Sinrii oare cf, putereaneturbur6ii aumbrit sufletul cu bl6ndele, cu iiniste si cu pacepe carein chip neobisnuita adus-a?nainte? nu serdpesie Si mintea ta f[r5. de voie ?ngAndurinetrupesti,pe care simg.rrile nu pot si. le t6lcuiasc6? nu se aprinde?ntine neasteptata Si bucurie, care taie orice vorb6? Si nu izvorlste din iniml neaseminatl dulcea!1, spre desfbtareaei, si trage la sine toati. mintea, din toate. Din vrerne-n vreme se?nt6mpli in tot timpul o desfdtare, carenu atingesimnrrile;iar limba o?neneascA poatespune, n-o p0n5cOndomul nu va socotitoatecele plmf,ntesti ci sunt cenusl si gunoi. Din cele amintite, cea dintdi desfitare a himii cdte odat[ vine ?nceasulruglciunii, cAteodatl c6.nd citim, cAteodati din cugetereaneintrerupti, si se incllzeste mintea, din cugetare lungl. Iar ceaiait[ desfdtarese intAmpl[ de multe ori flri de acestea. Cdte odat5. iucruri de pu{ini ?nsemnitate,si de multe in ori in timpul noplii, in acelasifel: cl vine intre somn si trezie, cind dcrmim si incepem s[ ne trezim, il crede cd a ajuns in Impdrilia Cerurilor. 61

s[ micsoreze Si iar{i vezi, dacb are putere sufletul' carea pus st[pdnire pe desfltirile trupeqti,prin puterean[dejdii' prin credinla negrhiti iniml ;i careintlregte simlurite cele l[unlrce' desteptat cerornldajduite. si vezi dacr inima ta s-a in adeverirea de ale ei, nu mai este robiti de cele 9i fara s[ ingrijeasc[ care i se cuvine ei' pa*arrt"gri, .f n"irrr",at petrecein lucrarea' este?mpreunl cu M0ntuitorul nosffu' ".u "*" Obisnuieste-tesldeosebegtichemareaeidepovestire'cAnd desfatiri, d[ sufletului Iard vei asculta_ gustareagrabnici din aceste Fenffu c[ din liniEtepentru a lucramereu si statomic' necontenita pier desfbtlrile si nu mai lenea gi trdndlvia ielor ce le primesc' vincur0nd.Doarpentrueleindrlznestes[zic[omul'bizuindua spus 9i fericitul Pavel: se pe mlrturia constiinlei saie,ceeace nici viata' nici cele.dg acum' ,,lniredinlat sunt, c[ nici moartea' vor putea sl mi despartf, nici celeviitoare, nici toate celelalte'nu nu vor aveaaceasti lui de dragostea Hristos" @om' 8' 38)' Cici cu ele' cele putere nici necazurile ceie trupesti si' impreunl nici singlritate' iuflete,sti,nici foame, nici prigoanl, nigigoliciune' nicifrrchisoare,nicip'lm";ai*,nicisabie'inclniciingeriiSatanei' niciputerileluicurnultofeiuriderelemiiestrii'nicimomeala Satana'nici clevetirile' cea slavei desarte, carene momestespre f[cindu-se' nici ocirile cele cu pr[pldftoate Tnzadat frate' in sufletul tiu n-au Si daci toate aceste seilIne' saus6lipseascl?rtr-unfel nevoinla t; t" rt*"rf""*[, ftt"td;; si tur" 9i iinistea tliny;i' trudi fdri folos este" ;;;i;;"*"til* de i-ai scula' tot chiar minuni de s-ari*"" phtt mhnata 9i morlii migc[-{i sufletul zldlmicie !i s-ar socoti' Deci, de acuminainte s[ tragl perdeaua te", !i cu lacrimi roag[ p" MTtYlorul tuturor' viforului de patimi usa inimii ,J" ;i s* smulgXintunericul ;;; a vedearaza ;; ;. cLrul dinliuntml tlu, ca s[ te inwedniceqti intuneric. Ajutds[ nu fii ca un molt, carevesnic sti intru "il"l,qi md lisuse!

62

Privegheri ?ndelungate citire de mdtdnii multe, fdcute si celor nevoitori. una dupd alta, cur0nd vor da bunltllile acestea, Si cei ce le-au aflat, asale-au aflat. Si cei ce iar6;i voiesc si le afle, trebuie s[ peffeacl ?n nefulburare,cu priveghere,citire si mitinii, si mintea lor s[ nu fie legati de nimic, si de nimeni. zlard de sufletul 1or. Ci cu l[untricl lucrare si lucreze. Dar si intre lucruri, gisim pentru multe o simlire aminunlitl prin care putern judeca si despre celelalte. Cel ce sadein netulburare,gi a aflat prin incerclri bunltatea lui Durnnezeu,nu aretrebuinli de mult[ incredinlare si sufletul lui nu estebolnav de vreun fel de necredinti, precum pllesc cei ii ce set2rguiesccu adev[rul. Ci de-ajuns estemdrnrriaminlii lui ca s1-1 incredinlezepe el, mai mult decntl-ar incredinla cuvintele fir[ de numlr Ei fIr6 rost. A Durnnezeului nostru sl fie slava si mare cuviintl in veci. AMIN.

IX. DESPRE CONCIZIA SI BIJF{ATATEA

rKAnnUtFLrr $r vmTII MONAHICESTX

px cult sn N,qsc vxKTUTEtE uF[nLn

DTNAT,/TET,tr

Din iucrarea cea zilnici se nasteclldura cea nem[surat6, care ardein iniml din amintirile cele inv6pliate, cele ce seivesc impreuni cu pazasubliazd din nou in rninte. Iar lucrareaaceasta

63

minteaprin c[ldr:ra 1orsi ii dau dalul vederii. Iar vedereaaceasia g0nduriior fierbin1i, desprecare am vorbit, in adOncui d[ naqtere Si contemplalie. contemplalia vederii sufletului.Si astasenumeste aceastad[ cildurl si din cildura aceasta,care iese din darul izvoriste siroiul de lacrimi. Si rnai ?ntti, cdstigul contemplaliei, estemic, adici omul de mai inulte ori pe zililcthmeazi 9i iarigi inceteaz|, si abia pe urarb vine pli.nsul cel neincet;rlsi din pldns sufletul doblndegtepaceagAnduriior.Si de la pacea ne?ncetat gfindurilor sufletul seridici sprecur[1eniarninlii. ia: prin ci.rrSlenia Fiindei ascunsd mingi ajungeomul s[ vad6 tainelelui Dr:mnezeu. este'cuiflenia ?n paceape care o ayern din p:rrtealuptelcr. Si ajungernintea sEvadi descopeiri si se"mne, dup5 acestea Pfecum inchipuiesccele trei Ci a ihzut lezechia-Froorocul. acestea rfinduieli (poatetrepte) prir cz6esuflef-ulse apropie de DuiTrnezeu. inaintea lui Dumnezeucu estepunerea iutwor acestora ?nceuutul bun$tate"si chipul neschirnbata1lucririi celei netrlburate' $i in

de cele iurnesti. Si nu-l nevoie sa u1glrunul clte unul chipril de'to!i" Dar fiindci arltarea aiestor lucruri? C; sunt cunoscute estecred eu, de mare folcs' nu 1or,departede a fi pbg'rbitoare, trebuie si ne lenevirn, ci si le ar[tirn pe ele" nop{ii ?ntregi.cu iuare Eie suntfcantea,cititul, privegherea aminte, dupl putereafieclru"ia, faceteade multe mit[nii, care e Si bine sd seimplineasci de mai muite ori p* zi, si ia fel noaptea" se facX ."i pt-ttio treizeci h* m:itXnii. Apci s[ de deodati s[ ?nchin[rn cinstitei Cruci,-si si ne ?ndep[rtim- S*nt unii, carefac mai muit riecAtastea,dupd a lor putere.Allii fac o sin-eurf, rugiciune in trei ceasuri cu mintea treazd cufund0n-du-sein ruga tera sitrI si flri r[spindire a g6ndurilor pe fata ior" " Si prin'amandou[ acestechipuri se aratl si se iveste a" Uun5tiii, adicb cleHar, care fieceruia ciin mulfirieJb"ga. se dupa"vrednicie ?nriarte.lard careestefeiu! rugiiciunii -i oameiti am curfi peffecemfdiA sm si slobozi ?ntr-?nsa crezut si celeila1te, arit, ti si ciaupe iaih prin grai viu sauprin scns, cd nu e bine si rin,Suialaei. ca nu cLrmvacitind oirecine si neinlelegind nimic
GT

il!;1;

mulra, p^*t'inde"pdirare i* J"640,*L- pi*.a.i'rne prln ii

iar daci s-ar afla din cele citrte, si cread6 cit t;rrbfolos s-au scris; ci nu 1esiiu el cineva s6 le stiepe acestea, rn-ar deflima' zictnd iar cdrteal6'' in cellialt rostul 1or. $i ufinarea ar fi intr-ur: caz) cw2ntul Si eu as fi socotit striin de acestelucruri, dupd ir;fi"Jt. ee doreste trarl cel Ap';tr"i;ili, tu J.tp.t unul care porunceste' r*r s[ ci1ltoreasc6,si s5 facl in si afle aceasta, calea scrisl *ui c-u ca lucrul ,a.ut*"r" g0ndului' Si cAndva ajunge galaut asa. ^*;;t

de flrl J" i" t# t" va?nii1a, si aibl trebuinp ffi;** s-a itr"e1u.t.'C[c"i zis: seziin chijia1u,$i *f,ti:|"- ":t::? noslruln vecl'
inuaiatoate.Iard siavasl fie a Dumnezeului AMIN.

X.

IW$F{',qF{ECAqTX DESAVnngEnnA VIE$XE SI SA PBEAMAKIFfiPE DIJMNANWU

!

DESFKE FEL{.JL EUFTSA TAZTM

Trebuies[|remonahul,printoatepurtirilesilucrurilesale, virtulile sale cele chip de folosire celor ce-l vld pre el, ca' prin cele stilucitoare ca ni'gte raze' vrljmaqii adev[rului *it", ca din crestini o vlz0ndu-le fdri voia lor si rnlrfuriseasc[ qi ei' mAntuire' si de nldejde cu temei, neschimbatl 9i nev[zutl' de Pentru ca ca pestJ tot s6 aletge chtre d0nsu1, s6 se mintuiasce' riJice coroaneleirnpotriva vr[jmasiior 9i' 9iqulli biserica s6-Ei slrAvneasc|faptaluiceabun5,sisliasldinlunne'iarelsise sale vieli' fac[ cinstit inaintea tutufor din pricina deslvfusitei Hristos' Fiindci vialamonahiceasci esteslavaBisericii lui ^ *^lr,rd;, pwtari bunein toatefelwiie, trebuies[ aibl monahul de treaci cu vederea cele v[zute, s[ se tndeplrteze adic[ s[
C-da43 mala5

65

in s[ agoniseal[,desdvdrsit dispreluiascitrupul, s[ posteascd chip inalt, s[ petreaci in netulburare,s[ 1in6?nbuni rAnduiall simlurile, s[-si pdzeasclvederea, si indepirteze de la sine toatd vederea vreunui lucru al veacului de acum, si fie scurt la vorbd, s[ se aminte de r[u, si fie simplu in judecati, slfie curele de aducerea bun si intreg la inim[, iar la minte priceput, iste! si asculit. Sd qi cunoasci rnonahul,c[ netrebnicdestevia{a aceasta trecdtoare, iar viala cea adevdratd,ceaduhovniceascl,este aproape.S[ nu fie cunoscut de cltre oameni sau s[ fie dispreluit. Si nu lege prietenie sau s[ aibl ceva comun cu vreun om. S[ aibi a;ezare netulbwat[. Pururea s[ fugi de oameni si neincetati rlbdare s[ aibe la ruglciuni si la citiri. Sl nu iubeascdcinstea, nici si se SI bucure de oaspete.Si nu se lege deviata aceasta. sufere cu vitejie incercirile. SI fie slobod de poftele cele lumesti, si s[ nu iscodeasc[,si si nu-si aminteascl obiecteleacestorpofte. S[ se indeleftriceasci pururea cu gAndurile in partea adevlrului. Sl Ziua si noapteas[ p10ng[ neincetat. aibdfalaserioasl si zbArcitS. toate,s[-si p[zeascl intreaga Si, ceeace e mai mult dec0tacestea inlelepciune si s[ se curete de l[comia pdntecelui,at0tin lucruri suntvirtulile monahului, mari, cdt si in lucruri rnici. Si iati acestea c[ ca si le zic pe scurt, caremirturisesc pentru dOnsul, estemort lumii 9i aproapede Dumnezeu. Asadar,grija noastrl s[ fie mereu, s[ le dobdndim pe ele. Iar de va intreba cineva, ce folos am, cl le-am descrisin parte numai si nu de tot si c5 am vorbit despreele pe scurt,voi r6spunde c6,eranevoie s[ se facl aqa,pentru c[ acela care se grijegte de viala lui, cAnd va cluta in sufletul slu pe vreuna din virru$le va pomenite, si va afla c[ este lipsit de dOnsa, cunoastede aici pulinitatea sa in toatl faptacea bun[ 9i descriereamea ii va fi spre aducereaminte. Iar dacl cititorul ale intru sine toate virtu{ile pomenite, atunci va cunoaste si pe celelaite, pe care nu le-am 66

amintit. Si se va face sfinliior pricin[, ca sd preamlreasci pe Dumnezeu.Si incb de aici fr va glti sufletului slu 1ocde odihni, inainte de iesirea lui din viala aceasta.IarX slava s[ fie a Dumnezeuluinostru in veci. AMIN.

xI.
CI,JM CA NU SE CI.IVINE CA KOEIJL LT.JI DUMNEZNIJ. CABE S-A SANACIT DE

CELE I,I.JI'{ESJI" CABE A ry+IT SA-L .9I

CAUTE PD EL SA iNCETEZ'E CAI.NAKEA, DIN PKICTNA CA N-A PUTTJTAJI.}IIGD SA CTJFKINNA NNEVA.KUL, SI F{[J TKEB{.NE

sA sE nACnescA FIERBIFTTE,*,ASETEI A LUr DE CDLE DUMNEZEIESTI ^qI CE CEKCETARTITAINELOR r.,OK, SI ry FEL SE OBI9N[nEqTE FIINTEA SA SE
A A]TTESTECECU ADUCEKEA AJVIINTE PATIIVtrLOK.
Sunt trei trepte de sporire ale omului. Treapta?ncepitorilor, int6L d:ll Cel ceamijlocie si ceaa celor desdv0rgili. de pe treapta gdndul ii este pomit spre bine, totusi mintea mai are migclri p[timage. Treapta a Coua este la mijloc, intre pltimire gi nepltiniire. Si semi;c6 intr-insa g0ndurilecele de-adreaptade-a Si valma cu cefe de-a st0nga. izvordgte?n acelasitimp lumin[ 9i

ovol

67

intuneric, culn s-a spus. Si ce1?n treaptamijlocie de va ?ncepe pu1in se citeascl DumnezeiestileScripturi si s1-9ilnchipuiascd g0nduriieceieDumnezeiesti, prin inchipuireacdrorae1se aprinde de adevir dupd puterea lui, si se plzeste eupaza cea din afar[, din care se naste gi plzirea lduntrici si lucrui dupl cuviin1i, atunci el va fi tare dupi ispitele patirnilor. Iari de va hrlni focul cel firesc cu cele pomenite si nu va 15sadeparte cdutarea, cercetareasi dorutrdup[ ele, chiar dacb nu le-a vLzut pe ele, g6ndwile cu semnele totusi hrSnindu-gi Dumnezeiestilor Scripturi, strAnse,ca sf, nu se abat[ spre st2nga, si s[ nu ;i lindndu-le primeasc[, ?n loc de adevdrvreo slmdn]i drlceascl, isi va plzi foarte sufletul s1ucu dorul. Si va cere de la Dumnezeucu durere si cu ribdare rugiciune, iar Durnnezeuii va plini cerereasi ii va deschideiui usa Sa, mai cu seamXdin pricina smereniei sale. Fiindci celor smerili in cugetullor li se descopf,r tainele. Iari de va muri el cu aceasti n6dejde, chiar dacl de aproapenu va vedeade fel pimAntul acela,dar cred c[ impreunl mostenitorva f?cu drepfii cei de demulg carenddljduiau s[ ajung[ la desIvdrgire si n-au ajuns s-o vadd, dupl cuvdntul A.postolului, caxezice, cb. ?n toate zilele spre nldejde au lucrat si spre nldejde au dormit (Ev. 11, 39). Si ce sd spun,dacf,n-ar ajungeomul Ar pdrndntul f[giduinlei, adicdin chip vidit s[ cuprindl adevirul, pe mdsura puterii lui firegti? Oare din pricina aceastz esteoprit de ia intrarea in lara f[glduinlei si rdm0ne in treapta.cea din urml a cilrei ?ntreagi punere inainte esteinclinatl spre cele de-a st6nga?$i fiindc6 n-a cuprins adevirui intreg, oare r[mdne omul in neanrul nici cel prost aJtreptei cele de pe urm5, oarenici nu le cunoaste, nu le dorestepe acestea? i se cuvine sl seridice la caleacea Sau mijiocie, despreca.re vorbit? C[ riegiomui n-avizut pdm6ntul arn flgitduinlei ilecAt ca.intr-o ogtrindl, dar de departe a nid[jduit spre el, qi din pricina acestein[dejdi a fost pus impreunl cu parin{ii lui. Si cu toate c6 nu s-a invrednicit aici de darul deslvArsirii, totuqi fiindc[ mereu a vorbit de d0nsul, si mereu mintea s-a indeletnicit cu ei pe de-antregul,si cdt a triit, mereu l-a dorit, de aceeaa putut e1s[ curme g0ndurile cele viclene. Si 68

--

cu nldejdea aceasta inima lui cea plini de Dumnezeu,iese din lumea aceasta. Tot lucrul careareirtru sine smerenie,estecu bun[ cuviin16. Pent'u cl indeletnicirea cea netrupeascda minlii, cu povata pune gard inlelegerii SfinteiorScripturi, spreseteade Dumnezeu, iniluntru, intre suflet si gAndurile de viclenie, si plstreazf" ?n mintea viitoare,ca s[ nu seieneveasc[ suflet amintireabundtdtilor in negrija ei, si, in locul celor mai bune, si seincurcecu lucrwile curandser[ceste fierbinlealamiscdrilor lumesti.Fiindcl din acestea celor rninunateale mintii, si cadesufletul in dorinle zadamicesi f[rA rost. trarl slava sl fie a Dumnezeuiui nostru in veci. AMIN"

XEX" DESFKE FBLTJL ftq CNNN SE C{.IV[NA

olwut sA snpA $n F{ET'{.JLB{;RA"KE c{,J

DHEA"FTA SOCOTEA&A
Ascult[, prietene,daci vrei sXnu se zldlmiceasci lucrarea ta si zileie tale sI nu fie lipsite de dobdndi, sprecarenidljduiesc tu, petrecin netulbura.re, cAndincepi acestsoi cei ce cu socotin!5 de petrecere, s6-i incepi cu socotinti, si nu faci aceastadin pl[cere ca s[ nu fii ia fel cu mullimea; ci pune-li un gAnd in minte, gi el si-!i fie tndreptar in lucrurile vielii tale. Si intreab[ pe cei ce cunoscdin experienlI, nu numai din gtiinl6; 9i si nu te laqi pdnl ce nu vei fi iscusit ?ntoate c[ririle si lucrurile linigtii. Si la fiecare pas pe care-l faci, cerceteazd,dacLumbli pe cale, sau

69

letufalnica' pe umbland weo cdrare abltutafarl dinca1e, daclte_ai adevdra/.a c[ sedeslvdrseste Si numaidin lucruri"aatt" ta "" crezi ietrecerein lini;te. t" '"**;;;a"t igti s[ afli un lucru 9i si ajungip"iiip:::,1j" la lrecare in aseminiriin ascuns sufletultiu' tu fI! s;"'si fie adevlrul selnne' "t, paspe care-lfu.i, 9iu"i t"noastedinaceste clteva Ajungr-fi f*;ete.lrtu"tai*+ului' -Cand' aceste !ilittoiF#il in linistefilnd' ta' cuvinte,pnni cet ta f"pf-"nf ln c1f1a nesilitcu glndurile lucreze ,rezi cbinmintea '[ se. stipineasc[pentruunele ",;G;i;tut" celede-adreapta, """t" siL;te s[ 9i estelinistircata' ;;d"ti, utorr.isl gtii,ci dreapti *..ntrita p'If.lF tale, aslujbei m "'"**;it.ra;i;;a"'J-siujesti, aaca mult' tale' cAtpo1imai te-aiindepdrt"ta".atpHOit"u tattO"titor serevarsi]1ynet pe limb[ 9i p si dintr-odata set":ieltiftuid-e ticerei sefacestatomiclin i*t"tff""re."tti f"* i"t"itea lui' si suflet,atuncise;,ri, ;t ai anaing1il car9a.]qit'1.l1rrlilii.l",*nu iinistire pareun rucru ffi;-&,tp;i cagtilafrntrutine' Cl simpia in simplitatese fdrb de pre!irtre t"p,"i" dreptilii' Iar petrecerea ;;i ;!t.e.ptt--gi socotitoii' "u un mldular singur' ;;"rqi"-;" desp#jt de ajutonrlcelorialte' priieligteOintim^quitqi:titii si fiecare sufletultiu, tiecarJ;;t* iacrimile curg f[r[ siil pe tale, itj umple o"rtii t"luirimi' -Ei pierzarea un gard'spre Jru;iiiai, si gtii rc"p" s61isedbschidl "a vr[jmasilortdi' cufundat tiu in Si dacl din vreme vremeafli' c[ g6ndui s-a

?" ,i"J;i;;ffi;i

#9t'

obi9nuit6,"9i'aita !inq. ,arrJ,riuiu cadintr-un fel de bine, si a,rpau.*ur:i;;;;i "imldularele taie pacglpe$egaTdu*eta!' lt-c1 slibiciunemare,si c[ domneqte s[-si a ?nceput nu acestea se # ;; d" rei, s[ stii' cl norul cortultf,u' intindl umbrele Peste vei afla in .. lwd. dacd,Aopa o vremevei fi petrecut Jrn1s,t9' Jufletulsi eleil iaucu sila c6 gdnJuril"*p in'tur'li gi stdpinesc
tv

cere di" 3i'' maimuitdecat CI ""r" ceas'sausi mai y9me de un

in tot ceasul, minteaestec*[uzit[ deeie iar spreceleff,cute de ea' sauc6tot mereudoregte cerceteze si deqert,ciunea, stii c6 si zadarnic[ esteostene aratatnrinistesi cr sufletui[, p**"" i' raspandire. vin pricinitn suflet'athi Si d^ afard,.at iinu*t*, ,i din nebigare seamd bunacuvii"6,l;;;;g'#;,l* de la ir", ,, la cetile,.rsi-curAnd pune_fi ranAuiaiilucrul tiu. in Iar6. dacd,la ?nceputul acestor nu vei afTapace riul zile, de ala4ni patimi, sI nu re miri. Cii aace lpre s6nutlu*arrr,rf,ri ramdne fierbinte*:*: dup6 uu,rr"ur irrr"lanu"f rale! soarelui, dacdidglungatn, dresurilor si iarrsi m-irosur "" si fumursmirnei, odatd,revirsat in aer,vremeindelungata rdmOne, p6ni ce se ri;1ng;te niere,cu alitmaimult patimile, ;i celeoUirluii". .u ,i cainii, sd ling5 de sdnge *a""iat.,^i;;d'; tu H';oriri'i"-iu obiectulgbignuintei ar.star,u rorl ugi, iattandpan[ puterea obisnuinlei celeivechi.' lor ""'r-*.iripi Cdndleneava Arcepe intrepe furis in sufletul sI tdu,si de aici inainteel seintoarcespreintuneric si casa;".Lli#; plini de intuneciune, mai desse tot arati semnele urmrtoare: simti fuleuntrultiu, pe ascuns, slibesti cd ?ncredin{i, iar cele vizute prisosesc, nlfej$ea ,, frrp"1ii,"az6 si p.irr' uleur,u pagubegipe aproapqle gi1i sunetui tdu tot ur.r*pi" i".urirri" o" prihinire, din gurd gi din inimi asupra rururor oamenilorsi lucrurilorsi chiarasupralui Dumnezeu, si asup.a ganOurito. ;i simtturitgr, care-liies in care,si te cuprind-e reama or#i" 1 o" trupului,gi prin aceasta micimea sufiet va stapani, din ce de te qi in ce sufeltultiu ri seva umple de teamd,inc't a gi ;";L;; ," vei"ingrozisi vei ir*u.u. C-dci ti-ai a"opectcredintata (si nu vorbescdesprecredintr, ca temetie a mdaurisirilor tuturor credincio;ilor, despre ci acea putere ?ntelegdtoare, cu lunrina care mflii intlegte inima si cu mbrturisirea consriinlei imbold ?n dd sufletnddejdii cd.tre Dumnezeu, pentru si nu_si ca poarte sufletul grija lui, ci s-oarunce Dumnezeu, spre iar el sdrdmOnd linistit de griji),cu necredinta.

Iar[ cAndvei plsi inainte cu sufletul, vei afla aproapede tine acestesefi)ne:Te'vei intlri cu n[dejdea intru toate si cu ruglciunea te vei ?mbog[1i gi pururea vei avea-de.cdstigat ?n *ittt"a ta din toate,c6te-!i ies'irrcale si neputinlafirii omenestio vei simli gi te vei piai' de o partg a acesteineputinle, - de ochii tli vor ffece cu vederea m6ndrie; $i Ain pariea cealalt6", plcatele aproapeiuitau. $i vei peffececu dorul de a.iegidin trup, ipr" po*it"a itt .ur" vorir fi, tn veaculviitor. Si vei crede,ci pe t,nta dreptate!i se intdmptr[ sie-!i, pe fa![ 9i pe-ascunl' loate jurul cu obisnuitie necazuri.Vei Cerceta de-arninuntr:lcele din tlu, ca s[ nu te lasi dus de plrere. MSrturisi-vei despretoate -9i sunt semne,pe carele despre toatevei niutlumi. 51iat[, acestea 'si netulburare,dorind s6 se an iei trezi, caxe p[zesc petrec intru ia adevlratar6nduiald" ajungi Cei trandavi nu au trebuin![ de semneleacesteacarc *ia de se vld si sunt pdndiri ale cdderilor, penffu c5 ei sunt departe si Dac6 vreuna din ele?ncepe se aplece de virtulile cele ascunse. in ia aminte ?n clipa aceea, ce parte a de-o parte in sufletul tiu, inceput s6 se plece. Cd tndatl o cunoqti, din ce nearn este.Iari noui s[ ne dlruiasc[ Dumnezeucunoqtinlaadevdrului"AMIN.

X[[H"

0s mn EST.A F'sE cE[,sR cE sa sE s^4, tuAFSlTt GKruI"SE EXNEggmsc FEE

sI ?mE;* *AA"*tom sA xFirKE sX

EASA"

Unomplindeingrijorarenuvaputeas[fiebldnd,gilini sd Penfu cI felul lucrurilor,prin careel suferl,il sileste semigte la ele, t[r[ s[ vrea el, si inspre acelelucruri gi sn gdndeasci 72

ffebuie s6 se risipesc seninltateasi linistealui' Agadar' ciiugdrui pururea cltre prr.ra muirr*a fetli iui Dumnezeu 9i vederea lui adevf,rvrea bomnul neabituti s-o intind[; asa sl facb" dacb'in schimbemiqclrile s1-;i pizeascl mintea, si s[-;i !o*!" ;i si-gi cu linigte si cele mici care serpuiesc?nir-insa, si s[ invele grijilor la toatl inffareasi toati iegire4 clci ?rmu$irea socoteascl lui Hristos monahi, semnestede lenevirein lucrareaporuncilor cltre cele Dumnezeiesti' gresesc 9i aratl c[ ei t6u' nici pace FAr[ de negriji, s[ nu cauti lumina in sufletul dac[ te gi iinigte s[ nu cauli in lenevireasimlurilor tale' 9i in-g-nJe'sti numai risipire lucruri, nu-ii mai ?nmu{i gnjile tal7, yevei afla de neincetati' in mintea sauin rugiciunea ta'iat f[rd de ruglciunea griji te roade in aLtL nu te poli apropia de Dumnezeu' $i dacd' ruglciunii, numai dec6t vine risipirea in suflet, dupi osteneala cuget. cu palmele pe Dac[ ?nrugiciunea ta, versi lacrimi' te bali se focul dulcelii acestora cap 9i te tlvilestipe jos cu foc, atunciuimire zboarl spre o")"gr" inleuniui inin* rale,^si cu slivit6 meu' dupl Tine' Durnnezeuinirna ta si strig[: ,insetat-a sufletul CXndvoi veni sl Doamne, Cel ce tare egtili viu" (Ps' 41' 3)' a b[ut odat[ din m|t atbtinaintea fetii Tale, Doamne? Cel care ce lucru .r.t*ui acelastiein ce ticilosie a clzut' si vinul acesta, lui' nepreluit s-a luat de la dinsul, penlru lenea ce selinistesc! Vai, c0t estede rea vedeieasi vorba oelor pentru cei dezlegali in adevSr,fratjior, eslemai rea pentru ei' decAt pe neasteptate' de linistire! iA precum tiria ingheplui' cizdnd de oameni' *du gi'uroci varfwile buruienilor, tot asaadunirile oricdtarfidemici,oricdtarplreacisuntf.icutesprebine,usuc6 de curdnd inflorite qi florile virtr:1ii, cele din amesteculcu inima sufletului' crescut careimbracl in moliciune ;i in gingl9ie pomul precum rlceala prea ling[ izvoarele de ap[ aie poclinlei' $i
-a

mare a brumii, cilzdndpesterdsadurileproaspete,1earde pe ele de tot, asasi intilnirea cu oamenii arderbddcinamintii, din care tocmai a inceput sI inverzeascl verdealavirtutilor. Si dac[ vorbim cu oamenii, care intr-o parte stiu si se infrAneze, iar in alta, au scdderi,te p[gubesti sufleteste,cu cAt mai mult te plgubesti stAndde vorb[ cu prosti, cu nesocotitl, sd nu mai vorbescde ca mireni? CIci precum un om de neammare si cu cinste, la belie isi uitl de Domnul si de cinstea1ui,si necinsteste tagmaiui, si-si face cinstea de rds din pricina gAndurilor celor strline, care au n[v[lit asuprl-i din puterea vinului, tot astfel se tulburi intelepciuneasufletului, prin vedereaoamenilor;i prin convorbirea cu ei, si-si uiti de felul pizirii lui, si se stergedin gAndui1uilinta vointii lui si se dezrid[cineazl dnel toatd temelia asez[rii cerei slivite. tntdlnirea cu oamenii si cu risipirea, care din pricina rispdndirii se int0mplI la cel ce se linisteste, sau si numai apropiereade ele, adici vedereasi auzirea,sunt de-ajunspenfr-u el, ca cele ce intrd gi ies prin usile vlzului qi ale auzului, picin[ de riticire si de fulburare a mintii din cele Dumnezeiesti,s[ i se facl lui; si dacb o clipi poate s[ facd atita pagubi unui cltugdr inftOnat,ce s[ spunem,cOnd petrecemereu si indelung zf,boveste ?ntruaceasta!cdcirdsuflarea careseridicd din mdruntaielenoastre, nu lasi rnintea si primeasc[ cunostinta ceadumnezeiascI,ci o intuneci precrim ceata care se ridicl din pimdntul cel umed, ?ntunecivizduhul. Si trufia nu stie cb umblS fi: ?ntuneric,gi nu cunoaste gOndurile ?ntelepciunii. Cici cum ar si puteasd. cunoascd ceva, c6nd ea este?n ?ntunerecul Pentru aceasta, ei? prin bezna gAndurilorei, tmfia se?na{[ mai presusde toti, fiind mai proasti. si mai neputincioas[ dec6t to]i si neputdnd si ?nve{eclile Domnului. Si Domnul isi ascunde voia tr-ui de dAnsa,pentru cI ea nu vrea si meargl in calea celor smeri]i" Iar slava sI fie a Dumnezeuluinosffu in vecii vecilor. AMIN" 74

xIv. tNrAFrpLA,cELoK cB cAr,nronnsc it'{

CALEII, LIT{ISTTKIT"CEII. DE DTJFINEZEU OKANDT.JITA
!^ o

DESPKD SCHIFTBABEA CABE SE

Cel ce s-ain{elescu mintea lui s[ petreacl ?nnetulburare, in pe sineinsusi sd se?ntocmeasci asafel, incAt zilele cAtele mai trdiasci ?nlucrareagi in r6nduiala linistirii. $i dacn! are s[ le s-arintimpl4 - precumde obicei seintAmpil in rfinduialalinigtirii, inl[untrul Har estedati, - si se amestece care de Durnnezeiescul sufletului tiu cu ?ntunereculsi precum razele soarelui,ca.reSe acoperde aburul norilor de pe p[m6nt, s6-1ifie sufletul lipsit de rnAngdiereacea duhovniceasc[ pentru pulinI vreme, si sl se pe amestece dinl[untu cu lumina harului, din pricina norului de care-l urmdreste,9i s[ fie luatl de la tine, dupi pulin, patiirri, puterea care d[ bucurie, iar asupra minlii s[ se ridice ceata neobisnuit de deas[,- atunci tu sL nu te tulburi in cugetul tiu si s[ nu dai mdni de ajutor, neputinlei sufletului tiu, ci rabdl si citeste cirlile de invil[turl, si sileste-tespre rugiciune, cerAnd ajutomi. ' Si el va veni ?ndat[fir[ s[ gtii tu' C[ precumse dezveleste faqapdmantulr:iprin razelesoareluidin beznavlzduhului, care o ,tipatt"u, tot astfel poate rug[ciunea si dezlegesi si risipeasci rninteacu lumina din suflet negurapatimilor, si s[ strflluceascd socotinfei si a mflngfiierii. Clci acestea se nasc de obicei in amintirile noasfe, si mai cu seaml atunci cfind sunthrAnite din Scripturi, si din trezvie, care faces[ sfff,luceasci DumnezeieEtile rnintea. Pentru c[ indeletnicirea rnintii cu scrierile sfin1ilor umple

75

sufletul de uimire necuprinsl ;i de Dumnezeiascd, bucurie. Iar slava sI fie a Dumnezeuluinostru in veci. AMIN.

xv"
DESPRE CtrT CE SE [,TNXS. T'FSC, CANN

fficnr ff sA FKTcEAFA, {iNDEAU l[J{.tns

CE.] LUCKUT, LGK, $ru AKCA CEA NASTR,qBATUT,q" ATXCA ftq TEEKNCtrKEA
CNA. E,ENISTETA"ST CAND t ot v
-

@ puCA H,&Da"FE}n, AU TNCEF[xr CA

FKPTET,A L,$K SA MONEASCA.

FST SA ,qTEA

Ov

Am s[-!i spun un lucnl, dar s5. te indoiesti de el, nici sI nu nu-l disprefuiesti,ca fiind de mic[ insemnf,tate, fiindc6 adevdratj sunt cei, care mi l-au incredintatmie. Pentru cd eu adevlrui qi-l spun, si ?nacestecuvinte ale mele, si in toate c0te le spun.Chiar de ar fi si te spAnzuride limbi, s[ nu crezi cI ai ajuns la cevain rdnduialata, dac|n-ai dobdnditdarul lacrimilor. Cdci pAni atunci, iumii slujesti intr-ascuns,adic[ cu cele lumesti petreci, si lucrul . lui Dumnezeu il face omul t6u cel dinafard. Iar cel dinlduntru esteinc[ neroditor. R.oduilili inceputul si-l are in lacrimi. C[ci, cdnd ajunge-vei in tara acestora,si stii ci a iesit mintea ta din temnifa lumii acesteiasi a pus piciorul in calea spre veacul cel nou, si a inceput s[ simti mireasrnavlzduhuiui celui nou si minunat. Si atunci lacrimile incep sI curg[" CI iatl s-a apropiat nasterea pruncului ceiui duhovnicesc"

v6

Penffu cI Haml, mama cea de obstea tuturor, se grlbeste s[ nasci in suflet cu tainl Dumnezeiescul chip spre lurnina wemeanasterii,indat[ incepe veacului celui viitor. Iar eind soseste rnintea si se miste spre unele din cele de dincolo, precum se pe rniscl si rdsuflarea, carepruncul o ffage?r mfduiarele mamei, si cu care el creste.Si, fiindcl nu suferblucruri neobismrite, isi pruncui numaidecAt migc[ trupul ca s[ p10ng[ - un plAns amestecatcu dulceati de miere. 9i p. cAt creste trupul cel curgerea lacrirnilor. Si, rfi.nduiala dinlluntru, pe atflt se sporeste aceastaa pldnsului, despre care am vorbit, nu este la fe1 cu celor ce selinistesc...Pennrt plAnsulcarevine la anumiteSoroace, fiecare caJepeftece?nliniste cu Dumnezeu,primestemflngfliere din vreme-nweme. Si anume:uneori, cdndestein contemplalie; alteori, din cuvintele Scripturii, iar alteori, si prin vorbele pe ruglciunii. Dar eu vorbesc despre acearnAng6iere, care o primeste cel ce pl0nge neincetat,ziua si noaptea. Tot cel ce a aflat, in adev6r si cu de-adinsul, adeverul acestorchipuri, in linistire l-a aflat. Ci vreme de doi ani si mai infte el in pacea bine, ochii lui se fac izvor de ap6,iar dupi aceea gdndurilor, ;i din paceagandurilor intra tn aceaodihn[, despre carevorbegteSf. Pavei @vr" 4, 3), precatingiduie frrea-Iar[ din pasnica odihni, incepe mintea si vadi tainele. fi atu1gi-D.uhul minlii celeceresti,si Dumnezeuses1lsluieste, bfa"t t descoperl tntr-insa, si road[ a Duhului ridic[ ?n ea. Si dintr-aceastasimte pe sufletul schimbarea care o va primi inliuntrul slu, in firea sa, cu innoirea plrtjior sale, dar simte numai nelamurit, ca ?ntr-o ghicitoare. si sprepomenireamea a celor ce le vor - Am scrisacestea Scripturilor precrimle-am luat din adAncruile citi, si le-am scrisasa, pufin ;i din experig.nli' Ca sI Ei din gurile care grSiescadev6ru1, primesc ajutor prin rugiciunile celor ce sevor folosi din ele. C[, cu multl osteneal[le-am scris.

77

Ascuitl iarisi, si cele ce-ti voi spune acum: un lucru pe care l-am aflat dintr-o gur[ nemincinoasd.Dupi ce vei intra in plm6ntul picii gAndurilor,atunci 1i seia 1iemullimea de lacrimi, si de aici inainte - itj vin 1ie lacrimi cu misw[ si in vreme cuviincioasl. Acesta este adev5rul adevlrat spuspe scurt, care estecrezut de intreagaBiserici.

XVI.
DESPRE FEI,{,]RILE VTRT{JTIT..OK
Asceza (pustnicia) este maici a sfinlirii si din sfintire se nasJe dintai gustare,din simlirea tainelor lui }Iristos. Si aceasta cea duhovniceasc[. se numesteprima rdnduial[ pentru cunoasterea Nimeni s[ nu seritlceasci in vrlji ;i niluciri. Pentruci nu poate suflefill necuratin curatl impirl1ie s[ intre, nici sdfie cu duhurile sfinlilor. F[ sl striluceascl frumuseteacurdlirii tale,in lacrirni gi in post si in linisteasingurltitji. O supdrare mic[, pe careo suferi pentru Dumnezeu,estemai bun[ dec0tun lucru mare,pe care-l sivdrsesti flr[ supirare.Fiindc[ o supirare de bundvoie arati o credinll c[liti ?ndragoste. Iar[ lucrul firi nevoinp cu constiinta intunecatl se face. De aceea,in supirlri au fost ispitili sfinlii pentru dragostea cltre Hristos, si nici de curn in vreme de liniste. celor din De aceea,lucrul flcut f5r[ de osteneall este dreptatea lurne (mireniior); c[ ei fac milostenii cu lucruri din afar[, si de nu inlduntrul lor. Tu frrsl, ostenitorule, aceea, au nici un cd,stig intru tine, ca s[ te careufinezi patimilor iui Hristos, nevoieste-te lnvrednicesti si gusti din slavaLui. Cdci daci vorn pf,timi impreun[ cu El, tot impreuni cu El sllvi1i vom fi. Nu seva prosl6vi mintea irnpreunl cu lisus, dacl 78

nu va pdtimi trupul pentru Hristos. Asadar, cel ce dispreluiegte slavaomeneasclseinwednicegte de slavalui Dumnezeu, si trupul CIci slava trupului este lui prosllvit va fi impreun[ cu sufletu1. inlelegltoare citre Dumnezeu; iar slava minlii este supunerea vederea cea adevirata cdtre Dumnezeu (a lui Dumnezeu). cea Supunerea adevlratb esteindoitl cu fapta si cu ocara, cdnd trupul suferl, p[timeste Eiinimaimpreunl cu el. Dac[ nu-l cunosti penffu 81. ;i nu poli s[-1 pe Dumnezeu,nu poli si ai Cragoste pe iubes,ti Dumnezeu,dac5nu l-ai vlzul Iar vederealui Dumnezeu Lui (contemplalia)izvorl,ste din cunoasterea (din a-L cunoaste de pe E1).Clci contemplalia nu-i ?nainte cunoastere.

Rugiciune
Doamne,invredniceste-ml sI Te cunosc si si Te iubesc, care senastecu rlspAndirea mintii, dar nu prin aceacunoastere, din incerclri, ci mX inwedniceste de acea cunoastere,in cate mintea vlz0ndu-Te, sI prosliveascl firea Ta, ?ntr-ocontemplalie fnvrednicestecare furl din minte orice simlire a lumii acesteia. m[ sl m[ inal! din vedereavointei, carenastenllucirile, 9i s[ le vdd in nevoinla Crucii; c6ci esteo a douarlstignire, - a minlii lucrarea gdndurilor, ca cu ceacareface si ?nceteze, slobozenie, si poati mintea s[ Te vad6, mereu?ntr-ovedere pestefire. Pune in sufletulmeu sporireadragosteic6treTine, pentru ca si ies din pe lumea aceasta, urmele dragosteiTale. FI s[ inleleg smerenia Ta, in care ai petrecut pe p6mAnt,in haina midularelor noastre, pe careai irnbricat-o pdn mijlocireaPreaSfintei Fecioare,penb:u ca si eu cu dulceqt[ si primesc smereniafirii mele, necontenitsi neuitat pomenind-o pe aceea(a Ta). Sunt doul feluri de ristigniri: una esterdstignirea cu trupul; a doua, inillarea spre contemplalie. $i cea dintOi se naste din

79

Nu se in^ slobozireadin patimi; a doua din lucrareas6v6r9it5 du|. ei' Mintea irnp[r6-{e9te' supunemintea"daci trupul nu i se supune lui se oaiA ur*prrtr rlstignegte" $i iar{i, nu se va supunernintea raliunii. E foarte Durnnezeu,dec1rOica imerui arbitru se supune incepitorului' care este greu sdllrnuresii lucurile aeesteainalte, clrei In v0rsta prunciei (Ecl. 10, 16): ,,Vai de tine, cetate' al imp6rat este mai tOnlr decAt tine"! cut0nd ajunge de i se Cel ce ss supune 1ui Durnr:rezeu' va da supun iui toate. Celui ce se cunoa;te pe 1ine.,i ^se de tuturor lucmrilor. C6ci cunoasterea sineimpiinryte ",-riloaster"a t[u, !i sevor t"!*t tuturor. Si ?nsupunereasufletului "urlourt"r"u clipain bur* ,*"r.nia stdpdneste viala ta, sufletui tn ii" *r.-i" si irnpreuni cu ei 1i se supuntoate' Fiindca ii, ii t. uop"n* lie se pacede la Dumnezeu nastein inima La'Si c6ttimqt"t-fTtt^: cr i[tA d" ea, vei fi gonit (1inut departe)nu numai de Ia pattmr' daci noi de adesea la orice intampUri t"ule. Adevdrat,Doarnne' ,rr. t" smerim,nu inceta de a ne smeri Tu pe noi' Cici smerenia cea adev[rata estemaic6 a cuncstintei ;i cunogtin]a cea ad'evdratd esternaic[ a isPiteior.

xvfi.
FELT.'ruTAX,SK DESPKATAX,CUTREA. 1/[KTU[I ST CARE ESTF PT.IISKEA ffiECAKEITAsx PKIN CA Sfl DEGSNBMSC"
trupul de materia virtutea ceatrupeasc[in liniste curi]egte pe sufletul, si-l strecoard el' lui. Iar virtuteaminlii smereste 80

curalindu-l de gindurile cele grosolane si pieritoate pentru ca mintea sI nu cugeteacelegAnduricu impdtimire, ci si semiste mai mult spre contempla,tie,care-i este aproape. Si aceastl contemplatie apropie sufletul de o exercitare a minlii, care se numeste contemplalie neformal6 (f[r[ chipuri). Si aceasta este virtute duhovniceasc[.Ci ea ridici mintea din cele pimintesti, ca s-o apropie pe ea de cea dintai contemplalie a duhului (cu duhul), si potrivestemintea dupl Dumnezeu si dupXcontemplarea siavei celei nespuse,care este tot una cu miscarea gAndurilor desprem[rirea Firii lui Dumnezeu si goiestemintea de lumea aceasta de simfurile ei. Si din acestea seirnplinestenldejdea ni ;i aceea a noastr6, cea strdnsl inff-o visterie si afl[ deplinb incredinlare a adeveririi ei (Gal. 5, 9). $i iatd incredin,tarea despre carevorbesteApostolul, adici ?mplinirea(adeverirea), carese de bucuri mintea in g0ndurile ei, in nldejdea cea flglduitd nou6. Ascult[ acum, ce este $1cumestefiecare din acestea Vieluirea cea trupeasc[ estedupl Dumnezeu. Iar[ lucrurile trupului sunt cele ce se fac, spre curilirea trupului, in iucrarea virtulii prin lucruri vlzute prin care se curileste omul de spurciciunea trupului. Iari rdnduialaminlii esteo lucrare a inimii, care neincetat se face, din grija judecllii, adici, a dreptIlii iui Dumnezeu gi a hotbrArilor Sale, si ruglciunea cea netncetatda inimii gi gdndul la Pronia si la purtareade grij| a lui Dumnezeu, este care estein aceasti lume, totdeodati particular5si generald, si p[zirea de patimile cele ascunse,ca sd nu ne ias[ cumva vreuna dintre ele in cale,in parteacea ascunsi si duhovniceasc[ a sufletului. Aceastaesteiucrarea inimii, care senumesterinduiala minlii. in aceast[ lucrare a rdnduielii, care se numeste acliune sufleteasc[, inima se subliazi gi se deplneazd de viata cea ticiloas[, care este impotriva fuii. $i de la aceastatncepe sd in{eleagi inima si sI gdndeascl,in contemplafialucrurilor simlite, care sunt flcute spre trebuinii ;i spre crestereatrupului nostru, si
C-da43coala6

81

prin mijlocirea c[rora se dd putere celor patru elemente a]e trupului. Iar[ poviluirea cea duhovniceascl este o lucrare flr[ de sim$ri, ;i despreea au scrisPerintii, cdndmintea sfintilor primeste aceastl vieluire, atunci contemplalia ipostaticl si materia cea grosolanl se ia din mijlocul ei, si de atunci contemplaliadevine inlelegltoare"Cici eu numesccontemplalia ipostaticl zidireacele dintOifiri (fidi celei de la inceput). Si de la vedereaipostatic[ se ridicl usor cineva la vietuirea cea singuratic6,,cate este, ca sl vorbesc llmurit, a se minuna sufletul de Dumnezeu. Iar aceasta este inceputul bunurilor celor viitoare, care se vor da nou[, in slobozeniavielii celei nemuritoare, celei de dupl inviere. Cl acolo firea cea omeneasc[ flrd incetare se minuneaz1"de Dumnezeu,si nimic nu g6ndestedesprezidiri. Cd dacLin lume ar fi vreun lucru asemeneacu Dumnezeu. atunci mintea s-ar micsora gi spre eI, adic[,uneori s-armisca spreDumnezeu, alteori spre acel lucru asemenealui Dumnezeu. Dar fiindcl toatl frumuseleacare se naste, cdnd se innoiesc sufletele spre viala viltoare, este mai prejos de frumuselea Dumnezeu,cum poate lui mintea sI iasi ?n contemplareaei, din privirea frumuse{ii lui Dumnezeu? Sauce?Moarteao m0hneste? greutateatrupului? Dar Dar aducerea arninte de ale sale? Dar trebuin{a firii? Dar pimejdiile si protivniciile? Sau rlspAndireafiri de stiin![? Sau nedeslvdrsireafirii? Sau faptul c[ esteinconjuratl de stihii? Sau ?nt0lnirea cuiva cu cineva? Sau lenea? Sau oboseala cea istovitoareaa trupului? Nici de cum. Si cu toate acestea fac in se lumea aceasta, Arc[ in clip4 c2nd s-ardescoperi min,tii patimile si s-ar oglindi slava?nochii ei, indati mintea s-arpierde in uimire. Si de n-ar fi pus Durnnezeu lucrurilor acestorahotar ?n via{a aceasta" timp trebuie s[ z[bovirnin ele, Ei dac6ie-ar fi ingiduit c0t in toati viala omului, mintea n-ar fi trebuit sl iasl din contemplarea 82

nu lor. Si cu atAtmai mult acolo,undetoate acestea sunt (in viala de veci). C[ nemlrginiti esteaceastlvirhrte. Si carenu vom fi in fiin{i ?n curliie impdrltesti, in lucrurile (faptele)noasffe,dac[ prin viala noastr[ ne vom invrednici de aceasta? - Cum dar poate mintea si ias[ si s[ se deplrteze de si contempla,tia aceeaDumnezeiasci minunati si sl se pogoareia alt lucru? Vai nou[! Cd nu cunoastemsufletele noastre si nici via,taspre care avem chemare.Si socotim cd au un pre! viala de aceasta neputin!5, gi rdnduialacelor vii si necazurilelumii, si lumea?nsdsi,si relele ei si odihnaei.

Rugiciune.
Ci, Doamne,Iisuselkistoase,Tir singure;ti putemic.Fericit estecel ce numai la Tine ;i-a clutat siesi spirijin, si suisuri a pus in inima sa-FetelenoastreT\r intoarce-leDoamne, de la lume, la dorireadup[ Tine, ca si vedemce este1ume4 si s[ nu ne ?ncredem intr-o umbr[, ca si culn ar fi adevlr. innoindu-ne pe noi, innoieste, Doamne,in mintea noastrl sflrguinladinainte de moarte, pentru ca in ceasul iegirii noastre si cunoastem,cum a fost intrarea noastrl ?n lume si iesirea noastrl din ea, pAn[ s[ sfdrsim lucru pentru care am fost chema{iin via!6, dup[ Sf6nta voia Ta. Si dupi aceasta nldljduim cu gdndui plin de nldejde s[ primim s[ TE mirirea, pe care,dupl Scripturi, a gdtit-o dragostea 1aa doua innoire. Si pomenireaei s-o plnimprin credinlain taine.

Despre curitirea trupului, a sufletului si a rnintii"

CurSlireatrupului este o sfinlire, care urrneazhdupit spurclciuneaclrnii. Cur[1ireasufletului este slobozireadin Iari gOndului. curl1irea care patimileceleascunse, seinfl,tigeazI 83

de minlii se face prin curilirea Tainelor' Cl se cur61dmintea Copiii cei mici toate cdtecadsub simfuri din pricina grosimii 1or. zice sunt curati cu ffupu1, 9i nepitima;i la suflet, totug.i":3:ni nu Cici curl1enia despreei ci sunti*uii tu minte (au minteacurati). *1"9i este aceades[vdr;it6 petrecerein contemplatiacereasci' cea care flri de lucrarea'simlurilor se misc[ in puterea cele de susale acelei duhovniceascl (a sufletului) sprefrumusetile lurni de minuni ceresti. irnpirtjt[ esteintre duhurile subliri, in Petrecerea acestea .o ,tu;ii. a tev1zut1, care au' inletregerea d^e.scoperirilor dumneleiesti, care se schimbl din ceasin ceas' Si Dumnezeul nosffu s[ ne ?nwedni""ur.ape noi sI-L vedemp" et in goliciunea vecii in *laii (cur[1enia?), dupl aceea vedereanemijlocitl' in ;i vecilor. AMIN.

xvmt"
SI CAK,EAST'EmAsuruq. CIJF{OS,TINTII
CREDTNTTI CARE S{.JNTIVIASUKET..E
credinla,9i estecunogtinli' care Estecunostin!6, precede credintii, cale Cunostinla, o ia ?naintea caresenastedin credin1l. este cunostintafireasci; iar cea n[scutI din credin!6' este cunostinlaceafireasciesteaceea' duhovniceasci. cunoasterea binelede rbu, care se ti i"T"tF judecatd prin care deosebim in iireasc[, prin carecunoastem chip firesc binelg 9i rlul' fir[ Sj a pus-ope eaj1 firea cuv6ntltoare. nti" invl1ituri. Dumnezeu nimeni'caresi nu o Nu este gise inv6!6turieasporeste, adaugd. u"rurtu eite putet"a cunoasteriifireqti a sufletului aibi. ;i aceasta.se binele de rlu, si puterea cuvAntitor,s[ deosebeasci deea suntmal preJos cei miscl in el (ln suflet)neincetat. lipsili 84

de firea cuvdntltoare. Iar[ cei ce o au pe ea sunt drepli 1afirea sufletului lor si nu prlpXdescnimic din cele ce Dumnezeu firii celei cuv0ntitoarei-a d[ruit spre cinsteaei. Pre cei ce au pierdut cunostinta,care deosebeste binele de r[u, ii oclrlste Prorocul, zicdnd: ,,Omuln-a priceputcinstea,in care a fost. (Ps. 48, 13). Cinstea firii cunvAntltoare este judecata (raliunea) care alege binele de r[u. Si pe bunl dreptatepe cei ce o pierd pe ea, i-a asemdnat dobitoacelecele necuvAntltoaresi iralionale. Prin cu raliune putem noi afla calea lui Dumnezeu. Si aceastaeste cunoasterea fireasci, cea care mergeinaintea credinjii, si ea cea esteo cale cdtreDumnezeu.Si prin ea aflim si deosebimbinele de rlu si si primim Credinla. Si mirrurisegteputereafirii, c[ se cuvine omului s[ creaddin Cel ce toate acestea Le-a zidit si sI creadI cuvintele Poruncilor Lui ;i si le facl pe acestea. din Fi credin{i senasteteatnade Dumnezeu.fi cnnd frica de Dumnezeu se insotestecu fapta, si, oricdt de pu1in, se ridic[ spre fapti, atunci d[ nasterecunoasteriicelei duhovnicesti,desprecare am spusc[ senaste din credin16. Cnnoasterea fireasc[, adici deosebirea binelui de riu, care de Dumnezeua fost siditi Ar firea noastr[. ne convine ci trebuie sI credemin Dumnezeu,care Le-a zidit pe toate. Si credinla ne dI team6,si ne silestepe noi teatrra,s[ ne c6im si sd lucrdm. Si astfelse d5 omului cunoasterea duhovniceascl,adic[ cea o intelegerea Tainelor, care di nasterecredinlii in contemplalia cea adevlrati. Nu asasimplu, numai din credinla goall se naste cunoasterea duhovniceasc[, credintanastefrica de Dumnezeu, ci iar din frica de Dumnezeu,cOndtncepems-o punem in lucrare, din lucrareaflcutl cu frica de Dumnezeu,se naste cunostinla cea duhovniceasc5, cum spune Sf. Ioan Gw[ de Aur, ci: atunci, cAnddob0ndi-vacinevavoinli urmfind dupl teama de Dumnezeu, cur6ndva primi si descoperirea celor ascunse. sfAntulnumeste Si cunoasterea duhovniceascl,,descoperire celor ascunse". a

85

Nu insl teama de Dumnezeu naste aceastacunoasteree duhovniceasci (fiindcl ceeace nu este s[dit in fire, nu poate si fie ndscut) ci aceastl cunoaste{ese d[ ?n dar lucrlrii fdcute din frica de Dumnezeu.CAndvei cercalucrareafricii lui Dumnezeu este pocdinla si in astaeste si cAt se cuvine, vei afla c5 aceasta Si cunoastereaduhovniceascd. iatl pentru ce am zis, ci, dac6 a acestuidar, prin poc6in![ cu adev[rat prin Botez primim o arvuni primim darul intreg. $i darul desprecare am zis, c[-1 primim prin duhovniceasc[,ceaprin lucrareafricii poclinll estecunoagterea duhovniceasciesteo simlire dat[ acum in dar. Ins[ cunoasterea nevdzute9i mult a tainelor. Si dacl cineva simte Tainele acestea duhovniceqti, isi de la acestea ia numeiecunoasterii covArsitoare, credinp, care,departede a o si se nastedin sim{ireaaceasta altl pe fi protivnicl primei credinle, o adevereste ea. Si ea numegte din contemplalie (vedere). Vederea ins[, are aceastdcredinfl temeiuri mai bune decntauzirea. fireasc[, care acea Toate acestea se nasc din cunoasterea r[u. Si ea esteslmdnla ceabuni a virtulii, binele de deosebeste precum s-a spus.Dac[ aceasticunostinti fireascl o acoperimcu voinla noastre cea iubitoare de pllceri, atunci cldem din toate fireasci se insolesteatunci cu o acestebunit5li si cunoasterea netrcetatdirnboldire (mustrare)a constiinlei, cu o nelipsit[ amintire grij6, care a mor,tii (aducereaminte de moarte) si cu o oarecare sufletui pani cand el iesedin ea.Dupf, aceasta chinuiestesufleful, se rnihneste, se suplrl, se teme de Dumnezeu' serugineaz[ din dupi cuviinld, fire, si paretiu de plcatele din trecut, se sdrguie;te caleacea de obste,;i seingrijegtede merinde isi aduceamintede pentru drum, gi cu lacr[rni se roagd lui Durnnezeu,s[ poatd intra drept pe ugd,- care trece dincolo de fire, - a defrimlrii celor se lumesti si a nevointei celei multe pentu virtute. Toate acestea aflA din cunoqtin{acea fireascl. Deci s5-9ialiture omul faptele lui de acestea.Si daci se va afla in astfel de fapte, el merge in caleafirii, si daci seridicl mai presusde ele, ,siajungela dragoste, 86

insemneaz[ c[ s-a ridicat mai presusde fire ;i pentru el nu mai estenici 1upt6, nici osteneali,nici fric[ de fel. Iati ce urmiri are cunostinla ceafireasci. Si iatl ce bunltili afiAm in noi, daci nu dup[ fire cu vointa noastri. cea iubitoare acoperim cunoasterea vom petrecepdn[ cAndvom ajungela de pl[ceri. Si intru acestea Sd dragoste,care ne va slobozi pe noi din toate acestea. se ailture omui de cele zise si si se cercetezepe sine, ca s[ vad6, in ce calemerge,- in caleaceaimpotr'ivafirii, ceadupl fite, sau ceamai presus de fire. Iar din chipurile, desprecare arn vorbit, poateoricine limpede si grabnic si afle, ocdnnuireaintregii sale vie1i.Si daci nu se afld pe sinein caleape caream numit-o dupl fire, si nici in cea mai presus de fire nu este, atunci si ;tie limpede, cb a fost lepidat in caleacea ?mpotrivafirii. Iari slava secuvine Dumnezeuluinostru in veci. AMIN.

XIX" DESPKE CNEDIr{TA SI DESPKE

!]

SFMREFNE
Om de nimic, vrei s[ afli viala? Jine ?nliunh-ultIu uedinta si smereni4 ci intru ele vei afla mil[ si ajutor, si cuvinte spusede la Dumnezeu in inima ta; vei mai afla pe pdzitorul, care pe fa1[ 9i in ascunscu tine petrece. Vrei tu s[ dob6ndestiacesteaca pe niste cuvAntdri despre viag[? in simplitate, nu in cunostinti, pomegteinaintea lui Dumnezeu. Credinla urmeazl simplitS{ii, iar subtiliti,tii unor gOnduri sucite,ii urmeaz[ plrerea. $i plrerii ii urmeazdindepdrtareade Dumnezeu. Cdnd te apropii pentru ruglciune de fala lui Dumnezeu, agas[ te faci in gdndul t[u, ca o fumici, si cu anima]elecele ce

87

se tArisc pe plrndnt, si ca un vierme si ca un prunc, care nu stie s5 vorbeasc6. inainteaLui si nu zici vorbe de cunostin,ti,ci cu $i copil[reasc6" ?ndrdzneili s[ te apropii de Dumnezeu, si mergi traintea Lui, ca s[ te invrednicesti de aceaplrinteascl purtare de griji, cu careplrintii inviluiesc pe copilasii lor cei mici. ,,S-a spus,ci pitzitor al pruncilor esteDomnul" (Ps" 114,7). Poate un copil si se apropie de sarpe,s[-l apucede grumaz, si sarpele nu-i face nimic. Poate pruncul umbla gol toatd iarna, pe cdnd ceilal{i suntirnbr[ca1i si imbrobodili, si frigul se poate furisa in tot trupul lui. Dar el sade go1, in zilele de frig, de ger si de brumi, si nu simte durere.Cici trupul lui nevinovat, acoperit este care ii intr-o haini nevizutI, din aceapurtare de grij[ ascuns5, fereste midularele iui cele fragede, ca s[ nu se apropie de ei weo vdtimare. Acum poli s[ ai credinla, c[ esteo purtaretainicl de grij5, prin care trupul cel gingag, cel grabnic ia orice pigubire, din pricina gingIgiei lui si a neputinlii in care petrece,estepdzit in mijlocul at6tor protivnicii, fdri s[ fie biruit de ele. ,,S-a zis, ci pdzitor al pruncilor e Domnul". $i nu-i vorba aici numai de cei micu,ticu trupul, ci si de cei ce sunt inlelepli in lume, dar isi pdrisesc stiinla 1or,sprijinindu-sepe aceabogati inlelepciune,si flcdndu-se ca niste copii in voinla 1or, si atunci afl6 ei acea inlelepciune, care nu se invali prin experie"li. $i bine a zis inteleptul de Dumnezeu Pavel: ,,Cel ce pare cd esteinlelept in veacul acesta,s[ se fac[ nebun ca s[ ajung[ inlelept"(l Cor, 3, 18). Tir insl cere de la Durnnezeu sI-!i dealie, s[ ajungi ?n mdsura credinlii. Si cnnd simli-vei ?n sufletul tiu desfdtareaei, nu-mi estegreu s5-1ispun iar[si ci ninnicnu te poateimpiedica pe tine de a junge 1a Hristos. $i nu-!i va fi greu, s[ fii in tot ceasul rlpit din cele pimdntegti, gi s[ rlmdi ascunsde iumea desart[, si neputincios,precum si de aducereaaminte de aceasta 88

f[r[ de preget roagL-te,si fierbinte le faptele ei. Pentru aceasta pe cere,si cu muit[ s6rguinli ie cergeste ele, pinl le vei primi. fi dacl-1i vei iar[si, si nu sllbesti ci te vei invrednici de acestea, lui gnjile tale in seama face sil[ in toate, si cu credinlavei arunca Dumnezeu, si purtareade griji o vei schimba cu purtareade grijl a Lui. $i cdnd voinla ta va vedea, cd cu deplini curitenie a gfindului ai crezut in Dumnezeumai muit decdtin tine, si cd te-ai silit s[ ai mai multi nldejde in Dumnezeu, decAtin sufletul tiu, atunci aceaputere,necunoscutlde tine, se s[ll;luiegte in tine. Si cu simturile vei simli putereaCelui ce in chip neindoioseste cu tine; aceastaeste puterea,pe care simtind-o, mulli au intrat in foc, f[rl sd se tearnl, si cilcdnd pe ap[, ei nu s-au ?ndoit in de gAndullor, intrebflndu-se nu cumva sepot scufunda.CLcii:atit a intirit credrnla simlurile sufletului 1or,si ei au simiit, ca si cum Cineva nevlzut i-ar fr sfltuit, sl nu ia aminte la vederealucrurilor celor ingrozitoare, si nici si nu priveascl ia priveli,steacareinffece putereasimturilor. Dar oare ce ti se pare, poate s[ primeasci cineva acea Dar cea duhovniceasclprin cunoasterea sufleteascd? cunoastere cea nu numai c[ nu po1i si primegti cunoasterea duhovniceasci ba prin cea sufleteasca, si cu neputinii estes[ o simti cu simfurile si si se inwedniceascade ea vreunul din cei ce se sdrguiescsi cealaltl, cea sufleteascl.Iar daci ajungi iscusili in cunoasterea unii din acestia vor vrea s[ se apropie de cunoastereaacea a duhul.ui,ei nu vor puteacntusi de pulin s6 se apropiede ea,pdni si cea nu se vor lep[da de cunoasterea sufleteascS, de sucita ei subtirime, si de mestequgulei cel incllcit, ;i de nu vor avea prunceasc[. multe piedici au,pdn[ s[ seobisnuiasci ?nlelegerea $i cu ea, si s-o inleieagi, pAn[ cdnd pulin cflte pulin, ele se vor gterge. Simpl[ este cunostinla Duhului, si nu strlluceqte in gAndurile cele sufletesti,pAnI ce rnintea nu se va slobozi de

89

gdndurile cele multe, si nu va ajunge s5. simpli in curitia ei, fie eanu va putea simti cunostintaceaduhovniceascl. RAnduiala cunostintei celei dlrhovnicesti este sd simtl desf[tarea veacului celuilalt. De aceeaea disprefuiestemulta gAndire.trarcunostinta ceasufleteascl f5r[ mu{ime de gAnduri nu poate sI cunoascd, vreunul din lucrurile, care sunt primite de o minte sin:i:ii, dupl cum zice: ,pe nu vX veti intoarce si de nu vd ve{i face ca pruncii, nu puteti intra intru impirdlia lui Dumnezeu"(Mat. 18, 3). Dar iatl cei mulli nu ajung la aceasti simplitate,dar totusi n5dejdeain fapteleior cele bune, cI li seva face parte ^+ imp[r[1ia Cerurilor; cd stim, din fericirile Evanin ghelice,a clror felurime a hotir6t-o Domnul, c[ felurile vietuidi ne-adescoperit Domnut, prh acelefericiri. C[ci la fiecare mdsuri, de-a lungul intregii c[i, pe care merge spre Dumnezeu, fiecare om deschidein fala lui impirilia Cerurilor. Acea cunoagtereduhovniceasci ins6, n-o poate nimeni primi, de nu se va intoarce si nu seva face ca un prunc. Ci abia dup[ aceeasimte desfltareaimpdrdliei Cerurilor. Si ea nu seafll in lucrareagAndurilor,ci poatefi gustatdprin Har. Dar p6nda nu se curdti omul, si nici s-o audl mdcarnu poate,fiindc6 nimeni n-o poate dobdndi prin inviliturd. Fiule, daci vei ajunge prin credin{I la curltia inimii, carein locuri netqrrburate oameni, se de alcltuieste si daci te vei ascundede cunoasterea lumii acesteia, incit s[ nici n-o simti, dintr-o datl cunostinla duhului seva afla inainteata fdrl s-o cauli de fel. Cici zice: ,Jnfige un stAip,toaml deasupra r:rntdelemn,qi comoari afla-vei in sAnul tdu". Iar daci egti legat cu lanlul cunostinlii sufletesti, se cuvine s[-1i spun, cI mai usor ai putea si te deslegi din lanluri de fier, decdt din acelea. niciodat[ nu te depdrtezide curselerltIcirii, gi nu vei Si aveaindrdzneala cu priceperegi nldejde citre Domnui, si pwurea calci pe ascutis de sdbii, gi nici de cum nu vei putea si petreci 90

f[r[ de scArb[. Cu neputin$ (gtiind c[ esti neputincios) 9i cu simplitate te roagl, ca s[-1itrliesti viata cum trebuieinaintealui cd Dumnezeu, atuncif[r[ de gnji te afli. Clmilawmeazb smeritei cugetdri,asaca o umbr6unui trup. Deci, dacl vrei s6petreciasa, Si s[ nu dai mdna cu niciunul din gdndurile cele neputincioase. chiar de ar fi sd te inconjoare toate pbgubirile, si toaterelele si toate primejdiile, qi sate ingrozeasc[, sdn-ai grija 1or,nici s6nu 1esocotestipe eie. Daci te-ai incredintat, ci poate Domnul s[ te p6zeasci,si ci dacl mergi pe ufina Lui, s[ nu aibi iarlsi grija acestora, zi?n pe Acela' sufletul tlu: ,,De ajunsimi estemie, s[ am intre toate Cdruia i-am incredin{at sufletul meu" El stie, cd eu nu sunt aicea". Si atunci de fapt vezi minunile lui Dumnezeu' CA El mereu se apropie sl mantuiasc[ pe cei ce selem de Ddnsul. Cl, degi nlvliut6, purrareaLui de grijd ii inconjoar6. $i fiindcl pdzitorul cel ce estecu tine, nu se vede cu ochii cei trupesti,nu tebuie sl te tndoiesti,de aceea,ciEl existi. C[ci de multe ori El se dezvlluiegte si ochilor celor trupesti, ca s[-1i dealie indrizneai6. C [ cid a c6 se le ap[d[omuldeoricesprijin v iz u t s id e nldejdeain oameni, si cu credin!6urmeaz[ lui Dumnezeu,si cu inima cufatd, indati Harul vine asupra lui ;i-9i aratdputereapfin tot felul de sprijin. Si ?ncepede la cele vizute, si de la ceie trupesti gi ii aratd lui, sprijinul prin purtafea de grija cu care-l purtirii inconjoarl. Ca s[ poatl omul s[ simti cdt mai mult puterea de grijl a lui Dumnezeuimprejurul slu' $i prin asemlnarecu cele vizute, s[ seincredinlezeqi pentru cele suflete*i 9i pentru via{a lui, cum se cuvine varstei celei fragede a minlii lui, c[ si atunci cdnd nu s-aingrijit, i s-au dat lui cele de trebuinld,firi de obosealfl.Si purtareade grijl a lui Dumnezeu de multe ori face s[ treacl de ia om nlvilirile pline de primejdii, care se apropie

91

de el negdndindel la acelea, Han-rlpe nesimlite le gonestede si la el printr-o mare minune, si se ingrijeste de el ca o mam6,care aripile si Ie ?ntindepestecopiii ei (puii ei), ca sI nu-i vateme ceva. Si omul vede cu ochii ci s-a apropiat de el pieirea lui, dar a scdpatnevltimat. Si astfelii di si invrtrtura celor ascunse, si std ia pdndd imprejurul lui, ca si ia seamala gdndurile si la judecilile cele grele, cele de neinteles. Si cu mare usurin{d le inlelege si le afli legdturalor, una cu alia, si amdgirea ele, si din de care se lipeste cu sufletul si cum se nasc una din alta si fac sufletul sr piari. Si face de rusine in ochii ornului toat6 p0nda dracilor, si sil[sluirea ginduriior 1or, si sddesteintr-insul intelegerea celor viitoare, si face s[ rlsarr in simpritate inima tainici, pentru ca in toate sI simtd puterea inlelegltoare a gdndurilor celor subliri, si ii arat6,ca cu un deget,ce-arfi pltimit, de nu le-ar fi cunoscutpe e1e. inlelege omul de arci, c|fiecare Si lucru, mare saumic, de la Ziditorul s[u se cade sil ceari orin rugIciune. Iar cdndprin Harul Dumnezeiesc, s-ar adeveriintelegerea i nldejdii in Dumnezeu, atunci omul ar incepe sI intre in ispite pulin cate pulin. Si inglduie Dumnezeu si-i fie trimise ispite, potrivite cu m[sura lui, ca si poatl rdbda tiria lor. Si chiar ?n ispitele acestea, apropie Dumnezeu de om sprijinul s'6uin chip simtit, ca s[ fie cutezltor, pdnl ce pulin cdtepulin cnstigi omul iscusinldsi inlelepciune,si defaimi.pe vrljmasii lui prin nldejdea cea cltre Dumnezeu. Ci nu poate omul sd se inlelepleascl prin rdzboaielecele duhovnicesti,ca s[-L cunoasci pe Cel ce-i poarti de griji, si sdsimtdpe Dumnezeul si pe ascunssI seArdreasci 1ui, in credin{a lui, dec0t numai prin puterea iscusintii, pe car.ea primit-o. Iar cAndvede Harui, ci a ?nceputs{-gi faci loc in gAndul omului pLrerea,si a inceput s[ se socoteascl pe sine un lucru mare, indati ingiduie si seintireasci ispitele?mpotrivalui, p0nl ce-si aflI neputinla lui, si alearg[ si gi-l pdstreaztpeDumnezeu 92

Si intru sineprin smerenie. asaajungeomu1lamdsurabirbatului deslv0rsit,prin credinli 9i prin nldejdeain Fiui lui Dumnezeu,si incepe sd seridice c6tre dragoste. Cici atunci s-ar cunoasteca prin minune dragostealui Dumnezeucltre om, cAndea ar lucrain mijlocul unor fapte care taie omului orice nidejde. Si acolo isi arat[ Dumnezeu puterea Sa, mAntuindu-l pre el. C[ci intru odihn[ si risfdl, omul nu afld Si nici cdnd putereaDumnezeiascd. Dumnezeu'nu si-a ariltat niciodatl lucrareaLui, decAt plmint neturburat,si in pustie, si in in locuri lipsite de intdlniri cu oamenii si de turburareacarevine din impreunl locuirea cu ei. CAndvei pune inceput virtulii, si nu te miri, dac[ izvordsc asuprata din tot locul, necazuri aspreqi tari. Ce nu se numeste virtute aceea, care nu e insolitd de greut[1i in lucrarea ei. Cl virtutea chiar de acolo igi trage numele, cum zice Sf0ntul loan: virtutea cI pestevirnrte cade de obicei greutllile; si se prihdneste cdnd cel ce o lucreazi ?sitrage rlsufletul (se odihneste).IncI si fericitul Marcu monahul a zis: ,,Oricevirtute care selucreazl se numeste Cruce, cAnd implineste porunca Duhului". De aceea, ,,to!i cei ce vor sI tr6iasc[ cu teamaDomnului vor fi prigonili in ce (numele1ui) Iisus lkistos" (2 Tim. 3,12). Si: ,,Ce1 voieste si vie dupl Mine, sf, se lepede de sine, s[-si ia Crucea sa si s6-Mi unneze Mie. Si daci cineva nu va voi si triiasci in odihn[, pierz0ndu-sisufletul s[u pentruMine, acelail va afla pre el" (Marcu 8,34). Si iati, de aceea !i-a luat-o Domnul inainte, pus inainte Crucea, ca si dai asupra ta o hotirAre de Ei 1i-a moarte, gi si trimili sufletul tlu sl iasl in caleaLui. Ea Nici o simlire nu-i mai putemicl decdtdemddejdea. nu gtie s[ fie biruitl de ceva,nici de cele de dreapta,nici de cele de st6nga;si c0nd omul va t[ia din mintea lui, nldejdea vielii sale, atunci cutezanlanu mai are margini. Atunci nu-i vr[jmag, care si-i lini caleasi nu-i necaz,careprin vestire,si-i faci sufletul sd Fiindci orice necazi s-arint6mpla,estemai mic decOt slSbeasc[.

93

moartea.Si doar el s-ainvoit si primeascdmoartea.Dac[ in tot locul, in tot lucrul, in tot ceasul,si in orice vrei s[ faci, i1i pui in gand linta lucruiui si te mdhnesti pentru toate,nu numai cI vei ivea irdriznire gi te vei afla mereufrrl preget,ca s[ te impotriveyi oriclrui lucru, socotit o greutate,ci, cu putereagflndurilor taie fug de la tine ideile infricogate si ingrozitoare, careprin obiEnuinti se nascin om, din gandurile carevin in vremeaodihnei. Si toate cele grele si aspredin calea ta, usoare si lesnicioaseti se vor toate !i se vor intOmpla- intors de cum te-ai plrei. Si adesea asteptaf,ba poateniciodat[ nu ti se va intirnpla nimic, asacum te-ai asteptat. pe Bine stii, ci nidejdea de odihni pururealipsegte oamenl mdrele, de bunitlli 9i de virtuli. Dar nici de la pomenirea celor m[car cei ce petrectrupestein lumea aceast4nu pot s[-si ajungl 1or, sl sufere linta voinlei 1or, dacl nu se hot[r[sc in minte a ce experienla mlrturiseqte despreaceasta, greutilile. Si de weme nu-i nevoie de cuvinte, ca s[ nu te ?ncredinfezi.Cdin tot neamul omenesc,din trecut gi pAni astdzi,nu-i nimic prin care omul sl sl[beascl si s[ nu ajungl la biruinli, decfltnumai greutl1ile,prin care el se lipsestede lucrurile cele bune. De aceeas6 zicem pe scurt: cu nimic nu-si arati omul disprelul fali Oe imparaiia Cerurilor, decdt prin n[dejdea odihnei celei mici, celei de pe chiar multe pdmAnt.Si nu numai acestea le pizeste, ci adesea .,Aro[liri, ii cumplite ispite se pregltesc oriclrui om, cate-si face voia gi gf,ndurile iui pornite sunt spre aceastea,fiindcf, oc0nnuitorul iui e pofta. Si cine nu stie cI si pls[rile ?nclukrea odihnei, seprind ttt noastrl-decunogtinla mult la1" ioate nu seOeosebegte cunogtinla $i cu p[siriior, prin asemlnarecu ceie ascunse, celetnt1mplate?n cunostinla prin care si dracui chip tainic in unele ?mprejurflri, prin f6glduinl6 ;i gdndul odihnei, ne vdneazl pre noi, dintru inceput? Dar iat[ ci prin firea gfindului, care dorestes[ alerge dupd cuvint, m-arn rit[cit de la !int6, pe care am pus-o de la 94

inceput cuv6ntului meu. Voiam s[ ar[t cd, in ori si ce lucru trebuie s[ punem necazul calinthfu gdndul nostru pururea,ca si incepem cllitoria noastri cea citre Domnul qi sfdrsitul acestei cllitorii s-o sprijinim pe inceput qi cu sArguinll. Cend voiestesi punl inceput weunui lucm pentruDomnul, de cAteori nu ?ntreabi omul: ,,Oareesteodihnl Ar lucrul acesta?"Dar estecu putinfi s[ mergi spre odihn6, flcnnd chiar numai lucruri usoare?Dar poateestein ea weun lucru de necaz,weo durere pentru trup? $i iat[, sus si jos, nu clutlm tot odihn[? Ce zici ornule,voiesti sI te sui la cer, si s[ primegti impirl1ia Cerurilor, si s[ fii pdrtas cu Dumnezeu,si sd ai parte de odihna cea de acolo prea fericitd, si s[ f[ie,sti impreun[ cu ingerii si s[ ai via![ vesnicf,,si sdmai stai si intrebi de are calea aceastaostenealI? O, minune!... Cei ce trecitor, trec pestevalurile ceie doresclucrurile veacuiui acestuia ?nfricos[toare ale m[rii si cu ?ndrdznealiumbli in drumurile cele mai grele, Einici decumnu zic, ci lucrul e anevoiossi ci e neca;de in a-l isprdvi. Si noi la tot pasul cercet5.m, vom gisi odihni. Daci insl cu tot dinadinsul am aveain minte calearistignirii, in toati vremea s[ ne gAndim, ce necaz nu-i mai usor decAt ristignirea? Dar stim cu totii sI niciodatl nimeni n-a biruit in vreun rluzboisi n-a primit cununa ceanevestejitl, si nici pofta nu si-a putut-o birui, fie si in lucruri vrednice de laudi, si nici n-a slujit in lucrurile cele dumnezeiesti,nici nu s-a deslvdrsit in vreuna din mult sllvitele virtuti, decdtacelacare a putut si dispreluiascl lucrareanecazurilorsi a gonit de 1asineindemnareaspre odihnl, din care vin nepurtarea de grij6, lenea si spaima, care se intovlrlsesc cu silbirea, in orice lucru bun. CAnd seumpie mintea de rnvn[ pentru virtute, alunci nici simlurile cele vldite, adic[ auzul,vdzul, mirosul, gustul ;i piplitul, nu semai dau bltute, cdnd e vorba s[ prindi lucrurile cele grele, celede dincolo, dinafardde marginileputerii fireqti. Si Ar chpaAt

95

care dorinla fireascdse pune in lucrare, atunci viala trupului are un pret mai mic decAtgunoiul. Ci atunci cAndinima e plini de s0rg spre viali duhovniceascl, nici trupul nu mai simte durere, nici nu seteme de infricosdri, ci il ajut[ minteaimpotriva tuturor ispitelor, si fie tate ca diamantul. Sb r0vnim si noi spre viata duhovniceasc[, dupl vointa lui Iisus, si Ei va goni din noi toatl trAnd[virea, care naste o lenevire deslvArsiti in mintea noastrl. Din rdvnl vine indrlzneala, si putere sufleteascl si sArguinld trupeasc[. Si ce putere mai pot avea dracii, cdnd sufletul isi pomester6vna lui putemic[ si fireasc[, impotriva ior? Si se zice iarlsi, cd din osArdie(bun5 voire) se nasterdvna. Si cdnd rAvna isi pune putereaei in lucrare,atunci seintiregte in sufiet netemerea. Si chiar acelecununi ale mdrturisirii, pe careie-au prirnit luptitorii si mucenicii, prh tiria tror,ei le-au dobdnditprin ?ndoita iucrare a rOvnii si s6rguinlii, care senasc din purtareavoinlii celei firesti. Si se fdceaunepltimasi (nu sinrleau)in durerilelor cele cumplite ale chinurilor. Dumnezeu sd ne hdrbzeascl gi noul o astfel de osirdie, dupl bunul siu plac. AMXN.

XX"

lNvnnoF{[ctrsrE SFIERENI^&." c.{ p,q sI srA rE TKTiAPTAcEA MAr fnnrrn

VrepusI-mi deschid gura,fratilor,ca si vorbesc despre un subiect foarteinalt, smerenia; suntcuprinsde spaimi ca unul si ce stieci va vorbi despre Dumnezeu, cumii ing[duie cuv0ntul asa sIu. Fiindc[ smerenia o hainda Dumnezeirii. este CIci cu eas-a 96

DESFKE CTNST'EADE CARE SE

.imbr[cat si Cuvdntul, c6nd s-a fdcut Om, si prin ea ne-a vorbit nou[, purtind trupul nosffu.Si oricine se?rnbraciin hainaaceasta, ?ntr-adevirse aseamlni cu Acela, Care din indllimi S-apogordt, inviluindu-Si deslv6rgirea Mlririi Salesi ascunzfi.ndu-si slavain smerenie,ca nu cuinva zidkea sd ia foc, vlzdndu-L. Fiindci nu L-a putut vedeape El zidirea, pdnltce n-a luat asupri-si o parte din ea, si asa a putut si vorbeasci cu ea; ;i nici n-a putut s[ ascultefa1i.cinrefati., cuvinteiegurii Lui. C[ci nici fiii lui^Israei, n-au putut sd-I ascultegraiul, cdnd a vorbit c[tre ei din nor, pdnl ce au zis cltre Moise: ,,S5vorbeasclDumnezeucu tine si tu s6 asculti cuvintele Lui in locul nostru; dar cu noi sd nu vorbeascl Dumnezeu, ca sd nu murim" (Esire, 20, 19). Cum ar putea adkea s[-L vad[ pe El fal[ clmefalill@9ire 3, 7). Atnt de insplimAntltoare a fost aritarea lui Dumnezeu, incOtmijlocitorul s-aaritat tngrozit si plin de teaml (Cf. Fapte 7, 32). C{tcipe muntele Sinai s-a afitiltinslsi des[vArsirea slavei.Si muntele ?ntregfumega si se cutremurade groazadescopeririice se fdceatn el, si fiarele cele ce se apropiau de poalelelui, cddeaumoarte. Si weme de trei zile s-aupreg[tit si s-aucurdlit fiii lui Israel,dup5. poruncalui Moise, ca s[ fie vrednici sl asculte glasul lui Dumnezeusi sdvadl descoperirea Lui. Iar c0nda venit vremea, si n-a putut s5.primeasci, nici vederea strdlucirii Lui, nici glasul tunetelor Lui. Iar acum, cnnd prin venireaLui si-a revdrsatharul pestelume, El nu s-apogorAtcu cutremur,nici cu foc, nici cu glas infrico;at si ?ngrozitor, s-a lSsat ci incetinel,ca ploaia ce picd pe lAna oilor, si ca picdtura ce cade moale pe pim0nt, vorbind cu noi in ait chip v[zut. Si pogor6reaaceasta s-a fdcut atunci, c6nd ;i-a.acoperitMlrimea S'a,ca intr-o visterie sub un invelis de came, si fiind imbricat in firea noastr[, a vorbit cu noi prin acelinvelis pe carebunlvoinla Lui l-a iucratin sAnul Fecioareide DumnezeuNlscdtoarei Maria, ca noi vdzindu-L pe
C-da43 ma.la7

97

s[ nu ne El cf, este din neamul nostru 9i c[ sti. de vorbl cu noi' in haina' ingrozim de vedereaLui. De acee4oricine s-arimbrlca trup' acela p.in .*" vdzuts-a ficut Ziditorulimbrlc0ndu-Se in asemlnare4 prin s-a imbrlcat in Hristos. c[ a dorit si imbrace careDomnuls-aficutv[zutzidlriisale,giapetrecutimpreun[ s[ cu ea, prin omul slu cel dinlluntru ;i prin aceast[asemlnare c]t ea' se faci vlzut de tovar[sii lui de robie' Si se ?mpodobe;te de in locul unei haine de cinste 9i de slav[, venite dinafar6'^Si vlz6ndu-l asemdnare' aceea,'peorice om imbrlcat cu aceasti lui ca unui firea cuvantitoare si necuvantitoare, i se inchinl vlzut irnbrlcat pe st[pln, ca s[ cinsteasc[pe Stipand 9i^, carel-a cu^ea' Cic.i care impt""ll i; i;tt" aceastasi astfel petrecAnd vedereacelui smerit? Dar inainte de a se iUn*U nu se sfieite la putjn pre! avea destiinui slava smereniei ?n fata firturor, prea ei .nedereaei, ceaplin[ de sfinlenie' Dar acum a ris[rit m[rimea aceastiaseminare, inaintea ochilor i"mii. $i orice ompreacinsteste ptii mijlocirea ei s-a inwednicit ori in ce loc * ""0"I-o. vedeiea (s[ vad[)' Flcitorului 9i flptura s[ primeasc[ plasmuitorului ei. De aceea, nici -a wljmasii adevirului n-o defaiml peea,desicelceadobOn-dit-oestelipsitdeoriceiucruf6cut'ci coroanl si cel ce s-a deprins cu ea' estecinstit ca si cum ar purta haini de porfir6' ' r. niciodati -,, l rrr| nlc1 nu-l Pe cel smerit -:^:^,r^+x nu-l urlste vreun om' il iubegtepe rineste cu vorba, nici nu-l disprefuiest".ci riitto"l toli il iubesc Siephn"f lui, ei este iubit de toli' Iubegtepe to,ti'--si ca pe fog il doresc si in tot locul unde se duce' il primesc p" i'g"i al lumini'i, si-i dau cinstire"inleleptul 9i inv6litorul' irr, "t. de-arvorbi,suntsilili,sltaclirrfalaceluismerit.C[lui?idau lui, a;teptdnd r|ndul s[ vorbeascf. Ochii tutwof staulinti la gura cuvdntul lui' ca pe al lui si grliasc6 weun cuvflnt' fi toli agteapti care-gi Drinnezeu" Vorba lui esti ia fel de scurtl ca a sofistilor, 1or.Cuvintele lui suntmai dulci auzului l* u i,.""r.are glndurile Chiar de ar fi ielor inlelep t1, {ecitfagurul de miere penffu gatiej' 98

un om simplu la cuvOnt,chiar de ar fi dispreluit si de nimic dupl inf[ligare cel smeritestesocotit de toli ca un Dumnezeu. Cel ce cu dispret griieste impotriva celui smerit, si nu-l pe socoteste acesta viu, estela fel cu omul care-sideschidegura impotriva lui Dumnezeu. Si cinstea lui r6mdnecu atat mai sa mare, cu cnt estemai pretuitd in ochii lui de intreagafire. Poate smeritul s[ se apropiede fiarele cele sdibatice; cAndochii lor ii si s-ar intoarce sprednnsul, slibiticiunea lor s-arirnblflnzi, si s-ar apropia de el, ca de stlpAnul lor si ar da din cap ;i din coadd, lingdndu-i mOiniie si picioarele. CIci fiarele simt iri el acelas miros, pe care l-au simlit la Adam inainte de cllcarea poruncii, cnnd au venit ele sl le puni el nume, in Rai, miros care s-a luat de ia noi. Dar iarisi a fost innoit si a fost iar[si dat nou[, prin venirea lui lisus. Si acestaestemirosul cel cu bunl mireasml al neamului omenesc. Si iarbsi, poate smeritul s[ se apropie de animalele cele tirdtoare, pline cu otravd de moaite si indatl ce ele ar simli apropierea m0inii lui si atingerea ei pe trupul 1or, ar inceta amflrlciunea de moarte, cea iute si aspr[. $i el ar putea si le striveascl in mdn[ ca pe l5custe.Poate sd se apropiede oameni, si ei i-au amintela el ca la Domnul. Dar oarenumai oamenii?Ba si dracii, cAndimpreunl cu amdrlciunea lor cumpliti si cu toatl trufia cea mare a min,tii 1or, ajung la cel smerit, se fac una cu +p[m0ntul. In rlutatea lor, ei innebunesc si se risipesc megte,sugurile Ei zidamice se fac viclesuguriie 1or. Si acum, lor dupl ce am ariltatcdt de mare estecinstea smereniei,cea de la Dumnezeu,si cAti putereesteascuns[int-Arsa, s[ ar[tlm ce este insi - si smereni4si cOndse inwednicesteomul s-o primeasci desivdrsit, asacum esteea. Si si facem deosebireintrecel ce se arat[ smerit si cel ce cu adevirat s-ainvrednicit de smerenie. Smereniaesteo puteremistici (tainic[) pe care la sf6rsitul petreceriilor intregi, o primesc sfinlii cei desiv6rgi{i.$i nu se d[

99

puterea aceasta,decdt numai celor deslv6r;ifi in virtute, prin putereaHarului, pe cAtincape in marginile firii. C[ci virtutea le ?nchidein sine pe toate.De aceeas[ nu socotestismerit pe orice om, pe care l-ai intAlnit, ci numai pe cei invrednicili de viata desprecare am vorbit. Nu tot omul domol si linistit din fire, sau blAnd, sau inlelegitor a ajunsla treaptasmereniei.Ci intr-adevf,r,smerit in cugetul lui este acela,carefrt ascunsare cevawednic de fal[, dar nu se flleste, ci in gdndul lui priveste acel lucru ca pe-o pulbere. Si nici pe acela, care prin aducerea aminte a clderilor si a picatelor, se smerestesi-si aduce aminte de ele pAni ce i se frdnge inima si mintea i se pogoar[ de la gAndurilecele trufase, pe care le are in amintire, nici pe acela nu-l numesc smerit cu gAndul, desi si aceasti aducere aminte vrednic[ este de laud[Fiindcl asa unul mai are gAndul mOhnirii si n-a dobAndit inc[ smerenia; ;i prin mestesugurihcearci sI si-o apropie' Si chiar ci daci esteun lucru de laudl, ei inci n-are smerenie, numai wea n-o are. Smerit este acela, care n-are nevoie si s-o aibi, dar cu niscoceascb minteapricini, pentru a se smeri' Ci el itr toate,?n chip deplin si firesc, are nesilitl smerenie.Cl el a primit in sine smereni4 ca pe un dar mare, careintrece toat6'ziditeasi firea. Si in proprii sli ochi se crede plcitos, si de nimic si vrednic de toat[ defXimarea.Si desi a pitruns toate tainele intregei firi duhovnicesti gi s-a desvirsit in inlelepciunea tuturor flpturilor (iumii intregi) cu tot discem[mintul, el totusi credeci nu stie nimic. Si a;a se crede in inima lui, nesilit de nimeni si_fdrl Dar meqtes.uguri. oarepcate olnul s[ se facd aqas5-Eischimbein felul acestafkei? 56 nu te indoiesti, ci puterea Sfintelor Taine, pe care a primit-o omul, desivAr;este intr-?nsul acestea,putere care se mlreste prin lucrareavirtulilor" Aceastaesteputerea,pe care au primii-o Sfin1iiApostoli, in chip de foc. Din pricina ei, le-a poruncit MAntuitorul, s[ nu se depirteze de Ierusalim, pdni ce nu vor

primi o putere de susfapte 1, 4). Ierusalimul tnchipuie virrutea; iar putereaeste smerenia.Si putereade sus esteMdngdietorul, adiclDuhul Mdngdierii.Si despre se spune Ar Sfana Scripturl, E1 c[ tainelese descoplrcelor smerili.De acestDuh, caredescoperi si vldegte toatetainele.Seinwednicesccei smerili si-l primeasci inliuntrul 1or. Si de aceea unii dintre sfin{i au zis, ci smerenia deslvArseste sufletul, ca si poatX primi contemplatia Dumnezeiasc[.Deci omul s[ nu indrlzneasci. si cugetecu sufletul lui, c[ iat| a ajuns 1am[sura smereniei,inl[untrul sIu, pentru vreun gAndde umilintl, pe carel-a avut in vreo clipd.saupentru cAteva lacrimi, pe care le-a vdrsat, sau pentru vreo insusire pe adevdratL, care o are din fire, sau o line in el cu de-a sila, fiindci smerenia,caree plinirea tuturor tainelor, estesi pitzitoarea tuturor virnlilor. Cd asaunul a cd;tigat prin lucruri mici toate virtutile, Ar locul acestuiHar (al smereniei). Dar dac[ biruie omul toateduhurile cele poffivnice, si nu-i scapi neficut6 nici o lucrare a virtulilor, ci si 1e-adobOnditpe toate, si biruie si supune toat6"tlria potrivnicilor, si dup6 toate acestea simte in duh, c[ a primit intru sine Harul, gi cOnd,dupi cuvOntulAp ostolului:,,Duhul m[rhrriseste Duhuiui slu" (Rom. 8, 17), aceasta estedeslvdrsitasmerenie. Fericit cine a dobdndit-o! Clci el in orice clipi slrutl si imbrdligeazdpe Domnul Iisus. insd de m[ va intreba cineva:Ce si fac? Cum s[ dob6ndesc acestHar, si in ce chip pot s[ mi invrednicescde el? Iati, eu mI silesc,si cdnd cred, ci am dobAnditsmerenie,v[d c[ in mijlocul minlii mele se?nv6rtesc gnnduri potrivnice smereniei.$i de aceea cadin deznddejde. Celui ce le-ntreabdpe acestea, se va da acest r[spuns: i ucenicului sI fie ca dascllul siu si slugii si fie ca ,,Ajunge St[p0nul slu"(Mal 70, 25). Priveste spre Ce1 ce ne-a dat porunci smereniaClci El azis: ,fine stIp0nitorul lumii acesteia gi intru Mine nu va glsi nimic" (Ioan 14,30). Vezi acum,ci

101

cu tuturorvirtulilor, este putinli s[ dobdnde;ti prin desfivArsirea pe Cel cea poruncitasa:,,Vulpile Slurmim cu ravne smerenia. ceruiuiaucuiburi,Fiul omuiui, n-areunde auviziuni si pdsarile (Mat. g, z0). f.i 0g1 a Lui e slavaruturor, s[_siplece'cipul., si dLslvArsit s-ausfinfit,9ideplinis-alficut in toate ces-au "etor si acumgi pururea in vecii vecilor'AMIN' neamurile,

XXE. cuFr sE FOT,OSE9TE OMI'JL tN A.PKOFTEREA INIMII I,IJ[ DE D{']T[NEZBU 9I CA"RE ESTE PRICTNA, PENTKU C.dKE.[ VINE L{J[ AJ{-I'[OKUL; 9H Ct'tFI VINE OMTJLLA SIUERENTE
nepulinfa-Fiindcl aceasti Ferice de omul care-sirecunoaste i recunoastere se face lui temelie si rldlcind 9i inceput a toatd c[ci de ar cunoaste cineva cu adevlrat 9i ar_sim]i bunitatea. propria lui neputinp, atunci si-ar aduceimediat sufletul din lenea, si iare ?ntunecicunoasterea, ca o comoatdu sffangepentru el numai at*nci, nimeninujsi poatesirn{i neputinla,dec01 paza.D a prin chinuri, fie trupesti, fie cand inceteaz\ o clipd,sd fie ispitit neputinlalui cu ajutorul de la sufletesti.C[ atunci asemlnandu-Ei cdt Dumnezeu,va s[-si deaindatl seatna, e de mare ajutorul. Si mu{imea meqtesuguril'or' pbzkea' iar[si, cAnd isi va vedea inftdnarea, acoperirea gi indrdgirea sufletului sdu,prin care omul Sau a nadljduit s[-i afle sufletului o bun[ n[dejde, dar n-a putut. dacl inima lui nu se alin[ din pricin6, ci-i e teamd si se cutremuri

102

sI futeleagd si s[ afle, ci frica aceastaa inimii lui aratl 9i insemneazI, ci pestetot are nevoie de un altul, care s[-i ajute' care o loveste si Ci dinliuntru d[ inima mirrurie prin frica aceea, o turburl, inl1untrul ei, ar[t0nd c[-i lipsesteceva' Si de aceease cu invinov6legte pe sine, neputindu-se aseza nddejde.Cd zice, (Ps. 120,2).Iar dacl cineva ajutorul lui Dumnezeune m0ntuiegte recunoaste, cd. ate nevoie de ajutorul Dumnezeiesc,multe se rug5ciuni face. Si cu e0ttrmulpste rugdciunile, cu a10t smereste cu inima. C[ tot cel ce seroagl si cere,trebuie s[ se smereascf,. Cf,: ,,Inima infrintl si smeriti, Dumnezeu nu o va urgisi" si (Ps. 50, 19).Deci inima nu conteneste fie risipiti, pAnI ce nu se va smeri. Ci numai smerenia face inima sI se adune (concentreze).Iari cind se smeresteomul, indatl il inconjoard mila si simte atunci inima ajutorul de la Dumnezeu' C[ a aflat inima o putere a n[dejdii, cI se misca intr-insa. Iar c0nd simte omul c[, Dumnezeu este de fa1il gi-i ajut[, atunci inima i se umple de credinli 9i in{elegede aici, cd rugiciunile lasl ajutorul sd vin6, cl esteizvor de mAntuiresi comoarl de nldejde si liman de izbivire in fala viforului, si lumina celor ce sunt?ninfunerec, itr si si sprijin a1celor neputinciosi, acoperemant wemeaispitelor, si si ajutor ?n rdutateaboale1or, pavlza de izbdvire in vreme de rdzboi, si sigeati asculiti impotriva vrbjmasilor, 9i ca s[ spunem pe scurt,toate acestemulte bunXlili prin ruglciune intri in suflet. $i de-acum inainte, omul se desfiteaz[ prin ruglciunea cu Iar credin15. inima lui sft[lucestede n[dejde, 9i nu mai e oarbdca mai inainte, nici nu mai grlieste de;ert[ciuni. Si cAndomul le-n{elege pe acestea,in felul acesta,atunci putem zice, c6'incape o comoaritr-adevir ;i-a dob0nditin sufletullui rug6ciunea, Si ruglciurlea lui se schimbi de bucurie in glas de mullumire. Si acestae cuvdntul spus de Acela, care a rnnduit un chip pentru fiecare lucru. Ci ruglciuneaesteo bucwie caretna{imul1umiri. Si e vorba de acea rugiciune, care se face in cunostinll de Dumnezeu.este adic[ trimitere de la Dumnezeu. Ci acumomul

i03

nu semai roagd cu osteneall si cu trud[, cum seruga mai inainte de a primi Harul acesta. seroag[ cu bucuria inimii si cu unire Ci izvor[sc din ei misc[ri de rnullumire pururea, cu nespuse ingenuncheri, iar din mui,timeamisc[rilor de cunoastere,si din mirarea ;i din temereasufletului in fa{a Harului Dumnezeiesc, omul isi inalli dintr-o datl glasul s5u, l[udAnd si sl[vind pe Dumnezeu si inalll multumire, si cu mare spaimd incepe si gr[iasc[. Cine a ajunspdni aici, de fapt, gi nu cu inchipuirea, gi are puse iniluntrul sf,u semneleacestorlucruri, si face multime de deosebiri din pricin[ cd. are experienfi, acela stie ce zice, cd" lucruri1esunt asa,si nu altfel. Acela si incetezede a mai gAndila prin rugiciune neincetati, deserticiuni,si si rlmdnl 1aDumnezeu cu teaml si cu fricl, nu cumva s[-i lipseacl ajutorul de la Dumnezeu. Dobdndeste omul toate acestea,dac5.-siva recunoaste neputinfa proprie. Clci dorind el ajutorul de la Dumnezeu, se apropie de Dumnezeu, fiindcI petrecein rug[ciune. Si cu cdt (rug[ciunea?), omul se apropiede Dumnezeuprin punereainainte prin Har, si nu-si ridic[ cu atdt si Dumnezeu se apropie de om DumnezeuHarul de la om din pricina smerenieilui mari; cici el ca viduva, neincetatstrigl c6trejudecltor, s[ i se fac[ dreptate, si izbivire de pdr6;i. Iat[ de ce DumnezeuPreamilostivulopreste Harul de la orn, ca si-i dea lui pricin[, s[ se apropie omul de DAnsul, si pentru trebuinlele iui, s[ rimAn[ omui l0ng[ izvorul folosinlii. Si dintre cereri, pe unele i le implineste Dumnezeu cur0nd,pe acelea,prin care cerelucruri, fdrl de care omui nu se poatemAntui; iar pi altelenu i le implinegte.in uneleimprejurlri gonesteDumnezeu de la om pOrjolul vrijmasului; iar in altele, si-i ingiduie sd fie ispitit, pentru ci ispitireaaceasta, fie omului o pricini. a apropierii de Dumnezeu,precum am spusmai-nainte, si ca sI se obisnuiasc[si s[ fie priceputi: ispite. Si zice Scriptura: ,,Domnul a llsat multe neamuri, si nu le-a pierdut, si nu le-a dat in mdinile lui Isus,fiul lui Navi, pentru ca prin ele sf, deprind[ pe fiii iui Israel, si si invele pe seminliile lui Israel s[ poarte 1,04

rdzboiul" (Jud. 3, 1. 2). Pentru c[ dreptul, carenu-si cunoaste neputinta, umbl[ pe asculis de spadl si nu-i de fe1 departe de prlbugire gi de sricitorul 1eu,adic[ de dracuimdndriei. Si iarlsi, iar cel ce nu-si cunoaste slibiciunea,lipsit estede smerenie; cei cel nedeslvOrsit, firl de smetenie,lipsit estede deslvArsire;iar totdeauna se teme. Fiindc[ cetatealui n-are la temelie stAlpii (drugii) de fier, nici pragul de araml al smereniei.tard smerenia n-o poate dobAndi, dec8tnumai prin mijloacele ei, care de obicei afl6 zdrobescinima si gonescgAndurilepirerii. De acee4 adesea vrljmasul pricini, s[ abat[ pe om din cale. Cdci fdri smerenie lucrul omului nu se poate sdvArsi.Si peceteaduhului nu-i pusd pe actul lui de libertate,si rob estepAn[ in clipa de fa1[, gi mereu lucreazh,insi numai de frici. Fiindc[ fapta niminui fir6 smerenie nu se-ndrepteazd, nu invall nimeni fIrI sI fie ispitit, iat f{r1t si inv61[turl (paideia)nu ajungenimeni la smerenie. Iatb, de ce inglduie Domnul asupra sfinlilor pricini de smereniesi de zdrobire a inimii prin indurerati rugdciune, pentru Si ca cei ce-L iubescpe El si se apropiede El prin smerenie. de multe ori ii insplim0ntd cu patimile firii, si prin aluneclri spre g6nduri rusinoase necurate,si alteori fr lasl si fie dispreluili, si si pilrnuili de oameni;c0teodati ii ingrozesteprin bolile ocdrdti, 9i Ei prin neputinlele trupului, altd datil, prin s[rlcie si prin lipsa celor de trebuin![. Si cdteodati ii inspdimAntdprin durerile cumplitei frici, prin pdr[sire, prin lupta pe fap cu dracii, prin care dati de obicei ii insp[im6nt6, si a1.ta prin aldel de lucruri infricosate. Si toate acestea fac, ca si aibl oamenii pricini, de a se srneri, se 3i rA .tu cadl tn donnitarea trAnd[viei; se mai fac acestea,fie pe pentru ci nevoitorul zace bolnav, fie ca sI trezeascd om la teamavielii viitoare. Si astfel oamenii wAnd nevrAndse folosesc din ispite. $i nu afirm, c[ trebuie omul s[-si piardl de buni voie vremea cu g0ndurile cele de rusine, ca si se smereascl prin amintirea lor, nici sI se gribeascd s[ intre in alte ispite; afin-n numai, cl ?n lucru1 lui bun trebuie sI fie mereu teama, sf,-si

105

pizeasc[ sufletul siu, si s[ cugete ci este f[cut (zidit, zidire) si prin urmare sepoatelesneschimba.Ci toate fipturile au trebuinfd de sprijinul puterii lui Dumnezeu;iar cel ce are nevoie de sprijinul altria, aratdprin aceasta, esteneputinciosdin fire; iar cel ce-si ci recwroaste neputinta,numai dec0tse va si smeri, ca si primeasci cele de trebuinld, de la Acei1 cme i le poate da. Si de ar fi cunoscut, si-ar fi vilntt de la inceput neputinta lui, si n-ar mai fi ienevit. Si de n-ar fi ienevit, n-ar mai fi alipit si n-ar mai fi fost dat pe mAnanecazurilor,ca s6-l trezeascI. Cuvine-se asa dar, ca cei ce cIlltoresc in calea lui Dumnezeu, pentru toate si-I multumeascdLui, cate ii vin asuprd-i, si sufletul s6u si-l oclrasci gi sd-l prihlneasc[, si si recunoasc[ astfel,c[ nu l-ar fi pirdsit, Purtdtorulde grijl, dacdn-ar fi fost lenes- ca s[ setrezeasclrnintealui, saufiindc[ s-atrufit, si s5 nu se turbure pentru aceastasi s[ pirlseasci cAmpul de luptl, si nici si nu inceteze de a se mai prihlni, si si nu se indoiascl rdutatea (si nu sefacd de doud ori mai mare).Ci nu lui Lui I estenedreptatealaDumnezeu,cel ce plin estede dreptate. se cuvine slavain veci. AMIN.

XXII. DESPRE FET,URILE NANN;UIN f;N DI.JMF{EZNIJ.S[ CTITE SE CUVillE SA

nAoA;DurAscA, SI cINE ^effiENEBUNA

N[dejdea in Dumnezeuse nasteprin credinla inimii, cdnd este dreaptd, cu socotin!5si cunoastere.Se nagtesi alta, de alt 106

sr NnsAnuxre nApn rDE fN DtJrwNEzE{J

soi, venitf, din flrddelegi, care estemincinoasi. Un om, care n-are griji defel de lucrurile cele pieritoare,si cu totul 9i pentru totdeauna s-a dat pe sine in seama Domnului, 9i din pricina sflrguinlii lui sprefapte bune, nu seingrijegtede nici un lucru de al lumii, ci numai de cele Dumnezeiestiseindeletniceste,si pentru nu aceasta semai poateingriji de hrani si de imbrlciminte, si de un loc penffu locuin{a trupului si de toate celelalte, asaunul pe si bunl dreptate cu deplin[ cunostinli nldijduiqte in Dumnezeu, ci El ii va glti lui ceie de trebuin!6. fi iat6, aceastaeste cu adevdratnldejde neamestecati si preainleleapt[. Si pe drept cuv0nt unul ca acestaisi pune nldejdea in Dumnezeu,fiindcl s-a flcut rob al lui Dumnezeu, si petrecein lucrui lui cu s0rguinla si fSrI de nici o lenevire, oricare i-ar fi pricina. Si unul ca acesta se invrednicestea i se arita o deosebitl purtare de grijl de la care zice;,,Clutati Dumnezeu,Fiindci el a plinit porunca aceea, mai int0i tmpnr6lialui Dumnezeugi dreptateaLui,si toateacestea vi se vor adluga voul" (Mat. 6, 33). Si: ,,Nu purtali grijl de trup, ca si nu-i treziTi poftele" (Rom. 73, 14), $i daci nu ne purtlm asa,atunci lumea, ca o slujnic5,ne pregiteste de toate nu ca si ni se supune, unor domni ai ei, si desigur seirnpotriveste, Si nici voinlii noastre. pentru ca unul ca nici cuvintelornoasffe, acesta,s[ nu inceteze de a sta purureain fa\a lui Dumnezeu, el nu se las[ pradi grijilor pentru trebuinieletrupesti- Si de nici un nu alt trucru semai ingrijeste, decdt si fie go1de toal[ grija, mici sau mare, care tinde spre desf6taresau distracliune (risipire)' pentru c[ seteme de Dumnezeu. Si totusi, el va dob0ndi aceste lucruri de trebuinll in chip minunat, fIrI s[ seingrijeascl de ele, in gi tlrd s[ se oboseasci clutarea 1or. Iar[ omul cel cu inima ingropatl in lucruri plmAntesti, mereumindnci 1ire"A gi de fel nu seingrijeste care,ca un sarpe, de cele ce-I sunt plicute lui Dumnezeu,ci se chinuiestein toate

1,07

patimile trupului, slab, si gol de orice virtute, din pricinf, ci mereu seintdlnegtecu allii si mereu estedistrat si neaitampdrat, sl mereu pune la cale vreo pricinr (weun pretext), un astfel de om, din pricina desertf,ciunii si lenei sale, a crzut din orice bun[tate. si cdteodatd, cand estestrdmtoratde c0teo nevoie, sau mOhnit de rodul nelegiuirilor iui, cum va putea el zice: ,,Am buna nddejde in Dumnezeu, E1 imi va lua grija gi mi va 9i odihni?" Nebunule,p0n6in clipa de fa!f,, nu aminte !i-ai ad.us de Dumnezeu, ci il ocdrai pe El, cu sdvarsireafdridelegilor si Numele Lui era hulit din pricina ta inatntea popoarelor, dup[ care este scris (Rom. 2, 24) si acum indrdznestisi zici cu glas tare, c6.am nddejdela Ei si El mi va ajura si va aveagrijl de mine? Precumuiis Du*ttezeu prin prorocul, ruginOndu-ipe unii ca acestia: toatezilele m[ cautr si dorescsi afle crile Mele, ,,in ca unii care au infiptuit dreptateasi iegiuirile Dumnezeului lor, imi cer judecili si dreptate" (Is. 58, 2). printre acestia esre nebunul, care nici cu g0ndul nu se apropie de Dumnezeu, iar c6.ndeste incercuit de necazuri, isi ridicr mdinile crtre El, cu nrdejde. unul ca acesta trebuie sd se ardr de multe ori, ca sr se invele minte. cdci el n-are nici un lucru, care sd-lindreptiteasci s[-;i puni nldejdeain Dumnezeu.Ci pentru c6 a fdcut iapie rele gi n-a luat in searnS. bunacuviintd,s-a ficut vrednic de pedeapsa, dar Dumnezeu indelung rlbdltorul, pentru mila Lui, il mai ingiduie pe el. Deci unul ca acestas[ nu se laseamdgit,nici sr nu uite de randuiala_vieliilui, si s[ zicil apoi, ci nldijduieste in Dumnezeu. cd va fi invdlat minte. Fiindc6 nicidecum nu are lucrul credinciosului, sr nu-si intindd picioarelecu lene, si sI si zicS: eu cred, ci Dumnezeu imi va da iele de trebuinti, ca si cum ar vieiui f[cand lucrul lui Dumnezeu,nici sdnu se aruncein fO.nt0n[ca un descreierat,f[ri s[-si aduc[ de fel aminte de Dumnezeu. $i, dupd ce a cdzut, sd,zicil: ,,Voi nlddjdui spre Dumnezeu, si mI va mAntui!,, Nu te rdt6ci, nebunlle! Mai inainte de a ndddjduispreDumnezeu,trebuie sr te nevoiestisi si 108

versi sudoare 1ucrultiu. Bine faci dac6ai credinl[ fu Dumnezeu, in dar credinta are nevoie de fapte si n[dejdea in Dumnezeu se arati prin suferinlele pentru virtute. Crezi tu, cXpoart[ Dumnezeu de grijl flpturilor Sale ;i ci esteAtotputemic? Ci si insolegti credinlata cu lucrareacelor de cuviinti., si atunciEl te va asculta. Degeabavrei si'strdngi in pumnul fiu vantul, sI ai adicl, o credinli fdri fapte. Adesea c5.litoresteornul, fdri s[ stie, pe drumuri pline de fiare sllbatice, sau de ucigasi saude altele ca acestea. atunci, Si indeobstese arat[ prin acestea purtareade grijl a lui Dumnezeu, cdJ scapl de la o astfelde pieire, sauc5, printr-o pricini oarecare, il impiedicl sI pomeascl 1adrum, pOni ce trecefiara ceare4 sau c[ se intdlneste cu cineva, carel tntoarce din drum. Si iarlsi, alteori, un sarpe cumplit zace in drum si nimeni nu-l vede; si newdnd Dumnezeu si cad[ omul intr-o asemenea ispiti, facepe garpe suieredintr-o dati gi s-o porneasci din loc, sau si-i iasd sd ?nainte tArindu-se;si vdzAndu-l, pe omul semdntuieste el, ferinduse. Si cu toate acesteaomul nu e vrednic s[ scape,fiindcS line p[cate, pe carenumai el le stie,totusi Dumnezeu,pentru ascunse milele lui ii mAntuieste. iarlsi seintAmplI uneori s[ se ddrdme Si o cas[ sauun zid, sdcadSo piatr6, si cu zgomot si seprlvale din loc si tr apropieresf,fie oameni; atunci Dumnezeudin iubire de oameniporunceste unui tnger s[ sprijineasc[locul ca si nu cadi, pdni ce se duc de acolo oamenii, sauprin alte pricini ii face de se duc de acolo, ca niciunul si nu rlmdni dedesupt.Si numai decOt dup5 plecarea1or,?nglduieDumnezeuprlbusirea. Si daci vreunule prins sub dirAmlturi, il faceDumnezeus[ scapeteaflr, si cu aceasta aratbnemirginita mirire a puterii Sale. isi ACESTEA si altele asemenea infdptuieste purtareade le grijl obgteasci a lui Dumnezeu. Iar dreptul nicidecum nu se despartede ea. Ca ceiorlalli oameni cu dreapti socoteall le-a poruncit Dumnezeu, si-si chivemiseasci fiecare ale sale si sI amestece cunostintacu purtareade grijn a lui Dumnezeu.Pe c0td

109

weme dreptul,din pricina cunostintii, n-arenevcie de chivemisire. Fiindcl impreunl cu aceacunostinti, el are si credint[, prin care ,ddrdm| toati trufia, ce se ridicl impotriva cunostinfii de Dumnezeu" (2 Cor. 10, 5). $i nu se va teme de nici un lucru din cele num[rateoprecum este scris (Parim. 28); CL dreptul are nldejde si ?ndrlzneali de leu impotriva tuturo'L din pricina credinlei, si nu are indrizneala unui ispititor de Dumnezeu,cu a unuia care-L vede pe Dumnezeu qi esteimbricat cu armeleputerii SfAntului Duh. $i cu cO.tse ingrije;te mai mult de cele cu Dumnezeiesti, amt qi Dumnezeuvaztce despreddnsul:,,Cu el am fostin strdmtoareil voi izblvi gi-l voi prosldvi. Lungime de zile ii voi da si-i voi ar[ta lui Mdntuirea Mea" (Ps. 90, 2526). Iar:Lcel trindav si lenes cu lucru, nu va putea sI aibl o intru Domnul mereu Ci nidejde ca aceasta. numai cel ce petrece se apropiede el prin frumuselea faptelor sale si flrl incetareisi si precum spune intoarce ochii inimii lui spreHarul Dumnezeiesc, David: ,,Topitu-s-au ochii mei, de cdnd nldljduiesc spre Dumnezeulmeu" (Ps. 68, 3). C[ Lui I se cuvine slava,cinstea in si ?nchinlciunea, veci. AMIN.

XXIil. DESPKE DKAGOSTEA DE DIJTilNEZE,U. DESPRE LEFADARE SI DESPBE

ODIHNA PE CARE

o AFLA"Tq in nupnnzuu

Sufletul care iubestepe Dumnezeu,n-are odihn6 decdtin Dumnezeu.DeAeagdmai intii toati legitura ta cu cele din afatd., 110

si vei putea atunci s6te legi cu inima de Dumnezeu.C[ dezlegnea de materie precede (este inainte mergltoare), leglturii cu Dumnezeu. $i omul wAnd s[ sporeascl in cele Dumnezeiesti, trebuie mai intdi sI se?nstrlineze de lume, ca pruncul de poala si de sflnul mamei. Fiindc6 lucrarea trupului precedelucririi sufletesti,precum chipul de lut a precedatsufletul cel insuflat de Dumnezeuin Adam. Cine n-are lucraretrupeascdnu poateavea nici lucrare sufleteasci.Fiindci aceasta aceeasenaste,precum din spicul de griu se nastedintr-un bob fIrI coaj5. Iar cine nu are lucrare sufleteasci, acelaeste lipsit de darurile cele duhovnicesti. Nu se pot asemina suferin.teie veacul de acumpentru din adevir, cu desfdtlrile, gltite intru bun[t11i, pentru cei ce sufsri. Precum cei ce seamind. lacrimi, seceri cu bucurie, tot asa se cu veselesccei ce au p[timit pentru Dumnezeu, Si precum p0inea cea cdstigatl din sudoare, plugarului i se pare dulce, dulci sunt faptele dreptilii pentru inima care cunoastepe Hristos. Rabdl de bunl voie mustrare si umilin16, ca si ai indrlzneal5. citre Dumnezeu. Omui carerabd[ tot cuvdntul aspru, cu stiinld, flri s[ faci niciun rlu aceluia, careil spune,iqi pune acum cunund de spini pe cap; dar estefericit, hindc[, intr-o clip6, pe care n-o stie el, incununat va fi cu nevestejitacunund. Cel ce cu stiinli fuge de slava cea degarti, acelaagi simlit veacul viitor in suflet.Cel ce spunecI s-alepidat de lume, dar se luptd cu oamenii penffu trebuinla lui, ca si nu-i lipseascl nimic pentru odihna lui, acelaa cLzutintr-o desivArsitdrobie. Fiindci el cici a pdrlsit trupul s6uin tntregime, dar se rlzboiegte si se lupti pentru un singur mldular al slu. Cnnd fuge cineva de odihna lumei acesteia, mintea lui vede veacul cel viitor; iar cdnd un om estelegat cu iubireade agoniseali,el esterob al patimilor. Si si nu crezi, ci. numai cdstigarea aur ;i de argint esteiubire de de agonisealI, ci ori si ce lucru, de care attrnd vointa ta. Sd nu Lauzi pe cel ce suferi trupeste, dar este slab cu simlurile; cu

111

cu a\zvi., adtcd,, gura ciscatd si nestdpdniti, si cu ochii privind incoace si incolo. Cdnd te vei hotiri in sufletul tf,u s[ trdiesti pentru mi1I, odihne;te-,ti sufleful, sd nu mai cauteindreptare prin alte fapte, ca sd nu te afli, cu o minl lucr6nd, si cu alta stricind lucrul, fiindcl tntr-un cu. de nevoie,de purtare de griji; in cel[lalt, de iniml larg[" Si sI stii, cil aiertagresaleiecelor ce ne-augregit, este o faptd, a dreptdlii. Atunci vei vedea linistea peste tot strllucind in mintea ta. Si cAndte vei sui in caleadreptilii atunci cu adev[rat vei fi liber in toate lucrurile tale. Despreaceasta grLit unul din sfinti, zicdnd:c[ milostivul, a de nu va fi si drept, orb este, sizic, din acelelucruri, pe care ie-a flcut prin ostenelesi necazuriproprii si dea altora, iar nu din cele fd.cutedin minciuni, f[rldelegi si mestesuguri.Si tot acelasisfAntzice intr-ait loc iar[si: dacl vrei s[ semeni(pomani) cd pentru siraci, din lucrurile tale searnitnL; de vei semina din lucruri striine, sI stii cd rodul va fi mai amar decAtneghina.Si cel eu zic, c6.dacb. milostiv nu se ridici deasupradrept5lii sale, nu estemilostiv; adici nu numai sdmiluiasci pe oameni dintru ale sale,ci si si suferecu bucurie stdmbitate de ia a\ii rniluindu-i pe ei. Si ori de clte ori cel milostiv va invinge prin mi1[ incins va fi nu cu cununadreptiiii dupl lege, ci cu a dreptatea, celor des[virgif din Evanghelie.Clci si legeavecheporunceste s[ d6m ceva dintr-ale noastrecelor siraci, si imbrlcim pe cel gol si s[ iubim pe aproapeleca pe noi insine, s[ nu facem nedreptate,nici sI nu rninlim. IarI ordnduirea des[vArsitl din Evanghelieasaporunceste: fl-uca 5, 30): ,,Tot celui ce-ti cere, dl-i, qi celui ce !i-a luat lucrul tlu nu-l cere inapoi". Si nu trebuie omul numai s[ rabde cu bucurie lucrurile cele de nipaste, si celelalte, care vin dinafari ci insu;i sufletui s[u si si-trpun6 pentru fratele siu. Cici milostiv nu-i numai cel ce are diruirea miluie;te pe fratele siu, ci cu adevirat milostiv este si acela pe care, dac[ aude sau vede vreun lucru, care mAhneste fratele cdnd pilmuit ar fi de s[u, se aprinde in inirna lui; de asemenea, 112

fratele siu, el nu s-arimpotrivi cu nerusinare, nici nu s-ar mOhni in inima lui. Cinstesteprivegherea,pentru ca rnAngAierea se apropie sI de sufletul tiu. Si petreci citind in liniste, pentru ca mintea ta si-!i fie cIl[uzitI mereu spredumnezeiestile minuni. Indrlgegte siricia cu rf,bdare,ca s1-ti aduci aminte din risipire. Urlste rdsfilul, ca s[-ti pdzesti neturburate gdndurile tale. Fugi de multime si poartl grijd numai de sufletul tiu, ca si-l mintuiesti cu neturburarea lluntricl. tndrdge;tecumpltarea,ca sI nu fii cea rusinatin cliparugS.ciunii inaintealui Dumnezeu, tale DobAndeste cur5lie prin faptele tale, pentru ca s5-1istrlluceasc[ sufletul in rugiciunea ta gi, prin aducerea alninte de moarte,si ardi bucuria in gAndul tdu. Plzeste-te mereu de micime, ca s[ nu cazi la mlrire. Nu schiop[ta in lucrul tiu, ca sI nu fii rusinat, cAndvei stain mijlocul tovar[silor t[i. Si vezi sI nu rim0i f6r[ merinde, ca si nu te lasesingurin mijlocul drumului. Cu ;tiin;I ordnduiestete lucrurile tale, ca s[ nu fii llsat afari din tot drumul tlu. Agoniseste iibertatea vietii, ca s[ scapi de furtunl. Nu lega libertateata de pricinile desfdtlrii, ca si nu te robesti unor robi. Pentruimbrlclminte ?ndr6geqte hainele cele slric6cioase, ca si gonegtig6ndurile de in5{are carerisar intru tine. Fiindcd iubitorul de strilucire nu poate avea gdnduri smerite.Fiindcl inl[untrul siu inima lui ia ?nfiiisareacelor din afar6. Cel iubitor de cdrteal6 poate s[-si curefe mintea? Care v6nitor de slavi omeneascl,poate avea gAnduri smerite? Sau cine, fiind plin de neastAmpdr neinfr6natin trupul lui, poate sI si ajungi curat cu mintea si smeritcu inima? PAni cAndmintea mai este tras5 in jos de cltre simturi, ea se hrlneste cu hran[ de dobitoc. Iar indati ce simlurile sunt traseir susde minte, atunci eie se impdrtisesc din hranaingereasci, ?mpreunlcu ea. Dup[ smerenie urmeazl infr0narea si sfiala: iar slava degart[ prin vesnica esteslujitoarea curviei si fapti a mdndriei; smerenia ?mpodobind ei sfiald, ajunge la contemplalie, cu ?nlelepciune
C.daJl coda6

173

sufletui, Dar siavadqarta prin ve;nica-i turburare9i prin arnestecul cu gdndurilor celor din ?ntdlnirea lucrurile, adun[ comori necurate inima. si tot ea seuit6la firea lucrurilor cu o privire gi pangere;te Dar smerenia n"refiura, si facemihtea si aibi n[luciri rusinoase. seulnple de sfial[ prin vedereain duh, si cel ce o arepreamlreste pururea pe Dumnezeu. Se nu asemenipe cei ce fac semne si minuni si aratl in Alege-1imai lume puteri, cu cei ce selinistesc ?ntrucunoastere. pe cei flImdnzi in bine s[ nu faci nimic in liniste, dec|t s[ saturi lume si s[ iirtorci multe neamuri la inchinare cdtre Durnnezeu. Cici mai bine este pentru tine, ca si te dezlegi din lanlurile din picatului, decflts[ slobozesti robie pe a{i robi, gimai bine s[ cu sufletul tiu prin unirea Treimii ?n tine, adici a te impaci trupuiui, a sufletului gi a duhului, decatsi impaci prin 1nv61[tura ta, pe cei desparfili! Fiindcl zice Sfantul Grigorie: ,,Bineestesf, voibeasci cineva despreDumnezeu, dar si mai bine este,si fie cineva curat pentru Dumnezeu". Mai bine este si fii scurt la vorb6, cu cunostinli si cu iscusinti, decdts5iz-vor6$ioin a,sc_11tt1ne mintii tale, rauri de inviliture. Mai muit l1i folosegtes[ ridici din patimi sufletul t[u cel cbzut,prin pomirea gdnduriior taie spre si cele dumnezeiesti,decOt ridici din groapi pe cei mortJ' inviind pe cei morfi!1 s-autrudit sl axdtatputerea, Mu{i au intoarc[ pe cei rdtdc4i, s[vdrsind minuni n'rari. Si prin mAiniie lui ior, mul1i au fost clibtzitl spre cunoasterea Dumnezeu' $i insisi cei careau adus Lavtalb,muilimede oameni ei dupSaceea, ?n patimi rr".urate si urAteau cazut, 9i pe cei ce s-au omorat, 9i pe mulli i-au smintit prin faptele, pe care le-au lucrat (ar[tat). b1"i *i erau trcl bolnavi cu sufletul, gi n-au luat aminte spre s[n[tatea sufletului 1or,ci s-audat pe ei in marealumii acesteia, ca s[ vindece sufletele ahora,fiind ei insisi bolnavi. Si au c[zut sufletele lor din n[dejdea citre Dumnezeu,precum am spus'CI neputinla simlurilor n-a putut nici si ?nt6mpine,nici s[ rabde patimilor' flacira acelor lucruri, carede obicei mlresc greutatea

r14

Fiindc[ ei mai ffebuiau sI se plzeasc6,adici de loc s6 nu vadf, femei, si nu se odihneasc[, sf, nu aibi bani qi alte lucruri, si nu de si porunceascda\tora, s[ nu fie mai presus al1ii. Mai bine sI fii binuit de prostie' fiindci nu stii si te impotrivesti cu vorba, decdt sd fii socotit inlelept pentru si n"obtar*"a ta. Fii s[rac, cu smerenie, nu bogat din obrlznicie' Mustri pe cei ce te invatl invi{dturi ?mpotriva dogmelor, prin tlria virtulilor tale, nu prin putefeade convingerea vorbelor tale. Si cu buzeleblAnde si bine astupl gura si fI s[ taci nerusinarea tsiustri cu bunltateapetreceriitale pe cei flrl ielor neascult5tori. astdmpir, si line-1i (astup[-!i) urechile ca s[ nu mustri pe cei nerusina{icu simturile. ' Socoteste-testrlin ln toate zileie vielii tale, ori unde ai intr4 casl poli scdpade p[gubirea, cile seface prin ?ndr[zneala' credec[ nu stii nimic, ca s[ nu fii defdimat,blnuind tntotdeauna oamenii ci vrei s6 dai socoteali de ai1ii. Petreci pururea binecuvantdnddin guri, si nici de cum nu vei fi oclrit. Fiindcd din din ocar6,ocarl se si naste,qi binecuvfintarea binecuvtntare. si toati viala inlelept lipsit de inv[16tur[ in tot lucrul socoteste-te te vei afla. SI nu dai nimlnui vreun lucru, pe care nu-l ai, ca s6 cu nu te rusinezi,in sufletul tlu, si din aseminarea viala ta sd nu spui cuiva ceva, iasl minciuna la iveall. Iar dac[ trebuie s6 vorbeste-ica si cum ai aveas[ inve{i cevade la el, flr[ obriznicie, flri si[p0nit". ;i ia-o ?nainte,9i ardtAndu-icI e$i mai prejos decdt Jl, ca si ar[1i celor ce te ascult6,randuiala smereniei si sa-i biruiesti pe ei, si ei s[ ascultecuvintele tale ;i sl,p.omeasci inspre infiptuirea 1or,si ca cinste sI ai in ochii 1or.Si de po!i, "rp.*" un.1. lu.*rr, c'aacestea te ca pldngOnd, si pe'tine -s[ f-lose;ti, gi pe cei ce te ascultl, si Harul lui Dumnezeu si fie cu tine. Daci ai primit Harul lui Dumnezeu si te-ai invrednicit s6 te judec[lilor lui Dumnezeu,si a f[pturilor desfbteziincontempiarea celor v[zute, care este treaptaceadintai a cunoasterii,fii gata si

115

inarmeazil-teimpotriva duhuiui hulirii. Si i6rl de arme nici de cum s[ nu stai in locul acesta,ca s[ nu fii indati ucis de cei ce stau la p0nd5, ca sb te amdgeasci.Iard arme s6-$ fie lacrimile si postul cel indesit. Si plzeste-te de ?nvl1eturileereticilor. Cl mai cu seami ele inarmeazl impotriva ta pe duhul hulirii. Si cu vreunui din lucrurile burta piini s[ nu ai neobrizareasi cercetezi sau gAndurilecele Dumnezeiesti,ca sI nu te cliesti. Si in1elege, tainelor cdnd isi zic: In burta plinI nu incape (nu este)cunostinta lui Dumnezeu.Citegtl cit mai Oes9l cu nesal,ca4ild inv[litorilor (de invlldturd) desprepurtareade griji a lui Dumnezeu.Fiindcd acestecirti cilIuzesc mintea spre vederearAnduieiii zidirilor si lucrurilor lui Dumnezeu si-i dau puterea si o pregdtesc sd dob0ndeascl inlelegerea luminoasX a finelii lor, si o fac sI c5.lltoreasclintru cw61iesprecunoasterea zidirilor lui Dumnezeu. ca de Citestesi Sfintele Evanghelii,cele orOnduite Dumnezeu, s[ le cunoasci lumea toati, penffu ca sd-1iaduni merinde din puterea Proniei Saie celei asupratuturor neamurilor, si mintea ta s[ se cufunde in minuniie lui Dumneze'u.O astfel de citire este de folos lintei tate. C0nd citesti si fii singur, si slobod de grija cea multi a trupului, qi de tulburarea de lucruri, pentru ca si simgi gustul plin de desfltare in sufletul tiu prin dulceatainlelegerii, care estemai presusde simluri, si s-o simt[ sufletul tiu, r[mAn0nd in ea. S[ nu socotesticuvintele celor iscusili ca minciuni si ca ca vdnzili ale cuvintelor celor dumnezeiesti, nu cumvain beml sI r6m0i pdni la sf0rgituivielii, qi s[ n-ai nici un folos din acele cuvinte; si sd ajungi tn tulburare?nvremealuptei, ca un necurat, si sub chipul bunltilii, sLcazi?n groap5. Iatd semnul dupi care cunosti cd ai inceput s[ lucrezi asa,' ca sI ajungi s[ intri in locul acesta.CAndva incepe Harui s[-ti deschidi ochii, ca sd simli contemplalia lucrurilor intru adevlr, atunci ochii tii vor incepeindafi s[ versepiraie de lacrimi, inc6t de multe ori iii vor sp[la obrazul cu mu{imea ior. Atunci se linisteste rdzboiul simlurilor qi se strAngeinliuntrul t[u. DacX 776

G- '

cineva te va invita contrariu, s6 nul crezi. S[ nu cauli alt semn vizibil de ia trup, afarl de lacrimi. Cici atunci, cdnd mintea ta se va in[lla deasuprafdpturilor, atunci si trupul tiu va tnceta sl verselacrimi si s[ nu semiste si s[ simtl. Cdnd afli miere, cu mlsuri mlnAnc[ din ea, ca nu cumva ,,si li se aplece si si versi" (Pilda 25, 76). Firea sufletului esteun lucru gingas si usor. C[ de multe ori se ridic[ zburdnd si dorestesd afle ceie mai presusde firea lui. Cici adesea pricepe ceva, din citirea Scripturilor si din contemplalia lucrurilor. Si daci se libereazitsi se aseamlnl cu cele ce le-a priceput. se afld pe sinemai prejos si mai mic decdtmlsura rAnduitl lui, si vede la ce cunostngda ajuns si intrucdt s-aimbrlcat in g0ndurile lui fricd si cutremur, si cu spaima se silestes[ se ?ntoar-ci iarisi la micimea lui, ca unul care firl rusine a indrlznit s[ se ridice la lucruri, careintrec inleiepciunea lui. CIci sufletul seinfricoseazi in pricina lucrurilor celor ?ngrozitoarc,si socotinta face semn minlii, sI se nevoiasci in tdceresi s[ nu fie nerusinatS, si nu ca piar6;9i sl nu cerceteze celece-i intrecputereasi sI nu iscodeascl cele ce sunt mai inalte decdtea. Cind aqadar1i se di putinta sI gdndesti, g0ndeste; si nu fii fer[ rusine despretaine, ci inchind-te, sllveste si mullumestein ticere. ,,Ci nu-i bine s[ mlndnci miere multd @ilde 25, 26). Tot asa nu-i bine s[ iscodestiin jurul cuvintelorDumnezeiegti, nu cumy4 cdnd wei si vezi lucrurile ca cele mai indepirtate si nu po!i, fiindcd e drumul prea greu, putereavlzului s[-1i sl6beasc6 si sebolnlveasc[. Si uneori in si locul adev[rului si vadd n5luci. Si c6.ndzdbovestemintea in ciutare, ea uitd ce anume cauti.'Deci, bine a iis inteleptul Solomon:,,Omul cel ce nu rabdi, esteca o cetateflrl ziduri" (Pilde, 25,28). Deci, omule, curlteste-ti sufletul, si alungi de la tine grija de lucrurile cele in afar[ de fteata,;i atdm[ deasupra g0ndurilorsi a misclrilor tale perdeaua cumpitirii si a smereniei, cI prin acestea glsi cele ce nu inffec fireata. C[ci tainele se vei descopdr celor smeriti cu cugetul.

r17

Dac6 vrei s[ te d[ruiesti cu sufletul aceleirug[ciuni, care mintea si prin privegherein timul nopfii, sd dobAndegti curf,legte ghnduii iuminoase, depirteazil-te de privelistea lumii si. taie intdlnirile cu oamenii si nu primi ?n chilia ta prieteni, nici din obicei, nici in chip de bunitate, ci primeste numai pe cei de un chip, de un cuget si de o tain[ cu tine. si tn vorbirea.despre suflet teme-te de amestecsffiin, care sepomestefir6 voia ta. si dupl ce ai t5iat, a dezlegatsi ai f[cut saincetezecu totul vorbirea jug despre cele din afar[, atunci abia leagl' intr-un singur rugiciunea cu milostenia, si sufletul tlu va vedea lumina adevdrului.Pentruc[ pe mS.suri ce selinigtesteinima de tulburarea lucrurilor din afar6, in aceeasi mdsurl mintea poate primi infelegerea gdnduriior si a lucrurilor dumnezeiesti,si se poate minuna de ele. c6ci sufletul areobiceiul de a schimbao convorbire cu alta, dacl ne sitrim s[ atltltm o cat de mici sdrguin]6. indeletriceste-tecu citirea Scripturilor, care-tiva ariltacaleaspre finelea coniemplaliei, si cu citirea vie$i Sfiniiior, chiar dacl ia de inceput nu vei il*1i o,ri."ata, din pricini c[ staiprea aproape cu alta. intunecimeaiucrurilor, ca s{ schimbi o convorbire Sicdndteveisculapenffuruglciuneasipravilata,inlocul gAnduhlor lumesti, pe care le-ai fi v[zut si auzit, te vei afla prin cugetnndla DumnezeiegtileScripturi, pe careie-ai citit. $i spre vei aceasta uita pomenirea acelora' Si astfel merge mintea cur[1ie. Si agase?rnpline;tecuvfintul, cel scris: ci sufletui este ajutat la citire, cdnd st[ la rugiciune. Si iar[si, ci din rug[ciune 1ocu1 sufletul cap\t6"luminl, ca s[ citeasci. si citirea iar[gi, in arnesteculuicu cele din afar[, di materie felurilor de rugiciune, f[r[ intrucat din citire iarlgi, sufletul capl$Llumin[ ca s[ se roage preget gi flrl nici un amestec. ' - E o r usin e ca ce iindrigostilidetrupgidepA n t e c e ' s i duhovniceqti,si rusine estesi vorbeascl despre cercetezelucruri 118

cumpi.tareo cuwe, c0nd trupul este greu bolnav, se oprestecu $eap de la mdncf,ri grase, si mintea care se indeletnicestecu lucruri lumesti nu poate s[ se apropie de cercetarea celor Dumnezeiesti. Nu poli face foc cu lemne ude; si cildura dumnezeieasclnu se aprinde intr-o inimi iubitoare de odihni. Curva nu are o singur[ dragoste;si sufletul, care este legat cu multe trucruri, nu poate s[ rlmdni intre invl1lturile cele dunnezeiesti. Precum cei ce nu vede soarelecu ochii lui, nu poatenumai din auzites[ descriealtoralumina lui, si nici el nu poates[ simti lumina, tot asasi cel ce n-a gustat cu sufletui s[u dulceafafaptelor duhovnicesti. pestetrebuinlele de astdzi,si DI slracilor ce-ti prisoseste vino cu indr6zneal6 de-{i f[ rug[ciunile. Vorbegte adic[ cu Dumnezeu,ca un fiu cu plrintele slu. Nimic nu poate sl apropie in asa mlsurl inima de Dumnezeu ca milostenia. Si nimic nu aduceatdtalinigte in minte, cAti aduceslr[cia cea de bunl voie. Mai bine este pentru tine si fii numit de mu[ime prost, din pricina simplitngii tale, decAtsI fii inlelept si deslv6rsit cu mintea, pe pentru cL te-ai liudat. Dac[ cineva cilLare cal fiind, intinde mAnalui ca sIl miluiegti pe el, nu-l inl[tura, fiindc6 in ciipa aceeacuadevdratva fi foarte lipsit ca un cersetor.Si cdnd dai, di cu mdrime de suflet si cu fala vesell, si di mai mult dec0t 1i s-acerut. Cdci zice:,,Trimite pnineatain fala sdracilor, ;i dup[ pulin[ vreme vei afla risplata" (Piide i1, 1). Nu f5 nici o intre slrac si bogat,nici nu dori s[ afli, earee vrednic deosebire si carenu-i, ci toli oamenii sI fie pentru tine la fel de buni. $i in felul acesta pe cel newednic'rei puteasi*i i:torci sprebundtate, si fiindc[ sufletul curdndseintoarcede la cele trupegti sprefrica lui Dumnezeu. C[ doar si Domnul a stat la masi cu vamesi si cu curve si n-a inllturat pe cei nevrednici, ca in chipul acesta s6-i aftagitspre frica lui Dumnezeu,si prin mijlocirea celor trupesti si

t19

pe Penffu aceasta, to{i oamenii s[ se apropiede celeduhovnicesti. socoteste-i deopotriv[ cu bunltate si in cinste, chiar de ar fi jidovi saunecredinciosisauucigasi, si cu atnt mai mult, cI orice fire cu tine, si din negtiinlLs-atilthcit om ?1iestefrate, de aceeasi din caleaadevlrului. Dar dac[ vei face cuiva bine, s[ nu agtep]irlsplati de la el, acestefapte rlspl5tit ai sl fii de la Dumnezeu. si pentru arn0ndou6 trardac6ifi estecu putin{i sI faci binele, chiar f5ri si ai ar vedere ca risplata viitoare. Dac[ ai pus sufletului tiu sdrdcia hotar, si cu prin slrlcia ta Harul lui Dumnezeuesti slobod de orice grijl, 9i lumii, atunci vezi, ca nu cumva si indragesti te-ai ridicat deasupra cdstigul,sub cuvint cI iubegtipe shraci,ca sl faci- chipurilemilostenie, si s[ nu-{i arunci sufletul ?n tulburare, luOnd de la unul, ca s[ dai la altul, si asasi-!i pierzi cinsteata prin faptul cI te supui oamenilor,cerdndu-leceva, si cazi si din libertateata 9i din noblelea cugetdriitale, in grija ceior ale vielii, fiindci stai pe o treaptd mai inalti dec0t cei milostivi. Nu, te rog eu' nu te cu supuneoamenilor.Milostenia esteasemenea hranapruncilor, pe cdnd netulburarea(linigtea) esteculmea deslvarsirii. Dac[ ai avu{ii, risipeste-ledeodatl; dac[ n-ai, nu dori s[ ai' Curdlegte-li te chilia de toate lucruriie desf[tltoare ;i de prisos. C[ aceasta vrei. Fiindcl lipsa de duce pe tine la infr0nare, chiar flri sI lucruri inva{i pe om cu infr6.narea'CAndins[ avem slobozenie din partealucrurilor, nu putem s[ ne stipdnim. Cei binevoitori in rlzboiul din afard, cAstig[ indrlznea]l impotriva celor diniuntru, gi fac toate lucurile flrl nici o sili. Si nu se clatini in rizboi, nici trainte si nici inapoi. Si vorbesc desprer[zboiul, pe care simlurile il pomescimpotriva sufletului, din lenevire, adicd din a da si a lua, din auzire si din vorbire; pomite impotriva sufletului, ii orbesc, si din pricina toate acestea asuprelii si a tulburarii din afar[, nu poate s[ ia aminte la sine in 120

rlzboiul cel tainic, cel pomit impotriva lui; si nici nu poate s[ biruiasc[ pe vrljmasii cei dinlluntru prin iinigte. Cici dacdinchide cineva po4ile cetilii - adici simlrxile - atunci el dinl[untru se luptl gi habar nu are de cei ce staula pdnd[ in afara cetdlii. Ferice de cel ce stie de ioate acestea si petrece in netulburaresi mullimea faptelor salenu-l tulburl pe el, ci toate faptele trupului le schimbl cu nevoinla rugiciunii si crede, c[ intrucdtconlucreaz[cu Dumnezeu,gi grija lui o are spreDomnul ziua si noaptea,nu-i va iipsi nimic din cele de trebuin!6. Dar el de pentru Dumnezeu se ?ndep[rteazd" grija pentru lucruri. Dar daci nu poate si steacineva in linistea flrl rucodelie (lucru de m6n[), poate s[ si lucreze, flcAnd din lucru un ajutor, iar nu lIcomindu-se pentru c6stig. Aceasti rAnduiali este penffu cei neputinciosiiar pentu cei deslvdr;ilr, esteaducltoare de tulbwlri. Pddnlii au rdnduit lucru de m0ni pentru siraci si lenesi, si nu ca un lucru numaidecdttrebuincios. tn vremeain careumilesteDomnul inimata dinl[unffu, s[ ba{i necontenitmetinii gi s[ pleci mereu genunchii, si si nu lasi inima ta s[ aibl vreo grijl; c[ de o laqi, dracii te vor convinge sI te ocupi si de altele si atunci....vezi si te mir6, ce !i se iscl de dar aici. Nici un lucru nu-i mai folositorin iuptele ascetice, si mai de draci, decatsl te arunci ?naintea obositor,fiindci e foarte urdt Crucii lui Hristos, rugdndu-te ziua si noaptea,s[-!i legi mAinile la spate.Vrei sd fii mereu fierbinte, 9i s[ ai mereu belsug de lacrimi? Poartl-te aqa ;i fericit esti, omule, dachziua si noaptea ai numai grija celor pe care!i le-am spussi nu mai cauli nimic altceva.C[ va risiri inliuntrul tiu lumina, si va strlluci dreptatea tv, 9i te vei face ca un rai inflorit, si ca un izvor ce curge pururea. Yezi cdtebunltifi cd;tigi omul din (prin) nevoinli; de multe ori se afl[ omul cu genunchii plecali in rug[ciune, cu

crucealui Hristos, rnainiie intinse Sprecer, cu fata intoarsi Spre ?n rugiciune si ?n cu gdndurile adunatetoate citre Dumnezeu timp ce ornul se roag6lui Dumnezeu cu lacrimi de umilinli. ?n izvot de desf[tare pomestesA acelasiceasindati pe neasteptate, curgi in inima lui, si se moaie midularele lui, si i se inviluiesc ochii, gi fala lui se pleaci Ia pilcat, si i se schirnbl gdndurile, inc0t nici mltlnii nu mai bate de bucurie care tresalt[ in tot trupul lui. Fii ** luare aminte,omule, la catecitesti. Cici fir[ de Si nevoin1l, nicidecurnnu le vei afla pe acestea. de nu te vei bate poartl mereu, nu vei fi cu cildurl si de nu vei priveghea idngd auzit. cine va mai dori dreptateadin afari, daci Auzind acestea nu cel ce nu poatesi peffeaci in lin{te? si iar6si,dacl cinevanu pentru ele (ca Har al lui Dumnezeueste,sd poate sI senevoiasce itea omul dincoacede po4i), atunci m[car s[ rimdie in cealaltl cale, ca s[ seimp[rtdseascl mlcar de una din cele doud cai ale vietii. PAni ce omul cel din afarl nu va fi mort pentru toate iucrurile 1umii, nu numai pentru pilcat' ci pentru orice fapti a trupului, si la fel pani ce omul cel iluntric nu va fi mort pentru gQndwilecelerele si nu va sl[bi orice pomire fireasci atrqpului, picatului, pdni atunci duiceala ca si nu seabati in inimd plf,cerea va treslri in om, 9i mldularele lui nu Duhului lui Dumnezeu,nu vor fi cwate prin viala lui ;i gandwi dumnezeiestinu vor intra in sufletul lui, nici sim,titensl vor fi, nici vizute. Si pAn[ ce nu gonegte omul din inima grijapenlru via1i, caretntrecegrijapentru trebuinlele firii, si nu lasi pe Durnnezeu si se ingrijeasci de acestea,nicidecum in belia cea duhovniceascl, nici nu simte acea lor.itur[, p'rin care Apostolul s-a mfugniat. Iar[ acestea le-am spus,nu ca sI iau cuiva nldejdea' Ci de nu ajungecineva la culmea deslvdrgirii, nu seinvrednicestede Harul lui Dumnezeu si Dumnez.o ,r,r-1intfimpinl cu mAngfiiere.tntr-adevfr, cdnd 122

dispreluieste ornul cele necuviincioase, si cu desivargire se de depdrteazlr ele, alergdnddupi cele bune, pestepufini vreme simte ci i se d[ ajutor. Si de se va si nevoi putin, va afla sale, mflngdiereasufletului s[u, si va dobAndiiefiare de gresalele si se va invrednici de Harul Dumnezeiesc,si bunltali multe va primi. Dar cel ce se nevoiesteeste mai mic, in asemlnarecu besivarsireaacelui4 cares-a depirtat de lume 9i a aflat'n suflet taina fericirii de acolo gi a inlelespentru ce s-a pogordtIisus ia noi. Lui tr secuvine Slava,impreun[ cu Tat[l si cu sfantul Duh, acum si purureagi in vecii vecilor- AMIN.

XX[V. T}ESFKE SEFTNALEqT FAFTET,E

DKAGOSTET DE D{.]IVTNNEE,U

Dragostea de Dumnezeu este cildura fireasci' Si ctnd fdrl margini pe cinev4 face sufletul aceluias6cadSin covarseste r[pire (in extaz). De aceeanu poate inima aceluia ce simte s-o dragosteaaceasta, cuprinddpe ea (s-o inceapl) ;i nu-i poate indura afsura.Ci omul se schimbl in chip vdzut, neobisnuit de ei mult, pe m[sur5.ce felui dragosteise afli in el. $i iat[ semnetre omului se face roqie 9i vesell, iar trupul i se ceie simlite: fa.11a in petrece r[pire. infierbAnta.Piere de la el frica si sfiala si adesea poartf,ca un a Si fuge de la el putereade concentrare minlii si se bucurie si mintea lui o socoteste nebun. l\{oarteaceainfricosatd necurmal estein contemplaliacuget[rilor ceresti. si fele si fie

123

v[zut de nimeni, vorbeste ?n absen15, si cum ar fi prezent. ca cunostinla lui si v[zul lui cel firesc se duce si nu simtecu simturile nici o pornire a lui sprelucruri. Si chiar dacd,Iucreazd cev4 el nu simte de fel ce lucreazl, fiindc[ mintea ii este inii[at| la contemplare.Si cugetullui totdeaunapare cI se?ndeletriceste cu altceva. De aceastiduhovniceascl be$es-a?mbltatcAndva Apostolii si Mucenicii. Si unii au strlbitut toat6" lumea, ostenindu-sesi dispreluili fiind. Iar[ ceilalli cu mdinile si cu picioarehe tiliate, ca apa si-au vdrsatsAngele, ffrdurdndcele mai grozave si patimi, nu s-auimpulinat 1asuflet, si toate cu blrbi.,tie le-au suferit. Si fiind inlelepli au fost socotiti nebuni. Iar altii au ritd.cit prin pustii, prin munti, prin pesteri, si prin cr[pd.turilepimdntului, si plrdsindu-si asezirilelor, au avut totusi bun[ asezare. Dumnezeu si ne invredniceascl si pe noi sI ajungem la o astfel d.e nebunie.

Despre smerenie
De vei vede4 c[ ai pace de supdrareapatimilor, inainte mai de a intra tn cetateasmereniei,- sd nu te increzi in tine: fiindci vrijmasul dintr-un loc de pOnd[, pOndeste. dup[ odihnl Ci lgteapt6-te ia mult[ tulburare, si supirare. CI de nu vei trece prin conacele virtutilor, nu te vei odihni de truda ta, si nici nu vei putea s[-!i tragi sufletul,p0nl nu vei ajungela conaculsmereniei tale. Doamne,invredniceste-ne pe noi, sdajungemla smerenie. si AMIN. 724

-t-

XXV.

DESPREcELE cE LE nnnnAm rENTKU

DKAGOSTEA DE DI.JFINEZEUSI

DESPBE SrKTJINUL cE-L nnt Apr ftT KABDARE

Pe mlsurl ce omul dispretuieste lumea si se silesteinlru teama de Dumnezeu, si simte omul in ascuns sprijinul ei, si gOndurile se currtr, ca s-o poati inteiege pe ea. de s-arsili lui $i cinevade bund voie sr selepedede bunuriie cele l'mesti, cu cdt el s-ar lipsi de ele, cu at6t ?1urmeaz[ mila lui Dumnezeu, si il poartd iubirea de oameni a lui Dumnezeu. siivit sd fie Acela, carepre noi ne m6ntuiesteprin cele de-a dreaptagi de-a st0nga, si ne dI pricin6, ca sd afllm via1a.Ci pre cdti nu pot sI cAstige viala de bun5. voie, il ina{I cu sufletulla virtute, prin necazuride nevoie.ci si siraculLazLr, nu din voia lui era lipsit de avufiiie iumii acesteia,ci trupul lui eraplin de bube, si erau doud suferinle amarepentru el, una mai rea decAtcealalti" insi mai pe urml a iost cinstit in sanullui Awaam. Dumnezeuesteaproapede inima r-eaindureratd a omului, care la necaz strigl c[tre El. Dacl Dumnezeu lipsestepe om de cele trupesti, sauil face s[ sufere il in altfei (pari le suferim, toaterelele ni le di ca sprijin, precum ':n doctor ?ntr-o boali foarte grea, prin operatie ne vindecl) si nai mare iubire de oarneniarati Domnul in cele sufletesti,c0nd ii dd dureri aspre. Deci cdnd dorul de Iisus F{ristos nu te-a covArsit in asa nasur6, inc0t ?n orice caz s[ fii nepltimas, din pricina bucuriei

125

celei dinlfluntru, afl[ atunci, c[ mai mult trfliestein tine lumea, trupului, sau decit Hristos. si cxnd boala saulipsa, sauisto.,rirea frica de cele ce ar putea si-!i diuneze, tulburi mintea ta din bucuria nidejdii tale sau din bucuria cea ?ntru Domnul, s[ stii atunci, c[ trlieste ?n tine trupul, si nu Hristos. Pe scurt spus: lucrul, a cdrui dorinli estemai putemicl si mai sirnliti intru tine, acela si trlieste in tine. Si cfrnd nu-!i lipsestenirnic, cdnd ai tot ce-!i trebuie, cnnd ffupul !i-e plin de s[n[tate si nu te temi de dusrnani si de ai spune atunci cl po{i sI cllitoresti intru curdtie spreHristos, afl[ ci esti bolnav la minte, si iipsii de gustul slavei 1ui Dumnezeu. si te judec pe tine, nu doar c[ ai fi unul de acest fe1, ci ca si stii c|t de departe esti de desivflrgire, desi in parte vieluieqti dupi randuialaSfinliior Pdrinli celor dinaintede noi. Si s6 nu zici, cL nu-i om a carui minte s6 se ridice peste toate neputin{ele?nchip deslvlrgit, cand trupul inoatSprintre ispite si printre necazuri,si atrc6rui dor dup[ Hristas s[ biruiascdtristelea minlii. Trebuia si trec sub tfcere amintirea Sfinlilor Mucenici, fiindcl nu pot si stau inaintea adancimii patimilor 1or' Si nu voi Spunecdt de mult a biruit ribdarea 1or,ceadin putereadragostei lui F{ristos, scarbacea multi si dorinlele trupegti"Ci s[ trecem peste ele, fiindca numai prin fapful cf, sunt a9a9i prin simpla lor si firea omeneasca, o tulburl prin mlrelia pomenire,ele mAhnesc unor astfel de lucruri si printr-o minunat5 contemplaliea 1or. pe s5 luirn in considerare aqazisii filozofi atei.unul din ei si-a pus lege, si plstreze ticere cfl1iva*i. 9i ?mplratul dusmanilorctnd a aflat acestlucru, s-a mirat si a imrt si-l puni la incercareDeci a poruncit s[-1 aducl in fala lui. Iar cAnda vdzut?mplratul cb tace filozoful la toate i*rebdrile pe care i |e punea si nu 1,26

rlspunde nimic, s-a m8hnit si a poruncit sa-l omoare, ci nu s-a sfiit de tronul si de coroana Mdriei Sale. Iar acela nu s-a ?nsplirn0ntat,ci si-a pLzitlegea lui si cu linigte se pregltea de rnoarte.impdratul insl poruncisecelor ce-l plzeau, sil ucid[ de seva insplimdnta de sabiesi-si va cllca legea;iar de va rlmAne neclintit in voia lui, s[ nu-l ucidl, ci sl-l aduc[ la el viu. Si cOnd s-a apropiat de locul cel rnnduit si slujitorii, necljinduJ il siieau, si-si calcelegea,ca sI nu moari, el a vorbit cu sine ( a gAndit): ,,Mai bine s[ mor ?ntr-unceas,f[r6 si-mi calc voinla mea,pentru care atdtam-arn nevoit, decAts[ fiu ripus de frica de moarte, de flcAndu-mi in{elepciunea ocarl, si datomic sI fiu ienei,pentru o int0mplare de nevoie"... Si flri de tulburare si-a intins si gdtul si fie tdiat cu sabia.Si i s-auvestit acesteaimpdratului cu multl sfiali, mir6ndu-sel-au slobozit pe el. pofta firii. Si allii A{ii au cllcatin picioare cu desSvArsire au ocdrile cu usurinli le-au suferit.Si iarlgi a$ii boli ?ngrozitoare rdbdat fLrE necaz.Si aUii si-au ardtatr[bdarea lor in necazurisi in primejdii mari. Si dacl acestia,pentru o slavi si o nidejde desartl, au suferit aceste4cu cAtmai mult nu ffebuie sl le rlbdXm noi, ciluglrii, care suntemchemalis[ fim plrtqi cu Dumnezeu? De aceast[ rdbdare sd ne invrednicim si noi, prin ruglciunile Prea Sfintei Stip0nei noastre, de Dumnezeu N[scitoarea si pururea Fecioarl Maria si ale tuturor celor ce au plicut lui Hristos prin sudorile ;i nevoi:r1ele1or. Ci lui Hristos i se cuvine toati slava, cinstea si inchinlciunea, impreun[ cu Cel f[rI de inceput al S[u Plrinte, qi vesnicul si de o fiinli si de via![ Flcitorul Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. AMIN.

rz7

XXVI. NEINCETAL DESPKE POSTT.JL SI DESPBE CONCENTRAKE, CAfiE SI.JNT LJKFIARTLELOR- qI CA PRrN CIJNOSTINTA CU SOCOTINTA AFLAJTT TREBUINTA ADDVA"KATA A LOK.
? et

Fiind eu multi vrene ispitit prin cele de-a dreaptasi de-a intr-un fei si in altul, rftgu" si adeseoripunAndu-ml la ?ncercare, primind si multe lovituri de la vrljmasul, si invrednicit fiind de mult sprijin in ascuns,m-am iscusit?nweme lungi de ani gi afiI aflat acestea- temelia tuturor bunurilor si rechemareasufletului Ci dintru robia protivnicului, si calea,careduce la lumin5 gi la via1i, constauAr acestedoud lucruri. SI te concentrezipe tine, stdndin acelasiloc, si sd postesti neincetat.Adic[ sd te canonesticu infelepciunea si cu mdsuri prin infrAnarea p0ntecelui, stAnd nemiscat si mereu indeletnicindu-te sd cuge{i spre Dumnezeu. Asa poli s[-,ti supui simlurile. Aga 1i se trezestemintea. Asa se patimile cele s[lbatice,care se miscl in trup. Asa vin imblAnzesc gdnduriblAnde.Asa vin miscdri luminoasein minle. Asa vine s6rguinlasprelucrareavirtulii. Aqavin si gdndurile inalte ;i subtile. in arninte Asa izvor[sc lacrimi nemdsurate orice weme, si aducerea de,moarte.Asa se curdli si inlelepciunea,si se indeplrteazi de orice nIlucire, care ispitestemintea.Aga primeste omul o vedere pitrunzdtoare, chiar pentru lucruri depdrtate. Asa primeste si in{elegerea mai adOnc[a tainelor pe care le cuprinde mintea cea prin puterea cuvintelor celor dumnezeiesti, si miscdrile cele l5untrice,care se pomesc in suflet, si putereade a deslu;i ;i de a

r28

deosebi puterile sfinte, de puterile ceie duhovnicesti, vedeniile si adevfuate, nilucirile cele zadatntce. Asa vine si teama de cdi de si de c1rIri, ?ntr-ominte luminatl, si taie lenevireasi negrija"Asa vine si flaclra rdvnei, care calcd peste orice primejdie si trece prin orice ingrozire, si cllduri, careffece cu vederea orice pofti, petrecute impreuni si o stergedin minte, si aduceuitarea de cele cu a{ii, si, ca s[ spun pe scurt, asa vine adevSrata hbertate a omului, si bucuria sufletului, si invierea ceaimpreuni cu Hristos inlmpdrSlie. doul fapte, sd Dar daci cineva nu se ingrijeste de aceste stie numai c[ sepdgubeste bunitilile pomenitemai sus,ci, si de c[ dispreluind aceste doui virrr4i, face sI seclatinetemelia tuturor virnrtilor. Si precumacestedoul sunt capul si inceputul oricdrui lucru Dumnezeiesc,si cale ;i ug6 cdtre Hristos, dacl e cineva lipsit de ele gi st6pdnpe el si dacipetrece cu ele; tot asa dacd.e se dep[rteazl de ele, ajunge la cele dimporiva lor (contrariile). cu Adicl la rdspdndirea trupul si la imbuibareapdntecelui cea necuviincioasd.C[ acesteasunt tncepltura celor protivnice ia virtuli, si facloc patimilor ?nsuflet. sus-pomenitele , Si inceputul uneia din ele, mai int6i desleagi sim,turilecelor supusedin lanlurile sfielii. Si ce urmeazl de aici ? De aici urmeaz5, c[ se intdmpll pe neasteptatenecuviinla, care este aproape o prlbusire. Ci valurile cele tari, care din vederesedesteaptd,intrA in turburare, cd se aprind ochii foarte tare, biruind trupul, si alunecdnd usor cu g0ndul. Urmeazb,gdndui neinfrAnate,care indeamndsprecldere. Unrieaz[ qi r[cirea seteide a lucra pentru Dumnezeu, si sl[birea pulin cnte puirn a discemlm0ntului dintre peffecereaftr neturburarede o parte - si plrisirea desdv0rsiti a pravilei celei rdnduit[, de alta. Urmeazi innoirea relelor celor uitate, si inv5litura altor rele, pe careomul nu ie s,tiaprin vedeniile felurite. De carele are.firi s[ wea. fiindc[ mereuschimbi iocul.
C-da43 mala9

129

Si patimile, care prin Harul lui Dumnezeu fuseserl omor0tein suflet, si pieriserl din minte prin uitarea pomenirii ior, iarlsi ?ncepsd se trezeasci cu pomire, si si sileascl sufletul sd le lucrezepe e1e. ca s[ nu mai vorbescde toatecelelalte,gi si nu Si le mai ?nsil aici, toate acestea int0mpld dintr-o singuri pricini se primd, care esterlspdndireatrupeascigi faptui ci nu suferl omul durerealinistirii. ,Dar ce urmeazl in cealaltl ipotezl, cOndincepem 1ucrul cel porcesc? Si lucrul porcesc nu-i nimic altceva, dec6t ne?nfrnnarea p6ntecelui,si umplerealui fir[ misur[; porcesclucru estes[ nu ai vreme hotirAti anumepentru nevoile cele trupesti, ca orice fiinfi cugetitoare.Si ce semai intAmpH din aceasta? De aici urmeaz|belia la cap si mult[ ingreunaretrupului, impreund cu sl5bireaumerilor. De undeurmeazl nevoia de a plrisi slujba lui Dumnezeu. Ci se adaugl si le.nea a face metanii la slujb[, de si lenea de a face inchinlciunile cele de cuviinld., gi intunecarea si rlcirea minlii; o minte boantl, care nu poate deslusinimic din 'pricina multei intunecimi a g6ndurilor si a turburdrii; o negurl deas[ si intunecoasi, care se intinde peste tot sufletul, se tr0ndXvesteomul in tot lucrul lui Dumnezeu, pAnd si la citit, pentru c[ nu simte dulceatacuvintelor lui Dumnezeul cele de trebuinldii lipsesc.Mintea lui estene?nfrAnatd rlspOnditi peste si toatl f.a\apimAntului; in toate mldularele lui se aduni multi moleseali; are vedenii necuratetr timpul noptii, prin aritarea necurdtiei gi prin ?nchipuiri necuviincioase,pline de pofti, care p[trunde in suflet, si acolo ii impline;te voia ei ceanecurati; inci si astemutulplcltosului si hainelelui, pflnl si trupul lui intreg se p6ngXregte mullimea curgeriicelei rusinoase,care ca dinfr-un de put izvoriste din el si lucrul nu i se intdmpli numai noaptea, c0t si ziua. Clci trupul curgemereu si ?ntineazi mintea. incOtel se leapidd cu totul de tnlelepciune,din pricina acestorlucruri. i30

(necwat[) seluffeaz[ in el cu neincetatl CXcipl[cereagOdilitoare qi nesuferitd fierbinleal[. Ba si gdnduri de amlgeall ?i vin ?n mereu ;i g0di10nminte, nllucindu-i ?nfa1[ fmmuseti, a1Al0ndu-i du-i mintea cu vorbire despre frumusele. Si firl indoiai5 se impreuni cu gAndurile acesteain cugetul lui, prin faptul cI le pofteste,fiindcd mintea ii esteintunecati. Si aceasta estece zice Prorocul: ,,Iat6,aceastaeste pedepsireasorei taie, a Sodomei, care desfltAndu-se, mdnca pAine din belsug" (Iez. 16, 49) gi celelalte.Ba unul din inleieplii cei mari a zis asa:Dac[ ornul isi hr[neste trupul cu desf[tarernare,in lupti mareisi bag6 sufletul. Iar dacl isi vine in fire si cautl s[-si facl sil6, stlpOnindu-se,el nu poate din pricina aprinderii covArsitoarea pornirilor celor trupesti si de sila si de nevoia al0lirilor si a gidilirilor, care robesc sufletul cu voile 1or. Vezi tu, aici fiinla celor t[rI de Dumnezeu? Si acelasiinlelept, iarlsi a zis: desfitareatrupeascl ?n v6rsta fragedl a tinerelii, face patimile si intre in suflet, si moartea itr inconjoar[ pe el, si cade astfel sub judecata lui Dumnezeu. Sufletul ins[, care se indeletriceste pururea cu amintirea celor cuviincioase, odihneste libertate,si grijile lui suntmici in se si nu se cdiestede nimic, avdndu-si grija numai ia virtute; el curml patimile si p[zeste sporui in virtute, ca sI aibl o bucurie fFrL grrjdt,o via![ irnbund.ti.tit[, s[-1 ducl spre un liman f6ri prirnejdii. Pentruc[ desfit[rile cele trupesti, nu numai cd intiresc patimile si le dau putere impotriva sufletului, ci scot si sufletul pAntecelui si din r[dlcinile lui. Si mai aprind si neinfrAnarea neordnduialafard" margini a curviei. Si la vreme nepotrivitl si silesc s[-gi facd trebuinlele trupului. Si cei ce se luptd asa,nu vrea sl rabde pulinl foame, si sI se infrineze, fiindc5. rob al patimilor este. Acesteasunt roadele rusinoaseale irnbuibdrii pdntecelui. Si cele dimpotrivi sunt roadelerlbdlrii, pe carele culege cel ce petreceintr-un singur loc si ?nneturburare.Din aceastl pricind si

731

vrljmasul, afldnd wemile nevoilor noastreceie firesti, prin care firea sepomeste spretrebuinla ei, si gtiind wdjmasul cd.mintea se prin rlspAndireaprivirilor, si prin odihnap0ntecelui,se rdtdceste strf,duieste;i se lupt5, si ne a!d!e pe noi, ca si facem mai mult decdtcere trebuinp firii, ca sll impleteceascl pe om cu totul si si-l impingf, la cdd.ere. insd precum vrljmasul cunoasteacele vremi, si noi trebuie s[ cunoastem neputinla noastr[ si si stim cl putereafirii noastrenu e destui de mare ?mpotrivaniravurilor gi a pomirilor din acelewemi si impotriva gdndurilor celor subliri, care sunt ca praful inaintea ochilor nostri si ci nu putem nici s[ le vedem, nici sI ne impotrivim 1or,c6nd ele ni seintdmpli. Si fiindcl de multe ori am fost ispitili de vr5.jmassi tntru ticllosie deci am fost luali de d0nsui,s[ ne'rn1elep1im i si nu-l l[slm sI ne (si ne trag[) si-i facem voia odihnei noastre,si biruili s[ arunce fim de foame, cI oricAtne-ar chinui saune-ar strnmtorafoamea, s[ nu ne misc[m din locul in care ne linistim, si si nu ajungemin locuri, ?ncare am cidea usor in ispiti, nici s5nu nlscocim pricini sunt pAndele si pretexte, ca sI iesim din pustie. Fiindcd acestea pe fali ale vrljmasului. Si de vei rdbdain pustie,nu vei fi ispitit. Cici acolo nu vezi femei si alte lucruri vitimitoare petrecerii tale, nici nu auzi cuvinte necuviincioase. ,,Ce vrei acum, ce wei in calea Egiptului si s[ bei apa ghioniior" (Ierem. 2, 18). inptege ce-!i spun. Aratl vrljmasuiui ribdarea ta, si iscusirftataprin fapte mici, ca s[ nu cearl de la lucruri.mici fie-li lie hotar,ca si surpe tine lucruri rnari. Si aceste prin ele pe vrSjmasultlu. Ca s[ nu apuces5-1isapetie cursemai inari. Ci dacl nu sepleac[ cineva vr[jmasului, s6iasl nici cinci pagi din locul linistirii sale,cum sI se plece s[ iasbdin pustie, si sb se apropie de vreun sat ? Dacd nu primeste cineva nici si se uite pe fereastrasihistriei sale,cum va puteael s[ iasi din ea ? Si cel ce abia seara m6nAnc[ pulin, cum s[ se lase amigit de

r3z

gAndurile lui, s[ mdn0nce la vreme nepotrivitl ? Si cel ce se rusineaz[ si se sature si de o hranl proast[, cum va pofti si rnXndncelucruri mari ? Si dac[ cineva nu priveste nici spre propriul s[u trup, cum va iscodi frumusele striinf, ? A;a dar , e limpede, cd", cineva se pleaci si dispretuiascl pe cele mici dac1, de lainceput, esteinvins gi dI pricin[ vrljmasului si-i lupte pe el cu cele mari. CI unu1, care nu se ingrijeste de viata cea vremelnic[, ;i nu vrea sI mai rlmdn[ mlcar pulin in e4 cum s-ar puteainsplim0nta de relele si de necazurilecare-l duc spremoartea iubit[ ? R[zboiul socotintii, acesta este,c[ inteleplii nu-gi frrglduie loru-si, si sepreglteascl spreiuptelecele amari. Dar ribdarea pe careo au in ostenelile ceie mici, ii aplri pe ei, de nu cad in cele mari. Asa dar, diavolul se nevoieste si surpe rug[ciunea cea necontenitl a inimii. Astfel, face apoi pe om de disprefuiestesi vremile rugbciunii ceiei cu trupul, dupl pravil6. Si asa se tr0ndlveste mai intAi gdndul, s5 mlnAnce irainte de vreme; cu Iar lucruri de nimic, mici si ndrnsemmnate. dup[ c[derea aceasta, prin dedegareapostului: omul cadein ne?nffinare si in irnbuibare. Mai intii omul este biiuit, c6nd i se pare c[ nu face un pdcat, privindu-gi goliciunea trupului slu, sauc0nd vede vreun midular al s[u, pe care-l are frumos, pe c0nd se dezbrac[, sau pe cdnd iesepentru trebuinla trupului, saula apiq darii.sllbesc simlurile lui, si cu indrizneal[ isi vdrd m0na subhaine, si-gi piplie trupul lui. Atunci i se ivesc alte lucruri si alte lucruri si unul care mai ?nainte pizea mintea de toathgreseala,si era suplrat cdteodatl isi pe unele gesturi din acestea,atunci deschide asupra sa intrare largl si cumpliti. CI gAndurile,ca si vorbescin pilde, sunt ca o ap[, giintrucAt sunt inchise in toatepirtlle, merg in bunl rdnduiall; iw dacdserevarsi numai pu,m, fac pustiiremare si sulpi gardul. Cici sti wijmasul gdndindu-se;i pAndind, si astept0ndziua si

733

noapteainainteaochilor nostri, s[ vadi prin careintrare, deschisi noasffe de sim!, va intra- Si neingrijindu-ne noi fiind de organele de vreunul din lucruriie de mai sus pomenite, atunci cAinele viciean 9i nerusinal i;i trimite slgelrie impotriva noastr[. Si uneori cu firea insdsi iubesteodihna de la sine, cu indrlznea16, rdsul, cu si izvor de patimi seface, si noian de rispAndire4 cu tr0ndlvirea, turburare;alteoriinsl protivnicul le bagi in suflet. Ci noi s[ ddm ostenelile noastrecele mari in schimbul celor mici, pe care le credem(de)nimic. Cdci dacdcele ce ie-amputeatrececu vederea, precum am ardtat, aduc atitea lupte mari si osteneli grele, si ciocniri turburate, si rini ad0nci, cine nu se va grlbi sI afle dulcealaodihnii prin ostenelilecele mici aleinceputului ? O ! inlelepciune ! CXt esti tu de minunati. $i cdt de departe le prevezi pe toate ! Ferice de cel ce te-a aflat I CSci el s-a eliberat de trlndlvirea tinere{ii. Oricine negulItorie mici f,ace, leac pentru patimi, bine face. C6ci odati un adici isi agoniseste inlelept s-a pomit spre ftandevie, si sim,tindlucrul acesta,s-a dintr-odatl. Si v[zdndu-l pe indreptat numai decnt, asezdndu-se Iar el un altuI, a rns de el, din pricina aceasta. el i-a rispuns: ,,Nu un m-am temut, ci de dispre! mI tem. Fiindc[ adesea de aceasta prin faptul cd mic disprel se face pricinl de mari primejdii. Iar am iesit din rdnduiaid,si m-am indreptat numai decOt,atn ardrat, ci sunt mereu treaz si cd nu dispre{uiescnici lucrul cel mai newednic de team[. Cd filozofic se numeste,sd fie omul treaz totdeauna,in toate cdte le face, oricdt at fi ele de mici si de nimic. Cdci adun[ pentru el comoari de odihn6,si nu doarmeca s5nu i seintimple ceva din parteaprotivnicului. Ci taie pricinile mai nainte de vrerne, fi prin lucrurile cele mai mici, suplrare micl suferi, si inl[turl prin ea o sup[rare mare". Cei lipsiii de minte ins[, pun pre! rnai mare pe odihna cea care-i rnai aproape,dec0t pe ?rnplrdlie, cea?ndep[rtat6,ca unii in carenu stiu, c6 e mai bine s[ induri osteneala lupte' decAts[ te 134

cd;i-auru*,.1"?i1tji?#.::HT,*.#
f:_f'r:or ti rr-eaz ir"ia 1

r""ti*"jiffitlli:11::ltiiunnari{iprmantesti,osreni
este inrudit cu "-r* u preint6mpin*" ."r"i aa"uarur",,. mo4ii -, r* ri. ca somnut

ilf#fr*:5

este lucru aspru. ry. un ,#. li convins

virrutitor, constiin{a siprin arpa"lie O"ffi:?t;:tr ;1trJ:?

;;;;;e nadejde in

a min,tii, nidejdeaceacdtre avem, r;;'A*i"-*hf' 9**.r"". constiin aceea, c6 0mul nu-i de fel.os,nriit o- r*t*!a lui, ci ar fi uitrt sa-si indeprineasci datoriile, iro; ;;,""i"j t* Dacd?nsi inimanoastri nu seos'ndeste, atunciuu"* i"Orar.rlAa darindrdzneataceacitreDunil;'r#:i:::^y"t"r-?Dumnezeu. Asa "ao" Dumnezeu, de nevoie, ra'riu;.ur"a trupurui, stdpanui 135

rii"a"aneo":oea **uilX1Jf;ffi::fr ar u, constiinleisenasc;i prin l_:y,:::l ceaadeviratd ilffi: mdrtrtria

pnmejdii, f[rd tupte fnrdirpill J|UA", urmeaed_i. 1i Ci dou6 sunt pricinele' care fac inirna ioararn"4a si netem'toare primejdii: mai intal de si apoi credinfain 3"1""i*""HTir, Dumnezeu'tar oya-anuarto$ateJ ni*u urmeaz.trufia; credin{rinsdurmeazd smerenia;d;. omur nu poate dupi nadejdea Dumnezeu, dob'ndi in dacd i_aIu nu

#:i;:ii -'-l::"'.' E:gH:ji'9'i:'ffi:,:i

;:f;":?B$*y_'p*u'" p";;;;;

lucruri qentrucare(prin care)vei fi viu. ce r.rioi*"u suflet'rui este detranddvire. defdimareu.u" semn si arat6' estebirnav.d3 doud *u,,'a lor ceabun6.omui fricos cd' u"ri,-uai"ade iubireade ftup si de ?mpulinarea credinlei. iubireaa"* rara esre serrndenecredint,.

ilrfi:Hl::t"" impb ;,,:ffi::Jt'? X'J,l T":,,,:i,.i; ; ooi o ;li '' Nu pregetasi nu te coOi sd mori pentru acele

antd din cdare ,oi,un",,r

Despreticere qi tin{te
Omul poate sI tac[ pururea ;i sX plzeascl linistea, din acestetrei pricini. Fie pentru slava de la oameni, fie din rdvna fierbinte pentru virhrte, fie c[ este inlluntrul lui de vorbd cu Dumnezeu si mintea iui este atrasl de convorbire. Cine nu are cele doul din urml pricini, de sigur c[ s-aimbolnlvit de prima, ca de o boall. Nu aritarea faptelor celor multe si diferite, care se prin trup se sivArsesc, numestevirtute, ci inima preainleleaptd in nldejdea ei. Clci ltnta ceadreapti o impreunl cu lucrurile cele dupl Dumnezeu.C[ mintea poate slvdrqi binele ;i fdrl faptele mintii, orice ar face, nu trupului, dar trupul, f[ri foilelepciunea poateaveanici un folos; dar omul bun nu selas[, cdnd tlrd prilej lui s[ fac[ bine, pAn[ nu-si aratl dragostea cltre Dumnezeu,prin totdeauna, ostenealaiucrlrii lui. Prin cea dintAi rdnduiall, sporeste uneori nu' Dar sI nu crezi cd prin, cea de a douauneori sporeste, este pulin lucru, ca omul si se deplrteze pururea de pricinele patimilor. A Dumnezeuluinostru s[ fie slava?nveci' AMIN.

xxv[.
DESFRE PORNIREA TKI.JPEASCA

(A TRLJPULU)
Mldularele cele mai de jos ale trupului lucreazl printr-un instinct, f[r[ gdndurile cele iuli de pl[cere necuviincioasl, care cu flacir[ sqmisc[ si impinge sufletul spreticllosie, f[r[ itrvoirea sufletului, instinct, care cu siguranll se naste din slturarea pAntecelui.Dacl ins[, oricdt[ rnnduiali 1ii in hrana ta, totusi 136

mlduiarele tale semisc[ flr[ invoirea tamdcar cdt de pu1in, s[ stii c[ patima izvorlste din trupul t[u, iar alml tare 9i nebiruitl in lupta aceastasocoteste-lilie indeplrtarea de femei' C[ nu are put"." vrljmasul sa lucreze intru noi, cele ce firea le lucreaza prin putereaei. Dar sl nu crezi, c[ firea uit[ cumvaceva din cele ce Dumnezeu in chip firesc a sem[nat in ea pentru nastereade fi-i gi pentru a pune la tncercarepe cei ce se lupt6' Dar abstinenlade iuiupt. omoari in m[dulare pofta, si-o face uitati ;i pierduti pentru ele. caretrec pnn tn ahfel ne g6ndim 1alucrurile cele dep5rtate, mintea noasfidin chip simplu, gi trezescmisclri mici si neiimpezi. Altele iarlsi suntgxndurile,care cufundl minteain contemplarea materiei, flrl s[ seuite 1asine, si care prin apropierealor' pun patimiie in miscare,9i hrinesc pe om, cum hrlnesteuntdelemnul si flacfuxacandelii, aprind patimi de mult moarte ;i stinse9i turbur[ trupului, prin miscarea cor[biei mlntJi' Aceasti pomire marea fireascl din noi, pentru nastereade fii , nu poatein ea ins5si si turbure cur[1ia, ri ni.i sl d[uneze inlelepciunii. ce n-a dat pomirea ceadreapta'cea Dumnezeu frii puterea,de a ?nfrOnge cltre Ddnsul. si c0ndcineva estepomit spremaniesaupoftl, pe acela nicidecum putereafirii, nul sileste s5 iasl din marginile firii gi ale bunei cuviinte, ci aceastase intampll prin adaosul .*"_i facem pestelucruriie firii, c6nd voinla ne di prilejui. cici Dumnezeu catele-a f6cut, cu buni rdnduiall le-a f[cut, si cu cdt pizim noi dreapta rdnduiali in lucrurile cele firesti' cu atdt pomirile firii nu pot si ne abati din cale' Ci trupul se miscl cu tun[ rdnduia]i, incdt ;tim numai c[ esteinffu noi o patim[ a firii, dar ea nu ne sgdndlrl si nu ne sup[rf, in a9am[suri, incat sf, ne abatl din caleainlelepciunii. Nici nu poate s[ intunece mrntea din pricina mdniei (prin mOnie) si s-o pomeascl din pace spre iutrre.

t37

Iar dacl suntemcAteodatidusi de simluri (din pricina cdrora si mAnia obisnuiestes[ treacl marginile firii, fie cd.am mdncat sau am b'iut fdr[ mlsur6, fie ci ne-am apropiat de femei, si neam uitat preamult le ele, fie c[ am vorbit despreele - si asas-a. aprins flacdrapoftei, si ardei.r rup, - de aici bldndeleanoastri fireascl se silbiticeste, fie din pricina prea multei umezeli (secretiuni interne) a trupului, fie din pricina c[ vedem lucruri multe gi felurite. C6teodat[ ne pomim Ei din pricin[ ci ne l6slm in voia mdndriei noastre. Si aceastd pornire este de alt soi. C6 luptele aceLea numim ale libert[fii, si ele sunt o cale a firii celei de le obste. Iar r[zboaiele cele din iIsare in voie, cele din pricina mdndriei noastre, abia atunci ?ncepemsi le cunoastem,c6nd suntem cu luare aminte in osteneliiemdntuirii de cdtrva vreme si ni se pare c5.am fdcut cevamare; atunci ?ngiduie Dumnezeuca s[ fim luptali, pentru a deprinde srnerenia.Ceielalte finboaie ins[, care ni se int0mpl6 noul din alte pricini, rdzboaie peste putereanoastrd, din trdnd[via noastri se intdmpli. pentru c6 dacil adiugdm ceva sirntit, prin ldcomie, peste ctt cere firea, firea nu se indupleci s[-si p[streze rAnduialaei, cea de la zidire. Iar cel ce a lepd.dat bun6 voie, ostenelilesi a ie;it ia lume, va fi silit d.e sd iubeasc[ picatele. CIci tIrI de ostenele nu putem s6 ne despi4im de cugetul rnlguliriior. Pe cAt sporescostenelile,pe atdt p[catele se imputineazl, deoatece necazurile si primejdiile omoard dulceala patimilor, pe cdnd odihna hrlneste si sporeste patinile. Deci limpede se aratl, cd,Dumnezeu si fngerii Lui, se bucuri. de nevoinlele noasfre,iar ucigasul si lucritorii lui sebucuri de odihna noastrl- Iar daci pomncile lui Dumnezeu se sivArsesc intre necazuri gi intru strdmtoare,si noi deflimlm necazurile, atunci ?ndr[znim si defiimim pe Cei ce ne-a dat poruncile, din 138

pricina patimilor care?ntruodihnanoasfri senasc. Si zidlmicim pricina oricirei virtuti, adicl strAmtorarea necazul pe m[surl si ce cresteodihnanoastrd,patimile iau tot mai mult loc ?ntrunoi. Cici, dacd trupul se infr6neazi, gdndurile nu se pot imprlstia spre cele desarte. Iar cel ce cu bucurie suferi necazurile si ostenelele acela isi poate usor infrAna ;i gdndurile. Fiindci gOndurilesuntnelucritoare, cOndomul osteneste. cind omul Si isi va aduce aminte de plcatele sale cele de demuit, si se va pocf,i, atunci si Dumnezeu va avea grij6, si-l odihneasci pe ei. Fiindcl se bucuri Dumnezeu, cAnd omul se pedepseste singur, pentru c5, cit\cat a1[turi de Dumnezeu, dAndprin aceastasentn a de pociinfi. Si cu cdt sufletul omului seinfr6neazdmai mult, cu at mai multl cinste dobAndestede la Dumnezeu. Pentru cI orice bucurie, carenu are ia temelie virtute4 trezestenumai decdt pomiri p[timase La acelacare a dat pesteaceabucurie. Infelege insi, ci e vorba de pofta cea pitimas[, dar nu de pofta fireasc6. A Dumnezeuluinostru s[ fie slava,in vecii vecilor" AMIN.

XVNI. DESFRE PRIVAGHEREA iT'{ilMTUL NOPTTE, DESPKE FELIJRXI,ENtr. S[

CAnd vrei s[ slujesti cu priveghere, cu ajutorul lui Dumnezeu,f5 cum iti spun eu: genunchii si te ridice, dup[ obicei si apoi, s[ nu-!i Pleacd-1i incepi indat[ slujba ta, ci mai intdi roag6-te, si dupi ce te-ai mgat, gi !i-ai pecetluit inima si mddularelecu semnul de viati

139

flcltor al Crucii, staiin tlcere vreme de un sfert de ceas,p0.n[ce simqurile se linistesc, impreuni cu g0ndurile. Apoi ridicl-1i la Domnul privirea lacea dinliuntru (ochii sufletului)si-l induplecl pe el sd facl stihuireata, si fie bine plIcutI voii Lui celei sfinte, impreuni cu cugetirile inimii tale. Si ziincet,in ruglciunea inimii tale. acestea:

RUGACII.INE
Doamne Iisuse, Dumnezeulmeu, Ce1ce cercetezizidrea Ta, Clruia ii sunt xdtate (carecunosti) patimile me1e,si neputinfa firii noastre, si tdria w[jmasului nostru, Tu insuli apdr[-mi de r[utatea vrljmasului celui de obste. Fiindcl multi esteputerea lui, si firea noastri esteticdloasl si neputincioasl esteputerea noastrl. Tu dar, Prea Bunule, Cel ce stii neputin{a noastri, si portj povara sl[biciunilor noastre, Insufi mI pdzeste turburarea de gAndurilor si de potopul patimilor, si vrednic ml f[ pe nine de aceastl sfAnt[ siujbS, ca nu cumva cu patimile mele sI-i stric dulceala si sI fiu rusinat inainteata. Trebuie si pomim spre slujba noastrf, cu totul slobozi (desfdculi, dezlipi,ti), firi nici o turburare. Si de vom vedea,cf, nu mai avem vreme, si se face ziud, fdrh ca noi si fi terminat siujirea, si trecem pesteo slavd sau chiar peste doul din cele ce zicem de obicei, ca si nu vie turburarea ca s[ piard[ gustul slujirii noastre,si ca nu cumva si turbure citkeaPsalmilor de la ceasulintAi. Dacl in vremea slujirii, gOndul ili vorbeste in qoapt[, zicAndu-ti: ,,grlbeste-teun pic, ca si sporeasc6 lucrul gi sI termini slujba mai cur0nd", tu sI nu asculli. Si dacl mai tare te supirl gdndurile, intoarce-tede grab[ inapoi cu o slavI, sau cu cdte wei, si fiecare stih, careare chip de rugdciune, zi-|cu luare aminte de mai multe ori. $i daci iarisi te sup[r[ gdndurile,sause adunl impotriva ta, atunci lasd citirea stihurilor, Ei pleac[-li 140

genunchiisprerug[ciune, si zi aga:,,eunu weau si mdsorvorbele, ci sI ajungla 1[casuri.Si (adicain casa1ui Durnnezeu, care in suntmulte ldcasuri)in toatl caleamea,in caretu m[ vei c61iuzi, eu ?ndat[voi merge,Doamne.Poporul acela,care a tumat vitelul (de aur) in pustie,.patruzecide ani a umblat, strib[tAnd-o, suind si coborAnd munfi si dealuri, gi pdmAntulfdglduintii nici micar nu l - a y Lzu l". Iar dacdin vremea privegherii, vei fi biruit de oboseala stlrii (?npicioare) din pricina cd line prea mu1t, si vei cidea in neputinp, si g6ndui lti va zice - dar mai cu seamd. incepltorul rautllii vazice gdndului tlu, precuma zis si sarpelui:,,sfdrseste odati, ci nu mai poli sI stai!", tu rispunde-i lui: ,,Ba nu, ci voi sedea, voi citi o catiml (sedere), sederea mai bunl cA.t c[ e dec6t somnul, c5ci dacf, as tlcea si iimba mea n-ar mai gr6i psalmul, ci mintea mea s-ar indeletnici cu Dumnezeu, in rugdciune, si cu o convorbire cu Domnul, atunci de sigur cI privegherea ar f.i mai foiositoare decAt somnul." Dar privegherea const[ numai din starea picioare, si iarlsi, nici nu in din citirea stihurilor numai din psalmi. Ci ea este mai intdi o petrecerea intregii nop,tiin cdrrtarea psalmilor; al doilea, si cu pocd.int6, cu rugiciuni de umilin![ sI te pleci la plm6nt; al si treilea, priveghereamai constd si in plAnscu lacrimi si suspine, pentru gresalele tale, (s-a spusdespreunul din pirinlii nostri, cei mai de demult, ci vreme de patruzeci de ani s-a rugat, spunnnd aceste cuvinte:,,Eu ca un om am gresit,Tb, ca un Dumnezeu, iart5-m1". Si-J auzeau pe el P[rin1ii, ci mereu, cu intristare zicea acestsith; cX piAngea, fdri sd se linisteascd, acel stih ?i si 1oc de siu.jbi, ziua si noaptea); al patrulea, searapuiine linea stihuri si citesti,si in resfulnoplii sXcdntitropare;sau al cincilea, sdpetrdcicu slavoslovii,si cu citire; siin sfArgit, saseleafel al de priveghere este si nu-!i pleci genunchii, c0t5 weme mai luptl gdndul cwviei. A Dumnezeului nostru sIfie slava si stdpdnirea in veci. AMIN.

141

XXtrX. DESFKE ToATE cAITn CE NE APRoFIE

DE D{.liqNnzEU, $I CAKn SE DESCOPERA triPgIjLIN TNVREFMA FRTVEGHERII; 9I CA CEI CE T.JKFIEAZA ACEASTA PETRDCERE

cu FITERE nnAnnsc h ToATEzrLr;r;n sE

VIETII LOR.
Omule, si nu crezi ci este vreo nevoinli mai rnare decit priveghereacea din timpul noptii, intre nevointele monahilor. intr-adevlr, frate, ea este mai rnare dec6t infrinarea, si mai trebuincioas[. Si dacl ascetulnu s-ar risipi si nu s-ar turbura cu lucrurile cele trupesti, si cu grija de celetrecltoare, ci s-ar feri de mintea lui in curAndar zbura cu lume si s-arpdzi cu privegherea, si aripi gi s-arin6$ala frumuselealui Dumnezeu, ar ajungecur0nd cea ia slava Lui, si ar inota spre cunoasterea mai de presus de Pe fiindc[ ar fi usoar6. monahulcarepetrece cugetarea omeneasc[, cu cu priveghere socoteali,s[ nu-l privegticape un omin carne rAnduial[ tngereasci si oase.Ci nevoinla privegherii cu adevdrat este. C[ nu se poate ca cineva s[ petreacl mereu asa, fdri si primeasc[ haruri mari de la Dumnezeu,ca unul care etreaz, ffie o inimd treazd, si mereu isi indeletniceste gdndul in grija de Dumnezeu. Sufletul care cu acest fel de nevointl petrece, ;i striluceste,va primi ochi de Heruvimi, ca si priveasc[ si s[ vadi mereupriveiisteacereascd. cI Eu socotesc estecu neputinp, catot cel ce cu qtiinld si mare si dumnezeieascl aceasta socoteall,a aless[ faci osteneala si si a vrut sl poarte greutateaaceasta, nu se nevoiasc[ in mod 142

special,in partea aceasta slivitd, pe care si-a ales-o, si si se p6zeasc[ pe sine in timpul zilei de toatd.tulburarea cea din convorbiri cu aitii, si de grija iucrurilor, ca nu cumva sd piardi rodul cel minunat, Cel ce de acestea seingrijeste, indriznesc nu sI spunc5.nu stie, nici de ce se osteneste, de ce se pizeste nici treaz.Si citind multe stihuri, gi ostenindu-se limba, primeste cu multe rele in stareacea din toatl noaptea, fiindci nu se gAndeste la psalmi si la rug[ciune, ci se trudesteflr[ socoteali, asa din obicei. Si dacd lucrurile acestea n-ar fi asa,curn am zis, cum se face de nu secerl asa unul, dupl ce f5r[ ?ncetareseamini, cu osteneall,si nu culegefaceri de bine si roadd ? Cd dacilin loc sd se ingrijeascl de acestea, s-ar fi indeletnicit cu citirea Sfintelor Scripturi, care intlreste mintea, adap[ rugSciuneasi dI ajutor la priveghere,care este o bunl tovardsl a privegherii, si lumin1 a minfii, iar cI citirea Scripturilor esteciliuzi in calea dreptllii si semdn[toare de rnaterie a vederii in ruglciune; cd,ea leag{t gAndurile,ca s[ nu se rdspdndeasclsi si nu se rltlceascd in degertlciuni,impirtindu-se; c[ eamereuseamdnltn suflet aducerea aminte de Dumnezeir, si de cirlrile sfinlilor, care au binepilcut lui Dumnezeu,si face sI cistige minte4 sublirime si inlelepciune, si asaar fi aflat bine copt rodul nevoin{eioracestora. Pentru ce asa dar, omule (frate) ?fi orinduiesti viata, firi nici o socoteall? ci priveghezitoatdnoaptea, te muncesticu si c6ntarede psalmi, cu slavoslovie, cu rugiciune; desigur !i se pare lucru anevoios si mare, sI te invrednicesti de harul lui Dumnezeu, cdnd tu in timpul zileifacipu,tind nevoin!6, si preferi mult rlu din parteatovarlsilor ? De ce si te chinuiesti si seameni noapte4si ziua vAnturiostenealata, rlmdi fIr[ roadi, si risipegti si darul trezirii, al privegherii si al clldurii, pe care ai c6stigat-o, gi-1ipierzi ?n zadar ostenealata, in vorba turburltoare despre oamenisi lucruri, flri sd ai weo pricindbinecuvdntatilT Cd,dacit

r43

cea ai fi fdcut sdurmezecugetarea din timpul nop,tii dupl munca zilei si dupi vorbirea inimii cea fierbinte, 9i dac[ nu le-ai fi desp[4it, te-ai fi aninatin curdndde preptullui Iisus. Prin urmare e limpede, ci vieluiegti in neorinduiald si nu stii de ce trebuie sf, priveghezec[lug5rii. Tu crezi,ch scopulprivegherii e osteneala, se naste alt folos. Iari cel ce s-a ;i nu-gtii eii din priveghere nevoitorii si invrednicit prin har s[ afle, pentru ce se ostenesc si penffu n[dejdeacarui lucru seimpotrivescei somn-ului fac sila iirli, ;i desteplicu trupul si cugetul, seroagiin fiecare noapte ? Asa unul cunoastesi gtie pururea care ajutor se desprinde din pirireain vremeazilei, si stie ce ajutor d[ ea minlii in linistea noplii, gi cAti stipAnire asupragdndurilor; 9i se simte curat' qi toat[ virtutea, fdrb de nici o luptl, si inlelege nesilit iucreazb. gandurile cele inalte, fdr6 de nici o trudl. Iar eu cred, c6 dac[ mintea Irupui ar sllbi in neputinla lui, si n-ar puteas[ posteasc6, stipanire totusi ar pute4 numai, prin priveghere,s6-;i agoniseasca ca s[ afle pute{eacea asuprasufletului si sl dea inimii inlelegere, duhovniceasci,numai s5nu i seprilejuiascI r[spandire in pricineie din vremeazilei. De aceeate rog pe tine, cel ce vrei s[-1i degtepli mintea spre Dumnezeu, si si cunosti viata ceanou6, ai grij[ in toati prin priveghere !i se .iiu1u, sl p[zegti randuiala privegherii. cfci deschid ochii, ca s[ vezi slava rinduielii si putelea ciii celei drepte.Dac[?ns[1i s-ar?ntampl4deaDomnuls[nu t seintample! __ vie gandultr6nd6viei, si s[_gif:ca ?ntine cuib, prin ispitirea 'e-1i aplrltoruiui tiu, care de obicei tngfduie intru tine schimbiri ca aiestea, sl te ?nfierbflnli sau s[ te r[cesti, ori dintr-o pricind, ori din neputintatrupului, ori cI nu poli tlbda oboseala,cdnd cdnfl prea mulli psalmi, si cand te rogi mereu, si mereu i'ti pleci genunchii, cum 1i-e obiceiul, te rog pe tine cu dragoste,dac6le si lasi pe toate acestea daccl nu le poli face, chiar dac[ te asezi I44

jos, si.priv eghezi,si cu inima si te rogi, tdrl s[ dormi, si cu orice mestesugs[ faci cumva, s[ petreci noapteasezdnd,si cu gdndul la cele bune. Dar inima ta sdn-o impietresti 9i si n-o intuneci cu somnul. $i prin Har iarlsi vei primi c[ldura de mai-nainte, si mintea !i seva usura, si vei primi putereape care o aveai,te vei bucura si vei sdita,multumind lui Dumnezeu.Penffu c[ rlceala si greutateaa}eea,i se dau omului, ca s[ fie ispitit ;i incercat.$i dacl omul s-ar sili cu frerbin]eall s[ se de;tepte, ;i cu pulinl voinJi le-ar goni de la el, atunci s-ar apropia Harul de el, ca mai inainte, si putere noul ar primi, care are tot binele si tot sprijinul ascunsin ea. Si se vaminuna cu fricd omul, aducdndu-li aminte de ce povari a sclpat si cAtde rlsor este aclun, si ce putemic, si gAndindu-se la usurarea lui, cum s-a flcut ea deodati' Si de aci-nainte se invati minte, si c6nd se simle iar[gi impov[rat, cunoastepovara lui din prima experien![. CL dacl omul nu se nevoiegtede la inceput, el nu poate ajunge atdt de iscusit-Vezi cdti irlelepciune cdstigl omul, cdnd sti pulin treaz si arerlbdare in vremea rlzboiuiui ? Numai sI nu-i sllbeasci firea trupului, clci atunci nu e luptl, ci neputinlI a firii, si nu-i weun folos sl lupli cu firea. ins[ pentru toate,cate-i aduc folos, bine estes[ se infr0ngi omul pe sine. Deci, peffec0nd omul in liniste cu citirea si cu m0ncare mlsurati, si cu privegherea,mintea i se degteapti spreuimire din pricina lucrurilor, numai s[ nu fie la mijloc nimic, care s[ strice linistea-Gflndurile, care singurevin celor ce peffec in liniste,fac din ochii acestora,flrd privire o cflldiruge a sfAntuluibotez din obrajii pricina lacrimilor v[rsate si (cristelni,tasf. botez) boteaz6, cu mu{imea 1or. Cdnd trupul se domolesteprin infr0nare si priveghere,;i prin linistirea cea cu luare aminte, 9i simli cI trupul ili scapbde pornirea cea fireasci sprepatima curviei, s6 stii ci eqtiispitit de
C-da43coalal0

145

gdndul trufiei. Si atunci pune cenusl tn hrana ta, si culcl-te cu burta ia pimAnt, si cerceteaz[-$ gandurile, si afl5.schimbareafirii tale, si faptele tale cele impotriva firii, si poate va aveamill de tine Dumnezeu,si-1i va trirnite 1umin6, care afli smerenia,ca cu nu cumva rdutatea ta sA sporeasci.Deci, s[ nu ?ncetlm a ne lupta, si a ne strldui, pdndce vom vedeain noi poclinta si pOni ce vom afla in noi smerenia, si inima noastrl se va odihni in Dumnezeu. Cn a Lui e slava si st[plnirea in vecii vecilor. AMIN.

XXX. DESPKE MULTUMIKEA PE CARE TRABT,NE S-O ^ADUCEM LIN DI,JMNEZE.V,

sr ixvAr,Arunr imrAxpnn iN cAprroln

DESFAE ACEASTA.

pe Mu[umirea din parteaprimitoruiui, st6megte dlruitor s[ dead[ruiri mai mari, decAtcele dintai. Cel ce nu se multumeste pentru cele mici, este neadevdratgi nedrept si in cele mari. Cel bolnav, care-sicunoasteboala sa,e dator si-si cautelecuirea.Iar cel ce durereagi-o mlrturiseste, se apropie de tdmlduire, 9i lesne de va*lavindecare. Inimainv0rtosati prisosegte durere,si chinul unui boinav) care se impotriveste medicului, sporeste.Nu este plcat neiertat, dar esteplcat nepocdit.Darul nu r[mdne nesporit, numai sd mul1umim, penffu el. Nebunul (cel flri de minte) totdeaunamicl partealui. socoteste

r46

i-F

Adu-li mereu aminte de cei ce te htrec in virtute, ca sd vezi cI mai ai mult, pAn[ s[ ajungi la mlsura 1or.Si gAndeste-te mereula necazurilecele mari ale celor nec[jili 9i scarbili, ca si dai mullumiti cuveniti pentru (necazurile)celemici si de nimic in carete afli, si s[ le rabzi cu bucurie. C6nd e;ti biruit ;i legat in lanluri de trlndi.vie gi de lene, si esti linut de vrijmasul in stare de greaticfiloqire si in lucrarea ceaurith a picatului, adu-1iaminte in inima ta de vremeadinainte, cfind erai s|rguincios si piin de gfijd chiar tn lucrurile cele mai mlrunte, adu-1iamintede nevoinla pe care o fdceai si de rflvna cu care te porneai impotriva celor impiedice calea (cildtoria). Paralelcu aceasta careaf fi dorit sd-1i ins[, gnndeste-tesi la suspinele pe care le scoteaidin pricina gresalelor tale, pe care le sdvdrgeaidin lene (lipsa de grijl) si primeai cununi de biruinfi. C[ci prin atAtea cum din toate acestea gtnduri sufletul se desteaptflca dintr-un adfinc, si se asemenea imbrac6in flac[ra ravnei si se ridica din innecul iui, ca si cum ar invia din morfi, si seina{[, si seintoarce la rdnduialalui cea de mai inainte, lupdnd cu cildwfl impofiva diavolului 9i a pdcatului. Adu-1i amintede clderea celor putemici, casi fii smerit ?n virtulile tale. Adu-1i aminteciderile celor de demult,9i de poc[inla 1or,precum si de cinsteasi de inll1area, de care s-ainvrednicit pe dupl aceea,ca sf, ai indrdzneaii in pociinfa ta. Prigoneste-te ta" tine insuli, si prigonit va fi wdjmasul din apropierea Fi pace inliuntrultiu, si vei fi in pace cu cerul si cu plmdntul. Sileste-te s[ intri in c5maraceadinl[untrul tlu, ;i vei vedeaclmara cea din si ceruri c[ aceasta acee4tot una este.Si intrf,ndintr-una, o vezi si pe cealait[. Scara aceeaclre impirllie esteinlauntrul t6u, in ascuns[in suflet. Addncegte-te tine' iesind din pdcat,;i acolo vei afla treptele,pe care s[ te sui' Scriptura nu ne-a spus lAmurit, cum e viala viitoare. Dar cum putem simli desfltarea ei, firl de mutarea ceafireasci si de

r47

iesireadin lumea aceasta Cu usurintrE"ne ? xatd,aceastain cuvinte dorite si sllvite, si ni le limureste in cuvinte plicute noud gi cinstite,ca si stdmeasciin noi seteadupi ele, spun0nd: ,,Ceea ce ochiul n-a vlzut si urechea n-a auzit..." si celelalte(1 Cor. 2, 8). Scriptura ne vestesteprin acestea, bun6ti!ile ce vor fi, cd suntnecuprinsesi nu se aseamini (nu au asemlnare)cu nici un lucru de pe p[mdnt (de aici). Desf[tareaduhovniceasci esteo nevoie a lucrurilor celor nu trupesti, nici nu se afli in afarasufletelor, celor care o primesc. CI de n-ar fi asa, dupl cuvintele: ,,imp[r[1ia cerurilor este inlluntrul vostru" (Luca 17, Z7), si ,,Vie implrltia Ta" (Mat 6, 10), de akfel materialucnuilor simlite arn avea-oinlluntrul nostru, ca o arvund a desf[tdrii, pe care o simlim din lucruri. Ci sunt de acelasi fei: cAstigul cu arvuna si tntregul cu partea.Si simlirea aceasta, intr-o oglindi, attA cE, c0stigatasemlnarea ca am aceeadesi nu in chip ipostatic. Iar de este adevirat, ceea ce mlrturisesc talcuitorii Scripturii, atunci simtirea aceastaeste iucrarea Duhului Sf0nt 9i este o parte din acel intreg (al vielii viitoare). Iubitor de virtute nu estecel ce cu nevoin!5 face bine, ci acela,care cu bucurie primesterelele ce-i vin. Nu e lucru mare, sl sufere cineva scArbele pentruvirtute, ci mai mare lucru e s[ nu greseascb mintea in alegerea vointei ei ceiei blne, cOndtrupul st6mit o momeste. Toatd poclinla dupl o lipsd de stlpinire de sine, nici nu se face izvor de st[pAnire, nici nu se socoteste la piati, celor ce o simt (se poc[iesc). Aplrd pe cel ce a gresit, dacl nu cumva te plgubeste. Si asa,pe el il faci sI aibl indrizneal[, iar pe tine mila Stlp0nului tiu te va ridica. Adu un cuv0nt de intdrire celor neputinciosi si celor mihniti in inima 1or,in m[sura in care ai dare de mAnI, si in misura in care te intlregte dreapta ta, cu care lii toate (in 148

mesura in care ai avere si putere). Ia parte la durerile inimii altora, cu osteneala rug[ciunii tale, si cu zdrobireainimii tale, si mereucu la cererea seva deschidetzvor de mil[. Osteneste-te ta, rug6ciuni inaintealui Dumnezeu, cu inima plin[ de gAnduri curate, si plin[ de smerenie, si Dumnezeu va pizi inima ta de cugetenecwate,si spurcate,ca nu cumva pdn tine si se ocdrasci calea iui Dumnezeu.Totdeauna si te indeletnicesti cu citirea DumnezeiestilorScripturi, cu socotinti adeviratl, ca nu cumva din pricina lenevirii minlii tale, sd se (spurce)intineze vederea minlii tale cu spurclciuni striine si nemisurate.S[ nu-!i incerci mintea cu g0nduri f5r[ mlsurd, sau cu chinurile cele ispititoare, cdnd socotestici nu esti biruit de ele. C[ asas-auintunecat si au innebunit inlelep,tii. Si nu ascunzi focul tn s0nul tdu, pAnd ce trupul t[u nu s-achinuit foarte mult. Este foarte anevoios s6pleci sub jugul sfinleniei neincercatatinerele. Mintea incepe sd se intunece (sevede semnul acestain suflet), cOndomul pregetdla cale de rltlcire a sufletului, slujb[ si la ruglciune. Ci nu e aItd, decnts[ cad[ mai intai din ruglciune gi slujire. Clci atunci, c0nd e lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, cu usurin!6 cade in mAinile vrljmasilor sli. Si alta, c6nd sufletul nu se mai ingrije;te de lucrarea virtutii, el se intinde spre cele protivnice 1or. Cdnd se prin ea seincepe intrarea face schimbare weo parte oarecare, in in parteacontrarl. Daci lucrezi virtute si nu te ingrijesti de cele desarte,ci de cele aie sufletului, amth-liinaintea iui Dumnezeu neputinla ta pururea,si nu vei fi ispitit de cei de alt neam, chiar dacl te vei desplr,tide aplr[torui tIu. din LucrareaCrucii esteirdoit6, ;i aceasta pricina indoitei noastre firi, cea ficutl din doul pir1i. Cea din6i este suferirea necazurilor trupului, care se implineste in partea cea iute a sufletului (voin!n)si senumestelucrare (acliune).Iarcealalti este cea in lucrareaceasubtil[ a minlii, si in cugetarea dumnezeiascd,

149

cu si in petrecerea rugiciune, si cedalti care Sefacein parteacea simlitoare a sufletului (sensibil5, poftl) si se numestevedere (contemplalie). 9i una din e1e,adic[ fapta, cur4lesteparteacea pltimitoare a sufletului prin putereazelului (rdvnei), iar cealalt[ a cw[1egtelucrareade dragoste suflefului, care din dorintafireascl, la a se schimbi in in,teleg[toare sufletului. Si inainte de ajungerea deslv2rqire, fiecare din cea dintAi Pde, care trece sprecea de a doua, prin pl[cere, si prin dragostea(trupeascl) saumai bine zis din tranddvie, vine asupralui mAnia pentru cI s-a onorat ?nci trupul iui pe p[mdnt, adicdn-a vindecatinci neputinlag0ndurilor lui, prin suferkea sc[rilor Crucii. Cdci aindrdznit s[ fantazezecu mintea lui slava Crucii. C[ acestaeste cuvdntul, care s-a zis de sfin{ii din vechime: c[ daci mintea vrea si se suie spre slava Crucii, inainte de a sefi linigtit parteasimlitoare, din neputinla ei, atunci minia lui Dumnezeucade asupraei. Suirea citre cruce, mdnia iui Duinnezeu, este nu primul chip care aCuceasuprX-ne r[stignire a trupului, ci partea a al r[bdlrii ?n necazuri, adic6, doua, suireac6tre contemplalie,care se face dupl ce trupul s-a vindecal de patimi. Daci mintea cuiva e ?ntinati cu patimi spurcate, si aleargi s6-giinchipuie in1iuntrul ei formele gdndurilor,aceiuia cu mustrare ?i va fi astupati gura, ca unuia care nu si-a curl1it mai intii mintea sa prin necazurisi nu si-a supuspofta trupeasci' Si orb fiind, din cele ce a auzitcu urechile, si a citit ?nslove, s-a apucat s[ meargi inapoi pe o cale neguroasd.c6ci chiar cei ce haru]ui, cele vird gi tunt plini de lumin[, care au cval5;uzd?n a1e si ei sunt in primejdie ziua si noaptea, atunci cind, cu ocirii plini de lacrimi, cu pl6ns si cu ruglciune slujesc toai[ ziua: iar iroaptea se primejduiesc cX se tern de c[l5'toria icr, de prlp[stiile, care le ies ?n cale, foarte addnci, si din pricina inchipuiriior celor adev[rate,care se intirnpl[ si fie aurestecate cu cele amigitoare. i 50

=-F

S-a zis: cele ale lui Dumnezeu(darurile?)vin singure,firi sdle simli tu. Si agasi este.Dar dacdnumai locul estecurat, daci nu-i intinat. Iar de nu va fi curatSlumina ochiului tlu sufletesc, s[ nu indriznesti si prive;ti spreglobul soarelui,ca si nu pierzi si raza cea micut[, adicl credinta cea simpl[, smerenia si mlrturisirea inimii si lucrareaaceapufinl, dupd putereata, si si fii aruncatin vreunul din locurile la care rn6 gdndesc,adici in intunericul cel mai dinafard, affuil de Dumnezeu,intuneric, care iadul, ca acelacales-aobrlznicit si intre la nunti cu inchipuieste haina intinat5. Curliia gAndurilor izvor[ste din osteneal[ 9i din p[zire' Si din curdlia g0ndurilor izvordstelumina inlelepciunii. Si de aici, din Har, mintea estec[liuziti sprecelece nu cad sub sim{uri, si carenu sepot afla prin simluri. inchipuie;te-{i, cd virrutea estein tine un trup 9i contemplalia un suflet. Si acestea, amAndoui alcdtuindun oln deslvirsit, unit in duh, dar ficut din doui p64i, simlite" Si precum nu se poate, s[ ajungl sufletu].la nastere, gi si se nasci, ffu6' ca trupul si zidite, tot asaeste cu neputinfd, mldu1arelelui sI fie desdvArsit adic[ la duhul ca sufletul si ajungi 1a a doua contemptralie, (descoperirilor),care seforrneazdcaintr-un p6ntece revelaliilor de mam[, dupl ce a primit sdmAnfi duhovniceascL, fitr6' de lucrareavirtulii. C[ci vifir-rteaeste ca o clsuli a cunoasterii,in carese va siiislui descopenrea. Contemplafiaesteo simlire a tainelor dumnezeiesti,celor in ascunse trucruri si irr cauze.le{grriiinile) lcr" Cdnd vei auzi de lepid:area lu:.te" sau <lespre despredepirtarea Celume si ciespre curilirea de lume, de la inceput trebuie s[ stii, nu numai sirnplu, ce ci si cu intelegere, cu socoteal[, eeea. se nurneste1ume,din c0tep64i secompunelumea, gi atuncipoti sXstii cAt de depfutat are estesufletul tdu de 1ume,si cdt amestec cu ea.

i51

Sub numele de lume seinlelege toate asaziselepatimi. Si de nu va gti omul mai intOi ce estelumea, nici nu ajunge s[ stie de cu careplrli de lui (mldulare) se depdrteazl, lume si cu care iarlsi se leagl de ea. Sunt mul1i, care cu doul sau trei plrli (midulare) ale lor s-audepdrtatde lume, si s-auimpotrivit acelor plr[i, gi s-au socotit instrlina{i de lume in felul lor de via,t[, fiindc[ n-au inteles si n-au vLzut cu intelepciune,c[ ei au murit pentru lume cu doui pirtj din ei, iar celelalteparqiale 1ortriiesc n-au putut s5.-sigimti in trupui 1or pentru lume. De asemenea patimile. $i fiindci nu le-au simlit, nici nu s-au ingrijit de tlmdduirea 1or. Lumea se numeste asa, pentm cercetarea din timpul contemplafiei, si pentru alcituirea unui nume general, care s6 imbrdtjsezetoatepatimile cele felurite. Si cAndvreau si vorbesc desprepatimi tn totul, le numesc ,,lume". Si, cOndvreau s[ le pe deosebesc ele, dup[ deosebitelelor nume, le numesc patimi. Si patimile suntp64i din drumul spreprimirea lumii. Si, unde se patimile, acolo,lumea nu mai e primiti. Iar patimile sunt sfdrsesc cele ce urmeazi: dorul de bog6lie si strdngerea de avere; desfitarea trupului, din care izvoriste pofta ?mpreunlrii; dorinla de slavl, din careizvorigte ptzma,rdnduireade slujbeinalte, ing0mfarea necuviincioasdsi st[pinitoare, impodobirea si trufia, slava de la oameni, care este pricinl a linerii in minte de r[u, teama trupului. Unde inceteaz| c1ldtoria1or,acolo a murit lumea. Si cu cAt acolo, se slobozescde patimi unnele p[4i, cu atdt a;lci, lumea rimOne afarl de nelucrare, din pricina alcltuirii ei. A zis oarecine despresfin1i,cd ei si cOnderau?nviatl, eraumortj. Cici desi trdiau cu ffupul, ei nu trliau frupeste.Si tu vezi, ir care fei viefuiesti, si vei sti atunci, cu care pa{i ale tale trliesti pentru lume, si cu care ai murit. Si cdnd vei sti ce este lumea, din 1,52

deosebitele patimi vei sti, cu carepdrli ale tale egti legat de lume si cu care te-ai dezlegat.$i ca si spun pe scurt, lumea este viata ceatrupeasci si gindirea ceaffupeasc[. Iar iesireadin lume se cunoaste, din faptul c[ ne-am ridicat peste acestea.Iar instrlinarea din lume se cunoastedup[ vietuirea cea dreaptl (bunh), ;i dupl gdndurile cele deosebite,ale cuiva. Deci, din gAndurile,care se nasc ?n mintea ta desprelucruri, si care aduc risipire in mintea ta afli tu misura vietii taie, afli ce fei de lucruri dorestefirea flr[ osteneall, ce fel de g0nduri se nasc din obicei si ce fel de g0nduri se nasc din intdmpiare; afli dacl mintea ta primestein generesimlirea gdndurilorceior imateriale, saudaci se misc5.toati numai de materie. Si toate cele materiale sunt pltimase. C[ci virtufile suntpecefle ac$unilormateriale,pe caremintea gi le inchipuie flrd si vrea, in tot ce face. Si de la virtuli, mintea primeste o pricinl de fierbinleal[ si de adunare a gAndurilor (concentrare) spre linta cea bunl a nevoinlei trupesti, prin exercitareamintii, dar numai atunci, dacl lucreazi virtutea firi impd.timire.Si vezi, nu cumva mintea ta e bolnavl, din pricina intehirii pecelilor de gdnduri ascunsecu flacdra cea bun[, cea dup[ Dumnezeu? cici ea are obiceiul sd taie amintirile cele zadamice(desarte). Aceste puline sefitne ale acestui capitol sunt de ajuns si aducl lumini omului, care seliniste,ste std departe,si inlocuiesc gi c[r!i intregi. Cu cOtomul, din teamatrupului, rlmdne s[ lucreze cele bune si slivite, cu at0t si teama se int[reste ir el. Si cnnd teamasufletului se adaugl lacea atrupului, atunciteamatrupului slibeste in fafa celei a sufletului, cum se topeste cearade tiria flbcdrii, care a cuprins-o. A Dumnezeului nostru s[ fie siavain vecii vecilor. AMIN.

753

XXXI. DESPKE FETUKITEI,E FEL{.JRT ALE

sogofrngrr ln LTNTFTTRE, DESrKE gr pnNTrr DESPRE sT+pAruREn gr LmruTErE

E[ TN POKNIKEA CiqKE ESTA MTSCARII,OR FTTIITII IN

F'flE{,JREflDLECHIPTJKI ALE KUGACII.JNII.

KI.}tiACTUTrIT?sH pAF{A UNDE irI

,v

HGTAFKUL FIH,ESC AL

TRACg

FnaAp[JxEFIREA'sA rD KoGx; $EDAcA

HOTARUH,, NU
SF F{E]FIESTE"

FEAT ESTE

nuc"&cgtm[E cEEA cE nAcE, DEs[ AFA

Slavl Celui ce bogilie de daruri a revirsat pesteoament. Cl, desi au trup, i-a pus sd-i slujeascilui, ca si cdnd n-ar avea trup, 9i a invrednicit firea pSrnAntenilor vcrbeasc[ despretaine si ca ca acestea gi rnai aies niste pS.c6tosi noi, care nu suntem vrednici nici sd auzim cuvinte ca acestea. cu Harul s5u ne-a Ci deschis bEzna inimii, ca si avem inlelegere din contemplarea p5rinlilcr, ceior mad. Cd prin Sfinteior Scripturi si din ?nvXldtura nevoin-iarusa m-am ftr.,"rednicit ant iscusinla,c0ndunui din iiu si muitele ndi (de ucenici), pe carc cu mAiniie mele i'anr plS.rn5dit. Si r,:ai elesin ca:4,.ee.:ceasta,carevreau s-o dau la ivealE,ca i-:,.1 tr* noasi:e si ale cel*r careo \ror i5 ?,-d"nt si si i,:,::aim.,ze suflo-,teie citi. C[ poate se vor lrezi s[ se apicpie de a.cestea, dorir"ea 1or din {iicrindu-1e). Antceva este desfltarea ?n ruglciune, si aitceva eite contempiatia in rugdciune. Iar contemplalia este mai de cinste 754

decOt desfitarea,in mlsura in careun bdrbat deslvOrgitestemar de cinste, decAt un copil nevrAstnic. C0teodatd un mers al rug[ciunii sunl dulce Ar guri si il citegtide nenumirate ori, si nu treci la altul gi nu te saturi s[-1 citesti. Alt[dat[ din rug[ciune se nastecontemplalia,care curml ruglciunea cu buzele, iar cel iir stare de contemplalie stl ca un trup flrl suflet, ?n r[pire. Si aceasta numim contemplaliein ruglciutie, nu cum zic cei faia o ar de minte: ci aceast[ contempla,tie fi, un chip al cuiva, vreo forml sau reprezentatie a inchipuirii. ;i iarlsi, in aceastd contemplaliea rugiciunii esteo misur[ si o socoteall a Harului, esterugiciune. C[ci mintea n-a trecut gi pAnI 1ambsura aceea, inc6 dincolo,la ceeace nu mai e rugiciune, ci e ceva mai inalt decAtrugiciunea, iar misclrile limbii si ale inimii ?nrug[ciune, urmeazL intrareain c[mar1. Aici s[ sunt cheile,iar dup[ acestea incetezede a semisca orice guri, orice limbi si orice inimd, care este o vistiemicl a gdndurilor; sb inceteze si mintea, care ocdrmuiestesimlurile, si gAndul, care zbaarh ca o pasire nerusinati, si orice mestesug al lor s[ inceteze. Si aici s[ poposeascf, cercetitorii: cici Stipdnul caseiesteaici... (lipseste din original sflrgitul cuv6ntului).

XXXIX. g}MSPKE KUGACTUF{NACAA CfiJKAgA {PqrffiA}

Precurcl ioate legile si pr:runcile date de Dumnezeu ior, aan:reninar iritind, in p::;s1s3 p0n51acurilia inirnii, dupl se cuul spun Fbrinlii, tot astfel toate felurile si toate farmele de rugXciune,cu case oamenii se roagl lui Dumnezeu, se iretind pAni la rugiciunea pur[, clci si suspinurilesi ingenuncherile si

155

rugdciunile inimii si pldnsul cel prea dulce si toatechipurile de rugdciune,dup[ cum am spus,isi au hotarul in ruglciunea puri, pot sd ajung[ pOndacolo. Iar[ c0nd mintea va ffece de hotarul acesta,de la ruglciunea curatl, pindlaccele liuntrice, ea nu va mai voi nici s[ seroage,nici si semiste, nici sl pldngl, nici si se stdp6neascl, nici sI cqw6,nici sl pofteascl,- fie weo desfltare in viala noastrl aceasta, ?n ceaviitoare. Si de aceea existi fie nu rugf,ciune,dup5ruglciuneaceapurI. Si toatemisclrile ruglciunii pure, si toate felurile ei, aduc mintea pdn5.aici, prin putinla stip6nirii de sine.De aceeaintr-insa e lupta. Iari dupl hotarul acest4urmeazdrlpirea (uimire4 extazul), si nu mai esteruglciune. Pentru c[ aici a incetatrugdciune4 si esteun fel de contemplalie, si mintea nu mai estein ruglciune. Orice fel de ruglciune se face prin misclrile minfi.. Iard, cAnd mintea ajunge la miscIri duhovnicesti, atuncinu mai are rugdciune(esterugiciune). Una este ruglciunea si alta este contemplatia in vremearugdciunii, desi isi au pricina una in alta. Ce,ruglciunea este s5m0nta,iar contemplafia,rodul copt. Atunci secerltorul, cu ochii uimili, se mir6, cum din c0tevagr[un1emici si goale,pe carele-a seminat, au crescutdintr-odat[ inaintea lui, spice atilt de inflorite. Acesta rlmdne f[r[ miscare, contempla{ialui. CI oriceruglciune s-ar ?n face, sau e cerere, sau rug[minte, sau multumire, sau slava. Cerceteazd., vei vedea,c6,dac|mintea aintratin contemplatie, si nu mai e niciuna din toateaceste4nici nu cerecevain rugIciune. Pentru c[ eu il intreb pe cel ce stie adevlrul, din pricina cd nu toti au asemenea st[ri, ci numai aceia,carg s-auf5.cut vlzltori si slujitori ai acestorlucruri, sau au fost ucenici ai unor astfel de Pdrinli, si au aflat adevbrul din guri, si si-au petrecut viata in asemenea cercet[ri, cu rispunsuri si intreb[ri despreadevir. Precum intre zeci de mii de oameni, abi4 de se gdseste unul, care pu{in micar sI fi implinit poruncile si legile si s6 fi 156

ajunsla curdtia suflefului. Tot asatntremii de oameni,abiaunul se gdseste,care sd se fi invrednicit, cu multl nevoinld si sd ajungi la rugrciunea pur[ (curati), si s[ rup[ hotareleei si sdafle taina aceastacici nu s-auinwednicit multi de ruglciunea curati, ci numai c6.1iva. la taina aceasta, la cele ce urmeaz[ dupl Iar si ce, abia din neamin neam, ajungecinev4 cu Harul lui Dumnezeu. Rugdciuneaestecererea unui lucru, cu grij6 si dorin{i, sau cererea a se izbini de ispitelecele de fald qi viitoare, si dorinla de de a aveasoartaprrinlilor, cerere prin care omului i se dd ajutor de la Dumnezeu. Miscirile acesteamrrginesc inlruntrul lor miscdrile sufletului. Iar cur[tia saulipsa de curitie a rugdciunii, esteasa:c0ndin ciipa ?ncaremintease pregrtestesdfacl weuna din miscrrile pomenite mai sus, se amestecr in ele vreun gAnd str[in, sau mintea se risipeste in altceva, atunci se zice cl ruglciunea aceeanu estecurati (spus[). Fiindc[ s-au aduspe jertfelnicul Domnului jertrd necurati: cL inima este jertfelnic inteiegdtor al lui Dumnezeu.Iar dac6cineva si-ar aduce aminte de ceeace P[rintii numescruglciunea duhovniceascI(cu duhul) si neinlelegand puterea cuvintelor spuse de plrinti, ar zice: ,,Aceastaeste ruglciunea cu duhul.. - apoi, eu cred cd., d,acd. cercetdm cu intelegere, ar fi hul[ sh spun[ vreo f6pturd, cd, rugiciunea cu duhul esteplecati. Ci ruglciunea caree piecati, e mai jos de cea duhovniceascl, mai are misc[ri. Si daci de nu ji spunem abia cdte unul se roagl cu ruglciunea curatl, "" (zicem) desprerug5ciuneaceaduhovniceasci? cr aveausfinlii Plrinli obiceiul a numi ,,rugi.ciune.,toate pomiriie cele bune si toateiucrxrile cele duhovnicesti. numai pdrinlii, si to1i,cei Nu cu constiinli luminatI, aveauobiceiul de a numi ,,rug6ciune,, lucrurile cele bune. Si, doar este v[dit lucru, c[ una este ruglciunea si alta, lucririle pe care ie facem. Si ceea ce noi numim,,ruglciune duhovniceasc[,, uneori, in unele locuri. si

757

in u n e le o n u m esc,,ca le ", in unele,,cunostinli" , min1il". Yez| cdt de felurite numiri dau ,,contemplalie a Pirintii lucrurilor duhovnicesti ? C[ci numai lucrurile de aici au numiri bine hotirAte. Iar pentru lucrurile veaculuiviitor, nicidecum nu sunt numiri bune si adevlrate. Ci estenumai o cunostinli simpll, mai presusde toat[ numirea, si de toati slava, si de toatl culoarea gi de toat[ forma, si de orice alcltuiri de nume. De aceeacdnd mintea li se ina116din lumea aceasta,aritirile si Pirinlii le numescasacurn voiesc,fiindc[ nimeni nu stie numirile ceie adevlrate.Dar penffu ca sd se dea vreun sprijin gdndurilor celor sufletesti,pirinlii se folosesc de numiri si de pilde, dup[ cuvdntul celui intru sfinli Dionisie, care zice c6:,,De pilde si de slove si de toate nurnele cu putinl[ ne folosim, pentru ceie simlite." Iar6, cAnd prin lucrarea Duhului, sufletul se misci atunci simlurile si lucrarealor ne sunt de spreceleDumnezeiesti, prisos.Tot asane sunt de prisosputerile duhovnicestiale sufletului, atunci cAnd,prin unirea cea necuprins[, sufletul se va asemlna cu Dumnezeu si cu raza luminii celei de sus va fi luminat, in orice miscarea sa. Asa dar,frate, fii incredinlat, c[ minteapoate sL socoteascl misclrile sale,p6ni la cur[1iatr ruglciune. CAndajungeacolo, si nu se intoarce inddrit, si nici nu plrisegte ruglciunea, atunci rugiciunea lui seface un fel de mijlocitoare?nffecele sufletestisi cele duhovnicesti.CAtd vreme se miscl, este sufletul in partea rugiciunii sufletesti, dar cAnd intrl in {ara (partea) duhuiui, CIci ?nviata viitoare, sfintii nu cu rug[ciune inceteaz6,rug[ciuneasevor ruga-_ cl mintea 1orva fi absorbiti de duh - si cu uimire se s[l[sluiesc in bucurie si slav[. Tot asasepetrec iucrurile si in s[ noi. CAndmintea se?nvredniceste sirnti fericirea viitoare, uiti de sine si de cele de aici, si nu se mai migcl de fel. Pentru aceea cu bunl nddejdeindrlzneste oarecinesi spun5,c[ stipdnirea de 158

s-a robit si nu stie despresine,esteoarerugd,ciune ? De aceeasinu hulear"u,o"L"l si si nu indrdzneascd zici sI vreodati, po;;;;;;;;. rugdciune duhovniceasci.Cei trufasi rn"[ "" rugdciunealor, rdu fac cd indriznesc sI semint{ pe sine, li ,i, oric'nd vreau,se roagd cu duhovniceasci rugiciune. fa, cu cugetul, si ?n1eleg'torise smeresc sr "ei :T:.ili ca invefe de ra p,irnli marginile firii si

nu va avcq',,nin+; intrup, ro:i#;':,il"6;3,:.tT;;;Hl;ffff o" "ut" scripturii' Asa dar, la cel care i,r i"r"r acesta

si cdl'uziti este,in loc de a ciiduz. si, unde.este-atunci rugd"iun"a, cdnd fuea nu se poare stapdni de sine, si o alti putere-o duce, nici ea nu stie unde ? si nici migcirile minfi nu ,i l. pou,"1nor"pta, unde vrea, ci esie linutd in robie in ceasul aela,gi cdliuziti de aceaputere, unde nu simte. . .
Atunci.

c6ndins6or'nduiara ouhului o"ir*oi"go-ri raf an"u" mintea, este care rdnduitoare affi stap'nirea de sine se ia de la ",irJ*if"r si agdndurltor, fre

sme a voinfii, si. cilduzegte orice faptd bun6 pe care o T:: facem, si orice r0nOuiii a rugiciunii, fi" d" trup, fie in gAnd; ba cdl'uzeste pre insdsi mintea, .*" i*par'leste pestepatimi, prin simpri.

ff.firgi;scr

cd preaslivitrucrulu".rfr, dec't numaiprin rugdciune. acee4 De dupA "";;;^htfbr poartinumirei mlrruriu fi.ingfor, de rugi'ciune' c'ci minteagrin rug,ciuti" cdl'uzitd,spre aceasti fericire,gi ruglciunl ii "rt" urta !i in weme, loc' cumlimpede arata 9rt9-;rt"t";; Crciamvizutean_are yriglr"'pirrriir"t cbmulti sfinti,- si aceasra si r" ,iiEi;'i; scrie - o*u ar rutilsrun( si staurrr rugdciune mintea lor e ripit5. ,
i59

mffebare: pentruce, desinu $i e rugd.ciune, acest darnespus se numesteruglciune ? Rd.spuns:Iatd,, carc e pricina: fiindci darul acestase di celor vrednici in vremearugdiiunii, si isi me cauzainrugiciune.

sis6 ingrdute torsd_si lrrr"i nu minli a o" "

' Iar daci cineva Artreabl, pentru ce numai in wemea aceasta mari si nespuse? selucreazi harurile acestea Rispund: Pentru cd in aceasti vreme omul este cu luare aminte;i pregltit s[-gi indreptemintea spreDumnezeu,dorind si asrepta;d-mili de la bansul, mai mult decat oricind. !ica s'i zic pe scurt,estevremeain care omul sti la poarta lmplratului, ca sl i" roug". Si cerereape care o facein vremea aceasta,se cuvine sa-i fie indeplinitn. C[ci in careweme se giseste omul pregdtit 9i cu bunl pazd, cain clipa, in care vrea sI se roage ? Se cuvine har, oares[ dobandeasc[vreun asemenea cind doarme sau face orice lucru, sau cdnd e rlspflndit cu mintea ? Cici iat[, cu toate cI sfinlii nu au clipe de trdndivie, c[ doar totdeauna, sunt indelehicindu-se cu cele duhovnicesti,totusi, sunt clipe in care nu suntpreglti{i ei cu rugiciunea. Pentru c6, de multe ori, fie c[ seindeiitnicesc cu vreun lucru de-aivie{ii, fie cu contemplarea f[pturilor saucu alte lucruri de folos. Dar in vremea rug[ciunii contemplalia minlii ia aminte numai la Dumnezeu, si tinde cltre El cu toate miscdrile sale.fi toat6rug[ciunea cea din inimi, cu rdvni fierbinte necontenitI le aduceLui. $i iati de ce se cuvine,in vremea,in care sufletui are numai o singuri griji, s[ izvorasc[ din aceavreme bundvoinla Cici iati, vedem c[ atunci cdnd heotul stdpregitit Dumnezeiascx. la rug[ciune, cerdnd mill de la Dumnezeu, 9i rug0ndu-se 9i mintea, atunci vine Sfdntul Duh pestepaineasi concentrAndu-si vinul care s,r.ri ?.t SfAntul Altar. incd si lui Zahafia in vremea rug[ciunii i s-a arltat ingerul, prorocindu-i nasterealui Ioan. De i us"*".t.u si lui Petru, cdnd Seruga in casl in ceasui al saselea, sI cheme neamurile, s-a arltat acea vedenie, care l-a indemnat cdnda vizut pinzacea pogordt[ din cenri 9i animaleiecareerau in ea. Si lui Comel in vremearuglciunii i s-a arltat ingerul 9i i-a spuscele ce erau scrise despredansul.Si iarigi lui Isus, fiul lui Navi, cAnd se plecasela rugiciune, i-a vorbit Dumnezeu' Si chivotului, din carePreotul iar6si,din capaculisp\irii de deasupra 160

in taina invbta de la Dumnezeuvederile celor ce trebuia sd facr, ?nvremeain careArhiereul, odatr pe ffi, in clipa cea?nfricosatb a ruglciunii, fiind adunateroate serninfiile lui Israel, si fiind ?n rug[ciune in cortul cel mai dinafarI auzi cuvinterelui Dumnezeu, infric9;ata si nespusa vedere.o ! ce taind. frrfricogatd implinea se ln in acel lucru ! Astfel, toate vedeniile, care se descoperiin sfin1i, in vremea rugrciunii se aratd. cdci care vreme e mai sf6nt'i, potrivitr pentru sfinteniegi pentru primirea Harurilor, decdtwemea rugd.ciunii,prin care omul sti de vorbl, cu Dumnezeu? pentru ci in aceastr vreme, in care se fac cerenle si rug[ciunile cin"e Dumnezeu si intdlnirile sufletului cu Dnnsul, o*ul i.i adunr de pestetot, cu strrsnicie,toate gandurile si pomirile, se gdndeste numai la Dumnezeugi inima,si-o umple de D6nsui. u"u* !i inlelege omul ceiendlnlelese.cr ?n om ie pune in miscare Duhul sfdnt, pe misura fiecrruia. $i Duhui, 1u6nd materiedin obiectul rugdciunii, se miscl in cel ce se roag[. Fe mlsuri ce, cu luare aminte, se curmi orice miscare in rugrciune, pe at6t si sufletul esterlpit de uimire, si mintea esteinghiliti, si uita dorinla lucrului pe care l-a cerut.Pomirile minlii se cufundi intr-o adanci betie, ea nu mai estein iumeaaceasta, acolo (undeesteea) nu semai si face deosebiredinte trup gi suflei, nici pomenire a weunui 1ucru. precumzice Dumnezeiescul mareleGrigorie: si este ,,Rug[ciunea :urdfie a minlii, care se croieste singuri d.intr-otumina a Sfintei Treimi, cu extaz".Iatd cum se croieste rugiciunea prin uimire a inlelegerii acelor imagihi, care se i-rurr Jio ea (rugrciune) in cd.rli,gi lninte, dupd curnmai inainte am spus1ainceputulacestei in alte multe loc'.*i. si tot acetragi (Grigorie; i zis: ,,curdtia *i"1ii este o cdlitorie a g0ndwilor, si se ia ia ?nkecerecu culoarea cereascd,in care striluceste lurnina sfintei treimi in vremea rugdciunii. Intrebare:Si cand se?nwedruceste cinevadetot harul acesta? R[spuns: b-a.zis cd in wem* *lariunii, c6nd mintea se dezbracdde omul cel vechi, si se imbracr in omul cel nou. al
C-da43 malal l

161

Harului, atunciisi vede curilia ei ?nculoareacereascl,carea fost numitl loc al lui Dumnezeu, de c6fte b[tranii lui Israel, cAnd aceaculoareli s-a aritat in munte.Deci aceastl diruire a darului, precum am zis, nu trebuie s-onumim ruglciune duhovniceasc[, ci nasterede ruglciune curati (pura) care estetrimis[ de la Duhul Sfnnt. Atunci mintea se ridic[ deasuprarug[ciunii si piriseste rugf,ciunea,in ciutarea unui lucru mai bun. $i atunci mintea nu se roagd cu rugi.ciune, ci cade in uimire (extaz) prin iucrurile ne?ntelese mai presusde lumeamuritorilor, ;i tace, fiindci nu si mai stie nimic din cele ce sunt aicea.Aceasti nestiinli estemai presusde orice stiinlI. Si tot despreea s-a zis: ,"Fericede cine a ajuns la nestiinla cea nedespdrliti de rugiciune". De care sl ne invrednicim cu Harul Unuia ndscutFiului lui Dumnezeu;cL Lui I se cuvine Slava, Cinsteasi inchiniciunea,'acum si pururea si in vecii vecilor. AMIN.

xxx[I.
DESPRE CTIIPLJLKUGACIUF{tr, pr DESpRE ATTE LUCKI.JRI, CARE IT CMT NECESAR
ADUCERI ATIINIE. CARE SI.]NT DE FOIJOS FTANE DACA OARECINE, DI.'PA CE

sE CAIJTA-in rruVnrTA NECONTENTTE

LE-A CITIT, CU SOCOTINTf,'LE-^A,R rAZl /
Partea cea mai bunl a Harului credinlei este adeverirea cererii din rug[ciunea cuiva, prin nidejdea cea c[tre Dumnezeu. Dar adeverirea credintei ?nDumnezeu,nu int[regte mirturisirea, desi estemaml buni a credinlei,ci suflel carevede adevlrul lui Dumnezeuprin putereavieluirii, mlrfuriseste. Cdnd intdlnestiin Sfintele Scripturi credinla amestecati cu vietuirea, s[ nu pui

r62

vedereadesprecredin{[ mai presusde m[rturisirea cea dreapti (prin vieluire). Fiindcd credintanu esteniciodatl tnleleas[ de cei nebotezali, sau de cei cu mintea stricatl (strdmbl) in privinla adeviruiui. C[ adeverireacredinlei se descoperi celor cu viali inalt[, precum ne aratd chipurile celor ce iau aminte la poruncile Domnului. ,,Meditarea necontenit[ a Scripturilor este lumini a sufletului. Ci eaintipiregte in suflet amintiri folositoare, ferirea de patimi, vieluirea in dorul de Dumnezeu, cu curltja ruglciunii. Ba si intinde in fala noastr[ (deschide) calea p[cii pe urmele sfinlilor. Dar sI nu te trdoiesti de stihurile rugiciunilor noastre, cdnd nu le urmeazl lor veghe si umilin!6 neconteniti, fie in ruglciuni, fie in citire la orice vreme. Cuvintele din p[1anie (experienll) neapdratsd le primesti, oricdt ar fi de simplu (prost) cel ce le grliegte. CIci vistieriile cele mari ale regilor de pe p[mdnt, primesc bucuros sporul unui blnu! al unui cersetorsi din pOraieiecele mici se umplu r0urile si-n cursul 1orsemdresc.

Desprepizirea amintirii
Daci amintirea lucrurilor bune improsplteazi virtutea in noi, c0ndvorbim despreele, apoi e limpede ci si amintireariutilii, c0nd ne aducemaminte de ea, improsplteazdin mintea noastrd pofte ur0te. Deoareceamintirea unora saualtora dintre acestea, intipiregte un chip deosebit al lucrurilor 9i il scrie in gdndurile noastre, si ne arati ca si cu degetul, fie curl1enia gdndurilor noastre, fie inillimea vietpirii noasffe, 9i intireqte intru noi fie gAndurile si pomirile, fie spre cele deadreapta, spre cele in sI le g6ndim pe ascuns mintea noastrd. deast6nga. ajungem $i

r63

Tncugetarea minlii noastrese alcdtuiescicoane(imagini, chipuri) ale unei par{i ale vieiuirii noastre,pentru ca neapdrat ne vedem sr mereu pe noi. Dar nu numai cugetareavat5.mi pe cel care o are (pe subiectul gdnditor), ci, impreunl cu ea si vederea,si noua amintire, care le implineste pe acestea. nu numai lucrarea fi virtu{ii ajutd in mare mrsurr pe cer .e o ia,rarseste, fantazia ci (inchipuirea) minlii, care si reprezintddin amintire ful"I" acelora, care au lucrat virtutea. Si de aici putem cunoastec[ cei mai multi, care au ajunsranduialacurileniei, se invrednicescs[ vadl pe unii sfinti, totdeaunain contempia{iadin vremeanoplii, si in vremea2ilei, in oriceceas,vedereaacestorsfinti, careca o pecete s-au intiprrit in sufletele lor, li se face pricinr de bucurie, in cugetareainleleg[toare a minlii. si de acee4 ei cu fierbinfealdse apropie de lucrarea virtulilor si flacdra iute cade asupralor, in d:*i lor. fi se zice, cd Sfinlii tngeri iau asemin[rile unor sfinti cinstili si buni si se arati in vis sufletului, ca si-i inalle gdndurile, sr{ bucure, sd-lmdngdiesi s[-l veseleasci.si ziua ingerii mereu misci asemdn[rilein vedereaminlii lor, si prin bucuria sfin1ilor, se usureazr lucrarealor. Aqa gi in incheiereardzboiului, cel ce are obicei si cugetela rele, primestechipuri cu asemInarea celor rele de ia draci Cdci dracii, fiind mijlocitorii relelor, iau o asemdnare arati minlii irnagini, care o ingrozescmai cu searni si in amintirea cea din wemeazilei. Iar cAteodatr,prin vdereaaceasta ?ngrozitoare, careinfricoseazr sufletul, dracii ?1 s6 srrbeascl. fac Alti dati ii arat[ iardgigreuratea vietuirii ?nlinigle si cu singurltate, sau si altele ?i arat6. Asa dar si noi, fratilor, s,l incapem acum si noi s[ socotim despre luarea aminte la arnintririle noastre si de la acesteasl cunoastem starea sufletului nostru; dintre amintirile cugetului nostru, cu care stim de vorb[ si pe care le gonim repedede la mintea noastri dacr strm de vorb[ cu amintirile (sidite) prin 164

grija dracilor, carearunci materie pentrupatimi, saucu anintirile din poft5, sau cu cele din m0nie, ,u, cele ale sfinlilor ingeri, "r., dau chipul brcuriei, si.al cunostinlei, precum;i **l*f" ::i ""-tt: din gond, carene fac s6 ne fi'ezimptrn uptopir*. r", r'" l,"g".ii*l de noi, sau stlm de vorbi cu amintirile Oi' oUigrrrJle mai inainte asezateinsim,turi,din care "Lt, pomesc spresuflet cuget'rile, cele ce ne rd.nesc noi ?nparte, pe ,iuo* castigain .un"rii.r1e socoteali experientaacestor doui, "u contemplarra ,i iu.r*eu acestora, pe fiecaredintre ele le vom si insoli cu cOte rugrci*ne o anume.

Desprefelurimea dragostei
D.ugostea pentrufipturi esteca o lamp6micutd,a _ .. clrei flacrrr sehrdneste untdilemn si trumina cu ei sefaceasa:sauca un pdrdueste,care din ploi si a cdrui ;; "urg" ?i lipseste apa. Dragosteainse, care_si "G"; "rl,,_u, are pricina ?n land Dumnezeu' un izvor izvorlste,si ca lui necurmati. este (fiindcdDumnezeu "rr.g"auu insugiesreizvor ui;;;;;;;-i'"n1",, lipseste niciodatd.

Curn trebuiesi te rogi firi rispAndire

vrei sdte desfrteziins_tihuriie slujbeitaresi s6sirnti duhur cuvintel0r, care spui? Nu te intreua pe le c6testihurispui'gi le nu si nu mai zi stihuriin chipderugdciune, n 1asu3 iortini*i. 9i din obicei,si ia aminte ce_fispun, ." la la s_a in istorie, zis cum citim despre unii, pe careDomnurii ocarmuia. Minteasd-tifie in contemplarea cugetarea si acelorlucruri p6ni c6nd, pri";;;erfl" ior celemari, sufletulseva destepta uimrre(extaz)prin ta rdnduiaia 165

lui Dumnezeu,si din acestease vor pomi, sauspre slavoslovie, sau spremult folositoareaintristare. SI primesticu prec[dere tot ce te indeamnl la rugiciune, si cAndmintea ta se va incredinla de aceast4atunciturburareao ia din loc si pleac[ de la tine. CIci in lucrarea robilor nu este pace a minlii, si nici in starea de slobozeniea fiilor nu este val de turburare.CIci turburatea ue obiceiul s[ ia priceperii gi inlelegerii gustul lor gi si le prbdezede buna chibzuiali, precum lipitorile, care beau viala trupurilor impreun[ cu s0ngele m[dulareie 1or.CI secuvine s[ numim din turburareacdruji a dracilor, de este cu putin{i. Clci Satana,ca un vizitiu, are obiceiul si se suie mereu cilare pe minte, si sI ia cu d0nsul, toatl grlmada de patimi, gi s[ intre in sufletul cel ticllos, cufundAndu-l pe el in turburare. incl si aceasta cu Psalmilor tli, ca si socoteal[inlelege-le.SI nu te rogi in versetele cum ai primi cuvintele de la a{ii, ca sI nu !i separ[ c[ prea mult este numdrul lor gi s[ nu ai parte de umilinla si bucuria care izvorlsc din versetelePsalmilor, ci roagi-te de la tine, griind cu urnilinl[ cuvintele tale in ruglciunea ta, ca unul care cu adevlrat inlelege lucrul lui.

Sa Stii de unde vine trAnd[via gi rispAndirea ),

TrAndivia vine de la tr0ndivia mintii si rispOndirea din nelucrare,din necitire, si din vorba desart[, sau din imbuibarea pdntecelui. Cum trebuie si ne impotrivim gindurilor, ci s[ ne lisim in voia lui Dumnezeu (si ne aruncim inaintea Lui) C0nd omul nu se mai impotrivegteg6ndurilor,seminatede vrljmasul intru noi, ci le taie vorba prin ruglciune citre esteun sefiIrl, c[ mintea a aflat inlelepciune Dumnezeu, aceasta 166

de la Har, si ?nlelepciunea cea adevdrati l-a slobozit pe el de lui multe lucruri. Si, aflAndcfurueaceaingustl, ajungdndlaea,a si triat rrspdndirea din calea cea larg6,. Fiindcf nu in orice weme avem puterea sd ne imponivim gdndurilor, celor ce se ridicr impotriva noastr[, ca sd le oprim pe ele; si de multe ori primim rlni de la ele; de care multi vreme nu ne putem vindeca.cici ai s[-!i sus{ii invil5tura inaintea acestora(a dracilor, adici), care sunt de sasemii de ani. Si acestlucru ii pregrteste pe ei, si te poati rdni pe tine, pestemlsura inlelepciunii si a inlelegerii tale. si, chiar dacd-i vei birui tu pe ei, tina gdndurilor pangireste mintea ta si multi vreme rlmane in nlrile tale duhoarea ?nsn lor. prin primul chip desprecare am vorbit, te slobozesti de toate acestea de frica impreuni cu ele. Deoarecenu esteajutor decat si de la Dumnezeu.

Despre lacrimi
Lacrimile din wemea rugdciunii sunt semnelemilei rui Dumnezeu,de care s-ainvrednicit sufletul pentru pocIinla lui; si mai aratd cd primit a fost sufletul si a inceput sd intre tn cdmpia curiteniei prin lacrimi. c[ dacr jandurite nu se vor ridica din cele pieritoTe gi nu sevor lepida de la sine nldejdea in lume, si dacl nu se vor apuca sI dispreluiasci lumea, gi nu vor incepe sr-si pregdteascd merinde bunr pentru iertarealor, si dacl nu se vor pomi in suflet gAndurilela oricare (sfinli) care sunt acolo(in pentru ci lacrimile (curg) din cer) _ochii nu pot virsa lacrimi. gOndurilecele necontenitcurate,din concentrare,din ganaurite multe si dese,care in toatl vremea rrsar, gi din amintireaunui oarecareiucru subtil, carevine in minte, si mdhnesteinima prin amintirea lui. Acestea inmullesc si sporesc'si mai mult lacrimile.

767

Desprelucrul de rnAni (rucodelie) iubirea qi de argint

CAndte intorci 1arucodeliata in petrecereacealinistitl, s[ nu faci din poruncaPlrinlilor un paravan(acoperdmAnt) iubirii al tale de arginli" Ci fi numai un lucru mic, care si nu-ii turbure mintea,ca si nu te lenevesti.Iw dachaiwea s[ lucrezi mai mult, ca s[ faci milostenie, afli cd rugdciuneaeste mai presus de milostenie, cu rdnduiala ei" Iar daci vrei sI lucrezi mai mult, qentru trebuintele trupului tiu, dac6 nu esti nesdtios, i1i sunt deajunspentru implinirea nevoilor tale, cele ce !i le rd.nduieste Dumnezeu.CIci niciodatAn-allsat Dumnezeupe lucritorii SIi, sd duci. lipsi de cele trecltoare, de aici. Cbci zice Domnul: ,,Cdutatimai ?nt6i impdrilia lui Durnnezeusi dreptateaLui, si toate acesteavi se vor adiuga voui, mai inainte de a le cere voi" (Mat. 6, 33). A zis oarecine dintre sfinli cd rdnduiala vielii tale nu este sd saturi pe cei fl[mnnzi si nici sI faci din chilia ta casi de primire a striinilor" CI aceasti.vieluire li se cuvine mirenilor, ca o fapti buni a lor si nu siha$trilor,care sunt slobozi de cele vdzutesi-ii pizescc mintea lor prin rugiciune.

XXKV DESPKE IqETANIT SI ASUTE CT.IVTNTE

S[ nu socotesti pierdere de vreme, r5.pirea (extazul) rugdciunii, caie se fage firi rlspdndire, cu concenfraresi ?ndelung, sub cuvdnt cd ai pdrisit citirea de Psalmi. indeletniceste-temai bucuroscu metaniile, deci cu stihurile,in ruglciunea ta. Ci. de-!i va da rugbciuneamdni de ajutor, eafine locul slujirii. Si dac[ in slujireaaceast4{i se di darul lacrimilor, sdnu socotestidesfitarea 168

ca p16nsu1ui, o pierdere de vreme din aceastl slujire. C[ci ruglciunii esteharul lacrimilor. phndtatea(plinirea) in vremea,in care nu poli s5-1iaduni mintea, si petreci mai mult citind decdt rug0ndu-te. Ins[ nu orice scriere este folositoare, dup[ cum s-a zis. Sd iubesti linistea mai mult decflt orice alti lucrare.Iubestemai mult citirea, dacf,estecu putin![, decdtstarea Cici citireaesteizvorul rugiciunii celeicurate.Deci nu te lenevi de fel, si trezeste-te din rlspdndire. Ci ridlcina Psalmilor. insd viefuirii (a rinduielii monahicegti)estec0ntarea c[ afli si aceasta, nevoinla trupeascl estemai folositoare, decAt mAhnirea citirea de stihuri cu rispAndire,iar si mai mult folosegte (trezeste-te)9i-1i pomeste rninlii. in vremea lenevirii, fii treaz pulin rAvna.C[ rAvnatrezestefoarte mult pe inim6 ;i infierbAntd inlelegerile sufletului;precumm?iniad[ ajutor firii impotriva poftei, in vreme de trAndlvie. C[ci ea (rdvna) risipe;te tilcealasufletului. C[ trAndlvirea vine de obicei asupranoastrl, fie din ingreunarea pAntecelui,fie din muitS lucrare. Buna rdnduiali a lucririi (nevointei) estelurnin[ deasupra cunostinla-Orice rugiciune pe in{elegerii. Eanu-i altceva,decOt care o faci tr wemea noptii, si fie in ochii tli mai de cinste, decAtlucrul din vremea zllei. Sd nu-1iingreunezi p0nteceletdu, ca s5 nu se tuibure mintea ta, si si nu fii tulburat la ruglciunea ta trupul, cu r6sp2ndire, cdndte scoli noapteasi sI nu-1isllbeascf, afl0ndu-te pe tine plin de moliciune rnuiereasc[.Si nu numai atAt,ci-tlvei afla si sufletul iirtunecat, si gdndurile tulbwate, si de fel nu le vei putea adunq din pricinaintuneclrii 1or,pentru citkea stihurilor si toate vor avea un gust alnar, si cfintareaPsalmiior nu-ti este dulce, pe care,prin sublirimea 9i strilucirea gAndului mintea o gusti de obicei cu pllcerea cea de multe feluri din eaClci, dacl buna or6nduial[ a noplii (din wemea noplii) seturbur6, atunci mintea se twburl si in lucru1 ei de ziua, si umbl6 in ' intunerec, si nu-si gisestedesfltare Ar citire, dupi cum obisnuia. Cici ca un vifor seabatepestegdnduri, fie c[ omul s-arapuca sd

1,69

se roage, fie c[ s-ar apuca s[ lucreze. C[ dulceata care se di pustnicilor in vremea zilei, izvorlste din lucrarea din vremea noptii in mintea cea curati. Orice om, care nu are experienla linistirii ceiei indelungate, s[ nu se astepte sI afle singur de la sine inci. vreo bunltate de a vielui pustriceste, oricnt ar fi de mare inlelept si maestru (dascil) si oricnte fapte bune ar avea. Pizeste-te si nu sllbeasci trupul tiu, ca nu cumva asuprata sl punl stlpAnire trAndlvia, si sufletul t[u sI se rlceascl pierzAndu-si gustul lucrlrii sale. Ca intr-o cumplnl trebuie s[-si cumplneascdfiecareviata sa-in vremeain carete saturi,plzestete, si nu indrlznesti prea mult fafl de tine insuli. POni si in ceasul,cdnd i1i faci trebuinlele,cu inlelepciune s[ stai. Dar mai cu seami inlelept si curat s[ fii in ceasul cinei tale, gi pizegte-1i nu numai gnndurile, ci si trupul tdu. in ceasul schimblrilor spre bine, pdzeste-tede pirerea impotriva plrerii celei subliri, al:ath-l Domnului - in rugiciune - neputinla si simplitateat4 ca sl nu trglduie El sd fii ispitit cu lucruri urite. Ce trufiei ii urmeazi curvia, gi pdrerii ii urmeazi riltdckea. Prin rucodelie, lucreazi pentru nevoia ta, dat lucreaz[ mai mult ca s5.-1i intdresti linistea ta. S[ nu slibeascd nidejdea ta, cdtre cel ce-!i poartd de grij6, clci minunat isi orAnduieste pe E1 casnicii SAi.Ce in pustienelocuiti ordnduieste pe cei ce vietuiesc El cu nldejdea in El, si nu prin mAni omeneasc5. DacI Domnul te-ar cerceta, dOndu-ticele trupesti thr| de iucru, cAnd tu te-ai nevoi cu sdrguin!5pentru suflet, atunci indat6, prin me;tesugul diavolului celui ucigas,s-arpomi in tine gOndul, pricina acestei c5. purt[ri de grij[ a lui Dumnezeu,estenegresit in tine. Si atunci, odatl cu g0ndul acesta,contenestesi purtarea de griji a lui Dumnezeu din tine. in ceasul acestaizvordsc asuprata foarte multe ispite, fie c[ Dumnezeute lasd fdr[ si-1i poartede griji, fie c[ se innoiesc durerile si boalelein trupul t6u. Si numai c0nd se 170

pomestein tine g0ndul va trece Domnul cu vederea,ci si dacl mintea rimdne in aceasti pomire. C[ nu judecd si nu pedepse;te Dumnezeu pe om dintr-o pornire a lui ficuti firl si vrea, nici Si chiar dacl o clipi suntem de acord cu pornirea aceasta. dacd in ceasul acela strlpungem patima si poclinla ajunge la noi, Domnul nu ne judeci pe noi intru aceastitrandivie (c[ ne-am unit cu pomirea spre picat), ci ne judec[ in aceatrAndlvie, pe care mintea a primit-o cu adevirat si cu nesimlire a privit-o, si a primit-o ca folositoare si cuviincioasl, si n-a socotit-o ca pe o grijl ingrozitoare. Ci noi purureasi ne rug[m Domnului asa:

Rugiciune:
Hristoase,plinirea adevirului, fi ca s[ rlsar[ adevlrul Tlu in inimile noasffe, gi si gtim sI mergem in calea Ta, dupl voia Ta sfAnt5. CAnds[mAnla unui g0nd rdu estein tine, fie gAndul ceior indepdrtate,fie g0ndul amlgirilor trecute,si ndrncetatseinfl1i;eazd o ci minlii tale, s[ stii Artr-adevdr el (g0ndul)!i ascunde cursi, ci gAndul este din degteaptl-te,ca s[ fri treaz la vreme. Si daci cL parteacelor bune si drepte, afld" Dumnezeuvrea sI-!i dea un anume fel de via16 si gdndul se misc[ de aceeaintru tine, mai mult decdtde obicei; iar de estegdndul intunecossi te indoiesti, limpede, dacl esteprietensautdlhar, apirltor si nu poli cunoaste sau pdnditor, ascunsin chip de bun[tate, atunci s[ te pregitesti impotriva lui, prin ruglciune intinsi, si slrguincioasi, ziua si noaptea, cu priveghere indelungatd. S[ nu-l alungi, nici sI nu stai de vorbi cu el, ci rugf,ciuneacu deadinsulfd pentru el. Si sl nu incetezi de a chemape Domnul. $i Ei ilivaa,riltatie, de unde estegindul

177

Despre ticere
hdrrzneste ticereamai mult decatorice, pentruca s6-1ifie El aproape'spre folosur tdu. ci limba neputincioas[este sd-l tdlcuiascS.Mai intdi sr ne silim sr trcem, si atunci din ticerea senastein noi ceva,carene povrtuieste(cdl6uzegte) spre leasta insSgiticere. si de vei pune inceput acesteipelreceri(vie1ii, nici nu stiu cdti lumin[ i1i va risdri 1ie de aici. s[ nu crezi "*ru, frate, cf, cele ce s-au zis, despreprea minunatul Arsenie,_ c6, venrn{ plrinlii gi fra1iis5-lvad6 pe ei, ii primea si sedeaimpreunr cu ei in ticere si tot in ticere ii slobozea,- le frcea sfantul din voia lui, ci le f[cea pentru cb,derainceput se siiisespreticere. in inimi senaqte dulcea{[din slvArgirealawemea acestei o nevointe, si cu sila face pe rrup sr rabde in liniste. si belsug de racrimi ni se na{te din aceastinevointi. in contemplatia minunali, inima cea sirnte unele (urmlri ale tlcerii) in chip deosebit,c6teodat6prin nevointe, cdte odatr prin minune. cr se rnicsore azd inima, flc0ndu-se ca un pmnc. Si, inainte de a ?ncepe seroage,curg s[ lacrimile. om mare estecel ce si-a cdstigatin suflet, obignuinla de a rdbda cu trupur. Dac[ pui d"opu.t" toate faptere vielii, si de altathcerea vei vedea, cd" eaprecump[neste.oamenii au *ott" p5.reri,dar cdnd cineva se apropie de t6cere, e de prisos, si le pdzeascr.si omul seridicd atunci, deasupra fapteloi, fiindc[ s-a apropiat de desrvOrsire. rrcerea ajuti gi la linistire. si cum ci se poate ? pentru c5.atdtavreme, c6t trdim cu mulgi la un loc, nu putem si nu futahim pe nimeni. c6 nici feicitul Arsenie, cel asemenea ingerii, nu s-aputut feri de inlniri. Cf, a cunoscut cu bdrbatul acela,preavrednic de fericire, cd-i estecu neputinfd. si ocoleasci intampinareadin partea pdrintilor si a fralilor, care erau cu ei si la iesireala biseric[ si aiurea,precum si intalnirile 772

neasteptate"- atdtaweme, citva stain apropierede locuintele omenesti,si fiindci ?nsdde multe ori nu putea s[ ias6 din cas6, din pricina mul{imii de oamenisi monahi, carelocuiau in p[4i1e acelea, a ?nvdtat prin Har, acest nou chip, adic[ tlcerea ne?ntrerupt[. daci era nevoit s[-si deschiddusa oriclrui din Si, ei, acelase bucura numai si-l vad[, si griirea cuvinteior era de prisosintre ei. Mulli din plrin{i, vizAndu-l, au ajuns si se deprindi, s6 se fereasci de a primi un spor, peste bogdlia duhovniceasci de invllituri, pe care o primeau din simpla vedere a preafericitului. Si unii Pirinii se legau de pietre sau cu frdnghii si isi topeau trupul cu foamea, c0nd simleau dorinta de a veni trtre oameni, cf, foameae foarte folositoarela stipdnirea simlurilor. Am aflat, frate, ci multi pirinti, mari si minunafi, s-au ingrijit mai mult decotorice, de rinduiala simgurilorsi de obiceiul trupului. cr din acestease naste randuiala gandurilor. pricini multe ii ies omuiui in cale, fdr6 s[ wea, si-l face sI iasl din marginile libert5lii sale. Si, daci el nu se va pdzi mereu prin simturile sale?rrobiceiul sf,unestrimutat,pe caremai inainte l-a asezatinsine, s-arputea si nu-si mai poatd sf,-sivie in sinemulti vrerne,nici si-si regiseascdasezatea cea pasnici. lui Inima sporesteintru ni.dejdeaei prin netncetatacugetare. Xarviala sporesteprin desprinderea toate. Aducerea arninte de de moarte este1egitur5. folos pentrumrdutrareie de cele din afarr. Amigire a sufletului este bucuria, (ndscutd) din nddejdeacare iirfloreste ?niniml. lncercirile neincetate, venite din schimbdrile in bine si in riu, pe care mintea le primeste zilntc dinlXuntru,?r sporesccunostinta. Chiar, dacd, cidea c0teodati in trdndivie, ar din pricina singur[td1ii (gi aceasta Dumnezeiascd cu rdnduiali se ingiduie sd se int0mple), dar avem md.ng0ierea nidejdii (din
114

l tJ

nidejdea), carecopieseste cuvdntul credinlei, pe care-l avem in inimile noastre. bine a zis unul din purtitorii de Dumnezeu,c6 Si estede-ajunsdorul dupl Dumnezeu,casi m0ngAie credincios, pe si de pierzareasufletului. C[ci, zice, intru cdt pot necazurile sL vadme pe acel4 caredisprefuieste desfrtareasi odihna, din pricina bun[tdfilor viitoare ? incl si aceasti porunci !i-o dau,frate:si biruiasci totdeauna in tine mila ca o cump6nI, panl cAndvei simli aceamil5, pe care o are Domnul fa![ de lume. Acestea sI fie oglinda noastrf,,in care sdvedem asem[nareasi chipul cel adevlrat, care sunt firea si fiinfa lui Dumnezeu.in acestfel sI ne lumin[m, ca si pomim spreDumnezeucu voint[ str5.luciti.O inime de piatrl si nemiloasd. nu se va cur[ti in veci. Omul milos este doftorul sufletului s[u. C[ el gonestedinlluntrul slu beznapatimilor, ca si cu un duh al puterii. Mila esteo datorie cltre Dumnezeu,dupi cuv6ntul vie{ii, cel din Evangheiii. C6nd te apropii de astemutultilu, zi:,Ioate cI in noaptea aceasta, vei fi morm0nt, astemutul meu. Si nu stiu, nu cumva imi in noapteaaceasta, locul somnului vremelnic,se va abatespre ?n mine somnul cel vesnic". C0ti vreme, ai, asadar,picioare, aleargit spre iucrare, mai inainte de a fi legat de acealeg5turd, din care nu te vei putea dezlegaiarisi. Cdt[ vreme ai degete, rlstigneste-te pe tine prin rug[ciune, mai inainte de a sosi clipa morfii. Cdt[ vreme ai ochi, umpleli-i de iacrimi, mai inainte de a fi acoperi{i de prdnI. CIci precum trandafirul se scutur[ de v0nt si se vestejeste,tot asa se vestejesteinlIuntrul t6u o stihie, si mori. Pune-fi ?n iniml cd pleci, omule, si zi totdeaun ,,Iatd a a: sosit la us[ trimisul, care vine dupi mine. Ce mai stai ? plecarea estevesnici si tirl intoarcere. 174

Cui ii place si stea de vorbl cu Hristos, ii piace si singurdtatea; celui careii place s[ fie cu multimea, acelaeste iar prieten al lumii. Daci. iubestipoc[inta, iubestesi linigtea.CI tir[ de liniste nu se desivdrsestepoc[in1a. $i de !i-ar grli cineva impotrivi cu privire la aceasta, nu-li fe de lucru cu el. Dacl iubesti linistea, maica pocdintei,atunci iubesti ca pe o pllcere, si micile vlt6miri adusetrupului, gi dojenirile, care izvorisc din ele, si nedreptilile pentru ele. C[ fird de acestepreg[tiri, nu vei puteatr5.iin linigte cu neturburaregi slobod. Iar dacdvei disprelui pe acestea, pirtag te vei facelinistei, dupl voia lui Dumnezeusi vei rlmAne in liniste, cum voieste Dumnezeu. Dorul de iiniste estenecontenitaasteptare morfii. Cel ce intrl in liniste flrl si a se g0ndeasc[la moarte,nu poatesI sufere cele ce datori suntem s6le suferim in orice chip. SI mai stii socotitorule,c[ nu ne slllsluim ir singurdtate cu sufletele noastre,si nu ne petrecem?n linigte si inchisi, doarca si lucrim lucrurile cele pieritoareale pravilelor. CIci se stieprea bine, cI mai curAndvialaimpreun[ cu mulli estepotrivitl penffu aceasta, prin sdrguinfatrupului. Si de n-ar fi fost nevoie de aceste4 unii din plrinli n-ar fi pirdsit sedereaimpreun[ si vorbirea cu oamenii gi allii n-ar fi locuit in morm6nturi, altii iari n-alegeausI seinchidl intr-o casl singwatici, in care isi topeaumai cu seaml . trupul, l[sOndu-lirchis, fiindcl nu puteau s6-giplineasc[ pravila, cu toati neputinla si trudatrupeascl: ci si bolile cele grele, care cldeau peste ei, cu pl5.cere sufereau,toat6, le vremea vietii 1or. Din pricina bolilor, nu puteauunii si steam[car in picioare,sau sl se roage ca de obicei, sausi preamdreascd Dumnezeu,cu pe gura lor; ei n-au citit nici micar un Psalm. Si n-au ficut nici altceva,care se desdvdrsegte trupul. Si drept orice pravili, lecu a fost lor de-ajunsneputinlatrupului gi linistea. Si au pdzit acest

175

chip in toatezilele vielii 1or.Si in toati aceastd zisl trAnd[vie asa a 1or, nici unul din ei n-a dorit sd iasi din chilia sa, si sd se duclpe undeva, afxl, din pricin6 c[ nu-si fdceapravila,sau sI se bucure de glasuriie si de slujba celorlalti, in Sfintele Biserici. Cine-si simte pbcatelemai bine estedec0t unul care invie pe mo4i cu rugiciunea,qi-siarelocuinlacu cei mul1i.Cine suspinl un ceaspent.u sufletul s6u, estemai bun decOtunul care prin vederea estede mai folos lumii intregi. Cine s-ainwednicit si sa, se vaddpe sine-si,e mai bun decdtunul care s-a invrednicit sd vadi pe Ingeri. Cd,la acelaochii cei trupesti lucreazd, iat Ia acela, ochii cei sufletesti. Cel ce urmeazi lui Hristos, pldng0nd in singurdtate, estemai bun decAtacelacare-l laudd pe El in adundri. Si nimeni s[ nu m[ intAmpinecu spusa Apostolului: ,Mi rugam si fiu anatemade ia Hristos" (Rom.9,3). C6 unuia carea primit putere ca Pavel, i se poruncestesI faci gi aceasta.Iard Paveiprin duhul pe carefl primiseintru sine, spre folosul lumii, precum ?nsusia mlrturisit: ,,Cd n-am fdcut acesteaprin voinla mea. Cici silit eram, si vai mie de nu vi voi vesti Evanghetria., (1 Cor. 9, 16). Si alergarea Pavelnu era privitoare la chipul lui pociinlii 1ui, ci la evanghe\izarca omenirii, si el a primit putere multl. tns[ noi s6 iubim linistea, frafilor, pAni ce lumea vi muri ?n inimile noastre.Si mereu sI ne aducemaminte de moarte, si prin aceasti cugetare s[ ne apropiem de Dumnezeu in inima noasf6, si deserticiunea lumii s-o disprefui*, gi plicerile ei sI fie nimicuri in ochii nostri, si sd rlbdim cu pl[cere, ?ntr-un trup bolnivicios, necontenitalucrare si liniste. Ca s6 ne invrednicim de desfltarea rcelora, carein pegterisi ?ncrdp[turile p[neAntuiui asteaptislivita descoperirea Domnului, ceadin cer. Cd a Lui si a Plrintelui Lui si a SfAntului Lui Duh este slav4 cinste4 puterea si mareacuviinll, in vecii vecilor. AMIN. 176

XXXV. DESPRE PKICINILE PENTRU CARE OAMANII CNT SUFLETESTI PKTN

c{;NoFTtr{TA [,rrrA LA qr,ucnuml,nl sE cELE DLmovNrcEsrI nurA cKoslFrEA

TKI,JPIJRILOR Fr CIJM SE POATE RTDTCA IqTNTEA DE tA ACEST OBTCEI, SI DTN

cE rrucmA NU scArAm DE ncnsr

IN cARE Fo,qrn rrmqrnAsA nAmAnA F,{KA nAtuctnr, ftr cEAsrJL

^9!

GBICEI, SI DESPRE VKEFFEA SI FELUI,

RUGAcI{.'FIIT
Bine estecuvantati cinsteaDomnului, Carein fata noast'i deschideusa, ca s[ nu-L mai cerem decntpe D0nsu1. cdci asa pirdsim toate si sufletul nostru merge numai pe urmele Lui, ca unul care nu mai arenici o griji, care l-ar puieaimpiedica si-l contemplepe Domnul.Pentrucd, dragii rnei, pe mdsuri ce mintea p[rrsegtegnja de celevIzute, cugeti la n[dijdea celor viitoare, ;i pe mrsura inaltnrii ei pestegrijile trupului, si a ?ndelebricirii cu ei acelea, aceeagi in mlsur[ se subliazr si sfi'iluceste prin rugdciune. si pe cdt.trupui se desfacedin ieglturile lucrurilor, tot pE at6t se desface minte4 si pe cdt mintea sedesface leg[turilb grijiior, si de pe afl se striluceste;gi.pecAt strllucestemai muli, se suUliaza ;i se ridicr peste gandurile veacului acestuia,care sunt piine de grosollnie. si atunciafl5 mintea sl priveascr spreDumnizeu, ca la Dumnezeu,si nu ca la oarneni.CAci,daci.bmul nu s-a f6cut vrednic de o descoperire, nu poate s-o cunoascd. dacd. a el Si nu ajuns la curitie, nu poate atreaganduri strilucito*r] ,u si vadi
C-da43 coalaI 2

177

tainele (cele ascunse)... pOn[ nu seva dezlegaomul de toate Iar cele vlzute, care prin zidirealor, sunt vdzute, el nu se dezleagd nici de gAndurile (ideile) despreele si nu se goleste de cugetele cele intunecate. Si unde este ?ntuneric si unde sunt g6.nduri incurcate,acolo sunt si patimi. $i dac[ omul nu se dezleagl din toate c0te am pomenit, si din pricinile lor, nici mintea lui nu va vedeacele ascunse.latL de ce Domnul, mai inainte de toate, ne porunceste plzim s[r[cia, si deplrtareade truburlrile lumii si s[ si ne dezleglm de grija pentru oameni zicind:,,Cine nu se va lepida, de omenirea intreagi si de toate ale sale, si nu se va leplda de sine, acela nu poate fi ucenic al Meu" (Luca 14,33). C5.ci,pentru ca mintea sd nu plgubeascd prin v[2, prin auz,prin grija de lucruri, prin pierderea 1or,sauprin sporirealor, prin vreun om Eiprin faptul ci ne-amlegat toatd nldejdea numai de el, Domnul a abltut toat6 grija gdndului, prin necazul pentru toate:ca s[ dorim s[ vorbim cu Ddnsul, din pricina aceasta. Dar ruglciunea are nevoie de o exercitare,pentru ca, din lungimea ei, si sein{elepleasclmintea"Cici ruglciunea dorestestatomicie, dup[ ce petrecem Ar sdricie, care ne dezleagd,din leglturi gdndurile. Fiindcl din statorniciein vreme firdeiungatd,mintea primesteexercitiul, gi aflI cum si izgoneasc[gAndul de la ea, si invali prin experienli (cercare) mult[, cele ce nu i se pot aretade citre al1ii. C[ fiecare fel de vietuire, sporesteprin felul de via{[ pe care-l ducea mai inainte, si cel de mai inainte este cercetat, dacl vrei s[ afli pe cel ce i-a urmat. Depirtarea de lurne o ia inaintea rugiciunii. Iar dep[rtarea inslsi se face in vederea ruglciunii. Si ruglciunea o facem,ca s[ cAstigdm,dragosteade Dumnezeu,fiindcl in ruglciune gisim pricinele, ea s5-L iubim pe Dumnezeu. Se mai cuvine s[ stim, iubililor, cd convorbireain ascuns, orice griji de Dumnezeu,a unei minli bune,Ar orice indeletricire 778

cu cele duhovnicesti,este cuprinsl in hotareie ruglciunii ;i in si numeie de rugiciune se ?n1elege se cuprinde. Fie c[ citesti fie ci griiesti cu gura sllvirea lui Dumnezeu,sau felurite lucruri cd te grijegti cu mahnireintru Domnul, sau c[ faci inchindciuni cu trupul, saucAnli stihurilePsalmilor, saufaci orice alt oarecare, din care s[ deprinzi ruglciunea cea curati. C[ din ea se nagte dragosteade Dumnezeu.Fiindci dragosteasenastedin ruglciune. Si rugiciunea, din viala pustniceascl. Si ca si putem s[. ne indeletnicim mereunurnai cu Dumnezeu,avemnevoie s[ tr[im in pusfiricie.insi lepidarea de lume o ia inainteapustniciei. cici mai ?naintede a se lep[da omul de lume, si de a se dezlega de toate ale ei, el nu poatetrii in singurltate. Si tot asaribdarea o ia inaintea lepidlrii de lume, gi rlbddrii ii iainainte ura de lume? fi urii de lume, i-o ia inainte frica qi dorul. Cici daci teama de gheeni n-ar ?nfricosainima si dorul n-ar face-o s6 doreasca Si fericirile, in om nu s-arpomi ura de lumea aceasta. de nu ar rlbdarea nuri omui lumea,n-ar putearlbda osteneala-Si dacl ar lua-o inainte ?nmintea lui, omul n-ar putea si-si aleagdlocui plin de s[lblticie si gol de orice locuitori, ca s[-l locuiascl. si dacl nu-si alegeviala puslniceasci,omul nu poatesi petreac[ in ruglciune. Si dac6omul nu se va indeletnici cu Dumnezeu,si nu in cugetiri, amestecate ruglciune, si in chipul vapetrece cu aceste care am spus, nicidecum nu va putea simli primirii, despre dragostea. de Deci dragostea Dumnezeu se naste din vorbirea cu El' ca sl ne indeletnicim cu rug[ciunea, si s[ cuget[rn |a ea, ne Iar trebuie lini9te. Iar in linigte ajungem prin neagoniseall. Iat la neagoniseailne ridiclm prin rdbdare si prin ura de pofte. Si ura de pofte o cdtiglm prin teama de Gheen[, 9i prin agteptarea rodul patimilor, si stiece i se gite;te fericirilor. Cel ce cunoaste lui, si de ia ce fericire va fi oprit prin ele, acela ur69te

119

patimile. si astfel orice viat6 (fel de viald), are legdturr cu felul de vialx dinaintea lui, gi cu el se sporeste,si la rdndul lui se schimbr intr-altul mai inalt dec6tel. Si oa6atpse;re unul din e1e, cel urmrtor nu poate lua fiintl, si nu se poatearita. Fiindcl totul se tope;te si piere. Iar ceea ce intrece aceasta,pune cap[t cuvintelor. A Dumnezeuluinostru esteslava si mareacuviint[ in veci. AMIN.

XXXVI. DESPRE F,dFTTJI,CA F{U TREBTJTE SA DOKXM SAU SA CEREM SA AVEM $EFINE VAZUTN PE MAENTLENOASTKE,

cAno NUEsTENnvoTE

h orice clip[, in careDomnul se apropieca sd sprijineascd _ pe sfin{ii SXi,El nu-si arar[ putereaSa pe fap, in chip vddit, prin oarecarelucru sau semnsimlit, ca nu cumva si ne innebuneasci sprijinul dat si sd ne intoarcd ?n pagubr. si aceastao face din purtarea de grijl fald de Sfin{i, ca s6 le arate, c6, nici c6nd, nu inceteazr sd le poarte El de grijr ?ntr-ascuns, in orice lucru ii ci lasi pe ei si aratenevoinli si sI se osteneasclin rugIciune, dupa puterea lor. Iar ?n lucruriie care ?i biruiesc pe ei, prin greutatea lor, cdnd vede Dornnul ci ei ar sl6bi, si s-ar pierde de la El, pentru ci firea nu estein stares6 facd acel lucru, il sivdrseste El. dupl mirimea puterii Sale, precum se cuvine, qi ca sdl-i'ajute', cum ;tie El. in misura putinfii, in ascunsii intdrestep" ,iirr1i, pOn[ c0nd ei biruiescnecazurile1or.Cici prin cunostinlape care ie-o diruieste, Domnul facesr se dezlege?mpletitura necaztri, de 180

si, prin contemplareaaceiei cunostinte,ii trezeste pe ei spre cuv0ntdrilede laudI, carein ambelechipuri le sunt de folos. Iar cdnd trebuie sd arate pe fa![ lucrul gi fapta, Domnul face acest lucru, de nevoie. C[ prea intelepte sunt chipurile Saie si sunt porivite cu trebuinta si cu nevoia, si nu laint0mplare. Cela ce indrlzneste, firi s[ fie nevoie, sau sI cearl de la Dumnezeu,saus[ doreascl minuni, si puteri si fie in mdinile lui, esteispitit in mintea lui de dracul cel batjocoritor,si se laudi cu stiinla 1ui,de care s-a imboln[vit. Ce in necaztrebuie si cerern, ajutorul lui Dumnezeu, Primejdie mare este, sI ispitesti pe Dumnezeu,fdri sI fie nevoie. Cine doreste acestlucru, nu estein adevlr drept.La mulqi sfinli se gdsesc,"*.r", pe ca.reDomnul 1e-af[cut fdrl voia 1or. Cine insi voieste si doreste semne cu toati voia lui, flr[ s[ fie nevoie de cidere,cade din plzire si aluneci din cunoasterea adevrrului. Clci dacl,vafi ascultat acesta in cererea pe misura frrdrdznelii lui cltre Dumnezeu, vicleanul lui, glsesteloc in el si-l aduce,si ceari altelesi mai mari. insd cei cu adevdrat drep{r,nu numai ci nu dorescacestea, chiar, daci le ba sunt date,seintorc de 1aele; si nu dorescsemnele,nu numai in ochii oamenilor,ci nici in sinea1or,in ascuns. C6,iatl, unul din sfinlii Pirinti, prin curilenia lui, a primit ca darudarulde a sti mai inainte pe cei ce aveau s6 vinl c61re d6nsul,si a cerutlui Dumnezou, impreunl cu alli sfin1i,pe care ii rugase bltr0nui pentru acest lucru, - SI ridice darul de la dOnsul.Si dacl unii din ei au primit daruri, de nevoie si din simplitate le-au primit. tn ce priveste pe ceilalli, semnul dumnezeiescnu i-a miscat, si nicidecum n-au cerut semn la intdmplare. Fericitul Ammun Sf6ntul, cOnds-adus si seintAlneascd cu Sfdntul Marele Antonie si s-a rltdcit in cale, stii bine ce a zis citre Dumnezeu si ce a flcut Dumnezeu pentru el. Si adu-li

181

aminte si de Awa Macarie si de ceilal1i.Cei cu adevhratdrepli, totdeaunacred inlIuntrul 1or,cI nu sunt vrednici de Dumnezeu. Si cu aceeadovedesccl sunt cu adevdratdrepli, cI se cred pe iine-si ticlloqi, gi cl nu suntvrednici de purtareaLui de grijl. !i Se ei mlrturisesc aceasta in ascunssi la aritare si prin aceasta purtarea de ?nleleplesc la Duhul Sfant; ca nu cumva si le lipseasc[ de griji si lucrarea, pe care se cuvine s-o facd in via,taaceasta. Iarl clipa de odihnl au plstrat-o pentru veacul viitor. Si cei ce au pe Domnul locuind intre d6nsii, de aceea nu doresc sd se odihneasc[, si sd se izblveascL de necazuri,cu toate c[ primesc din vrerneir:rweme, mdngflierein chip tainic, ?ncele duhovnicesti' estevirtutea, ci omul dupi ce a ajuns Ia ea, Si nu aceasta , --.. s[ plrdseascl orice grijl ;i osteneall pentru ea; ci aceasta ci ?nsemneazi Duhul slilsluieste in om, c|nd el mereu se sileste pe sine, chiar dac[ ar putea face lucrur cu odihni- Ci s[ se biruie asa vrea Duhul, ca s[ nu deprindd lenea, cei intru care El s-a sllisluit. 9i Ei ii indeamnl s[ nu se dedeala bine, ci si se dedea pe iucrului si scdrbelor.$i io ispite ii intd.regte ei si ii facesi se voia Domnului este, ca si fie in apropie de inlelepciuhe. C[ osteneleiubilii l-ui. in cei ce petreccu odihndnu locuiesteDuhul lui Drrmnezeu, ci duhul dracilor, dup[ cum a spusunul dintre sfin]ii iubitori de Dumnezeu: ,,M-am jurat si mor in fiecare zi"' Prin aceasta fiii se deosebesc lui Dumnezeude ceilalli oameni: c[ ei triiesc in necazuri, iar lumea s[ strlluceasci in desfltare 9i odihn[. Cd n-a binevoit Dumnezeu, ca iubilii Lui s5 se odihneascl, pan[ cind sunt fortrup, ci a voit cit[ vreme sunt ei in 1ume,s[ fie in necaz,ir: greutili, in tnrde,irr lipsi, goi, singuri,nevoiaqi,bolnavi, defdiinafl pilrnuili, cu inima zdrobit ,, cu trupul istovit, lep[dali altl vedere despretoati de rudeniile 1or,mdlin:ti cu cugetul, cr-r oamenilor, cu locuin1f,iir zidkea, si cu o petrecereneasemenea singurhtite gi in-iinigte, pitzitil de vedereaoamenilor, li slobodl de de ioate lucririle ceieveselitoare aici, de pe pimfint. Ei plf,ng'

r82

si lumear0de; se intristeazisi lumea se bucur[; ei postesc si lumeasedesflteazl Ei seort"nrr. ziua,seindeamn[la tuptacu trudl si cu ostenealr noaptea, din ei sunt?nnecazuri uuna unii oe voia lor;..a{ii suntin trudr din pricina patimilor, allii urmlrili (prigonili)de oameni; sunt primejdiedin pricinapatimilor allii ar saudin pricina dracilorsaua celorlalti.Si unii au fost prigonili, allii aufost ucisi, a{ii iarIgi auperecuiirirbrecaliin pieleaEouir, si asamai deparre. agas-aimplinit in ei cuvdntur"Domnului, si care zice: ,,In lume veli aveanecazuri,dar in Mine vi veti bucura"(Ioan 16, 43). StieDomnul cI nu putemrImdnein dragostea dacl vom fi odihniticu trupul. Si de aceia i-am Lui, opritpe ei de a seodihnisi dea-igustadulce4rbo*,o"1.lkistos, MAntuitorulnostru, a Crruia dragoste mai putemici decdt e moartea trupeasc[, cea Insisi si ne arateputerea dragostei sale.

XXXVII.

DT,JT|NEZEU rnrnnc zrLEjLn r,oK $r ifl

IN VIATA DE CTJNOASTEnE rt
Un b[trdn a scris pe pere,tii chiliei sale multe feluri de -cuvinte si de g0,nduri. $i l-a intrebat oarecine: ,,Ce sunt acestea?" a rlspuns bdtrinul: ,,Acesteasunt gdndurilecu Si drepta-te, care-mi uT dg ]1lngerul, care petrecefaige mine, si ac*steasunt gindurile firii celei drepte, cme se pornescin min;. si le scriu, cdnd imi vin, pentruca in vremeaintunec[rii mele sa cuget ia ele, 9i eie si mi izbiveasc[ de rit6cire... Ait bitr6n, cdnd gdndurile lui se fericeau, zicOndu_i: ,,in locul lumii acesteia, trecdtoare te-ai invrednicit de nepieritoarea

DESPRE CEr CE VTETTJTESC LANGA

183

n[dejde", rispundea gOndurilor ,Zadarnic mi lIuda1i, cdtd, vtremesunt incl pe cale, incd nu mi-am sf0rgit cilItoria.,. Dac[ vei lucra o mare virfute si nu vei simti in ea gustul sprijinului, si nu te miri. Ce omul pAnlnu se smereste, primeste nu piata pentrulucrul sdu.Iar plata nu sedI penffulucrul, ci pentru smerenie. ce Cetr o ia inainte, primind rdsplatabunltltilor , acela intrece pe unul cate alucrat virruba. virtutea estemama mOhnirii, si din mAhnirese naste smerenia.Si smerenieii se dd harul. Asa dar,risplitirea se d5, nu virrutii, nici osteneliicelei pentruvirrute, ci smereniei,care se nastedin virtute si din osteneall Dacl ins6 lipsestesmerenia, primele doui sunt de prisos (zadamice). Lucrarea virtutilor este p[zirea poruncilor Domnului. Lucrareacea din belsug esteinflptuirea cea buni a minlii; si ea consti din smereniacugetului si din pdztre.C0nd celor dintdi le lipsesteputerea,ea este prinitS. in locul 1or. Si Hristos nu cere iucrareaporuncilor, ci indreptareasufletului. Si pentru indreptarea sufletului, el a spusporuncilor ca iegepentru cei de sub lege. CI trupul face lucruri de-o potrivd si de-a dreapta si lucruri de-a st6ng4 iar mintea fie cI seindrepteazl,fie cl grete;te, dupl cum vrea face. Sunt unii care isi trSiescviata intru intetrepciunealui Dumnezeu, degi lucreazl lucruri de-a st6nga; si sunt altii care lucreazl picatul, ca si cum ar lucra lucruri dumnezeiesti. La unii, care se pizesc pe ei, neajunsurilesunt paznici ai dreptilii. Harul fdri ispite, estepierzarepentru cei ce-l primesc. DacI faci bine inaintea lui Dumnezeu,si El itj dil Harul, ?nduplecd-L pe El sn-fi dea si recunostintasmereniei,sau s[-1i dea un pdzitor (caresdte !in[), in lucrlrile Lui, sausi ia harul de la tine, ca sI nu !i se faci pricinS.de pierzare.Cd nu pot si-si pd.zeascl toti bogltia nevitimati. Sufletul care a luat asupri-gi gnja de virrute si vietuiestecu socotinti si cu frica de Dumnezeu, nu poate petrece nici o zi mlcar tlri de instristare.Fiindcd virtutile sunt stransimpletite cu 1.84

intristarea. Cei ce a iesit din necazuri, acela desigur se indeplrteazl si de virtute. C[ necazurile dau nasteresmereniei. DacI doresti virtutea, di-te pe tine ?n mina necazului. C[ nu vroieste Dumnezeu, ca sufletul s[ fie f6r[ de grij6. $i cel ce dorestes[ fie f[r[ de griji, se afli cu bunlintelegere, in afari de voia lui Dumnezeu.$i nu e vorba aici de grija de cele ffupesti, ci de grija de acelelucruri, in care se nevoiesc si se obosesccei ce urmeazl bunitatea. P0n5ce vom, ajungeia adev[ratacunostin{6, adic[ la descoperireatainelor, prin ispite ne apropiem, de inaintea acelui4 caref5r[ de necazwi petrecein virfutea smerenie. lui, s-adeschisusa ffufiei. Si cine doreste s[ petreac[ flri de scflrbi in inlelegerca lui? Mintea nu poate sI rimini in smerenie, fbr6,si fie mereu pdlmuiti, si nici nu poate s[ r[m6nl mereuin meditarearuglciunii c[tre Dumnezeu,filrdde smerenie,si cu curilie. Mai int0i omul se indeplrtezad cu inlelegerea lui de grija care i se cuvine s-o aibl, si apoi se apropie de el duhui trufiei. Si dac[ r[mAne omul in trufie, se depirteazl de el, tngerul purtirii de grij[, care era l6ngi el ;i pomea in om grija dreptelii. !i cAnd omul face ingeruiui si se deplrteazdde el, atunci se apropie de nedreptate om cel de alt neam. ;i din clipa ceeanu mai e in om nici o griji de dreptate. Mai inainte de zdrobire estetrufia, zice inleleptul, si mai inainte de Har este smerenie(Pilde tr6, 18). Pe mlsura mAndriei, care se vede intr-un suflet, este si m[sura in care Domnul il pe zdrobeste pedepsegte acelsuflet.Si mdndria nu estenumai si-l g0ndul, care trece prin mintea cuiva, sau care-l biruie;te din vreme in vreme, ci mdndria pururea rlmAne in om. In primul caz,urmeazl umilinta dupl mdndrie. In al doilea, omul nu stie de umilin![. Iar Dumnezeului nosfru tr se cuvine slava si mare cuviinlI. AMIN.

185

XXXVIII"

cA ronrn sA rrucEnrA oAREcrNE, LA cE mAsunAA AJLJNs, DUrA GANDI.JRXLEPq C,qRE LE ARE

INTR.INSUL.
Cdnd omul se afli in lenevire, se teme de ceasul mo4ii. cOndinsd iese ?n ?ntAmpinarea Dumnezeu,omul se teme de lui apropiereajudecdtii. cand omul estefoarte?naintatin dragoste, acestedour temeri sunt ?nghifte (pier). cum se face aceasta? Asa cr, atunci c0nd cineva petrece ?n cunostinlr si randuiala trupeascd,se teme de moarte; gi cdnd ajunge la cunostinla cea sufleteascrsi la randuiala ceabunr, mintea lui furorice ceasse miscr intru amintirea judecrlii viitoare. Fiindcr si dupi fire drept petrece,miscandu-sespreranduiala sufleteascisi vieluind in cunostinl[ de sine, si cu vie{uirea se ordnduiestebine in apropiere de Dumnezeu. Iar cdnd ajunge la cunostinla aceeaa adevlrului, si simte tainelelui Dumnezeu,si nidejdea i seintireste, cdtre cele viitoare, omul cel ffupesc se absoarbe, dragoste,el in care dupl asemdnarea dobitoacelor, se teme de junghiere; iar omul cel ralionai ( ) se teme dejudecatalui Dumnezeu;iar omul, care a fost infiat, se infrumuseleaz\,prin dragoste,si nu mai este dus cu nuiaua, ca un copii. ,,Iari eu si casapirintelui meu, vom sluji Domnului" (Is. Nav. 23, 15). Ceia ce a ajuns la dragosteade Dumnezeu,nu mai vrea sd r6mdni aici. Fiindci dragostea risipestefrica. Iubftii mei, fiindci mi-am pierdut minlile, nu mai pot pisfra in tdcereTaina, ci iatd, sunt nebun, pentru folosul fra{ilor. clci aceasta este dragostea cea adevlrati, care nu poate si plstreze vreo taind.fa1[ de cei 186

--

imi iubili. De multe ori, cdnd scriam acestea, rlmdneau degeteie pe hdrtie si nu mai putearn si scriu din pricina dulce1ii, care-mi Dar fericit estecei ce pururea cldea?n iniml qi-mi alina sim1urile. cugetl la Dumnezeu, si s-a desp64it de toate cele lumesti, si lui. vorbeste cu Dumnezeu singur, in ?n,telegerea Si de va fi va vedearoadele(rdbdXrii indelung rlbddtor, nu va trece mult, si sale). Bucuria in Dumnezeu este mai puternici decAt bucuria acesteivie{i. Si acela care o afl5.,nu numai ci nu priveste spre patimi, dar nici mlcar la viala lui nu semai ?ntoarce, nici o alti ;i simlire nu-i va veni din bucurie, dacdbucuria i-a venit din adevlrDragostea estemai dulce decAtviata. Si inlelegerea cea dupd Dumnezeu, din care se naste dragostea,este mai dulce decdt fagurul de miere. Pe dragoste n-o intristeazd si primeascd infricosata moartepentru cei ce o iubesc.Din dragoste se naste cunostinla; gi din cunostinlI se naste sdnltatea sufletului; si sdnltatea sufletului este o putere care vine din tndelunga rdbdare. intrebare:,,$i ce este cunostinla?" Rispuns: ,,O simlire a vielii celei nemuritoare"' intrebare: ,,$i ce este viala cea nemuritoare?" Rlspuns: ,,Sim1irein Dumnezeu. Fiindcl dragosteavine din inlelegere.Iar cunogtiryadupd Dumnezeu,impdrileste peste toate pofteie, ;i inimii care a primit-o, toatl desfltarea de pe p[mfint ii este de prisos. C[ nu este dulceall, asem[ndtoarecu dulcealacunostinleide Dumnezeu". umple-mi inima de viala vesnicl". Rug[ciune: ,nDoamne, Viala vesnicl estemflngfli ereacea(?n)i'up[ Dumnezeu.iarl ce"t Dumnezeu,o socote;tede priscs pe cen ce aaflat mdngOiereain lumeasc6. intrebare:,,De unde simte omul ci a primit inlelepciunea de la Duhul?"

T87

Rispuns: ,Din aceea (cunoastere) care?l invall pe el, prin cele ascunseale lui, si prin sirnluri, chipurile r*...nii. si i se vor descoperilui in mintea lui cum poate fi cdstigatr smirenia aceasta?" intrebare: ,par de unde simte cineva, cd a aiuns la " smerenie?" Rdspuns: ,,Din acele cd-i e grea\E. placi iumii prin a si petrecereasau cuvintele lui, si slava acesteilumi esteurati in o c h i i l ui". intrebare: ,,$i ce sunt patimile?., Rispuns: ,,Suntasupreli(instincte)cares_au ?nlucrurile pus acestei lumi, si misci trupul spre trebuinteie sile. Si nu mai inceteaz'dcu asupritul, cdtd, vreme este in fiinti lumJa aceasra. Iari omul, care s-ainwednicit de Harul lui Dumnezeusi a gustat si a simlit cevamai susde patimi, nu le lasr sd. intre in i*ria tui. Fiindcd in locul asupririlor, ?l stdpanesteartd.dorinli, mai bun[ dec0t acelea- nu se apropieoe inima iui nici eie, nici cerec" se si nasc din ele. ci ele rdman aft6, in nelucrare.Nu ci n-ar fi ele asupreli ale patimilor, ci fiindcr inima carele prirneaestemoartd pentru p.atimigi vie pentruartceva.Nu cr a incetat s[ sep6zeasc[ in socotinle q sr lucreze,dar fiindc[ mintea lui nu esteiupiratI de nimic. Cdci s-a srturat inteiegerea lui de orice altit desfdtare." Inima care a primit simlirea celor duhovnicesti si a contemplirii cu socotinli a veacului viitor, asasefacein cuno,stinqa lui fap de patimi, ci omul care s-aindestulatde hranl buni si nu ia aminte laea, nici n-o pofteste,ci ii vine grealadeea 'si o i seinrAmpti nu numai din grealdii uru de mdncare, "li?t?: f ry ci si din pricini cb omul s-aindestulatcu hranlbun[ mai inainte. Nu ca unul, care a irosit partea lui si ravna la rildilcinile de buruieni, fiindci ajunsese de-si risipise avereapdrinteasclpe care o avea; nici ca unul, ca,reare in p[strare o comoar6, si doarme. 18 8

si din purtarea de grijl. Circi atet timp cAt triiesre, omul are nevoie de trezvie, de grijl ;i de priveghere, ca ,i_ji par"ur"e comoara. de va trece mdsura,-," Si ou bolnivi ;i pr['dat-va fi nu numai p6n6 vedem roadele lucrlrii ,ro*o", *Urri" ; f sd lucrSm, ci pnn6 iesire (moarte)ni se cuvin" ,a f"p,a* ^la Ci adeseagrindina face si cad6 ndpraznicrodul copt. Dacr cineva se amestecl ?n lucruri, si vorbeste in libertate, ili . slobod la vorbi), sd nu crezi cd. va mai r6m0ne multd vreme sdnitos. CAndte rogi, aceasta sd_1i rugdciunea: fie Rugiciunea: Doamne,invrednic-este-mr sr fiu cu adevdrat mort pentru vorbele acestuiveac. si se intarnpl, cd ai adunatin aceste vorbe toate cererile. sile,ste{e,siimplinesti in tine iucrur acesta- dacr faptaurmeazd ci rugiciune, atunci cu adevir atte-aiasezat in slobozeniaiui -drrpi Hristos. Cd a fi mort pentru lurne insemn eazd, nunumai si te indeplrtezi de la impirtdsirea cu iucrurile rumii prin vorbire, dar nici micar si nu doresti weunui din bunuril" io vorbele pe carele gdndestiin mintea ta. "i,

pe yarbegte ceisanito;i. Gtdii d;

De vom pdzi legea trezviei si lucrul cu socotinlA si ?nlelegere, care au .u roid" viata, de fel nu ," up.opi" o* *int u noasrri lupta cu asuprilile patimilor. Dar patimil" *n, of.i* .i intre in inimd, nu prin luptd, ci prin indestualreacunostintei, si prin cunostinlade care s_aumpiut ,un"*f, ,iprir^a,i*, A, contempia minunile, care se afli " in ea. Acestea toate opresc asuprelile si se apropie de inimi. si nu cd inima nu se mai przeste,si se deprrteazd delucrurile Ju socotinld., carestrijuiesc cunostintaadev[rurui si lumina sufletului, dar mintea nu mai are lupte, pentru pricinile de care arn vorbit mai sus. c[ mancarea siracilor sc6rbestepe bogali. La fei si m^ncarea bolnavilor

,aneor.u dintrezvie vin

189

C0nd ne stalornicim pe bine, ne rusinlm de patimi, c0nd ne intOlnimcu ele.Cei ce au experienli (cei incercali)o stiu bine. Ba si de pricinelepatimilor ne e rusine s[ ne apropiem.CAndvrei s[ urmezi pe cineva in lucrul lui cel pentru dragostea .de Dumnezeu,s[ pui moarteahotar in aceastldorinlI (dupd dorinla lui). Si astfel,prin lucrul acelate vei inwednici si te sui la treapta muceniciei in fiecare suferinll si nu vei fi vltlmat de nici o vei vltimare din cdte iti vor iegi in cale, dac6. rlbda p6ni la sf6rsitsi nu te vei lenevi. Cugetarea unei minli slabe face s[ sllbeascl puterea o rlbd[rii, dar o minte tare d[ celui ce urmeazi cugetarea, putere pe care firea n-o are. Rug[ciune: Invredniceste-ml, Doamne,sI-mi urlsc viafa, pentru viala ceaintru Tine. Vieluirea in lumea aceastase aseambnlcu scriitorii, care alcituiesc o carte,dar este inci in ciornS. Si dac[ cineva vrea, adaug[ sau scoateceva si face schimbarein scriere. Iar via]a cele scrisepe viitoare se aseamlnl cu manuscrisele(hieroglifetre) cu pecetieimpdriteasci, in care nu se hdrtie curatl si pecetluite mai fac nici adlugiri, nici stergeri"Cati vreme suntemin mijlocui schimbirilor, s[ lu[m seamala noi, Si cdtl vreme avem putere asupraclrlii vielii noastre,pe care am scris-ocu mdinile noastre, s[ ne silim si facem in ea, adaosul vielii ceiei bune, si sl ;tergem din ea pdcatele,cele in viala de mai inainte.... Cd pAni nu rnai suntem?nlumea aceasta, pune Dumnezeupecetea,nici pe cele bune, nici pe cele rele ale noastre,pdn[ in ceasul iesirii, in care ne sfdr;im lucrul in patria noastrl 9i trecemin alti Fre. Si, prccun a zis Sf0ntul Efrem: ,,Trebuie sd ne g6ndim c[ sufletul nostru este ca o corabie gatade plecare, si care nu qtie cdnd va sufla asupraei vAntul. Si esteca o oaste,carenu stie, in ce clipi sunt asa, va sunagoamade rizboi. Si daci, zice, Sfdntul,acestea si ele, printr-o schimbare,seintorc din nou, oarec0t trebuie noi 190

sa ne pregitim si si fim mai tnainte gata,pentru zi:uaceacumplitd in fala podului si a usii veacului celui nou? Sd ne dea noud Hristos Mdntuitorul vielii noastrepregdtireca s[ avem sprijin in nidejdea cea hotdrAtl. CA a Lui este slava, inchinlciunea si multumireain vecii vecilor. AMIN.

XXXIX.

DESPRE IIITSCAREACEA lrCnnnAscA

SPRE SPOKIREA SUFLETTJLTJI CELE N DITHOVNTCE$TT, CAKE SE TKEZE$TE lN NOI FRIN PI.JRIRREA DE GKIJA A LIJI DT,JFTNEZE,U.
Cel dintdi gand ( inspiralie) carevine in om prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu, s[ cIl[uzeascl sufletul spre via![, in privin{a iesirii din firea aceastaininimn vine. GAnduluiacestuia ii urmeaz[ fireste dispre,tul pentru lume. Cu aceasta incepe spre om toat[ pomirea sprebine, care-l ducela via16si pune in om, ca pe o temelie oarecurn, putereaceadumnezeiascl,carevine dup6 el, cAndwea DumnezeusI axate viatain om. Acest g0nd desprecare vorbesc, dac6omul nu l-ar stinge, ?mpleticindu-se lumea, si cu vorbirea in desert,ci dimpotrivd cu l-ar spori prin liniste si ar rlmdne gdndul acestain om cu contemplatie, si cum omul s-arindeletnici cu gdndul acesta,el l-ar aduce pe om la aceacontemplalie adinc6,, care nimeni pe n-o poate descrie.Satanafoarte mult urdstegOndulacestasi se sileste din rlsputeri, siJ smulgl din om. $i de ar fi cu putinll,

191

i-ar da omului toath. impirf,lia lumii, c[ doar6-doar[,prin risipire, sd scoati din om un astfel de gAnd.Cu toati pofta ar fi f[cut-o, de-ar fi putut! CIci stie vicleanul, cd dacdrlmdne in om g0ndul acesta,atunci mintea lui nu i-ar mai sta la plm0ntul acestaal am[girilor. si nu se mai apropie de el mestesugirile dricesti. Acest gdndnu estegdndul, carepunein miscare amintireamorlii in noi, ci acela,care este?rnplinireaacestuilucru, si pune in om pomenirea fiecare ciipd (amorfii) gi cugetand in mereu la aceasta, il face pe om ca si cad[ in uimire mereu.Acest gnnd (teamade moarte)estetrupesc,iar aceasta esteo contempla,tie duhovniceasc[ si un Har minunal si aceastl contempla{ie, gdnduri stilucitoare cu esteimbrdcat5. Si cel ce o are, nu se mai intoarce sd cerceteze lumea si nu ia aminte ia timpul lui. Adevdr adevdrat v[ spun, iubitilor, cd de ar fi lisat Dumnezeumdcar o clipi aceast[contemplatie printre oameni,nar mai fi cine si mosteneasci lumea! CI aceasti contempialie esteleg[tura,.in fa]a cdreialumea cadesi cel ce primeste aceasti meditare?nsufletui s[u, are un Har de ia Dumnezeu, mai putemic decdt tot ce poate lucra acel suflet, Har, care se dI celor de pe treaptamijlocie (celor sporiti), celor ce doresc in adevIr sI se poc[iasci in inima lor. Si cu deosebire dI acelor4 d.espre se care stie Dumnezer, cd.li se cuvine s[ se deplrteze de lume, cu adevLrat,spre o viald imbunltt{tlitl, din pricina bunivointei lor, pe careo stieEl" Si sem[regteHarul, si rimAne cu ei ?npef,ecerea lor de sihastri singuratici. Acest Har s[-l cerem prin rugrciuniie noastre. Pentru el si veghem indelung. $i ca pre un Har flrl seamln,prin lacrimi si-lrugim pe Domnul sL ni-l deanoud.Si atunci nu vom mai sl[bi ?n ostenelileacestei1umi.si iati aceasta esteincepitura g0ndurilor vietii, caredeslvirqeqtein om plinirea dreptIlii. 192

rur,
DESPRE A DOUA LUCKAKE CARE

sE nacE in om

Er]. dupdaceasta, c6ndomulsepomeste __ , . in ;i o altd.l]rcyre pe vialalui imbundt[1iti,.pi ajunge sesuieli treapta si ?Te pociinlei, ;i seapropie gustedin cont&nplafie din ruciarea sd si acesteia, c6ndHarul de susil cuprinde om, pe ;i-i facesr guste din.dulceata cunoagterii duh- Asta se incepe.u* uruiMui in intai, omului i seadevereste purtarea deg'je a rui Dr:innezeu cea fali de oT,.gi se lumineaziin dragostea luipentu fire, si se minuneazd rOnduiara careo af u fipturilor, si oegrila rui de pe pentru ceie cuvantitoare. Apoi incepeomul sa simtai,ri""uru iubirii deDumnezeu focul ei, care-r si ardein inimd,si aprrJe gi mistuie patimile celetrupesti sufletesti. u.rurtup,it"r" o si si simtecineva,afunci, candin firea tuturor'ruciurilor, fi oricei se ?nt6mplI,cugetl cu inlelegere, cerceteaz,E, ;i le siid;uOece pe ele,ca om duhovnicesc. Apoi, prin aceasti multdp*ui" degrij[ omul incepesaimte aorut Oe fi buni ;tiinld a iui Dumnezeu, si deodati seimbati cu dor,.u,i un vin; elnu_si lTT"i"l, "u lui 3a.1slmtetrupul,mintea rimOnein uimire,inimalui esterd_ biti dupdDumnezeu. a;a cum am spus, caun om beatde Si este vin. f i in misurai'r carei'se intirest"ii*1ut liuntric, in aceeasi m5'suriseintirestelj cgntenrytalia aceasta, n" .at ," n*"oi"ri" ;t omul,si-;i spordasi[ rria1a, pdrindu-r",.itind, rugAndu_se, pe tot atit se int[reste si se adevercazd, el puterealor. Adevlrat, in a$eydrat, fra1iio.|, acestuia searramptr cateodaasd de sine, i i ui.ie si uite cl poartl toup, nu mai stie,c6 e in lumeaaceasta. gi Aceasta tnceputul este conternplafiei duhovnicesti orn si in descoperirilorminlii, ciprin ei *irrtea rp*$t" ?" ;;;; ry."p^"ql gi se?ntdreste se.inarF si sprecelilaite, caresunimai presus de rrea omeneasc[. pe scurtspun,ci prin mdnaei semutl la om Si
C-da43 oala 13

193

in toatl contemplaliadumnezeiascisi toate descoperirile duh, pe descoperirile, care le-au primit sfinlii in viala aceast4si Harul si pe care firea le poate cunoastein lumea aceasta.Aceasta este temelia sfin,tiriinoasffe, carea pus-o in noi Ziditorul nostru. Ferice de omul care a pizit inlduntrul simdnla aceasta bun[, cdnd ea acilzutin sufletul siu, si a ff,cut-o si creascl, si n-a risipit-o dintr-insul, prin rlspdndirea cu cele trecitoare. A Domnului esteslavain veci. AMIN.

XLI. DESPRE PACATELE CELE CU VOIE SI CDLE FaRA DE VOIE $I CELE CARE SE F:ITCDIN ftTTNUTLARE
Sunt plcate pe care le face omul flrl vole, din neputinfi, 9i pdcatecu voie, din negtiinfl. Si iarlsi, cineva poate plcdtui sunt din intAmplare,sau gi din obignuinli cu r[ul. Aceste toate feluri gi chipuri de picat, de;i sunt la fel vrednice de mustrare, sunt totusi diferite in privinlairedreptirii si unul estemai mare decdt ce151alt. Si adic[ musfrarea si poclinla pentru unul este mai mare, si , pocdinla seprimeqtemai anevoie;pentru altul, iertareaestemai aproapede picat. Ca qi Adam, Eva si $utp"l", toli au primit de la plcatului 1or,insi au mostenit blestemul in Dumnezeu,iert.atea chip deosebit;aqa qi fiii 1or. Asprimea pedepseieste mlsuratf, dupl g0ndul pe care l-a avut cineva (intenlia) 9i dupi dorinla spre plcat. Dac[ cineva, fdrl si vrea, estetras io picat, din lipsi de grijl (nepisare)fali de virtute, fiindclnu o lucreazi, cu toate ii cf,-i estegreu s[ r[mAn6 in pdcat, totusi pedeapsa estegrea. Si dac[ din int0mplarecineva, cu Toati grija lui, esteispitit de vreo gresal6,se silegteindatS,fiindci f[r[ indoialh"vreas[ se cwlte. 194

Alt picat fac.e omu],c6ndseingrijeqte virtute,si petrece de cu lucrarea lui, nu doarme noupt"a,'giare grije ie nu se .si pagubeascd nimic, din celepentrucaresenngri;Lgte; de si ziua umbl[ gi-gi ducepovara,neingrijindu-se decdtrn vrituie, si in mdsurain care estein aceasta ?n altereasemenea si u.arto.u (bune), din pricinanestiinlei fie din pricinalucrurilor, fi9 lui, care stauin calealui, adicr ?ncaleavirtutii, saudin pricinavalurilor careseridic[ mereuin trupullui, fie ci. seabate, s6_si ca incerce puterea stipdniriide sine, targerur baranlei sepleac[usorspre rui celede-a.stdnga; din neputinla si trupuiuiestetrasintr-unfel de pacat'prm carecadein m0hnire,tdnjeste suspind si cu durere pentru sufletullui, pentruticilosia pe o suierr din partea "ate vrajmasilor. p6cateste,cnndomul se aJldfu trandlvie si e flrd de grijr pentrulucrarea virtulii, prrdsindcu totul crrareu,,i.u un rob, mergespretoatl dulcealipd.catelor; aratd.o el r6vnI pentru r-o mogreneascd. si este gutu, toare, ,u 1li* T"tegugurilor, :.1 oncerob,sdfacr voiawrjmasuluisiu cu sdrguinli, mdiularere 9i si si le pregiteasci,anne pentru draci, ,fr" iouiA ur"ulr*"u acestora nicidecum vreas6ia aminteri pocninp,nici si nu sr se apropiedevirrute,nici si puiecaplt crii lui ieteiprliziltoie. este $,tu^rtfel pf,cat cel din aluneclrilegi ciOerite carese mtampta'rn $e binelui gi in cdrareadreptillii,dupl cuvintele ^_--^ calea Pirinlilor, carezic cr sunfin caleavirrutri nn'ctrrarcaarlialii ;i cdderi, impotriviri, silnicii si alteleasemenea lor. esteciderea sufletului,falitde pierzweainrreagl, ;i altceva . . gi depirrsirea desrvdrgiti. rimped cd" E e, dac6"i.r"uu el .r,, va'ita dragostea "ade, plrinterui slu celui de acasi, chiar de i s-ar intimpla feluri.,si chipuridecrderi,nu va fi leneg cere in bunesi nu seva opri din drumulslu, ci dupi ce a fost biruit, ., uu ,.rriu din nou in impofrivavrijmasului s[u si va puneziinic o lupta temelienou[ zidirii lui ceieirisipite, av6nd iana ii, .ripa i"srrii saie din lumea aceasta, cuvantulprorocului pe buze:,,Ci tu, 195

vrf,jmasule,sdnu te bucuri de c[dereamea.Ci iat6, iarlsi m6 voi scula; incd si cOndvoi sedeain intuneric, Domnul va striluci pentru mine"(Miheia 7, 6). $i nu va pune caplt r[zboiului pdni. ia moafie, si cdt timp are sufiare de vial[ in e1,nu sepredl biruit, ci chiar biruit fiind nu se schimbr. Si chiar, dac6in fiecare zi i se spargecorabia, si i se scufundi incdrcltura, nu va inceta si se sdrguiasclsi sdpoartede grij6, imprumut6ndu-se urcdndusi se tn corabia altora, si inotdnd cu nddejde, pind ce Dumnezeu, viz0ndu-i lupta si indurdndu-se zdrobirealui, va trimite asupra de lili mila Sa, si pomi-l-va pe el cu putere, ca si rabde si si int6mpine slgelile de foc ale vrijmaqului. Si aceastaeste inlelepciuneadat[,de Dumnezeu.Acel bolnav estetnlelept, caxe nu-si taie firul nddejdii. E mai bine sI fim osAndi{i,fiindci am gresitAr unele lucruri, decdtfiindci le-am plrlsit pe toate.Iati de ce poruncesteAwa Martinian sI nu sldbim, oricdte lupte am avea si oric0t de felurit ar fr r[nbaiul in calea dreptdlii, si sI nu ddm wljmasului prilejul de a ne birui, ?n vreun chip rusinos. Cici el, ca un tati iubitor de fii, cu buni rAnduiall si potrivit orOnduind toate, ne sfltuieste asa:

Sfaturile CuviosuluiMartinian
,,Fiilor, dacl intr-adevir suntefi nevoitori si cu luare aminte la fapta cea bun6, si daci aveti grijl de sufletele voasffe, s6 aduceli mintea voastrl inaintea lui Hristos, curatd, si s6 lucraii toati fapta, care-tresteplicutd Lui. Ci se cuvine sd luali asupra voastr6,din pricina Lui, tot rlzboiul pe care-l stdmescimpotriva vgastrl, patimile firii, si atragerca lumii, si petrecereain ea, si rruti,!ile cele multe ale dracilor, cu care vd intimpinb dupi obicei gi orice curs.{a 1or.Si nu vI temeti, cindrdzboiul e des si aspru, si sdnu vi ?ndoiti,cdnd rdzboiul e lung, si s[ nu slibiti, nici s6 196

nu ve cutremurati, cAnd vedeti taberile vrljmasilor, nici s[ nu cildetj in groapa deznldejdii, de vi se ?nt0mp1Ide alunecali cdteodati.gi si cldeqi in picat. Ci orice veli suferi ?n rdzboiul acestamare, si chiar (lovituri) pe falI de vef primi ;i veli fi r5nili, toate acestea nicidecum s[ nu vi impiedice pe voi de (a ajunge) Ialntavoastrl ceabuni. Ci rnai v6rtos stlruiti in lucrareape care v-ati ales-o,si v[ cAstiga{i 1ucrulaceladorit si lludat, adicf. av[t rlnilor voasfre ardtaneclintiti si tari ?n rdzbot,rumenili cu s2ngele cu protivnicii vostti". si de fel s[ nu incetali de a vi lupta Acestea sunt sfaturile Marelui Bi.tran. Cum cb nu trebuie si s16bimsau sdne levenim, din pricinile pe carele-am pomenit. insd vai de acel cilugdr, care-sicalcl rigiduinla lui, si-si intinde constiinlain picioare,ca sI se ridice m6na diavolului, c5lcAndu-si diavolul asupra1uiin vreun fei mare saumic de plcat, si carenu poate si se ridice iarlgi impotriva w5.jmasului s[u, tr partea sufletului s6u, care i-a fost zdrobit[. Oare cu ce obraz va ie;i inaintea Judecitorului, cAnd tovarlsii lui, curilili fiind, se vor intAlni unii cu alfii? c[ el si-a desplrlit drumul de a] lor, si a apucatpe calea pierzlrii, si a lipsit (a clzut) de 0a) indriznirea, pe care sfin1ii o au citre Dumnezeu, gi de (la) rugiciunea cea ridicati din inimi curat5., care se ?na1!6 intrece puterile cele si cele ingeresti si carenu seopreste,pdnd ce nu dobAndegte cerute si cu bucurie se intoarce la gurd, carq a trimis-o pe ea la cer. Si lucrul cel mai ingrozitor este acesta:Precum el si-a despdrtjt drurnui de ei, gi pe el il va desplrfi de dnngii Hristos, ir ziua in aceea, care va line in norul cel luminos trupurile str[iucitoare de curltie in spatelelui gi le va duce inlluntru pe portjle ceie cei Ceresti. ,,Cd de aceea nelegiuiti nu se vor sculala judecatl, fiindci de aici fapta lor i-a judecat si nici pdcitosii (nu se vor scula)in adunarea dreplilor,1ainviereajudecllii"(Ps. 1, 7).

197

XLII"

nAurqn rAcnruLUI, crJrrr sE FoRtuEnzA crlu incETEAzA EA sr

Cdti. vreme nu uriste omul, din inimi, cu adevirat pricina plcatului, el nu esteslobodnici de pl[cerea de a-l lucra. Aceasta este lupta cea foarte putemicd (violenti), care se impotriveste omului pdn6 1as6nge,in care se pune la incercare stlpdnirea de sine'a lui, prin faptul cd iubestetoate virtulile. Aceasta este puterea pe care sfinlii o numesc a!0!are si pregltire pentru luptl. Cdnd le miroase pe acestea,sufletul cel ticilos se sl6blnogeste,din pricind ci trebuie mereu s[ fie inarmat. Iat[ putereaceamare a plcatului, cu care obignuie;tevrljmasul sl amestece sufletelecelor intelepli gi astfel sileqtemisclrile cele curateale sufletului s[ primeascd ispite, cum niciodati nu primiserl ele. in aceast4 iubilii mei fra1i, s[ arltlm ribdarea noastr6, qi lupta si sdrguinla noastr[. CI aceastaeste clipa de suferinll rinduiala monahiceasci, nev5zut6,prin care biruieste,totdeauna, zice-se. in acest rlzboi, foarte usor se inv[luie mintea cea binecredincioasd, c0nd nu seplzeste mult. Rugiciune: Doamne, Cela ce esti izvor atoatd ajutorarea, Tu poli s[ intlregti in clipe ca acestea, care sunt clipe de mucenicie, sufletele cele ce cu bucurie s-au logodit cu Tine, cu Mirele Ceresc,si au rostit flgdduinlele de sfin1enie, pricepere d[-le lor putere, sl si cu misclri curate,fdrl viclegug. De aceea, car suntridicateimpotriva surpezidurile ;i irtiriturile gi cetiluiele, adev[rului, ca si nu greseascl tinta, din pricina silniciei de nesuferit, in clipa in care se d[ o lupt[ pe viali gi pe moarte.

DESPRE PUTEREA SI LUCRAREA

198

R[zboiul insl care se face impotriva inlelepciunii, nu are totdeaunaaceastl tirie. Pentru ca ispita sd fie mai putemicd, se face si cOteun rilgaz. Vai de cel ce esteispitit cu acestrlzboi al socotinlei! Cici foarte multd putere isi ia acest rlzboi, prin obisnuinla cu care o primeste de la acele suflete, care se las[ biruite, invoindu-se cu gdndul. Pizifi-vl iubilii mei, de nelucrare(trnnd[veal[). CAo moarte Fiindcl in afar[ de ea, vldit[ se ascundein ea (in trdnd[vea11). nimic nu poaterobi cu cldere pe monah,prin m0inile lui. in ziua judecdlii), nu pentru Psalmi saupentru rugdciuni ne va aceea(a osdndiDumnezeupe noi, ci fiindci noi, plrisindu-le pe acestea, am llsat dracii sI intre. Si cAnd dracii vor afla loc si cind vor intra, si vor inchide usile ochilor nostri, atunci cu stlpAnire vor implini in noi, in chip necurat,toate acelelucruri, care,tinpe cei ce le fac cu izbdndire prea rea, sub ameninlarea lui Dumnezeu. Si ne d[m astfel lega1iin mOinile dracilor, prin plrlsirea lucrurilor mici, care seinvrednicescde mult[ purtare de grijl din acestora pricina lui Hristos (pentru care le facem), dupd scrierile celor Preainlelepfi.Cel ce nu-si supunevoia sa lui Dumnezeu, supus va fi de vrdjmasul sIu. Fiindcl ceie ce ti se par mici, in loc de ziduri de aplrare !i se vor socoti 1ie,impotriva celui ce incearcl acestorainlSuntrul chiliei a sd ne r[zboiasci pe noi. S6v0rgirea fost rAnduiti de inlelepFi, cunoscltori ai vietuirii bisericesti,ca sd plzeasc[ viata noastri prin duhul descoperirii. Pirisirea lor e socotiti neinsemnati de citre cei fdri de minte, iar plgubirea din esteinceputui clii celei pe aceasta" care ei n-o pun la socotealS, maici a patimilor. Cici de mifoc, este o libertate neinfrAnatl, mai bine este, s[ nu plrlsim lucrurile cele mici, decdt sd facem loc picatului, in locul celor mici. CI sffuqitul acesteilibertili flrl de vreme este o robie crunti. Cu clt ai simiurile mai vii spre intdmpinarea oriciror accidente(int0mpllri), cu atit mai mort si te socotegti.CIci altfel nu poli ardepicatul in toate midularele tale, si nu-!i vei cAstiga mdntuirea.DacI weun clluglr zice in inima lui, c[ iati s-a p[zit 199

(/)

#^naqilri q,,s*,

"i constiintei r^dutatea fapteirele,sepreface n-o stie.Mustrarea c[ ins5, aratl ci el cunoaste rdutatea. greamustrare ss arai[, si i fiindcdgtiesi sepreface nu stie.A Dumnezeului cr nostrus[ fie slava veci.AMIN. in

este. vapdliinsa ie pe sine l"s"i"ti-6a Jr""r.aro ce cet r-u

de acesle4atunciel nu mai u%a seiah cun#rintd,cd r-apdlmuit cineva-oricine inseali pe prietenurs[u, de blestemulleeii^wednic

XLTH" DESPRE rAmnnA gr FERTREA DE CEE r,ENE$r gr TKANDAVT Sr CA DrN AEKOPTEKEA DE ACESTEA., SE FACE

T0ATA FATIMA CEA NECUKASA, gF CA ?KEBTJTESA NA F'EKTMDE COF{TACTUE, (,&TKOFIEREA) CELOR MAI TtNEKn, Crq MgJCU.JFIVIq MTNTDA SA SE SPIJRCE CU aANour, DESFKAIT{AKII.
oprestegura de la clevetire, ?siplzeste si inima de . .CT.-;l patml' ln tot ceasulvede pe Domnul (c[ doar cugetul lui este purureala Dumnezeu),gi g_onegte la ddnsulpe draci, si smulge de ridicinile riutdtilor ior. cela ce-si cerceteazd sufletui ceas de ceas,inima lui sebucwi de descopl.iti. gi cel ce-si "o.r."rrt privirea minlii ?nliuntrui sdu, acela vede razaduhului. cel "*d a ce urdt toatr rispandirea,vede pe stip0nur siu inliuntrul inirnii sa]e. 200

ssArAnA r'nsre 0M EEF{EA SE rnArunAvtA" gI oMUr, sE IJMrLE DE

Dac[ iubesti cur5.tia, intru carepoti vedeape stlpdnui tuturor, sd nu clevetestipe nimeni si nici si ascu{i pe cineva clevetindu-lpe fratele tlu. Si dac[ doi oameni se ceartl inaintea ta, astupd-ti urechile si fugi de acolo, ca nu cumva sd.auzi cuvinte de mdnie si viala sufletului tlu sd moari. C[ inima mdnioas[ nu seumple de tainele lui Dumnezeu.Cel blAnd si smerit la cuget, esteizvor al tainelor privitoare la veaculviitor. lat[, cerul este in tine, dacb tu esti curat: si in tine vei vedeape Ingeri cu lumina 1or,si pe St5pdnul1orimpreun[ cu Ei 9i ?n Ei. Cel ce pe bun5.dreptareeste lludat, nu se pigubeste. IarI dacd. deveni iubitor de laude,atunceaisi va pierde plata. va Comoaracelui smerit cugetltor esteinliirrtrul lui si esteDomnur. Si cine-si plzeste limba, in veci nu va fi jefuit de comoara aceasta.Gura, care nu griieste bucuros, tilcuieste tainele iui Dumnezeu, iar cel grabnic la vorb[ se deplrteazl de Ziditorul lui. sufletul cel bun strilucesternai mult decdt soarelesi pururea se veseleste de contemplareadescopeririior.Si cel ce urmeazi pe iubitorui de Dumnezeu, se va imbog[1i cu tainele iui Dumnezeu.Iard cel ce urmeaz[ pe omul nedrept, si trufas, acela sedeplrteazl de Dumnezeusi va fi w0t de prietenii s[i. Cel tlcut va cistiga, in orice 1ucru,rOnduieliiesmereniei. fAr[ nevoinll $i va stipAnipatimile.Prin necontentita meditaredespre Dumnezeu se dezrldicineazd si se gonescpatimile. Si aceastaeste sabia, careomoarapatimile. Precumin clipele de liniste si de seninrtate pe marea inimii, netulburat[ de mAnie si de pomire, mereu se miscl tainele si descopeririledumnezeiesti,si o bucwl pe ea. Cel ce dorestes[-L vadi pe Domnul intru sine, se sileste si-si curite inima prin neincetataaducereaminte de Dumnezeu. Si astfel, in str5lucirea ochilor minlii sale, in toat[ vremea va vedeape Domnul. Minfii, care a iesit din aducereaaminte de Dumnezeu si se r[spAndestein aducereaaminte de lume, i se

201

int6mpla tot ag4 cum i seintAmpli unui peste,pe carel-ai scoate din apI. Pe mlsuri ce omul se feregte si stea de vorbl cu allii (oameni), pe aceeasi mlsuri se invredniceste el s[ aibi indrizneali fa1[ de Dumnezeu cu mintea lui. Si cu cAttaie omul mai mult mdngAiereadin iumea aceasta,cu atdt mai mult se face vrednic de a se bucura de Dumnezeu intru Domnul Sfdnt. Si precum pier pestii din lipsi de ap[, tot astfel pier din inima cilug[rului miscdrile cele inlelegitoare, dacl el se amesteci si petreceprea adesea mirenii. cu Mai bun esteun mirean, oricdt de ticllos ar fi ;i oricdte rele pltimi in via!6, decflt un cdlugIr, care pl]egte rele si petrece ar impreuni cu mirenii. Temut estede draci gi iubit estede Dumnezeu .. . c Lui, cel ce cu mare fierbinleall si r0vn1, ziua si Ei de Ingerii din noapteacautipe DumnezeuAr inima lui qi dezridilctneazil ea momelile, carecresc de la wijmaqul. Pentru cel curat cu inima, locul cel tnlelegltor este in sine insugi. Si lumina Treimii este soareprea stilucitAr el. Si aerul pe care-i respir[ locuitorii Sfintei Treimi estepreasf0ntulDuh al Mdng6ierii. Si impreuni cu el ;ed sfintele zidiri, cele f[r[ de trup. Si viala gi veseliasi bucuria lor esteFkistos, lumini din lumina Tatilui. Unul ca acestaseveselegte mereu de contempla,tia sufletului s1usi seminuneazdde strilucirea lui proprie, mai mare decdt lumina soarelui, de o sutd de ori. Acesta esteIerusalimul ;i impirblia lui Dumnezeu,cea ascunsl iniuntrul nostru,dupl cuvdntulDomnului (Luca 18, 21). Aceasti parte este un nor de Slavi a lui Dumnezeu, in care vor intra numai cei cwali cu inima, ca slvadl fala stipdnului lor si minlile lor sd striluceascil derazaluminii Sate. Iard mdniosul, cel iute, cel iubitor de slavi, lacom, cel nesltios si cel inviluit de ale lumii, si cel ce voieste s[-si fac[ voile sale, si cel amar ca frerea,si cel plin de patimi, ace;tia isi

202

duc viata intr-o invdlmlseali de noapte si de intuneric si de umbl[ pe piplite, fiind in afard de lara vielii si a luminii. C[ lara aceeaestesortiti celor buni, celor smeriti cu cugetul, si celor cesi curitesc inimile 1or.Nu poate omul vedea frumuselea,care esteinluntrul slu, pAn[ ce nu dispre{uiegte nu wiste frumuselea 9i toati careesteir afar[ de el. Si nu poateomul privi cu cunostinli spreDumnezeu,pAn[ ce nu s-alepidat de lume in chip deslvdrsit. Cel ce se crede pe sine netrebnic si mic, il va inleiepli pe e1 Domnul. Iar cel ce pe sine-si se crede inlelept, va cldea din in{elepciunea Dumnezeu.Cu c6t limba se dep[rteazi de multi lui vorbire, cu atAt prime;te mai multi lumini, ca si deosebeascl g0ndurile; cici gi mintea cea mai logic[ (binecuvdntitoare) se zlplceste prin multl vorbire. Cel ce e s[rac de lucrurile lumii, se imbogl1estede (cu) Dumnezeu. Si cei ce iubestebogd1ia,slrac va fi de Dumnezeu. Cel inlelept si smerit, careuriste indr[zneala si a gonit din inima sa mfinia, gu cred, ci atunci cdnd se scoall la rugiciune, vede in suflet (cu sufletul), lumina Sfdntului Duh, si salti la vederea fulgerelor str[lucirii aceleilumini si se veselegtede contemplarea lui. slavei si sebucurl ci ea se schimb[, dupi asemlnarea Nici o altl lucrare nu risipegtetaberile dracilor celornecurali, pe cAt le ri sipeqtecontemplarealui Dumnezeu.

O povestirea unui sff;nt

Mi-a povestit mie unul din Pdrinli, aga:intr-o zi, cum sedeam, minteami-a fost rlpitl in contemplare. CAndmi-am venit in fire am suspinat tare.Iar[ un drac,carestaldngi foarte mine, cdnda auzit,s-asperiat, ca lovit de trisnet a strigatcu si silniciesi a fugit.

203

Ferice de acela,care isi aduceaminte de moartealui si se obisnuiestesi se depirteze de desfdtdrilelumii acesteia.C[ va primi o fericire de multe ori mai mare, dupf,moartea lui, qi nici de fericirea de aici nu va fi lipsit. Acesta este cel ce de la Dumnezeu s-a nf,scut, si SfAntul Duh il hrineste pe el, si.din s6nul 1ui, isi ia hrana cea dlt[toare de viat[ si se veselestede mireasmacea dulce a Duhului. Iar cel ce esteinlinluit de cele lumesti, cu lumea si cu odihna lumii, careiubestevorbele lumii, acelas-a lipsit de viatL, si nu am ce s[ zic despreel, ci doar sl m[ tdnguiesccu mare si nem0ng6.iat[ piAngere care auzind-o, pe sd li se zdrobeasc5 inima. Cei ce zaceti in intuneric, ridicali-vi capetele, ca si vI striluceascl fe1elein trumin[; Iesili din patimiie lumii, pentru ca lumina cea de la Tatll s[ vi iasl inku intOmpinare si sI porunceascicelor ce slujesctainele Ei, s[ v5.scoatl din lanlurile voastre,ca si merge,ticdtre Tatllpe urmeie Ei. Vai, ?n ce fel de lanluri suntemlega,ti,si cine se oprestesd vedem slava Lui? O! d,aci at tlia cineva leglturile noastre, si cdut6nd, am afla pe Dumnezeulnostru! Dacl vrei si afli tainele oamenilor, si nu ai ajunsincl sI le afli de la Duhu| dac6" inlelept, le po{i afla de esti ia ei, din vorbele,din via{a si din ocArmuirea (purtarea) fieciruia. Cel cu sufletul curat si cu viala cuvioasl, cu intelepciunegr[ieste totdeaunacuvinte de a1eDuhului, si pe cAt poate, vorbeste si despre cele Dumnezeiesti, si desprecele ce sunt intru ddnsul. Iar[ cel cu inima zdrabiti"de patimi estestipAnit de ele, si atunci cdnd vorbeste.Chiar daci vorbestedesprelucruri duhovnicesti, el vorbestecu patirn6, ca s{ iasf, pe nedreptbiruitor. Pe unul ca cel acesta, curat il sinrte,numai cdndii iesein cale si infeleptul ii miroaseduhoarea. Cel ce petrece cu cuvdntiri desartesi in rd.spdndirecu sufletul si trupul, preacurveste;si cei ce il incuviinteazi si se 204

indeletniceste cu aceleasi,este necurat; iar cel ce ia parte ia aceleasi, impreundcu e1,esteslujitor a1idolilor. Iubirea c[tre cei rnai tineri estecurvie ur0ti inaintea 1uiDumnezeu.Nu i se poate gisi leac unuia ca acestuia,?ns5. ce pe to{i, fdri deosebireii cel iubeste cu mild, acela a ajuns ia desdvdrsire.Cflnd un tdndr urmeazi pe unul mai tAnIr, estepricinl dejale si de plnns pentru cei cu dreaptb. socoteal[.Iar[ bitrdnul, careurmeazi pe cel tOndr, este atins de-o patiml gi mai r[u mirositoare decAta tinerilor; chiar dac[ le vorbestedesprevirru$, dar inima lui esterlniti. Un tdnd.rsmerit cu cugetul si curat cu inima, care se linisteste, si se d6sparte de to,ti oamenii, fIrI rdvnl si t5r[ mAnie, si care ia searnala sine insusi, curdnd pricepe patimile unui bitrin leneg. Sub nici un cuvdnt si nu petreci cu un bdtrdn, care cautl la v6rst[ (nu-i e totuna de esti tdnlr sau betran) gi mai bine depdrteaz[-tede el. Vai de cei lenesi, care-;i hrinesc propriile 1or patimi, ascunzdndu-se sub chipul cel curat! Iar cel ce a inclrunlit in g0nduri cwate, Ar infr0narea limbii, si in r0nduialL, acela,in via{a aceasta,se desflteazil de roada cunostinlii, iar dup[ iesirea lui din trupul acestqva primi Slavalui Dumnezeu.Nimic nu rlceste focul insuflat de la Duhul Sfdnt in inima cllugdrului, ca sd-i sfinleascl sufletul,in mdsurain care-l rbcesestatulimpreun[ cu ai1ii,multi vorbire, ?ntAlnirea allii si apropierea aItji, fiard cu de de cazul cind e vorba de fii ai tainelor lui Dumnezeu. C[ci o intAlnire cu astfel de oameni, trezeste sufletul la via\d,, dezrldlcineazd.patimlle si gAndurilecele rele le potoleste,mai mult decd.t orice virrub. Afar1 de acestia,si nu ai prieteni,nici sl nu te destiinuiesticuiv4 ca nu cumva sufletuls51isepoticneascl gi s[ iesi din caleaDomnului. Fi sb sporeasc6 inirna ta acea in dragoste,carete face una si te ?mpreuneaz| Dumnezeu,ca nu cu cumva s[ te robeascl dragosteade lume, care se incepe si se

205

sfAr;eqtecu striciciunea. CAnddoi nevoitori vieluiesc ;i petrec de impreuni, am6ndoiseirnbogl1esc tainele lui Dumnezeu;cAnd insl iubim pe cei trdndavi si lenesi, ne deprindem sl mAnclm flrd sag ;i ne pierdem mlsur4 in r[spdndirea, pe care o pricinuim i unii altora.Unuia ca acesta separ bucatelerele, cdndle m[ndnci slngur flr[ tovarlsui lui. Si zice: Vai de cel ce igi mlndncl singur pAinea,cI n-are nici o plicere de ea! Acegtia se invitl unii pe alfii la ospele gi i;i rlsptltesc ei intre ei, ca cei luali cu platl (neimili). Fugi, frate, de cei ce au astfel de obiceiuri, si nici de cum s[ nu sezi cu ei'la masd, chiar dacl !i-ar fi foame. C6, spurcati e masa lor gi dracii ii slujesc pe ei. Prietenii Mirelui Hristos, nu gusti din asabucate. Cel ce umbli pe la ospefeeste?n slujba dracului curviei si pingdre;te sufletul celui smerit.O pdine slracl de pe masaunui om curat, cur[leste de toati patima sufletului celui ce o mln0ncl. Mireasmameseicelui lacom estebe\ugul de bucate ;i de dulceluri. Iar cel nebun si nepriceput setrage clffe aceamas[, ca un cdine spre mlcelirie. Iar[ masacelui ce se roag[ neincetat,mai dulce este decdt mireasma moscului si a mirului' O astfel de masi doresteiubitorul de Dumnezeu,ca pe o nepreluitd comoar6. De la masa celor ce postescgi privegheazh,1i se ostenesc in Domnul, primeste leac pentru via\ata gi dqteapti din moarte sufletul tiu. Cd Iubitul ;ade impreuni cu ei, in mijlocul ior, sfinlindu-i si prefaceamarulr[ut[1ii lor in dulcealaLui nespus6. IatI slujitorii Lui cei duhovnicegti;i cerestiii umbresc pe ei si sfintele lor bucate. Stiu eu pe unul din fra1i, careavlzut acestea in ochii lui. Ferice de cel ce si-a tocit gustul de orice dezmierdare, care l-ar putea despirtj de Ziditorul s[u. Ferice de cel ce se hrinegte cu pdineacea pogor6ti din ceruri, carea dat via{I lumiiFerice de cel ce a vizut in cdmpul lui, Izvorul vielii, care din mill a pdrisit sdnul Tat6lui, si spre acei Izvor gi-a alintit privirea. C[ ori de cdte ori va bea din acel izvor, inima lui se va veseli si 206

va inflori si va fi vesel si bucuros. Cine vede in hrana sa pe Domnui siu, se furiqeazl;i seimpirtdsegtesingur cu El, si nu se amesieci cu cei nevrednici, ca sI nu se implrt[seasc[ cu ei de hran6, si astfel sl se goleascl de strllucirea Domnului. Iari cine in are venin de moarte amestecat hranalui, nu poate s-o m[nAnce impreun[ cu prietenii lui. Lup m0ncltor de cu plicere, decAt morticiuni esteacela,careieagi prieteniaprin pdntecelesIu. CAt esti de nesilios, nebunule, de wei s[-!i umpli pdntecele din micarea celor negrijulii pentru mtntuire, de la care !i se umple este sufletul de toatl patima. Aceste pireri (piu;kea de aceasta), de ajuns celor ce pot s[-gi infr0neze pdntecele. inimile Mireasma celor ce postescestedulce si veselegte di peste socotitorilor, cand o intdlnesc; cdnd insl mirosul acesta il vreun lacom, pe acesta apuci frica 9i se face luntre si punte, s[ nu steala mas[ cu cei ce Postesc. Vialain infrdnare estepl6cuti lui Dumnezeu, si vecin[tatea ei esteneplIcut[ celui agonisitor de avulie. Tlcerea estein mare cinste la llristos. ApropiereaLui insl nu e dulce penffu cei robili de draci cu jocuri si cu rispfindire. Cine nu iubestepe cel smerit str[ini de lucrarea ;i blind? doar cei trufa;i Eiclevetitori, caresunt unui asfel de om.

unui sfint) Povestirea unui sfAnt (Povestea

Mi-a povestit unul din cei care au experienli in astfel de nevoinfe: in zilele in care sunt cu cineva,mlndnc trei saupatru posmagi pe zi, iar dacl mi siiesc sl mi rog, mintea mea nu are indrimeall si se apropie de Dumnezeu,nici nu pot sd mi uit la El. cand insi m5 depdrtezde oameni gi petrec in neturburare, abia de pot m6nca,in prima zi, un posmagsi jumltate; iar a doua

247

zi abta de pot m0nca unul singur. Lafi, cAnd mintea mea se statomiceste liniste,m5 silescsdmdnAncunul intreg si nu pot. pe Insdminteameandrncetat indrlznestesdvorbeasc6 Dumnezeu, cu flri ca s-o silesc.Si strllucirea lui Dumnezeumereu str[luceste peste mine, indemn0ndu-mI si vid frumusetea luminii dumnezeiestigi s[ mI veselescde ea. Si dacdin wemea, cAnd md linistesc. se int6rnpii sd vind cineva si sd stea de vorbi cu mine, micar un ceas,nu pot sl nu mdn6ncmai mult, si nu calc pravila, si mi se tr0nddvestemintea si nu se mai vede lumina aceea.Iat[, fralilor, vedeli c6t este de frumoasi si folositoare ribdarea in singuritate si cdt6puteredi ea celor ce senevoiescsi cAt de mult ie usureaz[nevoinfa-Ferice de cel ce sufer[ in liniste si isi min6ncd singur p0inea,pentru ci el st[ mereude vorbl cu Dumnezeu, Cd Lui I secuvine slava si stipdnire4 acum si pilrurea si in vecii vecilor. AMIN.

XLfV.

DESPRE SrrryrJBr Sr DESPKE TSPTTD

Simlurile curatesi concentrateaduc pace sufletului si nul las[ s[ experiezelucrurile. Cdnd sufletul nu are simlirealucrwilor, el biruie iirdde luptl. Iar dacl omul nu ia searna las[ rnomeala gi si inffe intr-insul silit va fi s5lupte. Atunci seturbur[ curilia lui original6, care este roarte simplit si asemindtoaie sie-si. Mare parte din oarneni,ba aproapetoatl lumea iese rlin rdnduiala cea fireasci si curati, De aceeacei din lume si cei inv[lui1i in cele iumesti, nu pot si-si curele mintea (si ajungi la curf,tia mintii), fiindcl au multi cunostinti a r[utltii. Pu]ini sunt aceia, care se pot ?ntoarce la vechea curdlie a min{ii. De aceeafiecare om

208

trebuie si-si pizeascd temeinic simlurile si mintea ferindu-le totdeaunade momealL. CiLe nevoie de mult[ priveghere, de pazi si fereail. Se cuvine si avem cdt mai multi simplitate. Firea omeneascb, nevoie de fricd, pentru ca s[ nu treaci marginile ascultirii arc de Dumnezeu. dragostea Dumnezeufacepe om si doreascl Iar de lucrareavirtulilor, si omul esterdnit prin dragostespre lucrarea binelui. Cunogtin{a duhovniceascl urmeazl din fire, dupi.lucrarea virtufilor. AmAndurora le premerg ins[ frica si dragostea,iar dragosteifr estepremerg[toarefrica. Oricine zice cu obrlznicie, ci putem ajunge la lucrarea celor din urm6; plnd a nu le fi implinit pe ceie dintni, isi punetemeliade pierzaresufletului slu. Clci aceasta estecaleaDomnului: fiindci cele din urm[ se nasc din cele dintdi. S[ nu dai dragostea de fratele tiu ?n schimb pentru dragosteade weun lucru. Cdci fratele t6u are ascunsinluntrul sdu,pe cel mai cinstit decattoate.Leapildil-tede cele mici, ca s[ afli pe cele de cinste. Fii ca un mort in viala acesta,si vei trii dupf,moarte. Obisnuieste-tesi mori in lupte, si s[ nu trflie;ti tn trAndlvie. CIci nu numai aceia sunt Mucenici, care au murit pentru credinla in Hristos, ci si aceeacare mor pentru pLztea poruncilor lui Hristos"Nu fii nebun,c6nd ceri ceva ca nu cumva sI faci pe Dumnezeude ocardprin micimea cunoasteriitale. Fii inlelept in ruglciunile tale, si te vei invrednici de Slavd. Cere lucruri de cinste de la Cel f[rd pisml, si vei primi si cinsteade ia El, pentruvoia ta ceainleleapt[ - Solomon a cerutinleiepciune si a primit impreund cu ea, si puterea plm0nteasc[: fiindcd a cerut inlelepciune ca un ?ntelept,adicd, cerut-o de la Marele a impdrat. Etriseide doui ori a cerut darul duhului, pe care-l avea inv[!6torul s5u, si nici de cum nu i-a fost ascultatdcererea.Cine cere de la Impiratul daruri de nimic, ii face cinstea de ocarl.
C-da43 coalal4

209

Inael a cerut lucruri de nimic, si si-a atrasmdnia lui ,,C[ci nu s-au mai uimit de lucrurile lui Dumnezeu,de minunile lui cele infricosate,ci au cerut cu ce s[-si saturepoftelep0nteceluiSsatm 76, 33). ,,Fiind incl cu mdncareain guri, i-a lovit urgia lui Dumnezeu". inalli c[tre Dumnezeu cereri, vrednice ds Slava Lui, (potrivite cu Slava Lui); ca s[ fie wednicia ta mare inaintea Lui si s6 sebucure El de tine. Cdci precumcineva, daci cere de la impdratul pulin gunoi, nu numai pe sine senecinsteste, printro cerereat6t de umi16,fiindc[ s-a aritlt nestiutorfoarte, cil face gi pe impiratul de ocari prin cererealui; tot asa face si cei ce lucruri pimdntegti cere de la Dumnezeuin cererilesale.c[ci iatd, Ingerii si Arhanghelii, care sunt mai marii la curteaimpiratului, privesc spretine c6nd te rogi, ca si vadl ce ceri tu de la Stipdnul lor, si tare mult se veselesc, cAndvid ciplm6ntul uit[ de timp ;i care cele ceresti. Si iar[si se mdhnescingerii cind cineva lasi cele ceresti,si-si cere gunoiul slu. Nu cerede la Dumnezeu lucruri, pe care seingrijeste sdni le dea, si nu numai acelora,care sunt ai SIi, pe care ii iubeste,si ci celor ce nu-L cunosc pe El. Cdci zice (Mat. 6, 7): ,J.{u fi1i ca plgdnii careb0rfescin ruglciunile lor. CEcicele trupesti,plganii le cer", zice Domnul (Mat. 6, 31). ,,Voi insi nu vi ingrijili de ce veti m0ncasauce ve$ bea saueu ce v[ veti imbrica- CIci stie Tatil vostru, c[ avefi nevoie de acestea".Fiul nu mai cere de la tatll s[u p6ine, ci cere alte lucruri mai mari si mai inalte din casa Tatilui siu. Clci pentru neputinla minlii omenesti ne-a poruncit Domnul si cerem pdinea cea de toate zilele. Cici ixi a poruncit ceior desivargili in cunogtinli gi sdn[tosila sufler:(Mat. 6,28):,,Nu vi ingrijili de hrani si de irnbrlclminte". $i: (Mat. 6,33) ,,CL dasl"de dobitoacelenecuvflntltoaresi de pis[ri, ba si de cele neinsufletite are grij[ (Durirnezetr), oare nu cu mult mai mult de noi? Ci ciutafi mai intdi impnr[,tia lui Dumnezeu si dreptateaLui, si toate acestease vor ad[uga vou[". 21A

De vei cere weun lucru de la Dumnezeu, si El multi weme nu te va asculta,nu fii mflhnil C[ci nu e$titu mai inlelept decOt Dumnezeu. Iar aceasta!i se intAmpld !ie, sau fiindcl nu esti vrednic si dobdndesticele cerute, sau cI sunt clile inimii tale altfei, decdt i1i este cererea,sau ci nu esti inci in misurd de a primi darul, pe care-l ceri. Fiindci nu se cuvine si ne ridic[m, inainte de wemea potrivit[, la mlsuri prea mari, ca nu cumva darul lui Dumnezeu, pe care l-am primit prea curAnd, s[ se zlddmiceasc6.Cdciorice lucru primit prea usor, degrabl ;i piere. pe $i orice lucru, pe care il afl[m cu mult6 zdrobire de inimd, acelail qi pdzim cu sffdsnicie. inseteazl pentru Hristos, ca si te imbete El de dragpostea si Lui. inchide-1iochii, ca si nu vad[ veseliavielii acesteia, te va pacea Lui in inima ta. invrednici Dumnezeu s[ domneasci infr6neaz6-te de la lucrurile, pe care le vdd ochii tli, ca si te de ?nvrednicesti bucuria ceaduhovniceasci.DacI fapteletale nu sunt pldcute lui Dumnezeu,s6 nu-I ceri nici S1av6,ca s[ nu fri ispititor de Dumnezeu. Ruglciunea ta trebuie sI fie pe misurd vielii tale. Cici nu poate,legat fiind in cgle plmOnteqti,s[ caute cineva cele ceresti. Si cine seindeletnicestecu cele lumesti, nu Cici prin fapte aratl omul, ce fel poate cere cele dumnezeiegti. dorinte are. fi omul stiruiegtein rug[ciune, pentru acelelucruri de prin care ?;i arati dorinfa lui. Cel doritor de lucruri mdrele,nu se indeletdce ste cu mlrun,t\uri. Fii liber, chiar in languriletrupului gi arat6-$ libertateata ca prin faptul c6 te supui lui Hristos. Fii inlelept in b16nde1e, si tn nu te taii furat. indrdge$tesmerenia toate faptele tale, ca sd fii neinlelese,care se afli totdeauna?nafarl izbdvitdin cursele cele de cirarea smereniei. S[ nu te lepezi de necazuri, fiindcfl prin ele ajungi la cunostinla adevirului. Si sI nu te temi de ispite, cici prin ele afli cinstea-Roagi-te s6nu vie asuprata ispite sufletesti, iarl pentru cele trupesti, gltegte-tedin toali putereata. C[ci f[rl de ele nu te poli apropia de Dumnezeu. Fiindcl in ele zace

211

odihna dumnezeiasci!Cine filge de ispite, fuge de virt'te; dar nu vorbesc despreispita poftelor (prin pofte) ci despreispita prin necazui. intrebare: Dar ce potrivire este intre cuvintele: ,Rugati-vi ca sf, nu cddeli in ispiti" si ,,siliti-v6 si intrali prin usa cea strdmti" (Mat. 26, 41)? sau intre acestea:,,Si nu v6 temeli de cei ce omoari trupul" (Luca 73,24) si: ,,Cine_si va pierde sufletul pentru mine, acela il va afla pe el., (Mat. 10, 28). Si cum se face c[ pestetot ne indeamn[ Domnul, spre ispite, si numai aici ne-a poruncit: ,,Rugati-v6 s[ nu cddeli in ispite?" cdci ce virtute se infiptuieste firi necazuri si flrl ispite? Sau ce ispitd estemai mare,decAtaceea, a sepierdepe de sine, si tocmai in aceasta ne-aporuncit Domnul s[ cidem, pentru El! Cici zice: ,,Cinenu-si ia crucea,ca s[-IVi ufineze Mie, nu estevrednic Mie (Mat. 10, 38). Deci cum se poateca El, carein toatd trv[16tura Sa, ne-a poruncit s[ intrlrn in ispite, aici a poruncit: ,,rugati-vI sd nu cideli ?n ispite?.,C[ci tot El zice: ,"h^in multe necazuri trebuie s[ intratj ar imp[rr{ia cerurilor (Ioan 16, 33). Si: ,,in lume veli avea necazuri, si prin rEbdarealor, cdstigali-vd sufletele voastre" (Luca 21, 19). O! Cat de subtilS. estecaleaArv[tlturilor Tale Doamne! Si departe de ea std cel ce citeste cu nepriceperegi necunostin{i.. cand fiii lui zavedei si maica lor au dorit sd saddimpreundcu Tine in impirl1ie, atunci Le-ai spuslor: ,futeti sl be]i paharul, pe care-l voi bea Eu, gi botezul,cu care Mi voi botezaEu, sI vi botezati?"(Mat. 20, 22). Si cum ne poruncesti aici, StIpdne, sa ne ruglrn ca s[ nu cf,demin ispite, si ?n ce fel de ispite ne poruncesti si nu cidem? Rispuns: Roagi-te, ziceDomnul, sdnu fii ispititin credinla ta. Roagi-te, s[ nu cazi ?nispit[ prin plrerea minlii tale impreunl

zlz

cu dracul huiirii si al trufiei. Roagl-te, ca nu cumva si intri cu ingiduinqa lui Dumnezeu,in ispita cea viditl a dracilor, prin g0ndurile cele rele, pe care le-ai cugetat in mintea ta, si d.in pricina clrora a si ?ngiduit Dumnezeu, sI fii ispitit. Roag[-te sI nu se indep[rteze de tine tngerul in{elepciunii tale (ingerul t5u cel inlelept), ca si nu seiste impotriva ta rlzboiul cel infl[cIrat al p[catului, si s[ te afli departede el. Roagi-te s6nu intri in ispit[ prin alAlarea cuivaimpotriva aitui4 sauin ispitaindoielii sufletului Eia ?ndoielii,prin caresufletul estesilit s[ duc[ lupte gi rnai mari. ins[ ispitele trupului, glteqte-te drn tot sufletul si le prirnesti, si scufund[-te in ele cu toate mldulareie taie, si umple-li ochii tdi de lacrimi, ca s[ nu se deplrteze de tine plzitorul tiu. CI purtarea de grijn a lui Dumnezeunu se arati si nu poli cistigaindrrazneald' fa1[ de Dumnezeu, nici nu poli invila inlelepciunea Duhului, daci nu rabzi ispitele.Clci pdnl a nu fi ispitili, ca niste striini ne rugim lui Dumnezeu.DupI ce am fost ispitili, din dragostecatre Dumnezeu, si neclintiti, am rdmas, atunci Dumnezeu ne este oarecumdatornic, si suntemsocotiti de El ca niste prieteni buni. C[ci pentru sfdnti voia Lui am, b[tut rdzboi cu wijmasul si l-am biruit pe el. Iat[ ce Atseamnl cuvintele acelea:,,Rugati-v[sd nu clde1i in ispit6". Ihrlgi zic: rcagil-te sd nu intri in ispita infricosati a ucigasului, din pricina trufiei tale, ci din pricini, c[ iubesti pe Dumnezeu.Pentruca puterealui Dumnezeusi lucrezeimpreunf, cu tine, gi prin tine si infrAngi pe w[jmasii Lui. Roag[-te s[ nu fii ispitit in felul acestadin pricina gOndurilor si a faptelor tale ta rele, ci s[-1i fie pus[ la incercaredragostea chtreDumnezeusi pentru ca putereaLui s[ se preamireascdprin ribdarea ta. Cd" Lui I se cuvine slavasi sfipnnirea in veci. AMIN.

2r3

K,V. I'trL()STIVIREA STAPANULUI, FENTKU

CABE S.A POGORAT DIN iNrurNqNN )

IIIARIRII LUI, LA NEPI.NINTA

OA]ITENII.,oR.$I DESPRE ISPITE.

Si iari.gi,daci vei lua aminte,vei intelegeci Domnui nostru, prin purtarea Lui de grija gi prin mila Lui, si dupl misura darului Siu, ne-a poruncit si ne rugim si cu privire la ispitele cele trupesti. C[ci gtiind El, ci firea noastr[ esteneputincioas[, fiind alcdtuiti din lardn1 si supusl putreziciunii trupului, si cd nu poate sI se impoffiveascl ispitelor, care o ?nconjoari, si cade din Adevir, ;i o ia la fugl, biruiti fiind de necazuri,ne-a poruncit s5. ne rugim, ca sI nu cldem pe neasteptatein ispite infricosate, dacl 9i f[ri eie putem fi bine p15cu1i Dumnezeu. insl dac6 lui Omul cade pe neasteptate ispite infricosate, pentru c[ tinde in spreprea mare virtute, el nu poate si desiv6rseasc[aceavirtute, daci nu are rdbdare?n ispite. Nu trebuie sI ne prefacem, nici fagl de noi insine, nici fa{i de allii. Nu trebuie si plrisim lucrul cel bun si cinstit, in care este?nchisl viata sufletului, ca intr-o vistierie, si sI pretextim ba una, ba alta, inilgAnd lenea la ffeapta de dogmL Adic[, s[ ne rug6m, sd nu c[dem in ispitl. Cdci despreunii ca acestias-azis c6, desi indeplinescporuncq in ascunsplcituiesc. Deci dacdi se int0mpl6 cuiva s[ fie ispitit, si si-l sileasci cineva si calceweuna din acesteporunci ale mele, adic[ s[ pdriseasci ?ntelepciunea, sausI se lepedede cinul cllugiresc, sau s[ se lepedede credinqi, sau sd renunte la lupta pentru Hristos, sau si calce vreuna din poruncile Lui, si dacl el seinfricosearzil nu se impotriveste cu si blrbl1ie ispitelor, atunci el cade din adevdr. 214

Deci si nu trecem cu vedereasi din toatd putereanoastrl, dlm tr seama Dumnezeu, si in numele iui lrupul gi sufletul s6-1 Domnului sI incepem lupta cu ispitele. $i El, Cel ce a mdntuit, Egiptului, pe Iosif, si l-a dat pildi'si chip de inlelepciune; T 1*u Cel ce apFnit pe Daniil nevit[mat in groapaleilor si pe cei trei tineri in cuptorul cu foc; Cel ce apdzitpe Ieremia in groapa cu noroi si l-a mantuit diruindu-l cu mil6 in tabira Ghadeenilor;cel ce a scosdin temnili pe Petru,deschinz6ndu-se usile si a mAntuit pe Pavel din sinagogajidovilor; si, ca s[ scurtezvorba; Cel ce pururea,in tot locul si oriunde esteimpreunb cu robii Si.i, si isi aratiing-in;ii putereasi biruinfa Sa gi prin minuni multe ii feregie pe ei, si le amtdlor mAntuireaLui in toate necazurile 1or,tot El s[ ne intireasci si si ne mantuiascdpe noi in mijlocul varurilor, carene inconjoard.AMIN. Deci si avem in suflete rdvna aceeaimpotriva dracilor si a celor rAnduili de draci, pe careau avut-o Macabeii, Sfintii proroci, Apostolii, Martirii, Cuviosii, gi Dreplii. Cici ei au alcituit legile dumnezeiestisi poruncile Duhului, in locuri infricosate si ?n ispitele cele mai cumplite si au lepidat lumea si trupul si au rf,rnas,si nu s-au dat bltuli, in primejdiile, care le inconjuraserl sufletele,impreun[ cu trupwile, ci cu bdrb{ie au biruit. Si numele lor s-au scris in cdrlile viefii, pdni la venirea lui lkistos. Si invdlitura lor este pinitl,prin poruncalui Dumnezeu,ca noi i[ ne ?nvilim si s[ ne intirim prin ea, precum mrrturiseste fericitur Apostol Rom. 15. 14). Si s[ ne inteleplim si si deprindemclile lui Dumnezeu, si sd.avem sub ochi pcvestirea vielii lor, ca pe nistemodele?nsuflelitesi vii, si si luim chipul lor, si s[ umbllm in caieaior si sr ne aseminbrncu ei. cOt sunt de dulci cuvintele dumnezeiesti,pentru sufletui prea ?n1elept.Ca o hrani care incdlzegte fupul. si povestirile desprecei drepli le doregte urechea celorblf,nzi, precum rdsadulin curdndsddit dorestesd fie mereu udat.

215

Asadar,iubite, sd aibi ?n minte purtareade griji a lui Dumnezeu, carege cu de a.i, lngri_je;te noi dL la inceputJ pane si careesteo datorie bun6ochiiortdi celorneputinciosi. o si porneneste tot ceasul..Chibzuieste in si poarti aegriia, ;i Oeprin_ de-tecu ele, ca si poli s6-ti aduci'aminte sunetit ai oe in marefia cinstei Dumnezeu, sufletul s[-siafleviatavesnici lui si tdu ln Hristos Domnul nostru. c[ El s-a fdcur mijlocitor intre Dumnezeu oarneni, unul careestesi Dumne-zeu orn, si si ca si cetetre ingerestinu pot sr se apropiede srava, careinconioari tronul larlii Lui, si pentrunoi s-a ardtatinlume,cu chip serac prorocului qi smerit, dupi spusa Isaia:,,L-amv6zut Ei, si nu pe aveafrumusele chipulLui" (trs.tr3,2). Er, care eite nevizut de toatr zidkea,S-aimbrrcarin trup, gi a implinit ceierOnduite sprerndntuirea tuturorneamurilor, celorcares-au curl1itprintrinsui.ci Lui I secuvineslavasi purerea veciiveciloi.ivll.r. in

XLVI. DESPRE CHIPIJL DIFEKITDLOR ISPITE.

CARE AJI.JNGEFIfl PE CARE LE SUFERIM PENTKU ADEVAK, SI DDSPKE TKEPTELE DN VIETI.JINE PRIN CARE TKECE OMIJL
CEL RATIONAL.
Virtu!ile seurmeaziunape alta(semostenesc pe alta), una pentru ca sd nu fie caleavirtulii plictisitoaresi grea,ci sd se lucreseele in buni randuial[, si astfersi ne fie drag sr facem 21 6

sr cAT DE DqLcI SIJNT ACELEA, lN

fapte bune pentru Cel bun, chiar dacd.suntgreu de f6cut. C[ nu poateajungela neaveredec0tcei ce s-a plecat si s-apregdtit sI sufereispitele cu bucurie. si nu poatesuferi ispiiele, dec6Icel ce s-a-incredingat, ciresteceva mai inalt decatodihna ceatrupeascd, in locul necazurilor?cu care s-a pregrtit s[ prirneascr pirtlsie. oricine s-a pregltit pentru niarr"re, mai int6i ?ncepesi ,Agadar, iubeasci necazurilesi apoi ii vine gdndul si fie si.racde ceie are lumii acesteia.si oricine se upropie de necazuri, mai intdi este int6'rit de credinli, si apoi ; rilp; de necazuri. cer ce se lipestede lucrurile cele materialesi nu se va desfacede lucrarea simlurilor, adicd de viz gi de auz,arepricind ?ndoitl de necazuri, gi va ajunge de doul ori nenorocit si necrjit. Iarr mai aresce folos avem, dacdnelipim de lucrurilecele siinlite, gi prin ,i*1*" ne desf[tdm cu ele? clci prin simfuri, pdtimim aclteasr patimi, pe care ie prtimearn mai arainte cu (prin) lucm. Fiindci u*irrto"u obignuilii cu patimiie, nu s-a depirtaf de *itrt". clci dacl purririle patimilor in gand sunt in staresr chinuiasci pe om, chiar dacl nu le implinim cu lucrul, ce si zic atunci despreimpreunarea gOndului fapta?Buni estedeci depirtarea(retragerei;, cu dr mare ajutor. cici ea imbr0nzeste cu vitejie gaiau"itl, "d"i.r, ne di gulerg pentru vieluire si ?nvali pe om s6 aibi multd rlbdare, in ispitelecare trebuie s6-i vinI. Sd nu ceri sfat de la cineva) carenu vietuieste ca tine, oric0t ar fi acela de inlelept. ci mai bine aratd-ti gandurile tale unui om simplu, dar incercat?nlucrurile acestea, decdtceiui care vorbeste cu intelepciune din cercetare si nu din prlanie (din experienlalucrurilor). $i ce esteexperienla?A avei experienfi nu insemneaad sdte duci si si cerceteziweun lucru,.frri s[ ai in tine_ cunostinli de el ci sd simli prin arcercarecu fapta, dac[ este acei lucru de folos sau este sprepagubi, si sd zdbovestiin acel lucru. c[ de multe ori un iucru estep[gubitor, iar inlluntrur lui il gisesti plin de folos. si tot asa se poate intampia si pe dos. Adic5, un lucru adeseori pare a fi de folos, dar pe dinliuntru este

217

iar5gi,unii oamenisuflr pagub[, pnn plin de pdgubire.De aceea, lucruri care sunt in aparenfi folositoare. Si in iucrurile acestea nici mlrturisirea cunostinlii nu esteadevlrati. Deci ia-l pe acela de sfetnic, care stie s[ puie la incercare prin ribdare, lucrurile socotinlii. De aceea,nu tot omul estevrednic de credinli, cdnd dd sfaturi, ci numai cela, caremai int0i a ;tiut s[ se ocdrmuiasc[ pe sine, chiar daci a fost slobod si nu setemenici de defiimare, nici de clevL.re. Cdnd vei da de pace fdr[ turburare in ca]eata" atunci temepe te. C[ci stai departede cdrareacea dreapt6, care calci picioarele ostenitoire ale Sfin1ilor. Cu cdt ?nainteziin calea care duce la si Cetateaimpdrlteascl cu cAtte apropii de cetatealui Dumnezeu, te fie lie semn aceasta: vor int6mpina si ispite puternice.Si s[-!i cu cit te apropii de Dumnezeu, si cu clt sporesti, cu atdt se miresc ispiteleimpotriva ta. Asadar,cind in c[litoria ta, simli in sufletul tiu ispite felurite, mai tari, afll ci in clipele acelea intr-adevlr sufletul tiu a primit o treaptl mai inalti, in ascuns,si peste stareala care era, i s-a ad[ugat lui un Har nou. CIci pe mlsura Harului, dI Dumnezeusi necazulispitelor in suflet.Si nu sunt ispite de felul acelorq in care Dumnezeuduce pe unii, ispite lumesti, care si puni fr0u rdut4lii, si lucrlrii pe fa{i; sI nu te gdndegtiaici nici latulburlrile ffupesti, ci la ispiteie pe carele au ciluglrii in linigtea lor, si desprecare vom vorbi in chip deosebit. esteneputincios, si nu poate sI biruiasci ispitele Iar dacd"sufletul cele mari, gi seroagi si nu fie ispitit, 9i fl asculti pe el Dumnezeu, apoi si gtii cu tot dinadinsul,cI in misura in carenu poateprimi misuri nu poateprimi nici Harul. C[ nu dl ispitele,tot in aceeasi Dumnezeu Har mare, fbri ispiti mare. Ci Harurile suntm[surate de Dumnezeu, dupl ispite. pe'm[sura inlelepciunii Lui, celei necuprinsede nici o tlpturi. Deci din necazurilecele grele, care 1i se intAmpld 1ie, prin purtarea de griji a lui Dumnezeu, poli pricepe c6ti cinste a primit sufletul t5u de la M[rimea Lui; clci pe mdsuraintristirii este si m0ngOiere. 218

intrebare: Deci,ceeste ?rtOi, mai ispita,gipeurmdHarul? Saumai intAiesteHarul,si apoi,in urmaiui, ispitat Rispuns: Nu vine ispita,dac6sufletulnu primegte mai intni.un sporpestemdsura si Duhul Daruiui,pe carel_a lui, p.T*"t ispitireiDomnului i"i Fq. Si stdmlrruriedeipreacesrea sr la rel rspltele Apostolilor. ei n-aufostl5sa1i fie adusi cr si ?n ispite,pAni n-auprimit peMAngiietorul. celorce uup*i C6 cei buni li se cuvines[ suferesi ispiteiecerormai buni; "" ca necazurile vin dup[ ce s-aufrcut buni.Asa i-a bineplicutlui lor Dumnezeu, celuipreainlelept fac[ intru toate. desilucruri]e sr Si stauat4 adici Haruleste inaintea ispitelor, totusi,'pentru punerea la incercare libert[1ii, simlireaispiteloro ia inainteasimtirii a Harului.C[ niciodatd cineva priiepeHarul,pdnl cenu g;;;; nu O.in in lsniJe..A;ag*,Haruleste *i"te inaintedL ispite,dar"nu_l simfm indati' Deci,in vremea ispiteror acestor4 trebuie simlim s[ dour sentimente carese bat cap ?ncap adici bucuriesi fricd. Bucurie,fiindci ne afl[m pe caleaceadeschiside toli ,fin,tii, ,i mai alesde cel ce dr_via{r tuturor.Si caleaaceasta,.*utJprin cunoasterea ispitelor. fricr trebuiesi avem, Iari canu cumvadin pricina trufiei, si fim ispitili in acestfer. Dar cei smeriti sunt ?n1elep1i1i Dumnezgu, s[ poat6deosebi ,"nougti de ca gi ispiti estedin rodurmdndriei, careispirdeste paknn'o#"*, si b oin dragoste. sd deosebesc Ca ispitele care vin ?n sporireasi in ctesterea vieluirii ceieibune,de acele ispite,caresnntinglduite, canistepedepse pentrumdndria inimii.

ISPITELECELORIUBITI DE DUMI\EZEU ADICA ALE cpI,cin sMERITI. ,

Ispitele care vin din varga cea duhovniceasci, ca s[ exercite si sr incerce sufletul sprepropisirea sporur sufletesccu care 9i sufletul se lupti, sunt acestea:trAndivia, greutatea ffupuiui,

2r9

oboseal4sl5bireamidulareloq 1ene4 inviluirea (turburarea minlii), pdrerea trupul esteslab,incetarea ci nidejdii, micar numai penffu un ceas, intunecarea gAndurilor, lipsa de ajutor din partea oamenilor,lipsa lucrurilor trebuitoare trupului, si altele,asemenga (prin) acesteispite, sufletul omului se vede plrlsit si 1or.Din lieajutorat, si inima i se zdrobestesi i se smereste.Si prin ele omul estetncercatin dorul deZidrtorul sdu, si purtdtorul de grij[ le orAnduieste acestea pe dupl putereasi spre folosul celor ce vor aveas[ le sufere.in eie sunt amestecate mOngdierea nivala, si lumina si intunericul,rlzboiul Eisprijinul, si, ca s[ nu mai lungesc vorba, str0mtorarea si r[sfi1ul. Si aceasta este semnui sporirii omului prin ajutorul lui Dumnezeu.

ISPITELE VR.AJMA$ILOR LUI DUMNEZEU, ADICA ALE CELOR TRUFASI. )

Iard ispitele, care din inglduin]a lui Dumnezeu,vin asupra nerusinalilor,a celor ce seina{i in minlile 1orAr fala bundtilii lui Dumnezeu,nedreptSlind bunitatea lui Dumnezeu,prin trufia 1or, sunt urmltoarele: ispitele cele vddite ale dracilor, care intrec hotareleputerii sufletului, iipsa puterii de inlelepciune pe careo au; simtirea ascutitl a cugetelor de curvie, care este ?ng[duit5 impotriva 1or,pentru ca sI se smereascl?nillarea lor; mAniacea iute; dorinfa de a-si aducela indeplinire voia proprie; mustrarea in cuvinte, cewt4 dispregul.inimii(din iniml); des[vdrsirearitlcire a min{ii; hule impotriva numelui lui Dumnezeu;g0nduri nebune, carete fac sI rfu| cdndar ftebui si plAngi; def[imarea din partea oamenilor;pierdereacinstei lor; a fi rusinat si batjocorit de draci in multe feluri, pe fa1[ si in ascuns;dorul de a te amestecacu lumea si de a te intoarce la ea; vorbitul si bArfitul nebunesc,la

fiecarepas;a glsi Ar sinemereuprorocii mincinoase noi; a frgadui multe pesteputeriletale.'si acestea suntispitelesufletesti. Iar6 printre cele trupesti, li se ?rtamplr lor intampldri dureroase, carese impletescmereu,de nu semai pot cu dezlega; se intOlnesccu oameni rdi, fird de Dumnezru; ,ud in mOinile unor oameni,care-ichinuiesc;inima 10rsepomegte s5batdmereu, din frici nemotivatdsi neasteptatide Dumnezeu;cad adesea de pe stdnci gi de pe locuri inalre, si pdlesc si artere spre zdrobirea trupului in sfdr;it, suntripsigide orice sprijin ut rni,,'ii, p.r., lor. fi puterea dumnezeiascd, de nrdejdea credinlii si 1or. si ca sd nu iungesc vorba, toate care sunt cu neputinld si mai presus de putere, toate acestea se infIliseazi inaintea ochilor. li si roate acestea, cdte aici le-am insirat, sunt ispite de felul trufiei.' inceputul acestorase iveste in om, atunci, cAnd cineva incepe sr se socorea:c^a, inleleni in proprii sli ochi. si omul se qreface si se schimbi in rele (spre rere), pe misuri cL primeste (se ?nvoiegtecu) gOnduri de acesteade ale trufiei. o""i, Jupa felul ispitelor tale,artelegec0t'de subtiri sunt clile minlii tale. Iar daci in ispitele tale sunt amestecate unele din cele si sus-numite, atunci sd stii, ci pe cit ai mai multe ispite de acestea, pe atdt si mdndria s-a ivit intru tine.

DESPRENANNANE
Ascultl acum si alt chip de ispite. Toate imprejurd.rile ;i toaJfenecazurile, care nu au pafte de ribdare, uor- fi indoit pedepsite'cr prin r6bdare,omul leapddi primejdialmpulinarea -maici sufletului este maic[ a muncirii. Iar rdbdarea este a m0ngAierii, ;i este o putere, care se naste din inirna largl. Si aceasg putere omul n-o afla in necazuri, decdt cu rraror rrli

221

Dumnezeu, ca^rese afl[ printr-o rugdciUnestrans[ 9i prin vdrsarea de lacrimi.

Despreingustimeasufleteasci
CAndvrea Dumnezeu s[ aducl omului necazuri mai mari, d[ il lasd in mflnaingustimii sufletesti. Si aceasta na;tere in noi prin care sufletul e sugrumat, si la o putere mare de trAndlvie, care ii d[ gustul gheenii. Si apoi se ridicl asupraomului duhul iesirii din min1i, din care izvorlsc nemlsurateispite; turburalea, mbnia, hula, carteala,gdndurile derizwhtire, mutarea din loc ?n tror. loc, si altele asemenea Iar, dac[ mI intrebi, care estepricina u"esio.a, i[i rispund: lenevirea ta. Cd nu te-ai ingrijit s[ le cau]i leacul. Si leacul este unul singur, in mina clruia afll omul 9i mfingflierea penffu sufletul siu. Si care este leacul? Smerenia inimii. Si nimeni nu poate si rupl gardul acestorriut[1i, decat prin smirenie. $i fer6 smerenieriutl1ile se intiresc impotriva lui. Nu te mdnia pe mine, cdnd ili spun adevlrul. Niciodati n-ai clutat din tot sufletul smerenia Iar daci wei, vino spreea si vei vedea cum te va dezlega ea de toate rlut[1ile tale. CI pe m[sura rlbdlrii tale, 1i se dd 9i r[bdare in primejdiile tale' fi pe mlsura rlbdlrii tale, 1i se usureazd sarcinanecazurilor tale, si dobdndqti mangiierea. Pe m[sura mdngdierii ins[, creste si ta dragostea de Dumnezeu.Iar pe mlsura dragosteitale, cregte9i ta intru Duhul Sfdnt. P[rintele cel Preaindurat cdnd bucwia binevoiesresI implineascl ispitele celor ce cu adevlrat suntTii, nu le ia de la d0nsii, ci le di ribdare in ispitele lor, spre deslvflrsirea sufletelor lor. Si Hristos Dumnezeu s[ ne invredniceascl s[ ribdflm relele pentru dragosteaLui, cu inimd mu{umitoare. AMIN.

zzz

XLYil.

DESPRE FtrPTI.JL CA TRT.IPI.JL, TEFIANDU-SD DD ISPITE, SE FACE PKIETEN AL PACATULUI.

de A zis unul dintre sfinli, c[ trupul, temAndu-se ispite, se cu imprieteneste plcatul, ca s[ nu sechinuiascl gi sd nu piari din viala lui (si nu moari). Si de aceeaDuhul cel Sfdnt il sileste sI moar5.Afli, ci de nu va muri trupul, el nu va birui plcatul. Daci vrea cinevasI locuiascd el Domnul, atunciigi infrineazl trupui, in sluje;te Domnului si I serobesteprin poruncile Duhului, cele 9i scrise de Apostol gi igi pSzqte sufletul de faptele trupului, pe cu carele scrieApostolul. Trupul ins[ fiind amestecat plcatul, isi afll odihnain faptele cimii, si Duhul lui Dumnezeu nu-si aflI odihni in roadeletrupului. C[ci atunci cdnd sllbegte trupul prin post gi prin smerenie, sufletul se intiregte prin ruglciune. De obicei cdndtrupul este strtmtorat prin necazurilelinigtii prin fel gi chip, cdnd suferi lipsi gi nevoie, cdnd se aqropie de stingerea din viala lui, atunci te roagl pe tine zicdnd: ,,Ingiduie-mi pufin, s[ viefuiescm[surat; acum lin drumul drept, clci am fost incercat de rele mari". Si dacl-l sco{i din necazuri,gi-l la;i s[ rlsufle pu,tin,cici doarimpreunl cu el ai pltimit, 9i daci areparte de c0t de pulinl odihnl, atunci incepe si-qi gopteasclmomele, pAn[ c6nd te face pe tine s5.iegi din pustie (clci momelele lui sunt viclene foarte). Si ili zice lie trupul: :,putemsi vieluim cum se cade, si in apropierealumii. Ci avem foarte multl experienfi. Deci putem s[ vieluim si acolo, cum vietuim aici. Pune-mi la incercare,si, dacl nu md port, cum wei tu, atunci putem si ne intoarcem.Ciliat|nu fuge pustia de noi, dar tu s[ nu te increzi in el, oric0t s-arruga de tare, si oric6te flglduinle ar face. Fiindc[

223

nu face el, cum zice (una zice, alta face). Dupd ce i-ai dat ce !i-a cerut,te face sI te prlbusesti in cf,deri,din carenu poti, nici sf,te ridici, nici sl iesi. CAndprin ispite, caziin trAndlvie si te saturi de ispite, s[ zici sufletului tiu: ,,Sevede cAtu iadsi dorestinecuritia si viala de rusine". $i dacl gAnduli1i rdspunde:,,Dar estepf,catmare s[ te sinucizi". Atunci sI zici: ,,M[ omor pe mine, fiindci nu pot trli in necurltie. SI mor ucea, dar si nu v[d moartea cea adevdratd, sufletului meu, cdnd cade de 1a Dumnezeu. Mai a folositor imi estesi mor aici, penfru curitenie, decAtsI triiesc in lume o vial[ ticdloasi. Moartea aceastami-am ales-o de bun[ voie, pentru plcatele mele. Mi voi omori, cd,iat[,, gresit-am mult slnu-L mai supir. Dumnezeuluimeu; mi voi omort, cama;_ De ce ag dori si trliesc, departede Dumnezeu?Rlut[1i1eacestea le rabd, ca sI nu-mi uit n[dejdea cereascl. Ce-I folosestelui Dumnezeu lrecereamea pdn via\d, dacl triiesc cu ticdlosie si-L supir pe E1"? AMIN.

xt\IIII" DESPKE PRTCINELE PENTKU CAKE

DUMNEzEU ISFITELE incAourn lmrornrvA AcnLoKA, CARE'L IIJBESC

FE EL.
pe Din dragostea, care sfin1ii o aratdcltre Dumnezeu,prin careei p5timescpentruNumele Lui, cAndEl ii lasi in strdmtoare, dar nu se depirteazdde cei ce-L iubesc,inima sfinlilor cdstigi

224

indrdzneali, ca sI-L priveasci pe fa15(descoperit),gi si-L roage cu bunl nidejde. Multi puterearerugdciuneaceacu indrizneail. De aceea inglduie Dumnezeu s[ fie Sfinlii Lui ispitili prin toate iarisi gi iar{i sprijinul Lui, si s[ vadd cdt necazurilesi si ?ncerce de mare estepurtareaLui de grijl cltre d0nsii, fiindci ei c0stig[, prin ispite, inlelepciune. Ca nu cumva sllbindule mintea, sI se lipseascdde p6rlile iscusintei; si-gi cdstige cunostinla tuturor lucrurilor, prin dovezi (probe), ca sI nu fie batjocorili de draci. Clci dacl Dumnezeu i-ar fi frrvilat pe sfrnli numai cu binele, atunci ei n-ar avea qi experienla contrard, si in rizboaie ar fi dezarmali. Si daci zicem c[ Dumnezeu ?nva1ipe sfinli, flri ca ei s[ ii stie, astainseamnl cI El vrea s[ fie si ca boii 9i ca mlgarii, cate nu au nici o libertate; gi ci nu i se d[ omului gustul binelui, pin[ nu va fi incercat mai int6i cu cele rele (cu r[ul). Pentru ca atunci, cdnd d[ de bine, sl sefoloseasci de bine, cu libertate si pricepere, ca unul care este obiqnuit cu el. Cat de dulce este cunostinla primitl din experienld gi exerciliul lucrurilor ;i cdtd putere dI ea celor ce qi-o cAstigi prin multe incerclri; li se arati limpede celor ce nldijduiesc in ajutorul ei, gi-i cunosc,precum gtiu Eineputinla firii gi sprijinul din parteaputerii lui Dumnezeu. Ci atunci cunosc ei puterealui Dumnezeu,cdnd,oprind Domnul putereaoamenilor, ii face sL simti neputinla firii gi greutdteaispitelor si viclenia protivnicului; si sirntl cu cine poarti lupta 9i cu ce fel de fire suntimbricafi, si cAt de pazi$ sunt de puterea cea dumnezeiasc[; si si cit au cilitorit Ei s-au inillat prin puterea aceaata; ci, in clipa in care puterea dumnezeiasci se duce de la ei, indati ;i sllbesc in lupti cu orice patiml, ca ei qi din aceastasi cdstige
C-da43 mala15

225

smerenia si s[ se apropie de Dumnezeu, gi si astepte.sprijinul Lui, si s[ aibi. rlbdare in rug[ciune. Si acestecunostintede unde le-am luat, flrd numai prin experienlarelelor" tn care au cizut, prin ingiduinta lui Dumnezeu?DupI cum zice Apostolul: ,,Ca nu cumva si mI ?na{ prin plinltatea descoperirilor,mi s-a dat ingerul satanii,ca si-mi a!01e trupul". (2 Cor.IZ,i). Si credinp adevirati mai poatecAstiga cineva,prin ispite, cAndsimte adesea sprijinul lui Dumnezeu;prin aceasta face netemltor, cdstigdnd se indrilznealaAr ispite,fiindcl s-a exercitat. Ispita il folosestepe tot omul. Cici daci pe un pavel il foloseste,astupa-se-vatoatigurasi vinovat[ va fi lumeatnaintea lui Dumnezeu.Nevoitorii sunt ispitili, ca si-si sporeasclbogilia lor; cei lenesi,ca s[ se pdzeasc1 nevltimalii gi cei ce dorm, ca si sepreglteasci de desteptare; depirtati de Dumnezeu,ca si se cei apropie; cei ce sunt aproape, ca sI rlmdnl aproape, cu indrlzneali; Fiul, care n-are exerciliu (in chivemisealafacerii), nu primestebog[lia caseiTat5.luiSIu, ca sd se ajutedin ea. Deci, de aceeaDumnezeu mai int6i incearci pe om, si-l ispiteste dupl aceea, arat[ Harul. Slav[ StdpAnului, ii cela ce prin doctorii amare ne aduce o desfltitoare sinltate. Toli sunt m6hni,tiin vremea?ncercirii. Si tuturor li se pare amar[ clipa, in care dau pe gOt otrava ispitelor. Dar nu-i cu putinli, si aibl cineva freawe, flri de ele. Si nici s6le r6bd6m, nu e in putinfa noasff[. CIci cum ar aveaputere vasul de lut sI tindapacare curge,dac[ n-ar fi intlrit cu focul cel Dumnezeiesc? Daci ne vom supunecu rugiciune smeritl, cu dorul neincetatin afteptare,vom dob0ndicererea noasfri, in Iisus Hristos,Domnul nostru.AMIN.

226

XLIX.

CELOR SLABI qr gr _NEPUTrNCrogr, NErscusITI,

DINADINSUL cA

DESPRE ISPITE; C,d sA nhr,AriI c'u

NU NUMAI AsUPKA

DESrREnnnvAnnrn cuxosrurrA sr incAourE nurun'n znu

CARE S-AU frrvnnnnuclT mrArnrmn DE qI lu^ AJUNs LA inler,ncnKnA ??:AvAngnA gr LA AcEA crrnArrn, cARE EsrD mcnrA cu MoRRrnR,_ cn sA LE cADA mntDRrA,lntrAourn
EL ISPITE, DIN MILA.
unii cu fiecare pas ce-r fac, isi vindeci si sufletele prin pociintd, si HARUL il ia ?nprimire. irci toati firea cuvOntitoare, estenemdrginitde schimbdcioasn. tot ceasur, ln fiecareom suferd prefaceri, din care, fiind ere nenum[rate, nestiutorul invali s[ inleleagi asta.Dar si incercirile, care-l insolesc zi de zi, dtacd e treaz, au puterea si-l invele inlelepciunea aceasta;sa_sipunl mintea la pdndl qi s6 vad[, cdt se schimbl ea sprs UfarrO"-'1. 9i sprebunitate ?nfiecare zi, si sepreface paceaminfii in tulburare dintr-o datd, cdnd ny are de fefnici o pri"i.rd, gi cum uiung. ilo primejdie e mare si de nespus. aceeasi sfOntulMacarie a scris pe fali (limpede) si cu multi purtare 0" g"j1 si de s6rguinfi _ ca_si n" ,pr po*".rir. ,i

ISPITELE, CI qI ASUPRA ACELOKA,

spre ?nviliturafrafil0r,ca sdnu cadr ei in delnaa:a"i*, ri,

227

vremea schimb6rii si a protivniciilcr. - ci: celor ce sunt pe treaptacurltiei, mereu li seint0mpl6 cdderi,precum seint6mpl[ frigul in aer,chiar daci ei nu s-au lenevit si nu s-au risplndit cu sufletul; nu numai atunci,ci si cAndin buni rAnduialdcI1ltoresc, li se int0mpli lor cideri, impotriva tintei, sprecare tinde vointa 1or.Ba gi fericitul Marcu, ca unul care areexperienl[ in acestea, mirturiseste despreacestea, le pune in scrierile sale cu multl si intirire (insistenfi), ca nu cumva s[ creadi omul, cI sf0ntul Macarie doar din int6mplare,si nu din adevlratapriceperevorbeste despreele in scrierile lui: si pentru ci prin mdrtwia a doi sfin1i in atdt de mari, si primeasci mintea, flrd ?ndoialI, m0ngAierea vremea de nevoie. Dar asta cum mai e? Zice, cl se intdmpli schimblri in fiecare, precum se fac si in vdzduh. in1elege,cI se fac in ,,fiecare". CI si firea este una- Ca s[ nu crezi, c[ au zis sfin1ii lucrul acestanumai desprecei indlritrici gi pulini la suflet, si ci cei desdvdrgiliau sclpat de schimbaresi stau neabStuiipe Euhilii. treaptdsi n-au gdnduri pdtimase,asacum sus,tin aceeagi fiecare" De aceea au scris sfrnlii: ,,in - Dar cum e ast4 pArinte Macarie? Tu zici anume frigul, dar peste pulin, vine arsila, sau grindina, rlzboi 9i senin. fi in vremea exercitirii noastre, seintAmpli tot astfel. Rizboi gi sprijin al Harului, si cAteodatl sufletul cadein furtun5 si valuri cumplite se ridicl impotriva lui. $i seArmpll iarlsi schirnbare,si Harul il pe cerceteazd om si-i umple inima de bucurie si de pace de la Dumnezeu, gi de gdnduri inlelepte si pasnice.Despre gAndurile tnleleptevorbesteaici sflntul, ;i zice, ci cele dinainte de acestea ele erau dobitoceqtisi necurate,gi ne sfituiegtesi nu ne mdhnim, si si nu dean[ddjduim, dac6 dupl acestegdnduri in]elepte ;i n[va15.;s[ nu ne lenevim in ceasul,cdnd bldnde urmeazi atrtele ne d[ odihna lui si in wemea bucuriei, s[ aqteptim Flarul necazul.

228

Ne sfltuiesteiarfui, sf,nu ne m6hnim,daci urmeaelcaderi; si.nu zice,si nu stlm impotrivalor, ci mintea noastri s6 le primeasci' bucurie, penigterucrurifiresti cu ca nou[. ti "";;;i;, Sd nu deznidljduim, ca unul care asteapti(de parc6 am dori) ceva mai presusde lupti, din odihna des[v6rsit6si ""rru iard;i netulburati, nu wea sdprimeasc[ g1 lupt[ qi necaz; ar wea sdsefacaar el pomirecontrarracestora careii;;", pe nu u.ea DomnulDumnezeul nostrusi o deacuivain aceastifu*". faceaceasta, si nu ne lenevimcu totul la lucru,si ca ._$i s6 nu sldbimcu g0ndulacesta, pinl la deznddejde, n"rt"ilii ri .i rlmAnemin clrareanoastri.Si zice:,,Afla{i, ,naii ,_* fa.o, "e sfin{i,fiindcr au frcut aga. catevremesuntem lumeaaceasta, in si rndngOierea multi nevinein tainr, dupl ce am fostincerca{i. cea Fiindci in toatdziuasi in tot ceasul secei sddovedim ni dragostea noastrl c[tre Dumnezeu lupte prin nevoinlein prin ispi-;. Si ;i astainseamnis[ nu ne mdhnimsi i[ nu ,re r""e;i* ft, ;;;; luptei.$i-aga cirareanoastr[seardrepte rarcinevreas[ ias6 az6. si sI se abati.de la aceasta, partealupilor... O! Ce*irorr" este searatrprin Sf0ntulacesta! cumldeveresiegi arati el, printr-un cuvinlel,r6nduiala plinr de inteles,sco!6nd sufletul din -ac.easta cititorului toati ?ndoiara! c6ci zice: ,Afari de cirare vrea sd meargi acela,care se abatede la acestea e partealupilor,,. si El si-a_pus g6nd sdfacl aceasta, s[ *b*ga pe alti cdrare in si decdtsfinlii. Dar aflr, cr in ceasul bucuriei, primesti treb-uie^sr si necazuri'c0nd vin ar noi ginduri mari prin lucrarea H;hi; atunci.se intAmpligir[piri alecontemptaliei mintii, mai presus de t''e, dupacun spunecuviosulMarcu. C6ndsfin1iitngeri se apropiede noi, ne umplu de contemplafie duhovnlceai"a. Si toate cele protivnice se deplrteazl, gi se face pace ,i ,rrrp,i, senin?nwemea?ncarepetrecem Canat" *oUrrqi, Harut, ugu. cdndsfinlii lngeri se de tine ${i J* ;J,^ii'"a"0 oi" lniorie pricinaaceasta dep[rteazittotjispititorii tine, sr nu se de te inarti si sr crezi in sufleturtiu c[ ai ajunsla limanur cer lipsitl!

zz9

vifomilI, si la vizduhul cel statomic, qi nici c[,te-u ridicat din golful acesta,plutind impotriva v0nturilor din el; si c[ de acum nu mai este nici wljmas, nici intnmplare rea. Fiindcd mulli au crezut asa si au cLzut in primejdii mari, precum a zis fericitul Nilus. Sau, iarlsi, zice, nu te gdndi c[ esti mare, mai mare decAt multimea, si c[ 1ie ti se cuvine si fii asa, iar altora ba, fiindc[ viala lor nu estedestul de buni" saufiindcd nu-i stiinla lor wednicl (n-au destuld cunostinl6), gi de aceeasunt lipsiti de astfel de bucurii; iar eu pe bunl dreptate am ajuns la deslvArsita sfin1enie, gi la treapta vielii duhovnicesti si la bucuria neschimbat[". C[ ia mai bine impotriva ta gdndurile cele necurate,ideile cele urdte,care stauinfipte in mintea ta in wemea furtunii, in ceaswile de turburare si de neastAmpiral gdndurilor, care au n[vilit asupr[!i, cu pu,tininainte, cdnd esti in intunerec de nepitruns. G6ndqtete c0t de curdnd te-ai abdtut spre patimi si ai stat de vorb5.cu ele in intunerecul din minte, fdrl sI te rusinezi gi tdrl s[ te ingrozegti de privelistea dumnezeiascd, nici de harul gi de darurile pe care le-ai primit. Si afll, cd toate acestea, sI ne smerim le-a adus ca purtareade grijl a lui Dumnezeu,care are de griji de asuprd-ne fiecare.dinnoi, si sprefolosul lui gi ordnduieste toate.Cici dacl te trufesti prin darurile pe care le ai de la Dumnezeu, El te pdrlseste;i ajungi si faci cu fapta,picatele, sprecare erai ispitit doar cu gAndul. Afli deci, cI nu estein putereata si nici in putereavirtu,tii tale, sI fii statomic (sI nu cael), ci Harul te sprijin[ pe tine, purt6ndu-tein palmele mAinilor lui, ca s[ nu te infricosezi. FI s[ intre acestea inl5untrul tiu zice, in weme de bucurie, c6nd gindul !i setrufegte, tdnguieste-teqi licrimeaz[, cufundd-te in amintirea ciderilor tale, de pe wemea c6nd erai liber, asa a zis Sf0ntul Pirintele nostru, ca astfel s[ te mAntuie;ti ;i si cdgtigi smerenia. Dar sI nu-1i pierzi n[dejdea, ci prin g0nduri de smerenie, antl-tj p Icatele, curlfndu-te.

230

Prin smerenie,chiar daci nu ai fapte, multe plcate se !i iand"-lar faptele frri de smerenienu-ti sunt de nici un folos; dimpotriv[, multe rele ne grtesc nour faptele flrl de smerenie. Asadar,prin smerenie arat[-1itlridelegile tale, precumam spus. Precum este sarea orice bucate,tot asaeste smereniain orice in virtute, si poatesl zdrobeascl(sr toceasci)puterea multor prcate. De aceeanoi trebuie si ne intristim necontenitin gdndul nostru de smerenie, mdntuindu-ne in raliunea noastrl. Si, daci o cistigim, ea ne face fii ai lui Dumnezeu, ne aseazd,ldngl ;i Dumnezeu,chiar dacl n-am fi fbcut nici o alti fapti bun[. Fiindcl flri de smerenie, toatelucrurile noastre,toate virhrtile noastresi toate lucririle noastresunt zadamice. Agadat,schimbirile din mintea noastri le voiesteDumnezeu. ci prin minte ne indreptim fi prin minte ne indepirtim. Ea este de ajuns gi fnrn de ajutorul nostru, si se infiligeze?nmintea lui Dumnezeu si si vorbeascd in locul nostru. Mrrturiseste si mu{umegte lui Dumnezeu flrd incetare, frindc[, avflnd o fire asa de neputincioasi, asade poviruiti spre cldere, poti, din weme in weme, si te ina{i asa de sus, prin lucrarea Harului; si te invrednicesti de astfel de daruri, si si te ridici in atdtealucruri deasupra firii. Iarr cdndHarul nu te pdzeste, dejos cazi, si ce cat minte de dobitoc ft; agonise,sti $i adu-d aminte,ce fire ticlloasl lie. ai, cdt esti de repedeschimbat, si cum te insolesc schimbdrile, dupl spusaunuia din sfin1ii bdtr6ni: ,,Cand zicem ili vine g0nd de trufie, care-li spune: adu-1iaminte de virtulile tale, rdspunde1ii lui: bitrdne, iatl curvia ta". Aici vorbeste de curvia, din vremea cdnd erai liber, cu care ai fost ispitit prin g0nduri. ca in orice imprejurare, fie in vremea luptelor, sau din timp de odihni, Harul le or6nduie$epe toate sprefolosul nostru. Vdzut-ai pe acel minunat bltr6n, cu c6ti usurinll a zis el acel lucru: ,,cdnditi vine g0ndultrufiei, pentru iniltjmea vieluirii

231

tale, atunci zi: ,,Biltr0ne,vezi-ti de curvia ta!" Si e limpede, cltre un om mare. Fiindcl nu sepoate ci bltrinul a spusacestea sI fie suplrafi de un g0nd ca aceIa,decAt cei ce au ajuns in vrednici. Si poli afla treaptaceamai irraitn si in vieguireaceama,t si dintr-o scrierea SfdntuluiMacarie,dacl wei, cI patimaaceasta ndpddegte asuprasufletului, dupl lucrareavirr4ii, ca s{-l dezbtape pe el de lucrarea lui, ;i pe ce treapti stau sfinlii, gi care sunt ispitele, care suntinglduite asupralor de Domnul. Si iati aceasti scriere: ,,Avva Macarie scrietuturor copiilor sIi iubili, invl!0ndu-i cum le ordnduiesteDumnezeu rlstimpuri de rlzboi gi de sprijin din parteaHarului; cI prin ele I-a bineplicut Inlelepciunii lui Dumnezeu, si se obisnuiasci sfinlii cu lupta impotriva p[catului, pentru virfirte, cdti weme sunt incd in viala aceasta. Pentru ca necontenitcontemplalialor s[ seinalle c6treDumnezeu, lor gi prin contemplalia lui neconteniti sI creasci dragostea de (in wemea ispitelor) mereu s[ alerge El, ceain sfinlenie; si atunci c[tre El, din imbulzeala patimilor si a fricii de acildea,gi sI se int[reasc[ in credinl[, in nidejdea qi in dragosteacea citre E1". Acestea in adevir nu sunt zice pentru cei ce impreunl petrec cu oamenii, nici pentru cei ce se mute din loc in loc, nici pentru cei ce se gflndescsi fac numai necw[1ii, nici pentru aceia, care-si petrec viala 1or?ntrudreptate,dar flr[ de liniste, gi care h tot ceasul sunt urmdri{i de simlurile lor, gi pe care ?ntoatl wemea ii pune in primejdie de a ci.dea,nevoia, care flri voia lor le iese ?ncale in felurite intAmpllri, carenu pot s[-si pizeasci desivdrsit, sunt nu numai gdndurile, dar nici simfurile mIcar. Cd acestea (zise) pentru cei care pot si-qi pdzeascf, trupurile si gdndul,si se de intAlnirea cu oamenii, si se iin cu totul departe de tulburarea si indeletricesc, pdn lepldare de toate,chiar si de sufletul lor, s[-si p[zeasci mintea lor cu rug[ciunea, si primesc in vie]uirea lor linistiti, schimbirile pe carele rdnduiegteDumnezeu prin Har, gi 232

petrec in bralete cunostinlii de Domnul, si sunt inleleplili de la Duhul in taini, in linistea 1or, prin lipsa de orice lucru si prin faptui ci nu sunt v[zufi de nimeni, si astfel si-au agonisit moartea fa1[ de lume. CI nu patimiie mor din ei, ci mintea le moare pentru patimi, prin indepdrtareade lucruri 9i prin lucrareaHarului. Harul acestas[ ne pizeascl pe noi, pentru ca sd nu trecem AMIN. hotarul vielii acesteia.

DESPRE ACELEASI IXVNTATTjKI DIN

tt

cAPrroLr,JL ACESTA $I DESPBD

KUGACIIJNE
Iar[ gAndul pe scurt din capitolul acesta este: s[ ne pe cunoastem noi in tot ceasul,fiindcdin fiecaredin cele doulzeci patru de ceasuridin zori si din noapte,avemnevoie de poclin1i' si Iat[ inlelesul numelui de poclinli, asacum din adevdratulfel aI iucrurilor il stim, este:,,cererede iertarepentru plcateie din trecut, in rugiciune piinl de umilinli, necontenit,fottot ceasul,ruglciune care se apropie de Dumnezeu, si mAhnire pentru pdzkea de neputinla p[cateleviitoare.De aceeagi Domnul nostrua irncurajat si noastrl, prin ruglciune, spundnd:,"Privegheati vi ruga1i,ca s[ ispit[" (Mat. 26, 4l). $i apoi: ,,Ruga1i-vi si nu nu c[de{i in vi lenevi1i,fili mereu treji 9i in rugiciune" (Mat. 6, 6). ,,Ceretj si veli primi: cbutafi si veli afla, bateli si vi se va deschide.C[ tot cel ce cere,va primi; si cel ce cauti, va afla; si celui ce bate, i se va deschide". Si mai mult a intirit El cuvdntul S[u, si mai

233

mult ne-a gltit pe noi si fim silitori, prin pilda prietenului,caresa dus la prietenul lui la miezul noplii, ,,gi a cerut p0ine.., zic0nd: ,,Amin zic vou[, c6, dacl.nu-i va da din prietenie, ii va da lui cele ce le cere,pentru nerusinarealui. Si voi ruga,ti-vi si nu vd leneviti " (Luca 11, 8). O! ce negriiti. indrdzneali! DIruitorul ne desteaptd, noi, ca si-I cerem s[ ne dea pe DumnezeiestileSaledaruri! Si, desi tot El or0nduieste toate,c6te ne sunt de folos, precum stie El, totusi acestecuvinte ale Lui foarte mult ne indeamni sI avem indrdzneali ;i nddejde. CI Domnul stie, cI p6n[ suntemin via1l, putem si cldem, si cdt de aproapeeste schimbareaaceastade la virtute spre picat, si ci omul si firea lui estefoarte primitoare de cele protivnice. Si de aceeane-a indemnats[ ne nevoim cu s0rguinl[ citre rugiciunea cea neincetatL.CL dac6,toatl n[dejdea ar fi din lumea aceasta, atunci omului de indatl ce ar ajunge la ea, i s-ar indlla firea dincolo de trebuinlI si ar sclpa de teaml in lucrarea lui. Si Domnul nu ne-ar fi indemnat pe noi si ne nevoim sprerug6ciune, dar a flcut acestlucru prin purtarea Sa de grij6. CA in veacul viitor nu ne vom ruga lui Dumnezeu,ca si ceremceva. C6ci in acea patrie a Libertdlii firea noastri nu se schimbi, nici nu se abate din frici de impotrivire; ci desiv0rsiti estein toate. De aceeatrebuies[ ne nevoim, nu numai pentru ca sl ne rugIm si sine pdzim, ci si ca sI inlelegemtoateint0mplirile cele subrtile si neinlelese,careni se intAmpli noui si pe carecunostinlaminlii noastrenu le poate?n1elege, intAmplsri in carene afldm de multe ori fIrI voia noastri. Cd oricdt de bune temelii ar avea mintea noastri, si oric6t de mult ar dori binele, de multe ori Domnui ne lasl in ispite si ne arunci in hotarele lor prin purtarea Lui de griji, cum spune fericitul Pavel: ,,Ca sI nu mI trufesc prin descoperiricovflrsitoare, mi-a dat irnboldirea trupului, pe ingerul Satanei,ca sI mi pilmuiascll !i de aceeaL-am rugat de trei ori pe Domnul, s[-l deplrtezede lamine. Si El mi-arispuns: ,yA,junge 234

pentru tine Harul Meu, c6 in neputinll sl slvArgesteputerea Mea". Asadar,Doamne,daci estevoia ta a;a, 9i daci prin aceasta copillrianoastrAtrebuiedeprinsi,ca orice copilirie, 9i asatrebuie s-o trezesti Tu, chiar cnnd n-ar fi omul beat de dorul Tiu, cum sunt eu, gi n-ar umbla dupl bine, ca unul care nici nu vede lumea, din pricin[ c[ e beat, gi pentru aceasta9i pdn[ aici m-ai ficut sI ajung, prin descoperirile;i prin contemplatia'carenu se pot spune de limbl omeneasc[, si sI vdd gi si aud duhurile slujindu-1i,si s[ m[ invrednicescde vedenia Sfinleniei tale celei eu desivArgite.Dar, pe ldngi toate acestea, nu sunt in staresi mi plzesc, eu, care sunt bdrbatdesiv&sit ?nHristos, fiindcI mai estecev4 gi din pricina fine1eiacelui cev4 nu pot s6-1cuprind cu mintea mea, desi am cd;tigat mintea lui Hristos. Deci, Doamne, m[ bucur de aceasta,tr neputinli, in necazuri, in temnili, in lanfuri, in nevoi, fie de la fire, fie de la fii firii, fie de la vrljmasii ei, eu rabd toate adici rabd ispitelemele, ca si se sll[;iuiascl in mine puterea lui Dumnezeu (2 Cor. 72,8). ;i daci dupi toate acestea,am trebuinll de nuiaua ispitelor, ca mai mult s[ te sllisluiesti T\r in mine, si si staumereu in apropiereaTa, eu aflu prin aceasta nu ai fiu mai iubit, decdtpe mine' Si prin aceasta c[ mai mare, dec6tpe multi, m-ai fdcut. Si niminui dintre Apostoli, puterile Tale cele minunate prietenii mei, Tu nu i-ai dat a cunoaste si sllvite, precummi-ai dat mie, si m-ai numit vas al alegerii, ca pe unul care cu credin!6 plzeste treaptade dragoste cltre Tine. si Pentru toate acestea,dar mai ales pentru ca s[ sporeascd si prop[seascllucrareapropoviduirii mai mult asa,decdtdaclm-ai fi dezlegatde ispite, eu stiu, c[ Tu m-ai fi lIsat liber, dacl mi-ar fi fost de folos. Dar nu !i-a bineplicut s[ m[ lagi flrl necazurisi fiindcl !i s-ap[rut mai mare lucru, sd fbrl griji, in iumea aceasta, ml folosesc eu si si rlmnnl l0ngd Tine sufletul meu s[nltos

235

fiind, decOt sporeascd si lucrul propovrduirii Evanghelieirale in lume. Asadar,frate, dac[ asast[ lucrul, mare e darul ispitelor. C6 pe mdsuri ce omul s6ridicd, si intrd.intru viali duhovniceasci, precum s-aintAmpatcu Pavel, are el nevoie de fricd, si de pazi, si culege folos din intilnirea cu ispitele. Cine a ajuns in lara nidejdii, ceaplini de rdlhari, si a primit darul de a nu se abate? (Acest lucm nu s-a dat Sfin{ilor tngeri, ca nu cumva sb ajungl ei flrr noi la deslvarsire). a primit el darul acesta,potrivit celor $i duhovnicestisi celor ffupesti, si vrea el s[ fie cu totur neschimbat si wea sI nu se apropiede el nici o ispitl, nici mlcar in gAnd?Ci mintea r0nduieste toate in lume, cum scrie in toate rocurile Scripturii, cI primim zilnic mii de rlni si de prlbusiri, ca s[ nu ne impulinrm cu sufletul si s[ nu ne oprim din alergarea locuri de la intrecere (pe stadion). C[ putem c0stiga biruinla si putem si primim cununa dintr-o mici luptI. Lumea aceasta esteo c5.ldtorie nevointe si un stadionde cu alergare.Si r[stimpul acesteivieti estelreme de lupt6. in lara unde e lupti gi in vreme de r[zboi, nu este nici o lege. Adic6, impiratul nu pune margini si misuri ostasilorsi.i, pan[ la sfOrsitul rdzboiului, cdnd toli oamenii se adun[ in fala porfilor impirarului Impirafilor, Eifiecare estecercetat,acolo, dacd. aavut rlbdare in lupti, dac[ nu s-a l[sat biruit, sau daci, dimpotrivl a intors spatele (a fugit). O! De c6te ori pare un om netrebnic,si rnereusti fdrl nici o treabi, si estemereur[nit din neiscusinlalui, si mereueste bolnav, de o parte, si tocmai el pune m0na pe flamura fiilor de uriasi, gi faima i se ilfegte, si este slivit mai mult decAtcei ce se luptd li suntcunoscutiprin biruinlele lor; atunci el primestecunun[ gi daruri mai de cinste decit tovar[gii lui. pentru aceastas[ nu demldljduiasc[ nimeni; numai si luim aminte la rugiciune s6 9i nu ne lenevim si cerem sprijinul de la Domnul. 236

IncI si la aceasta ne gAndim, ci pdnd sunteml[sa1i in si lume si ?ntrup, chiar dacdne-arnin61!ain culmile cerului,tot nu putem fi firl de munci, fdrl de osteneal[si tird de griji. Aceasta este des[vdr;irea- Iartd-ml. Iar ce este mai rnult decAtasta,este cugetare, adicd ceva ce nu se implineste decAt cu mintea. A Dumnezeului nostru sI fie Slava si puterea si mareacuviini6 in veci. AMIN.

LI. FELTJRIALE DESPRE LT]PTELE DE FIT.]UTE DIAVOLULUI, IMTOTNIVA CDLOK CE

CEA IqAI PKESUS DE LIJTM

cALAroREsc ix cru,nA cEA srKAFrrA,

Are din vechime obicei diavolul, cel ce se lupti impotriva noasf6, a luptdtorilor in acestrizboi, cu miiestrie s[-gi schimbe .lupta dupi felul armelor sale gi felul de luptd dupd insul cu care se ia la ha46. tmpotriva celor cu voin16ienesf,,qi neputinciosicu gdndul, privindu-i trimite de ia inceput rlzboi crAncen, incnt le di ispite putemice si tari, si de la inceput ii face sd guste din chipurile vicleniei sale. Pentru ca la prima inc[ierare sd puni stdpdnirepe ei frica si calea lor s[ li se par[ grea si aspr[. Si si zici asa:,.Dac[ inceputul c[ii esteatdt de greu si de aspru,cine poate sd. intdmpine pOni la sfdrgitluptele cele multe, cele asezate in mijlocui ciii?" fi din clipa aceeaei nici nu stau, nici nu inainteaz[. Dar nici altcevanu vid, aqade mult le d[ ghies grija lorpentru greutilile acesteaSi pestepulin timp, intelegtediavolul

237

rlzboiul impotriva 1or, ca astfel s[ fug[. Insi mai cu seamd Dumnezeutnsugiinglduie diavoiului si aibd putereasupralor si au nu-i ajutd pe ei. Fiindcl ei cu indoialI si cu rilceald, intrat in estetot cel ce face lucrlrile lupta Domnului. CIci zice: ,,Blestemat Domnului cu neb[gare de seaml, ti-gi oprestem0na sa de la sAnge" (ler. 74, 10; 144, tg). Pentru cI Dumnezeu i1i porunceste sIintAmpini pe diavol f5r[ frici;i ffuI rilceal6",zicflnd: ,,tncepeasadarsIJ pierzi pe el si incearci-te cu el la lupt[, si te repedecu vitejie asupralui. f i eu voi incepe s[ fac pe to]i dusmanii t[i s[ se teaml de tine, - zice Domnul" (Deut. 1I, Z5). Fiindcl daci nu mori de bun[ voie cu simlurile tale din dragoste de Dumnezeu, fir[ voie vei muri cu mintea ta, ciuind de la Dumnezeu. Deci, in ce te priveste,s[ nu-!i fie greu s[ primesti de bunl voie pentru El pltimire vremelnicl, ca s[ intri intru slava lui Dumnezeu. Cd dac[ mori cu trupul in lupta pentru Domnul, te vor incununa pe tine insusi Domnul, si va da cinstitelor tale precum am spusmai sus, moaste,cinste de mucenici. De aceea, cei ce la inceput sunt lenesi si trAndavisi nu se silesc s[ moar[, in toate rizboueLe aparmici la suflet, si firl curaj. $i Dumnezeu taflptuie asupralor mai multi prigoanl qi luptl. Clci ei nu cu L-au clutatpe Dumnezeu,ci ag4 ispitindu-L, au ?ncercat adevdrat si faci in batjocurl, lucrul lui Dumnezeu.De aceeasi diavolul de la tnceput i-a cunoscutsi i-a pus la incercareca s[ vadi, ce fel de g2nduri au, adic[ sunt ei fricosi 9i iubitori de sine-si si crulltori cu cu trupul 1or. $i iat6, cE, vifor ii gonestepe ei. Clci nu vede diavolul in ei aceaputere inlelegitoare, pe care e obisnuit s-o vad|la sfinfi. Cici in mlswain careomul voiesteceeace voieste Dumnezeu,si sepune pe sinein mdnaLui, lucreazl si Dumnezeu impreunl cu omul gi se ajutl, si ii aratdpurtareaSa de grij6. Cn nu poate diavolul s[ se apropie de om sau si aduc[ ispite asupra-i, dec0t daci omul s-a lenevit, sau daci Dumnezeu fr 238

ingdduiediavoiurui race asa.sau dacr omul va sribi prin I g0ndurileruginoase, pirere, saudin din trufie, saudin gAnduri, saudin oprire(st6njenire), din indoiald.pe sau rofi ouri"nii o" acest ii cerediavolul,ca s6_i soi ispiteascd. Dar pentru incepitori,p, ,"i slabi,pe cei neiscusili, nu_i cerede la Dumnezeu, si_i ispiteasc', ca asacum ii ."*'p" ."1 Td ;i sfinfi.Fiindci stiediavolul, cd Dumnezeu rasi sd-i nu-i -pice in labd' stie Dumnezeu, ei nu suntin stares6 rabde ci rizboiul diavilului, de cumvaau vreuna din pricinile,pe care le-am spusmai sus. atunci se depirteazi de ei purtareade !i grijr a lui Dumnezeu. ratd,, acesta e# unui dintrechipurilede rdzboia]ediavolului.

LII. DESPRE AL DOILEA FEL DE NiZBOI AL DIAVOLI.JLIN

Cdnd diavolul vede pe cineva curajos, si tare, socotind moartea cf, este un lucru de nimic, iesinJ ea ri,,boij.u-**"

Cici gtie,iEr*pf, "i"i tot inceputul rrzboiurui, p''n?e fierbingeali, ce e "e este plin derdvnr.si nu gil ma*plare sunt ;i ""u,iiio*r uiiuili tocmai cei maiplini deravnidintre rrzboinicfsiiiurrotutnufaceaceasta, fiindc[ seteme ei, ci seteme de o" f*Lr"u ceadumnezeiascf,.
239

laprilut iure; ;ilu-ti ieseinainte al ::lt1::. nu-sr aseazl oastea "*;i"ilii la-r6zboiimpotrivd_i.

ravn6,dOndu-se ,.T".s[ fie lipsit ';i p" omorAt torffiU, in disprefuind vialalumii, gi trupul gitoateispitele, nu-l lnra*pinl pe el diavolulindati,.gi nici nu searati, ci sestridui"rt" f" lin"

ceacareii ocolestepe ei si-l infricoseazl pe diavolul Cati vreme ii vede pe ei asa, nu indrlzneste necuratul si se atingi de ei, pdnl ce nu-i vede pe ei rlciti in r0vna lor, lep[d6ndu-si armele pe care si ie pregltiser[ in minlile 1or, prin schirnbarea dumnezeiestilorcuvinte si a amintirilor folositoare si ajutltoare; si ia aminte vicleanul la wemea lor de trdnddvire. Si cAnd se ?ntorc si putin din gAndurilelor de mai inainte, si isi incep s[ niscoceasc[r[]uci de biruinF din momealamintii, careizvorlste din ei, 9i de bunivoia 1or,sapi groapade pierzarepentrusufletele lor prin risipirea g6ndurilor, care vine din trdndlvie, prin care li nu se ingheali gi min1ile gi inimile. Si acestea le face diavolul de bund voie, c0t timp esteoprit si serlzboiascd cu el, sauin chip ci de crutare, sau din rusine fali de ei; ci doar el ii socoteste sunt nimicuri. Ci, eu cred ci o putereincinge pe cei ce au r0vnl gi fierbinte in cele dumnezeiesti pe cei ce ies ca nisteprunci, 9i se leapddd de lume firil rezewe, care nidljduiesc si cred in Dumnezeu si nici nu gtiu, cu cine se 1upt5.De aceeagoneste Dumnezeuwgia de riutate a vicieanului, ca sl nu se apropiede el. Cdci seinffineazd vrljma;ul, cdnd vede ci un pdzitor il plze;te mereu. CI daci el nu alungi de la ei pricinele, pentru care ii atunci ruglciunea, nevointa si smerenia, ajutl Dumnezeu, adic6, nici Sprijinitorul, nu se deplrteaz[ niciodat[ de el. Ia aminte gi scrie in inima ta, cL iubirea de pliceri si de odihn6, estepricina pentru careDumnezeute pIrlseqte qi inglduie cu si fii ispitit. Iarf, dacl cineva rabdd gi seArfrdnea"zil putere de la acestea, nici c6nd nu va fi lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.Si dacil i se ing[duie c0teodat[ wljmaqului weo ispitire, atunci puterea cea dumnezetascdilinsolegteqi-l ,tine,si el nu se teme, de ispitele dracilor. Fiindcl g6ndul lorindrizneall areprin puterea impotiva dracilor. Cd aceeaputeredumnezeiasciii invali aceea, pe oameni, asa cum ai invila un copil mic si innoate; si cflnd copilul incepe s[ se dea la fund, il line pe el. Ci doar copilul 244

frroatd deasupram0inilor celui ce-l inva![ si inoate. Si cdnd incepe sufletul s[ sl[beascl si si se scufunde, cel ce-l sprijinI pe el cu mdinile sale, strigd cdtre el ca si-i dea indriznealf,: ,Jru te teme cd te tin!" Si precum o mami invafl pe copilasul ei sd umble, si se indepdrteazd, el si-l cheamd,cXndins[ el venind de la maicd-saincepe tremuresi sti s[ cadd,din pricina slrbiciunii sd picioarelor si a trupului s6ucrud, aleargd mama gi-l1ine?nbralele ei. Asa si Harul lui Dumnezeu invald si sprijinestepe oameni, care s-au drruit cu curilie si simplitate in mdinile Ziditorului lor, si din toati inima lor s-au lepldat de lume ;i merg pe urmele lui Dumnezeu. Dar tu, omule caremergi pe urmele lui Dumnezeu,in toate vrernea luptei tale adu-li aminte de inceput, si de rOvna de la inceput a cllltoriei tale, si de g1ndurile cele fierbinli cu care ai plecat din casata de la inceput, si ai intrat in tablra de rizboi. Asa pune-tela incercarein fiecare zi, nu cumva si se rlceascl in sufletult[u rdvna ceaaprinsl de la inceput, adicl la inceputul luptei tale, si pigubit sl fii de armele,cu care ai fost irnbricat atunci, Si ridicl mereu glasul tiu in tablra, si pe copiii tii cei dea-dreapta, adic[ g6ndurile cele de acas6, imbdrblteazi-le si flle indrlznefe, si aratlle celorlalti, adicl pirlii vrljmase, cI esti treaz. fi nu slibi, chiar dacl ai vedea la inceput ndval{ infricosltoare si ingrozitoare. Ci poate si-1i fie de folos. Ci nu firl de vreo pricin[ Arg[duie (Dumnezeu)MAntuitorul tlu si se apropiede tine ceva, dec0tnumai dac6orOnduiala i1i estede Lui folos. Dar s[ nu fii de la inceput lene;, ca nu cumva, fiind lenes la inceput, - si cazi in drumul tiu spre-nainte,si si nu poli si te impotrivesti ispitelor, care*fi vin asuprd-li: adici foamei ;i neputinfei si n[lucirilor celor infricosate si celorlalte. Si nu te intorci din locul hotdr6tlie pentru luptl, cici cel ce si le-a rdnduit
C-da43 oala 16

241

t[u' Ca s[ nu te afle ili va trimite ajutorirnpotriva vr6jlas;]ui pe roagi-L necontenit vr[jmasul t4u, precumse agteapta-"1'iJ haruluiS[u' jeleste9i osteneqtete inaintea Dumnszeu, plAngi ;i l6ngi tine itjrru nimitelie ajut9r,.!r.o{at[cevei vedea pane sti care'-!i "a.,a vei mai fi'Ui*it devrdjmagul' tlu, i" Vfarrtoitorul nu de rizboi al feluri imootriv[. P0ni aici am vorbit despredou[ diavolului.

LIII. DESPKE AL TBEILEA FEI DE LI'JPTA

imrorruvn cErI)K A VKAJMASLJLTI

PLTIEBNICI qI VITEJI

vrljmas'ul impotriva C0nd dupi toate aceste4totugi seridicl lui' - dar mai ales cuiva, si n-are putere in lupta impotriva pe om' pentru care impotriva Celuia care-l intire$e 9i-1 ajutl la care omul primeste omul se ridicl asupra diavoluiui' Ei de po,"r"sir[bdare,incflttrupulmaterialsigrosolanslbiruiasclPe cind vede ucigas'ul i"f fera de trup si ra1ional,- dar mai ales de la Dumnezeu' cdnd toati puterea pe care omul o prime;te biruite de lucrurile cele vede c[ simfurile cele din afarl nu sunt slIbesc gdndurile fui 1t vlzute ;i desunetele cele auzite' 9i cl arde pe dorinla-l ain priclna lingugirilor 9i amlgelilol'^atunci indepirteze de la om' pe vrijmagul, ci, cautl cu orice chip s[ s[ orbeascl care-l ajute' fi mai multdoreEte vicleanul id;*i fie glsit neajutorat" omului celui cJ primegteajutorul' 9i s[ *it "u gi"a"riie de.trufie' ca s[ i se parl omului' gi ra porrr"ascl ir "r c[ prin propria c[ toatf, comoara*"Juel 9i-acdstigat-osingur' 9i

242

lui putere s-a plzit de protivnic si de wdjma;. Si crede uneori omul, c[ a biruit pe vrljmasul din intAmpiare, alteori, c[ din sl6biciuneavr[jmasului; si trececu vedereacelelalte chipuri, si gOnduri de hul[, prin care sufletui ni se infricoseazi, numai pomenindu-le doar. Iar alteori, ca si cum ar fi vorba de descoperirile lui Dumnezeu, diavolul pune la cale ritlcirea suflefului, si ii arati si in vis unele lucruri- CAnd omul insl e teaz, diavolul ia inflligarea de inger al luminii, si face orice, doar, doar s[ poatl sI induplece pe om pulin cAtepulin, se se uneasci cu el si sl fie dat in mAinile lui. Daci insl omul cel inlelept isi line cu temei gAndurile,si mai cu seaml igi aduce aminte de Cel ce-i ajuti lui, qi-gi a{integtela ceruri ochii inimii in lui, ca s[ nu vadd pe cei ce soptescacestea sinea lui, atunci wljmaqul incearci si inventezealte chipuri-

LIV. DESPKE AL PATKI.JLEA CTIIP DE

iprrorruvlnn DIN nAzroILJL

vnA.luesuun )

(clci numaiaceasta frica omului Deci,wljma;uiui fr rimAne si esteinruditl cu aceasta, numaiprin acestlucru nid[jduiegte pierzare sufletului).Si careesteviclesugul? necuratulsi fac[ sale pe Iati-l: s[ asupreascl om prin trebuinlele celefiregti.Fiindcl prin vederea prin apropierea minteaomuluiesteorbiti adesea 9i (sensibile), este lesnebiruiti" cdndsti aproape delucruri simlite 9i de acelelucruri: cu atdt mai vdrtos,omul se biruieste,cdnd 243

lucrurile se afl[ inaintea ochilor lui..C6ci dracii cei cumpliti se acest4 adic5. stie el folosesc,cu stiinti si iscusinl[, de mestesugui din experienfl, cu ce mestesugau clzut mul1i nevoitori tari si putemici, si fac acestiucru cu mestesug.Cl de;i nu poate face pe om si implineascdplcatul cu fapta, din pricinl cl linistea lui estetemeinic[ si locuinla lui estedepdrtati de nlvall si de pricinele plcltuirii, totusi vrljmasul se strlduiestesi umple mintea iui cu niluciri, sIJ gddile cu ele, s[ pomeascl prin ele misclri, ca si steade vorbi cu gindurile cele urnte, si sI seinvoiasci cu ele, si de sI sefacl vinovat ca si indepLrteze la el, ajutorul lui. CIci stie si wijmasul, ci biruinla omului si ?nfrAngerealui sprijinul lui, si toateintAmpllrile ascetuluise alcituiesc in gindul lui si se fac la un semnmic; ca g0ndul singur si se punl in miscare,si din acea indllime sd se pogoare pe pim6nt gi sI arate cu tnvoiall prin sernn,ci seinvoieste (cu pdcatul). Cum li s-a intAmplat multor sfin$, prin niluciri de femei frumoase.Ba la cei ce erau aproape de lume ca la o mil[ sau doui si cale de o zi, a pus la cale necuratul si vie femeile in came si oase.Celor ce sunt departede lume, fiindci nu le poate?ntindecwse, \e amti.in nlluciri, femei frumoase,c0teodat[ cu haine frumoasesi cu aspect(?nf[!\are) nerusinatl, altldat[ ardtAndu-le nd.luci de femeie goali, cu necuviinli. Din pricina acestorlucruri si a altora de felui acestora, pe unii i-a lovit vrljmasul prin realititjle insile; iar allii s-auprins in capcani prin ndluciri, pritr leneag6ndurilor 1or,incdt au cizut in adOncul demldejdii, si s-au abltut citre lume si sufletele lor au cizut din nldejdea cea cereascl. Iar al1ii, mai puternici (tari) gi luminali fiind de Har, l-au biruit pe vrdjmasulsi niluciie lui, si au cilcat in picioareplicerile lor trupului, si au suferit incerciri ir,rdragostea cltre Dumnezeu. Si adesea le-aardtat lor niluciri de aur, si de cinste si comori de ca aur. Si, uneori in realitate le-a arltat lor acestea, doari-doar5 244

va putea, prin vreo nliucire ca acesteasi impiedice pe cineva din drum 9i s[-l incurce, prin vreuna din cursele si mrejele lui. Ci, Doamne, Doamne, nu ne duce pre noi in ispite de abia c[ acestea, Tu stii neputin{anoastrl, gi din ispitele acestea ies biruitori cei putemici si iscusili. Si este ingdduit ispititorului diavol s[ lupte pe Sfinli cu toate acestea,pentru c[ prin astfel de ispite sI se ldmureasci pe dragostea carc o au ei de Dumnezeu,prin astfelde ispite, gi si de se vadi dac[ ei, in lipsa unor astfel de lucruri, depdrt0ndu-se ele si lipsindu-se, rlmdn tot iubitori de Dumnezeu si rlmAn in dragostea Durnnezeu,si cu adevirat iubesc pe Dumnezeu;si lui dacft se apropie de lucruri de acestea, se nevoiesc sI le dispreluiascS, sI le nesocoteasc[, dragostea Dumnezeu. de din si Cu toat[ momeala nu se lasi biruili gi sunt ispitili astfel, nu numai spre a se face cunoscuti lui Dumnezeu, ci gi vicleanului insusi. C[ el arde de dorinla de a-i ispiti si de a-i incercape to]i; dacfl ar putea si pe to{i i-ar cere de la Dumnezeu,ca s[-i ispiteasc[, precum a cerut pe dreptul Iov. $i cind ing[duinla de la Dumnezeu este mici (de scurtd durat[), diavolul se apropie ispitindu-l crl. putere mereu, pe mlsura puterii celor pe care-l ispitegte. fi nelegiuitul diavol nu nivlleqte asupr5-le, dupi dorinla lui. Si prin aceasta atat| cei ce cu adevirat sunt in dragostea lui Dumnezeu, dacl ei disprefuiesctoate acesteasi le socotescca nimicuri in fala ochilor 1or, in asemlnare cu dragostealui Dumnezeu.$i smerindu,se totdeaunadau slavd Celui ce fi ajutl in toate, gi le di biruinla, d6ndu-sepre ei in mdinile Lui, penffu ca si fie iuptali, si zicdnd lui Dumnezeu: ,,Tu, Doamne, esti putemic, si a Ta estelupta, lupti Tu si biruieste,Doamne,pentru noi. Ei sunt limuriti atunci,ca aurulin topitoare. Cei ce sunt mincinosi, sunt ?ncercali?n astfel de ispite, si ies la iveai6, si ca niste gunoaiecad de la Dumnezeu,flcOnd loc

245

vrijmasului 1or,si ies vinovali, pentru cI sunt tr0ndavi la minte, sau sunt trufagi. Fiindcl nu s-au invrednicit s[ primeascd acea putere,pe care o aveausfin1ii,carelucrau in ei. Fiindcd nebiruitl esteputereacare ne ajuti nou6.Ci Domnul estesi Atotputemic, Cel mai tare dintre to!i, si puterea;Biruitorul in trup muritor, ori sunt biruili, e de cnte ori sepogoarl cu sfinlii la rdzboi. Iati dac1, limpede ci nu Domnul estebiruit. Acegtia sunt cei ce de buni voia lor sunt goi de Hristos, fiindci sunt nemulfumitori, si nu s-au?nvrednicitde putereacare sprijinestepe biruitori. Ci se simt goi si de aceaputere a 1or, obisnuiti si proprie, pe care o aveau in r[zboaiele lor cele mari. $i cum simt ? V[d clderea lor dulce si pllcutl in ochii 1or,si li separe greu s[ rabde greutatealuptei cu wijmaqului 1or. C[ci mai demult ei biruiau greutateaaceasta curl1ie si r6vn[, printr-o nlvaid a firii, pe care o aveauir wemea fierbinte qi asculiti. Si acum, aceastanu se mai afl6 in aceea, lor. sufletele Si cei ce la inceput sunt lenesi si moi, seinspiiminti si se si turburi, nu numai de luptele acestea, de lucruri de acestfel, ci si de fream[tul unei frunze, care semigci, si suntbiruili de^orice micl nevoie sauneputinll, saude foame gi seleap[d[ si seintorc inapoi. Iari cei cu adevdratincercafi, nu se mai saturl de iarb[ si nici nu m[n0nc[ rldaiini uscate,nici nu primesc se de verdea16, ceva, inainte de ceasul cuvenit. Ba, cu toate c[ le sllbegte guste trupul, ei se culc[ pe jos, gi abia mai vld ochii lor, din pricina slilbirii trupului; si mai curAnd ar iesi din trup, decdt s[ se lase biruiti si sI cad[ din voinfa lor s[nltoasi. Ci ei vor si doresc de s[-si fac'6sill din dragostea Dumnezeu,si alegnevoinlapentru vremelnice si a odihnei din ea. $i viriute, in locul vielii acesteie. cAnd vdd ispitele asupraior, si ?n ele, mai mai mult se bucurl, desivArsili se fac. Dar din pricina ostenelelor,care li seintnmpH lui 1or,ei nicidecum nu sefrrdoiescde dragostea Hristos, ci pflnl la sfArgitulvietji loi ei se silescsi primeasc[ cu bfub61iesuplrdrile ajung la desivdrgire.Iar si nu seindep[rteazl de ele, cici prin e1e Dumnezeului nostru I se cuvine slavain vecii vecilor. AMIN. 246

LV. DESPRE PATIN{I

O ! Cat sunt de dulci pricinile patimilor' Ci poate omul cdteodati sI taie patimile si atunci se linisteste?ndepirtare de ele si se bucur[ de incelarea lor; insl'pricinile patimilor el nu le poate p[rdsi. De aceea,suntem ispttr,ti fdrl vrerea noastr6. Cdt ,.rnt"* in patimi, ne necijim; dar ne place ca pricinile patrimilor s[ rdmanlin noi. Plcatele, nu le dorim; pricinile, insi, care aduc pllcere 1eprimim. De aceeacele din urmi pricinuitoare pfucate,cu se fac celor dintdi prin lucrare. Cel ce iubestepricinile patimilor, firl sl vrea estesupusgi robit patimilor. Cel ce-siwiste picatele, inceteazlde a ie face; si cel ce le m[rturiseste, va dobdndi iertare; dar nimeni nu poatep6r6si deprindereaplcltuirii, pane nu intr6 in vrajbl cu ea si nici nu poate primi iertare, pAn[ nu le va mlrturisi. C[ci ura de picatpricinuieste smerenia,iar mirfurisirea aduce umilin1a, care wrneaze in inim[ dupl rusine' Dac[ nu urim cele vrednice de prihlnire, nu simlim nici putoarea implinirii lor cu fapta, nici putregaiul 1or, fiindc[ ie in punem pe acestea sufletelenoastre.PAnl nu lepezi de la tine ori"" tr".,rrriin16,nu stii de ce rusine te impiedici, nici ce rusine urmeazl de aici. CAndvezi la altii sarcinata, atunci afli ce ruqine te ameninll. cand te indeplrtezi de lunre, afli, cd rau miroase ea. Dac[ ires[ nu te indepdrtezi, nu afli cdt miroase de riu, ci si dimpotrivi te irnbraci cu putoareaei ca cu un miros prea duLce prea sllviti. goliciunea ta de msine, o socotestica o hainl Fericit este cel ce s-a aepartat de lume si de bezna ei, nici socotinlanu negrijindu-se decit de sine. cdci nici vederea, poit" llrou nici sluji unuia carc petrece!n mijlocul deqerticiuniior. si judeie raliunea lui tulburati, cele ce se cuvin? be"i "o* 247

Fericit este cel ce a pdrlsit befia lui si a vdzut la allii c6t de neindestulatd estebetia aceasta. atunci isi va cunoaste Ct propria lui rusine. Cici in mlsura in care este cineva amelit de belia picatelor sale, el crede, cI tot ce face, e bine flcut. Pentru ci atunci cflnd firea iesedin rAnduiala ei, e, ca si cdnd ar fi beat[ de vin sau de pofte. Si vinul, si pofta scot firea din marginile cuviinlei, si pomescaceeasJ ardere?ntrupul, carele poarti. Felurile patimilor sunt deosebite;.iar invllimS.geala lor, una este. (pe Schimbarea careo aducepatimile) esteaceeasi; deosebirile iar pricinl diferi intre ele, patimile se deosebescsi dupl dintre primirea, pe care le-o face sufletul, fieci.ruia. Oricirei odihne ii urmeazi ticdlosire. dar oricdreitici.losiri pentru Dumnezeu,ii urmeazd odihna.Dac[ toatecelece ,unt in aceasti lume, sunt supusestriclciunii, atunci si striciciuneavine de ia vr[jma,sul, sau aici, sau ?n viala viitoare, sau in vremea iesirii sufletuiui. Si, pentru plIcerea sa inversunat6, pentru pitimirea rea, care este contrari acelei desfbtlri, niscute din sfintenie, si aceasta iubirea de oameni o r0nduiesteDumnezeu, din si guste sufletul din munci., fie in wemea c[litoriei sale,sau la sf0rsitul ei, si atunci s-o treacl din mila Sa cea bogati, ca pe o rdsplati; iar munca ceadin wemea cllltoriei, sd fie arvunl. pentru cI nu opresteDumnezeu cAstigul celui bun, pOndin ceasul cel din urm[. Rlutatea insi o opreste,ca sI fie chinuit cel ce este vrednic de munci, precum s-a scris: ,,Cel ce aicea estepedepsit pentru rusinea lui, min0nc6 din iadul lui". Pdzeste-tede nest[pAnireade sine, care duce la robia cea rea. Pdzeste-te mdngdierea,.care de duce lardzboi. Pizeste-tede necunoasterea) careducela Artdmpinarea ispitelor, si mai alesde dorinta, dinainte de sdv0rgirea pocfin1ii. CIci dacl toli suntem pic[tosi, gi nici unul nu e deasupraispitelor, atunci virtutea cea mai inalti este poclinfa. Ceci lucrarea ei nu se poate sfArsi niciodati; clci ea se cuvine deopotriv[ tuturor, drep{ilor si plcitosilor, care vor sI se mintuiascl. Cd deslvirsirea n-are 248

hotar, fiindcd desivdrsire chiar a, a celor desdvarsiti, este nemirginiti.A;a c6poclinfanu e mlrginrre, *.irii", ri.i cu faptele, pdn[ la moartet aau-glaminreci ", "f", oricdreifUceri ii *"y3 greald in al doilear6nd,rugdciune. si, Plzeste-te acea de bucurie,careesteinjugati cu o pricini deschimbare' crcinl poli inlelege cunoa;te marginilesi pricina 9i a tot lucru,carearein el o chivemiseald ascunsd sus. Temede te deaceia, car: crezicd_ipo{i pe indrepta. Fiindc6, zice,cdldtoria lor este afari decale.cer ce si-si o.ar*ui^.a ;tie loffi"irrn, corabia lumii, in toateale ei (lumii) amesteci "o o schimbare; iar' toateceledin afaralumii suntumbri. o.dihnei trupestiii urmeazd ieqirea fire si turburarea din ^ . gdndurilor.si lucrului fdri misurr fr urnieazr u:a"oe"i",T trdnddviei i*meazr iesirea fire. ii din s*, inra deosebite chipuri de ie;ire din fire. Celei dint6i, careeste din odihnd., urmeaza ii r{zboiulcurviei;celeidin trdndivie, a douala num'r, ii urmeaza rinistitesi murarea loc in roc.nrrai"""rr^ia"* din fodri""""^tetii cu m'suri in ostenearr, nepre!.it. este Micsorareu *.urtu-*a."rt. plicereagi dezmierdalea. iipru Iar o" m5sur6, mrresre ,,"il;l;. Rabdd, frate,nebunia tale,carete biruieste firii inliuntrul tiu. cd t:-ir g^ititsdprimestiacea inlelepciune, arepururea care cunund deintAietate

firii. FiindcS suferinla aceasta trecdtoare, o primesticu este daci pldcere'cr pdtimirile sunt de asemenea ca niste cdtei,carese strang jurul micelarilorgi fug la un ?n strigit; iar dacrle treci cu vedere4 nisterei enormidaun'vari ca asupra Disprefuieste ta. o dorinll mic6 pentruca nu cumvasi simli tiria arderii ei. Cd 249

tii:ff,":;: ' . ca"a 3u picii, s6"ffop:Jffi?frfi linte.a nu te turburide :H:" :J; Impdratul dri*b*"u ceacu tulburare a

sd guste acea desfltare- ne aa.rer-pi,-,^^'.r, -,-. -::^-**'":'

Nu te inspiimAntadeturbwarea trupului

celui adami gaa c;

rlbdarea in lucruri mici, gonegteprimejdia. CI nu poli s[ fii stip6n in lucruri mari, dac[ nu biruiesti pe cele mici. Adu-1i aminte,frate, de viata viitoare, care nu se tdriste gi nu se miscSprin biltoace, gi prin care moarteaestezdrobitl. Si in ea nu mai esteaprindereacea?nvilmlqiti, careinv5lm[seal[ prin pl6cereacea amigitoare, di de lucru firii celei pruncesti. Rabdl nevoinleie luptei, in care ai intrat, ca si fii incercat si llmurit, ca si primesti cununl de la Dumnezeu,si, dup[ ce vei trece din lumea aceasta,s[ te odihnetti. Adu-li aminte de acea nemirginiti odihn[, si de viqta ceafbrl de momeli, si de rOnduia]a cea desiv6rgiti si de iconomia ceaneschimbati, si de robia, care sileste sufletul slu s[ iubeascl pe Dumnezeu, si care domne;te peste fire. De aceastasI ne inwednicim, cu harul lui Hristos, Clruia I secuvine Slavaimpreunl cu Pdrintelecel fIr[ de inceput, cu Prea SfantulDuh, acum si pururea qi in vecii vecilor" AMIN.

LVI. DESPBE FAPTIJL CA : CU F0L(IS A LASAT DTJTINEZNUSA NN SUFLETTJL PKIIIIITOK DE PATIITII 9I DESPKE I,{JCRARTLE ASCETICE
Alunecareacu cldei'e in pdcat,vdde;te neputin{afireasci. Cdci nu flri folos a l6satDumnezeu sufletul s[ p;imeasci patimile patimilor, inainte in el; ci El n-a vrut s[ asezesufletul deasupra Faptul c[ esteprimitor de patimi, de nasterealui cea de-a doua. imboldeste sufletul cu constiinla" Dar a rlmAne in patimi, este

250

necuviinciossi ftrI rusine.OricesufletralionalpoatesI seapropie de Dumnezeu in trei feluri. Prin cSlduracredinlei, sauprin teamd, sauprin poviluirea Domnului ( ). Nimeni nu sepoate apropiade dragostealui Dumnezeu, decAtcil{tttzit de unul din acestechipuri. Precum din imbuibarea pAntecelui se naste turburarea gdndurilor, tot astfel din mult[ vorbire gi din neor0nduiala vorbeior, se naste necunostinla gi iegirea din min1i. Grija de lucrurile lumesti tulburl sufletul si invlluirea cu ele, turburl mintea si o scoatedin linistea eil care s-a predat pe sine, ca un ogor, Se cuvine c61ugi.rului, lucrlrii celei din ceruri, mereu,in toati vremea, s5 fie f[r[ nici o grijl lumeascd, pe pentru ca cercetdndu-se sine, s[ nu afle in sine absolut nici un lucru al veacului de acum. Pentru ca gol de acestelucruri, tlrl de incetare, ziua si noaptea sI petreac[ in legeaDomnului. Ostenelile cele trupeqti, f[re de curdlia minlii, sunt ca un pAnteceneroditor si ca niste t0!e uscate.C[ prin ele nu sepoate lui apropia sufletul de cunoasterea Dumnezeu.Ci ele fac trupul sI seistoveascl,dar nu setngrijescsI dezrldicineze patimile din minte. De aceea vor secera nimic. Precumnici nu secerl,cine nu seaminl intre spini, asa nu isprivegte nimic acela, care se prlp[deste cu pomenirea de riu, si cu iubirea de c0stig, ci geme in patul lui, fiindc[ nu poate dormi gi simte lipsa de multe lucruri. Si std rnirturie Scriptura, care zice: Ca un norod care lucreaz6 dreptate4si nu a l6satneimplinit[ nici una din poruncile Domnului, ei cer de la Mine dreptate,si adevbr,si doresc s[ se apropiede Mine, Dumnezeul 1ol, zic6nd: pentru ce am postit si nu ne-ai vLzuL? si ne-arnsmencsi nu ne-ai cun+scut? pentru c[ in zilele posturilor voastre, voi faceli voile voastre, adicl vd impiinili gdndurile voastre cele rele !" (Is. 58, Z3). Si ca unor idoli le jertfili 1orarderi de tot qi gdnfinile cele rele, le-ali socotitin voi

251

ca pe un Zeu, jerrfindu-le trupul vosffu, ceamai cinstiti jertfl. pe acesta se cddea s[ Mi-i sfinfili Mie, prin fapre bune si prin constiintacurati. Bun plmdnt este acela,care face bucurie plugarului prin rod insutit. Aga si sufletul care str[lucesteprin aducereaaminte de Dumnezeu si prin neincetatapriveghere,ziua si noaptea;pe tiria lui zideste acolo Domnul un nor ca s[-1 acopereziua si cu lumini de foc il face sI strlluceascl noaptea. inl[untrul intunericului va strlluci luminl. Precumnorul acoperl lumina lumii, tot asaaburii pAntecelui gonescintelepciunealui Dumnezeudin suflet. Si ca flacdrafocului in lemneuscate,asaestesi trupui, cAndp6nteceleesteimbuibat. Si precumun lemn azv6l.litl0ng[ altul in foc, m[reste flacira, tot asafelurimeamancdrurilormireste pomirea trupului. cunostinta lui Dumnezeunu sil6sluieste?ntrupul iubitor de pllcere. IarI eel ce-siiubestetrupul siu, nu va dobindi harul lui Dumnezeu. Precum in chinuri (din chinwi) se naste rodul (copilul) care veseleste acee4 carel-a niscut, tot asadin nevointeletrupului pe (ale gdtlejului) se nastein suflet rodul cunostinlii despretainele lui Dumnezeu. Iari celor leneqi si iubitori de desfItiri, rodul rusinii li senaste.Precumtatil seingrijegtede copilul lui, tot asa si F{ristosseingrijeste de trupul, caresufer5r6u pentruDAnsul,si estemereuaproapede gura acelui4 castigullucrdrii caintelepciune esteneprefuit. Str5in este cel ce a iesit cu mintea din lucrlrile acestei iumi. Acela pl6nge, careisi petrecezilele vielii lui in foame si in sete,cu nldejdea bundtllilor celor viitoare. Ciiugdrul sadeafari din lume, rugdndu-se Dumnezeuca s[ dobAndeascl, lui bunitisle viitoare. Comoara (bogIlia) cilugirului estemAngdierea, care-i vine din pldns, si bucuria cea din credinli, si care strdluceste in vistieria minlii. Milostiv estecel ce-i miluieste pe to!i, si nu face

252

deosebirede 1aunul la altul. Nu estecurat cu fecioria (feciorelnic), cel ce-si pizeste trupu1neintinat de vreo impreunare,ci cel ce se sfieste(serugineazlde sine-si)atunci cAnde singur.DacI iubesti inlelepciuneasi cu ruglciunea ceaneincetati, si apoi te inarmeazi impotriva firii gi a pricinelor firii. CIci nu poli vedeain sufletul tlu cwllie, tdr[ de acestea. mili, obiqnuDacI wei si dobdndesti ieste-te sd le dispreluieEtipe toate, ci nu cumva mintea, fiind tras[ in jos de greutatea s[ iasl din marginile ei. Cdcimilostenia 1or, prin rlbdarea celui ce voieste sI suferenedreptatea. se adevereste Smerenia deslvOrsitl este s[ suferi cu bucurie invinuirile cele mincinoase. milostiv, atunci,c6ndegtijefuit Dac[ esti cu adevdrat de ale tale pe nedrept,nici nu te necdjestiinliuntrul tdu, nici nu vorbesti desprepagubata in afarl (altora).Ci mai bine s[ inghiti milostenia ta pagubadin parteacelor ce te nedreptilesc,precum apamulti irighite acrealavinului. Ci arati-1i mu{imea milostivirii tale, prin aceeac[ rdspunzicu bine celor ce te-aunedrepteft. CI asaa fbcut si fericitul Eliseiu vrljmasilor sli, carevoiau s6-l ia rob. C[ci, cAnds-arugat si i-a orbit pe ei cu negurl, le-a ar[tat ce putere aveaintr-frrsul; cAndins6, dupl ce le-a dat de mdncaresi de b6ut, i-a lSsatsi plece, atunci aariltat mil[ falI de ei. Cel ce estecu adevlrat smerit, atunci cdnd estenedreptilit, nu setulburl, nici nu se apdri Ar privinla acestuilucru, de care a fost nedreptilit; ci primesteclevetirile, ca si cum ar fi adevlrate, si nu seingrijegte s6convingl pe oameni,ci a fost clevetit, ci isi cere iertare. CI unii ce si-au atras asuprl-le numele de ,,neastdmpdrati", desi in realitate nu erau asa; iar[ ailii au rlbdat sI fie numiti curvari, desi erau departe de curvie, si rodul picatului, pe carenul fd.cuseri,cu lacrimi l-au mlrturisit in public si cereauiertare pentru o nelegiuire, pe care n-o f[ptuiser[, desi erau cununati cu toat[ curitia si nevinovl1ia in sufletelelor pl0ngere,de la cei ce-i nedreptafiseri.$i a{ii iar[si, ca sl

253

nu fie lludali, pentru viala irnbundtitjtd, careerain ei, seprefdceau nebuni, fiind indulcili cu sarea(inlelepciunea)dumnezeiasc[si addncili ?nlini;tea 1or,inc0t ajung6nd?n culmea deslvArgirii, au avut de crainici ai birbiliei lor, pe Sfiniii ingeri. Tu crezi, c[ ai smerenie;allii seinvinov[1escpe sine-si,tu ins[, nu suferi nici c0nd a$i te invinov5lersc, si te declariplin de smerenie.Dac[ e,stismerit cu cugetul, pune-te singur la incercare, f1r[ s[ te tulburi. si vezi de poli rlbda nedreptatea, M0ntuitorul numeste ,,multe l[caguri ale Tat[lui" misurile la care mintea acelora din partea aceeaajunge, adicl prin care sedesf[teazl darwile cele duhovnicesti,alesesi deosebite locuri diferite, ci toatl seria mintea. El n-a numit ,,l5casuri" de daruri. de Precum fiecare se desflteazd" soarele cel de aici (cel sensibil), dupl putereasi limpezimea vederii lui, si dupi cOtloc poate s[ cuprindd cu ochii; precum, cdnd o lumdnare cdnd lumineaz[ in cas6, razele se impart, cu toate c[ lumina nu se imparte in flclii, a;a si in viala viitoare toli dreplii, locuiesc impreun[ nedespIrlili. Dar fiecare este lurninat de un soare inleleg[tor (de gOnd)dupl mlsura lui, si respiri ca pe aer, dupl wednicia lui, partealui de bucurie,impreund cu locul carepetrece, stare,privire si chipul. Si nimeni nu vede mlsura vecinului siu, nici a acelui mai presusde el, nici a acelui ce esstemai prejos de el; ca nu cumva vlzAnd ci vecinui are un Har mai mare, si el insusi este lipsit, sI nu se scfubeasci si sd nu se m0hneasci din pricina aceasta. nu seintAmple s[ fie mdhnire si scdrbl, acolo Si unde nu esteintristare, nici suspin; ci fiecare se bucur[ inlluntrul siu, dupi Harul dat lui ;i dupi mlsura Ia care a ajuns. Si este o singur[ contemplalie,in afar[ de toate, 9i o singur[ bucurie. Iar in afarl de acestedoul trepte, contemplalia si bucuri4 - nu mai este alti treapti mijlocie. Adicl, una estecea de sus- alta este cea de jos; ?ntree1esunt feluritele deosebiriale rispll1iior. 254

Si de esteacestlucru adevdrat,si el este adevirat, ce este mai mare nebunie si nepricepere decAt s6 zici: ,"1\4ie mi-ajunges[ scapde gheen6,cI de intrat in impdrilie, n-am baiu (grij[). CI dacl scap de gheend, am gi intrat in impirilie. Cd Scriptura nu ne invald despre trei pirti, ci numai despre dou6 (Mat.25,31): ,,Cdndva veni Fiul Omului in Slava Sa, si va pune oile de-a dreapta si caprele de-a stAnga Sa. Nu zice Mintuitorul trei cete, ci doui, una de-a dreapta, cealalt[ de-a stOnga- a despir,tit M0ntuitorul marginile locaswilor lor, zic0nd: Si ,Jor merge acestiala odihnavegnici, iar acei4 - adici pdcitogii, - la munca vesnicd" (Mat.25,46). Si drep{ii in viala vesnici vor strlluci ca soarele.$i Domnul mai zice: ,,yor veni de la rislrit si de la Apls, si vor sedea sAnullui Awam, Ar lmpdrlfia in Cerurilor, iar fiii impnraliei vor fi scosiintru intunericul cel mai din afari. Acolo va fi plOns si scr6snireadingilor".(Mat. 8, 11). Si aceasta estemai ingrozitoaredecAt focul. tot Oare de ce nu pricepi de aici cI stareacare esteprotivnicd celei de sus,aceeaestegheenaceaplini de munci ? Este bine sI invefi pe oamenibunitatea lui Dumnezeu,indemnAndu-islrimAni in purtarea de grijd a lui Dumnezeu, si aduc0ndu-i din rltdcire la cunostin{a adevirului. Acest chip, care este foarte ftralt, a fost chipul lui Hristos, si al Apostolilor Sii. Iari dacl omul simte cI prin felul acestade viafd, si prin neincetatavia!6.de obste, i se slibeste constiinfa prin contemplatje, i se intunecl cunostinta, linistea; se tulbur5, fiindci mintea lui are nevoie s[ fie przitr si simlurile lui incr nu sunt supuse,si c0ndwea s[ vindecepe al1ii, isi pierde propria lui sinrtate, 9i iese din libertatea propriei lui vointe, tulbur0ndu-si mintea, - ata unul si-;i aduci aminte de cuv6ntulApostolului, carezice si sfituieste:,,Flranaceatare este a celor desiv6rsili" (Ew. 5, L4). Si s[ se intoarcl din drum, ca si nu audl despresine-si,ca in pildi: ,,doctore,vindeci-te pe

255

tine insuli" (Luca 4,23) - si astfel singur sI se os0ndeascl. Si sd-siplzeasci slnltatea lui intreag[, si sd slujeasciprin via]a lui cea imbun1nitftil, in loc de a sluji prin cuvinte sensibile si, in locul sunetelorgurii lui, s[ inve]e fapta lui (si deainvilSturd prin fapta lui). Si, cdndisi va sti sufletul sinltos, atunci sl foloseascl gi pe allii si s5-i tdmlduiascl prin slnltatea sa.CIci atunci,cAnd va fi departede oameni, 1eva folosi mai mult prin fapte bune, decAtprin cuvinte, cdci el insusi mai estebolnav si arenevoie de vindecare. Si, ,,orb pe orb de va pov[1ui, cad amAndoi in groap[" (Mat. 13, 14). C[ci hrana cea tarc este pentru cei sdnitosi, care au simlwile exercitate, si pot primi orice lvand; adicd pot primi momelile simturilor, fird si se vatemein inima lor, prin toate ?nt0mpl5rile din pricini cI au exerciliu in a fi des5vArgili. CAnddiavolui vrea s[ intineze mintea unor astfel de oameni cu amintirea curviei, mai intAi le ?rcearci ribdarea cu iubirea de slavl desarti. Si inceputul gOnduluiacestuianu li se pare, ci e patim6. Asa obisnuiestewljmasul celor ce se plzesc cura,ticu gOndul, fiindci nu poate si vAre in ei degrabi, cugetiri necuviincioase, iar cdnd scoateel mintea din temeiurile ei, si incepe s[ vorbeascl int6ia oarl cu gAndul, si s6-l indepdrtezede acolo, indati o intOmpini.cu obiectul curviei (materiacurviei) si intoarce mintea spre lucrdri flri misuri. Si mai intdi mintea se tulburd printr-o momeald. brusci, din pricina cumpitirii de mai Araintea gdndurilor, care a fostpreintAmpinati cu lucrul, si mintea, care ocdrmuiestetoate, era indepdrtat[,de vederealucrurilor. Si chiar dac[ mintea nu s-a intinat cu totul, totusi ea a fost surpatf, din vecheaei vrednicie.Iar daci mintea seintoarceinapoi, si o ia inaintea primei asupreli a gdndurilor, care este pricina venirii celor din urm[, cu ajutorul iui Dumnezeu, biruie cu usurin{I patima. 256

virtutilor, Mai bine te ascunzide asprimiprin pomenirea ies atuncicAnd din locul prin decdt impotrivire.Fiindcl patimile, rilzboi,intiplrescin mintechipuri ;i imaginispre lor si pomesc minlii, fiindc[ tulburi si Are acestr[zboi multi putereasupra nici insi dupi celeceamzis mai inainte, urml cugetul. r[vbseste depatimi nu searat[ in suflet,dupl gonireaacestora. ScripturilorDumnezeiesti, cu Osteneala trupul si meditarea iar suntpizitoarelecuriliei; nldejdeasi frica sautiria ostenelii, aduc in minte deplrtareade oameni si ruglciunea neAtcetatd, el nidejdeasi frica. P0nda nu primi omul pe M0ngdietorul, are pentruca sI seintipireascd Scripturi, nevoiedeDumnezeie;tile amintea bunitililor ;i si r[m0n[ mereu in mintealui aducerea noul ire el pomirea spre bine, prin citire neincetatd, sn-gi 9i plzeascisufletuldeciile celefine aleplcatului,fiindc[ ]rc[ n-a r[ticirea; cd primit aceaputere a Duhului, care foidepilrteaz1" ale sufletului si se r[tlcirea robesteamintirile cele folositoare apropiede rdceala,prin care se risipestemintea. Cdci atunci, puterii sufletegti, Duhului, deasupra cind seridici in om puterea care lucreazil ?n el, atunci in locul legii Scripturilor, se Duhului.$i atunciomulprime$e inrddlcineaziin inimeponrncile de la Duhul gi nu are trebuinli de ajutorul invi{6tur[ in ascuns lnvilitura Ceci,in misurain careinimaprimegte materiei sensibile. rilthckea qi uitarea ?nsofesc mlsuri de la nraterie,in aceeaqi invilltura estedela Duhul, atuncinu nemijlocitinv[litura- CAnd vat[mdnici amintireabune si existi voinli buni; existi insi -: Exist[ gOnduri cea gAnduri viclene;; voinlavicleanLTreapta dintAiesteo pornire m[rii ;i ii inal]n spre minte, ca vdntul c:re t'ele;te deasupra gi valurile;iar a douatreaptI esteformarea temeiul.$i risplata gAndurilor pe ei, d[, dupi miscarea celorbune'sia celorrele se cele misurafomirii. Niciodati sufletuln-areliniqtedegOndwile
Cd.43coahl7

257

schimbicioase.Iar dacl rispunzi fieclrui gAnd,flri s[ ai temelie jos, in inima ta, apoi de zeci de mii de ori ar trebui sI schimbi qi concepfile tale desprebine 9iriu. Ca o pasdre filrl, de aripi este cel de curAnd ivit din impleticirea cu patimile prin poc[in1i, care se lupti in vremea rugiciunii sI se ridice din lucrurile cele pdmintegti si nu poate. Ci, neputOndsi rezolve, se tOr[ste pe fala plmdntului. Ci i;i aduni gdndurile prin citire si muncd si team[, ;i prin grija de pizesc felurite virtr4i. Pentru cd nu poate s[ fie a]tceva.Si acestea mintea neintinati citlva weme; apoi vin insd amintiri, si tulburl si intinl inima. Cdci ea n-a respirat incl aerul linigtit al libertilii, spre care, prin nepomenirea lucrurilor, se adunl dupi pulin6 vreme, mintea omului. Cici are inci aripile cele materiale, adicd virtulile care se implinesc in chip vizut. Dar n-a vlzut virtulile contemplative,nici nu s-a inwednicit si le simt[. C[ci virru]ile contemplative sunt aripile min,tii, prin care omul, deplrt0ndu-se de cele plmdntegti, se apropie de cele ceregti. pe in mlsura, in care cineva sluje,ste Domnul, prin lucruri sensibile, chipurile acelor lucruri se intiplresc in g0ndurile lui si el se gOndeste cele dumnezeiegtiprin chipuri materiale. Cand la trsl omul simte cele ce sunt in afarl de lucruri, atunci pe misuri ce simte aceastao mintea lui seina{i din weme in vreme, deasupra chipurilor acelor lucruri. Ochii Domnului privesc spre cei smerili cu inima si: ,,Urechile Sale se pleacl spreruga 1or" (Ps. 33, 15). Rugdciunea celui smerit la suflet sboari, ca s[ zic asa,de la gura lui la urechile Domnului. C0nd eqti lini,stit sd strigi prin faptele tale cele bune: ,, Doamne, Dumnezeul meu, Tu s[ luminezi infunecimea
me a tt.

din Cdndsufletult5u seapropies[ iasl (la ieqirea) bezni, qi fi-va ziua gi noaptea, vei vedeasemnul inima ta acesta: arde-va 258

ca focul. Asa cl lumea toatdva fi pentru tine gunoi si cenusl, si nici sI m[ndnci nu vei mai dori, din pricina desfltlrii adusede gAndurile cele noi 9i ?nfllcirate, care se miscl mereu in sufletul tIu. $i !i se dl lie deodatl izvor de lacrimi, care curg ca un pdrdu, nesilite, si se amesteciin tot ce faci, fie c[ citegti, fie ci g6ndesti, fie cd bei sau m[nAnci, in orice lucru a] tiu se afl6 lacrimile. Si c6nd vei vedea acestesefimein sufletul amestecate t[u, indrizneste, fiindci ai trecut marea, si sporestecu faptele tale, gi plzeste-te bine; pentru ca darul si sporeasclin tine, pe zi ce merge. Iarl p0nd nu te intdlnegti cu aceste serute, nu !i-ai slvdr;it incl c61[toria ta gi inc[ nu ai ajuns la Muntele lui qi Dumnezeu.Dac[ insi, dup[ ce ai aflat acestea ai primit darul clldura sufletului, firl de nici lacrimilor, ele inceteazl si rlceste o alt[ schimbareir vreun alt lucru, - adicl fhrfl sI fie la mijloc neputinla ffupului, - vai 1ie ! Ce dar ai pierdut ! Clci sauai clzut la pirerea de sine, sau in lene, sau in slibiciune. Ce urmlri are primirea darului iacrimilor si ce vine dupl aceea,am de g6nd si scriu in alt loc, in capitolele desprecurvie, precum am fost luminat din Scripturi, si de cltre Plrinlii clrora le-au fost incredintate acestetaine. Dac[ nu ai fapte, si nu vorbeqti desprevirtuli. Mai cinstite decdt orice ruglciune qi orice jertf[ sunt traintea Domnului necazurile suferite pentru 81, de dragul Lui. $i iubegteDomnul mirosul sudorii 1or,mai mult decdtorice mireasmX.Orice virtute. atrupului, s-o socotestica o lepiddturd siv6rgitdfirl de oboseald neinsufle{iti. Lacrimile din ochii drep!ilor sunt prinosul lor (adus de ei). fi suspinurile din wemea privegherii 1or sunt jertf[ bine primiti. Striga-vor dreplii citre Domnul, aplsa{i fiind de greutatea trupului, si in wemea chinurilor, isi vor trimite cltre Dumnezeu ruglciunile, si la strigitul glasului lor, cetele cele sfinte le vin ir ajutor, ca si ie deaindrlmealn prin nidejde gi sl-i m6ng6ie. Cici

259

Sfintii ingeri sunt p4rtagi la patimile qi necazuriie sfintilor, pentru ci acestiase apropie de ingeri. Fapta ceabuni si smereniafac pe om sd fie un Dumnezeu pe p6m6nt. Iar credinla si milostenia il fac si se apropie mai repede de curltje. Nu i se poate da unui suflet in acelasi trup, cilduri si zdrobireainimii, dupl cum cei in starede be1ie,nu-si mai pot stipdni g0ndurile. Cici atunci c6nd unui suflet i se dd c61dur6, se ia zdrabirea si plAnsul. C[ci vinul ne-a fost ddruit i spreveselie, iari cdldura, sprebucwia sufletului, Vinul ftrcdlzeste trupul, iar cuvAntul lui DumnezeuincLlzestemintea. Cei ce ard de cdldurl suntrapi{i prin meditareaasupranldejdii gi igi potrivesc mintea lor pentru viala viitoare. Precum cei ce sunt beli de vin, vid ndluci cu chipuri schimbate,tot asacei ce suntbeli de nddejde si sunt inc[lzi1i de ea, nu mai ;tiu de necazuri, nici de ale lumii. Acestea li se int0mpl6 celor cu inima simplI si cu nldejdea ar:zdtoarc. altele asemeneaintAmpllri urmeazd, impreuni cu Si lucrarea cea dupl lege, si cu stareade curilie, care sunt gdtite celor ce cilltoresc in cirarea virtulilor. Acestea se petrec (se intampH) ia?nceputul cdlltoriei, prin credinla sifletului. Domnul face toate cdtele voieqte. Ferice de cei ce cu simplitate gi-auincins coapsele,ca si infrunte mareanecazurilor, in chip neiscoditor, gi din dragostede Dumnezeu, nu s-au intors din rtrrum(nu s-au dat bdtuli). Clci ei semdntuiesccurind, ajungdndla limanul impdrdliei si se odihnesc in corturile nevoitorilor gi-gi mdngdie sufleteledin ticdlo;ia 1or, si se veselesctntru bucuria nddejdii lor. Cei ce cu nldejde aleargl pe cii sucite, nu se intorc din drum, nici nu se opresc ca s5 cercetezedespreincdlceala drumului; ci, dupi ce au trecut marea, atunci, viz&rd c0t de sucit[ a fost calea, aduc muilumiti 1ui Dumnezeu, ci i-a izdvit din strAmtori, si din prip[stii, si dintr-o astfel de asprime, fexe s6 stie ei. Iari cei ce se zbat cu multe

260

lareveniri dedAndu-se ganduri,si vor s[ fie inlelepli, nevoie-mare, vad[ pricinile si la teamade gdnduri,caresepregltesc si vreau s[ lapragui sezAnd de vdtlmare, cei mai mu{i dintre ei sepomenesc (la ugile) propriei lor casepentru totdeauna. Cnnd e trimis la drum, lenegulva Ace:,,LIn leu esteascuns pe drum gi uciga,siipe stradi" (Pilde 22,13). !i precumcei ce zic: ,,Am vdzut acolo niste fii de wia;i si noi eram ca niste licuste pe lAngl ei" (Num. 13, 33). Asa sunt si cei ce se apropie de sf0rqitul cdii 1or, si vor mereu s[ fie frrlelepfi, dar nicidecum nu vor si punl inceput inlelepciunii. Iar[ cel simplu trece inot, cu cel dintei avdnt, 9i nu se ingrijegte tie fel de trup, nici nu se intreabi de sine, dacl ispriveqte sau nu ceva, din negulItoria lui (lucru). $i nu cumva s[ 1i se prefaci multl inlelepciune in alunecare (cldere) a sufletului tiu, sauin cursa intinsi in fala ta: ci, cu nidejdea spre Dumnezeu,pune inceput, clii celei ins0ngerate,cu bdrbl1ie ,,ca s[ nu fii mereu gol de lui cuno.stinla Dumnezeu.CI cel ce se teme, sau cel ce asteapti v0nt prielnic, nu va semina" (Ecl. 1'1, 4). Mai bine si mori pentru Dumnezeu, decdt sI tr[iegti in rugine si lenevire. Cdnd vrei si pui frrceput lucrului dupi Dumnezeu, asa agezlm0nts[ ci faci, ca unul care nu mai ate vial|ln lumea aceasta, estebine pregitit de moarte gi gi-a luat n[dejdea de la aceasti vial[, 9i a ajuns la sfdrsit. Si cu adevlrat, sI ai in mintea ta g6ndul de a nu l[sa nldejdea acesteivieli, sI te impiedice de a lupta' de a biruiCdci nldejdea acesteivieli slibegte mintea. De aceeasi nu fii de prea din cale af.ar:d inlelept, ci f[ loc credinlei ir mintea ta si de zilele cele nespusde multe, ale veacrxilor celor ce aminte$e-li vor fi dupl moarte gi dupi judecati, 9i nu va intraln tine tfndlvia nicicdnd, dupl vorbainleleptului: ,,O mie de ani in lumea aceaata nu sunt cit o zi (nu fac nici o zi) mlcar in lumea drepfilor" (Ps. 70, 5). Cu birbefle apucl-te de tot lucrul bun, si fbr5 nici o indoial[ in suflet si te apropii de fapta bun[, si sI n-ai in iniml

261

indoieli tn ce privestenddejdeain Dumnezeu,pentru ca sdnu se zdddrniceasclostenealata si s[ nu se trgreuneze munca ta. Ci crede?n inima ta, cd" Domnul estemilostiv, si cd cel ce imparte rlsplllile, El d[ Har celor ce-L caut[ pre El, nu dupl lucrarea noasfi, ci dupl rflvna si credintadin sufletelenoastre.C[ci zice: ,,FacI-!i-se dupi credinla ta'' (Mat. 8, 13). Iard faptele celor ce vietuiesc dupi Dumnezeu,sunt acestea: Unul toati ziua isi pSlmuiestefaga,gi aceaste petrecereii line loc de slujbele ceasurilor. Iar[ altul, f[cAnd ingenuncheri, spunela fiecarepiecarea genunchilor,c0teo rug1ciune.Altul, in locul ruglciunilor, pune mullime de lacrimi, si ele ii sunt de ajuns. Altul cu mintea se sileste s[ cugete si-qi face si pravila (canonul) ce i-a fost hotirdt. Altul igi canonestesufletul cu foame, de nu mai poate nici si-si citeascl rugdciunea. Aitul iarisi, petrecAndin cugetare fierbinte a Psalmilor, face din aceasta ruglciune neconteniti. Altul seindeletniceste citirea, qi inima cu ii este infierb6ntati. Altul, se d[ pe sine rob, fiindcl a inleles inlelepciunea dumnezeiestilor Scripturi. Altul insp[imAntat de minunile din stihuri, se opreqtedin indeletnicirea lui obisnuiti, amuliL $i iarngi altul, dup[ ce a gustat din toate si s-a?ndestulat, s-aintors ?napoisi a rimas f6r[ s[ lucreze. Altul gustAndnumai o piclturd din acestea, orbit fiind, s-arlticit. $i altul, de boal[ qi si de neputintd, a fost oprit si-si facl pravila. ;i, altul a fost impiedicat sI gi-o facl de vreun obicei, saude vreo dorintl, sau de iubirea de stlpAnire, de slava desarti, de llcomie, sau de dorinla de a str6.nge avere. Iar altul, s-a ?mpiedicat;i s-a sculat, dar nu s-a intors din drum, pdnl ce a dob0ndit mdrg[ritarul cel flri de pre!. Asadar, tu pune mereu cu bucurie Ei cu rAvn[, inceput spre lucrul lui Dumnezeui $ daci vei fi curat de patimi gi nu te vei indoi in inima ta, atunci lnsusi Dumnezeu te va ridica pe culmi, 4i ta ajuta si te va tnlelepli, dupi sfdnta voia Lui, si prin minune vei ajunge la desivArsire. Ci a Lui este Slava 9i puterea,acum si pururea gi in vecii vecilor. AMIN.

262

LVII. DESPKE SCTIIFIBAKILE CARE SE NAC

FIEREU, ACI irtunEKrc, IN ST,JFLET, ACI LLJMTNA,9r DESPRE rAcnnnn in CELE DE-A DBEAPTA SAU DE-A

scAxcn

S[ luim aminte la suflet, iubilii mei, si si vedem dacl avern contemplare prin stihwile gi prin meditarearugii, At ceasul rugiciunii noastre.Cici vederea(contemplalia)vine din adevirata linigtire. S[ nu ne tulbwdm in wemea, in carene ?ntuneclm, mai cu seami dacl pricinaintunecdriinu estein noi. Punele in seama purtnrii de grijd a lui Dumnezeu,din pricinl c[ numai El cunoaste cauzele. Si o weme sufletul nostru e sugrumat,parci ar fi itr mijlocul valurilor. .A,tuncifie de ai citi in Scripturi, fie de ai sluji, saude oricelucrute-ai apropia,cazi dinintuneric in?ntuneric.Si daci !i se intdmpl[ asa,pleci flri sI te mai apuci de nimic. $i de fel nu credeasaunul, ci seva schimbasi va fi in pace.Ci ceasul de acum este plin de dezn[dljduire si de team[, si scoasesunt credinfei in El, gi din sufl et nidejdea in Dumnezeu gi m0ngAierea sufletul tot e plin de toatl indoiali si groazS. Cei ce au fost incerca{i prin vaiul acestui ceas, stiu din experienli si schimbareacareurmeazi la sfOrgitullui. Dar nu lasl Dumnezeu sufletul in stareaaceastanici micar o zi infteagl, fiindci ar fi pierit nldejdea crestinilor. Ci il scoaterepede.Iar[ dacl,beznate sup[r5 mai indelung, din rnijlocul ei, s[ agteplio grabnicl schimbare a vief,i. Pre tine, frate, eu te invi! gi te sfituiesc cI, dacl nu ai putere s[ te stipOnestigi si cazi cu fala la plmint in rugiciune,

263

atunci inf[goari-1i capul in mantie gi dormi, pAni va trece acel ceas de intuneric de la tine, iarl de chilia ta niciodati sI nu te sunt pu;i la ilrcercarecei ce vor sl indeplrtezi. Cu ispita aceasta petreac[ in rlnduiala minlii, si cauti in cllitoria 1or,mOngiiere prin credin!6. De acee4 ei au mai multi durere si osteneal[ decdt to{i, in ceasul acela,prin indoiala din minte. ii'urmeat[ acestui ceasde intunerec, qi hula. Si uneori se intflmpl6 si seindoiasci sufletul de inviere gi altele, desprecarenu trebuie si vorbim aici. Si eu de multe ori am fost ispitit cu toate acesteispite, 9i am scris lupta aceast4 spre mnngdiereamultora (ca s[ mdng0i pe mulfi). Cei ce petrec in lucruri materiale, sunt cu totul in afari de acesteispite. Ci lor li se Artnmpl[ astfel de slibiciune, care se iveqte in to1i, gi este desplrfiti prin felurile ei, de acesteispite ale intunericului, si de altele de acestfel. Slnitatea gi leacul acestei trdnddvii izvoriste din viala cea linigtitn. ;i aceasta este mdng6ierea.Dacd sufletul petrece cu mu$i si sti de vorb[ cu cineva, nu va primi nici iumin6, nici leac, gi se odihne;te o weme, gi apoi ispita se ridicl asupralui cu mai multi tdrie. Si are nevoie atunci de un om luminat, cu experien![ in acestelucruri, ca s[ fie luminat gi frrtlrit de ddnsul,cdt[ weme estenevoie, nu totdeauna.Fericit cel ce le rabdl pe acesteatn chilia lui. Clci dupi aceasta va ajunge la un llcas mare, si la mare tdrie, precum spun Pdrinfii. Lupta irs[, nu trece indatl, intf-un ceas. Nici Harul nu vine in suflet" si se s6llsluiasc[ in el deodat6, ci pulin cdte pujin. 9i pti" lupti vine Harul. fi din weme in vreme ispita si m0ng0ierea.$i p0n[ la moarte, rim0ne sufletul in acestea. nu aqteptim si ne ?nstrdinim cu totul de ispite, nici SE s[ primim desivArgita m6ng0iere,in lumea aceasta.Cl aga a binevoit Dumnezeu s[ orOnduiasc[viala noastrdaice4 si agasi cllltorim pe caleanoastri. A Lui estem[rirea in vecii vecilor. AMIN. 264

LVIII.

DESFRErAcusrnEn s[,FLETuLu DrN nAvnn

g*:::y__

cEA nnnunA, cARE srA

tttrrrlrtrtDrfrSil_l

trrtoiniro

DAT DE BLANDETD

gI DESPRE T{LILTORIJL

cnr,Er

EI AI,TE cnIPUBI.

este untrupfir{ suflet. ca c"t

lucrurilo*Lro'*ut'.i^Fl".i*d;fr ,l,}?ri,iffiIJ""fi l ittrr"x, I*

-annit'r" "",rrrt"nr.
265

o" Inceputul inlelepciunii Dun*ier"u-"*" _"i ** ""iang. rui bunitarea bldndegea. si Cd, vinedinmdrinimie, ea ;, lr"n"*+"r.. oamenilor poart6. le zice: ,,Noi suntem Ci neputin{ele celor ,grg{ Ia;;;;"* neputinciosi" (Rom. !.1,l, gi, ,,i" "31 indrepra_ cu duhulbldndelei.;'(C;.';,'iT cegregegte 1i-l ,*o" oarurite Duhutui Sf6nt,.Aposrolul pu""u'gi'rabdarea. Candinima se . cdnu poate nu aretarii snimplineasci -Tr"it 9i 19:ryt' rucrurile cere yateriale si vlzute, mahnirea u""ur,u

Omulcel plin & ra:ii nu ajunge niciodatdlapaceaminfi. IarI tirl pu"., no estenici bucurie. ?eci daci ,_u ci pacea min,tiiestesdnltatea des.iv6rgire, "i, i*'ra*a este.";;; pacii, atuncidesigurci greu bore$e ." arer6vni rea.o, frate, tu crezicd-1ipui ""r r0vna,ca si alungibolitecele striine,pecAndiatd ai alungats5nitatea propriului liu suflet ! ostene;te-te mai int6i sa-!ivindecisufletuitiu. f*a O"a cei ne.putin"i"ii, cd "", ani, r*J;tffffi111,u*ffi::ii: Argrijire, dec6t "p"i deyytrare. Si iardsi, dgl1n, poli ajutaaltora, pe tine insuli te bagi ir;hi;;. J R6vnain oameni se T.b"."ld nu vide;te prin chipurileinpllpci;i,; prin bol'e sufleturuise arata, adicl"prin

strAmto.T"ire"nlrii,

sldbit, este ca un bolnav, care cu trupul boleste,dar se infruptl din tot felul de manclri care-l vatrml. cel cu inimam0hnitr. dar nestlpdnit la simguri,este ca un om care are un singur fiu, si-l jertfegte cu propriile lui maini, pulin cOtepulin.M0hnirea minlii este dar de mult pr9! in fala lui Dumnezeu; dac6 o poart[ 9i cineva dupi cuviinli, atunci este ca si cum at aveatot trupul sfin{t. un om care a vorbit de bine sau de riu pe alli oamenifcu multd. libertate, nu este vrednic de darul acesta.pociinta cu convorbire - vas cu gaurr. Iubirea de cinste (vanitatea) cu pitimire, estecutit muiat in miere. A fi inlelept si a sta de vorbi cu o femeie,esteca si cum ai pune intr-o singurdcas[ o ieoaicr si o oaie. Dacr ai fapte bune, dar nu ai mi16esti inaintea lui Dumn ezeLr caun om, care ucide pe fiu inaintea tatllui. cel ce bolnav fiind ia suflet, ftrdrepteaz[ pe prietenii sdi, esteca un orb de amandoiochii, care arati altora caleaMila si dreaptajudecati sunt?ntr-r.in suflet, ca un inchindtor lui Dumnezeu si un inchinitor la Idoli, ?naceeasi cas6.Mila este contrard drepteijudec[1i. Dreaptajudecatl esteegalaream[swii egale.c5 dr fieclruia dupdvrednicia lui, neinclinAndu-se nici in o parte, nici nu se uiti la persoane,cand rispliteste. Iarr mila este o mdhnire, pornitl din Har, care spre toli se pleacl cu indurare, si pe cel ce meriti rlutate, nu-l pedepseste, pe cei ce iar meritd bunrtate,-il copleseste(cov0rseste).cici mila line de dreptate' iarjudecata cea dreaptb,se apropie de rrutate; precum nu pot sta la un loc fdnui si focul, asanici judecatacea dreapti si mila nu pot sta ?mpreundin suflet. precum un griunte de nisip nu trage' cdt o grdmadi de aur, tot asa dreaptajudecati a lui Dumnezeu nu trage in cumplnl c6t mila Sa. Ca o m0ni de nisip, care cadein mareacea mare. asasunt picatele a tot trupul, fa!5 de purtareade grijr si indurarea (mila) lui Dumnezeu. Si.precum cu un pumn de firdni, nu astupi un 266

izvorimbel,sugat, asamila F[c[torului nu e biruiti de riutatea tot fapturilor. Ce1ce se roagI, dar are aducereaaminte de rlu, este ca unul care asteapti secerisul,dar slmAnta o aruncl in mare. Precumnu poli opri lumina focului sl seridice in sus,asanu pot fi oprite rug1ciunile celor milostivi, de a se ridica la cer. Precum apa curge repedela vale, asasi mOniacrestein putere, daci 9i-a fdcut loc in mintea noastrl. Cel ce are smerenie inimi. acelae in mort pentru lume. Iar cel ce a mwit pentru lume, mort este si pentru patimi. Cel ce e mort cu inima, a gonit pe diavoi din ale saie.Cel pizmasins[, are drac. Este o smereniecarevine din frica de Dumnezeu,si esteo smereniede la Dumnezeu. Unul se smerestedin frica lui (de) Dumnezeu,altul se smereste bucurie.Dac[ cineva se smereste din din frica de Dumnezeu,i se d[ dupl aceea bund cuviin![ in trup, buni rAnduialdin simfuri, si neconteniti zdrobire a inimii. DacI din ei" se smereste bucurie, i se dl sporireainimii 9i descltugarea Dragosteanu gtie ce e sfiala (ruginea)de aceeanu stie si r0nduiascl in weun fel cele trupesti. Dragostei ii estein fire, si nu se sfiasci si s[-si uite m6.sura Fericit estecel ce te-a aflat ei. pe tine, limanul oricdrei bucurii. Adunarea celor smerili, slIbeste. DacI ins[ prima datdfi ?mplineste cerere4esteiubiti de Dumnezeu, ca si cum ar fi o adunare de Serafimi. Mai mult preluieste Dumnezeu un trup neintinat, dec6t o jertt[ curat6. AmAndouI acestea, adicl smereniasi cumpltarea,pregltesc in suflet z6log de la Sf0ntaTreime. C5tre prietenii tii sl mergi cu evlavie. Si dacl faci asa,?i folosesti si pe ei, si te folosegtisi pe tine insu{i. C[ci de multe ori sub pretextul iubirii, sufletul leapidi frAul pizirii. Nu sta de vorb[ cu altii, fiindci nu intotdeaunate folosesti. in adunlri, cinsteste (prefuieste)t[cerea. Ci ea oprestemult[ vltimare. P6zegte-fi p0ntecele,dar mai mult vederea Cdci rizboiul fu tarl la tine, este

267

mai usor decAtcele din 1ar5strlini. Sd nu crezi, frate, c[ poli opri gAndwile cele mai l[unftice, flrl o bunl rdnduiali a fupului. Teme-temai mult de obiceiurile tale rele, dec0tde wljmasi. Cel ce hrlneste la sf,nul lui obiceiul, esteca un om care hrdnestela sdnul lui focul. C[ si puterea obiceiului si puterea focului se mf,soar[ dupf, materia (pe care o inghit). Obiceiul, daci cere odatl, si nu-i dai ce-!i cere, slibeste. Daci insd prima dati ii impline$i cerere4 a doua oar[ il ghsesti intirit impotriva ta. privire la orice lucru, s[-1i aduci aminte de acestea: Cu ci mai bine te ajuli plzindu-te, decdtlucr0nd. Nu te imprieteni cu unul, ciruia-i e drag rAsul si-i place si rtd6 de oameni. Cdci asa unul te c5l[uzeste spre obiceiul lenei. Cu unul, care are o via![ neinfrCInati,s[ nu-1i afi4i fala,plinl de veselie.Dar fereste-te,de a-l uri pe el ! Dac[ insl vrea s[ se ridice, di-i m0na si ingrijegte-te p6n[ la moarte, s[-i afli sufletul. Dacl esti incl bolnav, fugi de orice incercarede a vindeca pe al1ii(nu mai tI pe doftorul !) . Cdci zice:,,di-i lui un capdt al toiaguiui t1u", si celelalte.Cu luare aminte si vorbesti, in fa{a unui4 care-i trufag in cuget si bolnav de piznd. C[ci, pe misur[ ce tu vorbesti,el rlstilmicegte spuseletale dupl bunul lui plac, gi din lucnuile cele bune pe care le-ai spus,el caut[ prilej, de a face pe a{ii s[ se poticneasc[. Si in mintea lui, cuvintele tale seprefac in prilej de boal6 (adicl de trufie ;i de pizm[). Cand cineva incepe si cleveteasci (pe) fratele (s[u) in falata (de fa!6 cu tine) amtilte posomordtlafali..Dacil faci asa, te plzesti (de clevetire) gi in fala lui Dumnezeu si a clevetitorului. Cdnd dai ceva celui ce are nevoie, veselia fe{ei tale sI fie mai mare, decdt darul tiu, qi cu vorbe f[-1 s[-gi uite necazul. Si, dac[ faci asa,atunceabucuria estemai mare in mintea lui, decdt darul tiu, si decdt nevoia trupului. in aceazi, in care d.eschizi gura ta, ca sI acuzi pe cineva, socoteste-temort in fala lui 268

Dumnezeu, ;i toate fapteie tale zadarnice,oricOts-ar pirea, cd sunt pe bun[ dreptatesi ca s[ zidesti, te-a indemnat gAndul sI vorbesti. Cici ce nevoie este, s[-si dlrdme cineva propria lui zidire (sufleteascd) s5?ndrepte acele ale aproapeluisIu? pe gi tn ziua, in care egti necljit pentru weun frate, care este oarecum neputincios s[ se stip0neasci si ia bine ;i la r[u, in trupul lui, sauin cugetullui, ca un mucenic s[ te socotesti tine pe in ziua aceea,si s[ te simli ca un pirtimitor penffu Hristos, si ca unul, care s-a invrednicit s[-L mlrtwiseasci. Adu-1i aminte, ci. Hristos n-a murit pentru cei drepti, ci pentru cei picito;i... Ia aminte, cdt estede.marelucrul acesta.Este lucru mare, si ne mdhnim pentru cei r6i, si si facem mai mult bine picltosilor decdt dreptilor. Apostolul amintegtede lucrul acesta,ca de un lucru wednic de mirare. Dac[ poti sI-!i indreptezi sufletul t[u, atunci nu urm[ri altl dreptate.in tot ce faci, s[ te c6l6uzeascl cumpitarea trupului, si cur[1ia congtiinlei. C[ci farl de acestea, zadarnic este orice lucru in fala lui Dumnezeu; toatL lucrarea pe care o faci f[ri socotinll gi fdrd cercetare, si gtii, cd zadanicd, este, oric6t ar fi de cuviincioasi. C[ci Dumnezeu socoteste dreptatea, dupi un lucru nesocotit,ci dupl socotinlains[si a nu Lui. Sfesnicul la soare, este un drept firl inlelepciune. Ruglciunea cu pomenire de riu este simdnla cFnxh pe piatrl. Fustnicul nemilostiv pom flrl roadl este. Mustrarea din pizm[ estesigeat6 otr5vitl. Lauda vicleanului estecursi ascunsl. Sfetnicul nebun este ca un paznic orb. Sederea irnpreunl cu cei nepricepuli este fringere a inimii. O f6ntdni de dulcea{I este convorbirea cu cei priceputi. Zid al nldejdii este sfetnicul cel inlelept. Ca o vistierie de pagubi este un prieten nebun si nepriceput. Mai bine s[ vezi un inplept ci locuiegte cu cei ce p10ng,dec0t ci se trsoleste cu cel nebun. Mai bine si locuiegti

269

cu o fiari sS.lbaticd, decdtcu cel ce s-aartorsia rele (petrec in rdutili)"^Decdt un lacomsi cu un nesrtios, bine sizi cu un cu mai vultur. intoviriseste-temai degrabd un ucigag,decatcu un cu certrref.Decntsi vorbesti un om lacom,mai binecu un porc. cu ci mai bunr e troacaporciior,decdtguramdncrilor.Aseaz[-te mai binein mijlocul unorciungi,dec6t intre trufasi.Lasi pe allii si te prigoneasci., nu prigonitu. Las6si fii ristignit 1u, nu si ristigni tu pe altii. Lasr sr te nedrept[leascial1ii,tu s[ nu nedreptdlesti. Las6,sr te cleveteascr tu nu cleveti.Nu rdvni a$ii, rdutatea, fii bldnd. ci Justificarea fine de viala crestinilor,nici nu faceparte nu din arv[litura lui Hristos.cu cei ce sebucuri fii vesel,si pi0ngi cu cei cejelesc.Cf,ciacesta senm curitje. cu ceibolnavi, este de fii bolnav.cu cei prcltosi, plOngi. cei cesepocriesc, cu bucurite.F6-teprietenal tuturoroamenilor, fii singurin mintea dar ta. F5-teprrtagla patimiietuturor,dar cu trupul tru deprrte az|*tede to!i. SI nu rnustri,sI nu oclrlsti pe nimeni,nici chiarpe cei cu viala foarterea. intinde.ti haina ta pestecel ce greseste, ca si-l acoperi.chiar dac[ nu poli sr iei greselile asuprita, si si lui prime$i tr locul lui pedeapsa rusinea,rabd| totusi si nul si rusinaAfl4 frate,cr de aceea trebuiesi stim inlduntru, chilie, in ca s6nu cunoastem faptele celerele aleoamenilor. atunci, cu $i minteanoastri ceacurat6, vedempe ro{i sfinlii cei buni. c6 ii daci vom mustrape oameni, vom pedepsi, vom judeca, si-i si-i si-i vom cerceta, vom indreptili, si-i vom b0rfi, prin ceseva si-i deosebi sederea noastl (in pustiu)de sederea cetrli (orase) in ? denu ne leprdim de acestea, cevamai r6u decat este sederea $i in pustie? daci nu te linistesti inima linistegte-te Iar cu mi.*.,, limba. fi de nu-fi po{i line gindwile in rAnduiall, cel pulin simlurilerdnduieste-fi-1e.dac[nu eqtisingurcu mintea cel ti, $i pufin cu tnrpul fii singur.Fii celpulin mAhnit minte(cumintea), la

27a

daci.nu poli lucra cu trupul. Si dac[ nu poli sI priveghezi, stAnd in picioare, privegheazl cei putin sezOnd patul tdu, sau si pe intins. Si dac[ nu poli posti doud zile, milcar pdni searanu m0nca. Chiar dac[ nu poli posti p6ni seara,cel pulin nu mdnca p0n6te saturi(de safiu). Nu esti sfdnt cu inima (la inim[), fii cel pulin curat cu trupul. Chiar dacl inima ta nu plAnge,imbraci-1i cel pulin fala in jale. DacI nu poli fi milostiv, vorbeste cu un picitos; ;i dacnnu esti flcitor de pace,nu indragi nici tulburarea. Nu poli si fii plin de rAvn[, ei bine, fii micar f[ri preget in cugetul tiu. De nu esti biruitor, cel pulin nu te trufi in fala celor vinovali. N-ai putere sI astupi gura celui ce clevetestepe fratele tiu, ei bine, cel pulin nu lua parte la clevetire. Afl{ c[ de va iesi foc din (de la) tine, si va arde pe algii, din mijnile tale va cere Dumnezeu sufletele acelor4 care s-au ars in focul tiu. Chiar daci nu tu aprinzi focul, ci esti numai binevoitor cu cei care-l aprind, si gdseqtipllcere in aceasta, lajudecatd vei fi plrtag cu acela.Daci iubegti, bldndefea,fii pasnic. Si dacdte vei irwednici de pace, mereu vei aveabucurie. Cautd inlelegere, nu aur. Cu smereniairnbraci-te,nu cu vison. Cauti si-$ agonisesti pace,nu numele de impdrat. Cine n-are smerenie,n-are nici pricepere. Si cine nu se smereste, nu va pricepe.Si nu estepasniccine n-arebucurie. nici Si nu estesmerit,decdtcel paspic.in orice cale ar cilitori oamenii in lume, nu aflI pacea,pdni nu se apropie de Dumnezeu prin nldejde. Nu cdstig[ inima pacedin parteanevoilor si a poticnirilor, pdnl ce n-o ajunge pe ea nidejde4 si nu impaci inima si nu varsl (nidejdea) bucurie in ea. Si astaa zis gura cea wednici de inchiniciune si plini de sfin,tenie: ,,Veni1ila Mine tofi cei obosili si impovdrali, si Eu vd voi odihni pe voi" (Mat. i 1, 28). Apropie-te,zice, gi nldijduieste spreMine, gi odihnit vei fi de orice lucru si team6.

271

N[dejdea cf,treDumnezeuinal16inima, dar frica de gheenl zdrobeste.Lumina din minte d[ nasterecredin]ei; iari credinga o prin nldejde; gi nidejdeaint[reste inima. odrlsleste m0ngflierea Credinla este o descoperirea inteiigenlei. Si, cdnd mintea se frica, si intunec[, se ascundeatunci si credinta, si ne stdp6neste ni se taie nddejdea-Credinla din lnvllituri nu rnintuiegte pe om de trufie si dr indoialb; ci numai aceacredintl, cwe se iveste 9i se vede in inteligenl[, care se numeste cunostinl[ si aritare a adevdrului. PAndnu ajunge mintea s[ conceapi pe Dumnezeu, ca pe un Dumnezeu descoperit de inteligen![, nu se apropie teama, de inimi. Cdnd suntem llsa1i ?n intuneric si pierdem inlelegerea, p0ni ne smerim, vine peste noi teatna, ca s[ ne apropie de smereniegi de pocdinl[. Fiul lui Dumnezzua r[bdat crucea-Asa dm, noi cei pIcltogi, si avem indrlzneald in poclinfi. Cdci dacl o poclinli prefdcutl a schimbatmfuria regelui Ahab, atunci o poclinli adevlrati (rcaln) nu ne va l[sa nefolosi,ti.$i, dacl ei avdnd pociinla real[, s-au intors la smerenie, cu atAt mai mult noi, care cu adevlrat ne m0hnim din pricina pdcatelor noastre. M0hnirea din minte este de ajuns,gi,tine locul oricirei lucriri materiale. Zice Sfantul Grigorie: Biserici a Harului este cel ce s-a pierdut pe sinein Dumnezeu,si triieste cu griji dejudecataLui. Dar ce estecel ce s-apierdut in Dumnezeu qi trliegte cu grijl de judecata Lui ? Si ce este grija de judecata Lui ? alta decAt si cauli pururea odihna Lui, si s[ te intristezi rnererr,qi si fii mereu cu grij[, fiindcl nu poli si ajungi la deslvArsire, din pricina neputinlei flrii tale ? $i dac[ mereu te odihnesti in sufletul tiu pentru aceasta,inseamnl cd ai vie mereu aducereaaminte de Fericitului Vasile. O rugiciune concentrati. Domnul, dupi spusele este aceea, care aduce in suflet o, amintire luminatl a lui Dumnezeu. $i, u se slllslui Dumnezerrin. sufletul tiu, insemneazl

272

a rui Dumn"r"u. !i;;";,;;r;rr*;;fi; si sI ne zdrobim inima,prrger*Or_ne l"qdjg penrru "" odihna Lui. A Lui este slava veci.AMN. " in

a-L aYeape El infipt in tine, prin o aducere aminte. dsa ne facem Bisericr

LtrX.
DESPRE TIUI,TE SCIilTTBAKI CARE

T,AIrtUREsc PRIN RUGAqUNE

sE r.JKlr[EAZA unrrn gr sE ftr

Si aleagivoinlabundpoateoricine doreste aceasta; sd dar alegerea voinfi cerei bune, poatre **l*r"^cd numaiDumnezeu. Si oricinearenevoiede sprijin o" rJr. De aceea, cdndavemo dorin{i, si ne rugdmneincetat. Sr;; ne rug'm numai ca sd-I cerem sprijinur,ci si pentrucaEl sr facr o o"i"ui*; ,r[ i"*" noastrd bine piicutd voiei SaIe,saunu? estetrimisi in inimi de la Dumn"r.u, Nu ;;;;"d;,# numai aceeacare ne foloseste. intAmple j".i"l" ", Se *"*i, omului e bund,totusi nu-lajuriDumnezeu el.Cicivine "e pe
cale vitdmarea omului, s,-i_l ,Urg";

n_uurnit lo"a vremea, caresa_si TL"oi"it".T in poati omul implini dorinla gi ,e ,,1u* ?nvoia ei; sauci nu e capabilomul s-o implineasca, .u fu.*I, cu priceperea cu sau trupul; saucI nu avemvreme; ,aoirr-ori"" fel, subinfidsarea aceluibine,diavoluisautulburdp" *,-ruu-if ;}i;; ol?;rr.,
c-da43 mala1' zT3

caute impl tn,,.a acelei doi..tp, tamdsura n_uffi ii"r, ,uupoare dorin{a esre ",i:"i* ,uu chipul.lui;"i

daradesea intrece mdsura o-uruiruia ai*"iri'irrigT'oi1r"r"

otJrrlL#ij, asemenea cea buni. Aceasta cu estesocotitr de om ca un ajutor,

,i d" lu

sau ascundeo curs[-in mintea iui. tns[, precum am spus, s6 facem mereurugiciuni cu s0rguinli (silindu-ne)sd dorim binele, care se face in noi si fiecare din noi sl zicl: ,"Facd-se voia Ta, p0nd.voi sfdrsi fapta cea buni, pe care daci vei binevoi Tu, am dorit s-o fac. Ch eu trebuie neapdratsi dorescs[ fac bineie; dar nu pot si-l fac, f1r[ Harul Tiu. Si amAndou[vor fi de la Tine, si dorinla de bine, ;i slvArgireabinelui, cdci afafitde Harul Tdu eu nu m-at fi incumetatsI primesc dorinta aceasta, care semigcl in mine, ci m-as fi inspiimAntat de ea". CIci cine dorestebinele are acestobicei: prin rugdciuneneincetati, lucreazl asupraplr,tii socotitoarea minlii, si primeste tot prin ruglciune, putereade a lucra si inlelepciunea care desparte (deosebeste) adevdrul de rninciund. Cd binele se poate cunoaste, mai cu seam[, cdnd i se impotrivesc gdndurile ffufiei, - prin multe rug6ciuni, prin lucrare, prin pdzire, prin dorul neincetat de bine, apoi prin lacrimi necontenite, prin smerire,prin ajutorul din ceruri. Clci gdndurile trufiei oprescde la noi ajutorul lui Dumnezeu, dar ie putern surpa prin rug6ciune.

LX. DESFRE tiAXNUru KELE, CARE VIN,

FAKA sA vnnF[, cAND rirEmrApAm DE TKANnAvn DE pTAI lrrunrn

DE ELE
Sunt unii, careisi intdresctrupul si dorescs[ si-l odihneascl din lucrul lui Dumnezeu, pdni prind puteri si setrtoarci. iarisi la lucrul lor. A;a dar, ?n cele c0teva zile de odihn6, noi s[ nu lepdddmcu totui pdziirea, nici sd nu l6sIm sufletul nosffu prad6 274

ilF

slSbiciunii, ca niste oameni,care n-au de g0nd sd se apuce iarisi de lucru. cei ce sunt b6tu1ide sigefile vrdjmasului ?nvreme de pace,tot ei aduni in sufletulior comoari de indrrznealr a voinlii, si se vrd imbrlcafi cu vesmAnt intinat, in roc sfdnt, adicd in rugiciune. in&ianeala se pomeste ?n sufletul lor, in vremea cugetirii cdtreDumnezeusi a rugiciunii. Si iati, ce am cdstigat, in vremea cdt am lenevit, si aceastane va rusina ?n clipele de ruglciune (ne va da de rusine). Trezia i1 ajuti pe om mai rnult dec6t rucrul si dezregarea (postului)ii estemai stricicioasddecdtodihna.c[ci tlin ooit'a vin asupraomului rizboaiele lduntrice, care_lnec[jesc, si e1le poateinvinge. Pentrucd.de indatf,ce omur pdriseste odihna gi se intoarce la (locul lucrului s6u)lucrui s[u, rdzboiul e ruat de la el gf fuge' Dar din deslegare naste altceva,dec6tdin lenevire se si din odihnr. Fiindci atdtavreme cdt omul petrecein odihnl, el este incl ?n plmdnt slobod (in slobozenie), si iarisi se poate iltoarce si sepoateapucade rdnduiar[ si de pravila rui. pentru cI el esteincd in {ara (iatura) srobozeniei'rui,dar prin dezregare el iese din lara (latura) srobozenieirui. cdci dacr omur nul-ar fi lepldat de oice pazd", ern-ar fi fost silit, in mijrocur unei sirnicii, sd asculte de lucrurile, care nu-r odihnesc pe er. si de n-ar fi trecut hotarul libertitii, omului nu i s-ar fi ?ntOmplai int0mpllri, care s6-l lege, fird si vrea de lucruri, clrora nu li se foate impotrivi. Si nu te lepezi, frate, de libertateavreunuia din simturile tale, ca nu cumva si nu te poli intoarce ra ea.odihna vatrmd numai pe cei tineri, dar dezregareavatdnndsi cei deslv6rsi1i, pe si pe cei befani; fiindci ajungdndcineva la gdndurile rele din ph"i"u odihnii, iardsi sI se intoarc[ la pdztre, si s[ vieguiascd folg aceea;ivia,ti inalt6; cei ce insd, av0ndu-sin[dejdeain lucrare, au sl[bit ?n pilzke, din viafa lor ceainarti, au crzut in robia dezleg[rii.

275

Sunt oameni, care dup[ ce au luptat in lara dusmanilor,in vreme de pace mor; sunt altii, care ies din viatf, sub pretextul neguldtoriei, dar primesc imboldire in sufletul lor. S[ nu ne supirlm, cdnd aluneclm in pilcat, ci cdnd petrecem in p6cat, atunci sI ne mAhnim. Cici si celor deslvArgili li se ?ntdmpll si alunece?nplcat, dar dac6 rimdn in el, atunci sufletul le moare de tot. Iar m6hnireape care o simlim pentru aluneclrile noastre, ni se socoteste nou[, prin Har, - cao lucrarecwatl (de curat'e). Cel ce alunecS. doua oarI, cu nldejdea poclin{ii, acela umbll a cu viclenie in calea lui Dumnezeu.Pesteacelacademoarteadin senin, 9i nu ajunge traclipa nldljduitl de el, sI-si ?mplineasci virtutea. Cine este dezlegat(dezordonat)in privinta simlurilor, estedezordonatsi in privinla inimii.

Aiceaspunedesprecei ce sunt fitarnici in fata lui Dumnezeu nebuniesi despresemnele cu dupi care-i putem cunoaste
Lucrareainimii ieagl trupul (midularele din afar6). $i, de o ducepe ea cineva cu socoteall, estelimpede, - dupi plrerea PIrintilor, celor dinainte de noi, - cL,dintre lucrurile cele strline, care se ivesc in el, nu-i legat nici de c0stigul cel trupesc, nu iubegte nici lScomiapOnteceiui, iarm0nia estecu totul departede el. CIci acolo,unde sunt acestea trei, cAstigulmaterial (fie el mic, saumare), rn6nia si llcomia pdntecelui,oricdt s-ar plrea cineva asemlnltor sfinlilor ceior de demult, s[ gtii c[ neregulalui extemd estepricinuitd de iipsa de ribdare a celor l[untrice, qi nu de felul curn ie dispreluiestepe toate in sufletul sdu. Cici de n-ar fi asa, cum ar puteacineva si dispreluiasci celemateriale, fbt.t' adob0ndi bldndelea? Disprelului ceiui ralional ii urmeazbdezlegareadin 276

tgate ;i dispre,tuirea gdihnei si a dragostei cerei omenesti. si, dacdcineva,pregitit fiind, cu bucurie p.i*"gt" sI seplguieasci pentru Dumnezeu, asa unul este pe dinl[untru curat. si dac[ cinevanu va dispregui nimeni, din pricina orbirii pe lui, er estecu adevrratliber.-!i, dac6cinevanu seapropiede cel care-l cinsteste, nici nu se mdhnesteimpotriva cerui ce-r necinsteste, acela cu adevtrat amurit pentru rumea aceasta degi e in via1i. pdzirea cu socoteali (pdzkearaliunii) estemai buni cu mult, decdt orice fel de vietuire, in orice chip s-ar face, si in orice m[sur6 omeneascd.

Ci nu trebuiesI urAm pe picitos, ci trebuie si-l plingem si si ne ruglm pentru el.

Sd nu urlsti pe pdc[tos; clci toti purtlm cite o vini; si dacrpentruDumnezeu pomesti te impotrivalui, pldngipentruel. Dar pentruce s[-l ur[sti ? plcatul oi.r urrgte-t,Ji pentru el "t roagi-te,ca sdte aserneni Hristos,carenu sem6nie cu impotriva celor pdcltosi, ci se ruga pentru ei. Nu vezi, cum a pl6ns El pentruIerusalim? Dar si noi in multechipurisuntem batjocorili d.?.i. Si de ce s6urAmpe cel ce s_abatjocorit ri rroi, OL 9" "u dr3"yl, care si pe noi ne-a batjocorit? Si ce, frate, sI ientru ura;ti pe plcltos ? Oarepentru ci, dupl a ta p[rere, nu este drept?Dar undeestedreptate d,ac|"nu dragostea ata, ai ? de ce n-ai pl6nsmai binepentruel ? Ba,tu l-ai gi gonir-cunestiinli se m0nieunii, carecredcI sepoartdralionaicu plcltogii. ' Veste$etuturordreptatea Dumnezeu, iatd,pe tine, lui cE newednicul,El te ocarmuieste c6, desi esti dator c^u si mare dalorie,.Fl nu-siscoate dreptatea la tine.si, in roculrucrurilor de celormici,pe carele faci tu, El ifi d[ mari.Nu_Lnumi lie altele, 277

pe Dumnezeu ,,Drept", fiindcl nu dreptatea Lui se vddeste in lucrurile tale. Si dacl David il numeste pe El ,,drept., si ,,adevdrat",apoi Fiui ne-a descoperit noul cd El este mai muit ,,bun". ,,Bun este Dumnezeu, si celor rli si necredinciosi" (Luca 6, 35). Si cum il numesti ,,drept,, pe Dumnezeu,cdnd citesti pilda despreplata lucrltorilor viei ? nu-{i fac strAmbltate, vreau sI dau si acestuia, ,,Prietene, dar care a venit pe urm5, ca si 1ie.DacI ochiul tlu esteviciean, apoi Eu sunt bun" (Mat. 20, 13). Si iardgi, cum va numi omul pe Dumnezeu ,drept", cdnd citesteparabolafiului risipitor, care si-a kosit a'verea desfltare, dat la pulina poclinl[ pe care a in niltat-o,Tatitl i-a alergatin cale,l-a irnbrltjgat si i-a dat ?nstipAnire toatd avulia ? Si acesteanu le-a spus un oarecine, ca s[ ne indoim de ele, ci insusi Fiul a mirturisit despreTatil asa.Unde estedreptatea Dumnezeu?Oaxeteaceea noi suntemplcitogi, lui ci si Hristos a murit pentru noi ? Iar daci in acestea Dumnezeueste milostiv, sd credemci El totdeauna rlmAne milostiv. Si nu ni se int6mple o nelegiuire ca"asta, sI zicem c6 Dumnezeu nu estemilostiv, c[ nici esen]alui Dumnezeunu se schimb[, ca mortii, nici nu I semai adaugl nimic, ce nu are,nici nu I se iacev4 din cele ce arede lainceput, le va aveadeapurure4 pAni la sf6rsitul cel nesfirsit, si le are ;i acum precum zice Fericitul Ciril, in tAlcuirea cl4ilor Facerii. ,,Teme-te, zice, de Dumnezeu, din dragoste si nu din pricini c[ are un nume aspru". Iubeste-L, precum esti dator, nu pentru cele ce le agteplide la 81, chiar si numai pentru lumea aceasta, careEl a pe ficut-o pentru noi. C[ci clne ar putea s[-L rispl5teascdpe El ? Si, unde-I dim noi rlsplati prin fapteie noastre ? Cine L-a induplecat si ne zideasc[ ? Cine se roag6 pentru noi, cdnd noi suntem nemullurnitori ? C0nd incl nu erarn, cine a trezitlavia[d trupul nostru ? Si iardgi, de unde ne vine inlelegerea si cunostinla, 278

gta"A ? O! Cat estede minunati milostivirea lui cOnd suntem noi Dumnezeu ! O ! Uimitoare esteputereaHarului Dumnezeului si 'Ziditorului nostru! Puterea,care pentru toate este indeajuns de mare ! Cdt este de nemlsuratl bunitatea Lui, care o aratl spre firea noastr6,a plcltosilor prin care El ridic[ firea noastri la restaurare. CAtde neajunsl ii esteslava ! Ce El ridic[ pe cel ce s-a lepldat de Dinsul cu hull si ?nnoieste !fuina cea ira,tionall, ficdnd-o inlelegdtoaresi ralional[. Si din mintea cea risipitl a simturilor, gi din Arsdsiacelesimluri riv6gite El face o fire ratjonall, 9i capabili de ftrlelegere. C[ pic[tosul nu poate si tnleleagl Harul Invierii. Unde esteGheenacare areputeres[ ne m6hneasci? Si, unde este pedeapsacu muncl, de care ne ternem, si care poatehvinge ?nnoi bucuria de a iubi pe Dumnezeu,si a fi iubili de El ? $i, ce este gheenafal| de darul invierii, c0nd El ne va ridica din iad, si va irnbrdcain nesfficiciune,striclciuneanoastri, si va ridica in slavdpe cel clzut in iad ! Toti cei socotitori, venili gi vi minunali ! Cine va putea s[ se mire indeajuns de darul Ziditorului nostru, oricdt de ?r4eieapti si minunatl i-ar fi mintea ? Cum risplitegte El pe p6cItosi, si ir locul rlspll1ii celei drepte,El le rispl[teste cu inviere; in locul ffupurilor, care au cdlcat iegea Lui, cu desivOrgitd slavl a nestriciciunii fr irnbracd pe ei. E mai mare Harul, cd, dupl ce aln gresit, Ei ne invie pe noi, decOtc[ atunci, cfind nu ertlm, ne-a zidit pe noi. Slavi Flarului T[u cel nemisurat, Doamne I [ath, valuriie Haruiui Tiu, Doarnne,m-au fdcut si tac; si nu mai este in mine vreun g6nd pe rn[sura nru$umirilor ce se cuv]n. Cu ce fei de guri si Te rndrturisirn pe Tine, Implratul cel bun, care iubesti viala noasff[ ? Slavl fie ?n cele cloul lumi, pe care ie-at zidit" ca s[ ne fie spre hranl qi spre desfitare, si, dintre toate zidirile, pe noi ne-ai adus la cunostinla slavei Tale, de acum si p0ndin veci !AMIN.

279

LXI. DESPKE PRIVEGHEBEA CEA,ESCUNSACEA DNi{E,AT,MTRIJtSUFT,DTULIJE, C{.IM

s-o rAapt sI c{,tn{vrNE soFINTJL gx nAcnnrn iN FTTNTE srrNGE DrN Fr suFr,ET cAlnunn SFTNTENTEI, qr oFronRA DoB,uL DE DLJMNEaEU DIN
CALDI.JKA SPRE CELE DTIIIOVNICESTI SI
CERESTI.
Nu ie poate ca cei ce au dorinle bune s[ fie impiedeca]ide a le implini, din pricina weunei protivnicii, decdt dacl afli vicleanul weun pretext bun, la doritorii de bine. Iat[ cum stau lucrurile. Orice g6ndal dorinlii de bine lainceput, c0ndsestAmegte, este unnat de o rAvn6,la fel de fierbinte ca si cdrbunii din foc, care inconjoari gdndul acelasi oprestedin apropierealui toate piedicile si impotrivirile, ce i se fac lui. Cici multi putere si tdrie nespusl are acearOvnd,sI aperesufletul in tot ceasulde trdndivie si de team[ de ndvala celor de prin prejur. $i insusi acel g6nd prim esteputerea dorinlii celei sfin1ite,care esterlsiditl, deIa fire in firea sufletului. Rdvna aseeaesteinsl gdndul pomit din puterea mdniei, care se afl[ in rdvnl, care a fost pusl in noi de Dumnezeu, ca sI ne foloseasci; fiindcd ea plzeste hotarelefirii, sd nu-si piardi libertatea implinind pofta cea fireasci din suflet. Aceasta estevirtutea fir[ de care nu se face nimic bun, care se numester0vn[, si ea esteac?,eacare pomestecu rdvni si pregiteqte

280

cu puterepe om; din vreme in vreme,'si-gi dispreluiascdtrupul in necazuri,;i in ispitele cele trgrozitoare, care ii ies in caie, si sl-si dea totdeaunasufletul sX-i fie omor0t, si si iasl in ?nt6mpinareaputerii celei protivnice, cb sI sdvArseasc[ acel lucru, pe care sufletui s[u foarte il doreste. Unul din Sfintii, cei ce s-auimbrlcat in Hristos, numeste rivna aceasta cAinede pazhallegii lui Dumnezeu,adicdal virtulii. Pentru c5 virtutea se numestelege a lui Dumnezeu.Iar[ puterea aceasta rdvni se intireste si se desteaptl si se aprindein doul a feluri, ca sd, pdzeascd casa; si slibeste, adoarmesi se leneveste, tot in doul feluri. Si mai intOi anume: rdvna se trezeste si se aprinde,cdnd ii vine omului o teaml in suflet, cdnd ii e frici ': bunul, pe care l-a cdstigat, sau il va cistiga, nu cumva s[ fie jefuit, adicd s[ fie lipsit de cele ce vin cu acel bun, si ii urmeazl lui. Si aceastase face din purtarea de grijl a lui Dumnezeu, adicd, teama vine in toli oamenii, care se nevoiesc spre virtuli cu a.devilrat,ca si trezeascl r0vna, care este tn suflet si sI nu dormiteze. Iar atunci, cOndfrica aceease pomeste in fire, rdvna pe care am numit-o c0ine, zi si noapte este fierbinte ca un cuptor aprins, si line treazb, firea. Ea estefteazil, ca si Heruvimii, si ia aminte la cele de prin prejur, si precum a zis acel oarecine,dacl trecevreo pasdre,pomesteimprejurul ei, si intrl cu o m0nie iute si nespusi. Si frica aceeacdnd se int6mp16, se indoieqte de Providenla lui D-umnezeuin credint[, si uiti cum se ingrijeste Dumnezeu de nevoitorii sprevirtute, si fr cerceteazdintot ceasul, precum zice Duhul cel Sf0nt prin gura Prorocului: ,,Ochii Domnului sunt deasupradrepfilor" (ps. 8, 1) si celelalte. Si iarlsi: ,pomnul estet[ria celor ce se tem de El" (Ps. 25, 15). Si Insusi a zis despre,Sine;citre cei ce se tem de El: ,J.{u vor

281

veni asuprata rele si b[taia nu se va apropia de l[casul tlu" (Ps.8, 10). Iar dac[ omului ii e team[ pentru suflet, pentru cele ce se intAmpll, si urmeaz[ virtutii, nu cumva sI fie jefuit sauvltimat, g0ndul acesta estedumnezeiesc gnja estebun5, si mOhnirea gi gi chinul acestasunt din Providenta lui Dumnezeu.lax| al treilea chip, adicfl putereasi a1O{area al doilea fel a acelui c0ine, se in face prin spoiirea cdt mai mare a dorinlii de virtute. C[ci pe cdt crestein suflet dorinla de virtute, tot pe atit se aprinde si acest c0ine, adic[ r0vna fireasc[ spre virtute. Prima pricini de ricire este contenirea si impulinarea dorinlii de suflet; a doua este inffarea in suflet a unui gdnd de nldejde si de indrizneal[, care ar rim0ne in suflet, si omui ar nldijdui si ar credeci lui nu ii e fricl de nici un lucru, care ar putea si-l plgubeasci, si de aceea eI dezleagl de pe el arrnele si rlmdne ca o casi nepintti (pustie). Si doarme cAinelesi multd vreme casae nepdziti.. De g0ndul acestasunt jefuite cele mai multe case. Si se intAmpl5 asa,cind seintuneci strilucirea ceacurati a cunostinlii celei sfinte din suflet; dar de ce se intuneci ea ? Fiindci weun g0nd prea subtil de m6ndrie a intrat in suflet, si s-a cuibdrit acolo, sau omul a urmat rnai mult grijii de cele treclloare si s-aintdlnit prea descu lume4 care-l amigegtepe el, saupricina estep6ntecele, domn al tuturor relelor. CIci totdeaun4 c6ndnevoitorul se apropie de lume, indatl fr sllbeste sufletul"La fel cAndiese din mulfimea care ii zdrobestesufietul, prin slava de;arti. Si, ca.si nu mai lungescvorba,seasearnlni minteapustricului (cOnd iese?nlume) cu u-nc0rmaciu, care pluteste pe marea linistiti, si dintr-odatd cade in mijlocul pietrelor si se inneac6.Iar Dumnezeului nostru Slav6 si-I ?n[{im, gi cinste,c[ a Lui esteputereasi mareacuviinld in veci. AMIN.

282

LXN. DESPKE
-t

CELE
.

TR.DT F'EE,UKT DE
, t

CLJNOAFTDKE,9I DESPKE DEOSDBIKEA ,qCTIIJF{II L{}K SI A INTELEGEKTI L,oK, SX DESPKE CKEDINTA SUFI,ETLILUT. SI .3 DESPKE COMOA"KA CEA ASCIJNSA TN EA- PKECIIM SI DESPRE DEOSEBIREA

L{;FIII "ecEsrEIA cEA Nrnn CREDINTA, Fx murn FELLJIilqI DINTKE cBaDmrA

t

CDA SIMPLA
Sufletul care c61[toreste?n clririie rdnduite si in calea credintii, si adeseaa lucrat fapte bune in ea, daci s-ar intoarce iarlsi la felurile cunostin]ei,ar schioplta At credinti, si tndatdi-ar lipsi putereainleiegitoare, carese arati in sufletul cel cwat, cAnd ii lipseqteajutorui, si rlmOnecu simplitate in toate pa4ile acelui suflet, fdrl de cercetare.Un suflet, care cu credinli s-a d[ruit odatl lui Dumnezeu, si a gustat din ajutorul Dumnezeiesc,in vremea ispitelor, nu se apucl iariqi s[ se ingrijeasc[ de sine; cI se uimirea si tdcereaii astupl gura, si nu mai poate s5" intoarc[ la chipurile cunoasterii;i nici s[ zlboveascl in ele. Ca nu cumva si se lipseascl de Provicienlalui Dumnezeu,care neiflcetat seuit5 ?n ia el pe ascunsgi-i ingrijegte, si-l insoleste ne?ncetat, fei 9i chip. Fiindc[ a ?nnebunit,socotindu-sedestul de puternic, si se ?ngrijeasc[ singur, prin putereacunostin]ii. Cici aceia,At care risare lumina credinlii se sfiescsd se roage prentru ei ?ngisi,sau s[ cearl de la Dumnezeu: ,,d6-mi asta" si ,,ia de la mine

283

cealaltd". Si nu se ?ngrijescin niciun fel de ei insisi. Fiindci ei vld mereucu ochii cei inlelegdtori ai credintii, providenta cea pirinteascS, pirinte, careii umbrestepe ei din parteaadev5raturui care prin dragosteaSa cea multd si nemisuratf,, intrece orice dragoste pirinteasc[, care este in mIsurf, gi are puterea, cu "ndestularesd ne ajute nou[, mai mult decOttoti, mai presusde cererea,de cugetelesi de ideile noastre. Cunoasterea protivnicl credinlii. IarS credinla cu toate este ale ei esteo nimicire a legilor cunoasterii, ins[ ale cunoasterii nu ceiei duhovnicesti. C[ ispita cunoasieriiestefaptul, c[ nu poate face nimic f6r[ cercetaresi probare; ci ea cerceteazI, dacl sunt sau nu cu putinti cele dorite si cugetate de ea. Dari cel cu credinla ? ea, dacd, cineva se apropie pe nedrept de ea, nu se Arduplecl sI rlm6nl in el. Cunoastereanu poate fi recunoscuti, f[r[ cercetareasi repetilia modurilor. $i aceastaeste un setnn, ci ne indoim de adevlr. Credinla insl cautl o inleiegere curatd si simpld (a adevlrului). care estedepartefoarte de orice viclesug gi de orice ciutare a modurilor.Yezi, c0tl opozilie esteintre ele ? Casi a cred.intii este mintea de copil si inima simpl[. Cd zice: ,,Cu simplitateainimii lor sl5veaupe Dumnezeu,.(Col. 3,22), si: nu vi veli intoarce, si fili ca copiii, nu veti intra intru ,De Implrllia Cerurilor" (Mat. 18, 3). Cunoasterea este ins6 dusmani si opusl acestordouI. Cunoastereahmiteazd, firea 9i o plzeste in orice ctrate ar umbla ea-credinla ins[ cildtore$e mai presusde fire. cunoasterea nu lasi sI se apropie de ea nici un lucru, care nimiceste firea, ci il deplrteazi de la ea. Dar, credinta cu uswinli. il las[ s[ se apropie si zice: ,,Vei c[lca peste aspidl si peste vasilisc, si in picioare vei lua pe leu si balaur" (Ps. 90, 13). Cunostinla este insolit[ de teami, iar credinta, de nldejde. Cu c6t cineva, 284

mergemai adAnc, modwile cunoaslerii,cu at6testemai idintuit in de teaml, si nu sepoate?nwednici de libertate. Iard cine urmeazd credintii, se face indatd slobodsi de sine stltltor; si toate le face cu libertate, neat6rnat,ca un fiu al lui Dumnezeu. Omul, carea indrigit credinla aceasta, poartl cu toat[ firea ceaziditi ca un se Dumnezeu. C[ puterea are credingas6,zideascl fire noui dupi asemdnarea Dumnezeu.CI zice Scriptura: ,,Ai venit, si toate lui s-au oprit in fala ta" (Iov, 73, 23). Si adeseacredinta poate face orice, chiar din nimic. Cunoasterea insl nu poate pllsmui nimic, fdrl materie. Cunoasterea sfieste s[ facl cele ce sunt se date firii. Cum asa? Asa c[ firea cea lichidl a apei nu primeste intipirirea urmelor pe fa{aei, si focul ardepe cel ce se apropiede el, si daci omul nu se sfiestede ap6 si de foc, cadein primejdie. Cunoasterea ingrlditi de acestecaractere este firegti qi nici cum nu se incumetl sI treaci peste marginea lor. Credin{a de ins[ trece pesteele cu usurintd. zice: ,pe vei trece prin foc, nu si te vei arde, si rdurile nu te vor inneca" (Is. 43,2). Si adesea credinla a ficut asa,in fala intregii zidiri. Si dacl i s-ar fi dat cunoasterii(prilejuri) sI fac[ aceste4eanu s-arfi lisat induplecath. C[ mu\i prin credinli au intrat tn flIc5ri, si au in&nnt putereacea arzdtoare focului si nevltima{i au trecut prin mijtocul ei, si au a umblat pe coamavalurilor, ca pe uscat.$i toate acestea suntmai presusde fire, si protivnice modurilor cunostinlii, qi au afitat cdt de zadamici esteea, cu modurile si cu iegile si cu tot. Vlzut-ai acurn,cI cunostinlaplzestemargini hregti ? Y{nut-u cI credinla trece mai presusde flre, urmAndu-siclrarea ei ? Vreme de cinci mii de ani, saumai muiq saumai pufin, de atAtacAttimp cunostinla a ocdrmuit 1umea,omenirean-a putut s[-si ridice capul ei de la plmAnt, nici sI simti puterea Ziditorului ei; pAnI cOnd, sfdrsit, in ne-a ris[rit credinta, si ne-a slobozit pe noi din lucrarea cea plmnnteascl si din robia cea desart[ a r[spdndirii zadamice.Si 285

clffe izvoarelecele de nimic, acurn,din nou, dorim sdne abatem desi am aflat marea cea limpede si cornoara cea nedesertati. Orice cunostint6,oric6t de bogati ar fi, estetotusi, lipsit6 (s6rac6). Dar comorile credinlii, suntmai mari decit cerul si pimAntul. Cel ce-si sprijinesteinirna din nidejdea din credin{i, nu estetripsitde nimic, si chiar, daci nu are nimic, prin credinli le are pe toate, precum este scris: ,,Cdte veti cere in rugiciune cu credintl, le veli primi (Mat.27,22), si:,,Domnul esteaproape, v[ ingrijili nu de nimic" (Filip 4, 5). Cunostinla cauti mereumodul sl plzeascl pe cei ce o au pe ea. Iar credinla zice; ,,Dac[ Domnul nu zideste casa si nu ziditorii, si in desefi zide;te cetatea,atunci zadetnicse ostenesc privegheazdpinitorii (Ps. \27 , 1). Cel ce se roag[ cu credin{i, niciodat[ nu foiosestemoduri si nu ziboveste cu modurile. Cici cunoasterea tot locul ,,preamirestefrica", dupd cuvdntul in infeieptului: ,,Fericit cel ce se teme din inimi" (Sirah 34,15). Dar ce zice credinla ? Ea zice: ,,S-a temut (Petru) si se cufundl" (Mat. 14, 30). $i apoi: ,,It{u ali primit duhul robiei spreteaml, ci duhul ?nfierii, spreslobozeniacredinlei qi anldejdii in Dumnezeu" (Rom. I, tS). Si iar{i: ,,SI nu cruti, nici sd nu fugi din fala 1or"... trntotdeauna, dupl teami vine indoiald, cercetarea; dup[ cercetare, rnodurile; dupi moduri, cunoasterea; totdeaunafrica este aceea, care li prin iscodire qi prin carcetare, iese la iveall. Fiindcl nu totdeaunacunoasterea indreapt[ pe le toate, asacum arn atiltat pentru cele dint6i. Cici de multe ori vin pestesuflet intAmpldri si n[paste grele, si multe pricini, pline de primejdii, in acestea cunoasterea modurile inlelepciunii, nu pot si de fel s[ ajute nimic. Si intors: in imprejuriri grele, care intrec puterea cunostinlii omenesti,credinla niciodat[ nu estebiruitl de vreuna din ele. Clci, cum ar fi de ajuns cunoastereacea omeneascl, ca si ne ajute in rdzboaiele cele nevlzute, sau impotriva fiin1elor celor nev[zute, 9i impotriva puterilor celor din trupuri, impreunl cu multe alteie? Vezi acum,cAtde neputincioasl

286

este puterea cunoasterii, si cAt de tare este puterea credinlii ? Cunoastereaoprestepe ucenicii ei sd se apropie de toate cele strline de fire. Dar ia si vezi, ce putere are credintain privinla aceasta. ce porunceste celor ce i se fac ucenici. si ea - ,,Intru Numele Meu" zice ,,veti scoate draci", veti lua serpi, si chiar otrav[ de veli bea, eanu vi va vltima pe voi" (Marcu 16, i7). Cunoasterea poruncestetuturor celor ce merg, pe drumul ei, sl cercetezedupi legile ei, intAi sf6rsitul, fuainte de a incepe un lucru; pentru ca nu cumva sfArgitullucrului prea greu, fatpde puterile omenesti,s[-;i piardl omul aflOndu-se osteneaia zadw. Si 1ucrulsi fie greu, sauchiar cu neputintl de in flcut. Dar credin\a ce zice ? ,,Celui ce crede toate ?i sunt cu putinfi" (Mat. 9,23). Toate sunt cu putin!6 la Dumnezeu.O! Ce negrliti bogilie, ce mare de am,tii, cu valurile ei gi cu comorile ei cele minunate, care se revarsd din puterea credinlii ! O ! De cdt6 indrdzneal6., cdtl dulceali si de cat[ nAdejdeeste plini de cIl[toria cea flcutl cu credint[ ! Si ce usoaresunt sarcinile ei ! Si cAt[ dulcealI are iucrareaei ! Intrebare: Cel ce s-a invrednicit de a gustat dulceala credintii si s-a intors iarlsi la cunostinta sufletului, este oare deosebitin lucrarealui prin ceva? Rispuns: Asa unul se aseamin[ cu cel ce a aflat mlrg[ritarul de mult pre! gi l-a dat in schimbul unui blnu! de aramS;ci si-a dat libertatea sti.pdnirii de sine, si s-a intors la rnodurile cele sirace (ale cunoasterii) cele pline de fric6 si de robie. Eu nu prihlnesc cunoasterea, mai inalti estecredinfa. dar Chiar de ar fi sI prihlnesc, eu nu cunoasterea prihdnesc.Si nu o fie (Nu, deloc!) Ci numai weau si deosebescmodurile cele inselitoare, prin care se porneste impotriva firii, si cum se inrudeste ea cu cetele dr[cesti. Aceste lucruri le voi deosebi limpede dupl aceea. Si prin cdte trepte cil[toreste (urcl) cunoasterea;gi prin ce se deosebeste fiecare treapti; si prin ce

287

chip din acestea toate (cAndcunoasterea mergein aceste chipuri) ea se impoffiveste credintii si iese din caleafuii. Si mai vreau s6 cetcetez, cum se deosebeste cunoasterea prin sine, si la ce treaptl (cnnd se intoarce la linta ei cea dintai) alunge ca prin firea ei, asezOndu-sepentru o via16imbun[ti1it5, pe o treapti in fa1[ (fa!6-n falI cu) credinfii. Si pAn6in ce clipl cunoasterea rlm0ne la modurile ei; ;i cum treceapoi de la ele la lucruri mai inalte; si care sunt modurile acesteialte trepte (care esteprima). C6nd se unestecunoasJerea credin{a"fdcAndu-se cu una cu ea si se?rnbracl prin credintdcu idei de foc si se aprinde prin Duhul'si-si cAstigi aripile nepltimirii si seina{I prin robia celor pimdnresri ?nspre Ziditorul ei, impreund cu alte chipwi. Dar, cum trebuie s[ ;tim ci credinla si treptele ei estemai inaltd (mai mare) decdtcunoasterea. Si inslsi cunoasterea des[v0rseste se prin credinti gi prin ea primeste putereade a seridica deasupra;i sd simti pe Acela Care intrece orice simtke, si sI vadd Raza cea necuprinsi cu mintea si cu cunoasterea frpturilor. cunoaslereaesteinsr o treapti prin care se ridici omul la in61{imeacredinlii. $i odatl ajuns la credin![, omul nu mai are nevoie de cunoastere.C[ zice: ,J.{oi acum numai in parte cunoastem. CAndinsl va veni ceeace este deslvnrsit, va conteni ceea ce este in parte". Credinta ne arati aga 99, "u si cum am vedea cu ochii, adevdrul desivOrgit; gi prin credinfanoastreafllm noi cele necuprinse,nu prin iscodirea si putereacunoasterii. Iati accesleasunt lucrurile dreptilii; postul, milostenia, priveghere4 curltia si celeialtecare sefac cu trupul; apoi dragostea citre aproapele,smereniainimii, iertareagresalelor,pomenirea celor bune (recunostinfa),cercetarea tainelor ascunse Sf6nta in Scripturl, cugetarea fiecareclipl la luurri bune,ca sdplzeascl de .hotarelede patimi sufletesti,si alte virtuti, care se implinesc cu sufletul. Toate acesteaau nevoie de cunoastere.Fiindc[ ea le pizeste si le invali rostul lor. Si acestea sunt decdttrepte,prin nu care sufleful se urc5.la sublima indltime a credinlii, si ele se 288

numescvirhrli. Dar credinlaestemai presusde virfute, si lucrarea ei nu estelucrare,ci odihni desivArsiti si ea aducemAngAiere sisi arelocul in inimX si in plrgile sufletesti. Credinlalucreazl toate modurile cele minunate de viati duhovniceasc[, din care vine simlireavielii celei duhovnicesti, desfitareasi dulcealasufletului, seteasi bucuria de Dumnezeu, si toate celelalte, care sunt hdrizite wrui suflet wednic, in aceastf, viefuire, de darul fericirii de dincolo. Acestea toatese deslvdrgesc prin Sfanta Scriptur[, ca o prevestire, prin credin\d,de la DumnezeuCel ce are belsug de Haruri. O nedumerire. DacI insi ar zice oarecine:toate acestea, bunuri, lucrareavirtulii, desprecares-avorbit mai sus,ablinerea de la riu, desp64irea de gdndurile cele subtile, care risar in suflel lupta cu g6ndurile, rlzboiul impotriva patimilor celor a101[toare, toate celelalte,fdri de carenici credinla nu-si aratl si puterea ei, dacd toate acestease desivdrgescprin cunoastere, cum o socotestipe aceasta protivnici credinlii ?

O dezlegare indoiali. Rlspundem: din

Sunt trei modwi logice, prin carecunoasterea suie si se se coboar6;si in mlsura in care schimb[ modul, la care ajunge,in aceeasi misurl se schimbl si in interiorul fiecdrui mod, put6nd sau v[t[ma, sau folosi. Si cele trei modwi sunt: trup, suflet si duh. Si cu toate cd cunoasterea este una, prin firea ei, tofusi, dupi cum se aplicXla lucruri logice si simlitoare, se subliazl si isi schimbl modurile si actiunile ideiior sale. Acum auzi, cum esteordnduit[ lucrareaei, qi pricinele,pentru careea vati.ml sau foloseste.Cunoasterea este un dar de la Dumnezeu cltre firea cea cuvnntltoare, date lor de la inceputui zidir"ii ior. Ea este simpl[ $ prin fire nu sepoateimpfutj, precum nu se poateimpar,ti nici lumina soarelui.Dar ea seimparte si se schimb[, dupi felul acliunii ei.
Cda43 mala19

289

LXIII. DESPBE TNEAPTA PRIMA A CTJNOASTERII ,

CAndpofta trupeascl esteinsoJiti de cunoastere, aduni se la un loc urmitoarele lucruri: bogr{ia slavadesarti, impodobirea, odihna trupului, sdrguinlaspreinfelepciuneaceaiogic[, cu care putem sr oc0rmuimlumea aceasta, din careizvordscinnoirea gi niscocirilor, si ale mestesugurilorsi ceielarte,care alcltuiesc o cununr a trupului in aceastrlume v6zuti. De aceea cunoasterea aceastase face dusmani credinlii, dupd cum am vizut, si se nurneste ,,cunoasteredesart6", fiindcr este goald ea de orice grijn de Dumnezeu,aducdndin minte neputin,ta dobitoceasch, ca una care estecu totul in stdpdnirea trupului. si toat6 grija ei, in lumea aceastaeste. si misura cunoasterii este sr fie o putere g0nditoare,care si cSl5uzeasci intr-ascunspe om, ;i nu credeci esteo grijl dumnezeeascd., se ingrijegte de el, riici providenp care cu hotdrarile ei; ci ea pune pe seamaomului si a sOrguinlii sale firqti, tot binele careestein orn, si mfintuirea de celevltimdtoare, si pdzirea de ceie grele, cea dupr fre, si de toate protivniciile care ne insotescpe noi din fire, ?n ascunssaula atiltare.Atdta poate cunoasterea cea liudrroasd; ea crede c6 toate sunt sub ingrijirea ei, dupi cei ce zic, cL nu ocarmuiestenimeni lumea vizut6. Dar ea nu poate scipa de grija cea neincetati, si nici de frica pentru trup. De aceeaeste stipOnitr de ingustimea sufletului, de intristare si deznddejde,de frica cea de draci, de groaza de oameni, de zvonurile despretalhari, de strigoi, de griji sa si. nu se imbolnlveascI, sau s6' nu suferelipsuri in cele de trebuin{i, de teama de moarte si de patiml, si de fiarele silbatice, si de

290

altele asemenea acestofa,caxe sunt ca mareamereu tulburat[, zi si noapte de valuri, revdrsdndu-se si ele. Fiindc6 n-a stiut ca omul s[-si arunce (pun6) grija lui asupra lui Dumnezeu, cu nldejdea credinlii ?ntruEl. De aceea uneltiri si cu viclesuguri cu petrececunostinlaaceasta Iard cdndin weo pricin5, mestesugurile ei sev[desc afi zadarnice, nevlzdnd Providenla cea tainicl, ea, lupti impotriva oamenilor,care-i stauin cale. in cunoasterea aceasta crestepomul cunogtinlii binelui si al rlului, care dezrldilcineazd dragostea. Ea cerceteaz| cu deamlnuntul micile sclderi ale celorlal{i oameni, pricinele si neputintelelor si pregltestepe om s[-si facl de cap si si vorbeascI impotriva aituia si si unelteasciviclesuguri reie, si s[ ocrrasc[ si in alte feluri pe semenul slu. Din cunoasterea aceastane vine ing0mfaresi m6ndrie;clci eapunein eainsl-si tot lucrul cel bun gi nu-l lasi s[ se ridice la Dumnezeu. Dimpotrivi, credin{apune faptele ei in seamaHarului (Fil. 4, 13). De aceeaea nu cunoastetrufia, dupi cum este scris: ,,loate le pot pentru Hristos, Cel ce-mi di puterea!,,Si iarisi: ,,Insi nu eu, ci Harul lui Dumnezeu,care este cu mine., (1, Cor. 15, 10).Si precumzice fericitulApostol: ,,CunostintaingAmfr pe om". Acestea zice el despre aceasti cunostinfl, care nu are nimic de a face cu credinta si cu nidejdea in Domnul, nu desprecunostinlacea adevlratl. Nicidecum. Cunoasterea smerenie, adevirului deslvdrseqte tn a sufletele celor ce o au. Asa pe Moise, pe David, pe Isaia, pe petru si pe PAVEL si pe ceila{i sfinf , cares-auinvrednicit de aceacunoasterea des[vdrsit[, pe c0t ii estedati firii omenesti.Si schimbindu-li-se vederile, cunoasterea esteinghifti cu totul de cele prea inalte lor gi ei isi socotesc sufletul cenus6, din pricina descoperirilor Dumnezeesti preainaltei contemplaliiduhovnicestisi a tainelor a nespuse.lar cealalthcunoastere devine ing0mfati in mod necesar.

291

Cd,ciea umbld in intunerecsi, in asem[nareacu cele depe pdmint, vrea s[-si dea seama,de cele ce sunt in ea, si nu recunoasteci este ceva mai bun decdtea. Si toli se rdnesc la inim6 cu trufie, fiindcl sunt pe pdmdntsi in trup isi aseazd viata ior, ;i in trup igi sprijini faptele lor si nu se gAndesc sunt lucruri necuprinse cd de mintea 1or.Ei prtimesc asac6ti vreme innoatr in valurile acestea. Sfinlii insi sdvdrgesc sl[vita virtute a Dumnezefuii.Si ei se inalti prin lucrarea lor, si mintea lor nu se abate la cele prezente si desarte.CIci nu pot ritlci cei ce umbl6 in luminl De aceeatofi cei ce rlticesc de la lumina cunostintii Fiului lui Dumnezeu, se si abat de la adevir, toti trec in acestecdrari. Aceasta,rt. ir1*u treapti a cunoasterii, c6nd omul urmeazd,pofta trupuiui. pe aceasta,nu numai c[ o defiimf", dw o declarl protivnic[, atdt credintii, c6.tsi lucrlrii oricirei virtu{i.

LXIV. DESPRE A DOUA TREAPTA

A CI.JNOASTEKII
Cdnd insi pirisind cineva prima treaptl, se intoarce spre glndurile si dorurile sufletului, atunci acele bunuri desprecare am scris mai sus, seimplinesc cu gAndulin suflet, impreuni cu sirnlurile cele trupesti, prin lumina fireascl a suflelului. Si iatl anume,carebunuri:postul, rugiciunea, milosteni4 citireaSfintei Scripturi, chipurile virtutii,lupta cu patimile si celelaite.Pentru orice lucruri bune, si deosebitele bunit[1i, care sevld in sufletul omului, si feluritele minuni, care slujescla curtealui Hristos, pe toate Sf0ntul Duh le deslvdrseste, aceasti a doua treaptd de in cunoastere, prin lucrarea puterii ei. Si ea este aceea, cate

cdnditi vapunetemetie lucririi ei, prin 1i"fi";il;;;i." a O, oameni, citireaScripturilor, prin prin rugdciune, p.in gi . faptebune, prin caresedesrv0r;e;te ""l"lul treala a douaa cunoasterii giprin care lucreazitot binele. aceea De * a lucrurilor(pragmatici),fiindcr lucrarea9i,"*G;;;;;... ei si-o r.io"pri".i" i" lucrurile celesensibile, simguriie trupesti, prin cele petreapta cea mai dinafard. AMIN.

indrepteaziinimii cdririle, si pov[luindu-ne spre credinti si pr'r ea ne adundm merinde pentru veacul cel ad.evirat. ea"a'qi p" treaptaaceasta ins6, cunoasterea estetrupear"A .orrrpore. O* prin ea duce drumul,.carene face si ajungem ;i fa creOinfr.Si'a*e sporestecu viata, se va sui la"ea,cu ajutorul lui Firistos, "Tr::

LXV.

cuNoAgTERrI, CARE ESTE TREAPTA

DESPRE TKEAPTA A TREIA A

nnsAvAnsIRII
7

Asadar,ascultl,cum se subliaziomul si cum isi c6stig6 viataduhovniceasci, asemlnarea petrecerea si cu puterilorcelor nevdzute, nu slujesccu lucrarea care sensibild iaptelor,ci cu a lucrarea carese sdvarseste ingrijireaminfi. cand sub seinaltd cunoasterea ceien^amante;ti dela grija dea re de si facep" etesi sr cerceteze gAndurile celeascirnse ochii o*"n"rri ,i ei de T":.pr si dispreguiasci acelelucruri, carestrambIsuflerul d;;ril, ;; r:"*r39r in sussi insofegre credinfa gnja deveacur viitor, in cer si in dorirea lucmrilorcelorflg[duite nou-r, in cercetarea si tainelor celorascunse, atuncea aceasti cunoastere absoarbe credinla ne ?n 293

?nsisi; si seintoarcecredinla; si o nastede la inceput asac[ acea cunoasterese face cu totul si cu totul in duh. Atunci ea poatg sl-gi ia zborul, cu aripile, spre tara celor n1lmS.tef{esi si se attngd' mareacea adOncia cerornepipiite, de gdndind la ocirmuirile cele minunate din lumea loeice ri ain lumea simgurilor, si cerceteazi tainele cele duhovnlcesti. cele perceputecu mintea cea simpli si subtil[. Atunci simlurile cele l[untice se degteapd,ca s[ implineascdrucrareaduhului, intocmai ca in via{anemuritoaresi nestricicioasl. crci u pri-it, incl de ai.ci g inviere cu gAndul, ca pe o tain5, si "u pe o mirturie ca adevirati a innoirii tuturor. Iati cele trei feluri de cunoasteri, in care se cuprindetoati calea unui om, in tn1p, in suflet gi in duh. De aici incepe el s6 deosebeasc[ binele de rru. si tot timpul vielii sale,cun6asterea gufletului sru pitrunde prin aceste trepte.Si aceeasi trei cunoastere lucreazi treptele aminrite,toat6 deslvAriirea nelegiuirii sau .prin lcuviinlii, a dreptilii si a cufundrrii in adancirltainelor-Duhului. ptl cunoastereeste orice pomire a mintii, fie ci se ridic[ la fi f'aptebune, fie cd secoboarr la fapte rere saumijlocii. Iarr treptele acesteaPirinlii le numescfire, impotriva firii, mai presusdsfire. si acesteasunt cele trei pirfi, in care amintirea suflltului rational se suie si secoboard,dupi cun am zis. c6ci dac[ cineva luireazd. dreptatea dupd fire, sau se rdpeste mai presus de fire prin contemplarea Dumnezeu,in afari de fre, sauieses[-si pasci lui porcii, ca unul care si-a prrpidit raliuneaaverii salesi carerilcreazn cu multimea dracilor.

RECAPITULARE A CELOR.TREI CLIIIOASTERI ,

Prima treapti a cunoasteriirdcestesufletul din faptele ciii sale,celei pe urmele lui Dumnezeu.A doua treaptI ?l incdlzeste, ca sd alerge cu grabr, la cele ce sunt pe treaptacredintii. A treia 294

esteincetareaoricirei lucr[ri (odihn[ desiv0rsit[). Aceastaeste un chip al celor viitoare ca.rese desflteazd prin cugetareacu mintea la cele viitoare. Dar fiindci sufletul nu si-a inelpt cu totul ' firea de pe treaptamo4ii si a greutI{ii trupului, si n-a devenit deslvOrsit,suindu-selafteapta cea duhovniceasci, mai inaltl decdt celelalte,care se abate,el nu poate nici si ajungi la acea desivdrsire,carenu e lipsiti de slujire, ci rimdne in lumeamorfii, si firea trupului nu si-o dezbracdcu totul. $i c6tn vreme mai este in &, sufletul schimbi schimbarea, $i in una si in alta. Si dintr-odatd sufletul ajunge, ca un cersetor si ca un sdrac, si slujeascipe treaptaa dou4 ceadin mijloc, prin virtulile caresunt sdditein fire, ca sIfie implinite cu trupul in chip firesc. Si la vreme potriviti, ca si cei ce au primit duhul infierii prin taina slobozeniei,sufletul primegteHanrl Duhului, pe mlswa vredniciei Aceluia, Care dI Harul, qi din nou se intoarce la smerenia faptelorsale,Si acestea face prin trup. Si smerenia le le pf,zeste ele, ca nu cumva vrljmasul sI robeascdsufletul, prin pe amlgirile care se afl6 in lumea cea vicleani, si prin cugetirile cele tulburi, si l[twalnice. Cici aAta timp, ctt omul este acoperit cu usa cea incuiatl a trupului, el nu are nidejde. Cici el nu are deslvdrgiti libertate,spreveacul fdrl de sfdrgit CIci toatd lucrarea cunoasteriiesteflptuire si vieluire. Dar lucrareacredinlii nu cu lucrul se plineste; ci prin gdndurile cele duhovnicesti se ?nfiptuiegta in lucrarea [ea deilegatide toate cele ale sufletului, si este deasupra simlurilor. Fiindci credinla estemai subtill decdt cunoasterea, precummai subtili estecunoasterea dec6tlucrurile cele sensibile.C[ci toli sfinlii care s-au invrednicit de aceastl treapti (careesierlpire laDumnezzu), petec prin putereacredinfi, in desf[tarea acesteivieli suprafire,sti. Numim credinli, nu pe aceea, virtutea clreia credecinev4 itr in deosebirea sfintelor si venerateloripostasuri,gi in firea prea aleasdgi deosebitia Dumnezeirii,si in iconomiaceaminunati in ce privesteomenirea,si primirea firii noastre,degi o a;a credinli

295

este foarte inalt[. Ci numim credin,ti pe aceea,care rdsare?n suflet din lumina Harului, si care prin mdrturia mintii, intlreste inima si fie lipsit6 de orice indoialS intru adeverirean[dejdii, care st6 departe de toat[ pirerea. Credinla aceasta se arati nu prin auzireacu urechile,ci se arati ochilor celor duhovnicesti, cu tainele cele ascunsein suflet, si cu comoara cea ascunsi si dumnezeiasci,tlinuiti de ochii fiilor trupului, dar descoperitl,in Duhul, aceloracare se osplteazl la cina lui Hristos, precuma zis El: ,,Daci veti plzi poruncile Mele, vi voi rimite pe MAngdietorul, Duhul Adevlrului, pe care lumea nu-l poate primi si El v[ va invifa pe voi tot adevIrul" (Ioan 14, 75,16). Aceasta?i aratd, omului, cI o putere sfdnt[ s[ldsluieste in el, in orice clipi, si cI are un acoperlm6nt, o tirie 1ogic6,;i ea il aphrdtotdeaunape om, si goneste de la ddnsul toatl vltlmirea, si n-o las[ sI se apropie nici de trup, nici de suflet. Pe aceastao simte mintea luminati si rationall, cu ochii credintii, in chip nevizut; pe aceasta o cunoscsfinfii prin experienli. Si puterea aceastaeste insusi M0ngdietorul (Duhul cel Sfant), care ardeparlile sufletului cu putereacredintii, ca cu foc. Si se d[ n6vall, dispre,tuind toati primejdia, prin nidejdea ceain Dumnezeu,gi pe aripile credinlii sefrral1Idin firea ceavizut[ si, ca si cum ar fi beati, petrece mereu in rlpire, cu grija de Dumnezeu,gi in contemplaliacea simpl[ si in nevlzuta cugetare la firea cea Dumnezeiasci, obisnuind pe minte sd ia seamala indeletnicirea cu cele ascunse ei. Cici pAni vine acela,care ale estedeslvOrsirea tainelor, si pdnl ne inwednicim de o descoperire pe fafd a lor, credinla este slujitoare de taini negrlitd, inke Dumnezeu si sfinli. De acesteasi ne ?nvrednicim si noi, prin Harul lui Hristos, aacica arvund., dincolo cu adevdradevirat, si
^+ in

Implrdgia cerurilor,impreun[ cu toti cei ce-l iubesc. AMIN. 296

LXVI. DESFBE AL'TE MODLJKT9I CONCEPTII

(rDEr)"in cn pnrvnqrn DEScoFEKIREA crJNoA+TEKtr

a se Cunoastere caxe invdrtestemereuin cele vlzute, sauin ceie sensibile, si primeste invlllturl de la ele, se numeste cunoasterea fireasci; iar aceeacare se ocup[ cu puterea celor se inteligibiie, gi areinldunfu si firea celor nemateriale, numeste C[ci ea simte prin duh, nu prin simfuri. duhovniceascd. cunoastere am0ndoul se nasc in suflet, pentru ca sufletul s[ le $i acestea inleleagi. Si cunoastereqcare se face desprecele Dumnezeiesti, este necunoscuti gi mai presus de cunoasteresi se numeste cunoasterea ,,peste fire". Si sufletul primegte contemplalia acesteicunoasteri,nu de la materia exterioari lui, ca in primele dou6, ci ea se iveste in el indati, in chip nematerial, ca un dar dezv[luindu-seprin cele llunnice. Fiindci:,,impdrd1ia ne-asteptat cerurilor este inliuntrul vostru" (Luca 77, Z1). Ea este in liunlrul nostru nu ca o nidejde de implinit, nici nu vine, dac{ o pAndim, dupi cuv6ntul lui Hristos, ci ea se dezviluie inl6untrul icoanei ascunsein minte, flrl pricinl ;tiut[, Ei flri s[ ne indeletnicim de ea. Fiindcl mintea nu afli in ea nimic material.

acestea. Limuriri despre

Cea dintAi cunoasterese nastein suflet prin necontenita a cugetare $ prin inv[1[tur[ sdrguincioasd; doua dintr-o via]I imbunlti1iti, si prin credin{amin{ii, iar a ffeia estesortitl numai ?nceteaz[,lucrurile iau credin{ii. Cdci prin credinfl cunoasterea sfdrsit,iar simlurile devin de prisos in intrebuinfare.Deci, cu cdt

z9l

secoboaricunoastereaaceasti 1a limitd,cu at6tsecinsteste. cu si cOt coboard tare,cu at6r multlcinri. rii se mai mai "g"rd".atuni,i candcunoasterea ajunge pdm0nt, la celeparnaritesti, ;r la si eastipOnegte si peldngre4 toatesuntschioape zadamice. gi loaE Dac[ insr sufletulisi ridic[ privirea?nsus'giigi intiirdecugetul spre cele cerestisi doreqte dupr cele ce nu se vid cu ochii trupului,carenu suntsubstdpinirea clmii, atunci toatelucrurile suntnrscutedin nouprin credinti.Fie ca sr ni-o diruiascrnoul DomnulIisusHristos, ce este cel binecuvAntat veci.AMIN. in

LXVIII.

cA sA-ercuFTJNDEnn cAxtunrl,i frr

CELE TKLTPE9TT, CARE-MN DrN AFTINTIREA LUCKI.JKILOK

DESPRE CONDTTIA SUFLETULUtr,CA"RD cArrfA CoNTEFTPLATTA CEA ADANCA_

Orice lucru, mai inalt dec6t altul, este ascuns ?n dosul aceiuia,care estemai inalt. $i in fala acestuilucru nu estenici o perdea.a altui lucru, prin fire, adicl nu i se poate descoperi ascunzisuri.Fiindcl orice fiinll logicr (ralionall) nu deoseblste lucrurile ei dupd criterii din afari, ci le definegtedupr miscirile cele l5untrice ale ei. Adic[ sr poati primi, nnchip c0t mai strilucit, lumina cea dintai, nemijlociti, sau si dupd alta rdnduitr, frri deosebire de loc. ci numai dupd currtie cu care poate primi lumina, gi dupi inillime, si dupi c0t pot minlile s[ primlasci contempla{iacelor de sussi a puterilor. Si toati fiin1aceara{ionali esteascunsd. privirile celor ce sunt sub ea, dar nu prin firea de 298

1or,ci prin pomirea spre fapte bune. Si acestea zic si despre le SfintelePuteri, si despreCeteleSufletesti,si despredraci. Cele dintdi sunt ascunsedin fala celor din mijloc, acestea sunt ascunsedin fala celor de al treilea rdnd; fiecare ceatdeste ascunsl prin fire si prin cunoasteresi prin pomiri, si rdmnne necunoscutiprin sine celorlalte,ori de sevdd, ori de suntnevizute (fie c[ sevld, fie ci nu); si prin fire sunt ascunse cele dejos. de Fiindci contemplareacelor nematerialenu este exterioar[ 1or, cum se intdmpi[ cu cele materiale; ci se zice ci este propriu virtulilor, si miscdrilor lor, cf, sepot vedeauna pe alta,inlluntrul miscirilor 1or.Pentru aceasta (Cetele) sunt slivite in aceeasi ele misur[, oricdt sunt de dep[rtate una de alta si se vdd unele pe altele, nu cu inchipuirea, ci cu nepref[cut6 vedere si cu adev[rata lor fire, toatl, afard doar de cauzatuturor, care este mai inaltl dec0t acestedeosebiri qi care este singura inchinare (clreia ne inchin[m). insl dracii, desi sunt cu totul necurati,prin cetelelor nu se ascundfrrtreolalt[, dar ei nu vld cele dou[ cete care sunt deasupra lor. CIci contemplatiaduhovniceasci este o luminl a misclrii. Si aceastd lumin[ este oglind[ si vedere. Si c0nd li se intunecd.miscirile, ei nu v6d cetele care sunt mai inalte. Cdci ca unii ce au fre mai grosolan[ decAta cetelor duhovnicesti,se v6d unii pe ailii, dupl r0nduiala 1or.Si iati, asa stau lucrurile in ce privestepe draci. Iari sufletelenu se pot vedea,nici pe ale insile, nici uneie pe altele,in m[sura in care sunt ele intinate si intunecate.DacI se curall si se intorc insi la vechealor zidire, atunci vld limpede cele trei cete; adici si pe cea de deasuprasi pe cea dedesubt,si unele pe altele se vdd. Nu doar cI isi schimbl firea, f[c0ndu-se materiesi aEasepot vedeafie pe ingeri, fie pe draci, fie sufletele intre ele. Ci ele pltrund cu privirea dupi firea si r6nduiala duhovniceascd. daci ar zice cineva. c[ dracul sauinserul nu Iar

?ee

poate fi vizut, dacl nu se ?ntrupeazi., lu6nd vreo form6, apoi atunci nu sufletul vede, ci trupul. Si dacl ar fi asa, atunci la ce trebuie s[ ne curi.tim sufletul (ca si vedem)? c6ci iat6., celor si necurati li se aratflc0teodat[ dracii si ingerii; dar cei necurali ii vdd cu ochii trupului, cdnd ii v5d; pentru astanu trebuie curi,tire. Altfel insi vede sufletul cel curitit, c[ vedein chip duhovnicesc cu ochiul firesc, adic[ ochiul cel vIz6tor, care este si ochiul mintii. Si sI nu te miri, dacdsufletelesevid unelepe altele,fiind firsi in trup. C[ eu ili voi dovedi aceastain chip limurit, cu cuvAntuladevlrat al unui mirturisitor, adicda fericitului Athanasie cel Mare, care zice in scrierealui despre sfintul Antonie cd: mareleAntonie in rug5ciune, avbzut sufletul cuiva ,,Odati stAnd inilldndu-se cu cinste multi, si a fericit pe acela, care se invrednicise de at0ta slav[. Si acela era fericitul Ammon din Nitria (de la Nistria). Iar muntelein careviefuia sffintul Antonie, era la o depirtare de treisprezece zile de Nitria... Este v6dit deci, prin pilda aceasta, firile cele duhovnicestise v6d una pe cd alta, oric0t de departear fi ele una de alta. Si cI depirtd.rile si simlirea trupeascl nu le opresc si se vad[ unele pe altele. De asemenea sufletele,dupl ce s-aucur[tit, nu mai vdd cu trupul, si ci cu duhul. Fiindc[ vedereatrupeascdnu-i ascunse fa]iq[) (e ;i vede cele de aproape.Cele de departeinsl au nevoie de o alt[ vedere" Cetele cele prea inalte sunt multe si, dupl fiinta lor, sunt nenumf,rate, isi iau numele dup5. si deosebirile rangul lor. Cici si puteri,.. Si poate ca de ce se numesc,,incepltorii, St6pAnii,si unele ce suntcinstite, s-aunumit Domnii. Si cu adevirat ele sunt mai pu,tin (la numlr) decAt cele supuse1or,cum a zis sfAntul Dionisie, Episcopul Atenei. in ce priveste st6p0nirea si cunoasterea, sunt cele mai mari, si sunt foarte deosebitefatl ele

300

de mirimea cetelor 1or.Cici ele se intind de la o treaptdla alta, pnni ce vom ajunge la unitatea Celui mare si Putemic peste toate,CareesteCap si temeliea intregii zidiri. $i cap nu numesc pe Ziditorui, si pe CilIuza spretoate lucrurile minunate ale lui Dumnezeu(pe Hristos adici). Ele (Cetele)sunt mai prejos de purtareade grijn a inlelepciunii lui Dumnezeu,f5c6torul lor si al nostru.$i ele sunt cu atiltmu prejos,cu cAt sunt mai prejosde ele cetelede sub ele. Si le zic mai prejos in ce priveste faima sau smerenia,nu dupl loc, ci dupl puterea si cunostinfa,in mlsura ?ncare au atins-o,cu cunostinlalor mai mare saumai mic[. Cdci Scripturi cu pe toate acestefiinle inlelegltoare Dumnezeeasca numiri duhovnicestile-a numit, imp[rlindu-le ?ntrei pe fiecare: Pe cea dintii, in scaunelecele mari, cele inalte si prea sfinte, Heruvimii cei cu ochi mulli gi Serafimii cei cu sasearipi; pe a doua dupl rdnd, Scriptura o imparte in StipAnii, Puteri gi Domnii; pe a treia in incepltorii, Arhangheli si lngeri. Si numele cetelor acestora se tdlmicesc din limba ebraici astfel: Serafimii insemneazl fierbinte si arzltor; Heruvimii, cei cu multi cunostinti cei si inlelepciune;Scaune, ce primescsi odihnescpe Dumnezeu. Si cetele acesteas-au numit asa dupl faptele lor. ,,Scaune" se zice celor cinstili; ,,Domnii" celor ce au in stip6nire implrIlia toatd, ,,incepitorii" celor ce oc6rryuiesc eterul (v[zduhul); ,,Stipdnii" celor ce sunt stlpdnii noroadelor si ai fieci.rui om: ,,Puteri" li se zice cetelor ce sunt putemice in tiria 1or, gi infrico; aLela vedere: ,,Heruvimi" celor ce lin (susfin); ,,Serafimi" celor ce sfinlesc; ,,Arhangheli" plzitorilor celor treji si ,,?ngeri"li s-a zis crainiciior (celor ce sunttrimi;i). ln ziua intflia a facerii, Dumnezeua zidit cele nou[ (feluri estelumide) fiinle inteligibile prin ticere li prin glas, si aceasta

301

na; in ziLlaa doua, a fdcut tiria; in ziua a treia a ff,cut Domnul mullimea apelor si crestereaplantelor; iar tn ziua a patra, a imparlit lumina; intr-a cincea,pislrile si t6rdtoarelesi pestii; in ziua a sasea,a fbcut animalele si pe om. Care este asezarea ?ntregeilumi, in lungime si in l[1ime? R[slritul este?nceputul, apusuleste sfdrsitul;la dreaptaestemiazi-noapte;la st6ngaeste miazd,-zi. a pus Dumnezeupimintul caun astemutsi cerul ca Si un cort, ca o boiti si ca un cerc. Si al doilea cerc ca o roati, lipiti de cel dint6i si cele de lAngl cer si pe lAngl plmAnt le-a lipit Dumnezeu al6turi. Oceanul care inconjoari, ca un br0u, plmAntul si cerul, inliuntrul brAului, munlii inalli careajung p0nd la ceruri; si a flcut soarele si. treacl toatl noapteain dosul muntilor. Si dinlluntrul munlilor a frcut Domnui mare4 ceamare, care se tntinde peste a opta parte din p6m0ntul cel uscat. Iar[ Slava si fie a Domnului Dumnezeuluinostru. AMIN.

LXVUI.

DESPKE INIIWI SI DESPKE ) "AZA CONTEFIPLATIA IqAI STJBTILA

,

Dac[ esti singurjn chilia ta, si inc[ n-ai cdstigatputerea adeviratei contemplafii, indeletniceste-te cu troparele si cu catismele,cu aducerea aminte de moarte si cu nldejdea celor ce vor sd fie. Toate acestea1in mintea adunat[ si n-o llsa si se rispdndeascl, pflnI cAnd va ajunge la adevirata contempi&gie. C[ mai mare esteputereaDuhululdec6t cea a patimilor. Cugeti la nidejdea celor viitoare, aducdndu-1i aminte de Dumnezeu,si 302

te gandestebine la inleresultroparelor, si przeste-te de iucrurile ceie din afari, care-1i dau pomire tpr puti*i. pizegte gi rdnduieiile ceie mici pe care re-ai flcut in chiiia ta pe rdng[ ceielalte, si cerceteazil-ti mereu eTdurile tale, si roag[-te s6 primesti ochi pentru orice ai face. De aici incepe s6 izvorascd peniru tine bucuria. si atunci necazurile r. uor pdrea mai dulci dec6t 1i rruerea. Nimeni nu poatebirui patimile, f[r[ numai cel ce Iucreazd . virtutea in chip simlit ra arrtare. si nimeni nu poate birui rispdndireamintii, frrr numai cer ce se indeletniceste cu gAndul in cunoagterea duhovniceasci.Mintea noastri cea esteusoar6,si dacdn-o leg[m cu weun g6nd,nu mai inceteaz de it at rasffioiu. nu poate si capete cineva paza aceasta,decdt numai prin !i lucrareavirhrtilor, de care a fost vorba mai sus. Cd de nu va birui cineva,pe vrljmasi, nu poatetrli in pace.Si daci nu va impardli pacea'cum poatecineva s6 afle cele ce zac inliuntrul picii(cele pncii)? cdci patimile sunt gard de desp[rtire pentru virru,tile {e dyr.suf-let, de nu va cidea gardul prin cele v[dite, Si atunci nu se vdd cele inchise in acestea.ci nu pout" unul din afara zidului cetetii si petreacdcu cel dinlruntrui zidului. Si nimeni nu vede soarele'cdnd.e ceald,,nici virtutea fireascl a sr-ifletului, impreunI cu (inaceeasivlemg) turburareaceanepotolit[ incd, rputi*ilor. Roag6-telui Dumnezeu s6_1i si sim{i dorul gi dea ."t* O. f i .Tg va yen-ila tine simiireaaceasra-si dorul de Duhul, futtuf. a.tungite_vei leplda defume si lumea aceasta va se lepdda de tine. Iar dorul acesta nu-l poatesimli nimeni, tarit afaceiinistire, nevoinli gi cetiri alesetocmai pentru aceasta. trre aeLesta, ti si nu cauti dorul de duhul. ci daci il caufi in irara de finigtire, rugdciuni, dorul se facetrupesc.Cela irr1"t"!!, sa 1ev9in11;i inpleagi. Cu sudoarevrea Domnul cei preainfelept ". ,e'-ai.u* pOineaaceasta-Nu din riutate a flcut asa, ci ci sd nu ni se intdmple si murim de indigestie (neputdnd*irtoi;. cici fiecare

303

virtute estemama celei de a doua. DacL,lisdnd la o parte pe mama virtulilor te duci s[ cauli pe virtuliie fiice, atunci aceste virtufi se fac ca niste vipere, pentru sufleful tdu. Si dacl nu ie arunci de la tine, vei muri.

LIilX.

DESFRE FELI.JRITEI"E PAREBI SI CAfiE , ESTE FOLOSUL TT.,NI.'KOR ACDSTOKA

Sim{ireaduhovniceascleste aceea, carea fost obisnuitb sI primeascl puterea contemplativi, precumprimestepupila ochilor celor trupestilumina cea sensibill. Contemplalia g0ndul esteo cu cunoasterefkeasc[, unitl cu o restaurarea firii, si se numeste lumina fireascI. Putereasfdnt[ un Har al celui socotitor (Har al dreptei socoteli), care a fost asezatla mijloc, intre luminl qi contemplarje.Suntunele firi, careurmeazdcelor ratjonali, mergdnd din luminl sprecontemplalie, si oprescraliunea s[ deosebeasci vlzduhului celui inchipuit, in lucrurile. Curalia este strdvezimea s0nu1clruiaftea noastr6 cea lluntric[ se ridici, in zbor. Dacl mintea nu e sinitoasd, cunoastereanu lucreazl in ea, tot asa pricini, rdm6nelipsit simlul trupesc,dacde vdtimat de oarecare vedere. Dar chiar de ar fi mintea slnltoasd, de n-ar avea de cunostinli, mintea fir[ cunostinfl n-ar putea deosebi cele duhovnicesti; precum ochiul cel slndtos cu totul, dar adeseori lipsit de simlul vederii. tnsl daci toate sunt plnrtebine, in toate pa4ile lor, dar nu au har, rdrndnfIrI de nici o ispravi. in slujba raliunii, ca ochiul noaptea.Cdci rdmOnlipsili de vedere,pentru cI soarele le lumineazd"lor. nu Chiar qi atunci,cAndtoate celeale 304

ochiului si alevederii sunt sdnltoasegi des[v0rgite,gi toatelucnrile a carenu sunt socotitesaucarese socotesc. despreacestea zis: $i ,,tntru lumina Ta vom vedea lumini" (Ps. 35, 10). Iar daci Harul Soareluicelui inlelegltor, se apropiede suflet,si-i pomeste dorul, il ald\bsi il trezeste,dar sufletul acelanu e curat, e ca un vlzduh go1. C[ vizduhul cel go1 striluceste din pricina norilor celor grosi si a materiilor care sefutind ugor si intunecosin fala luminii soarelui, de care ne bucur[m prin desfitarea acestei contemplatii. Cdnd contemplafia sovlie in socotinlh, firea rdmdnefirl lucrarea ei. Sufletul nu mai simte dulceala celui de al doilea soare,care risare pestetoate,pentru c[ au cizut asupralui cele materiale, prin care sunt acoperitestrilucirile adevlrului, ca sl nu ajungi la noi. De altfel cu anevoie sunt c[utate cele zise mai sus, atat fiindcl se gdsescfoarte greu intr-un singur om, flri s[ lipseasc[ nici una gi fdrl vreo pricin[, c6t si fiindcl mullimile nu pot si ajung[ la vreo cunoastereduhovniceasc[ desv0rgit6. ;i vine din neajunsurilemingii, din turburareavoinlii, lipsa aceasta din din tinta gresitpus[, din lipsa de cur51ie, neglsire de invl,titor si de cllIuzl, din lipsa Harului, cici zice: ,J'{u i se potriveste celui scurt la vorb6, nici bog[!ia, nici st[p0nireacelor mari", (Sirah, 14,3), si din pricina piedicilor locului, a timpului si a modului.

Alegerede capete scurte:

Adevdrul esteo simlire dup[ Dumnezeu,itt simlwile unei minli duhovnicesti,din caregustdc0teunii inl[untrul lor. Dragostea esterodul ruglciunii, careprin contemplalie cilduzestemintea cu nesa!spre obiectul dorului ei, c6nd mintea rdmdne?nrugiciune flre trand6vie; qi se roagi cu g0nduri tdcutecu foc si cu clldurd.
C-cla43oala20

305

Rugiciunea este moarteagdndurilor vointji de viali a trupului. cu Ci cel ce se roagi cu sdrguinll esteasemenea cel ce a murit pentru lume. Si a se leplda de sine estetot una cu petrecerea cu r0vnI in rug[ciune. Deci dragosteade Dumnezeu se afl6 in lepldarea de sine a sufletului. Precum din siminfa ostenelii postului, creste spicul ?nlelepciunii,tot astfel din saturarecregtelipsa de mlsur[ si din necwilia C[ci in pAntece flnmand si chinuit, niciodatl s{iu cre,ste nu se ivesc gdnduri de spurcdciune.Toati hrana pe care o m6ncdm,sporqte umorile trupului gi sepreface,inliuntrul nostru, ?n fa!n, fireasci (fizic[). Si cAnd se umplu toate mddularele din ?ntindereaintregului trup, care este alc[tuit din ele, cdnd se int6mpll sd vadi omul ceva trupesc, sau se pomeste in iniml weun gAnd,firi voie deodati din aceste int6mplari se a{A!i materie de pliceri gi se rispdndegteir tot trupul. Si dac[ rnintea unui om A4elept gi curat cu gdndul, estetare, atunci pe urma acesteisimtid din tupul lui, ea setulburd in raliunea ei, qi se coboard din locul, in care stltea, ca dintr-un loc inalt. Se p0nglreste sfinlenia gindurilor gi Arlelepciuneacea strilucitd setivileste tn noroi, din pricina tulburirii patimilor, care intrfl in inimi prin trupul cel aprins. Si atunci puterealui sldbestela jumitate, incOtputem zice cI isi uit6linta prim[ a nldejdii sale,si inainte de osteneali se arati vinovat in fala vrijmaqilor s[i, supun6ndu-sevoii celei neputincioasea trupului. La toate acestease vede silit6 voinla omului celui virruos, prin dorinla ceamare de a fi sltul mereu. Pentru c[, desi a trdit cu dreptatein limanul inlelepciunii, s-a abitut si se dedeala fapte, pe careniciodati nu le-ar fi dorit cu inima lui. 9i c6nd doarrnesingur,il inconjoari mu$ime de gAnduri cu ndluciri zadarnice gi de rugine, gi fac din astemutul lui cel curat, casi de prostitulie gi de teatru cu vedenii. $i cdnd sti de vorb[ cu nllucile sale, si-qi imbati g6ndurile, si-si necinsteste

106

trupul lui sfin,tit, f6r[ s[ se apropie in realitate de weo femeie, poate fi weo mare mai turburati si mai bAntuitl de furtunl, decAt este mintea aceluia,in mijlocul tiriei valurilor, care se ridicl impotriva ei, in mareatrupului, prin slturarea pintecelui? t4 cdt O! ingelepciune, de mult sfrilucestefrumuselea prin pe culcarea jos, gi prin chinurilefoamei,careiau de latine somnul, gi prin durerile cimii, care scobesc addnc intre pl[m0ni 9i miruntaie, din lips[ de hran6! Orice hrani si orice odihnl, pe care le primim inl[untul nostu, dau nasterela seminiri urite si la chipuri necuviincioase,si iegind se aratdin locul cel tainic ai la mintii noastre,qi ne a16!ipe noi si fim pirtaqi, pe ascuns fapte rusinoase.Dar p0ntecelegol face ca mintea noasfrI s[ fie lari pustie, care goal6 estede orice gdnduri, 9i linigtiti de g0ndurile cel cele tulburdtoare.Pdntecele plin esteloc al vedeniilor, si face pe om o casl deschisddin toate partrle pentru nllucile cele necuviincioase, oricflt am fi de singuri 9i in pustie. CIci zice,,,poftestemulte". ,,pdntecele", Cdnd te invrednicegti de Harul Dumnezeesc, si de nepitimirea sufletului, si gtii ci r6zboiul nu s-aridicat de la tine, nici fiindc[ n-au trecutprin tine gdnduri rusinoasesaumiscdrile gAndurilorcelor trupesti(c5ci nimeni nu poatescipa de ele). Nici din pricina acelor gAnduri,pe care usor le-ai invins (cdci atunci mintea nu seintineazd de fel gi nu setulbwd, oricOtar fi de inalt). Dar din pricina gindurilor spre o fapt[ mai buni, decit gdndul, mintea nu-i llsatl s[ lupte impotriva 1or,si si le piardl. Si cdnd de se ivesc gindurile, minteaesterapitd de extaz, departe cele ce o inconjoari, cu sila 9i fhrl s[ wea; clci din obignuinli 9i din Harare extazul aluat in inimb, care estecasaminlii. Una estemintea pentru lupt[, 9i aita ester6nduiala preoliei (Nu tot cel ce se lupti cu mintea, poate fi r0nduit preot). Mintea, care cu mila cerului, a murit pentru lume, are gAnduri subtile, tiri de lupt[ gi f6r[ de nevoinle, dar numai

307

asupraunor anumite obiecte.Desivdrsirea, intrucdt e legatdcu trupul si cu sdngele,cu tdrie stdpdneste asupragdndurilor, care izvor6sc din trup si din sdnge; dar nu le pune caplt, nici acelora,nici celor ale firii, c0ti weme cugetarea vietii omului se *iF[ h jurul vietii stihiilor. Din cele patru umori, mintea primeste temeiul schimblrilor ei. Slava Dumnezeului nostru in veacul veacurilor.AMIN.

LXX. DESPRE CWINTELE DIN DTJPTNEzMIASCA SCKIPTURA, CABE INONNMNA SPRE

PocArNTA, cA ELE s-AU zrs DrN

PRICINA NEPI.IflNTII OAFIENILOK SI CA

NU TKEBT.IIELUATE IN LOC DE (DKEPT)

SCUZA A PACATIJLT.N
Indrdzneala carePerinlii au pus-o in Dumnezeiestile pe lor Scripturi, si puterea cu care scriu Apostolii si Prorocii despre pocdinli, noi nu trebuie sI le luim ca ajutoare la plcltuire, nesocotindastfel hotarele,pe care Domnul le-a statomicit, cele de netrecut,care din zilele cele de demult, au fost hotdrnteprin gura tuturor sfin1ilor,in toate scripturile si legile, prin puterealui Dumnezeu spre nimicirea plcatului, cici pentru ca si avem nidejdea in poclinl[, sfinlii s-au silit in fel ;i chip si scoatddin simlirea noastrd frica cea dezn[dljduit[, pentru ca tot omul s[ alerge la pociinl[, si s[ p[cltuiasci cu fricd. Cd,iatd,,in toate scripturile a hotlrAt Dumnezeuci omul trebuie s[ se teaml si a 308

ardtatc[ urOtii estepdcatul. cr in ce chip (de ce) s-a innecat neamulomenesc timpul lui Noe, in apelepotopului?Oarenu in qentru cr si-a pierdut minlile, prin curvie din pricina frumuselii fiicelor lui Cain? cdci in vremea aceea era nici iubirea de nu argint, nici rizboaie. si pentru ce a clzutfoc din cer peste cetatea Sodomei?oare nu fiindci sodomitii, s-audedatcu totui poftei si necur[tiei, inc0t acestedoui patimi au pus stlpdnire pL ei, pe -si toti, cu voia ior, prin faptelecelenecurate necuviincioase? si oafe nu pentru curvia sivdrsiti de un singur om, au murit intr-o clip[ doulzeci si cinci de mii de fii ai lui Israil, cel int6i niscut a] lui Dumnezeu?Si pentru ce a plrlsit Dumnezeupe Samson,cel cel ce din p0ntecere maicii afierosit si sfinlit a fost lui ldug, Dumnezeu,si a cdrui nasterea fost vestitr de un inger, ca si rui Ioan, fiul luizahaia, gi care s-ainvrednicit de mare putere si de mari minuni? oare nu pentruc[ si-apflngerittrupul slu cel sfin1it cu pdcatul curviei? Pentru aceasta s-adeprrtat Dumnezeu de nu la Ddnsul,d0ndul pe mdnadusmanilorsii? Dar David cel iubit de Dumnezeu,care s-a invrednicit s[ duc6 la indeplinire, prin semintia lui fdgdduinla dat6, pirin{ilor, si din ea si itriluceascr Hristos, spremAntuirea lumii intregi, oarenu pentrupreacurvie cu o femeie a fost pedepsit,c6nd v6z0ndu-icu ochii frumusetea, a primit in inimi srgeata? Numai pentru aceasta a ridicat Dumnezeucu rdzboi asuprarui pe cei din casalui, si r-au prigonit pe el cei mai apropiafi ai sdi; si poclindu-re p".ti* u..urtu, .u lyrimi isi uda astemutul slu si i-a zis lui Dumnezeuprin prorocul: ,,Domnularidicatp[catul t6u,,(2. tmp. tZ, t:;" vreau sf, amintescaici si fapte mai vechi. pentru ce a cdzut urgia si moarteaasupracaseibdtrdnuluisi dreptuluipreot Eli, cel care vreme de patruzeci de ani a fost podoabaa preo{iei? oare nu pentru nelegiuireafiilor sri ofni si Finees?c6ci nici el n-a gregit, dar nici n-a neincuviinlat gr"rulu lor; ci fiindcl n-avea

309

bltrAnul r6vn5, ca sl cear[ de la fiii lui s[ rlzbune pe Dumnezeu si-si iubea mai mult fiii decdtporuncile lui Dumnezeu.Si, ca sI nu cread[ cineva c5.Domnul igi arati rninia Sa numai impotriva acelora,care si-au trdit toatezilele vielii lor in nelegiuire,iat[ c[ pentru cei ce cu adevirat sunt ai Lui, El isi aratd rAvna Sa, fie pentru Prreofi, pentrujudecdtori, fie pentru domnitori, fie pentru fie oamenii sfin1i1i El, cirora le-a incredinlat darul minunilor. S-a de dovedit cI Dumnezeunicidecumnu trececu vederea,o cllcare a asezlmintelor lui, precum estescris la lezechil: ,Zis-arrt omului, cdnd i-am poruncit sI prade ierusalimul cu sabia cea nevdzutl,, si inceapi in jurul aitarului Meu si sdnu crute nici pe bitnn nici pe tdndr"...(Ie2.9,7). Aceastaa zis-o, ca sI arate,c[ El cu adevlrat iubeste pe aceia, care cu frica si plini de cucemicie, merg ?nainteaLui si fac poruncile Lui. $i sfinte sunt pentru Dumnezeu fapta cea bunl si congtiinla cea curat6.Iar pe cei ce disprefuiesc ciile Domnuiui, si Domnul ii dispreluiestepe ei, gi-i leapddl de la fala Sa gi ridicl (ia) de la ei Darul Siu. C[ci pentru ce a venit dintr-odat6 osOndaasupra lui Baltazar si i-a lovit pe el, ca o mdni? Oare nu pentru ci a ?ndr6znitsi se atngir de vaselecele sfinte, pe carele furasedin Ierusalim, si a blut din ele, el insugi gi femeile (amantele)sale?Tot agaqi aceia,care si-au inchinat mldularele lor lui Dumnezeu,gi 4u indrizneala si le intrebuin[eze iafi. qi la lucruri lumesti, vor pieri de o lovituri neplziti. Asadar, prin nidejdea de poc[in![ si prin indrizneala datl noud de DumnezeiascaScripturi, s5 nu cumva s5 trecem cu vedereacuvintele 9i arneninllrile lui Dumnezeu,si, s[ nu curnva sd-L' mAniem, prin necu,viinlafaptelor noastre, p0ngirindu-ne trupurile, pe care le-au inchinat mai inainte slujirii iui Dumnezeu.

(sfin1i1i), llie, inchinali(afierosili), ca Cilci, iath,gi noi Ii suntem ca Elisei,cafiii Prorocilor,;i caceila{i sfin1isi celelalte Fecioare, 310.

.+.

care sdvarseauminunile cele mari, si st5teau de vorb[ cu Dumnezeu, fa!6 in fa16.fi cAti au mai venit dup[ acestia,ca Ioan, cel cu suflet de fecioarl, gi sf6ntulPetru 9i ceataintreagd de vestitori gi crainici ai Legii Celei Noi, cares-auinchinat pe sine Domnului, gi au primit din m0naLui Tainele,unii, din gura Lui, allii prin descoperiri.Si s-aufbcut mijlocitori intre Dumnezeusi oameni,si crainici ai impir[1iei in lume.

DESPKE PtrJI,OACELE PKIN CNNN iST

POATE OIqUL SCHIIIIBA. ATAT INITNLE
^,

CELE ASCLJNSE, CAT SI FDLLJL DE VIATA CEL EXTEKIOK

Cu c0t estecineva mai sirac, cu at0t segAnde;temai adesea la clipa mutlrii din viafi, si mereu cugetl lavialacea de dupi inviere gi'se pregdtestecu orice pre! penffu ea, in orice clipd, cdgtig0ndu-si ribdarea impotriva gdndurilor de cinste qi odihnd trupeasci,carese ivescftr el. Si in tot ceasulare in g6nd dispregui de lume. Si este indriznel cu gdndul si tare cu inima, in orice vreme, impotriva oricirei primejdii si a oriclrei frici, aducdtoare de rnoarte.Ba nici de moartenu se teme"Cici, neagonisitorulin tot ceasulse gdndegte moarte, ca la un lucru din ce in ce mai la aprcpiat ti o atteapti. El ?giaruncdgrija lui asupralui Dumnezeu, cu rieindoiti nidejde. Si cnnd vin asupralui necazurile, el se umple de nldejde, fiindc[ stie, cI ele ii aduc o cunun6. $i el le rabdi cu toat[ bucuria si cu deplini veseliele primeqtepe ele.

311

Cdci el stie cI Dumnezeu Insusi i le-a ordnduit, ca si cflstige pricinelecelenecunoscute, printr-o iconomienear[tati. Daci ?nsi, prin iucrmea gi mf,estriacelui in,teleptin r[uti1i, omui acelacdgtig[ prin cevavreun lucru din celepieritoare,atunci,din ceasulacela, incepe s[ simti in suflet pofta trupeascf,; atunciisi doresteo viafi lungl gi gdnduritrupesti se urci in mintea lui si infloresc acolo, in tot ceasul,si cele trupestiil stlp2nesccu totul, si doreste,daci toatecelece-i pot da bunistarea estecu putinli, si-si agoniseascl trupului. Si iati-I. plrdsindu-si libertatea,care nu este supusi g0ndurilor celor fricoase. Si din pricina aceastael cugetl si socoteste mereugdndurile,careii aducteami. Pentrucf,.apierdut aceaindrdznire a inimii, pe care o avea,cdnd stitea deasupra lui, lumii prin sir[cia (neagoniseala) care erao bogilie a sufletului lui, pentru c[ acum estemostenitor al lumii, in mlsura in care are avere.Atunci el devine fricos, dupl legeasi iconomia l[satl de Dumnezeu.clci ori in ce parte ffupul nostru se preglteste sf, slujeascl, suntemrobi qi supusiai lucrlrii lui cum zice Apostolul (Evrei 2,15). inainte de orice patimeesteiubirea de sine.Iar prima dintre toatevirtutile, estedispreful de odihn[ trupeascl.Cel ce ?sipredl trupul la odihni, nu are parte de pace. Cine s-adesfltat in tinerefe, lab[trdnele robegte,gi lamoarte ofteazi.Precum,avAndu-sicineva capul afundatin api, el nu poate si respireaerul cel fin, care se revarsi in pieptul lui cel gol, tot a;a cAndisi infund[ cineva mintea in grija ceior de aici, el nu poate si primeascd suflul lumii celei noi (innoite). Precum,mirosul de mort turbur[ echilibrul trupesc,tot asaturburl vedereanecuviinlei, pe mintea pasnicI. Precumnu se poate s[ steaallturi intr-unul si acelasitrup s5n[tatea si boala, fdri sl se nimiceasci (anuleze)una pe alta, tot asanu se poatesI fieintr-o casl banul si dragostea,fLr[,

312

si (nu) se nimiceasci una pe alta. Precum sticia nu poate sd rimdni ?ntreagl,atuncicdnd o lovim cu pialra,tot aganici sfAntul nu poate si r[mAn[ curat si neintinat, c0nd peffece si sti de vorb[ cu o femeie.Precum copacii sunt smulsi de un suvoi carecurgepesteei, tot asaesteanulati din inim[ dragostea repede, de lume, de ispitele, care vin pestetrup. Precum bucuriiie curi1d murdiria sucurilor celor rele din necazurilor,curlti rlutl1ile din inim[. Cum ffup, tot a;a asprimea nu poate mortul s[ simtl lucrurile celor vii, tot asa sufletul ciluglrului, care s-aingropat in liniste, ca intr-un morm6nt, nu poates[ simti furtuna,care se iscl de obicei din lucrurile, care se petrecin mijlocul oamenilor.Precumnu poaterdmdnenevltimat rdzboinicul, dacl crull pe vrljmas de invilmlsealI, tot asanu poatenevoitorul sl-si izbiveascl de pieire sufletul,dac[ isi va crula trupul. Precum copilasii, cdnd se insp6im0ntl de vreo priveliste ingrozitoare,se apuci de poalelepirinlilor, fugind, tot astfelcu cdt sufletulestestrfimtoratsi chinuit de frica ispitelor,cu in de atAtmai mult se alipegte Dumnezeu,si-L cheamd ruglciune ne?ncetat[.Si cu cOtispitele persistd, cdzind unele pestealtele asupralui, cu at6t seroag[ mai mult" Si dacl iesela larg, cadein

risipire. Precum ficitorii de rele,.cdnd sunt dali pe mina chinurilor, judecitorilor, ca si-i pedepseasc[, dac[,in apropierea li isi mirturisesc relele, smerindu-se, se micsoreazipedeapsa 9i scapi mai ieftin, dar dac[ se inclpIlAneazl 9i nu mdrturisesc, unii din ei cI sunt nelegiuili, chinul li se mlre;te, iar dac[ la urml totusi mirhrrisesc,dupl multe chinuri, cAndle sunt coastele pline de rini, nu au nici un folos (din inc[pilAnarea lor). A9a 9i noi, cdnddin pricinagre;alelorpe carele-am frcut cu nesocotin!5 din mill suntemdali pe m0na dreptului Judecltor al tuturor, si

313

primim poruncesdne apleclm subvargaispitelor @iciul ispitelor) pOni ce ni se va usurapedeapsa de dincolo; dacI, ?n clipa cea cdnd vargajudecitorului se apropie de noi, ne smerim, aducdndu-ne aminte de nedreptdtile flcute, si facem mirturisire inaintea Biruitorului, atunci ne mdntuim curdnd, prin ispite scurte;dacl insi ne invdrtosim prin necazurilenoasffe si nu mdrturisim ci suntemvinovali de aceleplcate, si wednici s[ p[1im rele si mai mari; ci dimp.rtriv6, invinov[tim noi pe oameni, ba chiar si pe draci, si c0teodatl blglm vini dreptilii lui Dumnezeu, si stri_ g[m cI suntem nevinovati de pdcatele acestea,si gdndim ci Dumnezeu nu.cunoaste si nu stie si cd judec[lile Lui nu sunt peste tot plmAntul, desi fdrd porunca Lui nici un om nu este pedepsiqdin pricina aceast4toateintarnplirile ne mdhnescmereu, necazurilenoastrese fac cumplite, si fiecare esteo noui verigSa lanlului cu care ne iegim, pdn[ ce in sf6rsit, ajungem s[ ne cunoastem si s[ ne smerim, si si simlim fdridelegile noastre. Cdci flrl sd le simlim, nu le putem indrepta. Si in cele din urmi, mdrturisirea este de prisos, dupi ce ne-am chinuit prin at0tea necazuri,si cnnd m0ngdierea estecu neputinli. Iar recunoasterea p[catelor este Har de la Dumnezeu,pe care ni-l di in mintea noastri, cdnd vede El, cd ne chinuim, in multe soiuri de ispite, ca si nu pleclm din viali cu toate necazurilenoastreflrr nici un folos. Dar noi din nestiinla noastri nu pricepem, nu fiindci ispiteie ar fi greu de priceput. Ci unii, fiind ispitili, s-au fdcur vinovali pAni la moarteaior, f[rd sdmirturiseasci, ci tigiduind si ?nvinuind ei pe alfii. ins[ Dumnezeu,Miiostivul, ?i a$tepta pe ei, doar-doar se vor srneri,ca sd 1epoati ierta 1or si si-i poatl chema 1aEl. Si nu numai ispitelor le-ar fi pus caprt, ci si pdcatele li le-ar fi iertat, indurandu-se din pricina unei scurtemrrturisiri a inimii 1or. 31,4

Precumun om, care duce un dar mareimplratuiui, are fap vese16, asaDurnnezeuiart5.oricdte picate, celui ce se roagi tot cu lacrimi, sil face si aibd fata vese16, clci El este implratul veacuilor. Precumoaia,careiesedin staulsi rlticegte in pisune, ajungein vizuina iupilor, tot asasi ciluglrul, care se despaitede obsteafralilor, sub cuv0nt cd se aseazl in liniste, dar triieste in intdlniri, ducdndu-se venind la privelisti diferite, si strlbit6nd si ceti,tile. Precum un om, ducdnd pe umeri un mlrglritar de mult prel 9i mergdndun drum b0ntuit de tnhari, cdnd audevesti rele, se ingrozeste in fiecare clipi, s[ nu cumva s[ cadl in mdna t0lharilor, tot asa, cel ce duce m[rg[ritarul inlelepciunii, si cXlltoresteprin lume ?ncaleavr[jmasilor, inainte de a ajunge la l[casul mormdntului (adic[ la nidejde), nu poate nldljdui sI scapede t0lhari si de jefuitori. Oare poate sI nu se teamI, cAnd poartl mirglritarului cel nepreluit?Cici el nu stie in care loc, in ce clipd, in ce imprejurlri ii vor rislri in cale taharii si-l vor despuia de nldejdea lui; si iati-l jefuit, st0ndla usa casei sale, adic[ in vremeabitrdnelii. Precumun om, daci bea in ziua, c0ndi-a murit cineva (zi de doliu, dejale), seimbatl si-si uit6 toati durerea,tot astfel cel ce e beat de dragostea falh de Dumnezeu,in lumea aceasta, care este un locas de jale, - uiti (din pricina beliei sale), toate durerile si necazurile sale, si nesimgitor se face fali de patimile cele cu pilcat. Ci inima lui esteintarit[ de nSdejdeain Dumnezeu, 9i sufletul h:i e ca o pasire usoari. Si mintea iui mereu seridic[ de la plrn6nt, si seridici deasupra ceior omenesti, prin cele ce le cugetl gi se desfiteazi ln nemuritoareielucruri ale Celui Prea inalt, cd a Lui este Slava si Puterea. in vecii vecilor. AMIN.

315

LXXII.

DESpnE rDEr (pBrcrF{r}FoLosrToARE,

PLINE DE INTELEGEREA DT.IHT.JI,IJI
Credinla esteusi a Tainelor. Ceeace sunt pentru lucrurile simtite,bchii trupului, aceeaeste credintapentrulucrurile ascunse. Prin ochii cei ingelegltori, am primit doi ochi sufletesti,cum zic Prrinlii, cum sunt cei doi ochi trupesti,dar vederea fiecirora, are altr intrebuinlare. Prin ochii trupului vedem cele ascunse,cele ale Slavei lui Dumnezeu,care sunt ascunse fire, adici puterea ?n Lui, si inlelepciunea Lui si purtarea de grij[ cea vesnicd cit e noi, care se poatecunoaste mlrefia economieiSale.Tot cu din ochiui acesta vedemceteleingeresticare-i slujescLui, impreun[ cu noi. Iarr cu ochii ceilalti vedem SlavaFirii sale cereisfinte, atunci cOnd binevoi Dumnezeusi ne lases6p[trundem tainele va cele duhovnicesti, si marea credinlii si o deschidi in mintea noastrS. Dup[ botezli s-a dat oamenilorpocdinta,ca Har pesteHar. Pentru cI poclinla estea douanasterede la Dumnezeu.Si Harul, a cirui arvuni am primit-o prin credinf6,prin poc6in![ il primim intreg. Pociinla esteusi a milei, deschisi celor ce o cauti pe ea. Prin aceastl usi intr[m la mila cea dumnezeeasc[, in afarr de si aceastl intrare, nu vom gdsi mil[. CI toti au gresit, dupi DumnezeeasclScripturl: ,,dar s-auindreptat prin Harul Lui, in dar primind indreptarea"(Rom. 3,24). poclinfa esteal doilea Har, si se naste?ninim[ din credinll si din teaml, iar6 frica este varga cea pirinteasc5,, carene ?ndrepteazd,pe Dumnezeu, cu noi ca s[ ajungemin raiul cel duhovnicescal bundtililor (cel plin de bunrtrli). Si candajungein el, ne plrlseste frica si seintoarce. 376

Raiul este dragostealui Dumnezeu, cici in ea se afll desfitarea tuturor fericirilor. tn ea, fericitul Pavel a mancat o hrani mai presusde fire. fi dupn ce a gustat din pomul viefii, a ce strigatcu glastare,zicdnd:,,Ceea ochiul n-avflzat si urechea n-a auzit a pregltit Dumnezeupentru cei ce-L iubesc pe El" a (i Cor. 2, 8). De la pomul acesta fost oprit Adam prin sfatul diavolului. Pomul vie{ii esteiubirea lui Dumnezeu, din care a clzut Adam, pierindu-i din ceasul acela toat[ bucuria. Ci a trebuit s[ lucreze gi si se nevoiasci in p[m6nt spinos. Cei lipsili de dragostea lui Dumnezeu, pdinea lor o mlnAnc[ amestecati cu sudorile muncilor 1or, oricAt ar fi calea lor de dreaptl. Cici asa i s-a poruncit primului om, dupl clderea in lui plcat. PAni ce ajungemla dragostea Dumnezeu,noi muncim in p[mfint spinos,in mijlocul spinilor semdnim si secerim; oricAt si dreptl1ii, spinii ne ?n1eap[, oricAt noastrl s[man1a ar fi sdmdnta felii. Si dupl ce am ajuns de drepli am fi, triim totusi in sudoarea la dragoste,ne hrlnim cu p0ine cereascI, intirindu-ne f[r6 de esteHristos.Cel muncl gi t6r[ de ostenealil.lafipainea cereascd estehrana ce s-a pogorf,t din ceruri, si d[ via16lumii; si aceasta ingerilor. Cine a aflat iubirea de }lristos il m6nAnc[in fiecare zi ;i in fiecare ceas, si se face nemuritor. Cdci zice:,,Cel ce mlnancl din p0inea,pe care Eu i-o voi da, nu va vedeamoarteain veac" (Ioan 8, 58). Ferice de acelacare mlnOnci pninea dragostei, m[ndncl care estelisus. Penffu ci cine mhndncl din dragoste, pe Hristos, Dumnezeu cel mai presus de toate, dupl cum estedragostea"(1 Ioan m[rturise;te loan, zicdnd: ,,Dumnezeu 4, 8). Deci, cel ce vie{uiestecu dragoste,c0stigi de la Dumnezeuvia![ si respirl in lumea aceasta, aerul tnvierii, din cele de aici. Cu aerul acesta se desflteazd cei drepli,

371

la inviere. Dragosteaesteimpirllia, desprecate avestit Domnul Apostolilor, c[ vor mdncain impdrilia Sa. Ci ce insemneazd. cuvintele: ,,Ve!i mdnca si bea la masa tmplr{iei Mele" (I-uca22,38),dac[nu dragostea? dragostea C[ poatehrlni pe om,,tinAndioc de m6ncaresi blutur6. Acesta este inima omului" (Ps. 108, 18). Fericit este ,,vinul care veseleste cel ce bea din acestvin. Din el au blut desfr0naliisi s-aurusinat; gi picltosii au b[ut si si-auuitat clile poticnirilor; au b[ut belivii, si au inceput s[ posteasci; au biut boga{ii, si si-au dorit sir[cie; au blut sdracii si s-auimbogilit de nddejde;au bdut cei bolnavi si s-au ficut sin[tosi; au blut cei simpli si s-au flcut inlelep1i. Cum nu poatenimeni s[ treaci mareaceaintinsl, flrl de luntre si fdr[ de corabie,la fel nimeni nu poatetece cltre dragoste, decAtprin fric[. Marea ceaur6t mirositoare,carene despartepe noi de raiul cel inlelegitor, o putem strlbate cu corabia poclinfii, carearede v0slasi,fricb. Dac[ acesti vdslasiai fricii nu cArmuiesc corabiapocdinlii, cu caretrecemmarealumii acesteia, drumul in spre Dumnezeu, ne cufundlm in mare cea rIu mirositoare. Poclinla este o corabie, frica fi estec0rmaciul si dragosteaeste limanul cel Dumnezeiesc. Asadar,frica ne aseazlpe noi in corabia pocdinlii si ne trece pe noi dincolo de marea cea puturoas[ a vie{ii acesteia, cild.uzindu-ne spre portul (limanul) cel Dumnezeiesc,adici. spre dragoste. spre ea trec to!i, cei ce se CI ostenesc se chinuiescin poc6inli. $i cdnd ajungemla dragoste, si ajungemla Dumnezeu. $i iat[, cilStoria noastri se sf6rseste, si ajungemla Ostrovul de dincolo de lume. Acolo esteTatil si Fiul gi Sf6ntulDuh. A Lui este Slava si Puterea si El sI ne facl vrednici de SlavaLui si de dragosteacea din team[ citre El.

AMIN. 318

LXXNI.

SFAT{JRI PLINE DE FOI,OS PE CARE cu DRAGOSTE LE.A SPUS (SFANTT,JL)

CEL,OR CE:t ASCLJLTAU PE EL CU SFIEKEITIIE

Toate gAndurile cele bune vin ?n inim[ de la Harul Dumnezeiesc.Si toate g0ndurile cele rele se apropie de suflet numai ca s6-l incerce gi s6-1ispiteasc[. Omul, cdnd ajunge si cunoasclmlsura neputinlii sale,a ajunsla deslvdr;ire4smereniei. Cine cilluzegte spre om Harurile lui Dumnezeu, acelapwurea se bucwi ?n inima sa. Cine cIlluzeste ispita spre sufletul omului, acela are gdnd de cirtire, care mereu i se migci in suflet. Toate neputinlele oamenilor le poartl Dumnezeu; dar pe omul, care cdrteste,El nul rabdd, dec6.t doar ca sd-l pedepseascd. Sufletul care este departede toat[ lumina cunostin]ei, se afld in g6nduri ca acestea c0rtire). Gura, caremultumestepururea,primeste (de binecuvdntarea la Dumnezeu;si inima caremu{umestepunre4 de primegtebinecuvfintareade la Dumnezeui gi inima care stiruieste in mullumire, primesteHarul. inaintea Harului, aleargl s*e.e.ri4 si plrerea de sine aLeargd inaintea pedepsei. Cel mnndru este llsat si cad[ in hul[; cel ce se ina$I din pricini ci lucreaz[ virtutea, este l6sat si cadl in curvie; si cel ce se m0ndrestecu inlelepciuneasa, estelisat si cadl in beznanecunostintii. Omul, care estedepartede aducereaaminte de Dumnezeu, poarti tn inima sa grija aproapelui s6u, cu linerea in minte de r[u. Cine cinsteste pe tot omul, prin aducerea aminte de Dumnezeu, acelaesteajutat de tot omul, printr-o vointi ascunsi a lui Dumnezeu. Cel ce ia apirarea unui nedreptilit, afl6 pe

319

Dumnezeu apdritor al sdu. CAnd omul ajutd cu bralul s6u pe aproapele ii siu, si braful lui Dumnezeu ajuti. lui. Cel ce acuzdpe fratele slu, fiind elplin de r[utate, afll cd si Dumnezeuil acuzd pe el. C0nd cineva ia apdrareafratelui slu, in casa lui, el isi vindeci rlutatea; cnnd insl os2ndegte adunarepe frate, atunci in rana lui se mdreste.Cine i;i vorbestein ascunsde bine pe frate, acelaisi videste puterea dragostei;iar cine il face de rusine in fa{a prietenilor, aratdputereapismei din ei. Doctor tllelept este prietenul,care cearti intre patru ochi; cel ce laud[ ins[ pe cineva in fala multora, acela de fapt il face de ocari. Cel cu adevlrat milostiv, iarti orice gregali; dar cel cu g6nddusmlnos,invinuieste pe cel ce a gresit. Cine pedepseste s[ indrepteze, acela ca pedepsegte dragoste; estego1de dragoste cu acel4 caredore,ste dar pedepseste, din rlzbunare; nu rlzbunare. Dumnezeucu dragoste ci cauti sd indrepteze chipul SIu, si nu line m0nia, mai mult decdttrebuie. Acesta este felul de dragostedin indreptare, care nu se abate spre r[zbunare pitima;[. Dreptul cel inlelept se pe aseamlnl lui Dumnezeu; c6ci nicidecum nu pedepseste om, ca s6-i pldteascl rlut[1ile lui cu riu, ci fie ca omul acela sf, se indrepteze,fie ca si se infricoseze a[ii. IarI pedeapsacare nu mai seamdnicu ast4 nu estepedeapsS. Cine face binele foi vederea r[splitirii, se schimbi cur0nd spre riu. Iar cine; cu puterea care cunoasterii sale,esteuimit de cunoasterea estein Dumnezeu, prin contemplalie, acela,chiar daci trupul i-ar fi tiiat in buclti, nici nu seinal1i cu mintea, nici nu se abatede la virhrte. Cine-si lumineazl mintea, ca s[ aibi r[spuns vrednic la Dumnezeu, a ajuns ia addncimea smereniei, si cu sufletul si cu trupul. Cf,ci viata lui, cdnd suie, pdni a nu se apropia cineva de cunoastere, cunoagtere, toat[ viala lui cdnd coboard;cdnd insi se apropiede cunoasterea nu este lui se inal1i. Dar oricdt de sus s-ar Eiin511a, desivArsitl decdt atunci cdnd va veni veacul slavei - si atunci 324

isi vaprimi bogilia lui intreagl" C4ci cu cAtomui sedeslvdrgegte inaintea lui Dumnezeu, cu atat el c[ldtoreste pe urmele lui Dumnezeuii.atath omului Dumnezeu;darin veaculcel adevdrat, fala Sa, nu numai ceeace este El. Cu cAt dreplii inainteazl in contemplalia Lui, cu atAt ii vld chipul ca intr-o oglindl; insl adevdrului. ,,dincolo, vor vedeadescoperirea vraf de lemne uscate,cu greu se PArjolul aprins intr-un stinge si clldura lui Dumnezeu, carearde intr-un suflet, gol de nu lumea aceasta, sestingesi estemai aprigi ca focul. Cand intri trup putereavinului, atunci mintea uiti orice adeverire; 9i intr-un cAnd paste in suflet aducereaaminte de Dumnezeu, atunci, ea face si piardi din iniml orice vedere. Mintea, care a g[sit Duhului, este ca un om, carea glsit o corabie in ?nlelepciunea mijlocul m[rii; cici de se va asezain ea, ea il va face sI tseac| si marealumii acesteia sd ajung[ la ostrovul veaculuicelui viitor. ca Simlimdntul despreveacul cel viitor, estein lumea aceasta o cine se apropie de ea nu se mai insuli in mijlocul mlrii, si chinuiestede valurile nilucilor veacului acestuia. Negustorul,cAndseapropiede sfArgitulnegustorieisale,se gribegte si plece cdffe casalui. fi c61ugIrul,c0t[ vreme nu are la fapte bune, semnhneste gAndul iegirii din trup; cAndinsl simte in sufletul slu cl si-a riscumpirat vremea gi a primit arvuna, atunci doregtecu dorire veacul cel viitor. C0ti vreme negustorul este pe mare, petrececu frica in sdn, ca nu cumva sd se ridice valurile asupralui ;i s[ se innece nddejdeamuncii lui. La fel si viala toat6, c61ugirul,c0tl vremeestein lume, frica ii stlpAneste ca nu cumva furtuna si se ridice impotriva lui si munca lui, cea din fragedd tinere{epdnl la bitrinele, sd se piardl. Negustorui sti cu ochii alintili spreuscat,clluglrul spreceasulmortli. Corlbierul, cdti weme trece prin mijlocul mirii, priveste spre stelegi dupd steleisi indreapti corabia sa,pAnl ce ajungela
C-da43salz?l

321

liman. Si cilugirul privestela rug5.ciune s6-i fie ?ndreptare4 ca si s[-i indrepteze cilliltoria, in spre limanul spre care fl irdreapti. toatd viefuirealui, cu ruglciunea de fiecareceas.Coribierul vede o insul[ in careisi va ancoracorabia,si de acolo, dupi ce-siva preglti cele de trebuinll, pleacdmai departe,sprealtl insul6. La fel este si cllXtoria cilugirului, c0tl vreme estein aceast[vialI, c[ trece din insul[ in insul[, adicl din cunostinfi in cunostinti, si inunteazdprin schimbarea insulelor, adic[ a cunostintelor,p0nI cAndiese din mare si ajungela aceacetateadevirat[ in c[litoria lui. Iar cei ce ajung sI locuiasc[ in aceacetate,nu semai apucl de negustorie. Ci fiecare se odihnestefrr bogl1ia pe care o are. Ferice de aceia, a clrui negustorie n-a avut amesteccu lumea aceastazadarnic6,, mijlocul mlrii celei mari! Ferice de acela a din cirui corabie nu s-a sfirdmat, ci cu bucurie a ajuns la liman. inotltorul goi secufundd?nmare, ca sd afle un mdrgdritar. Si c[lugirul cel inlelept gol sd c6l6toreasc[in via![, ca sE afle inlluntrul siu pe Iisus Hristos Mlrgdritarul; si dupdce-l afl[, nu va mai ciuta nimic din cele reale. Mirgdritarul este pdzit in visterii, iar desfitarea cllug6rului esteplzit[ prin viali linigtitl. O fecioari, dusi prin adun[ri si in mu$ime de noroade,isi pierde fecioria, si mintea ciluglrului in convorbirile cu multimea se stricI. Pasirea,din orice loc ar fi, se gribeste sprecuibul ei, ca si scoati puii; si ciluglrul cel socotitor segribeste sprelocasullui, ca acolo si rodeasc[ rodul vietii. f *p"i", cdnd tot trupul ii este zdrobit, isi ferestecapul, si c6lugdrul cel ?n1elept, p5.zeste isi in toati vremea credinfa, care esteinceputul vietii lui. Precum un nor acoperi soarele,asa acoperi multd vorbire un suflet, care incepe s[ selumineze prin contemplaliein rugiciune. Este o pas[re anume ,,Erodiu", care, dup[ spusele inleleplilor, atunci se bucurf,si se veseleste, c0nd se desparte de lume si se duce sI locuiascl in plmdntul linistirii si acolo isi

322

asteaptdclipa mortji. s-a zis desprepaslrea numiti Siren[, c6 oricine audecdnteculvocii ei, estecu totul robit de eain drumul prin pustiu,incat uitr panl viafa din pricina dulcefii cantecului ;i ei, si crz0nd, moare. cu aceasta aseamln5si viala sufletului. se Cici, atunci,cAndvine ?nsuflet dulceata cereascl,prin glasul cea cel lin al cuvintelor lui Dumnezeu, pe care le simte sufletul in atunci el asa de mult se ia dup[ acea dulceatl, inc6t ?si linte_; uitd de viata aceastatrupeascl si sufletul lipseste pe trup, de poftele sale,si din viafa aceasta inalli spreDumnezeu. se Copacul,pdn[ ce nu-si leapldi mai int6i frunzelecelevechi, nu dI ramuri noi, si c[lug[ru], pAn[ ce nu se leap[di in inima sa, de amintireafaptelor salecelor vechi,nu poateda roade si ramwi noi in Iisuslkistos. Vantul face pomii sI lege rod, si grija de Dumnezeu face sufletelesi lege rod. scoica in care senastem[rgiritarul, se zice c[ isi face un fel de sc0nteiedin fulger in ea, lu0ndu-si materia din aer, dar pAni atunci, estegoali. La fel si inima ciiugirului, pon[ ce primegtein inlelegere (cu inlelegere)materia ceacereasci, desartd estetoat6lucrareaei si nu arerod al mdngaieriiin scoicile ei. CAinelec0nd?silinge nasul, beapropriul lui s6nge,dar din pricina plicerii de a linge snnge,nu-si dr seamac[ e sdngelelui. Tot asasi crlugrrul, cand se indupleci s[ bea din slava desartr, isi beaviafa impreuni cu ea"rar| sr simti riur, din pricina plicerii momentane (de o clipl). Slava lumeasc[ este ca o st6nc6 pe fundul mdrii, care e acoperitd de ape, pe care corlbierul n_o cunoa,ste, pdnr ce partea de jos a corlbiei nu se loveste de ea si corabia seumple de apI; asaface si slavadesartl cu omul, p0nd il cufundd siJ pierde. Si despreea au zis parin-tii, cd in sufletul iubitor de slava desart5,se intorc iarIsi patimile, care au fost odatdbiruite si care iesiseri din acel suflet. Un nor mic acoperi

323

tot discul soarelui,darin dosulnorului, soarele estefoarte arziltor tot asao trAnddviemici acoperdsufletul, dar mare estebucuria ascuns[in dosul ei (tranddviei). Si nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptwi, tIr[ sI ceri prin rugiciune ajutor de la Dumn ezeu, zt ci a;a: (Rugdciune inainte de citire): ,poamne, dd-mi si simt puterea cea din Scriptur5.". crezi cI ruglciunea estecheia?nlelegerilor SI adevdrate DumnezeiestilorScripturi. Cdndvrei sd te apropii de a Dumnezeucu inima ta, aratil-lmai int0i dorul tIu, prin ostenele trupesti. Cici cu acestea incepe vie{uireacea buni. pentru ci se foarte mult se apropie inima de Dumnezeu,prin lipsa lucrurilor celor de nevoie si prin nevointa postului (a unui singur fel de hranl), si urmeaz[ faptelor. C[ci si Domnul a fi.cut din aceasta temelia deslvdrsirii. Pentru ci nelucrareao socoteste inceput al intuneclrii sufletului. Iar multa vorb[rie o socotesteintunecare pesteintunecare.Iar[ a doua estepricina celei dintAi. C[ci dacl si cuvintele cele folositoare sunt pricini de intunecare,cdnd n-aremisuri, cu c6t mai mult cele desarte? Cdci sufletul seumple de multi deflimare prin multi vorb'[rie, oricAt ar fi vorbele cu fric[ de Dumnezeu. Deci sufletul se intuneci din pricina vielii tIrI rdnduial5. Mlsura si marginile?nviala cilugdreascilumineazl mintea si gonescturburarea.Turburareaminlii din pricina neornnduielii aducein suflet trtunecare. Si intunecareaaduceturburarea-pacea se nastedin buna rAnduiall si lumina senastein suflet din pace si din pace strilucestein minte un v[zduh curat (limpede). $i cu c6t inima se apropiede intelepciuneaduhului, instriin6ndu-se de lume, cu at6t omul primeste bucurie mai mare de la Durnnezeu si poate deosebiAr sufletul s6u ?nleiepciunea duhului de aceaa lumii. C[ci, prin inlelepciuneaduhului, stip6nesteie suflet ticereaIar prin inlelepciunea lumii, ?n suflet se naste un izvor de rlspdndire. $i dupl ce a aflat inlelepciuneaduhului, sufletul se umple de smerenie mult[ si de bi0nde-te pacea impdrileste qi

324

pestetoateg0ndurilelui. Apoi si trupul se odihneste selinisteste si de orice turburare si neast6mplr. Iar dupi dobAndirea inlelepciunii celei lumesti,vei aveain cugetul tiu mdndria si g0nduri schimbitoarein multe feluri, mintea ti se va turbura, simfurile vor desfrAna si te vei umpie de ingflmfare. Si nu crezi cd" omul cel lezat de lucruri materiale, are indrdaeali in ruglciunea lui crn'e Dumnezeu.sufletul cel zgdrcit este lipsit de inlelepciune; iar cel milostiv va fi inleleplit de la Duhul. - Precum untdelemnul arde ca s[ lumineze in candeli, tot asa milostenia hr[neste cunostinla in suflet. Cheia spre inima Harurilor Dumnezeiesti, s-a dat ?ndragostea ni cifte aproapele, si in misura in care inima se desface de leglturile materiei, in aceeasimlsur6 se deschideinaintea ei si usa cunoasterii.prin trecerea sufletului dintr-o lume intr-alta, el primeste puterea de a inlelege. Ce frumoasi si ce vrednic[ de laudl ar fi dragosrea de aproapele, dacl grija ei nu ne-ar smulge din dragostea de Dumnezeu. Ce dulce ar fi intdlnirea cu fralii nostri cei duhovnicesti, daci in acelasi timp am putea fi si cu ei si cu Dumnezeu! Bine este sX ne ingrijim si de ei, cdt ne inglduie cuviinja. Si nu ne ingiduie cuviinfa ca, sub pretextul iubirii de fra1i, si c[dem din lucrarea cea tainicS, si din rdnduiala si din necontenitavorbire cu Dumnezeu. Cici turburareavorbirii cu Dumnezeuvine din vorbirea cea cu oameni. CIci nu poatemintea si duci deodatl doul convorbiri. Vederea mirenilor turburi sufletul, care s-a lepidat de ei pentru lucrurile lui Dumnezeu.Dar si convorbireaneintreruptl cu frafii cei duhovnicesti ne vatimi; dar si vedereanumai pe dinafard a mirenilor ne pigubeste. (CAt despremireni, ajunge sI-i vedem pe dinafarl, ca s[ ne pigubim). SimEurile turburl nu (impiedicl) lucrarea cea material[. Dar cine wea s[ culeagl bucuria lucririi tainice din paceaminlii, esteturburatin odihna inimii chiar numai cAndaude,necum si mai si vad6. Nu poare

325

cineva muri pe dinliuntru, dac[ nu-i stau simlurile ?nnelucrare si viata ceadupd trup ceretrezireasimlurilor, iat viala sufleteascl ceretrezireainimii. Precum sufletul din fire estemai bun decdttrupui, asamai bunl estelucrarea sufletului decAta trupului. Si precum lairrceput, mai int0i s-a zidit trupul, apoi sufletul, asa si lucrareatrupului o ia inaintealucr[rii sufletesti.Mare putere aratl, c0nd cineva tine multivreme aceeasi rdnduiali, chiar dacde usoarl; c[ si pic[tura ceamici si moale, ctzdnd mereu,giuregte piatra ceatare. Cdnd omul cel duhovnicescdin tine va fi aproapesi invie, tu vei muri pentru toate si sufletul tdu seinfrerbdnti de o bucurie nefireascl, si g6ndurile tale se inchid in tine, in desf[tarea cea dinl[untrul tlu. Iar c6nd va fi s[ invie lumea dinlIuntrul t[u, va cresterlsp0ndirea minfii tale si cugeteletale vor fi mdrunte si nestatomice. $i, lume numesc patimile, care se nasc din rlspdndire. Si dupl ce s-au niscut, ajung mari, se fac pd.cate si omoarl pe om. Precum tot copilul senastedintr-o mami, asasi patimile se nasc din rlspdndireamintii; si sivdrsireapi.catuiui se nastedin convorbireamin{ii cu patimile. C0nd se va inmulti rfbdareain sufletelenoastre,vom avea semnul acesta:am primit Ar ascunsdarul mdngAierii. puterea rlbddrii este mai mare dec0t gAndurile de bucurie care vin in inim[. Viala ?nDumnezeu esteo nimicire a simlurilor. invierea simturilor esteo moa.rte inimii. Si cAndele invie, estesemn,ci a inima e moart[ penffu Dumnezeu.Constiintanu seindreaptdprin faptele cele virtuoase,care se fac printre oameni. Virtutea, pe care o facem (pentru) al1ii, nu poate si curefe sufletele noastue. Fiindcl ea e socotiti ca o plati a faptelorinaintea lui Dumnezeu. lar virtutea, pe care omul o face prin sine, cu sine,sesocoteste virrute deslvArsiti, si pe deoparte o estesocotiti ca o rlsplat[, iar pe de alta ea curlti sufletul. De aceea, las-o pe cea dintdi si implineste-o pe cea de a doua. Cd de nu vei avea

326

grijl si p[r[sesti pe cea dintii, vei c[dea, (e vddit), de la Dumnezeu.Iari cealalti line ;i locul aceleidintei, f6r[ s-o facem pe aceasra. Odihna si trOndiveala sunt pieirea sufletului si pot s[-1 plgubeascd mai mult, dec6t dracii. Pe trupul cel neputincios, dacll silesti s[ facl lucruri mai presus de puterile lui, aduci in sufletul tlu intunerecpesteintunerec si mai mult[ turburare.Pe trupul cel plin de vigoare?nsi, daci-l dedaila trai bun si tr0ndlvie, se des5vdrseste toatl riutatea in sufletul, carelocuiestein trupul acela.Si oricdt ar fi cineva de domic de bine, isi va pierde peste scurt[ vreme,pdni si ideia de bine, pe care o avea.Cind sufletul se imbati de bucuria nidejdii sale si de veselia lui Dumnezeu, trupul estenesimtitor la necazuri, oricnt ar fi el de neputincios. Atunci trupul poarti o sarcini indoiti si nu sllbeste, ci se desflteaz[ impreunl cu sufletul si conlucreazd, desfitarea la acestuia,oricdt ar fi trupul de siab. Asa setntdmpl[, c6nd sufletul intr[ in bucuria cea duhovniceascl. Dac[-1i plzesti limba, frate, fi se dI de la DumnezeuHarul umilinlii inimii, ca s[-1i vezi sufletul prin el. $i prin umilinlI vei ajunge la bucuria Duhului. IarI dacl limba tate va birui, credem[, cOnditi spun, ci nu vei putea scipa de intuneric. C[ci dacd nu poli avea iniml curat6,aibi mlcar gura curatl, precum a zis fericitul loan. C6nd vrei sI dai cuiva sfat spre imbunitilire, incepe prin al odihni trupestesi a-l cinsti cu cuvinte de dragoste.CI nimic nu-l induplecl pe om spre cuviinlb si nu-l face s6-si schimbe purtirile iele, in purtlri mai bune, d6cdt numai bunitf,lile cele materiale,si cinstea,pe care o vede ci o ai tu fa{i de el. Clci, cu cdt cineva intrl mai mult in lupta pentru Dumnezeu, cu at6t cdstigi si inima lui indrizneal[ prin rugiciune. Cu cAt omul se simte atras spre multime, cu at6t este mai lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.Nu te mdhni de bun[stareatruoului. fiindci Dumnezeu o va lua cu desdvArsire la tine. Nu te ieme de moarte,fiindcl de Dumnezeu poate si te ridi.e, mai presus de ea. C[ a Lui este Slava si putereain vecii vecilor. AMIN.

327

LXXEV" DESPRN ASEIVI^&TTAKEA SE PTI,DA PRIVITOA,BE LA DTJFIINTCA, SX'SAITIBATA

Duminica estetaina cunoasteriiadevdrului,carenu poatefi impreunl cu materia si cu s6ngele,desi este mai inalti dec0t toate ideile. in veacul acestanu estecu adevirat a opta zi, niei S0mblta (Fac" 2,2); pentru c[ atunci cdnd zice Scriptura: ,,S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea", vrea s[ arate incetarea cll6toriei acesteiviefi. Cici morm6ntul estetrupui, care estedin lumea aceasta. Sasezile le petrecemcu lucrarea vietii acesteia, prin plinirea poruncilor; a sapteao petrecemtoati,in mormAnt, si a opta iesind din mormdnt. Precum cei wednici primesc in viala aceasta, tainele Duminicii, printr-un simbol, si nu insusi ziua Domnului, in chip material aqaqi nevoitorii primesc ?nsimbol, tainele S0mbetei,iar nu S0mblta, in realitatea ei, adicl primesc incetarea oric6rei m6hniri si lipsa deslv6rsiti, de orice supirdri. Pentru ci Dumnezeu ne-a dat s[ triim tn viafa aceastao tain[, si nu o lucrare realI. Adevirata Sambed, iar nu numai un simbol, este mormAntul, care inchipuie si arati o totali incetare a necazurilor pricinuite de patimi gi a luc,ririi patimilor, care seimpotrivesc odihnei. intreaga omenire asa serbeazl Sdmblta, gi cu sufletul si cu trupul. in sase zile Dumnezeu a alcltuit lumea aceast4 aadit stihiile gi a hotirdt sd se mi;te cu neconteniti miscare,pentruca si-i slujeasc[;gi ele nu-si vor opri cilitori4 pan6lanimicirealumii. $i trupwile noastre sunt flcute din (prin) puterea 1or, adici a stihiilor celor firtti ndscute.Dar Durnnezeu nu le-a dat odihni nici stihiilor, din miscirile lor, nici trupurilor noastre,caxesunt flcute din stihii, nu 328

le-a dat s[ seodihneasc[ rucrarea Iar termenul din lor. incetirii acestei lucriri in noi l-a fixat Dumnezeu pentruclipa in care urrnim inrudirii cu stihiilesi ne dezlegf,m viall. Agi i-a zis si de iui Adam:,,in sudoarea taleveimdncapdinea,i... pane felei Si c0nd?,,ptndcdndte vei intoarce prmdntuldin careeJti iuat, in (Fac.3,18),gi carespinisi mirdcini vor rf,s[ri pentru tine. Acestiainchipuiesc tainelelucririi din viala aceasta cat6 vreme.lrriegte omul. Dar din noaptea carefap Domnului a in fostud[ de sudoare, a schimbat El sudoarea iodegte care spini si miricini, intr-o sudoare rugrciunii si a faptelorcelordrepte. a Cincimii si cinci sutesi mai binedeani,allsatDomnulpe Adam s[ se chinuiascd rioout* rlinilor. pentruci in acea in vremenu sedescoperiserr caleasfintilor,cumziceDumnezeescul Apostol:,,Iarin zilelecelemai de pe urmi a venit M6ntuitorul (Efest3'5) gi a poruncitlui Adam s[ schimbe sudoare alta, o cu darnicidecum poruncitsdinceteze n-a sudoarea, numais6se ci schimbe; a frcut iubiredeoameni, asa pentruci aveam prtimim si mai departe pdmant. pe Desi,dacl peplmant?nceteaaL"sldoarea noarlr[, f[ri indoiali spinivom culege. cdci incetarea rugdciunii este o unnare a materialiti,tii p[mantului, si din prmant r6sar spiniin chip firesc.crci in realitate, patimileiunt spinigi risarin dT sim0n!I, careestein trop. Iar in mlsura in carepurtdm i:Tryl lui Adam,gipatimilelui le purtim, negresirC6ciplmdntul dr vl5s,tare, dupi firea lui. rafi lata al firiiistb cniar iemantut trupurilornoastre, dUpImirturia lui Dumn"r"u: ,,penfrntul din e;ti luat" (Fac.3,9).Acestar[sare spini,iarl pimdntul cel 9ar9 logic,patimi. DacdDomnulneeste pildain toate, prin taina?ntregii sale economii,gi dac[ El n-a incetatsi se nevoiascrsi si lucreze pdndin ceasulal nou[leaat zilei de vineri (gi nevoinlaestetaina lucririi din intreagavialanoastri), iari sOmb[tas-aodihnit ?n morm0nt,cum de zic unii, ci estein aceast[viali o Sambiti, adicr o incetarea patimilor?Iari despre Duminici, suntlucruri 329

mari de spus.sambdtanoastrdesteziua ingropirii. in mormdnt firea noastrd serbeazi cu adevlrat SAmbdta. aceea,trebuie De neapdratsi smulgem in fiecare zi spinii din plmAntul trupului, p0ni cdnd ?l mai avem. $i prin plugdria noastr[, dacl stdruimin e4 spinii vor pieri, fiindc[ pimdntul nosffuincd nu estepe deplin curilit de ei. Si daci lucrurile stau asa, cd din pricina unei tr0ndlvii scurte sau a unei mici leneviri se inmullesc spinii si acoperi fala pimdntului nostru, si slmAnta ta o inneac6, si z[ddmicesc obosealata, trebuie deci sd-l curllim zi de zi. Cbci prin incetareacur[1irii cre,ste mullimea de spini. De acestiasr ne curitim, prin Harul Fiului lui Dumnezeu, celui de o flini[ si unui nlscut. CI Lui I se cuvineSlava,impreunl cu Cel f[r6 d; t."prrt al Siu Pirinte si cu fdc[torul de via{[ Duh, in veci. AMIN.

LXXV. POVESTTRTALE SFrNTrr0K qr cwrNTE DE-ALE rI)R PREA CTJVTOASE qr pIINUNATA. DESPRE VIATA r.OR CEA
intr-una din zile m-am dus in chiiia unui cuvios frate, si, din pricina neputinlei mele, m-am abltut intr-un loc, ca se me grijesc de cele ale lui Dumnezeu,fiindc[ nu aveam pe nimeni cunoscutdin partealocului. si l-am vdzut pe acel frate, sculOnduse noaptea,inainte de vreme, c[ci avea obiceiul si-si inceapd pravila inainte de fralii lui. Dup[ ce citeacdliva psalmi si cu totul era dus, deodati ?silisa pravila, si c[dea cu fa{a la pimdnt c0te o suti de ori, ba si mai mult, lovindu-se cu capul de pf,m0nt, cu cildura cea aprinsi in inima lui din Har; dupi aceease scula, sdrutaCruceaStlpdnului, iarlsi seinchina, iarlsi siruta Crucea,

310

si iarisi se aruncacu fala la plmdnt, si asapetrecea,incdt eu nu putearnsdnumdr de c2te ori isi pleca genunchii. Cine ar fi putut si numeremetaniile,pe careacei frate le ficea in fiecarenoapte? De doudzeci de ori a sirutat Crucea cu fricd. si cu cdldurd, cu amestecde dragoste si evlavie, si iar[si se apuca si citeasci psalmii, si c0te odatd din pricina arderii g0ndurilor celor ce se aprindeauin el cu fierbin1eall, striga cu bucurie, c6ci nu mai putea suporta arderea acelei flIclri, c[ nu mai putea si se sfipnneasci.inc0t mult mI minunam eu de Harul, care era peste acei frate, de nevointa lui si de trezia,pe care o avea sprelucrul lui Dumnezeu. Iar dimineafa, dup[ ceasulint6i, cAnd sedea1a citire, era asemeniunui om robit, ;i dup[ fiecare capitol, pe care il citea, searuncade mai multe ori cu fa\alapimdnt, si intre mai multe stihuri isi ridica mdinile,la cer gi sllvea pe Dumnezeu.Era in vOrst[ de patruzeci de ani. MAncafoarte pulin qi numai hranl uscat6.Si plrea o umbri, clci de multe ori se nevoia cu trupul pestemisuri si peste putere. incdt mi cuprindea mila, c0nd fr vedeamfafa slabl, care slibise de nemAncare, incOt nu misura nici dou[ degete.Si de multe ori ii ziceam: ,,Aibi mil6 de tine, frate in felul vieluirii tale, pe care l-ai cistigat, si nu-!i pdnglri si nu-li scurtavieluirea ta, carese aseam[n[ unui lan! duhovnicesc si din doringa a adluga o micl oboseal[ca nu cumva s6rim0i de pe loc, si si fii oprit Ar cllltoria ta ?ntreagI. Mdn6nc[ cu misurl, ca s6. trebuiascds[ mrnnnci mereu, si nu-!i intinde picioarere nu pdnl undenu pofi, ca nu cumva sI nu mai po]i face nimic,,. Si era acel frate milostiv si foarte rusinos si cu veselie milostenie ficea; era cu firea curat, se pleca s[ mAngnie pe al1ii, si era fulelept in ale lui Dumnezeu.$i din pricina curl1iei lui eraindr[git de toli. Era lucrdnd cu fralii, cOndaveautebuinfi de el, cAtetrei sau patru mile, dar in fiecare searl se ducea ?n chilia lui. Era iscusit la orice slujbl. Si cnnd aveavreun lucru, oricat de trebuitor

331

i-ar fi fost, nu-l putea ascunde,clci era prea sfios gi fa16de cei mai mari, gi fal6 de cei mai mici. De cele mai multe ori, cAnd lucra impreuni cu fralii, o flcea oarecum cu rusine, si grlbit, cici nu.i plIcea si se afle afafit de chilie. Si iat[, asaera viafa si petrecereaacelui frate minunat. Iar[ Dumnezeului nostru I se cuvine Slavl ?nveci. AMIN.

LXXVI. DESPBE BATRANT.JL CEL DE DEFTI.IIT

Alt[ dati iarlqi m-am dus la un bItr0n foarte inaintat in vOrsti, bun si imbunlt[1it cu traiul. Iar[ el m[ iubea foarte mult. $i era simplu la vorbi, dar aveacunogtinlaluminati, inima addnci si vorbeacele ce-i erau date lui prin Har. Iari din chilia lui iesea rar, numai cnnd se duceala adunlri sfinte. Era lultor aminte la sinegi trlia o viali linigtitd. Odati i-am spus:,B6rinte, mi-a venit un g0nd, s[ mi duc Duminicl ?ntinda Bisericii, si sd stau acolo, si sI m6n6ncde diminealh,ca orice mirean, penftu ca oricine mar vedea si m[ defaime". La acestea,betranul mi-a rispuns: ,,Este scris, cd oricine face sminteal[ mirenilor, nu va vedea luminl. Cici pe tine nimeni nu te stie in partile acestea,qi nici viala ta n-o cunoastenimeni; ci vor zice oamenii, c[ si ci.luglrii mindnci de dimineala, si mai cu seami vor zice, c[ sunt pe aici frali incepitori, carenu-si pot stipdni gOndurile.fi mul1i din ei, care au ?ncredere tine, si care se folosesc de la tine, c0nd te in vor vedea cI faci asa, se vor plgubi. P5rinlii cei de demult puteauface asa,cdci ei slvfirseauminuni multe, erau cinstili de 332

oameni si aveau nume mare. si acesteale fdceauca sr sufere necinstegi sr-si ascundrtraiul cel slivit, si si indepIrteze de la ei pricinile m0ndriei. Dar pe tine, ce te silestesl faci asaceva?Nu stii c[ fiecare fel de vietuire isi are rdnduiaiasi vremealui? Felul vielii tale insd nu esteasa deosebit,nici numele tiu nu-i atnt de mare. Cdci doar ca un frate trdiesti, si, dac[ ai facecum vrei tu, nici tu nu te folosegti, gi pe a{ii ii prgubesti.si iar6si,rOnduirea ba la aceasta foloseste toli, ci numai pe cei desrvarqilisi mari. nu pe cere o dezlegarede simluri. Ci pe cei mijlocii si pe cei Cd ea incepltori, ii vatlm6. Cici acestiaau multl nevoie de plzire gi supunerea simlurilor. Bitrdnii insi au trecut pestevdrstaprzirii si, in orice lucru vor fi ei sunt in cdstig. Fiindcl negustorii cei neiscusili in lucruri mari, ?si pricinuiesc 1or insile pierderi insemnate.Iari prin lucruriie cele smerite,ei ajung in curAndla starea dinaintede pierdere., Si iarisi, precumam spus,pentru lor fiecare lucru esteanumitl rdnduiall si vreme. Oricine se apucl inainte de vreme de lucruri mai presus de mrsura lui, igi indoieste paguba si nu c0stigl nimic. DacI doresti necinste, rabd[ cu bucurie necinstea, care,din iconomie, vine asupra fird sI wei tU tu, si nu uri pe cel ce te necinsteste,nici nu te turbura... Stiteam odatl de vorbl cu acel inlelept, care gustasedin pomul viefii, asudind cu sufletul din zorii tinerefii sale,p6n[ la amurgul bltr6ne,tii. fi dupn ce mi-a dat multe inv61[turi despre virtute, mi-a zis: ,,Oriceruglciune, prin caretrupul nu setrudeste si inima nu semAhneste, socoteste o lepiditurl. C[ci asao se ca ruglciune estefiri de sufletl'. Si mi-a mai zis: ,,Cuomul certire!, care-si preface vorbele si e viclean la minte, si nerusinat cu simturile, si nu ai nimic de impIrlit, ca nu cumvasI se depdrteze de la tine cur[tia, pe care ai agonisit-ocu multi ostenealisi s6-1i umpli inima de intuneric si turburare".

333

LXXVtr.
DESPRE AI.'T BATKAN
Odatdm-arn dus la chilia unuia dintre pirinfi. Dar Sf6.ntul acela nu deschideanim[nui prea usor. Iari cdnd a vizut de la fereastrl, cI eu sunt, mi-a zis: ,,Vrei s[ intri?" si i-am rispuns: ,,Da, Cinstite P[rinte". Si dupl ce am intrat, am spusrugdciune si m-am a;ezat,ne-ampus pe vorbi si apoi,la urmI, l-am intrebat: ,,Ce s[ fac, Plrinte, cd vin la mine unii oameni, si n-am nici cdstig,nici folos din convorbirile cu ei. Dar mi-e rusine si le zic sf, nu vie. Ba de multe ori nu mI lasi si-mi fac nici obisnuita pravili. Si de aceeami-e necaz. La aceasta mi-a rispuns acel fericit b[tr0n: ,,Cdnd vin la tine niste oameni, care iubesc desertf,ciunea, dupd ce vor sedeaputin, f5-te cd vrei s[ te scoli, ca s[ te rogi, gi zii celui ce e de fat[, ficAndu-i lui metanie: Frate, hai sI facem rug5.ciune,fiindcl a venit wemea pravilei mele si nu pot s-o las s[ treac[. Clci mi-e greu s-o fac in alt ceas si mI turbur si nu pot si-mi las pravila, tdr[ s[ fiu silit de ceva.Si acum nimic nu md silestes[-mi fac rugiciunea. Si sileste-l si pe el sI se roagecu tine. Si dacl vazice: Roagi-te numai tu c[ eu mI duc, atunci fd-i metanie si spune-i: ,,ln numele dragostei, mdcar aceasti ruglciune f[-o cu mine, ca s[ m[ folosesc din ruglciunea ta. Si dupi ce vi veti scuia la rugiciune, lungeste-o mai muit, dec0tde obicei. Si dacl le vei face asa,c0nd vor veni la tine, vor afla cI ai altfel de gdnduri decit ei si c[ nu iubesti desertlciuneasi, oriunde vor afla c[ esti tu, nu se vor apropia. pozilie fa16de orice ,,Yezi ins[, nu cumva ludnd aceeasi om, s[ strici lucrul lui Dumnezeu.C[ de va veni la tine unul din P5rinli, sau un strlin obosit, a sta cu el esteAr locul celei mai 334

lungi rugdciuni. Si chiar dac[ striinul estevorbi-lungI, odihneste-i cOtpoli de bine, si lasil sI plece in pace". ,,,\ zis unul din P6rin!i: MI mir cf, am auzit, ct unii fac rucodelie in chilie, si pot si-gi facl necontenit si pravila si sunt netulburati. Si a zis un cuvAntvrednic de mirare: Chiar cdnd ies numai pentru o nevoie, vi. spun adevirat, cd md tulbur din rdnduiala cea obisnuit[ si mi impiedec in slvdrgirea socotinlii
mg l g ."

LXXVII. DESPRE TXTNNNAREA [JNTJIBATKAN

Acelasi bitrOn a fost intrebat de un frate, care i-a zis: ,,Ce sd fac, cI mi se intdmpll si am un lucru, care-mi trebuie,fie din pricina neputin,tii mele, fie la lucrul meu, fie din vreo alti pricind, si fIrI de acel lucru nu pot sI petrec in liniste. Dar cAndv1d pe cineva, cd are nevoie de acelasilucru, si biruit fiind de mil5, il dau lui. Iar cdteodatI,fac aceasta si cind mi-ar fi cerutcineva. ca Clci sunt silit sd dau si din dragoste,si din porunc[, si din lucru de care am nevoie, celui ce mil cere. Si dup[ aceea, nevoia de acel lucru md face sr cadin grija si in turburareagandurilor, sau mintea mi serisipeste din singura grijl pe ca.rear trebui s-o arn, a linistii; si sunt silit s5 ies chiar din linistea mea si si plec ca sf, caut acel lucru. Chiar dacl as rlbda, firi sl ies din chilie, mi m0hnesctare si gAndurilemi se tulburl Deci nu stiu ce s[ aleg: s[-mi las si s[-mi risipesclinistea, ca si odihnescpe fratelemeu, sau s5. trec cu vedereacererea,si sI rabd in liniste?,.La acestea

335

mi-a rispuns b[trdnul, zicdnd ,,Orice faptl de rni16,de dragoste sau de milostivire, sau orice lucru presupus cl-l faci pentru Dumnezeu, dar care te impiedicil de La viata cealinistiti gi i,ti turburl aducerea ridicd ochii tii sprelume, si te bagdin gnji, gi-1i aminte de Dumnezeu, si-1i scurteaz[ rugiciunea, si te bagi in gAndurilor,si te face sI p[rlsegti citirile nelinisteasi nestatornicia cele Dumnezeiesti, cal'esunt o armiimpotriva risp0ndirii, ta, gi sl[begtep5:rirea si te face s[ te plimbi, dupi ce te-u asezat undeva, gi si petreci cu al1ii, dupl ce te-ai insingurat, si trezeste iarIgi impotriva ta patimile cele inmormdntate, si dezleag[ stlpdnirea ta asuprasimlurilor tale, si te invie pe tine, care erai mort pentrulume, si te ia de la lucrareaceaingereascl,singurata grij[, gi te pune la parteamirenilor, - ei bine, o asafapti bunl sd piari. Cd impiinirea datoriei de dragosteprin odihna cea materiald, line de lucrul mirenilor, sau gi al monahilor, dar al monahilor celor mai deslvdrsili, nu al acelorq care tr[iesc in liniste si nici al acelora,a clror linistire esteamestecat[cu viata de obste,iegind si intrdnd mereu in chilii. Aceasti faptl estebund IarSceior carein adevlr si-au si uimitoare,pentruunii ca acestialuat deplrtare de lume si cu trupul si cu sufletul, ca si-si punl cugetareain ruglciunea ceasinguraticl, tn moarteadesprecele trec[toare, gi desprevederea si pomenirea1or, aceloranu li se cuvine sI slujeascl prin lucrarea de fapte materiale, nici prin dreptateala lucrurile cele v[zute (,,ca prin ele s5 se indrepteze prin omordrea inaintea lui Hristos" (Col. 3, 5), ci si slujeascd mldularelor lor celor de pe p[mOnt, dupi cuvAntr:lApostolului, jertia cea curat[ si neprihinit[ a gindurilor, rodul aducOndu-i lucrdrii ior, 9i strdmtoaleatrupurilor prin ribdarea primejdiilor, pentru nldejdea celor viitoare. C[ viala cilugdreascl este asem6nltoarecu a ingeriior. $i nu se cuvins si lisim lucrurile Cereqtl si s[ ne luim dup6 flpturi. Iari slavas[ fie aDumnezeului nostru in veci. AMIN. 336

LXIilX. DESPRE MUSTKABEA T'NI.JIFITATE

Mustrat a fost un frate odati, c[ n-a fbcut milostenie, si a r[spuns cu indrlmeall si cu nerusinarecelui cel mustra:,Nu e treaba cllugdrilor, s5 facl miloslenie". Si cel ce a mustrat, i-a r[spuns: ,,Estelimpede cine e ciluglrul, caren-are treab[ s[ facl poate s[-I zic[ lui milostenie.Este acelacare,cu fala descoperit5, Hristos, precum este scris:,,Iati noi am lisat toate si !i-am urmat Tie!" adic[ acelacare nu arenimic pe plmnnt (Mat. 19, 26)' si nu se tulburi de cele materiale, nici nu are in minte vreun lucru vdzut,nici nu seingrijegte de vreun cdqtig,ba chiar daci cineva ii dI ceva, prime;te numai cdt axenevoie, iarl cele ce trec de aceasti misur6, nici nu vorbegtemlcar de ele. $i viala lui esteca nu a unei plsdri. Unul ca acesta trebuie s[ facd milostenie' CIci cum poate da altuia din lucrurile, pe care insqi nu le are?Ci mai ales cel ce estelnviluit de cele lumesti, care lucreazl cu mfiinile, A trece 9i primegtede la a{ii, acelaare datoria s[ deamilostenie. numeste este cu vedereaaceasta" cilcarea poruncii Domnului, si se Cici dac[ cineva nici nu se apropie,prin taini de nemilostivire. Dumnezeu, nici nu stie s[-l slujeascl cu Duhul, nici nu se lngrijegte s[ fac[ lucruri vlzute, pe care le poate face, ce altd Acesta viala poate avea unul ca acesta? nddejde de a-gi cOstiga esteun nepriceput. Un alt bitrAn a zis: ,Mi mir de cei ce-si tulbwI viala lor linigtiti, ca s[ odihneascl pe allii trupeste". Si a mai zis: ,,Nu trebuie sI amesteclm cu lucrul lini,stirii, nici o akn grije- Ci fiecare lucnr si fie cinstit la locul lui, ca nu cumva sd fie via,tanoasfd intinati. Cici cine are grij[ de multe, esterob al multora; dar cine
C4z43clra1a'22

337

le-a pirisit pe toate, si se grijeste de zidirea sufletului slu, este prietenul lui Dumnezert. lat1,cl mulli sunt in lume cei ce fac milostenie si implinesc dragosteade-a da aproapeluiprin fapte trupesti; ?nsi deabia se aflI cflte unul, care s[ fie lucritor al linistirii celor depline si deslvdrsite gi sd se indeletniceascrde (cu) Dumnezeu.Darcine din cei ce lucreazlmilostenia si dreptatea trupeste, lume, au dobdndit,vreodati mlcar unul din Harurile, in de care s-auinvrednicit de la Dumnezeu cei ce stauin liniste?,, Si a zis iard.si:,pacd esti mirean, striduieste-te si trliesti cu virtulile cuvenitemirenilor; iard dac[,esti c[luglr, s[ strilucesti cu faptele de vitejie ale cilugirilor. Dacd totusi wei si faci ambele feluri de fapte, vei cidea din fiecare. Fapteleciluglresti sunt: slobozireadin celemateriale,osteneala ffupul pentru rug5ciuni, cu aducereaaminte cu inima de Dumnezeu (pomenireanecurmati a lui Dumnezeu in inimd). Socotestesi tu, dacl ili sunt de ajuns virtu{ile mirene, gi fdrn faptele cfllugiresti, sauba. Intrebare: Oare nu poateun cilugir, care suferi in linistire, sd dobindeasci am6ndoud feluri de virruti, adic[ grija de Dumnezeu 9i s[ poarte si alti grij[ in inim[? Rispuns: Eu cred ci. nici chiar atunci,cAndar plrisi toate, si nu s-ar mai ingriji decAtde sufletullui, cel ce vrea s[ petreaci in liniste, nu poatesi vieguiascinecurmatin lucrurile vietii linistite, oric0t ar iesi din grija lumeascl, cu at6t rnai mult dacdseingrije,ste si de altceva.Si a lIsat Domnul ?nlume oameni,care sd-I fie robi gi si ingrijeasci de fiii SAi,dar a alessi oameni,cares[-i slujeasci Lui, inaintea Lui. Cinu numai in trebile impiratjlor de pe pimf;nt putem si vedem deosebite cete de curteni, mai sldvili fiind acei4 care staupurureainaintea fetpi impdratului si seimpirtisesc de tainele ocdrmuirii,- dec0t cei ce au grija afacerilor mai neinsemnate;ci si la impiratul Cerului se poat" vedea, c6tl indrlznealI c0stigi (au) cei ce vorbesc in taine cu El prin necurmatarugiciune, si de c0ti bogIlie cereasc[si pim0nteasc[ 338

seinvrednicesc si cdtdemultisi aratd ei, stipdnirea asuprazidini intregi, mai mult dec0taceia,cue slujescLui cu ULi si cu lucruri rnateriale, l-au bineplEcutLui prin binefacerile care ioi eslesi aceasra slujiremaresi bunr. Agadar,noi trebuie o ff sd lurm pildi, nu de laacei4"*r auiipsr in iucrulDomnului, ci de la sfinlii luptdtoricareauduso viati imbundtrfltr,gi de la tei ce au plr6sit celelumestisi au pu, pL p6m0nt, inceputimpdrd{iei cerurilor: dela aceia, careaupiriiit ooaa pentruiotdeauna ceie pimnntesti, mOinile le-auintinscitre usilecerurui. si si Prin cel-au bineplicut rui Dumnezeu sfinlii cei dedemult, careau crl5torit inaintea voastri pe aceastr cale?oare Sfdntul IoanTebanul(Tebeur) vistieriea virtu.tilorsi izvor deproorocii, a binepl6cut Dumnezeu odihnaceatrupeascd, care lui prin pe o fratilor inliunkul chiliei lui, sauprin rugdciunegi prin _{dfea lini,stire? ri.grduiesc mulli I-aubinepl-icut Nu cr n], prin odihna ceatrupeascd, frafilor;darmai pufin, dec6t ti datd, prinrugiciunesi prin lepddarea toate.crci ajutoruldela cei cepetreJin de rinisJe si suntcinsti{i de frafii lor, esteajutorvidit, adic6ajutoraat ta vrernde nevoieprin cuvantsauprin rugiciunile ficute pentru noi. FiindcL afarl de acestea, amintiresauo grij6 de o weun lucru lumesc,dacd(care)doarme inima d" siiu.t i, nu face in pentruacercuv6nt: ngte din inlelepciunea duhovniceasci. cea ,pa!i cezaruluicelece suntalecezarului,si lui Dumnezeu, cere ce suntale lui Dumnezeu., (Mat. ZZ, Z1),ii pe celece suntale aproapelui, aproapelui, fiec[ruia dali_iite sale,nu s_aspus si (cei q:nP sihaqtri ce petrec rinigtire)ci pentrucei din lume. in CIci celor ce trdiescviala ?ngereasc[, adici trIiesc cu grijl de sufletullor, nu li s-a datporuncl s[-i plac[ lui Dumnezleu prin lucruridelume,adici si aibi grije derucodelie, si primeasci sau cevadela cinevasi si deaaltuia. Asa cLnu secuvinemonahului s[ aibi griji de vreun lucru, ;;It; clarinegi s6-i coboare minteadin starea inaintea lui Dumnezeu. ei fefii 339

Daci cineva impotrivindu-se, imi pomeneste de Dumnezeiescul Apostol Pavel,ci el lucra cu mOinilesalesi flcea si milostenie, ?i r[spund, cI numai unul Pavel le putea face pe toate; nu qtiu si mai fie weun Pavel, care si aibl puterein toate, ca acela.Ci aratS-mitu mie incl un Pavel, gi nu mai zic nimic. Deci lucrurile intdmplate din iconomia lui Dumnezeu,nu mi le pune tu tn rindul celor obisnuite.Ci unul estelucrul propov[duirii Evangheliei si altul estelucrul linigtirii. IarI tu, daci vrei si te 1ii de linigtire, fI-te ca Heruvimii, care n-au griji de nici un lucru lumesc, si crede cf, nu este nimic pe plmdnt, a c6rui griji s-o polti tu, afard de Dumnezeu ;i de tine insuli, precum ai invfl1atde laPnrin$i tii, care au fostmai-naintede tine. Cdci, daci omul nude ;i intdregteinima 9i nu-gi st[pflnegtemila, ca si se depdrteze jos, ba chiar si de grija pentru Dumnezeu, qi grija tuturor celor de de grija pentru ori 9i ce lucru din lume, 9i dacl nu seindeletriceste numai cu rugiciunea, in ceasurile anumite, el nu va putea s[ se dezlegede tulburare 9i de grij[ si nu va putea s[ se linigteascl. Aqa dar, dac[-!i trece prin gand, si te ingrijegti de weun lucru, sub pretextul virtulii, gi si'alungi din inima ta linistea, sI zici gdndului: ,,Bun[ esteca]eadragosteigi a milii de dragul lui Dumnezeu, dar tot de dragul lui Dumnezeu, eu n-o doresc". Un ciluglr a zis: ,,Opre;te-te,Plrinte, ci pentru Dumnezeu fug eu dupi tine". $i u rispuns Plrintele: ,,$i eu tot pentru Dumnezeu fug de tine". Avva Arsenie nu voia s[ se intilneascd cu nimeni, nici ca sI-l foloseasci, nici pentru Dumnezeu.Altul insi vorbeatoatl ziua gi primea pe toli steinii care veneaula el, pentru Dumnezeu.Iari Awa Arsenie in locul ticerea si linigtirea. Iati de ce vorbea el cu acestoraisi alesese trecltoare Duhul lui Dumnezeuin mijlocul valwilor vielii acesteia gi flri furtunl plutea in corabia sihistriei lui, cum s-a aritat de limpede nevoitoriior, careau cerut aceasta laDumnezeu. Pentru

340

tlcere deslvArsiti. Iar[ daci vrflnd cI hotarul lin\tirii esteacesta: turburare, gi-1inelin{teqti trupul cu si te linigtesti esti plin de rucodelie gi sufletul cu c0te o grij[, ce fel de liniste aduci lui Dumnezel, ca ceadeslvdrqitl si f6r[ indepilrtnea oriclrei griji, e lucru de ocarl s[ zicem c[ linem rdnduia]asihlstriei. Iari slava sI fie aDumnezeului nostru. AMIN.

LXXX. CARE CTJPKINDE POIIIENIKEA ZILNICA, FOAKTE DE FOLOS 9I FOAKTE TBEBI.'ITOAKE, PENTRU CINE SADE iN CIIILTE SI VREA SA IA ATIINTE NTJMAI LA SINE
cuvinte si le puneaneincetatinaintea Un frate sctiseseaceste lui, ca s6-giaduci aminte de ele si zicea:,,Tu ai cheltuit vialata in nebunie,om plin de ruqine si vrednic de tot rlul ! Dar pizegtete mlcar ?nziua de astizi, care-fi rlm6ne !ie, dupl ce le-ai trecut pe toate ?ndegertdciuni,goale de lucrareavirtu,tii gi irnbogllite de riutili. Nu ?ntrebadesprelume, nici desprefelul cum trlieste ea, nici despreciluglri, nici desprefaptele lor, care si cum sunt ele, Tu nici nu te ingriji de toate acestea. ai iegit din lume in tainl 9i socotit ai fost ca un mort intru Hristos, ca s[ nu mai trlieqti pentru lume, nici pentru cele din lume; ca mai inainte de a-tj iegi in cale odihna si mai inainte de a ?nviain Fkistos, si fii preg[tit sI infrunli toatd ocara si cearta, qi batjocura gi mustrareade la 341'

to1i. Si primeste-lecu bucurie, ca si cum in adevir ai fi vrednic de ele, si rabdi orice osteneali,orice necazgi orice primejdie din parteadracitror, fiindcd ai implinit cu mulqumirevoia 1or.Toat[ nevoia si toati int0mplareafireascl si orice amlriciune sufer-o cu bdrbitie. $i din nidejdea in Dumnezeu rabdl si lipsa celor necesare trupului, carein curdnd vor fi gunoi. Si prime,ste-le pe acesteape toate, cu nldejdea la Dumnezeu, firi sI agtepli mdntuire de la alrcineva nici mdngdiere;ci lasl in seama Domnului gijata, gi osdndegte-te tine tn toateincercirile tale, ca si cum pe ai fi vrednic de eie. Nu te ldsa smintit de nimic, si nu mustra pe cei ce te-au suplrat. CIci gi tu ai m0ncatdin pomul cel oprit si ai multe patimi. Primesteamlrlciunile cu bucurie, ca si te scuture pulin fi s[ te indulcestila urrn[. Vai de tine si de slavata ceariu mirositoare ! Cn ai llsat neosAnditsufletul tiu, cel putin de tot p6catul,dar pe altji i-ai osdndit,si cu vorba si cu gdndul.Ajungl!i, ajungi-li acum aceastl mnncare porceasci, din care te-ai infruptat pinL aai. Ce ai tu cu oamenii, necuratule ? Nu ti-e rusine cI trliesti cu ei impreuni, cind via\n ta e dobitoceascl ? Daci vei lua amintela toate acestea le vei pizi, poate ci te vei si m0ntui, cu ajutorul lui Dumnezeu.Iari, daci nu wei, te vei duce in latura cea intunecoas[, tn locasurile draciior, a clror voie ai implinit-o cu toati nerusinarea-Iati 1i-am dat rndrfurie prin toate acestea.Deci, daci ar vrea Dumnezeu si-1i rispliteascl cu dreptate,toaie oclrile si defrimare4 pe carecu gAndulsaucuv6ntul ai adus-o asupraoamenilor, vreme de un an intreg, toati lumea ar avea de lucru impotriva ta. Deci, inceteazl de pe acum sd ocIr6sti, si rabdl rlspiaia, care vine asupr[-ti". Despretoate acestea aducezilnic amintefratele, pentru isi c[ atunci, cAndar veni asupralui weo ispiti sau vreo supirare, s[ le poat[ ribda cu mullumire, si s5 se foloseasci.Fie ca si noi sdrlbdim cu multumire cele ce vin pestenoi si s[ ne folosim, cu 342

Harul iubitorului de oameni,Dumnezeu,Cdruial secuvine Slava si Putereain veci. AMIN.

LXXXI. DESPRE DEOSEBITELE VIKTTJTI SI

SNAnsnT.JL oRIcAnu ALERcARI ,

Toati alergarea sfArseste acestea se prin trei: prin pociin![, prin cur61ie,prin desiv0rsire. Dar ce este pociinfa ? plrisirea celor dinainte si mAhnirea din pricina lor. Si ce este, pe scurt curitenia ? Inim5 milostivi, citre intreaga fire ziditi. Si ce este deslvdrsirea ? Un addnc de smerenie, adic[ plrisirea tuturor vizutelor si nevlzutelor (lep[darea de toate cele vlzute si nevizute). Vlzuteie insemneazl cele sensibile; nev[zutele insemneazi cele logice, ;i cele ce sunt, fdrl a ne ingriji de ele. Intrebat a fost (b[trAnul) iarlsi in alti vreme (alt[ dati), ce estepoc[inla? si a zis: ,,Iniml zdrobitl si smerit6;indoitl moarte si bunl voie fald de toate"... Si ce este inima milostivl? Si a zis: ,,O inimI, care arde pentru intreaga zidte, penffu oameni, pentrupisdri, pentru dobitoace, pentru draci ;i pentru orice fipturI. Si cOndisi aduceaminte de ele, saucind le vede pe ele, lacrimi izvorisc din ochii (celui rnilostiv). Din r.r_riia multl si mare, cea care*i stipflnestelnima, si din suferinla ceamult6, inirna omului semAnie si nu pc;,ie rf,brJa, auzi, sau vedea cI vreo rlpturi sau este plgubit[ sau mdhniti. 9i din pricina aceasta,el inai![ rug[ciune cu lacrimi, si pentru dobitoace si pentru vrljmasii adevdrului,si pentru cei ce-l necijesc in tot ceasul,asemenea si

343

pentru tlpturile cele taritoare, seroagl el, din mare si nemf,surati mil[, a lui, care cwge din inima sa, dupl aseminarea lui Dumnezeu. El se roagl s[ fie plz\tit toati firea si iertat6"' Si a mai fost intrebat: ce este rugiciunea ? !i a gllsuit: cele ,',Unlndemn si o indeletnicire a minlii, ca s[ iasi din toate de aici, qi intoarcereadeslvdrsitl a inimii cu contemplalia ei spre acel dor al nldejdii viitoare. Iar de nu le are cineva pe acestea, cu atunci seam[ni snmflnln amestecati, asemenea unul, cate a injugat boul gi migarul in acelasijug. Si iarigi a mai fost intrebat: cum poate cineva si dobdndeasc[smerenia? fi a rlspuns: ,"Prin neincetateaduceri aminte de greseli gi prin nidejdea apropierii de moarte, prin irnbriclminte proast6,prin alegerealocului celui din urmi, prin implinirea, in orice lucrate, a faptelor celor mai mici si mai de nimic, prin ascultare, prin ticerea necurmati, prin neiubirea adunirilor, prin voinla de a rimane necunoscut si neblgat in seaml, gi prin fnerea tuturor lucnrrilor cu o deslvargiti renduiall, prin ura fali de convorbirea cu mu\i, gi prin neiubirea de cagtig. mai presusde ocar[ si deflimare din $i apoi prin ridicareamintji cI parteaoamenilor,si mai presusde pizma. $i pti" aceea nu tu st[pdnegi pe toli ceila{i, nici toli ceila\i nu te stipanescpe tine, ci tu te-ai insingwat si nu ai grijl de nimeni pe lume, cinumai de nasc tine. f i pe scur[ instrlinarea, singurltatea si sirlcia, acestea smerenia si cwilesc inimaIari semnul din care cunoastem cl a ajuns cineva la deslvdrgire,esteacesta:cei desiv6rgiS,chiar dac[ de zeceori pe zi ar fi dali pradi focului penffu iubirea de oameni, nu se pot s[tura de oameni.Precum si Moise grlia citre Dumnezeu: ,pac[ le ueci lor picatul, trece-l; iar dacl nu, atunci qterge-mi 9i pe mine din carteain care m-ai scris" (Ex.32,31). Precum a zis qi fericitul Pavel: ,,M[ rugam si fiu anatemalui Hristos pentru 344

fralii mei" (Rom. 9, 3). Si mai zice: ,,Acum mI bucur in pentruvoi, noroade!" fel si ceilalli Apostoli,din La necazuri, dorul de a da via{6 oamenilor,au primit si moarl in multte feluri. Domnulgi Dumnezeul a Iar[ caincununarc tuturoracestora pe insuqi Fiul Siu pe fa1[ de zidtea Sa, nostru,din dragoste Crucela moarteL-a dat(Ioan3, 1.6): ,,CI a;a a iubit Dumnezeu lumea,incdt pe Unul Niscut Fiul SIU L-a dx la moartepentru ea". Nu doar[ ci n-ar fi putut s[ ne m0ntuiasclin alt chip, Sa dar fiindci a vrut s[ ne invele in acest fel, dragostea vnrt si ne. cov0rsitoare.i prin moartea UnuianlscutFiul SIu, a f apropiede 81.Si dacl ar fi avutcevamai cinstit (depre!)decjt neamul nostru Fiul, si aceea ne-arfi dat-o,pentruci prin aseea fie al Siu. $i din multl iubirea Lui, nu I-a binepl[cut sI si noastrl,degiar fi putut s-ofaci; ci ne-allsat sI sileascllibertatea cugetuluinostu. $i l{ristos ne apropiemde El prin dragostea P[rintelui S[u, ca sI cltre noi, a dat ascultare insusi,din dragoste cum zice primeascicu bucurieasupra ocarasi m6hnirea, Sa pe El Scriptura: locul bucuriei, careo avea, a ribdat Crucea, ,,in a f[ri s6-i pese de rusine" (Evr. 12, 2). De aceea gi zis esteffupul Domnul, in noaptea carea fost trddat:,,Acesta in Meu, caresedi pentrulume,ca si aibl viali; Acestaestesf,ngele picatelor" (Mat. Meu, caresevarsdpentrumu{i, spreiertarea 26,26). $i iarngia zis pentrunoi: ,,Eum[ sfinlescpe Mine" (Ioan 17, 18).Asa togisfinlii ajungla aceast[ desivirgire,c0nd prin dragostea si se desivOr;esc se aseaminicu Dumnezeu, 9i careizvoriqtedin ei si serevarsi spretoti. iubireade oameni, pe estesemnul, careil cauti in ei Sfinlii: si se $i acesta A;a prin de-aproapelui. frceau cu asemene Dumnezeu dragostea primeau asemlnarea desiv0rgirea si si Pdrinliinoqtricilug5ri, cdnd ceaplinl devia![ DomnuluinosffuIisusHristos. 345

Fericitul Antonie, se zice, cL nu s-a hot6r0t niciodatI si fac[ un lucru, care si-l foloseasc[ mai mult pe el, decdt pe aproapelesiu, fiindcl nddljduia c[ i se va socoti lui o mare virtute cdstigul aproapelui.Si semai zice despreAwa Agathon, cd spunea:,,Mult as fi vmt si gdsescvreun lepros ca, lu6ndu_i tlrpul, sd i-i dau pe al meu". yezi dragostei deslverliti ? Si pini ce iardsi era in starea ripire, el nu llsa pe aproapelesIu de neodihnit; si ayeao sap[; un frate, cdnd a venit la el, a dorit s-o aibft si nu l-a lisat Awa s[ plece din chiiie, ffud,ea.Mai sunt si altele scrise despreSfinli. si ce sr mai zic? Mulli si-au dat trupurile lor fiarelor, si sabiei, si focului, din dragoste pentru aproapele. Nimeni nu poateajungelatreaptaacesteiiubiri,de nu va simli in tain[ nrdejdeaLui. Si iubitorii de rume nu pot dob0ndi dragostea de oameni. Cdnd bineva dob0ndestedragostea,se imbrac[ in tnsusi Dumnezeu,impreuni cu ea.'$i trebiie, ca cel ce a dobAndit pe Dumnezeu, sI nu caute s6 mai dobdndeascI nimic din cele ale veacului de acum, ci si de trupui lui s[ se lepede,(si se dezbrace).Cddacd seimbrac[ cu lumea aceasta si cu viata aceasta, fiindci le doreste,nu se va mai puteaimbrica cu Dumneze-u,pdnd nu se va dezbrdcade acestea Aceasta a m[rturisit:o Insusi Domnul zicdnd:,,Oricine nu se va lepida de toate, si nu-si va uri sufletul s5u, nu poate sa-Mi fie Mie ucenic" (Luca 14, Z7). Si nu zice numai s6 se lepedede ele, ci chiar sd le urascl. $i dac[ nu-I poate fi cineva ucenic, atunci, cum va locui in el Domnul ? lntrebare: De ce nidejdea este asade dulce, penffu ce si fapteleflcute cu nddejdesunf usoare? Si ferre.a.: 11{gjd"-si faptele nddejdii se?mplinesc suflet repede? tn Rispuns: Pentru cL s-a desteptat in suflet o dorire fireascl si l-a addpat din pahaml u."rL si i-a imbltat pe ei, ?ncepdnddin ceasul acela.Si ei nu mai simt obosealasi ie fac nesimlitori fali de n"r-uri, si in tot drumul lor, ei "efeto.iri socotesccI merg prin vizduh, gi nu cu pasi omenesti,fiindcX 346

ciii asprimea nu estevdzuti de ei si in calealor nu sunt dealwi si vii: ,,Si pentru ei cele asprevor fi drumuri netede" si celelaite. Si fiindcl mereu privesc spre snnul Plrintelui lor. $i nldejdea ins{i le aratl lor ca si cu degetul,in fiecareclip[, cele ?ndepirtate si nevlzute, ca s[ le vadl intr-insii, cu ochiul cel ascunsal credintei, ca prin inchipuire; si fiindcd parlile sufletului lor ard, ca in foc, de dorul de cele i:rdepirtate, qi fiindc6 ei cred, ci cele indeplrtate suntde fa1[. Spre acolo i;i intind ei gAndurilelor cele lungi. Si mereuse gribesc sI ajung6.Si c6nd se apropie de o virtute, ca s-o fac[, nu o fac numai pe ea,in parte, ci pe toate le fac in acelasitimp. Cici ei nu cil6toresc ca toli ceilalfi, pe calea cea implr5teascl, ci-si aleg c6r[ri mici, ca sI scurtezedrumui, uriasii acestia. Pe acesteclriri cilltoresc unii, scurtdnd drumul citre ca locasurile1or.C[ ii ardenXdejdea un foc, si nu pot s[ se aline ciltrebucuria lor. Si li se cea aprigl si neincetatd. din alergarea int0mpld 1or,precum s-a zis la Fericitul Ieremia: ,,C[ci am zis: nu-mi voi aduceaminte de El si nici NumeleSiu nul voi grli; si s-a ficut in inima mea ca un foc aprins qi a rlzbit oaselemele". aminte de Dumnezeu?n inima lor, a celor Asa se face aducerea ce seimbatl de nldejdea in flglduin]ele Sale. Clrlritre celeprescurtateale virrulilor sunt virr4ile generale, pentru ci ele nu fac ocol prea marc prin potecilemulte ale vieguirii (trdirii), de la una la alta, gi nu pretind nici loc, nici vreme, nici risipire, ci sefac indat[ si singure se?nmuilesc. Intrebare: Ce estenep[timirea ceaomeneascl? Rdspuns: Nepltimirea nu este, statea,in care nu simgi patimile, ci starea,in care nu le primesti pe ele, din pricina virtulilor cele multe si de muite felwi pe carele au, pe fai6 9i in ascunssi au slibit ?n ei patirnile si cu greu se mai pot riscula asuprasufletului. Si mintea nu trebuie si fie alintiti mereu asupra patimilor. Cici gdndurileei suntpline in tot ceasulde trdeletrfcirea si vorbirea modurilor celor bune, pomite in minte prin inlelegere.

347

Iar cdnd incepe weo pomire a patimilor, gdndul este deodatl r[pit din apropierealor prin vreo idee, care s-a ivit in minte. $i patimile sunt llsate in nelucrare (sunt zid[rnicite), precum a zis fericitul Marcu. Mintea, careprin Harul lui Dumnezeuimplinestelucrarea virtulilor ;i se apropiede cunoastere, prea putin simte din partea rea si nefi4elegltoare a sufletului. Ci r{ryitdii estecunoasterea, citre in6{imi, si seinstriineaz| de toate ale lumii. Si din pricina curltiei, a subtilitilii, a repeziciunii, si a ascu{imiiminlii lor, din pricina nevoinlii lor, mintea lor se cw51e;tesi se face luminoasl fiindci tmpul lor s-auscat.$i pti" viata cealirytitl $ prin stiruinla ea, ugor si repedecontemplatiacea lduntricl seaseazlin ei gi i1 ii cllluzeste spre extazul (uimirea) care este vecin[ cu contemplafa- $i prin uimire li seArmulfescclipele de contempla,tie, fr. mintea lor nu are niciodatd nevoie de materie perceptibili, ;i niciodatl nu ies din acele stiri, pe care i le pricinuieste roada Duhului. li prin indelungati obisnuinli, amintirile, cele care a!O!i patimile, precum;i putereast[pAnirii dracilor se stergdin inima 1or. Clci, atunci cdnd sufletul nu se imprietenestecu patimile si nu cugeti la ele, fiindcl este stipinit de alte griji, necontenit, atunci puterea de ghiarl a patimilor nu poate rlpune simtul duhovnicescal sufletului. tntrebare: Care sunt caracteristicile smereniei? Rlspuns: Precum m0ndria este risipirea sufletului prin inchipuirea lui, care-lrispindeste si nu-l impiedicl de a seinil,ta in zbor pinl la nourii gdndurilor ei, ca s[ seinv0rteasc[?ntoat6 zidkea" tot asasmereniaadun[ sufletul prin isihie (via1alinistiti), asa cd sufletul se concentreazd, sine. $i precum sufletul e in imperceptibil si nevdzut de ochii trupului, a;a cel smerit este necunoscut printre oameni.Si precum sufletul inlluntul trupului este ascunsde privirite tuturor oamenilor si de amestecul ei, cu agasi cel ?ntr-adevlr smerit, nu numai ci nu wea sI fie vizut si cunoscut de cine oameni,fiindci el se deosebe,ste sedepirteazl qi 348

de tofi, ba chiar doregte,daci se poate, s6 se cufunde in sine insusi, si-;i faci silasrrl in mijlocul linistii, inrand in ea, gi s[-gi p6r[seascl gnndurile cele vechi, impreuni cu toate simturile, cu tot, purtindu-se ca unul, care nu-i in lumea ceaziditi, si nici nu are fiinli, ;i nu-i cunoscutnici propriului siu suflet. Si cu c0t este cel smeritmai ascuns, mai inchis ca int-o visterie,- mai desp[rtjt de lume, cu atdt el se apropie de Stlp0nul lui. Nu se simte bine cel smerit, si vadd (cAndvede) adunituri si amestecde oameni, miscare si zgomot, rlspdndire gi grijd gi desfbtare, care vine desfrdul,nu se simte bine nici in mijlocul din cuvlntlrilor, al intdlnirilor, al zgomotelor si ai rdsp0ndirii simlwilor; ci igi alege?nprimul rdnd viala in linigte ;i singuritate, deosebiti,la mare depfutarede flpturi, ca s[-si duci numai grija s4 intr-un loc lini,stit $i el doregte multmicime4 neagoniseal4 mai lipsa, sdr[cia, decdt sI fie deasupra celorlali, prin avere si prin fapte.fi dorestesd fie mereu ocupatgi fnrd griji, ca gdndurile si nu iasi afar[ din el. Cdci e dovedit, c[ cineva nu poate rim0ne cu g0ndurile neturbwate, daci va cidea in multiplicitate (?ncele multe); fiindcl multe lucruri insemneazi griji multe gi adun[turi de gOndurifelurite si compuse.Si iese astfel din starealui de superioritatefalI de grijile pimdntesti, cea c0stigat[ prin pacea gdndurilor, rimnndndu-i numai micile nevoi fireqti, precum si g6ndul cel prea bun, in care se nasteo singurl grij[. Iari dac[ trebuinlelefirii nu-l las5,pdnl nu-l impiedicl de g6ndurile cele bune,atunci cel smerit ajunge si vatlme si si. fie el insugi vItImat. Asa se deschideusapatimilor, se ducelinistea dreptei socoteli, fuge smerenia si usa picii se ?nchide.Din pricina tuturor acestora deci, cel smerit se plzeste necontenit de multiplicitate, in toat[ wemea sti linigtit gi odihnit, in pace, cu blindefe, qi cu bunl cucemicie. Cel smerit niciodatl nu se aprinde, nu se iufeste, nu se tulburi, nici g0nduri aprinse si usuratice nu are, ci lntotdeauna sti in odihni, ca intr-un popas.Chiar daci cerul s-ar prlbuqi pe

349

pimAnt, cel smeritnu s-ar speria.Nu orice sihasffuestesi smerit; dar cine e smerit,acelae sihastru.Orice smerit este si sfios; dar mulli sunt sfiosi, flri si fie smerili. Iatl de ce a zis Domnul cel BlAnd si Smerit: ,,lnvI1a1ide la Mine, ci suntbland si smerit cu inima si veli afla odihna sufletelor voastre". (Mat. 7I, ZI). Cel smerit sebucurl in orice clipl de odihni, fiindcd nimic nu-i misci si nu-i tulburl mintea. Si mintea lui nu se ingrozeste, precumnu poli ingrozi un munte. Si dacl sepoatespuneaceasta, qi poate c[ nu-i la nelocul ei s-o zicem - cel smerit nu-i din fiindcl nici in necazwi nu seingrozeste si (nici) lumea aceasta; nu se schimbl, nici in bucwii nu se mird si (nici) nu se rlsfati. Ci in el se bucurd si se veseleste adevdrnumai de acelea,care il si bucuri si pe StipAnullui. Smereniaeste?nsoliti de blAndege de ?nsemneazlcumpltarea simlurilor, glas concentrare;iar aceasta lin, vorbire scurti, neprelulfiinlei proprii, imbrlclminte simpll, lacrimi merslinistit, privire plecati tn jos, milosteniecovArsitoare, iniml zdrobiti, fire potoliti, carecurg ugor,singuritate sufleteascS" simquri concentrate, lucruri de pulini tnsemnltate, nevoile micsorate, suferinll, rlbdare, ndtnfricosare,tirie de iniml, care se naste din ura falI de viatz ceavremelnici, rdbdarein ispite, gdndire gravl si nu usuraticd,stingerea g0ndurilor,pazatainelor ?nplepciunii, sfiali gi cucemicie, dar, mai mult dec6ttoate, linigtea de toatl clipa, adic[ necontenitachemarela sine a necunoasterii (pretextarea necunoasterii). Smeritului niciodati nu-i ies in calenevoia,care sIJ (faci s[ se) turbure si s[-i aducd confuzie. Smeritul cAnde singur, se rusineazi de sinesi.Tare m[ mir, cd smeritulintr-adevlr smerit, nici sd se roage lui Dumnezeu nu indrime;te, cdnd e si se nici si stie penffu roage,si n-are?ndrlmeali nici si ceari altceva, ce se roagi; ci numai tace, cu toate g6ndurilelui, qi aqteaptl numai mil[. Si asteapti si vad6, - ce hotirfire ia h privinla lui Fala Mlririi celei inchinate, pe c0nd fala ;i-o pleacl la plm0nt, si contemplaliainimii si-o ridicl spreInalta ;i Sf6ntaPoarti a Sfin350

Acera, rocuieste nori, si orbeste lilor. cici acoloeste care in ochii Serafinylgl ;i a Ciruia bunitate facepe ingeri sI dinpiasci, dar poates[-i fac6sr si tacr.si nu indrrrnesiesr zicr ia r".oug" mai mult dec6t:(Rug[ciuriea celui smerit)...: Facd-se voia Ta, D_o11_rne, mine". Aceasta zicem si noi, pentru si in s-o noi, AMIN.

LXXKI.

LUI.

A SUFLETTILUT inlnr.,npcrr.JNEA Lr.Jr iN DT.TMNEZ,EU rruciI'EREA zIDrKrrI)K gr ln

DACA PETKECE iN LINISTE,

DESPRE INTRAREA FARA OSTENEATA

CLJNOA9TE FrBEA LLn PROPRTE, Sr

DEPATTTE LrJrrEgr DE Cnruu.,6 DE ir; cA ATuNcl igl r6nrn suFLEruL

coMoKrLE ASCTJNSE inrAuxtRw dr.

cdnd in suflernu mai intr6 din afardgrijile lumesti, rf,ci maneasacum ii e firea,el nu trebuiesr semai osteneaici mult, plnl si poatd pricepeinlelepciunea Dumnezeu. lui Fiindci despirfirea delume si sih[strialui ?limping ?nchip fresc lui spre inlelegerea fdpturilorlui Dumnezeu. de L tpr"g"."a flpt*rilor si seridicl la (inlelegerea) Dumneieu,seinspiimante, lui pfn Oe uimiresi rlmanel0ngi Dumnezeu. atuncic0ndde cici alari nu intri ap[ in izvorul sufletului, atunciap4 carein chip firescizvordste el, aduce sineo neincetati din cu inleregere inlelepciunii a 351

lui Dumnezeu. Dac[ insi sufletul rlm2ne tdr5 in{elegereaaceasta, pricina este, fie c[ are weo amintire str[inl, fie cI i s-au pomit lor simguriles[-l tulbure, prin ?nt6lnirea cu lucrurile. CAndsim]urile seincuie prin sihlstrie, si nu pot s[ sarl afard, si, tot cu ajutorul sihistriei, amintirile se invechesc,atunci poli vedea, care sunt g6ndwile proprii sufletului; careestefirea sufletului, si ce comori are el ascunseinl[untrul lui. Iari acelecomori sunt inlelegerea celor nemateriale,care flr[ weo grije gi fdri weo osteneali, se gdnduri pun in mipare in suflet. Si nici nu ;tie omul, cI asemenea se migcdin firea omeneasci.Cine i-a fost inv[![tor? Sau cum a priceput un lucm, care de;i e perceptibil, totugi nu poate fi ardtat altoralSau cine l-a putut ciliuzi spreceeace nu l-ainveFt altul? Asa este firea sufletului. Asa dar, patimile sunt un adaos, din pricina sufleteascl. Pentru c[ sufletul din fire estenepitimag. IarI cdnd se vorbeste in Scripturd despre patimi sufletegti gi trupesti, si gtii ci ele sunt numiJe aga, dup6 pricinile 1or. C[ci sufletul din fire estenepdtimaq.lnsd adeplii filosofiei exterioare, precum si urmasii lor, nu primesc adevirul acesta-Iar noi asa credem, ci Dumnezeu a ficut nepltimas sufletul, care este dupl chipul Siu; dupi chip, adicl nu dupl trup, ci dup[ sufletul care estenevizut Fiindcd orice chip se alcituieste printr-un chip, care ne-a fost ariltatmai-nainte.CI nu poate nimeni si-gi alcituiasci vreun chip ?nminte, far[ sefi vizut ceva aseminitor. Agatrebuie si crezi, ci patimile, clun am zis mai sus, nu sunt in firea sufletului. Iari daci cineva seimpotriveste spuselormele, il voi lua la rost qi el va avea si rispundi. intrebare: Care este firea sufletului? Oare este nepitimaqi gi pHnn de luminl, sau dimpotivi pitima46 si intunecati? Rlspuns: Daci firea sufletului a fost odati strilucitoare qi curat[ prin primirea luminii celei fericite, asava fi ,siatunci, cAnd seva intoarce la rdnduiala ei ceaveche; agadar,cdnd se pomeste 352

cu patim6, sufletui esteintr-adevir afard de iirea iui, precum au arltat P[rinlii Bisericiii" inmc8t patimile au intrar ulrerior in suflet, nu estedrepts5 zicem cd ele sunt proprii sufletului,desi er este zguduit de patimi.Deci estelimpede,ci sufletulestezguduit de lucruri dinafar[, nu de ale saleproprii" Si daci numim,,firesti" patimile prin care numai sufletui este zguduit, f[r6 tr,.rp, apoi aturci toameasi seteasi somnul ar fi patimi sufletesti:fiindci si sufletul suferi si suspini impreund cu ffupul, pe ufina acastora, precum si pe urma schingiuirilor, a frigurilor, a boiiior si a altor asemenea. Fiindca prin participare sufletul pitimeste impreunl cu trupul, precumsi trupul pitimeste ?mpreund sufletul si se cu veseieste senecljesteimpreunr cu el. Iari Dumnezeuluinostru si I se cuvine Slavd. veci. AMIN. in

LXXXilI. DESPRE SUFLET SI PATIFI SI DESPKE

2 ^? -

cuKATrAptrNTu, ScRrs iN FonrrrAon

DrArroc iTNTREBARISr KASPUNSIJRT)

intrebare: Care sunt stiriie sufletului dupd fire, impotriva (afari de ) firii si mai presusde fire? Rdspuns: Stareacea dupf, fire a sufletuluiestecunoasterea zidiriior lui Dumnezeu, a celor sensibiie si a celor rationale (inteiigibile). Stareacea mai presus de fire este pomirea spre contemplareaDumnezeirii celei mai presusde fiinll. Iar[ impotriva firii (in aiara firii) estepomirea ceacitre patimi, precum a zis Dumnezeiescul marele Vasile: sufletulcAndeste dupl si iire, se afli sus;clnd se afld in afarl de fire (impotriva firii), ei
C-da43 cos.la23

353

estejos pe pemant;iar6cAndestesus,estenepitimag;cAndinsi firea se coboar[ din locu1rdnduit ei, atunci in ea sunt patimile. Asadar e limpede, ci patimile cele sufletesti nu sunt din fire sufletesti.Desi sufletul semigcd la fel in suferin{ade foame si de sete,cum semisc[ in patimile cele urdte ale trupului; ci fiiindcl sufletul pentru acestea n-are lege anumitd, ele nu sunt atdt de vrednice de dojani, pe c0t sunt celelalte patimi, foarte vrednice de dojenit. Uneori seintdmpll, c[-i porunceste cuiva Dumnezeu sd fac[ un lucru, careparenecuviincios, si, in locul dojenirii gi a mustrlrii s[ primeasci buni rispl[tire. Astfel prorocul Osie,care s-a insurat cu desfr0nata. Astfel si Ilie Prorocul, carea ucis din rdvnl Dumnezeiascd, tot asa aceia,care si-au ucis plrinlii cu si sibiile, la poruncalui Moise. S-a zis insd,c[ mdniasi pofta sunt in suflet de la fire, f[r[ firea trupului. Si acestea suntpatimi ale sufletului. intrebare: Caredin doui estedupl fue: c6ndpofta sufletului se aprinde dup6 cele dumnezeiesti,sau cflnd se aprinde dupi cele pdmOntegti trupeqti?$i de ce are firea sufletului pomire qi cum se zice (cum de se numeste)mdnia patimd spre minie? $i fireasci? Oare cdnd sufletul semdnie din vreo pricinl trupeasci, pentru ur[, penffu slavade;aiti? Pentru altele de acelasi fel? Sau estemdnia fireascl pentrualte motive contrareacestora? ce Cei stie a vorbi, s[ rlspundf,, cf, noi vom asculta. Rispuns: Scriptura Dumnezeiascl zice multe si le pune nume intoarse:adicl celor trupesti le zice,ci sunt dupi suflet. Si intors: celor sufletestile zice, c[ sunt trupesti, si nu deosebeste trupul de suflet. Dar cei in,telegitori in,telegaceasta. Asa multe scrie despre Dumnezeirea(firea Dumnezeiasc[), a Domnului, desprePrea Sfdntul S[u Trup, care nu se potrivestecu firea cea omeneasc[.Apoi s-au spussi lucruri mici despreDumnezeirea Lui; acesteaprivesc firea cea omeneasc[. Si mul1i, care n-au 354

prins in,telesul cuvintelor Dumneziee,sti, poticnit cu poticnire s-au desivArsiti. La fel este cu cele sufletesti.fa1[ de cele trupegti. Deci, dac[ virtutea este din fire sinitate pentru suflet, atunci patimile sunt boli ale sufletului, cares-austrecuratsi au intrat din intdmplarein fire, scofind-o din starea de sindtate. E iimpede ei deci cI sInltatea era inainte (este preexistentl) de boala, cea occidentali,in fire. Si daci acesteasunt asa,- precum sunt in rcaLitate,- apoi virtutea estede la fire in suflet; accidentele sunt ins[ in afari de fire. intrebare: Patimiie trupesti suntale trupului de la firti sau accidentale? patimile care suntin suflet,prin legltura trupului Si cu sufletul, se zic prin fire ,patimi sufletesti", sau printr-o gregall de cuvinte? Rlspuns: Pe cele ale trupului nimeni nu indrdzneste sa zicL,ci senumescpatimi trupestiprintr-o gregali de vorbire. Dar pe cele ale sufletului, dupi ce tofi .stiu;i mlrturisesc, cd in firea sufletului este si.diti curltia, trebuie s[ indrdznim si s[ spunem, cI patimile nu sunt nicidecum de la fre sidite in suflet. Fiindci boalavine in ai doilea rdnd, dupi slnltate. Iar una si aceeasi fire nu poatesI fie si buni si rea-Asa ci una trebuie si, fie preexistenti celeilalte. Si aceeaeste stare fireascd, care a fost preexistenti alteia.Cici tot lucrul accidentalnu estedin fire, ci esteintrat pe dinafarl pe deasuprafirii. Si orice accidentadiugit, este urmat de schimbare;fiindcl insf, nu se schimb6,nici nu se strimuti. Orice patimi, careestesprefolos, de la Dumnezeueste(ddruid). Si patimile cele trupesti sunt puse in trup, spre folosul gi spre sporultrupului, precum si cele sufletesti,spre folosul sufletului. Iar[ cOnd trupul estesilit si iasi din belsugulslu gi si rabde lipsa de cele ale sale, si si se ia pe urma trupului, atunci sllbeste trupul si sufer6.Si c0nd sufletul, plrlsind cele ce-i sunt proprii, se ia pe urma trupului, atunci numai decAtsi el suferi, dupi cum

355

zice Dumnezeiescul Apostol: ,,Duhul, dorestecele protivnice trupului", si ,,trupul cele protivnice duhului" (Gal. 5, 16). Cici aceqtiasuntprotivnici unul altuia- Deci nimeni si nu huleascd (zicdnd), cI Dumnezeua pus in firea noastr[ patima si picatul. CA H a pus in fiecare fire simdnla, din care cresteatdt patima, cdt si picatul. Cand?ns[ se impreuni una cu a1ta, afunci firea nu mai estecu caracterele proprii, ci cu caractere ei protivnice. Ci de ar fi patimile de la fire in suflet, cum de firea estevlt6mat6 de ele? 'intrebare: Pentru ce patimile trupesti, care dau putere si spor trupului, suntpdgubitoarepentru suflet,cu toatec[ nu-i sunt proprii? Si de ce prin virtute, pe cnt se strAmtoreazltrupul, pe at6t sporegte sufletul? R[spuns: Nu vezi, cI cele ce sunt in afarafiiii, ii sunt spre pagub6? Cici orice fire se bucurl, cdnd se apropie de cele ce sunt ale ei (asemenea ea).Vrei s[ stii ce estepropriu fieclreia cu din acestefiri? Iati, cele ce-i sunt sprefolos, fi sunt si proprii din fire; iard cele ce o pigubesc, sunraccidentedin afari ;i strline de firea aceea.Asa dar, fiindc[ se stie, c[ palimile sufletului sunt prctivnice patimilor trupului, tot asaseint2mpli cu orice lucru, care odihnestesi folosestetrupul. Chiar dacLar petrecesufletul o weme in acel lucru, totusi, nu putem zice, cdacelaeste din fire al sufletului, Fiindci cele ce sunt din fire proprii sufletului, sunt aducltoare de rnoarte pentru trup. tn chip abuziv ?ns6acestea sunt puse pe seamasufletului, si el nu poate scipa de ele, din pricina neputinlii trupului, cdti vreme el estein trup. C[ sufletul s-a ?mp[rt6sit in chip firesc cu (de) necazurile trupului, prin ynirea misc[rii lui (cu miscareatrupului) prin amestecul fdcut de Inlelepciunea cea necuprinsd. Si desi sufletul cu trupul au comunitate, totusi misc[rile lor sunt desplrtite, voin{a lor este despdrlit[, si iar[si este despdrlit trupul de Duh. Dar firi1e nu se 356

schimbe, si fiecare- a trupului si a sufletuiui - onc6t sunt de inclinate, fie sprevirtute, fie spre picat, se misci totusi si prin grijiior celor vointa proprie. Si cAnd sufletui se ridicl deasupra trupesti, atuncicu totul si cu totul prin Duhul infloresc miscdrile lui si pluteqte prin mijlocul cerului, printre Duhurile cele necuprinse,si sufletuinu iarti trupului, s[-si aducl aminte de ale se sale,chiar dac[ aceasta intdmpl[. Si dac[ trupul iar[gi se afl6 sufletului. in plcat, flrd incetarese miscl in minte gOndurile intrebare: Ce estecurltia minlii? Rlspuns: Curat cu mintea nu este acela ce nu cunoaste rbul, fiindcd esteca un animal, nici acela,care este prin fire in treaptacopillriei, nici cela ce-si ia mascade om curat la minte. Ci curdlia minlii este:gdndul in6llat 1acele Dumnezeiesti,dupi lucrarea virtulilor. Si noi nu ?ndriznim sI spunem,c[ cineva a dobAnditcuritia min{ii flrl s[ fie ispitit de g0nduri, cAtI vreme esteimbrlcat ?ntrup. Ci noi nu indriznim s[ spunemc[ inainte de moarte, inceteazd.rizboiul sauvltimarea din fire. Iar prin a fi ispitit de gAnduri,nu inleleg a se supune1or,ci inceputul luptei impoffiva lor. a ingirare(enumerare) misclrilor din ginduri. Gdndurile se miscl in om din patru pricini. Mai int0i, din voinla cea fireascl a trupului, in al doiiea rAnd,prin inchipuirea lucrurilor lumii, pe carele vede si le aude,inchipuireasimlurilor; in al treilea rAnd,prin ideile venite in suflet prin simluri, si prin de abaterea la cele (aceleidei) pe care le arein minte; ?n sfArsit, in al patruiear6nd, prin momelile dracilor, care se luptl cu noi, folosindu-sede toatepatimile, prin cele trei pricini, pe carele-am pomenit mai sus.De aceeaomul p0nI la moarte,are ginduri si a lupt[, cdt[ vremeestetn viala aceasta trupului. Acum, judeci si tu, de estecu putinli si scipim de cele patru pricini, inainte de-a ne izblvi de lume, inainte de moarte, adicit,sau de este ori

357

nu cu putinti, ca trupul sd caute cele trebuitoare lui, frr[ si fie silit s[ doreasc[ weunul din lucrurile cele lumesti. Iar dacl nu putem si ne g0ndim la asa ceva, fiindc[ firea cere asa ceva, atunci se misci, vrdnd nevrdnd, in tot omul purtitor de trup, patimile. Si de aceeatot omul, ca unul ce are trup, trebuie sl se plzeasci, nri de o anumit[ patiml, carein chip vddit si adesea se pomestein el,.nici de doui patimi, ci de mai multe. Cei ce au biruit patimile prin virtuli, oricflt ar fi necljili de gfinduri si de momealacelor patru pricini, nu selasl totusi biruili, fiindcd ei au puterea, si mintea ior este rlpiti de amintirea bundtililor dumnezeiesti. itttr"6ate: Prin ce se deosebestecurilia minlii de curllia inimii? Rispuns: Una este curitia minlii, alta este cur[1ia inimii. CIci mintea esteunul din simqurile sufletului; iar inima cuprinde simfurile cele lluntrice. Si ea esterldicin[. Si dacl ;i stipAnegte r[dicina este sfintl, sfinte sunt si ramwile. Adicl, dac[ inima este curatl, e limpede, cI toate simlurile vor fi curate. Cu mintea, dac[ se sfuguieste citeascl Dumnezeiegtile sI Scripturi, si daci se nevoiestecu post, cu priveghere si cu sihistrie, isi uitl de viala cea de mai inainte si se face cwat6, c0nd se depdrteazd petrede cereaceade nisine; dar inc5.nu esteintlritd in curitie. Clci precum repede,ajunge s[ se curete,tot asase si pdngiregterepede. Dar inima se cur[leste prin multe necazwi si lipsuri, prin dep[rtarea de orice p[rt{ie cu toate lucrurile cele lumesti din lume si prin moarteafal6 de ele. Si odatl curati, nu se mai pdngdregtecurilia ei prin lucruri mici, nici nu se mai infricoseazl de lucrurile cele mari gi fili;e, oricnt de ingrozitoare ar fi. Fiindcl acum are stomactare (sinitos), carepoatesi mistuie orice hrani, chiar si pe aceea,care rlmOne nemistuit[ de cei slabi. Cd asa spunmedicii; orice mAncarede cameestegreu de mistuit, dar ea di multd putere trupurilor sdn[toase,atunci cAnd o primeste un 358

stomacputernic. Asa orice curdlire, fdcutd repede si cu pu{ini osteneali'si in scurtdvreme, iute se si desfacegi se panglreste. Iar[ curitia cdstigati in vreme lungd si venitd prin mite nu se temede nici o asuprirem5suratd, ";";; .*a uin. asupravreunei pa4i a sufletului, C6 pe asa curifire o intire;te Dumnezeu, a Cdruia esteSlavain vecii vecilor. AMIN.

LXXNV. DESPRE VEDEREA FIINTEIOR IIIATERIALE, iN FORMA DE DIALOG.

' intrebare: ce chip dup6ce criterii firea in omeneasc. 9i primeste daruldea vedea fiinlelenemateriale? fiin1eisimplesi subtilea trupurilor . lTp*s: in,telegerea cel3r cadesubsimfrile firii omenesti urmftoarele in -duhovnicegti, trei chipuri: fie lu6nd fiin{i ipostaticsi atuncifirea noastrI o concepe pecevadens(gros),fie in subtilitatea ca ipostasului ei, f[r[ s[ fi luatfiinF; fie prin contemplatiaceaadev{ratr, careesre contemplafia fiin1ialr.Si dupi chipuldintdi,stipanesc simfurile; dupr cel de al doilea,sufleturvedeo parte, aceea si mrrginag'; abiain chipulal treileastdp0negte puterea mingii. Iar6gi, vJinla ;i mrnJea stipanireasupra au fiecdruichip. voinla estemai int6i pricini, si a voinlii, si a laudeisufletesti, a aceior si elemente din careesteea alcdtuitr. ele suntmamastdpdnirii Si de sine,si voinfa,in misurain careareloc rucrarea, intrucdt seopreste lu 9i acel.loc;si eaarat[numaidupi un singurchip, este firi'voia celui ce o primeste ea si firi adevirata 9i pe cunoastere. Fiindcr 359

simlurile, ffiri s6vrem, suntreceptivefa!6 d.e(primesc)toatecele ce se intAmplS ?njurul nostru. intr-aceste trei chipuri Sfintele Puteri slujesc, spre imp5.rtlsirea cu noi, ca s[ ne invele si si statomiceasclviata noastri. Insi dracii cei necurati, c6nd seapropiede noi sprepierzarea noastr4,nu spre folos, nu pot sI miste in noi decAtcele doui chipuri. Prin chipul al treilea dracii nu se pot apropiade noi, ca si ne riticeasci, fiindci dracii nu au putereade a puneft: miscare tn mintea noastrl, gdnduri firesti. Cici e cu neputinti, ca fiii intunericuiui s[ se apropiede lumind..Sfinlii ingeri, ins6,pot atnt sI biruie, cAt si si lumineze. Cd.dracii sunt sr1pAniisi ziditorii gAndurilorcelor mincinoase,care nascintunericul. Fiindci de la cei luminosi, primim lumina; iar de la cei intunecati, primim intuneric. intrebare: $i pentru ce unora li s-a dat, iar altoranu li s-a (al treilea chip)? dat Rlspuns: Fiecaredin acestiinvEldtori, contempll mai intdi lntru sine doctrina pe care o propune si mai intOi o gust6, o primeste, si apoi poate si o propuni invit$ceilor lui. invlgitorii cei dintai predau adeverirealucrurilor din cunoasterea cea ror sinrtoasd;c6ci ei pot si inleleag[ prin priceperea iute ascutiti., cea a minlii 1orcelei foarte asculitesi foarte curate.Iar[ dracii pot sX aibl repeziciune,dar n-au lumini. Una este ascutimea, alta este iumina. Asculimea(acuitateaminlii)fire de lumin[, ducelapieire pe cei ce au cAstigat-o.Ci. lumina arat[ adevdrul, ascutimea (minlii) arat[ ins[ o n[lucd a adevdrului. Fiindcl lumina arat[ (descoperi) realitatea lucrurilor; si se inmulleste sau se impulineazi, dup[ cum vieluim noi. Sfinlii lngeri revars[ asupra noastrd, din cunoasterea lor desprepornirile lucrurilor, cunoasteredin care ei au gustatmai intni, pe care au primit-o, qi acum ne-o dau nou[. 360

iad ceiiaiti 'invdlitori - dracii- semi9ci,'rurr noi, pe m6sr.*a cunoasteriiior despreferur cum semisc[ lucrurile. pentru c5 prin lucruri, carenu ne-aurimas, ei trebuiesi pomeasci in noi gAnduri drepte'insi credeceeace-1ispun,cr oricdt am fi noi de vrednici saprimim inv[fitura totusi ei ar fi neputinciosi si invele uteui*ata contempialie,m6car c6 la inceput au fost tn I*si, fiecare dupi iconomia pe c-are urmeazl, sprijin "u. o le dd invitlceilor, fie spreuna' fie sprecereprotivnice. Eu cred c[ acesta esieadevarur, c{ minteanoastrx,firi mijrocirea sfin{ilor ingeri, n"lnr.eluta, o" la sine poate si se miste spre bine (simturiie) iirsr nu primesc con;tiinlar[ului, si nu sepomescsprerru, ff,r'mijlocirea or*'or. si mintea noastrr nu poatelucra rrutatea, de lasine. c[ci binere este sidit ?n fire, iar rdui nicidecum. Si orice idee str6ini, care vine dinafarS,pentru a fi cuprinsl de lunoastere, are nevoie de un mijlocitor. Dar ideea, care.este s[diti inlduntrul nostru, se strecoarS, fIrI s[ fie nevoie de deprindere,in fire, pulin c'te pulin, si daci firea esteasa,adic[ de ia sine si po.r,iia spr"-tin", atunci ea se poate iumina si poate spori; firi contempialia cea tngereasciDaringerii suntinviiitoriinostri, precumiqi ,*t orrii altora tnvilitorii. cei mai de jos inva{i de la cei ce au rdsarit deasupra care au lumin4 si asainvali unii 1or, de ia al1ii,pana ajung la unitatea,care are de invdlitor pe Sfdnta "e Treirne.Si iarasi treapta cea mai inalt6, Sfdnta Treime, ?ndrizneste sf,)icA,, il, invil'tura nu-i de la'a, ci are de ajutor pe lisus, de la care ea primestesi d5 mai departetreptelecelor de sub ea,invd.ldtura. Eu cred cI mintea noastri are din fire puterea de a pomi spre contemplalia dumnezeiascd". cu o singurd si miscare de coborare(a cerului) noi suntem ur.*"n"u cu fkile cele ceresti. cnci gi ?nele, ca si in noi, se misc[ Harul. Harur ?nsr este,oiin de fire, de mintea omeneascli ing"rur" 6; cilcicontemplatia Dumnezeirii nu se numirb la un roc cu arte contemplatii. ce

361

pentru toate fiinlele cuvdntitoare, pentru cele sporite si pentru cele mijlocii, contemplaliasemigc[ spretoatecdtesunt,prin Har, nu prin fire, sprecele ceresti si sprecele p[mdntesti; si nu firea ie cuprinde, cum seintdmpil cu toate celelaltelucruri. Contemplaliaminlii, intru care petrececeatacereascl, si vederea,nu ie era dati lor (in st6panire)inainte de venirea in trup iarl a lui lkistos, ca sI intrqspre taineleacestea; cAnds-aintrupat li s-a deschislor usain Hristos, cum zice Apostolul (1 CuvAntul, esteadevlrul- c[ oricdtneCor. 16, 8). Dar eu cred,- si acesta am cur[1i, noi oamenii, minlile noastrenu pot s[ se apropie de carene duc sprecontemplaliavielii descoperirilesi cunostintele, a vesnice,careestecu adevdrato descoperire tainelor,- fdri de mijlocirea puterilorceresti.Cl minteanoastri nu areo asaputere, cum au fipturile cele de sus;cd ele primesc nemijlocit, de la Cel Vesnic, descoperirile gi contemplalia.Dar si ei le primescintr-o icoani, nu goale,flri nici o icoan[. $i tot a;a si mintea noastr6. dupi iconomie si Cici prin transmitereade la o treapti la aJta, cunostin![, trecetaina de la treaptacea dintAila a doua,prin toate treptele. Dar multe taine se oprescla prima ffeapt[, fIrI sI treacl la celelalte. Ci nu pot si primeasci oamenii mirimea acelor taine, flrl si ajungl la treaptaceadint6i. $i alte taine carevin de pe treaptacea dintAi, se descoperinumai treptei a doua, si acolo pistreazl tlcere4 iar celelaltetepte,nu le inleleg. fi unele ajung pin|latreapta atreia si a patra. Si se sporescsause micsoreazl descoperirile, cate se arat6 Sfinlilor Ingeri. Iafi" dac| acesteasunt ag4 apoi cu at0tmai mult noi, cum vom puteaprimi descoperirea frrl de mijlocire gi f[rl de ajutorul lor? unor taine ca acestea?, De la ei insl se intAmpll sI cadl in mintea sfinlilor sim{dm6ntul descoperirii oric[rui fel de taine. Si cflnd inglduie Dumnezeu si faci o descoperiredin treapti in treaptl, de la cea

362

mai inaltd pAnI la cea mai de jos, si in chipul acesta,cind este inglduit ceva printr-un semndumnezeiesc, descoperirea ajunge va p0n[ la firea cea omeneasc[, cei ce sunt cu totul wednici. CI la prin sfintele puteri primesc preacuviosii lumina contemplatiei, panl la sllvita vesnicie,adicr primesctaina ceaneinvitati, dar si unii de la altii primesc descoperirile. crci duhuri slujitoaresunt, ,,trimise si slujeascl celor ce vor avea si mosteneas via\a,, cE. (Evr. 1, 14). insn in veacul cel viitor, rdnduiala aceastase va strica. cdci atunci nu unul de la altul vor primi descoperirea lui Dumnezeu, sr fie lrudat sufletulsi sr seveseleasci. fieclruia ca si in parte i se va da ceea ce e vrednic si primeascl, pe mlsura biruinlelor lui, iar darul nu-l va primi de la altul, ca in viala aceasta. acolo, (ln veaculviitor), nu va mai fi nici ucenic,nici Cd invitd.tor, si nimeni nu va fi nevoit s6-si indeplineascl (implineasc[) scdderilesale,prin invilitur[ de la alfii. Cdci acolo esteun singur Ddruitor, care in chip nemijlocit diruieste celor ce primesc.Si de la El primescveseliacei ce seveselesc cereasca cu bucurie.Acolo nu mai sunt treptede invd{dcei qi de invilitori, si de unul singur atim[ asculimeadorului fiecaruia. Iard eu zic, c6,si cei ce sunt biciuili in gheenl, cu biciul dragosteisunt biciuili. cit de amari este si de cumpliti. chinuirea din dragoste!Adicd, aceiacareau sim,tit,c[ in dragosteau greqit, suferi mai mult decdt orice chinuri ingrozitoare. cici durerea, care loveste inima, in urma picatului impotriva dragostei,este mai ascutitddec6t orice chin. Nu se cuvine si creadi cineva, cI plcltosii, cei din gheeni, suntlipsi{i de dragostea Dumnezeu. lui Dragosteanastecunostinla caresedi tuturor ca o mdrturisire, de obste. Prin puterea ei, dragostea insi lucreazi in chip indoit: chinuind, pe de o parte, pe cei picitosi, precum face gi aici (in viala aceasta),un prieten prietenului sdu; veselind, pe de altl

363

parte prin dragoste,pe cei ce au plzit buna cuviinti. Si aceasta este,zic eu, chinul din gheen6,c[inja. Insi sufleteie fiilor celor de sus seirnbati de desf6tarea drasostei. dup[ ce va cunoaste ornul, intrebare:intrebat a fost cine-va, c[ i s-auiertat plcateie? Rlspuns: Rispunsul ce i s-a dat, a fost atunci, cdnd simte, ci desivdrsit le uriste pe ele, din toati inima; si c0nd in faptele, pe carele face la udtue, sepoartl cu totul dimpotrivl. Asa unul poate nlddjdui, c[ a dob0ndit de ia Dumnezeuiertareapdcatelor sale,ca unul care (fiindcl) a urit picatul, de la mlrturia cunostintii, pe careo arein el, dup[ cuvAntulApostolului, care zice S.omani 2, 15): ,,constiinlanevinovati igi este martord siesi". Fie ca primim si noi iertareaplcatelor noastre,cu Harui si cu iubirea de oameni a Tatllui celui flr[ de inceput, a Unuia n6scut Fiului Siu, si a Duhului SfAnt; c[ Lui I se cuvine Slava in vecii veci1or.AMIN"

LXXXV.
IN FOKIIIA DE DIAI.OG DESPRE FELT.JKITE CTIESTIUNI.
intrebare: Cu ce fel de lan! trebuie legati inima omului, ca s[ nu alergespre r5ut6li? Rdspuns:Cu lanlul cilcdrii pe urmeie inlelepciunii, qi al vietii. Ci leglnri mai mare (decOt aceasta), licomiei de?nv51lturile pentru neordnduiaia minlii nu este. intrebare:Care estehotarul pdn[ undetrebuie sI alergecel invit[tura ei? ce urmireste inlelepciunea?$i prin ce se sfArseste 364

este'ci nemirginit{ (este) arati ?nplegerea se ei (cuprinderea ei). Fiindci ?nfelepciunea insusiDumnezeu. este Intrebare: Careestecd.rarea, ne face sdne care apropiem deincepurul ingelepciunii? R[spuns: CelT..ueste mergem urmeie Dumnezeu si pe lui Ointlatl puterea din tot sufletul,sd ;i ne striduim,sI cllcdm pe urmele?n{elepciunii Sale,p6ni la sfCIrgit, gi * trebui s-o dezbrlcim si s_o iepidim, s6nu ne"h;;;;i" lenevim. lntrebare:C' se poatenumi pe tnt :^":-l:".'::l::":'' priceput drept cuvdnt (inlelegdtor)? R5spuns: cer-cea inlelesintr-adevrrc5. viaraaceasta are un hotar'numaiacera poate punr hotargresalelor sd sare. c5ci ce pricepere sau infelepciune, mai mare,dec't este care se pricepesi iasddin viali ?nnesrric'ciune, a aceluia, firr sr fie de Ioc dulcegii (a vielii acegtia)'? dac6 ei ]nlinatcu puroarea cici un om isi subliazd g6ndurile, ca'sd inire in (s6pdtrundi)tainele intregii zidiri si s1imbogi{egte cunoagterea, prin cu in}elegere g6ndire, gi si sufletulii esteintinit cu ?ntini.ciunea pacatului,si incd n-a dobdndit mdrr'rie prin nddejdea sufletoroisdu,ci i'r" p* u ajuns cu binera limanulndiejdii, nu "a p" lumeunurmainebun ca el. Ci faptele pecarele_a " lui, lucrat,atergand necontenit spre iume,il duc abiap6ni la nddejdea Oet,r*eu aceasta. Intrebare: Careom areputere mai mare? Rispuns: Cel ce are voie bunl ?n mijlocul supdrlrilor vremelnice, carese_ascunde in viala si slavabiruinlli ,ui", gin_u dorit rlspdndirea, caremiroasea rusine,si care adapit?n cupa suspinului acela, ddpeste pe care ea. 365

trupulinlerepciunii aresf6rsit. nu si our" pa,r?ffi in.at uneste Dmnezeu cel." o *errste. cu "u Iar pe semn irrpf"i"i*ii al

Rispuns: De fapt, neputlnll sdajungemla acesthotar, l.cy fiindcd gi sfin,tiisuntlipsili oe ln,tetepciunea ceadesdvdrsiti.Cdci

intrebare: De ce iese din caleachtreDumnezeu,tot cel ce se abatede la faptelebune, din pricina ispitelor? Rlspuns: Nu-i estedat nimdnui si se apropiede Dumnezeu, fIr[ suferinli, si fir[ ea, nici un Crept nu rlmdne neschimbat (mereudrept). Si dac[ cineva va culma lucrurile prin care drnerea creste, curml si pe acelea,prin care dreptul rlmine drept, si dreptateava fi ca o comoari nepdzitb., un luptltor (atlet) fir6 ca ca o corabie, care nu-si are pdnzele, si ca o gr[dini, arml, si cireia i s-au tdiatizvoarcle de api. intrebare: Cine are lumina inlelegerii? Rlspuns: Cine a ajuns si afle amlreala cea ascunsi in dulceafalumii, si gi-a oprit gura de a o bea din acel pahar, si cautl mereu mAntuire pentru sufletul s6u; cine firl incetare, cllltoreste, pAni se dezleagl de lumea aceasta, inchide usile si simlurilor lui, ca nu cumva s[ infte vreodati in el dorul de viala aceasta, s[-i ripeascd dinliuntru comorile cele ascunse lui. si ale Intrebare: Ce este lumea? $i dupl ce s-o cunoastem?si intrucAt vatiml (plgubeste) pe cei ce o iubesc? Rdspuns:Lumea esteo curvi, caretrage la ea cu pofta cea pentru frumuseleaei, pe cei ce o vdd pe ea cu dorire. Si cine se lasI biruit in parte de dorul ei, si seimpleticeste in ea"acelanu poates[-i scapedin mdini, p0ni cOndnu-l dezbracl de viata lui. Iari dupl ce l-a golit de toate ale lui si cAnd,in ziua morfii, il din scoafe casi, atunciabia o cunoasle omul, c6t estede amlgitoare 9i de in;elitoare. Cdnd insl cineva se nevoieste s[ iasl din intunericul lumii acestia,atitaweme cdt mai esteinvlluit ?nel, nu vede impleticirile ei. $i lumea aceasta stlpAneste numai pe nu invlliceii, pe fii, si pe cei ce suntpringi in lanlurile ei, ci si pe cei neagonisitori,pe cei ce trliesc in sih[strii gi au sflr6mat legltura ei, si s-au ridicat deodati deasupraei.Iatd,,a inceput lumea si-i vAneze,prin lucrurile (faptele) ei gi in orice chip, ii calc[ in picioare si-i pune pe ei (astemut)sub picioarele ei. 366

Intrebare: Ce si facem cu trupul, c0nd il imbulzesc durerea si oboseala? C[ci impreunr cu ffupul slrbestesi voinla doririi de bine si a puterii de mai-nainte a trupului (voin1a,din wemea cAndtrupul doreabinele si era putemic). Rispuns: Cadeadeseori ispita astapesteunii: ci o jum6tate a lor a plecat pe ufina Domnului si cealaltI jumltate rlmdne in lume, si inima lor nu a tdiat legdtura cu cele de aici, ci este impa4id in ei. Si uneori privescinainte;alteoriinapoi. Si eu cred cI inteleptul, pe cei ce in felul acestasunt impirtjli si se apropie de calealui Dumnezeu,fr sfltuieste zic0nd: ,Jr{ute apropiade ea cu inima indoiti (cu dou[ inimi), apropie-te eaca semlnltorul, de ca secerdtorul" (Sirah 7,26). Si Domnul stiind pe cei ce nu s-au iepddatdesivdrsit de lume, si sunt impa4ili si se intorc la eele vechi cu cuvdntul, si, mai ales cu gdndul, sub pretextul fricii de necazuri; gtiind Domnul ci nu s-au lepd.datde pofta trupului, c6nd El a.binevoit sf, scuturede pe ei trOndlvia minlii, le-a grEit cuvOnthotirdt: ,,Cine wea sI vind dupi Mine, mai intii sI se lepedede sine" etc. (Mat. 16,27). intrebare:Dar oare ce estelepldarea de sine? Rf,spuns: Cum face omul, caresepregite;te sd fie intins pe cruce, cd nu primeste in gdndul sdudec0tnumai ideia mo4ii si asaiese(din via!i') ca un om carenu semai agteaptisi aibl parte de via{i in veacul acesta, asa si faci qi acela, care vrea sl implineasci lepldarea de sine. CIci Cruceaestevointa pregltitI pentruorice necaz.Si c0nd a dorit Domnul si ne arate,pentru ci sunt acestea ea, a zis: ,,Acela,carevoiestes[ fie viu intru lumea aceasta, pierdut va fi din viata cea adevdratl; iar cine-si pierde viata aici pentru Mine, acolo o va afla" (Mat. 10. 38). Acesta estecel ce p[sestepe calea Crucii, si pagii ii pune in ea. CI daci cinevaiarlsi are grija lumii, si-a pripldit nldejdea, pentru cue a plecat la necazuri.

367

Fiindcl grija aceasta nu-l las[ sh se apropie de suferinta cea pentru Dumnezeu;ci dac[ omul petrececu grija aceee4ea ii trage pulin cdte putin. si ?l scoate din iupta cea pentru viata durnnezeiasc[ gi prea fericiti si sporestein om gAndul acesta, pin[-l biruieste pe el. Iar[ cel ce-si pierde sufletul pentru Mine (zice Domnul) tn cugetui SIu, pentru ci m-a dorit, afla-l-vape el pizit nevdt[mart -sineprihinit Ar (spre) via1i.vesnicl. Si acesta estecuvflntul: ,,Cine-siva pierde sufletul pentru Mine, acelail va afTt'. De aceea,de bunl voie pregdteste-lisufletul din lumea aceast4sd-sipiard[ viala iui de aici. Si daci te vei pierdein viala (Ioan 10, 18): ,,$i-1i Domnul ili va zicein cugetulacesta acesta, voi da 1ie viall vesnicl, dupl cum li-am flgiduit". Iari dac[ rdmdi ?nviala aceastaili voi arlta aici de fapt figIduin]a mea gi adeverireabundtIlilor ce vor si fie; qi atunci vei afla viata cea vesnic[; in clipa cAndvei incepe sd dispreluiestiviafa aceasta, si cdnd vei intra in lupti cu o pregitire ca aceasta, atunci in ochii tii toate ostenelile si scdrbeiese vor socoti ca un nimic. C[ci daci mintea estepregltitl in felul acesta, n-are nici lupti, nici ea necaz ?n vremea mo4ii. De aceeacu tot dinadinsul trebuie s6 din stim, c[ de nu-si va uri omui viata in lumea aceasta, dorul de via!5 ceaviitoare, cea fericitd, de lel nu poates[ sufereosteneiile si necazuriie de tot felul, care in tot ceasulndpddescasupra1ui. intrebare: Cum s[ taie ornui obisnuinlele cele vechi, ca s5 cu se obiqnuiascd vialain slrlcie si pustnicie (ascezl)? Rlspuns: Trupul nu-lpo{i convinge si trf,iascl fir[ cele de trebuinli, c0tf,vreme esteinconjurat de pricinele desfltirii si ale lenevirii. Si mintea nu{ poate st[p0ni, si nu caddin desfltare si iene, p6ni ce numitul kup nu se insriineaz1, de toate cele aducltoare de sllbinogire" Clci dac[ se ?ntdmpll s[ vadl o priveliste de desfdtare;i, in rezumat,vedein fiecareceaspricini de slf,bire, atunci se ffezeste?n el o dorinli aprinsl dupl ele si 368

a\etl" ca si cum l-ar arde. Iat[ de ce prea bine a poruncit ^sail Mdntuitorul si Domnul celui ce trebuie s[-L urmeze, si se dezgoleascd lume si si iasi din ea.pentru ci mai intai febuie de omul si smulgl din sinepricineie sldbiciunii, si asasd se apropie de fdpfuire. si Domnul insusi, cand a inceput si serizboiascf,cu diavolul, intr-o pustie uscatd,a bd.tutrizboi cu el. Si pavel la fel sfdtuieste iasr din cetate, ce i-a asuprf,-si s6 cel CruceaDomnului: iesim, zice el, din cetate, si ocara Lui s-o lu6m asupra ,,Si noastrd- cici El a pdtimit in afarl de cetate,.@vr. 13, 12). cdci prin aceea se desparte ci cineva de lume si de ale ei, el uitb in cur0nd obiceiurile celevechi, viala de mai nainte si nu se mai nevoiestecu ele mult[ weme. Iar faptul, ci se apropiede lume si de iucrurile ei, il face pe om sI-i s1[beasc6 putereagAndirii. Se cuvine si stii, cd.esteun lucru, careajuti foarte mult si cilduzeste g6ndirea in lupta aceasta grea si mdntuitoare. Se cuvine s[ fie chilia cilugIrului asezatl,insirdcie si lips6, gi si fie goai[, fdrl iucrurile, care-l indeamnl spre odihnl. Asa o chilie este spre ajutor in lupti. cdci daci pricinele slibiciunii sunt deplrtate de om, atunci omul nu esteprimejduit?ntr-un dublu r[zboi,dinlluntru si din afarl. Si astfel omul care a depirtat de el pricinele de plicere biruiesteoarecumfa1[ de osteneal[,fa{i de acelacare are 10ng[el acelelucruri, care-l atap sprepofti. Cd la asaunul lupta esteindoitd Fiindcd atunci, cAndomul simte trebuinll pentru ca s[-si intre,tinl cortui sau(trupul), atunci, pe de o parte,febuinla lui, i se pare de dispreluit, pe de aitd.parte nici chiar in clipa in care simte cel mai mrrlt nevoiasi cOndse?mplrtisestecu hran5,el nu cu pofti seuit6.la ea, si cu o firdml alinl rupul si seuitl la el ca la ceva vrednic de dispre!, si nu din plicerea de a mAnca se apropiede hrani, ci ca sf,dea sprijin si putere firii. Acestepretexte (pricini) inal1l degrabl pe cineva la ascezil,fir6 sI sufere si t6ri
C-da43 mala2.{

369

si se nevoiascdcu gdndul. Deci trebuie ciluglrul s-o ia la picior cu grabI, din fala acelorlucruri, care se lupti cu un cilugir, fir[ sI seintoarcl inapoi, ;i sdnu se amestece acel fel de lucruri, cu care-l luptd pe el; ba si de la privelistea lor cea subtilS.s[ se infrd.nezesi, pe cOtse poate, s[ se depi.rtezedin apropierea1or. Si aceastao zic nu numai desprestomac,ci si despretoate cele supuseispitelor si luptelor, prin care este incercat[ si ispititi libertateacdluglrului. C[ci, atunci cdnd omul ajungelaDumnezeu, el face cu Dumnezeu o inlelegere, ca si fie departe de toate acestea- acestea Si sunt:s[ nu vaddfafn de femeie,s[ nu priveasci felele celor impodobili, si nu pofteascl nimic, sI nu se desf[teze cu nimic, sdnu vadlpodoaba hainelor,si nu cautesprerdnduiala laic6, s[ nu asculte cuvinte lumesti, s[ nu caute si afle ceva desprelaici. Ci mare putere c0stigi patimile, din apropiereade toate iucrurile de acest fel, care sidbdnogesc lupt[tor si ii pe schimb[ cugetul si hotirnrea lui. $i dac[ vedereaunorfapte bune de fapt misc[ voinla celui cu rAvni si o abate,si faci binele, apoi e limpede cI si rdul are putereasi robeasc[mintea, ca s6-l faci. $i chiar daci mai mult nirnic nu i seintAmpln minlii aceleia, in linistea ei, dar ea sebagi singurl pe sineqiin rlzboi, qi aceasta este o pagubl destul de mare: ci se arunci cineva din pace in tulburare de bunl voie. Si daci unul din asceti si nevoitorii cei b[tr0ni, la vederea unui frate sp0n,care seam[nI cu o femeie, a socotit c[ acesta vatimi si pigubeste gdndul, lupt6.ndu-lpe el, cine poate sd se leneveasci in celelalte, dacd" acest sfnnt n-a primit si vie si imbrdliseze pe acel frate? Ci s-a gdndit b[tranul cel inlelept: ,paci doar mi-aduc aminte la noapte,c[ esteaici agaceva,mare p[gubire voi avea din asta". Si de aceeanu s-a dus, ci a zis frafilor: ,,Copiii mei, eu nu mI tem, dar de ce sl-mi iau asuprl-mi un rlzboi zadarnic?Cici amintirile de soiul acestafac tuburarea 374

flrl de folos in suflet. Cd in fiecare din mldularele din trupul nostru este ascunsdo undili, si omul arc riuboi mare cu ele si trebuie sI se plzeascl si s[ micsorezerlzboiul lui impotriva lor prin fug[. CIci dacl se apropiede ele, oricdt s-ar sili omul spre virtute, totusi se primejduiesteprin ele, privindu-le si dorindule mereu. Pentru ci si multe otrlvuri, vedem ascunsetn plmAnt si vara din pricina a$4ei nimeni nu le simte pe ele; iar cind plmAntul se moaie de ap[ si se simte mirosul tare al umezelii din aer, atunci iesela iveali fiecarefel de otrav[ de unde a fost argropati in pimdnt; tot asasi omul cind are harul linistii, qi prin odihna infrAnlrii, se odihnestedin patimi multe. Dar daci face alelumii, atunci vede cum se trezestefiecare patiml si-si scuturl capul, mai alesdac[ simtemireasmaodihnei.Si aceasta zis-o, ca nu am cumva sI seincreadl cineva in trup, p6n[ va fi viu, inainte de a muri si ca sI ar[t, cd fuga si depdrtarea pricinele patimilor, de sunt de mare ajutor in lupta asceticl. De aceeaffebuie sd ne temem mereu de acele lucruri, care aduc rusine prin amintirea lor, si s[ nu cilcbm in picioare constiinta,nici si n-o facem, de ocar6. Deci, s[ incerc[m acum sI trlim cu trupul in pustie si sll facem si-si agoniseasclrlbdare. Dar cel mai bine astaeste = oriunde s-ar afl4 si se sileasci omul sd se deplrteze de pricinele rlzboiului (clci oricAt ar suferi cineva, este in cazul aceste neinfricat) ca nu cumva la vreme de nevoie omul si cadi in pdcat,fiindc[" en prea aproapede pricinele plcatului. Intrebare: Cel ce a lepidat de la dAnsulorice rlspAndire si a inhatin luptl, oareesteincepuhrlrdzboiului acestuiacu plcatul? Si cum seincepe lupta? Rispuns: Toli stiu, ci obosealaprivegherii si a postului esteincepatul oricdrei lupte impotiva picatului si a poftei, mai alespenffu acelacare seluptd impofriva picatului celui dinliuntnrl

371

nostru. Si semnul, ci urlste cineva p[catui si pofta lui, se vede din aceasta, se aratdcelor ce se lupti in rlzboiul cel nev[zut; cd ei incep cu postul si apoi se ajuti la nevointl cu privegherea.

Desprepost si despre priveghere.

Celui ce in toati viala ii places[ steade vorbl cu tovlr[sia aceasta, acela se face prieten al intelepciunii. Precum slturarea pOntecelui este inceputul tuturor relelor, impreunl cu lenea somnului, care aprindepofta cwviei, tot astfel calealui Dumnezeu cea sfdnti si temeiul oriclrei virtuti, estepostul si privegherea ;i trezviapentru slujirea lui Dumnezeu (prin), rlstignindu-ne trupul toilhziua si toati noaptea, ciudaplicerii somnului.posful este in paviz,l,a oriclrei virtuti, inceputulluptei, cununi a celor infran,ti, frumusetea fericirii si a sfinteniei,stdlucire a inlelepciunii, incepur al ciii spreincrestinare,maic[ a ruglciunii, izvorul curaliei si al intelegerii, maesfful al sihdstriei si cdlluza a toatL fapta bun6. Precum si dorul de luminS.estelegat, de niste ochi sinitosi, tot astfel de postul ficut cu socoteali, se leagl dorul de ruglciune. Pentru c[ atunci,cind incepes[ posteasclcineva, din post ii vine dorul sI stea de vorb[ cu Dumnezeu in mintea lui. C[ trupul, c0nd posteste, nu poate si doarml toati noaptea pe astemutullui, cOnd trupul omului estepecetluit cu peceteapostului (cOndgura omului estepecdtluitl cu peceteapostului) g0ndurile lui sunt pline de umilinfd, inima lui esteizvor de rug[ciune, pe fala lui zacem0hnire,gdndurilerusinoase(nerusinate, rusine) de sunt foafie departede el, nici o veselie nu se vede ?n ochii lui, estevrljmasul tuturor poftelor si al vorbelor desarte. Nimeni n-a vlzut robit de pofte rele pe unul careposteste socoteall, si cel cu ce nu se grijegte de post, clatin[ tot binele. CI porunca postului esteo porunci datl de lainceputul firii noastre.Deci, de unde 372

s-a fecut cea dintai pierdere, de acolo incep iupt5torii pentru teamade Dumnezeu, cOndse apuci s6-I pizeascl poruncile. Dar, si M0ntuitorul, cdnd s-a ar[tat lumii in Iordan, cu postul a incepul Ci dupl botez a fost dus de Duhul in pustie si a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopli. Tot astfel toli cdli ies, ca sI calce pe urmele Lui, pe aceasti temelie incep si clddeasci nevointa lor. C[ postul este-o armi flcut[ de Dumnezeu. Si cum sI nu rnustri pe cel ce nu ia aminte la el? Si dacl postesteCel ce a dat legea,cum si nu posteascL aceia,care pdzesc Legea. De aceea,neamul omenescn-a cunoscut pini atunci biruinta, nici vrdjmasul n-a ?ncercat vreo infrO.ngere din parteafirii noastre, prin aceasdarrnda inceputel sI sldbeascd. ci Si Domnul nostru a fost incepitorul si intdiul nlscut al biruinfii, ca si pun[ int0ia cununl de biruinll pe capul firii noastre. Si cdnd vede diavolul arma aceastala vreun om, indatl se infricoseazl protivnicul gi tiranul 9i-gi aduceamintedeinffingerea lui, pe care a suferit-o de la Mdntuitorul in pustie, si i se frOnge puterea, si se arde la vederea armei, celei date noud de comandantul nostru. Care armi este mai putemici si di mai multi indrlmeall inimii tn lupta impotriva duhului r6utdlii, decdt foameape care o suferim pentru Hristos? Ci in mlsura in care pitimeEtetrupul si osteneste, cAndesteinconjuratomul de tabdra dracilor, inima lui primeste m6ng6ieredin nddejde.Cd cine se imbracl cu armapostului, ardemereu de r0vn[. Si Ilie cel plin de rdvn5.,cAndardeapenffu Legea lui Dumnezeu,a petrecutpostind. C[ postul amintestecelui care-I line poruncile Domnului si mijlocesteinte boalaceavechesi harul deruitnou5de la Fkistos. Si cine n-are grijl de pos! tr0ndav este si in celelaltelupte, este lenes si neputincios,si di un semnrlu de sllbire a sufletului si face cu putinli biruinla din parteaprotivnicului siu. Deoarecea intrat go1 qi neinarmatin 1upt5., limpede cdfird de izbOndl va e

373

iesi din ea.Fiindcr trupul lui nu seinfierbdnti de foameapostului. Asa estepostul.Si daci cinevaposteste, mintealui nu se clatind. si st[ pregltiti sdintAmpine si sd abathtoateparimilecele grele. Se spunedespremuli Sfinti Mucenici, ci in ziua ?ncare se asteptau sI primeasci cununa de mucenic, dacd, stiau aceasta mai-naintefie din descoperire, din vorbelevreunui prieten,in fie noaptea aceeanu mdncau nimic, ci de searapdnl dimineal[ stiteau de veghe, rugdndu-se preamdrind pe Dumnezeu prin pslami, prin imnuri, ;i prin cdntiri duhovnicesti; si asteptauceasul acelacu bucurie si veselie, ca unii care sepregitesc de nunt6, si postind asteptausI infrunte sabia.Deci si noi, cei chemali la o nevlzuti mucenicie,ca s[ primim cununasfinleniei, s[ ne trezim si si nu dim niciodati vrijmasilor nostri semnde lepddare,prin nici un mldular, prin nici un os din trupul nostru. intrebare:Cum sepoatec[ unii, si suntmu{i din acestia postescsi privegheazd", nu simt altnarea, odihna din partea dat si patimilor, nici paceagOndurilor? Rispuns: Patimile cele ascunse in suflet, fuate, nu se indrepteazl numai prin ostenele trupesti, si nici nu opresc gdndurile s[ vie asupra ceior ce mereu vegheazl cu simlurile. Cici osteneleleacestea pizesc omul impotriva dorinlelor, ca s[ nu fie biruit de ele, si impotriva amdgirilor dracilor; dar nu dau sufletului alinareasi pacea.ci faptele si ostenelele numai atunci dau sufletuluinepitimire, si omoari midularele cele de pe plmint, si dau odihnl gdndurilor, cdnd simlurile cele din afar[ inceteazd. orice tulburare, si petrec o vreme lucrOndcu intelepciune. Cici c0ti vreme omul nu se lipsestede intAlnirile cu alti oameni,si nu se desparte trupul lui de rev[rsarea g0nduritor1ui, si nu se adunl in el, nu-si poatecunoastepatima. Cl linigtirea (sihlstria), dupi cum zice sfdntul Vasilie, esteinceputul curifirii sufletului. CIci atunci, cdnd organele cele exterioare ne opresc din starea1or 374

exterioard, de rlspandirea lor in p6rii exterioare,atunci mintea ;i seintoarcede la celeexterioare, la rrsp6ndire r6m0nesingurr de 9i in sine,si inima se trezeste, si punr la incercaregdndurilecele ca exterioareale sufletului. Si dacd omul le suferi pe acestea cum trebuie, ajunge pulin cdte putin si cllrtoreasc[ spre curilia cea Su{leteascf,. Si oare nu se poate sufletul cur6,tistAndin fala .. .^hrl.O*e: usii (in afarl de usi)? Rlspuns: Cdnd se va uscaoareridi.cina unui copac,care esteudat in fiecare zi7 Cdnd se va deserta vasul, ?n caretorni in fiecare zi? si dac[ curitirea sufletului nu este altceva dec6t s6 stai ascuns fala vielii celei slobodesi si plrlsesti obiceiurile in ei, cum si cnnd vrea s6-si curete sufletul' acela,care cu lucrul, prin sinesauprin al1ii,improspiteaz[ mereu amintireaobiceiului celui vechi, adici, cunostinfardutrfii? cdnd va putea sufletul sr se curetede ea? Sau cdnd va inceta cu luptele cele din afarl, ca cei pulin si se poati cunoastepe sinesi?Crci dac6in fiecare zi inima seintin[ (spurcd),oareclnd s[ semai crrrelede intinlciune? Ba nici impotriva lucrdrii exterioarenu poate sta, si cu at6t mai m-ult nu poate si-si curele inima omul, c6nd sti in mijlocul taberii si primeste zilnic sr auddmereuveste de rdu;boi. cum si sr indrizreascr a vesti pace sufletului siu? Iar6 dacdse dephrteazi de la acestea, atunci putin c6te putin cele dintai fac si inceteze cele dinafari. Fiindci nu seaci apere rdului la guri, decdtatunci cand astupi izvorul. cdnd ajunge cineva la liniste, afunci poate sufletul si-si judece patimiie si sr puie ia incercarecu priclpere inlelepciunea Atunci si omul cel dinliunlru se desteipti ca s[ lui. faci lucrul duhului, si simte inflorind pe zi ce merge,inlelipciunea ceaascunsdinsufletulsbu. intrebare: care sunt asemdnirile si semnelecele adevdrate, din apropiereacrrora simte omul cr ficepe sd vadr inliuntrul siu, adic[ in sufletul siu, rodul cel ascuns?

375

se Rispuns: SemnulestecCInd hwednicestecinevacieHarul lacrimilor, carevin nesilite.C[ci lacrimile suntpusepenffu minte ca un hotar intre cele trupegti si ceie sufletesti,intre impitimire ;i lucrul lui este curdtie.C0tI vremen-a primit cineva Harul acesta, lucrul omului dinafari si incl de fel n-a simlit lucrareatainic[ a Fiindci atunci, c0ndcineva incepe si omului celui duhovnicesc. piriseascd faptelecele trupesti ale veacuiui celui de acum si se vede petrecdndin hotarul acestaal firii, indatl ajunge la harul acestaal iacrimilor. Si la primul popas al vielii celei tainice, aoestelacrimi incep sX curg[ si-l duc pe om spre desiv0rsirea dragosteide Dumnezeu.Si cu cAtrnergede acoloitrainte,cu atOt se imbog[leste de dragoste,pAn[ ce ajunge s6 le bea pe ele in mincarea si blutwa lui, din pricin[ ci mereuvars[ lacrimi. a $i st5 semnui de adeveringl, cd" iesit mintea din lumea aceasta;i a simlit lumea cea duhovniceascd. cu cAt omul se fi apropiecu mintea de lume, cu at6t si lacrimle seimpufineazl. Si cdnd mintea seface cu totul lumeascdatunci omul este cu totul Si esteun selnn,c6 omul s-a iipsit de lacrimile acestea. aceasta patimi. ingropat in

intre lacrimi Despre deosebirile

Sunt lacrimi, care ard; dar sunt si lacrimi, care ingras4. Toate lacrimiie, carecurg din umilint[ si din cuviintainimii pentru chiar minteaestevltdmati pilcate,usucl trupul sil ard; si adesea de curgerealor. Si omul intri mai ini in aceast[prim6 treapti de lacrimi, prin care i se deschidepoarta de intrare la treapta a doua, mai buni decdrprima; cici aici estelara bucuriei, gi omul primestemil[. Si acestea suntlacrimi vlrsate din pricepere.Si ele impodobesc si ingrasl trupul, si curg nesilite, de la sine. $i nu numai hr[nesc trupul omului, precum aln spus,ci si aspectullui 376

se schimba (inffllisarealui). ci zice: ,,Cdndinima sebucuri, tata infloreste. C0nd inima este rnAhnit6,,fata se posomorlgte., (Pildei5, 13). intrebare: Ce este invierea sufletului, despre cwe zice Apostolul: ,,DacL ali inviat impreun[ cu Hristos...,,?(Col. 3, 1). Rlspuns: Prin cuvinteleApostoluiui: ,pumnezeu cel ce a zis sr striluceasci luminl in ?ntuneric, a sffarucit in inimile (Cor. 4, 6), El a afitatinvierea sufletului, adici iesirea lgastre" din cele vechi, cI asasecu'ine s-o numim, ;rdici, si seinnoiascl omul si sd nu rnai aibd nimic din omul cel vechi, cum zice Prorocul:,,Si le voi da lor inima noui si duh nou., (46, 6). Si atunci va fi ftr noi chipul lui Hrisrosprin duhul inlerepciunii gi h descopeririicunostinlii despre El. Intrebare: Care este, pe scurt, puterea acliunii linistii (sihisn'iei)? Rispuns: Linistea (isihia) omoari simlurile cele dinafarl si trezestemiscirile liuntrice. {ar viaga tn lume lucreazi tocmai intors: trezestesimlurile cele dinafar[ si miscdrire lduntrice le omoar5. tntrebare: Care e pricina contemplatiei (vedeniilor) si a descoperirilor? Fiindcd unii vf,d,iard allii desi se ostenesc at6ta, vederea n-are ata{.a lor putereasupra1or. Rlspuns: Sunt muite pricini ale vedeniilor si unele suntdin iconomie si pentru obste;iar altele vin ca s6 mingdie pe cei neputinciosi, sau ca sI dea indrdzneal[ si ?nvi1ituri- Si mai int6i, acestease orOnduiesc la Dumnezeu, din mill pentru de oameni, si cel mai adesea,lucrurile acestfel se orinduiesc de de la Dumnezeu pentru cele trei feluri de oameni; fie pentru cei simpli, si cu desivArske lipsigi de r5utate, fie pentru unii desivdrsili si sfinli; fie pentru cei ce ard de dragosteaLui

377

Dumnezeu, ne mai nidljduind in 1ume, si s-au lepddat des6v0rsit, si s-audespi4it, ne mai locuind impreundcu oamenii,si golili de toate, au iesit pe urrnalui Dumnezeu,ne mai asteptAnd nici un ajutor de la cele vlzute; siJ apucl o spaim[ din pricina izoldri lor, sauii inconjoar[ o primejdie s[ moarl de foame,sau de boal[, sau din vreo imprejurare cu necaz,incAt sunt aproape de deznidejde. Asadar,mdngAierile care se dau unora ca acestia, si nu se dau acelora ce-i intrec pe ei in osteneli, au ca prim[ pricind cur[tia saunecurltia cunostin,tii.Iari a doua pricinl este cu adevdrat aceasta:IntrucAt primeste cineva mdngdierede la oameni sau de la vreun lucru v5.zut,astfel de mdngd.iere la de Dumnezeu nu-i este dat6, decAtprin vreo iconomie aparte,in folosul obstei. Iari noi vorbim de anahoreti,iar mlrturie despre cele spuse,cI unul din P[rin1i, care s-a rugat sd primeascl aSemenea mOngiiere a auzit glas: ,,ajung6-!i mnngAiered la de oameni si convorbirea cu ei". Si tot astfel,un altul, cind petrecea singuretate vie{uia in si ca un pustiic, se desf6tain tot ceasulde mdng0ierea Harului, dar c6nd se apropia de lume, c[ut6nd, dupd obiceiul slu, mdng0iere si neglsind-o, s-a rugat lui Dumnezeu,sd-i arate,din ce pricinl n-a gdsit-o, zicind: ,,Doamne, iumva din pricini cI m-am nu ficut episcop, s-a dus Harul de la mine"? Si i s-a dat iui r5spuns:,).Iicidecum, ci fiindc[ Dumnezeupoarti de grijl celor ce petrec in pustie, gi ii invredniceqtepe ei de asemenea mAngdiere".Cici nu se poate si aibe cineva m6ng0ierea cea vdzutd,de la oameni, si s[ primeasc[ si pe aceastaa Harului, decdt numai prin weo iconomie a celor zise mai sus,iconomia ascuns[ si cunoscuti numai Aceluia, care pe toate le iconomiseste" ! intrebare: Vedenia si descoperirea este acelasilucru, sau nu? Rlspuns: Nicidecum: ele sunt cu totul deosebite.prin ,,descoperire"insX se inleleg deseori amAndoul, c[ci orice 378

intr-o ndlucire intunecat. aceea si De ill#""^pri" ,a spunr' dacra erutreaz dormea, "erato*i vedenia. sau c6nda avut uneori, i se.drsprijinprin auzirea vreunuiglas,alteoriprin ,reoe.ea unui chip, ba c'teodardvede, limped"l a" fa oUraz i,"Oriiu, ,i ;i vorbirea,gi ?ntrebarea convorbirea, gi toate sunt puteri sfinte, caresuntvdzute ceivrednicisi fac descoperirile. de si lucruri ca acestea fac in iocurileceremii pustii ,i se a"purtai"o" o*"nr, undeomui arenumaidec6t nevoiede ele,fiindcr in locul acela el nu.are.alt sprijin ;i.alti m0ng6iere. O"s"op".l.it. inra,-"*" suntsimtitein mintedin curdlie,pe de pe 9 qurt" viu de_agata, de alta,nu.leprimesc decdt desivarsitisi cunor.t;:-"' cei Intrebare: Careestesemnul,.a i.a;ri", ;i;;;;l;"uralia i"i*it: Si cAndaflI omul,cd inima lui a ajuns la curitie? Rlspuns: C6ndcinevavedebuni pL tofi o;;ii si nici unullu i separenecurat spurcat; si atunciesteintr-adevircurat in inim6.Cici Arce.fel,J* p.rt.ui*piini porunca Apostolului, -deopotrive ,,f::o.rL'. i mai inalli o""ai"oi, oin ::::i'-:: curatd'.(Fil. q. t9ti mrma Z, 3), dacl n_ar ajunge cineva la-'zisa Prorocului:,,Ochiulcel bun nu va vedea rele?,,(Avac. 1, 13). intrebare: este Ce cur[1ia? caresuntmarginile Si ei? Rispuns:currlia esteuitareachipurilor criroasterii celor impotrivafirii, pe carere-am aflatde ta fire. Iari margin dera ea careincepemsi sc[plm de ele si sr ne grsim in arara este ror, aceasta: omul ajungeIa simplitateacea dintru inceput si la nerrutatea firearui si este cu ciun copil,trrr s6 vdrstei copiliregti. ^iu. "."J4;rurit" 379

vedenie se numestedescoperire, fiindca un lucru ascunsse face vdzut; dar nu toai[ descop.ri."u'"rt" o vedenie.ci descoperirea o.primim desprecelecognoscibile, care sepot gustacu mintea si se pot gdndi (cugeta). Iari vedeniaoricum, ia"formr sicriip, precumli se aratl celorvechi,?nvechime, in-sori-g."lO*,i c'nd privegheaz6. vedeauc'teodati 9i Si deslusit,i..-.1";;;;

Intrebare: Si poate cineva sI ajungS. Tatreaptaaceasta? Rispuns: Desigur cd da. Cdci iatA,au ajunsunii la misura aceasta, precumintr-adevlr si Awa Sisoiea ajunspdni la mlswa aceasta, incAt intreba pe ucenicul sf,u, dac| a mAncatsauba. $i un altul dintre PIrinfi, la asasimplitate si nerlutate, - aproape copilireasch- ajunsese incnt uita cu desivArsirede cele de aici, asac[ s-aArtAmplat minAnceinainte de SfAntaimplrtasanie sd. ;i s-ar fi irnplrt[sit aqa,dac[ n-ar fi fost ?mpiedicatde ucenicii s6i. Si-l duceauucenicii ca pe un copil la imp[rrlsanie. Si de fapt pentru lume, copil era; cu sufletul ins[ era desivArsit in fata lui Dumnezeu. intrebare: Ce fel de indeletniciretrebuie sI aibi un ascet ?n sihdstrialui, c6nd sti ?nliniste?Si ce si lucrezemereu,pentruca mintea lui si nu aiunecein g0nduri degarte? Rispuns: Mi intrebi despreindeletnicirea cu care omul sadeca un mort in chilia sa?Dar oare omul s6rguinciossi treaz cu sufletul are nevoie si intrebe cum s5 peffeacdin singur[tatea lui? CIci cu ce s:ar putea indeletnici un cllugir in chilia lui, daci nu cu pidnsul? Si oarepldnsul ii lasd vreme s[ se intoarci spre alt gdnd? Si ce indeietricire este mai bunf,, decdt aceasta? Fiindcd insisi sedereain singuritate a cllugaruiui il invali asemlnarea cu sederea cea in mormAnt, departe de bucuriile toate,ale oamenilor.C[ lucrarealui estepldnsul si numeleinsusi de ,,monah" - l4 aceastail indeamn[ ;i il aduce. C[ el se numeste ,,piAng6tor", adic6, amirdt la inimd. Si tofi sfintii, pi0ngAnd au iesit din viata aceasta. cine si nu plAngd, dacl Si sfin,tii plnngeau,si ochii le eraumereu plini de lacrimi, p6n[ ce ieseau din viaga aceasta? Mdngiierea c[lug[rului din pl6ns se naste.Si dac[ au pldns aici cei deslvArsili si cei biruitori, cum va suferi sI i se aline plinsul, cel plin de r[ni? Acela care are un mort ai lui, zS.c1nd inaintea lui, si viz0ndu-se si pe sine omorAt 380

cu plcatele, are el nevoie de ?nv516turl, prin ce fel de gdnduri se cheaml lacrimile?Sufletul t6u,careestemort din pricina plcatelor si zace inainteata, este ei oare mai bun, dup[ pirerea ta, dec0t lumea toatl, si nu are nevoie si fie plAns?Deci, de vom intra in sihistrie si vom suferi cu r[bdare s[ stim in ea, vom putea s[ petrecem pl6ns.De aceea ne rugdmneincetat in sd Domnului cu mintea, si ne dealacrimi. C[ci dac[ vom primi darul acesta, mai bun decdttoate darurile celelalte ;i mai covArsitor,prin el ajungem la curitie. Si cdnd vom ajunge la darul lacrimilor, atunci du se va mai iua de la noi curitia, p0n6 la ie;irea noastr5. viala din aceasta. Aqadarferice de cei curali cu inima c[ ei in fi.ecare clipi se desflteaz[ cu desfltarea aceeaa lacrimilor, qi prin ea pururea vdd pe Domnul; si cu ochii inc6 plini de lacrimi, ei seindeletricesc s[ vadl descoperirile Lui, prin ruglciunea lor preainalti, ;i orice ruglciune a lor este insoliti de lacrimi. Si acestaestecuvdntul Domnului: ,,Fericili sunt cei ce pldng, c[ aceiase vor m6ngdia" (Mat. 5, 9). Fiindci din pl6ns ajungecinevala cur[tia sufletului; de aceeao cdndzice Domnul, cd aceia se vor mAngdia,nu spune cu ce fel dem0ngiiere.Cdci atunci,c6ndsevainvrednici c61ugiru1 sd treac[ prin lacrimi de lara patimilor, si sd ajungi in cdmpia curdtiei sufletegti,atunci ii iese lui in cale aceasti mdngAiere. Dac[ trece deci cineva din cei ce au aflat m0ngdiere aici, si ajunge la acea mOngdiere, carenu se afli aici, atunci va inlelege, ce fei de m6ng6iere primestela sfdrsit pldnsul,mdngdiere care pe o d[ Dumnezeudin pricina curiliei 1or,celor ce pldng. C[ nu se poate,cd cel ce piAngemereu, s[ fie supirat de patimi. Ci darul acestaal lacrimilor si al plnnsului este al celor nepdtimagi. Si daci pe cel ce licrimeazil dtn cind in c0nd si pldnge,lacrimile au puterea,nu numai sd-i cllluzeasci sprenepltimire, ci si mintea s[ i-o faci desivdrsit curati si sd io scapede aducereaaminte a

381

patimilor, ce sd spunem despre cel ce ziua si iroaptea cu tot dinadinsul au lucrareaaceasta @lang)? Dar, ajutorul, pe care-l primeste omul in urma plOnsului, nimeni nu-l cunoaste, decAt nurnai acel4 care sufletul si l-a dedat la lucrul pldnsului. Tof sfinlii dorescaceast[intrare fiindcl prin lacrimi se deschide inaintealor o usl de intrarein lara m0ng2ierii in care se inchipuiesc prin descoperiri (iau chip) urmele prea bune si mdntuitoareale lui Dumnezeu. . intrebare:Pentruc[ sunt unii, carenu pot sdpldngl mereu, din sllbiciunea ffupului, prin ce trebuie sd-sipdzeasclmintea, ca sd nu riscoale patimile asupraei, ea fiind goaltrt? Rispuns: Nu pot patimile si serlscoale asupra sufletului si sdtulbure pe nevoitor, c0nd inima nu ii estecuprinsi de cele ale lumii, in depirtarea lui de orice grij[, afarf,numai dacl nu se va lenevi sd fac[ cele cuvenite. $i mai cu seam6,daci el petrece necontenitmeditAndasupraDumnezeiestilorScripnni, cercetAndule inlelesul, el rimAne nesuplrat de patimi. Fiindci stdruiestesi sporestein el g6.ndulla Dumnezeiestile Scripturi, fug de la el gdndurile cele desarte, mintea ior nu se poatedepdrtade dorul gi Scripturilor, adicdde gdndulla ele, si nici nu poatesi ia aminte Laviala, aceasta fel, din pricina desfrtdrii ceiei mari a ne?ntreruptei la prin viafa lui cealinistitd meditlri, ridicdndu-se acestora deasupra in pustiu. Asa ci uiti si de sine si de firea lui, si sefaceca un om rIpit, care la fel nu-si aduceaminte de iumea aceasta. Mai ales atunci, cdnd cugeti si segindegte la slava (m[re,tia)lui Dumnezeu si zice: ,,Slava Dumnezeirii Sale". ,,Preasllvite sunt toate lucrurile Lui, gi minunate:cI a in[[at smereniame4 cu ce lucruri (alese)m-a inwednicit s[ m[ indelefiricesc, cu ce fel de g0nduri si indr[zneste sufletul meu s[ se desfiteze". Si st[ruind in gdnduri minunate gi fiind mereu in ripire, se imbati asemenea mereusi petrece cain via{aceade duplinviere. Lini$ea (sihlstria) 382

ajuti foarte mult acestuiFiar. Clci mintea omului aflI chip, sI stiruiasc[ pacea,pe care a aflat-o in sihistrie. Si impreunl cu ele,minteapomeste semiste gi pdn amintire,tot dupi alcituirea sl vielii ?nsihlstrie. CI primind ?nminte slavaveacului celui viitor, ;i nddejdeacare\,/afi datl ca o visterie, celor drepfi, in aceastl viali duhovniceasci,care se miscl spreDumnezeu,si gdndindusi mintea nu segAndeste nu-si amintestede se la nouarestaurare, iarlsi se lucrurile lumii acesteia.Si cAndestebeati de acestea, intoarce de acolo prin contemplalia despre veacul acestasi se inlelepciunii, cunostintii, sperie si zice: O addncul bog61iei, priceperii,inlelegerii si al rAnduielii lui Dumnezeu,cel neurmat. CAt sunt judec[1ile Lui de neincercatesi ciiie Lui de neurmate!..."(Rom. 1i, 35). CdndEl a gdtit alt veacminunat, ca s[-i aduci acolo pe to{i oamenii, si si-i pistreze pe ei in viala f[r[ de margini, din ce pricin[ oare a flcut El mai intAi lumea creind-o largi gi bogati in feiuri ;i feluri de multe fiinle aceasta, si a pus in ea pricini si materii ;i lupte de a1epatimilor? Si cum de ne-apus iainceputin lume qi a sldit in noi dragostea viala de lumii, si apoi dintr-odatl ne muti pe noi din lume prin moarte si ne line pe noi mult[ vreme nesimlitori, ;i nemiscali, fic6nd sI piarl forma noastr6, si stricl compozitia trupului nostru si o amesteci cu tdrAna,si ingiduie si se topeascl si si se scurgd alcituirea noasffA,pdnd ce se desface totul de regnul animal; cu qi apoi in vremea in care a hotir0t El, prin preainchinata Sa inlelepciune, cdnd vroieste El, ne va desteptape noi, intr-alt chip, numai de Ddnsul stiut, si ne va ducepe noi intr-o altl stare. nu numai noi, oamenii; ci si ing\i Sfinfi $i acestea le nS.ddjduim A Ingeri, carenu au trebuinli de lumea aceasta, fiindci sunt aproape deslvf;rsili, prin firea lor preasllviti, asteapti gi el sculareanoastl din snic[ciune; adicl asteaptl s[ se ridice din'1drdn[ neamul nosfu, Ei din striciciune si rlsarl neam nou. CI ingerii sunt

383

?mpiedicali intre (in impdrdlie)din pricinanoastri; si ei asteapti s6 si se deschidS si sI intre deodati cu noi in veacul cel nou. usa C[ gi zidirea aceeaa ingerilor impreuni cu noi se va odihni, ieplddnd greutatea trupurilor, dup[ curn zice Apostoiul: ,,C[ci insusi zidirea asteaptidescoperirea fiilor lui Dumnezeu,ca sd se libereze de robia striciciunii, prin slobozeniaslavei fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 27). Aceasta va fi, dupd ce veacul acestava pieri cu desS.vdrsire toatl alcdtuirealui, si dupd ce cu firea noastrl va fi restaurati in stareaei ceadintai. Si apoi se ridici omul cu mintea lui la cele ce erau mai inainte de facerealumii acesteia,cAnd nu era fiptur5, nici cer, nici pdmdnt, nici inger, nici nimic ficut si cum El pe toate din nefiinll la fiin![ le-a adus,prin singur bunul S[u plac. Si toate iucrurile slvdr;ite au stat in fala Lui. $i iarisi se pogoari cu mintea lui spretoate zidirile lui Dumnezeu si ia seamala toate mimrnile zidirilorLui gi la in{elepciunea alcltuirilor Lui, zicdndusi cu spaimf,mare:O, minune, cdt de mult covArseste icnonomia lui Dumnezeusi purtareaLui de grijl, toatl inlelegerea,si cu cOt estemai putemici decdttoate fdpturile Sale,minunataLui putere? Si cum a adusdin nefiin15la fiinl[ 1ume4adici mareafelurime a lucrurilor celor nenumdrateT cum El iarlsi va destrima lumea, Si prin minunata Lui rOnduiali.,pentru binele zidirilor si pentru cil5toria cu buni rAnduial[ a flpturiior! Cum a flcut El ceasurile si ciipele, impreunarea ztlei cu noaptea (imperecherea), si schimbareadin care rezult[ vremea, feluritele flon de pe fa]a pimAntului, cl5dirile cele prea frumoase din orase, si paiatele cele m0ndre. cilItoria cea repede a oamenilor si firea lor cea plini de necazuri, de la nastere p6nd ia moarte.Si cum dintrodatl se rlstoaml toati rdnduialaaceasta minunatI, si va veni un alt veac, si nimeni nu-si va mai aduce aminte de stareacea de acum, si se va face o aitl schimbaresi alte ginduri vor fi si alte

381

griji! si tot asafirea omului nu-si vamai aduceaminte de rumea astasi nici de viata ei de mai- nainte.crci mintea lor va fi legati de contemplalia stirii aceleia, si nu va mai avea vreme si se intoarcl incl odati in lupta trupului si a sOngelui. ?n clipa in C[, carepiere veacul acesta,se incepeindatl cel viitor. $i atunci tot omul va zice asa:,Jvlami,tu esti l[sati in uitare de fiii tdi pe care i-ai n[scut, si i-ai invilat, careintr-o clipd se strang ra sanul alteia si sefac fiii adevirali ai celei sterpe, caren-anrscut niciodati. (Is. 54, 1): ,,Tu, cea stearpl, veseleste-te copii, pe care i-a de !i nlscut pimOntul" Si atunci omul cugetd ca un scos din sine si zice: ,,Oarec0ti vreme mai sti.tn fiin!6 veacul acesta? C0ndva incepe cel viitor? Si iarrsi, oare cdtl vreme vor dormi corturile acestea noastrein chipul acesta,si citi weme trupwile noastre ale fi-vor amestecate.cu si ![rdnd? Si oarecum va fi viala aceea sub ce inf6lisareva invia si se va ridica firea aceasta? in cel fel va si ajungela a doua zidire?"Si cdnd cugetl omul asa,estecuprins de extaz(uimire), de teaml si de tlcere, asac[ in vremea aceea se scoall, pieaci genunchiul, inalld"multumiri si cu lacrimi preamrreste unul inleleptul Dumnezeu,cel ce estepreaslrvit pe in lucrurile Sale cele preainlelepte, veci. ?n Ferice de acela,carele s-ainvrednicit de asemenea daruri, ferice de acela, carc zi si noapte se invredniceste cu acestea! Fericede acela,care seinwednicestein toate ziiele vietii salecu asemenea lucruri! rat dacd.cineva simte putereaacestorvedenii nu de la ?nceputulretragerii (linigtirii) sale, din pricina rdspdndirii sale, si nu are puterea sd se ridice la sus pomenitele si marile minuni ale lui Dumnezeu, sdnu cumva s[ se dedeala lene, nici si nu-si plriseasci pustiul sih[striei sale. cd nici seminxtorui. cOnd arunci sdmdnlapepimdnt, nu vedetotodati si spicul.pentru ci dupi seminat vine zibavi, osteneald, durere a tuturor midulareior semdnitorului, despir,tirede tovarlqi, deplrtare de
C-da43 oala25

385

prieteni. Iard dupi ce sufer[ toate acestea, apoi vine alt6 vreme, in care se desfrteazr si se veseleste, salt[ si se bucurd lucrltorul (nevoitorul).Si carevreme esteaceea? Esteclipa?n caremindnc[ din p0ineasudorii salesi el petrececu liniste. cu multi. si nesf&sitd desfltarepomestein inimr viala sihistreasc[,gi impinge mintea spre o nepovestiti uimire, cdnd omul rabdi cele pomenite. Si fericit estecare rabdr, c[ci inaintea lui s-a deschiso fdnt6n[ Ju inror laDumnezeu, si a b[ut din ea si s-aindulcit, si nu va inceta si beadin e4 intotdeauna,gi pururea,in orice clipi din noaptesi din zi. p6ni la sfirsitul si la margineaintregii sarevieli trecd.toare. Intrebare:Ce cuprinsau ostenelile sihistriei, pentruca dupl ce a ajuns cineva la ea, si afle cI a ajuns la deslvnrsire in viefuirealui? Rlspuns: CAnd ajunge si perreacl in rugdciune. CAnd a ajunsaici, a ajunsla culmeatuturor virtulilor si deci a ajuns s6fie l6cas al sfAntului Duh. cici atdtavreme, c6.tcineva n-a primit anumeHarul M6ngaietorului, nu poatesi desdvdrseasci parte in aceastl petrecerein ruglciune. Cd atunci, cind Duhul se va sSlislui in vreun om, El nu tnceteazi de a se ruga, ci Duhul, insusi este totdeauna in rug[ciune. Atunci, nici c0nd doarme omul, nici cflnd e tteaz,ruglciunea nu se curnd. in sufletul lui; ci fie ci mln0nc6, fie c6 bea, fie cI doarme,fie cd lucreazI orice, fie cr e scufundatin cel mai adancsorrrn,din inima lui se ridicd de la sine,fumul binemeritatal ruglciunii. Iar rug[ciunea lui nu mai are hotar, ci intotdeauna se roag[; si daci pe dinafarI nu vede rugiciunea, ei totusi slujeste pe ascunsin chip lruntric. cdci unul din Purtitorii de Hristos, numestetf,cereacelor curati ,,rug6ciune". Fiindcl gAndurile lor sunt misclri dumnezeesti. Cdci, misc[rile inimii si ale minlii curate, sunt glasuri bldnde (line), prin care eie ii c0nti in tainl Celui T[inuit. Intrebare: Ce este ruglciunea duhovniceascdsi cum se inwednicestenevoitorul de ea? 386

ryFF

Rispuns: Rugiciunea duhor'iceasc' esteo seami de misc5ri sufletesti, care participl la lucrarea Duhului Sf^nt, p#;:; nevinovdlie si curl1ie adevlratir. si din zeci demii de oameni, numli unul gi unur seinwednicestede ea;ci eaestetaini a lumii si a vielii viitoare. crci seinatF omur firea rrmAnenelucrdtoare ;i in ce priveste orice miscare si orice amintire a celor de aici. si sufletul nici nu se mai roagd cu ruglciune, ci ,i*t" nu*ui'J], simlirea iui, lucurile cele duhovnicesli are veacului aceluia,care covarsescgdndireaomeneasca rar acugeta . la acelelucruri i se di sufletuluiprin puterea sfAnturuiDuh. Acestaestecontemplatia inteligibil6, si miscaresi crutare a rugdciunii; dar pricina si-a l-uato din ruglciune. De aceea, asa unii au ajuns .urani^ti desd.v'rsitacuralie..f i in toati vrernea,precum am zis mai sus, miscarealor liuntricl este ?n rugiciune. Si, oricAndse iveste Duhul cei sfant, ii afli mereu in iugrciune. Duhul ii aducespre contemplatie,adic[ sprevedereacea duhovniceascr. cl ei n_au nevoie de o rugrciune lungi, nici de o stare mult6 la rdnduiala slujirii. Le estede ajuns aducereaaminte de Dumnezeusi iatd-i fdculr robi ai dragostei Lui. Dar -l' nu se las{ i.a ,a'ri"u ,u rugdciunepanr ra sfdrsit,atatavreme, cpt igi imp[rtigesc cinstea cu rugdciunea,si srauin.picioare 1io f4u afiarufui; at6tin clipele cele alese,cat si in afard de ele. Ci am vizur pe Sf6ntui Antonie, st6nd la rugiciune p0ni , la ceasulal noudrea: a simlit mintearui ci rlpitd ra'cer.sl'urtur dinfe. Pirinli; inrinzdndu-si spre cer mainile;; ry.q.aciye_a a ajunsla "arJ;iitJuu lui, de patru zlte. Sl tot agamu{i 11 alt1i, atit de mult au fost robif 9x1az de aducereaaminte de Dumnezeu si de dragostea Lui, ?nc0tau clzut in uimire, c6nd sedezbraci pe dinl5untru 9i pe dinafarl, de picat, prin pizireu po*rr"ilon protivnice picatului, ale Domnului. ""fo. Dacd iubestecineva acesreporunci dup6 r'nduiali le przeste' pentru el devine o .r"rroi" ,e i*a ;i d"urupra murtimii de

387

fapte omenesti,adicd sd se dezbrace trup, si sd iasl din sine, de prin fapt6, nu de la fire, ca sd, asa.Nimeni. cdnd petrecein zic felul poruncit de legiuitor, si care-I ?mplinesteporuncile, nu va avea plcatul locuind intr-insul. De aceea,,Domnul isi va face iocasul intr-insul" (Ioan 14, 24) cum a figdduit in Evanghelie, celor ce-I plzesc poruncile.

CareestedesivArsirea multelorroadeale Duhului?

Rispuns: C0nd se inwedniceste cineva de dragostea cea desivdr;it[ de Dumnezeu. intrebare: Si dupl ce senmcunoaste cineva cd a ajunsla ea? Rispuns: C6nd amintireadespreDumne2euse?nfdtiseazl minlii iui, atunci inima lui se pornestespre dragosteade El, si ochii lui izvorlsc ;iroaie de lacrimi. Ca de obicei dragostea depinde de lacrimi prin amintirea celor dragi. Si a{4 fiind cineva,niciodati nu-i lipsit de lacrimi. Ci niciodatd nu-i lipsesteobiectul,care s[-i aduc6 aminte de Dumnezeu.Ba si ?n somn std de vorb[ cu Dumnezeu. CI are obicei dragostea facl lucruri de felul acesta. sI Iat|la ce desivOrsirepot ajungeoamenii in viala aceasta 1or. a intrebare: dacl din mult[ osteneald, trudl si nevointd, pe care a flcut-o omul, g6ndul trufiei ar da n6valS cu obrlznicie asupralui, fiindcl s-arhrini din frumusefea virnr$lor si ar ajunge omul s[ cread[ c[ a lui este oboseala, care a ribdat-o, atunci pe omul prin ce s[ biruiascl g0ndul slu si cum sd-sipuni la cale sufletul, ca sI nu se supundacestuigdnd ? Rdspuns:CAndstie cinevacd poatesi cadl de la Dumnezeu, cum cade irunza vestedl din pom, afunci isi cunoastesi sufletul c0t e de tare. Daci prin propria lui putere a c0stigatacelevirtuti si s-aluptat pentru ele, cAndDomnul isi va ridica de la ei ajutorul 388

Siu 9i va ingldui sI intre omul singur in lupt[ cu diavoiul, si Domnul nu va fi cu el, - cd,are Domnul obicei, ci intrlAt hpti cu nevoitorii 9i sI conlucrezecu ei, atunci iese la iveali puterea omului, - adic[ slibiciunea lui - si zilpdceala C[ci purtarea lui. de griji a lui Dumnezeu estein orice vreme cu sfin1ii, pizindu-i gi intlrindu-i pe ei. Si toati ceata omeneasc[biruieste prin ea, daci omul se luptl in lupta muceniciei gi in suferinle gi in alte greutili, carepentru Dumnezeu vin asupri-i gi pe care omul le rabd[. Si acestea sunt vidite si ldmurite, gi flrl indoiali. Cici ce putere are acea fire, s[ biruiascl gddilarea cea neincetatl din midularele oamenilor, care-i supiri pe ei gi-i poate birui cu totul? Si cum unii doresc si iubesc biruinfa, dar n-au putere si steaimpotriva gddilirii (a1616rii), in fiecarezi sunt biruili de ea, ci si pl0ng, seostenescsi suferdpentru sufletul lor, iar tu cu usurinti. po4i sarcinatrupului, oric0t ar fi de grea, si nu esti deloc strAmtorat? Si cum este cu putinli ca un trup pdtimas si fie luptat cu tiisul fierului si si rabde si-i fie zdrobite mldularele, si sI sufere orice fel de chin, omul care nu putea sI rabde nici rana flcut5. de un spin,care-iinfiptin unghia lui, dar carenu simte,dupi obiceiul firii, muncile acestea multe felwi, daci n-ar fi vreo alti putere, de afari de putereafireasc1,care opregtede la om putereachinurilor? Si, deoarece vorbit desprepurtareade grijn a lui Dumnezeu, am trebuie sI ne sArguim sI povestim o int6mplare de suflet folositoare,careina{6 pe om in luptele lui.

Povestire
un tanir fiind ajunsra chinuricu tot trupurlui, c0nda fost intrebatde cineva:,,Cumai simlit durerile?.,,a rispuns: ,,La ?nceput le-amsimlit, dar pe urmi am vilzutpe un tarrir, chinurilormele,m-a intrrit si "* *ergea cu un buretesudoarea m-a 389

odihnit, ficdndu-md si uit de chinuri,,. Cdt de indurat este Dumnezeu.CAt de mult se apropieHarul Siu de cei ce pi.timesc pentru numele Lui, ca s[ rabde cu bucurie patimile, pentru El ! Asa dar, omule, sI nu fii nerecunoscitor fald de purtarea de grijl a lui Dumnezeucltre tine ! Daci estevidit lucru, cI nu esti tu biruitorul, ci tu estinumai o unealti, si Domnul estecel ce biruiesteprin tine si tu primesti in dar numele biruinlii, atunci ce te oprestesi nu-I ceri in tot ceasulaceeasi putere,ca si biruiesti, sI fii lludat si sd mdrrurisesti Dumnezeubiruinlata ? Oare,nlui ai auzit, omule, c61iluptitori au cizut din inillimea vieluirii lor si din indllimea lupteior lor, fiindci s-au arrtat nerecunoscrtori fa{i de Harul acesta, la zidirca lumii si pdni astdzi? Si pe cdt sunt de de multe si de felurite darurile lui Dumnezeu, flcute neamului omenesc,tot asape at6t de multe sunt deosebiriledintre primitori, dupr aseminareacelor ce primesc acestedaruri. si intre darurile lui Dumnezeuunele suntmari, altele sunt mici, qi, cu toateci ele sunt toateAraltesi minunate,esteArs[ unul, carele covArseste pe toate in slav[ si cinste. Si, o treapti intrece ait[ treapt[. a se $i inchina cineva pe sinesi lui Dumnezeu si a tr[i in virtute, este unul din darurile cele mai mari ale lui Hristos. Ci mul,ti,nelu?nd in seamddarul acesta, adici s-auinvrednicit a fi desplr1i1i ci de oameni, fiind inchinafi lui Dumnezeu, fiind ficuli plrtagi gi primitori ai Harwilor Sale,fiind ale;i gi invrednicili s[-I slujeasc[ liturghia lui Dumnezeu,ei, in loc si multumeasc[ lui Dumnezeu din gurd in orice ceaspentru acestedaruri, ei au cizut in trufie gi ?n cugetareinalti despresine. Si ei nu sunt ca unii, careau primit darul slujirii, ca si-I siujeascilui Dumnezeucu via!6 curat[ si cu lucrare duhovniceasc[, ci se cred ca unii ce fac un dar lui Dumnezeu; in loc s[ cread[ cd Dumnezeu i-a alespe ei dintre oameni, fic0ndu-i casnici ai Lui, ca sI-I cunoascf,tainele.Si nu se cutremurl din tot sufletul lor, cind cuget[ acestea, mai ales 390

candvI'd, c[ cei ce inaintearor au crezutasa,dintr-odatrsi-au pe qlana{t wednicia;i cumi-a lepddar ei Dumnezeu intr-o clipiti, din mirefia, din cinstea starea careo aveau si aucxzutin si pe ? necur{tie,ar vinovl1iesi in faptederusine,ar chipuldobitoacelor ei nu si-aucunoscut purerea, nu si-auamintitpururea si fiqd:e de Cel ce le-adatlor Harul,ca s6-Ipoatr slujiLui si in impiratia Lui sd intre, si sdfie in pefecereimpreuni cu ingerii, ca si se apropiedeEl, prin viatl ingereascr, Dumnezeu rrsatsdcadd i-a din lucrarea si le-a wi$atschimbdnduJe 1or, viafa,cil aceaputere nu era a 1or,putere,prin careau ribdat o via{r binerinduiti si n-aufost supdrali puterea de firii, a dracilorsi a altorprotivnici; ci aceea lucraii eraputerea care Haruiui,si ealucrain ei lucr6ri, pe care lumeanu le poatecuprinde,nici auzi, cdci sunt prea grele.Iarr ei au ribdat prin elevremelungi, fdrr s6fie biruili. Cu adeviraterao puterein ei, care-iuilna pe ei, si erain staresd le ajute la orice,s[-i pizeasci. Dar, pentrucI au uitat puterea aceasta, implinit la ei cuvAntui s-a Apostolului:,,Siprecumei n-au?ngrijit,s[-L aibi peDumnezeu cugef i-adatri Dorn r"r"u in in seama minlii lor celeir[tdcite si au primit necinstea, li se ce cddea" pentru ritrcirealor" (Rom.i, 2g).ci Dumnezeu, stipdnur lor, ii pregdtise pentruo slujbI bisericeascd, duhovnic"ur"e-. rntrebare: Dacr cineva, c6nd cuteazis6serepede dinq-?91i deconvietuirea oamenii, si iasi in pustienelocuiti cu si si arfricos[toare rivni debine,oaremoarepentruaceasta cu de foame,din pricinalipseide acoperlmdnt dL altelipsuri? sau Rispuns: cel ce a gdtitldcaswi animarelor celornecuvdntrtoare,mai-nainte chiarde ale zidipeele,si aregriji denevoile lor, nu va trececu vederea frptura sa,mai alesdaci setemede El 9i il urmeazrpe El cu simplitatesi fdri indoiald.cel ce-si inchinrvoia saintrutoate Dumnezeu, lui niciodatinu seingrijegte de nevoile trupului s[u, saude tic[losia gi patimaiui ,i 391

dorestes[ triiascl in ascuns,si si sufereo viati de smerenie.Nu ca unul, care se teme de necazuri. Ci ca unul, care socoteste instrdinarea de toatl lurnea, un lucru dulce si de dorit, din pricina vielii sale curate, se ostenesteintre dealuri Ei munti, si ca un riticit cu mintea, se pogoari pdnd la viala animaielor, necuvdntitoare, firi sI primeascd odihni trupeasc[ si via![ necurati. Si, cAndse apropie moartea,asaunui se t6nguie si se roagl in toat[ clipa, s[ nu fie lipsit de Rdnduialacea cwati a lui Dumnezeu. Si atunci primeste ajutorul lui Dumnezeu.Lui I se cuvine si cinsteagi siava si El s6ne pdzeascipre noi intru curalia Lui 9i s[ ne sfinleascd noi cu sfinlenia Harului Sfintuiui Duh, pe sprecinsteaNeamului S[u Sfint, ca s[ sllvim ?ncurilie, Numele Lui, in vecii vecilor" AMIN.

LXXXVI. DESPRE CIIESTII,]NI DIFERITE iN NONUA DE DIAI.OG

intrebare: Esteoarebine si ne depirt{m detoatecelece sttmesc@1e1fi patimile;i oareaceasti fugdeste socodte o ea ca biruinl[ a sufletului, ca o infrdngere, c0ndfugede rlzboi si sau sealipeqte odihni ? de Rispuns: tf voi vorbi pe scurtdespre C5lugIrultebuie asta si fug[ absolutdetoatea1A1[rile patimilor rele gi si taie pricinile si materiapatimilor,prin careeleseimplinesc lucru si cresc, cu oricdtdemici arfi ele.Si, cdndvinevremea neimpotivirn 1or si si sI ne luptim cu ele, 9i aceasta facem, ca si cum ne-am s-o nu juc4 ci cu m[iestrie;ctnd sti la pdndl prin contemplalia Duhului, el tebuie sI-si intoarc[ minteamereude la patimisprebunitatea 392

frelca caree pus6in fire de ziditorur,oricdt a intors-odiavolur spreiscusinla vicreniei. i daci trebuie ,pun" on i1i numaidin supdrarea f "a ffie.nu din iarteapatimilorsi nrga,ci srae silrlure sale, cufunddndu-se mai *utt i' omul siu cer c6t liuntric si acoro sdpetreacl?nvia inimii prin lucrareu rt"ro*i"a r" Jip pani cdndfapteie vor fi in armonie lui cu numele de cirugar, rui "},ig**", cu careestenumit,. in ascuns, si atdt c6t la aritare" poateasa ;l q.T".^*9 ih apropierea omuluinostru'celliuntric, lrr.roil i*i desivdrgitcu cunoasterea nidejdii noastre,cu Hristos cel ce locuie;teintru noi. cici, atunci *irrt u noasfi.[ rrmdneacolo, n.Singwaff si retragere "arrdci harul nu ea, ,, f,rpte i_porriuu patimilor.Afarr deastanici patimie nu semisci io *i'Ji,1u ,e fie implinitecu lucrul. fnfebare: Dacdomulface lucm,cas5_si un cwelesufletul, si al1ii, sep.lcep Lavialaluiduhovniceascd, smintesc, :*." "Y se oaretrebuieel si-si ras-e vialaiui ceadumnezeiascd,, pricina din smintitelor,saus6 fac6,ceea a" folos, vq ,a_qi.ujunga u* or cJL tinta,oricatde mult ar pigubi pe cei "" "rL "u ;ilI' ""_i ar face Rispuns: Despre u.eusta zic: orice oric'nd omul, iti mintea- dacdlucreaz' dupl lege, :u :4-i1 :urete u ir,"i delaPdrin,tii - dacd;i_apropu, lui, ",r* rl uj;fr ", a""asta la curirie, - iar atgi ye;tfnd, ^sesniltescfnti, adici din pricina acestui scop, atuncinu e devinl ei, ci aceia- el, p*'rro CI u ,*inii p. al,tii,seinfrdneazr, "u postefte, inchisin chilia rui r*" o.i." sti fi :*".d: folos fintei; ci (inialui e, sI i securetesufletul.IarI ei, fiindcr nu cunosctinti vietii tui, isi l* 30. de er, ficdndu-se vinovali fatl"de de seami,nu po{i "y:,^a^::i pe 4;;bieTe sim,tiscopulcel duhovrucesc, carest r_apropusel, ca s[_si curefe sufletur. Despre a scris ei fericitulpaver:,d0nlil;;; Cruceestenebuni" 31nt* cei ce pier.. (1 Cor. 1, 1g). Iar acumce seint'mpli ? Oarepentruci acel cuvdntA"rpr.t*., grangUg{e, pentrucei ce nu simleau puterea cuv6ntului,trebuia Pavels{ incetezede a mai propo"eaiii t ;i iata pa"e "a "ra"i 393

cuvantul despreCruceestepoticnire si sminteal[ pentru iudei, si pentru eiini. SI ticem asadar, incetAndvestireaadevdrului,pentru ca ei sI nu se sminteascl ? Dar Pavel nu numai c[ nu tdcea,dw strigain gura mare: ,,Cu altcevanu mI voi lIuda, fir[ numai cu CruceaDomnului nostru Iisus Hristos" (Gal. 6, 14). Aceasti laud[ cu CruceaDomnului, n-o pomene;tesffintul ca sI sminteascl pe al1ii,ci ca si propovlduiascdmareaputerea Crucii. Tot asa acum si tu, prietene,deslv0rse$te-liviata prin 1inta,pe care ti-ai ales-oinaintealui Dumnezeu,ci acolo constiinlatanu e osdndit[, in li-ti cerceteazd,vietuirea lumina dumnezeiestilorScripturi, si a invdiimintelor pe care le-ai primit de la Sfinlii Pdrinli. Si dace ei nu te osAndesc, nu te temi de acele fapte,care sminiescpe si al1ii. C[ nu este om, care sI poat[ pllcea tuturor, convingindu-i pe to,ti, dar in acelasi timp sI lucreze in tain[ pentru Dumnezeu. Prietene,ferice de cllugf,rul, care in adevir aleargddupi curalia sufletului, din toate puterile sale, si merge in calea cea inteligibil[, in careau cilltorit Pirinlii nostri, cdndmergeauspre cur6!ie; ferice de cel ce calci pe treptele ei, in care au cilcat Pdrintii, suindu-se dupi r6nduiall, din treapti in treapti; ferice de cel ce se hal1[ cu intelepciune pAni aproapede curllie si rabdl necazurile,flrd si cautetreptele striine ale mlestriilor. Curalia sufletului esteprimul har, dat firii noastre.Cdci t[rl sdne cur[tim de patimi, nu sevindec[ sufletul de bolile picatului, gi nici nu dob6ndeste aceaslav6,pe care a pierdut-oprin cilcarea poruncii. Iard dacilse lnvredniceste cineva de curltie, adicl de slndtatea sufletului, el primeste de fapt, chiar prin lucruri, bucuria simlirii duhului in mintea lui, ci de aci inainte se face fiu al lui Dumnezeu si frate al lui Hristos, si nu mai are vreme si simtd bunltatea si riutatea celor inconjurdtoare.IarI cel ce are canon si steain liniste sapteceasuripe slptimdni, sautoatl siptim6na cu ;i dupi ce si-a slvdrsit canonulse ducede seamesteci oamenii si se mdngdie(mlndnci) impreun[ cu eiosi nu bagi de seami la 394

fralii lui, care sunt in necazuri, cdnd i se pare ci este legat in lanful canonuluisiptlmAnal, acelaestenemilostiv si tlios. Si e limpede,ci din pricina nemilostivirii iui gi prin pdrereade sine,si prin gOndurile lui cele mincinoase el nu va putea sI se implrtiseasci de asemenea lucruri. ce dispreluieste un neputincios, va vedealumipe Cel nu na, $i tntunecati va fi ziua aceluia,care-siintoarce fala de la cel sff0mtorat.Iar[ fiii celui ce n-a luat in seami strigitul unui necijit, vor b0jbAiin orbie. S[ nu necinstimbunul nume al isihiei (inigtirii) prin nestiinfanoastrl, fiindci orice fel de vieluire isi arevremea, felul si caracterele deosebitoare. totdeaunastie Dumnezeu, ei $i daci toat6lucrareavieguirii tale e dreapti. Si fArAasta,zadarnicd estelucrareatuturor celor ce seingrijesc de mlsura deslvArsirii. Cine lasl ca neputintalui si fie mdngdiati si cercetati de alfii, se pe smeregte sine si pe aproapele ?l face p[rtry la osteneala 1ui lui, in ceasulcAndesteispitit; gi a9a indeplinestelucrareain linigte ?gi departede orice pirege gi rlticire (amigire) a dracilor. Zicea unul dintre Plrinlii cei vizltori, c[ nimic nu poate cur[{i pe ciluglr de dracul trufiei, nici nu poate sd-i ajute sl se inlelepleasci in vremea cAnd se aprinde in el patima curviei, dec0t numai si vadl pe oameni, culcafi in astemuturile lor si muncili fiind de durereaclmii. Mare estelucrareaingereasc[a linistirii, cAndimpreuni cu ea socotintadup5, cum cere smerenia. Cici in lucrurile pe carenu le cunoastem, suntemfurali gijefuili. VI spun aceasta fratii mei, nu care cumva s[ nu luim in seam[ lucrul isihiei, disprefuindu-I. CIci eu in fel si chip v-am sfituit despreacestea,qi acum, din pricina unei nepotriviri de vorbe,nu lreau s[ fiu in contrazicere cu mine insumi. Nimeni sI nu ia o vorbl de a mea, desficdnd-o de celelalte,nici si n-o lini in mini nebuneste. Mi-aduc aminte ci v-am vorbit in multe chipuri zicdndci, gi dacl i s-arintdmpla cuiva sI fie in chilia lui, intr-o deslv0rsiti lene, din pricina neputinlii care de multe ori vine asupranoasffi,

395

el nu trebuie s[ fie invinuit de iesire din randuiali, si nu trebuie si creadl ci lucrareacea din afard este mai buni decntcea din chilie. ,i * numit iesireadin rdnduiall, nu c6nd avem absolut trebuinfl, cdnd te duci pe cdteva siptlm0ni sd cumperi hran6 ;i cele de trebuinti penffu de aproapele t5u, fie ci socotesti aceasti plecarelene, fie ci o crezi odihn6. Daci insi se credecineva, cl este deslvArgit si estemai presusde rofi cei de pe plminq prin rdbdarea lui cea pentru Dumnezeu gi prin lepldarea de toate iucrurile cele vizute, cu drept cuvdnt este gonit si de ele. Mare estesocotinta, cele ce se fac de Dumnezeu;El, cu in mila Lui, s[ ne deanou[, sI-I implinim cuvdntul Lui, pe care l-a spus zicind: ,,Tot ceeace vreli s[ vh facd oamenii, faceliJe si voi lor asemenea"(Luca 6, 47). Dar unde nu poate omul si implineascl prin fapte vizute gi prin trupul iui dragosteafali"de aproapele,lui Dumnezeuii este de ajuns si pi&im in cugetul nostru numai, dragosteafal6 de aproapele. Mai ales dac[ se ingrijegte cu retragerea,cu linistirea si cu bunitatea vieluirii. Daci vom tr[i in liniste deslv6rsiti si vom implini lipsa noastri de la porunc5, prin care ni se cere lucrare sensibili; pe aceastasd o ?mplinim ca pe o plinire a odihnei vie{ii noastre,in vederea trupului, pentru ca nu cumva slobozenianoast[ sI se prefac[ in robie a cimii. Dumnezeu si ne dea nou[, s[-I cunoastemvoia Lui, pentruca mereu clldtorind intr.insa, s6 afl[m in veacul acestaodihna,harul si iubirea de oameni a Domnului nosftu Iisus Hristos, Ciruia I se cuvine Slava, cinstea si inchinlciunea, acum si in veacul veacului, cel flri de sf6rsit. AMIN. Cu Dumnezeu sfOrsital cuvintelor duhovnicestiale celui intru sfi4i Pirintelui nosffu Isaac Sinrl. 396

AIe acef;uiasi: ISAC SIKUL

patru epistole (cnrF)

CARTEA I.?

Scrisa c6tre un frate, iubitor de isihie

(rinigte)

Fiindci stiu ci iubesti linistea si te impleticesti diavolului ^ multe Ar - sub pretextul binelui, ---. fiindci el cunoastevointa minlii tale si vrea s[ re risipeascr si te impiedice de ia.,irtute, 9i care cuprinde in sine toate chipurile bundtl,tii; am avut grijd, iubite Frate, ca un midular citre cel ce trage la acelasi jugia_i ajutin dorul tiu cei bun si, cu cuvinte folositoare, sd fac Jere ce le-arn dobanditde la brrbalii cei mesteri?nvirhrte, saudin scripturi, s1u de la Pirinli, sau din experien{I personald. CI de nu va disprelui omul cinsteasi necinstea" nu va suferi,pentruliniste, de barjocur[, pagubl, ba chiar si b6taie,fdcAndu_se r6s, de ?:*4, fiind socotit nebun si cartitor de citre oamenii care-lvdd pe er, er nu poate aveard.bdare pentru tinta cea buni a vielii rinigiite. ci daci numai odatdisi deschideomul usa sa, ca si intre pricinile, diavolul nu semai astampird,tri"r4a"J;ereu ra er pe cnte cineva sub:nulte pretexte, prin intarniri muite si nenumdrate.De aceea, o, Frate, dacr iubesti cu adevdrat virtutea rinistii, ?ncarenu este risp6ndire, din carenu mai poli sdri afard.,nici o tai sd in doua nu poti, prin care au biruit cei din vechime,'nurnaiasa vei putea y-E awu"*ti dorin{ata ceasliviti, dac6, tevei asemdna pirinlilor tii, si te vei imbr[ca pe diniuntru cu viata lor; cici si ei au iubit

397

linistea cea des[vArsiti, si nu s-auingrijit s[ fie iubili de ai lor, nici n-au ciutat s[ se odihneascl, nici nu le-a fost rusine si fugl de ?nt6lnirea persoane cu simandicoase. Si asa au cildtorit ei, si nu erau judec ali ca unii care rribegescpe frali (fap de) cei in,teleplisi cunoscitori,nici ca unii care trec cu vederea,sau sunt f[r[ de grijl, sau sunt lipsili de socoteal[, precum s-a dat rispuns unuia din ei, carecinsteamai mult linistea si retragerea,decdt societateaoamenilor: ,,Omul, zice, carestie din experienfl cdt e dulce linisteain chilia lui, nu din disprel fa![ de aproapele fuge de int6lnireacu el, ci de dragul rodului, pe care-lva culegedin liniste. Cum fugea,zice-se,Ar.va Arsenie, tir[ s[ seintOlneasclcu niment? IardAwa Theodor se intAlneacu unii, dar intAlnireacu el era ca o sabie.Dar, c6.nd era afar[ de chilia lui, nu dldea nici bunf, ziua niminui. insi SfAntul Arsenie, nu primea si sirute nici pe cel ce veneala el, ca si-l sdrute.CI s-a dusodati unul din Pdrinti si vadl pe Awa Arsenie, si i-a deschislui bitr0nul, crez6ndci esteucenicul sIu. Si, cdnd a vf,zut cine este,s-a aruncatcu fala la pdmAntsi, oricAt il ruga celf,lalt,s[ se ridice ca s5.-1 blagosloveascd apoi se va duce, si Sfand nu s-ainvoit zicind: - ,,tu m5.voi scula,pdni nu te vei duce" - ;i nu s-a sculat,p0ni. n-a plecat cel ce venise.Si asa ff,cea Sfdntul, ca sdnu ie mai deamdna. s[ seintoarcd la el. Dar s[ vezi si urrnarea,ca nu cumva sf,zici, ci poate pe bitrdnul acelanu l-a primitAwa fiind om neinsemnat, fa$ de si altul s-a f[l5micit fiindci era om cu vaz[ si a statde vorbi cu el; dar Awa Arsenie fugea deopotrivl de to!i, mici si mari. Clci el aveain vedere un singur lucru; si dispreluiasci intdlnirea cu ei, pentru linistea sa,fie omul mare saumic, qi si ia asuprI-si ocara de la to1i,pentru (in) cinstealin\tirii gi a ticerii. Fiindci se stie, c[ au mers la bltrdnul, Fericitul Teofil ArhiepiscopulavAndcu el pe judecitorul locuiui, ca si cinsteascd s[ vadi pe SfAntul.Si qi 398

el, c6nd a sezvt cu ei, nici mdcar cu un singur cuvinlel nu i-a indulcit, oric6tl vaz\ aveau.si oricnt de fierbinte doreausI audi cuvAntde le el. Si, dacl l-a rugatmult Arhiepiscopulsi vorbeascl, a t6cut pulin bltr0nul cel imbunititit, si apoi le-a zis: ,par daci vd voi spune un cuv6nt, il veli pdzl?" $i ei s-au invoit, zicdnd: ,d{' - Iari bltrAnul le-a spus: ,,Ori unde veli auzi cI este Arsenie, s[ nu vL apropiali. Vizut-ai c0t de minunat a lucrat bitr0nul? Vizut-ai disprelul fatfide convorbireacu oamenii?A;a este,cel ce culegerodul linistii. Si n-a luat tr consideratie fericitul c[, Arhiepiscopulesteom sobomicesc cap al Bisericii; ci se gi gOndea inllwrtrul lui: eu de mult sunt mort pentru lume; ce folos poateaduceun mort, celor vii? Si il mustra pe el Avva Macar^e, cu o mostrareplini de dragoste,zicind:,,De ce fugi de noi..? Si a rdspunsbltrdnul cu cuvinteleminunate si wednice de laud6, zicdnd:,pumnezeu stie, cdt vd iubesc.Dar nu pot fi in acelasi timp ;i cu Dumnezeu si cu oamenii. Si aceastdminunatl cunostinti n-o arn decAtde la glasul cel dumnezeiesc, care mi-a zis: ,,Arsenie, fugi de oameni si te vei m0ntui,,. Aga dar sl nu indrlmeascd nimeni, - ei fiind desertsi iubitor de societatea oamenilor, s6risipeasclaceste4cu surpare mare, si sI se impotriveasc[ cuvintelor zic6.nd sunt omenesti, c[ niscocite pentru sprijinul linistirii; pentru ci aceastaeste o ?nv[16turi din cer. Si, ca si nu credem, ci i s-a zis Fericitului Arsenie si fugd de iume si si iasi din ea, dar si nu fugd si de fra1i,i1i spun icesta: Dup[ ce s-alepidat el de lume si a-venitsl locuiascl in lavr6, iarlsi s-arugat lui Dumnezeu, s[-i arate,cum $-;i imbunltlfeasc[ via{a. Si din nou a auzit acelasglas al Stlpdnului, zicOndu-ipentru a doua oar[: ,,Arsenie,fugi, taci, linigte;te-te! OricAt ar fi de folositoarevorbirea cu frafii si vederea lor, dar mai de folos i1i este sd fugi de ei". Si, dup[ ce a primit Fericitul Arsenie invilitura aceasta prin descoperire Dumnezeiasci,cOnd tn lume si i s-aporuncit era

399

sA se retrag6, iar dupl ce trlia cu fratii, i s-a zis acelasi lucru, atunci el s-a incredinfat si a aflat c[, pentru a cdstiga viata cea sporitl, nu-i de ajuns si fug[ de mireni, ci trebuie s[ fug5la fel de to!i. Poate oare cineva si se impotriveasci glasului celui dumnezeiesc?Si dumnezeiescului Antionie i s-a spus prin descoperire: ,,Dac[ vrei sI fii linistit, du-te,nu numai in Tebaida, ci in partea cea mai diniuntru a pustiei". Dac[ asadar Dumnezeune porunceste fugim de to!i, qi at0t de mult iubegte s[ Ei linistea, pe care o rabd[ cei ce-L iubesc pe El, cine mai g[sestepretextesi rimAn[ ?nsocietatea in apropierea si oamenilor? Si dacl Antonie si Arsenie s-aufolosit dupl urma retragerii si a pitzilii, oare nu cu atAtrnai vOrtoscei neputinciosi?Si dacl pe acestia,de al cdror cuvAnt,vedere;i sprijin, aveanevoie o lume intreagi, i-a cinstit Dumnezeumai mult pentruviata lor linistitd, decAtpentru folosui frlfmii integi, ba mai mult al omenirii intregi, cu cdt mai mult trebuie s[ se linisteascd,cel ce inci nici pe sine nu se poate plzi bine? $tim gi desprealtul din Sfinli, c[ fratelelui (dupi trup) era bolnav, si inchis in alti chilie, si dup[ ce in tot timpui bolii, si-a stdp0nit iubirea si nu s-a dus sl-l vadi, in vremea morfii lui a trimis fratele, s5-i spun5: ,,Cu toate ci n-ai venit pOni acum la mine, vino (micar) acum,ca s[ te vld inainte de iesireamea din iume; vino cel putin noaptea,ca s6-mi iau r6masbun de la tine si sI m[ odihnesc".Iar[ Fericitul acelanu s-a llsat convins,nici micar in ceasul acela, in care (ceas) de obicei firea isi arat[ iubirea unul fali de altul, si ffece dincolo de marginile voiniii. Ci a zis: ,,DacL mi duc, nu mai sunt cu inima cwat[ in fala 1ui Dumnezeu, cici pe fralii mei cei dupi duh n-am avut nici habar s6-i cercetez,iar ftea am cinstit-o mai mult dec0tpe Hristos". Si, a murit fratelelui, fdrl sI-l mai vadd.

400

Deci, din pricina lenei gdndurilor lui, sd nu pretexteze nimeni c[ acestea sunt cu neputinlI si s[ le nimiceasci, plrisindu-si linistea lui si lepldAnd purtarea de griji a lui Dumnezeu cea c[tre el. Si dacl sfinfii, au firea, cale e atOtde puternicd,si daci lhistos iubestepe fiii Lui, clnd ei nu-si au propria lor griji, gi cdnd linistea este, asade preluiti, ce nevoie agade mare poli aveatu, pe care sd n-o poti trece cu vedere4 dupd ce ai clzut in ea?Acea poruncd, careztce(Mat ZZ, 37):,,Si iubegtipe Domnul Dumnezeul tiu din toatd inima ta, din tot sufletul tIu, din tot cugetul tiu, mai mult decit orice pe lume, decdt firea cu toate ale si(5 po{i s-o impline,sti, rlbd0nd in linisteat4 si poruncadespre dragosteade-aproapelui,tot in aceasta esteinchisil Vrei si cflstigi lnliuntrul sufletul t6u dragosteade-aproapele,dup6 porunca Evangheliei?krdepirteazd-tede el gi atunci se va aprindein tine focul dragosteide el, si te vei bucura de vederealui, ca de vederea unui inger al Luminii. Mai vrei ca cei ce te iubesc s[ te doreasci cu sete?intllneste-te cu ei numai in zile anumite.intr-adevlr experienla esteinvilitor al tuturor. Remai cu bine, (fii s5n[tos).lnsn Dumnezeului nostruI se cuvine mu{umire si slav[in vecii vecilor. AMIN.

CARTEA A DO['A
C6treun frate si dupl trup ;i dupl duh,careil indemna il 9i rugaprin scrisoris[ meargl la el, desilocuiain lume,pentrucI doreasll vadi. Eu n-amputerea carecrezitu c-o am,dragulmeu;deci pe cu uqurinli imi poli fi sprepierzare, de aceeaimicerimereu si ca unul carete aprinzi, din fire, dupi obiceiul firii, - ?miceri, zic, un lucru pe caren-ar fi decuviinfi si-l doreqti,gi decareeu
C-da43azla26

441,

n-ar lrebui sI am nici habar. S[ nu ceri de la rnine, f,rate"un lucru, care odihnegtetrupui si cugeteletrupesti, ci sL ceri s[-mi v5.dde rnAntuire.Pestepufin[ vreme, vom trece din lumea asta. Cu cine mi voi ?ntdlni,eind voi ajunge acblo? Si c6te feluri de oarnenisi locuri voi vedea,pOn[ si mi intorc la locul meu?$i ce tulburare va suferi el, prin trezireapatimilor, care erau adormite? Si, stii tu aceasta? C[ci plgubestecel singwatecin urmaintahirii cu mireni. lncl si astao gtii. Si iat6, cdtde mult se schimbi acela, care multi weme a petrecutsingur,in liniqte, cOnddeodati cade ?n aceste tulburiri, si aude sau vede ceva, cu care nu mai e obisnuit. Si dac6, si vedereacilugdrilor, care au alti rdnduiali, vat6mI pe nevoitorul, care se lupti inc6 impotriva vr[jmasului lui, gindeste-te in ce pu! cidem, ca sd ne izblvim de acul vrdjrnasului mai cu seaml noi, care prin multi experienld am c6stigatcunoasterea? aceea,s5 nu ceri s[ fac asta,cdndnu-i De nevoie. Si nu ne amigeascdaceeqcare spun c[ auzireasi vederea de lucruri multe, nu ne vatimi. Cici noi suntem aceeasi,si ?n pustie si in lume, in chilie si in afar[ de chilie, gi gtndul nostru este aceiasi si nu ne tulburim ?n linistea noastr5, nici nu ne schimbim spre rdu, nici nu sim{im suplrare din partea patimilor cOndne intdmpinl persoane lucruri. Cei ce zic a;a nici nu stiu si cu ce rani sunt rini$. CIci noi n-am ajuns inci la amraslnetarc sufleteascdFiindci avem rini cu puroi, gi dac[ le lIslm o singuri zi fdrl.ingrijire, nelegate,neoblojite, neiipite cu plasture,ele se umplu de (fac) viermi"

CARTEA A TBEIA
Scrisl citre un iubit (ucenic)al siu, in careil inva$ despre tainelelinistii; pe caremul1i,necunoscdndu-le, lenevesc. se C6 mulfi au respectat sederea chiliile 1or,din toatd zestrea in de 482

cli6torie a cilr:girilor, impreund.cu o cuiegerescurt6 gi folositoare pentru definireaisihiei (linistei). Frate,fiindcl arn fost silit de datoriamea s5-1iscriu despre ceie absolutnecesare, cunoscut Friliei Tale, prin scrisoare, fac dup[ cum liam fdglduit, ci te-am aflat cu tot dinadinsulinchinat rAnduielii care cere s[ stai linistit. Aqa dar, eu imi voi aduce aminte de ceiece arn auzit de la cei cu socotinli despreviafa cea linistit[, si voi ingern[na cuvintele lor cu o experien{[ aspr6,prin care eu am ?ncercatrealiti{ile acestea.Apoi le voi tipiri in amintireata pe scurt, ca s[-1i afli un spdin in scrisoarea aceasta, pentru rflvna carete-acuprins.Cici tu cu priceperea inlelepciunii te vei apropia de citirea cuvintelor, care sunt adunatein cartea mea, pe 16ng[citirea obisnuiti, gi prin cealalti. citire; o voi lua ca pe o lumini, prin putereaceamulti, careesteinchisl in e4 ca si afli: ce este sederea liniste, care sunt efectele ei, ce taine se in ascund in lucrarea aceasta,pentru ce unii socotesc de nimic dreptatea care se lucreazi printre oameni si aleg mai bucuros necazurile si luptele vielii linistite gi singuratece.Daci wei si afli, frate, in cele ctteva zile aJe tale via{a cea nepieritoare, fii cu socotinfi c6ndvei ?ncepe sederea tain liniste. CerceteazIefectul nu te lua dupl nume. Ci intri ;i te scufundi in ea, nevoiesteei si te si te silestesi ajungi, impreurii cu sfin1ii la adfuicimeasi la inillimea acesteirdnduieli. CI orice lucru al oamenilor, de la inceputul ?nfrptuirii lui 9i pdni la sf0rqit areun mod de infiptuire si trezesteo nddejde,care indeamnd pe minte si puni inceput lucrlrii. Iar scopul asela d6,minlii puterea si sufere asuprirea acelui lucru si si se mdngiie prin contemplarea lui. $i, precum un om stipinitisi stipf,negtemintea, p0ni la sf6rgitul lucririi, tot a$a $i sldvitul lucru al isihiei (linistei) esteun liman al tainelor pentru scopul celui cu socotealI, la care cugeti mintea de la inceputul zidirii oaselor, p0nd la sfdrgit gi in toate faptele lui cele

443

mari si grele. Si, precum ochii c0rmaciului cautd, la stele, asa cautd cel insingurat, prin contempla,tie lluntricl, in tot drumul cllStoriei sale, spretinta, pe care si-a fixat-o in ziua cea dintdiu de sihlstrie, in carea plecat pe mareacea aspri a linistii. Si face asa, pnni c6nd va afla mlrg[ritarul pentru care a plecat spre adOnculoceanuluide liniste, cel neajuns.Si nidejdea, la care ia aminte, il usureazi si-l fac si se ridice deasupragreutdlilor infiptuirii si a asprimiiprimejdiilor ceior rnulte,care-iies in cale. Si oricine nu-si propunelinta aceast4de la inceputullinistirii lui, lucreazil un lucru cuvenit, fird nici o socoteali.,ca si cum s-ar lupta cu aerul. Si unul ca acesta nu se va mdntui de duhul trdndiviei, niciodatl in viala sa. Si i se intlmpll una din doub: sau nu rabdi greutatea de nesuferit si se las6 biruit si iese cu totul din liniste; saurabdi in sihistrie, dar chiliafr e cainc[perea unei temnile, gi sepr[jeste ca intr-o tigaie, pentru cI nu stie s6-gi puni nidejdea in m0ngAiere4care vine din implinirea linigtii. De aceea, nu poatenici si ceardlinistea, prin zdrobireainimii, nici el sI pldngd in rugiciune, de dorul ei. Despre aceasta Perintii nostri, cei plini de milostivire gi iubitori de fii, ne-au ld.satin scris, senmeca sI ne fie de folos in viata noastri. 1. - ;i unul din ei a zis: ,tinigtea imi aduceacestcdstig; c6nd mi ucid pe mine insumi, prin qederea chilie, atunci mintea in mea nu se mai gitegte de r[zboi, ci se intoarce spre o fapt[ mai buni " . 2. - Tot agaaltul a zis: ,,Eu am alergatla sihlstrie, pentru ca stihurile pe ca.re citesc la rugd.ciunesI sunedulce. Si cdnd, le dupi ce m-am desf[tat cu inlelegerea lor, limba meatace, eu cad, - ca intr-un sornn,- in adunareasimgmilor mele cu gdndurile mele. Iarigi, c&rd inima-mi selinisteste ui6nd tulburareaaducerii aminte, prin retragerea liniste, totdeaunasunttimise spremine cu valuri de bucurie, care vin peste orice a$teptaredin amintiri, ca 444

s5.-midesfiteze inima. $i cdnd se apropie valurile de corabia sufletului meu, o ineac[ pe ea in minunile cele adevlrate, ?n iini,steaceapentru Dumnezeu,sco!6nd-odin cuvintele celelumesti ;i din viata trupului". - ;i altui a zis iarlsi: ,,Sih1striataie pretextelesi pricinile ? ^ innoirii gdndurilor si gdndurileseinvechescin zidurile'rihirri"i, ;i ve;teje;te amintireamomelii. Si cand seinvecheste materiade ganduri in minte, se?ntoarce min'teala r0nduiala ti aoar*pta ri "i aceamaterie". 4. - f i a zis altul iarigi: ,,M6surilecelor ascunse tine le in cunosti dupd acee4cr in,telegereta areputereade discem6m6nt, a dar o are totdeauna,nu numai din int6mplare, ci qi pentru cdte un ceas.C[, nici un om purtitor de trup nu poate iesi din casa sa, firr s[ seintAmple in el o schimbaresprebine sau sprerdu. Daci. estehamic, se intimpl[ o schimbaredin rucruri mici ale firii (la asa cap, asa cdciul[). Iar dacl omul tr6nd&v,"so schimb[ din lucrurile cele mai inalte, ale harului care a fost frlmdntat la un loc cu firea nobstrI". 5. - f i altul a zis: ,*Alege-1i desfltltoarea lucrarea trezviei si a privegherii in toati wemea noptii, prin care toti plrin{ii s-au dezbrdcat omul cel vechi si s-auinwednicit de ?nnoireaminlii. de in aceste ceaswi simte sufletul nemwirealui prin aceasti. simtire ;i se dezbraci el de hainele de intuneric si primeste Duhul cel S fd nt " . 6. - Altul zice iarisi ci: de cdte ori vede cinevaprivelisti felurite, si aude sunetede multe soiuri, care-i schimbi cugetarea de cele duhovnicesti, daci str de vorb[ cu ele, si pierde mintea lui usurinla de-a il vedeape el in ascuns,si de-asiaduceaminte de picatele lui si de a-si facegf,ndurilecurate.si nu mai poates6 ia amintela w5.jmasi,nici si vorbeasci pe ascuns Dumnezeu) (cu prin rugdciune.

405

7.- ;i iarlsi a zis: ,,E cu neputinfi s[-ti supuisimgurile acestea strpdniriisuflerului, si trd.iesti linistesi firr si te fdrr din instriinezide oameni. crci sufletul rafional(mintea) unit cu este ele (simlurile)in chip ipostaticsi estetras in jos impreun6cu gAndurile dacl omul nu e xeazprinrugiciuneaceaascunsd. lui, 8.- fi iardsi: ,,O! Cdtde mult desfiteaz[ inveselesre, si ?mbucur[ curdlegte un suflettrezvia?mpreunati citirea si si pe cu cu ruglciunea!Asta o gtiumai bine aceiacarein toatl vremea vietii lor triiesc cu elein adevlrataascezd"(nevoinl[). Tu, asadar frate,dacdiubestisihistria,si aibi pururea in fala ochiior semnele ldsate Prrinli din cunostinta ca pe o de ror crtre apropierea si Inte si drumulfapteitalesdte indrepteze lor. maiinaintedetoate,limureste-te carelucruri secuvines[ fie in armonie tinta ta. cdci frrr de ele,nu poli tu aveacunostinta cu adevirului.Si fii in elecu tot belsugul rIbdlrii.

DESPKD TACNNN
Tlcerea este o tain[ din lumea viitoare. Iar cuvintele sunt unelteleacesteiiumi. un om careposteste esteispitit s6-siasemene sufletul cu fiinlele cele duhovnicesti (cu firea duhuritor) atat prin tlcere, c0t si prin indelungat post. C0nd omul estedespIrlit prin faptele salecele dumnezeiesti, petrecein tainila sufletului s6u, si prin aceste taine el ajungela des[vOrsire. plin1 e slujirea lui de Si tainelecele dumnezeiesti, acelenevdzuteputeri si de sfintenia de aceeaa stlpdnirii Domnului asuprazidirilor. Si toli cei ce s-au desplrlit de lume ca sI intre ?n tainele cele dumnezeiesri,au purtatpecetea * ticerii. Si unora din ei le-au fost incredintate, ca s[ le arate (altora), - ascunziswile ceie ascunsein tlcerea Domnului cea tainic6, spre o innoire a celor de mijloc. Ci nu se cuveneaca astfel de taine s[ fie slv0rsite de oameni cu burta 406

plin6 si cu mintea tulbure de neinfudnare.Dar nici sfinlii nu indriznesc sI stea de vorbi cu Durnnezeu si sI se ridice cdtre cele mai ascunse taine, decOt numai cu trupul sl5bit,cu fala plind de chinurile foamei, cu mintea netulburatl si cu lep[dare de orice g6nduri. CIci, dupl ce vei fi petrecutweme indelungati in chilia t4 ostenindcu faptasi plzind cele ascunse, tindndu-li simlurile si ?nneputinli de-aintilni weun obiect,puterealinigtii te va umbri, si mai intAi va veni in caleatao bucurie, care din weme in vreme i1i va stipdni sufletul, firi si poii gti de ce, si apoi ti se vor deschideochii ca sd vadi putereazidirii lui Dumnezeu;si cdnd mintea va fi cd.liuzitl spre minunea acelei contemplalii, atunci ziua si noaptea fi una pentrumintea aceea,prin vor minunile cele sl5vite ale flpturilor lui Dumnezeu. Si atunci dulceala acestei 'contemplatii furl din suflet simlirea patimilor. Si; prin ea (contemplalia) sufletul calci pe cele doud trepte ale descoperirilor rationale (vedere),care urrneaz[ dupi aceasti treapti a cur6liei, si mai sus.DumnezeusI ne inwedniceasc[ de ele. AMIN.

CAKTEA I[ PATRA
C5tre SfAntulP[rintele nostru Simeon, flcltorul de minuni. CarteaSfin{iei Tale nu estedoard o insiruire de cuvinte, ci dragosteata ciltremine ca-ntr-o oglindi u zugrdvit-o,si ai ar5tat-o. Si ai scris,dupdchipul meu, pe care-l ai in minte si ai aritat ci m[ iubesti,pestem[sur[. ?nc0t,din multd dragoste uitat cit ai sunt de mic. Ci toate lucrurile despre cai eu trebuie s[ scriu Cuviosiei Terle, dacl avearngrij[ de r,r6ntuirea si mea, trebuia sd le intreb si s[ le deprind de ia tine, aceleami le-ai scris mie, luAnd-oinainte prin dragoste.Si poate ci ai ficut acestea arta cu inlelepciunii,ca prin intrebdrileiale cele subtilesi duhovnicesti, pe caremi le pui mie, sufletul meu sd se trezeascd tr0ndivie, din

407

in care e cufundat cu totul. insd si eu, prin acea dragoste a Cuviosiei Tale, prin care ai uitat de nevrednicia mea, imi uit posibilitilile mele, incdt nu iau aminte la ce pot eu indeplini ci la ce putere are ruglciunea Cuviosiei Tale. CIci, dac[ eu imi voi uita propria mea micime, si dac[ Cuviosia Ta te vei ruga lui Dumnezeusl-1i indeplineasc[cererea,atunci de sigur,{i seva da de la Dumnezeu,- ca unuia, care cu adevf,ratit iubegti- ceea ce ai cerut prin rugd.ciune. Intrebare: Deci cea dintdi intrebare din cartea Cuviosiei Tale esteaceasta: ToateporuncileDomnului trebuie s[ le plzim? si nu esteputin!5 de m6ntuire,pentru cel ce nu le pizestepe ele? R[spuns: Despreaceasta, cnt mi separe,nici nu e nevoie pe sI mai ?ntrebecineva. CIci, desi sunt rnule, trebuie s[ le plzim pe toate. CI de nu, MAntuitorul nu ni le-ar fi dat. Cl Stip0nul nostru - pe cit cred - n-a flcut nici un lucru de prisos, nici n-a zis, nimic tirl pricinS-C[ci scopulvenirii Lui a fost s[ cwele din suflet rrutatea primei cilc[ri a poruncii si sr restaureze sufletul la starealui cea veche,cdndne-a dat poruncile Lui cele de via{i fdc[toare, ca pe niste leacwi, cu care sI ne curetede ?mpltimirea noastre.Cici ce sunt leacurilepentru un trup bolnav, acelea sunt poruncile (Domnului) pentru sufletul plin de patimi. Si esre limpede c[ poruncile sunt rinduite impotriva parimilor, spre tf,mlduirea sufletului celui c6lc1tor de porunci, precumcu multi limpezime agrlitDomnul cltre ucenicii S[i: ,,Cineareporuncile Mele gi le pizeste, acelami iubeste. Iar cine m6 iubeste,va fi iubit de Tatil Meu. Si eu il voiu iubi si M[ voi arita lui, si vom veni la el si ne vom face licaq in el". (Ioan 14, Zl). $i iarlsi a zis: (Ioan 15,35):,,Dup[ astava cunoaste lumeaci suntefi ucenicii Mei, de vI veti iubi unul pe altul." Si e limpede c[, dragostea se dobdndeste abia dup[ inslnrtogirea sufletului. Iari sufletuinu se inslnf,tosestedec6t dupdce p[zegte poruncile. 408

Pizirea poruncilor este incr dedesupturdragostei celei duhovnicesti. ;i, fiindcl sunt mul,ti, care pizesc poruncile din fricl saupentru risplata cea din viata viitoare, - ilu din dragoste, - foarte mult ne sfrtuieste Domnul sr przim poruncile din dragoste,care dd sufletului lumina. Si iarlsi (Mat. 5,16): ,,Ca s6 vadi oamenii faptele voastre cele b'ne si sr'slrveat.e f"'ruar vostru cel din ceruri". Si faptele cele bune, despre care ne-a invllat Domnul, nu pot fi vrzute, decdtprin pdziriaporuncilor. si desprefaptul cr poruncile Domnului nu sunt grerepentru cei iubitori de adevdr,a spusDomnul (Mat. 11,2g-30):,,Veni1i la Mine, toti cei ostenili si impovirali si Eu vi voi odihni pre v,i. C6, jugul Meu este bun si sarcinaMea usoari." Dar El-a ardtat ;i acee4ci toateporuncile Lui trebuie sdle ?mplinim, cu sirguinli, c6nd a zis (Mat. 5,9): ,,Cel ce va dezlega una din acesteporunci mai mici de-ale Mele si va tnvrta pe oameni, acela mit se va numi in impir[1ia ,,cerurilor". o"pa ce acestea s-au rdnduit ni cu putere de lege, eu nu pot nicidecum si zic, cdnu trebuie si tinem toate poruncile; dar nici sufletul nu poate sd se curele, dacr nu va implini poruncile, care sunt datede la Domnul. ca sa curefe- ca niste leacuri - patimile si picatele. Bine stii cuviosia Ta cr prin cilcarea poruncilor a nivilit asupr4-ne rilutateec, e limpede c[ sinitatea se va intoarce ror deci prin p[zirea poruncilor. Dar nici curdlireasufletului nu trebuie s-o dorim si s-o n[dijduim, tir6 de lucrareaporuncilor; dac[ de la inceput nu mergem pe cirarea aceea,care d.ucespre curllia ne sufletuiui. si sr nu spui c[ Dumnezeupoate s6 ne hdrrzeasci in dar currtia sufletului, flri sd fi lucrat poruncile. cdci acesteasunt judec5{ileDomnului. Si nu ne ingiduie Biserica s6cercetim noi asemenea fapte. Si Evreii in vremeaintoarcerii lor de ra Babilon ia Ierusalim au mers pe o caie bdtuti de fire gi asaau ajuns?n sfdntalor cetatesi

4A9

au vezut rninunile Dornnului. Iezechiel ins6, a fost rlpit mai presus de fire printr-o lucrare de descoperire,si a ajuns ?n Ierusalim, si pentru descoperirea dumnezeiasc[s-afdcut vdzitorul innoirii orasului Sfdnt. Asa se intAmpl[ cu sufletul cel curat. Cd unii intri (ajung) la cur[1ia sufletului, prin caleacea umblatd si legiuiti., prin plzirea poruncilor printr-o viali de nevoinle gi prin propriul lor sAnge;qi sunt allii care se invrednicescde ea prin d5ruire de H.ar. Si aici este minunea: cd nu ni s-a poruncit sd cerem prin rugiciune cur[tia care ni se d[ prin Har, si nici si plrlsirn r0nduiala lucrlrii (poruncilor). CIci bogatului aceluia, care L-a intrebat (Luca 70, 25): ,,Cum voi mosteni viala vesnicl?" rdspuns-a poruncile". Iar limpede Domnul: ,,Plzeste cdnd L-a intrebat, care sunt poruncile? I-a rdspuns:,,Int0i s[ te depdrtezide faptele cele rele si astfel i-a adus aminte de fire. Iari cdnd el a incercatsi mai afle ceva,i-a zis (Mat. tr9, 27): ,DacL vrei s[ fii deslvArgit,vinde-1i averile tale si le di siracilor, apoi ia-!i crucea ta si vino dupl Mine". Iar asta s-o faci, ca sd fii mort pentru averile tale si viu pentru Mine. Iesi din lumea cea veche a patimilor, ca sI intri in lumea ceanoul a duhului. I-eapidl si te dezbracl de haina cunoastbriimodurilor si a vicleniilor, si astfel vei fi imbricat cu simpla cunoasterea adevirului. C[ci prin cuvintele: Ia-!i Cruceata, Domnul ne-a invltat si murim pentru toate lucrurile din lume. Si c6nd omul a omordt inl6untrul slu pe omul cel vechi, adicl patirnile, atunci i ziceDomnul: Vino dupi Mine. CIci nu poate omul cel vechi si c[litoreasci in calea lui F{ristos, precuma zis Fericitul Favel (L Cor. 15, 50); ,J.{upoate trupul si sAngelesd mosteneasc[impdrdlia lui Dumnezeu, nici striciciunea s[ mosteneascS nestriclciunea". Si apoi (Efes. 4, 22';: ,pezbrdcali-vd de omul cel vechi, careleputezestein primi si atunci vd veli putea imbrlca cu cel nou", care s-a inoit prin cunoastereaasemlnlrii sale cu Ziditorul. $i iarigi (Rom. 8,7): 410

,,Cugetultrupescestevr5.jmisieirnpotriva iui Dumnezeu. CI nu se supunelegii lui Dumnezeu,;i nici nu poate'.. IarI cei ce sunt in trup, cugeti cele ale trupului, si nu pot sI-I placl lui Dumnezeu cu gOnduileduhului. Dar CuviosiaTa, Sfinte, dacdiubesticurdlia inimii, si cugeteiecele duhovnicesti- desprecare ai vorbit, _lipeste-testrdnsde porunciie implrltesti, precum a zis Domnul nostru (Matei 18, 8): ,"DacI vrei sd intri in via\d,, pizeste poruncile"... din dragostepentru Cel ce le-a dat,nu de frici, sau in vederea rlsplltirii. CIci nu atunci cind lucr[m dreptateagustdm desfltarea cea ascunsi in ea, ci atunci, cAnd setea de dreptate usuc[ inima noastr6. Si nu c6nd sdvdrsim picatul suntem noi pdcltosi, ci c6nd nul urdm si nu ne clim de el. Si eu nu zic cd a fost cineva, fie de demult, fie de curAnd, care s5 fi ajuns la curilia inimii si si se fi invrednicit ile contemplalia duhului, fArA s[ fi plzit poruncile; ci eu cred ci oricine n-apdzitporuncile si n-a cllcat in urmele fericililor Apostoli, nu este wednic sI se numeasc5, ,,Sfdnt". Fericitul Vasiie si Fericilii Grigorie (de Nisa si de Nazianz) desprecarc ztcicl iubeaupusti4 ;i eraustdlpi gi lumine aBisericii, si prosl5veauviala cea linistiti, s-au dus sd se linisteascd,nu atunci cAnd erau goi de lucrarea poruncilor; ci mai inainte au locuit cu pace,si au pdzit poruncilepe caretrebuie si le pi.zeasci cei ce trliesc ir societatesi asaau ajunsla curilenia sufletuiui si s-au?nvrednicitde conternplatiaduhului. Si intr-adevdr, eu cred cI atunci c6nd locuiau acei sfin,tiin cetIli, primeau pe str6ini, cercetaupe bolnavi, imbrlcau pe cei goi si spilau picioarele celor istoviti. Si dacl cineva ii silea,sI meargi impreund o mil[, ei mergeaudou[. Si dac6 au triit in paza poruncilor, pe care se cuvine s[ le pizeasci cei ce petrecintre oameni, si rnintea lor a ajunsla nemiscareaei cea de la inceput, si la contemplalia cea durnnezeiascisi tainici, din clipa aceeas-au silit si rneargdla

417

iinistea pustiei si de atunci incolo au suferit cu omul lor lduntric atit de mult incAt s-au ficut vlzltori, si au trlit in contemplalia Duhului, p0nl ce au fost chema,ti Har, sI p[storeasc[ Biserica de lui Hristos. C6t privegtelucrul de care-mi spui,cd adic[ Marele Vasile sliveste, cAnd convieluirea cu mul1imea, c0nd retragerea (pustnicia), iat[ ce zic eu: in adevir, ciqtigul il afl[ in doul chipuri (feiuri, moduri) cei ostenitori, fiecare dupl puterea pe care o are, dupi deosebirile metodei si dup[ linta pe care si-a propus-o.C[ci le vine cOteodatiqi celor putemici (tari) folos din convieluireacu obstea;i alti dati celor slabi; tot asaseintflmpli cu viata in pustie.Pentru omul statomicitin sbn[tateasufletului, a cirui minte este una cu duhul, si care a murit pentru viata cea omeneasc[,pentru asa unul conviefuireacu obstea nu poate fi plgubitoare, dacdva fi mereuteaz, si astq nu ca sI se foloseasc[ el, ci ca s[ fie de folos altora; c[ a fost chematde Dumnezeu in numele celorla{i P6rinli. Si pe cel slab, care mai are nevoie sI creasci (hrlnindu-se) cu laptele poruncilor, il foloseste convieluireacu obstea,panl ce c0stigi iscusinl4 gi estemuncit si p5lmuit de ispite, si cade ;i se ridicl, impreuni cu cei din obste, slnltatea sufletului. Nu estecopil, care si nu fi gi-gi dob0ndegte cu lapte; nu este c[lugir care s[ nu fi fost hrlnit cu fost hrdnit laptele poruncilor, ca s[-;i indrepte gi si-;i biruiascl patimile si fel s[ seinwedniceasci de curltie. Si in acelaqi ;i pustia,precum am zis, - uneori este folositoare celor ce fug si celor slabi, iar alteori, celor tari. Pentru unii, nu cumvapatimile lor s[ sporeascl si sI se aprindi, gisind materie; pentru ceilalli, s[ nu mai fie in mijlocul materiei qi si nu ajungl in rlzboi cu vicleanul. CIci, in adev[r, dupl cum ai spus,pusfiricia (singw[tatea) ca adoarmepatimiie. Dar nu se cauti numai aceasta, cineva sI-si s[ adoarmi patimile, ci trebuie sl le ?ncerce le srnulg6.Adici, s[ 412

le biruiasc[ pe ele, cOnd se ciorov6esccu noi (sehdrfuiesccu ele noi). Fiindcl patimile cele adormite se trezesc,indati ce glsesc vreun pretext sI se desfisoare. Iatd cum vei afla, cI nu numai pustia adoarmepatimile, precum ai zis? Adu-1i aminte c[ ele nu se luptl cu noi asa de tare,in vreme de neputinli si de boa15. numai atilta,baele se Nu adorm unele pe altele, ca si-si dea prilej una alteia. Cd slava desarti de pild6, inlituri curvia. Si iar{i, desfifnarea,irnblinzeste (indrdcirea dupd slavi). De aceea,s[ nu nebunia slavei dpgarte umbldm dupl via{a pustniceasci, doar pentru c5"ea adoarme patimile, ci mai mult penffu cd prin ea ne inlelep1im,lipsindu-ne de cele sensibile,;i trlind departede to!i, qi agaomul nostru cel liuntric al duhului seinnoesteintru Hristos, si suntemmereu in contemplalie,vlz6ndu-nepe noi insine, ;i c{tigd minteanoastrl t'ezvia, gi intotdeaunasepdzeste, si nu i sefirre cumvaaducerea ca aminte desprenildejdeaei. Cred cI acestea sunt de ajuns,ca si-1i lf,mureascl prima intrebare.Dar sdrlspund gi la a doua,care era: intrebare: Pentru ce cdnd Domnul nostru a spus despre milostenie ci estemlsura asemlnirii noastrecu Tatil nostru cel din Ceruri, Cdlug[rii dau intaietate lini,stirii? Rispuns: Acesta este rlspunsul: E bine, ci ai luat din Evanghelie pilda si chipul pentru cercetareardnduielii celei mari a netulburdrii. Noi ne inchinlm in fala ei nu incercdm s-o distrugem, ca pe un lucru oarecarede prisos. Domnul a spus despremilostenie ci ea estemisura asemdndriinoasffecu Tat6.l Ceresc,fiindci ea apropiede El pe aceea, care fac milostenie.E adevirat. Dar nici noi, ciluglrii, nu cinstim linigtea - tlr6 milostenie; doari atilt,cd ne sft[duim si stim departede tulbwzre si de grij6, cAt putem mai mult. Nu ci ne-am impotrivi celor de trebuinli, cind ne lovim de ele; ci, ne striduim si rlmdnem in liniste, ca s[ ne putem indeletnici cu Dumnezeu.Prin liniste ne

413

putem strecuradin tulburi.ri, gi ne putem apropia de Dumnezeu. Iar[ dac6, dup[ rnai rnultL vrerne, ne iese in cale vreo mare nevoie de-a fraqilor,trebuie si-i ajutim. Deci, si. ne silirn mereu, si fim milosi cu toati. firea cea cuvintitoare. Ci a;a ne ?nva1[ Domnul. Si astaestesernnuldeosebitoral celor ce selinistesc.Si milostivirea nu trebuie s-o avern numai inl[untrul nosffu, ci la vreme potrivit[ gi in imprejurlri anevoioasetebuie si ne arltim dragostea fa1i. Cu atit mai rnult, cdnd cineva si-a ales-nu o pe linistire desd.vdrsiti adic[ sI nu se mai intAlneasce nimeni cu - ci Einecanonul slptlmtnal si al ceior patruzeci si nou[ de linigtiri. Ci unii ca acestia,nu sunt oprigi de a slv0rgi faptele milei, nici chiarin mijiocul pravilei lor fiind. Dacf,nu cumvaeste cineva cumplit si neomenos,qi plin de cruzirne, qi sihistrit de ochii lumei si inaintea oamenilor.Fiindci stim bine, - c[ fdrl dragostepentru de-aproapele, mintea nu poate sL he luminati nici prin convorbirea cu Dumnezeugi prin dragosteaLui. Si acum, care cliug[r fufelept, de are hran[ qi haine si vede pe aproapelesiu infometat gi gol, nu-i face parte din cele ce are, ci dimpotrivS, le pune bine?Sau cine, cdnd vede pe cineva,care e mi.dular al aceluias ffup, din care el insqi face parte, - ars de boall 9i sfdrgit de oboseali, - gi c6nd il vede ci are nevoie s[ fie cercetat,de dragul liniqtii, prefuieste mai mult canonulinchiderii in chilie, decdt dragosteafa{i. de aproapele?htrucdt insl nu se int6mpll unele ca acestea, pizim in mintea noastri dragostea sl de aproapelesi mila cefrefrati. Cici fiindcl avulia ne esteaproape, Domnul ne cere sl le impiinim pe acesteasi cu fapta gi sI le gi deslvtr;im. Dar e limpede c\ daclnu c0stiglm nimic, nu trebuie s[ avem grijl ;i si ne tulburlm din pricina slracilor. Ci daci avem, ni se cere. $i iaragi dacl avem asezareaindepirtata iznlatil de oameni gi de tulburlrile lor, nu trebuie sI ne pirisim chilia si vieguirea noashi ceacilugireasci si pustniceascAsi si di.m ocol 414

lumii, si sdcercetimpe bornavi,si sr neinderetricim cu asemenea lucruri; cdcie limflde, astfeide fapreducdela celemari spre 1A ceie mici. Iarr daci triieste cinevain obste, gi-gi are ug""*"u aproape oameni, cu ei, daci ourn.niiaceiaprin de si ;i osieneara lor, ?l odihnesc el, atuncisi el estedators[ facilafel. pe Dar sd nu ceard de la alfii ?ntot chipul sll odihneasci, ei iar el, cdnd vedepe fiul niscut din.acela;i trup ;i deacelas chip,_ adicape Hristosin strdmtoare lep6dat, gi gi saseaearu o fart" si sd'se ascundide el, sub cuvant"hinuit, sa ci trebuie se rinis.teas"a, fiindc[ minte.cr fiecare,carefaceas* este n"*rtor.-^---t-Si sI nu-mipomene;ripe Ioan al Tebaidei pe si Arsenie, si si nu-mispuicr nici unul din ei nu auavuthabar de lucruride acestea n-au purtat grijd de cei bolnavi nici si slraci, si n_au fo.:?r-d. a-givedea.de lini;tea ior...Nu re aringe fapteie de unor astfel de sfin1i.cici numai d.acd repezi orice te de intirnire cu oameniigi deodihnaceadela ei, at*nci$ dr Dumn"r"u poL"e sr nu-{i pese ei. Daci insi estideparte desrv6r;irealoi de de g-ti peftecitoadvremeainosteneli trupelti ;i ?nconvorbiri o*rrif pentruce s[ nu iei seama porunci(pecaretrebuie ",, la si le pizesti, cI incl n-ai trecutde alti mdsuri) ] subcuv0nr cI triiesti in felul sfin!ilorcelormari, de czrenu te pofi up*piui ---^:Y' Iar[ eu mr voi str'dui si.-1ireamintesc intflmprare o de-a Sf'ntului Macariecel Mare, care s-a insemnat, ca si fie de musfare pentruaceea carenesocotesc fralii lor. Ci s_adus pe sI cercereze un frate bolnav, l_uintrebat pe Macariece 1dat5 ;i A rispunsfrarelec[ wea pu$nip6ine proaspiti. lgregte' Fiindci ficeau ciluglrii odar6 an paineplnm ,ot anul,I pe ci, afa era obiceiulloculuiaceluia- indati s-ascurat si acerb6tr0nwednic era {e $icire gi s-adusraAiexandria(degi denouizeci deani). Alofo a schimbat pdinileuscate, carere adusese traisti cu pe in piini proaspete le-a ad.us si aceluifrate. 415

cu $i Awa Agaton, care era asemenea Macarie cel Mare, a f[cut un lucru si mai mare. El era cel mai iscusit monah, al vremei sale si cinstea mai presus de toate tdcercasi linistea. Acest minunat sfdnt, s-a dus in vremea adunirii poporului si-gi v6ndi rucodelia sa. A dat in piali peste un strdin, lepddat gi bolnav. A inchiriat o casd si a lucrat cu propriile lui m6ini, cheltuindu-si toati agonisita cu bolnavul 9i slujindu-l saseluni, pdni ce s-a flcut sinitos striinul cel bolnav. Si zicea Awa Agathon: ,,Agi fi dorit sd glsesc un lepros, ca s[-i dau lui trupul meu, si sd-l iau pe al lui. Iati, aceasta este o dragoste desIv0rsitl." Cei ce se tem de Dumnezeu, dragul meu, cu usurinli se silesc gi se ingrijesc si implineasci poruncile. Si daci aflarea poruncilor seintAmplXsi atdme numai de oamenii acestia,apoi ei suferi si primejdii de dragui lor. CI Ficdtorul de vialI alegat desdv0rsirea lor, fic0nd-o atdmltoare de doud porunci, care le tot pe toate:dragostea Dumnezeu;i dragostea at6t de cuprind de mare fali de fiptura Sa gi de chipul S[u. fi ceadintAine indreapti spre linta contemplaliei duhovnicegti; iar a dou4 spre fbptuire gi spre contemplalie. C[ firea dumnezeiascl este,prin ea ins[si, simpl6, necompusl, nevizut[ gi n-are nevoie de nimic. Ei nu-i trebuie gtiinla fireasci, care se ocupi vesnic cu faptele materiei, nici nu-i trebuie o acliwre vdntth, nici grosoldniagAndirii noastre. Ea lucreazl cu simplitate,asupraunei par,tia minlii, in confornritaie cu pricina ei preasllviti, - careestesi ea simpl[, mai presusde simlirea simlwiior materiale: iar a doua poruncl - iubirea de oameni, dupl firea noastr[ cea indoitl, are si o lucrare indoitd. Adici spun, cd ceeace implinim in constiinla noastri in chip nevlzut, dorim sI implinim si cu trupul gi nu numai pe fall (la arltare), dar gi in ascuns.Ci ceeace implinim noi cu lucrul, se cere implinit si cu constiinla. 41.6

C[ci precum omul esteaicEtuitdin dou[ parti - sufletulsi trupul - tot asatoate ale iui trebuie sI se ?mplineasc6 dou6 pe planuri, dupi compozitlalui. si tiindch fapta estepremerg[toare conternpialiei, nimeni nu sepoate?nd{aia parteaaceapreainalt6, dac6nu va incepe prin a implini cu lucrui cele mai de jos. Si acum nimeni s6 nu ?ndrieneascb zicd despre dragosteadesh aproapele, o putem dobAndicu suflerul, fdri si mai ?mpiinim c6 cu trupul acele fapte, pe care putereanoastr[, imprejuririle si locul ne dau rndna sr le implinim. ce atunci s-ar putea credecE toatd dragostea eonst6 in contemplalie si se cunoaste din contemplalie.Si dupi ce am aritat credinidin fapteletrupesti,pe cAtcu putinld, atunci i se dI sufletului nostru putere sprepartea ceamarea contemplafei celeiinalte dumnezeie;ti,ca sdajungi ;i la baprin gAnduricurate;i fhr[ seamln.Iar6 unde nu poate.omul si faci faptele dragosteicu trupul si la ar6tare,si ajunge (omului) in fala lui Dumnezeu, si slvdrseascl numai ir cugetul lui dragostea de-aproapele nostru,mai ales c6nd Artregeste lipsa cu partel gederii in chilie si a linigtii si covdrgegtecu petrecerea aceasta, fapteie dragostei. Dar, de vreme ce suntemlipsili de acele parfi a1elinistii, s6 ?mplinim lipsa ei prin poruncaceamai mic6 decflt ea, care este fapta sensibil5,pe care s-o frptuim, ca pe-o odihnd a vielii noastre, ostenindu-nelrupul; ca nu cumva libertatea noasfti sd fie pretext de a ne supune trupului, gi si ne ostenim astfel tn zadar,in numelesihdstriei.c[ci e limpede,ci nu aceiuia,care s-adeprrtat cu totul de oameni, si mereu segAndeqte nurnai la Dumnezeu,fiindcl s-a despirgit de toale, - i s-aporuncit s[ se supun[ si s6 slujeascdoaclenilor. {ar5 daci are cineva un canoR de sapte sdpthnAni sau unul sdptdmdnalde liniste, gi dupd ce tr-aficut, se intdlnestecu oameni si treiesteprintre ei, si filbnancx ?mpreun6 cu ei, dar nu-i pas[ de fraiii lui eei nevoiasi, c6nd i se pare c[ e
C:da43 aalaZl

47V

legat de canonul lui slptdmAnd, a;aunul estenemilos si crud. E lesnede inleles ci nu canonul il cpreqte,ci fiindci nu are el milI, nu Ei e plin de mf;ndrie gi de gfinduri rnfurcinoase; se pleacl el sI faci asemenea lucruri. Cel ce dispre,tuiegte neputincios, nu va vedea lumina. Si pe intunecatl va fi ziua celui ce-si intoarce fa,ta de la strdmtoarea aituia-Bdjbni-vor in intuneric fiii din casaaceluiacare-sibatejoc de strig[tuI necljitului. S[ nu aducem ocarl pentru numele cel mare al linistii, prin nestiinlanoastr[. CIci fiecare rdnduiali are o weme a ei, un loc si o caracteristic[a ei. Si vieluirea {i-o cunoaste Dumnezeu, dacl primit toati. flptura ta- Si fdri asta,lucrarea tuturor acelora care a vor sI ajungl la deslv0rsire, este degartd.Cine aqteapti s[-l mingiie si's6l cerceteze al,tii la vreme de neputinl[, fratii lui; se pe smereste sine si impreuni senevoieste de-aproapele in cu siu clipele, in care este ispitit; ca si fie lucrarea (fapta) linistirii aducltoare de bucurie, departe de orice plrere si amlgire a dracilor. A zis unul dintre Sfinlii cei vdzdton, ci nimic nu'poate izbini pe un ciluglr, de darul trufiei si nimic nu-l ajut6 s[ nu treaci hotarul curSleniei in wemea c6.ndse aprinde in el patima curviei, decAtsI vadl pe a{i oamenifu*nli in astemuturile ior, gi cu tolul topili de scfuba trupub"ri. Mare gi ingereascl este fapta linistii, cOndse amesteci si cu socotinla, de dragul srner"eniei. suntem fura1i si jefui1i, C[ acolo unde nici nu stim. Eu arn zis asta,fra{ilor, nu ca si lenevim si nici ca si dispreluim prin faptI, linistea-Ci eu pestetot locul, acestav-am spus si v-am sfituit, si nici acum nu griiesc altfel. Nimeni si nu ia in mdiniie sale,ca un nebun, numai un cuvdnt de-almeu, gol, si sIl scoatl din context(sd le lasepe celelalte). Mi-aduc aminte, cI in multe locuri am spusrdspicat cd, daci i 41 8

s-ar intampla cuiva, sI steain trandevie,?n chilia sa din pricina neputinlii, care ne apuci uneori, pe fiecare, atunci el nu trebuie numai decdt s[-si lasesederea chilie si s[ iasfr. totul din ea, in cu si sdpuie mai mult pre{ pe faptele cele dinafari dec0tpe cele din chilie. Iar[ a iesi cu totul am zis c[ nu insemneazdsd. pe iesi cAtevas[ptim0ni, cAndseintAmpll cAndvao absoluti nevoie, si te duci sI cumperi cele de treabi pentru via{a gi odihnaaproapelui tIu, ci astanu estetrdnd[vie sau lene. IarI de i separe cuiva cd estedesdvArsit, c[ petrecfindcu Dumnezeu,estemai presusde si toate cele de aici, prin faptul cd se abline de la toatecele vizute, pe drept cuv6nt, poate,s[ se lepede de acelefapte ale dragostei. Mare esteputereasocotinlii, la cei ce au ajutorul lui Dumnezeu. Si El, cu mila Sa si ne deaca si implinim si noi acetr cuvdnt al Lui, cate Ace (Luca 6, 4I): ,,Ceeace vre[i'sl v& faci voul oamenii,faceli-le si voi lor asemenea. Lui i secuvine Slava si Ci cinsteain vecii vecilor. AMIN. Si iarisi, in scrisoarea CuviosieiTale, scriaici tot cdluginrl, care voieste si iubeasci pe Dumnezeu mai presusde orice, trebuie si seingrijeascl si-i fie sufletul cwal Si bine ai zis, daci pog. $i fiindci iar zici, cI nu are indrd.znealdsd se roage, cAtd vreme inci nu gi-a biruit patimile, mie, oricit sunt de prost,acestedoud mi se par ci se bat cap in cap. Cici daci sufletul n-a biruit patimile, cum s[ seingrijeascd de curltie? Cdnd el n-a implinit din canonul slu de dreptateduhovniceascd, nici mlcar biruinla asuprapatimilor, cauli un lucru mai inalt dec0tacesta? nu din Ci cele ce le doresteomul ?l cunoastem cI iubeste,ci fiindcd le iubeste in,telegem, le si doreste.Cd iubirea premergepoftei, ci dupd fire. Dacd. cinevan-ariubi, nici nu dore;te.Fiindcd,parimile sunt ca o usl inchisl in fala curiliei. fi, de nu va deschide cineva usa aceea inchisi, nu va putea s[ intre in parteaceacuratd a inimii. C6t desprefaptui c[ sufletul n-are indrizneall ?nceasul

479

hplrnla lui. 420

rugacmnii, asaeste.cd, indrezneala estenumai mai presusde nu patimi, ci si mai presus de curdlie. Si asa, curn zic, se face randuialaasezdm6ntului: r[bdarea de sila se luptr cu patimile "ea pentru curd.tie. Deci, dacdies patimile biruitoare, sufletul pierde cur61ia.Daci sunt biruite patimile, sufletul cdstigl curdlie. Iar currlia cea adev[rati face sufletur s6 aibi indrdznealilin vremea ruglciunii. Dar oare, cind ceremin rugiciune ceea ce am numit eu cwdlia sufletului, nu suntemvrednici de mustrare, saurugiciunea noastri nu estetrufie si pirere, c6nd cerem de la Dumnezeuacel lucru, pe care scriptura parinlii ni l-au dat ca poruncI si pentru ;i care si cilugdrul a iesit in sihlstrie?Dar eu cred, Sfinte, ci precum un fiu nu se indoieste de Tatil siu si nu-i ceremereu zicdnd: inval[-mi cutaremestesug, sau' dd-mi cukre lucru, asatrebuie cIlugirui si nu socoteasc[, nici s[ nu cear6de laDumnezeu: si si de-mi aceea ceaialti. Fiindcd stie, cr Dumnezeu seingrijeste sau de noi, mai mult, decnt tatll de fiul rui. De aceeatrebuiesi ne smerim gi sd pldngem pentru p[catele care le_amficut, saucu gdndul, sau cu lucrul, si cu inima zdrobitr si zicem cuvintele Vamesului (tr-uca13, i8): ,,Dumnezeule, miluieste_mdpe mine, prcitosul". si si facem pe fa[6 si in ascuns, ceea ce ne-a invllat Domnul, c0nd a zis: cdnd veli face toate,c0te vi le_am poruncit vou6, si ziceli: slugi netrebnice suntem, cele ce eram datori sd le facem, aceleale-am flcut, ca si-f mrrturiseasci constiinla cd e;ti netrebnic si ci ai nevoie de mild. Stii, .ta si cuviosia Ta bine, ci nu faptele deschid usa cea tnchisi din inimI, ci zdrobirea inimii, !i smerenia, cAnd prin smerenievei fi biruit patimile, nu prin disprel. ci cel bolnav ?nt6i se smerestegi are grijn sb-givindece metehnele din el, si apoi abia wea sd fie impirat. Iar curitia si slnltatea sufletului sunt

--

Fi careesteimp'rdlia sufletului?precumcel ,bolnav nu zicetatdluisru s6-lfac6imprrar,ci seingrijeste mai ?nt6isEse facnsan-atos,negresit, si dupr ?nsdndtosirea mperetiatatilui rui lui, asa si cel picltos, care se pociieste,iuindu_si :": 3 insdnrtosire pentrusufletul slu, se dnce impre;t';-"reii" pafieafirii celeicurateo va imprrdli cu srava si tatilui sru. cend imi aducaminte SfdntulApostor paverpovesteste cd gregalele si suflerur a;ez6ndu-giila sale urmr gi d.a"rrpiri _siu tuturor, Tim. 1, 15):,olisus (1 Hristos,zice:avenitinrumecasi mdntuiascipe cei picitosi, dintrecarecel dintai sunteu, si de aceea m-a miluit pe mine, ca sr-si arateintru mine indeiung rdbdarea sa', fiindcr de la incepriteu am prigonit,am oc[rdt fi-arn hulit dar am fost miluit, fe""u* asadin nestiinlasi "r Si acestea c6nd,.si in ce imprejuriri 'le_a zis l".r:lt:F'. Pavel?Dupd luptele rnari si dupl faptele t*i si dup6 1t9 propoviduirea toat6 rumeaa Evangh"tiri ""1. in tui rkistos, dupi mo4ile cele dese, dupi necazuriie fdurit", p" ._" lr_u ;i pitimit de la Evrei gi de ia nelmuri. si ""1" erinci priu"u ,pr. iup,"t, dintdi; $i ny numai c[ gdndea, n_aaiunsinca ci ta :-11:.i_"1. curarre' sesocotea nu secuvinesi senumere cr cd printreucenici. Cdcizicea(1 Corint 15,9): ,Nu suntvrednic mecfrem se af"r,oi, c'c] prigonit Bisericalui Hristos,.. Oupe ce a ilvi.rs 1n ;t, patimilemai mult decdt oriceom, zicea1i Corint.q, Zdli,jJ chinuiesc.trup-ul robesc, nu cumva,propov[duind si-l ca altora, eu insumi sI fiu neiscusit.,. ' Iar daci-mispui,ci pavelpovesteste despre si sinegi fapte . insusisi te plece(induplece) petin; in aceast[ privi4a. T_T, :l clci el spune'cL f'rcea acellucru fdri voia rui, nu p"nt o el, ci. pentrupropovlduire. c6nd povesteste acele fapiemari pen_ .fi tru folosul credinciosiior, pune in situalia se unuia ,* n"vrednicde o lauddca aceea strigi zicdnd':,,c6 " si voi m-a1isilit.. (2 Cor.11, 16).Si rnai zice: ,,Ceeacezicin starea aceasta de 421

liuddrosenie, nu zic dupi. Domnul, ci intr-un fel de nebunie.,. Iatd canonul- pe care ni l-a dat Sf0ntul pavel, cel cu adevlrat drept. 56-1pflzim deci, si sd-l implinim cu rivnl. Si s[ nu mai cerem de la Dumnezeucele inalte, pe care El nu ni le dI si nu ni le diruieqte; ci stieDumnezeucare suntvaselecelealeseca si-L slujeascipe 81.Fericitul Pavelnici dupd aceaan-acerut implrilia sufletului, ciAcea(Rom. 9, 3): ,,Rugatu-m-am fiu anatemade si la Hristos". Cum putem noi si indrlznim si cerem de la Dumnezeu implrdlia sufletului, inainte de wemea, pe care o cunoasteEl? Noi, carenici cel pulin poruncile nu le pizim, nici patimile nu le triruim, nici datorianu o pl[tim?! Te rog deci, Cuvioase, s[ nu se suie g0ndul acestain inima ta, ci si-1i c{tigi mai presusde toater[bdareacelor ce vin asuprata. Si cu mult[ smerenie si zdrobire a inimii pentru cele ale noastresr ceremcu gdndul iertarepentru p[catele noastre,si smerirea sufletului. Un sf$nt a scris,ci, dacdnu se credeomul pe sineplcdtos, rugdciuneanu-i estebine primitl la Domnul. Dar daci vei zice, cr unii din Pnrinli au scris despreaceste chestiuni,ce estecurdlia sufletului, si ce estes[nitatea" nepitimirea si contemplali4 dar nam scris aeeasta, noi sd cereminainte de vreme,prin nldejde, ca darurile acestea.Clci scris este (Luca 17, 20):,,imp6ri1ia lui Dumnezeu nu vine cdnd stlm la p6nd[ s-o astept5m.,.Ci cei ce au ajuns la o asatintl, au clzut in trufie. Si noi sI asezlm in latwa inimii, lucrareapoclinlii ;i rdnduielile cele bine pllcute lui Dumnezeu, gi cele de la Domnul vin singure, de la sine, daci locul inimii estecwat. Iar[ cele ce le crutim cu nerrbdare,adicr darurile cele mai inalte ale lui Dumnezeu nu sunt de nici o treabd pentru Biserica lui Dumnezeu.Si, cine le-a primit, si-a agonisit trufie si cidere. Si astanu estela un semn,c[ cineva iubestepe Dumnezeu, ci este o boal6 a sufletului. Si cum putem noi sd

422

cerem darurile cele mai inalte ale lui Dumnezeu, c0nd c[ dumnezeiescul Pavel se laud6 cu necazurile lui gi socoteste participareala Patimile lui Hristos, este cel mai inalt dar de la Dumnezeu? Mai scrii in epistolat4 cL aindrigit sufletul tiu iubirea de Dumnezeudar ci n-ai ajuns?ncds6-L iubeqti pe Dumnezeu,desi ai dorinlI (doresti mult) si-l iubesti. Mai scrii c[, doresti si te retragi Ar pustie, gi ai arltat prin aceasta, ai ajuns la curl{ia ci inimii si ci arzi cu sirg la aducerea aminte de Dumnezeu, si se incilzeste inima ta. Si toate acestea,dac6. sunt adevirate, sunt mire{e, dar n-a; fi vrut sdmi Ie scrii tu. Cd nu sunt scrisecu buni rnnduial[. Iar dac[ mi le-ai povestitca rispuns la intrebare,apoi intrebarea avea alt rost. Pentru cI cine zice, cd.nu are tnci indrlmeal[ si se roage cu sufletul slu, deoarecen-a biiuit inci patimile, cum de indrdznestesI zicl deodat6,c[ sufletul a indrXgit dragosteade Dumnezeu?Nu sepoatecain tine s[ simli mi,scarea dragosteide Dumnezeu, dupl care alergi cu tainl in pustnicie, dacl n-ai biruit patimile. Tu insi ai spusci sufletul tiu inci n-a biruit patimile, dar afodr[git iubirea de Dumnezeu, gi astan-are rosl Ci eu nu stiu cum poatecineva si zicd, cI n-a biruit patimile, dar aindrigit iubirea de Dumnezeu. Dar, zici tu, eu n-am zis ci-L iubesc pe Dumnezeu, ci numai cL doresc s[-L iubesc. Dar nici asta nu se poate, decdt daci sufletul a ajuns la cur[1ie. Si daci ai wea s[ zici un cuvint ci mai limpede, ai spunerdspicat,cd nu numai tu dore,stiaceasta, vrea si iubeasci pe Dumnezeu. $i aceastao zic fiecare zice cd" nu numai crestinii, ci si fiecare in parte; dar ei spun cuvintele numai cu limba, iar sufletul nu simte, ce spul ei. Si mu[i sunt bolnavi, flr[ m[car sd $ie ci suntbolnavi. CIci viclenia, rlutatea esteboali a sufletului. Si rdt[cirea este pieire a adevimlui. Si buni parte din oameni fiind bolnavi de acestedoui boli, predici

423

sdnitatea;i de mu{i sunt sirvi{i" efti weme sufletui nu sevindeci de viclenie, gi nu dobandeste firea lui cea slnltoasi, cu care-a fost zidit, gi p0nd nu se va nastedin sinltatea duhuiui, omul nu poate sd doreasci viala duhului, cea mai presus de fire. c[ci, atdtavreme, cdt sufletul este bolnav de patimi, el nu simte cu simlirealui viala duhovniceascr(cele duhovnicesti),nici nu stie si ie doreasci, ci le dorestenumai pentru c6, aazitde ele, saua a citit despreele in Scripturi.De alfel pe dreptcuvOntam spusrnai sus, cd doritorii de desrvarsire,trebuie mai ?ntai sr plzeasci toateporuncile. Fiindcr lucrareaceatarnicd,a poruncilor vindeci puterile sufletului.Dar astanu seface simplu, ca din intarnpiare. c[ scris este, c[ fdri virsare de sdngenu este iertare.Dar firea noastrl s-a?nnoitcel dintdi prin intruparealui Hristos, si pdrtasd s-a fScut patimilor si mor{ii saie. Atunci dupl inoirea jertfei de sange, innoit firea noastri si s-asfinlit si-a putut sd primeascd s-a poruncile ceienoi si des[varsite.CX,dacd",poruncile s-arfi dat ni mai inainte de vlrsarea sangelui,mai irainte de innoirea gi sfi4irea firii noastre,atunci poatecd si porunciieacesiea noi, ca si celede demult, ar fi tliat din suflet riutatea, d.acln-ar fi putut smulge rrdicinile riutl1ii cu totul. Acum insi lucrul sti altfel. (Acum insd nu-i asa).crci lucrarea ceatainic[, inso]itoare a porunciior n9i,.g1duhovnicesti,pe care sufletul le pizeste, aruncAndln jur priviri piine de teama lui Dumnezeu,il ?nnoiescsi-l sfinpsc pe acest suflet, si-i vindec[ in tain[ toate mldularele saie. c[ci e limpede ci fiecare poruncb vindeci sufletul de c6te o patimi. Dar, lucrareaaceasta simte numai vindecitorul si cel vindecat. o ca si in Evangheliafemeii, cireia-i curge sdngele. Preabine stii, dragul meu, c[, dac[ nu sevindecl mai intdi parteacea pltimitoare a sufletului, de nq se va innoi, de nu seva sfin1i ;i de nu se va simti asuprr-i leglturile r0nduielii celei duhovnicesti, sufletul nu se va putea slobozi din lucrurile cele 424

t?cute, care-i ies in cale. Si asta este vindecarea,ca sd se fac6 sufletul prin Har, asa,ca ai Sfintilor Apostoli, careprin credinll s-audesivirsit in dragostea Flristos.Si seintAmpl[ ca sufletul lui si se inslnitogeasc[ prin lege (dupI lege). Cdci cine a biruit patimile prin sivnr;irea poruncilor gi prin fapteleceieanevoioase aie vie,tii celei adevirate, acela s[ stie, cI s-a inslnitosit dupl lege sufletul s[u gi a fost intdrcat de laptele lurnii acesteia grosolane,gi s-a despdrlit obi;nuinfele celevechi, si s-anlscut de din nou intru viala ceaduhovniceasci"S5 stie c[ s-avbzat intrat in latura Duhului prin Dar, din pricina cugetiriior saiedin omul slu cel iluntric, si c[ o lume noui si simpli l-a primit pe el. Dar cdnd si minteaseva innoi, si inima seva sfin1i,atunci toate gAndurile care semisc[ in iniml, se vor miscain arrnonie cu lumea ceanou5,ftr careintrl sufletul. Mai ?ntAisepomestein minte dorul dupi cele dumnezeiesti,si ea doregtecu setes5.fie pbrtasi cu ingerii la descoperirile tainelor cunoasterii celei duhovnicesti. Si simterninteacunoasterea duhovniceascd, cea a fipturilor, si risare in ea contempla{ia tainelor sfintei Treimi, impreuni cu tainelecinstiteilconomii, celei mai presus noi. Si de atunci selipesteea cu totul de cunoasterea nldejdii celeiviitoare. Deci, pune pe socotealamea acelelucruri, pe careti le-am scris,ca despretine. Dac[ sufletul,?nchis lara (locul) patimilor in ar fi putut s5-L iubeascl pe Dumnezeu,cu adevirat, n-ar ti avut multd nevoie s[ cercetezesi si cunoascl tainele lumii celei duhovnicesti. Dar e limpedeciinv[14tura si cunostin,ta suntde nici un nu folos in stareade impltimire, si nici nu pot sd deschidi usa cea inchisi dinaintea curltiei. Iari daci patimile sunt alungatedin suflet, mintea se lumineazi si se aseazdinlocui cel curat al flrii, gi nu ryai arenevoie s[-1 cerceteze, fiindc5 vede ldmurit, bun[ti$le cele ce se afl[ in locul acelaal ei. Fiindc[ si sirnturile noastre din

425

afard,simt zidirile ;i lucrurile (faptele) lor, flrd si fie nevoie de invltituri sau de cercetare, prin firea lor (cici nu invl1[tura ci estemijlocitoare intre simqurisi lucrul simlit; cd oricdt i-ai vorbi orbului despre strllucirea Soarelui si a Lunii, despre mersul Stelelor si despresclipireapietrelorcelor nestemate, le primeste el numai cu numirea ;i-gi dn seamaprin nume de frumusetea pe care o au; dar cunoasterea judecata aceastasunt departede si pl6cerea pe care i-ar da-o vedereaacestor lucruri). Tot asa sI inlelege,ti si cuvintele mele desprecontemplatia duhului. Cici mintea ceavLzdtoarea tainelor celor ascunseaie Duhului, dac6, este in starea de sinltate, pe care o are din fire, vede intreaga ' slavl a lui Hristos, si nu cerceteaz[,nici nu inva1i despreea, ci se desfdteazi de dulcealatainelor celor noi, cea mai presusde . libertatea vointii, pe misura credinlii 9i a nddejdii i4 Hristos, cum scrieFericitul Pavel(Rom. 8,25):,Daci vedemceva,la ce sd mai nidijduim? Cu rlbdare si asteptim"... Drept acee4trebuie snaspptim, petrecind ca nigtepustrici, cu simplitate, in omul nostru cel l[untric, unde nu se intipiresc imaginile gdndwilor, unde nu este o vedere, a lucrurilor celor compuse (alc6tuite). C[ci mintea ia infiligarea lucrurilor ci.tre care priveste. DacI priveste spre lume, mintea ia chipul si asemlnarea, feluritelor chipuri, care o fac sd fie risipiti. Si aceste chipuri, dupi cdt sunt de deosebite,si de multe, pun in miscare gindurile. Si cdnd sepun in miscareg6ndurile, ele i;i pun pecetea in minte. Iari dacl privegtemintea spre omul cel liuntric, unde nu se pot schimbachipurile, nici si se desparti un chip compus de altele,tot compuse,ci, totul cu totul esteFkistos,e limpedec[ mintea prime;te contemplaliacea simplL, fi.afi, cargnimic nu de indulceste cu arome gdtlejul sufletului, si care prin firea ei, face sufletul sI dobdndeascl ?ndrizneal[ in rugi.ciune. CI ea este hrana firii sufletului. Si c6.ndstd mintea in partea cunoa;terii adevlrului, atunci nu are nevoie de cercetare. Si precum ochiul 426

cei trupescnu intreabr, dar vede soarele, asa nici ochiur tot sufletuluinu cerceteazr, vede cunoasterea dar duhului, Asa si vederea tainicr (conremplalia cea misticr)ie d[ minlii, abiaiupa insdnrtogirea sufleturui. pe aceasta doresticuviogia Ta. Iar Si o sufletul,carecautr sd ajungr la contemplalie prin cercetare si prin rafiune afleasataine,este sr nebun. fericitulpavel,ice gi Cr el, ci nu prin invlFturi, nici in chip trupesca aflatsi a auzit tSineie cuvinteie nespus, careo*ur nu le poatespune si de pe (2 Corint. 12, 4). Ci a fost rlpit in extaz,spre iatura cea duhovniceascl a v6zutdescoperirea si tainelor. si Cuviosia preaCuvioase, iubesticw6tia, T4 daci . .A|ud*, taie-1i dragostea ia toli ca s[ nu semaireverse de urupiututuror, si, intrdndinlSuntrurinimii, lucreaz[-1i inimii, si smurge via patimile din sufletult6u ca si nu'cunostiviclenia omeneasci. CurIlia nu rlsare si nu inflorestein suflet,din cerere,ci din ci nu cunoastem riutateafafi denimeni.Ea privelte spre 3p*l Dumnezeu. daci vrei si sefac6inimata roc al tainelor Si, celor din lumeanour adund-f ?nt6io cornoarrdefapte cu trupul, prin post, prin priveghere, pfu slujire, prin ascezd, prin iu.p*"u g6ndurilor, rdbdare prin celelalte. prin r-eagdrli*irt"u.u i*got fi citirii scripturilor si cu cugetarea celor citite, scrie poruncile inainteaochilortri, gi pritegte-1i datoria careo ai din patimi, pe ori de c0teori biruiesti sauesti biruit. si st6ndde ,rorbr Dumnezeu rugdciune, in cerere, cugetdnd ce ceri "u ?n gi cele ,si si te rogi, smulge-1i inime oricechip oriceasemi.nare, din in care ;i te-aiprins,prin ideepreconceputi. Deprinde_1i minteasI cugete mereu la tainele Iconomiei Mdntuitorului,si am6ni cunoagterii a contemplaliei, ".rir"u si celormai presus cuv6nt,pfui6 de la locul si la wemealor, si urmeazilucrarea poruncilor,ceror privlPare la cur61ie,cerfindpentru tine de ra Domnul prin ruglciune,mAhnire careardeca focul in toate(pe careu prr_o 427

Domnui gi in inimiie Apostolilor, a muceRicilor,a pirinlitor) si care sdpice in inima ta, ca sr te invrednicestide vieluirea cea cu +mintea. Inceputulsi mijlocul gi sf0rsitul acestei vieluiri este:s6 te desparli de toate prin unirea cu Hristos. Dacr wei s6 cunosti tainele, cu fapta implineste porcuncile, gi nu umbla dupl cunoastereatainelor. contemplatia duhovniceascr lucreazl inliuntrul nostru, prin latura cwdtiei - $i tu, aflr mai int6i cum s[ intri ?n latura tainelor duhului si Ista sI fie inceputul. Cea dintdi tainl senumestecurdtie, si consti in implinirea poruncilor. contempla{ia este o vedere duhovniceascd mintii, a adici sr ne uimim si sr cugeti.m la toate c6te s-aufdcut sau se vor face. contempla{iaesteo vedere a mintii, adici s[ ne uimim privind iconomia lui Dumnezeuceadin neam,in neamsdcugetim la Slava Lui si la greutl{ile innoirii lumii. prin aceste cugetdri'se zdrobesteinima, seinnoieste si ca si pruncii cei intru Hristos, se hrinegte cu lapteleporuncilor celor noi, celor duhovnicesti sisi pierde viclenia si se obisnuiegtg cu taineie duhului si cu descoperiride cunostinte, ?nrl1andu-se cunoastere cunoastere din tr si din contemplaliein contemplalie si din inlelegere in,telegere in aflI si in tainl se int[reste. pAnI ce tn sfArsit se ?nal{i la 9i dragoste,se unestecu nidejdea, si se slldsluiestein ea bucurie, si se inalb la Dumnezeu si dobdndestecununa slavei firesti, dup4 cum s-a zidit. Spre aceste plsuni ale duhului se suie mintea prin descoperirilecunoasterii, cade,se scoali, biruieste, si estebiruiti, 9i se prijegte ca ?ntr-otigaie in cuptorul chiliei, curitindu-se si devine in ea insisi milr si se invrednicestecu faptasi contemple Sfdnta Treime, ceeace doresti si tu. Pentru ci sunttrei feluri de contempla{ie ale fiinfelor prin care mintea se desprinde sf, se ina{e sd lucreze: dou[ sunt contemplatii ale fiinlelor celor ficute, cuv0ntitoare si necuv0ntitoare,duhovnicegti qi tnrpe,sti, a treia iar 428

este contemplarea SfinteiTreimi.La inceput, minteamergdnd la toate fipturile, le contemplipeele,si princontemplalia io?,tn .. la descoperirea cunostinlii. pentru-cele n , ,ud subsimluri, Iar6 "" conternplalia este r0ndul (inlelegltoare).Si mintea se ^cu. si, contemplS sineins6gi. filozofii cei de pe alt6 scoald si_au rasp0ndit minteaprin contempiaqia aceasta, prlu*r"a ,a ?nchipuirile f[pruril or. Asadar,fiii tainerorcredinfiiau o contemplalie careeste lipsrti de si in _credintd paqre livadascriprurilor.Aceasti.contempia{ie sr seconcenfeze face minte4 sisd nu serispdnJeasci fu si o leagdintr-o unirecu Hristos,cum s_a intAmplat :: cu vasilie si la Grigorie; si atuncicontempratia minlii gust[ din cuvintele celetainice,caresuntspuse bcripturi. Si,i rrrintrf, in carenu suntcuprinsecu inlelegerea, trebuiesi le primim prin credinlI. Si, dupi ce ne-amcur[fit, primim prin contemplalie, cunoasterea Si pentrutainele ior. duhului,careinftec r"u, care suntperceptibile nu "*ou!t simfurilor, raliunii minlii, ne-adat nici Dumnezeu credinta,prin care aflnm atetcE, sunt. prin ele $i credinli.se nastein noi nldejdeacea crtre ele. pri" mdrturisim Dumnezeu Domn,Stip6n,Flcitoryi-Zi;i; ci "Lai.ru este al tuturor.Iard prin cunoastere drm seam4cr trebuie ne s Ftpirztm poruncileSale, gi si in,telegem, poruncile cI cele din Vechea Legeeraupizite defricd,precum spune insusi(Rom.a, tSl iare poruncile ceie de viati ficrtoare alelui Hristos,suntpinTe dn iubire, precurn zice(Ioan15,1g):,,Euampizit poruncile Tatdtui Meu,si r5'minin dragosteaLui". limpedeci Fiul E nu din frici pdze;te poruncileTat{lui, ci din dragort". prin aceastane si di gi noul ?ndernn, pdzimporuncile Oi' dragoste; si tot p""* uli, (Ioan14, 15): ,,Dem6 iubili, p5ziliporuncile rnelf, gi eu voi ruga pe Tatdi, si v[ trimitd alt mang6ietor,i. venirea Mdngdietorului numit Md'tuitorul daruriledescoperirii a oinrr", 429

celor duhovnicesti, ca si primeasci duhul, cum l-au primit Apostolii, adici plinirea (desivArsirea)cunostin{ii duhului, Si, Domnul a mdrturisit despreM0ng6ietorul si a f[gIduit, c[ se va ruga Tatilui, s[ li-L dea, ca s[ rlmdnl cu ei in veac, dupl lucrarea poruncilor si dupl curilire. Yezi c6, prin pizkea poruncilor,mintea seinwednicestede darul contemplalieimistice (tainice) si de descoperirea cunoasteriiduhului?C[ nu-i asa,curn ai inteles Cuviosia Ta, cf, lucrdnd pentru pdzirea poruncilor, impiedici contemplatiadumnezeiestilor taine,carese deslvirsesc in liniste! Asa dar, te rog, dacd simli cd ai ajuns in latura dragostei, pdzesteporuncile TestamentuluiNou, din dragoste,nu de fric5, precum scrieFericitul Pavel (Rom. 8,35-38),c6nd se aprinsese de dragosteacea dumnezeiasci: ,,Cine mi va despS4i de dragostea Hristos?necazulsautemnita?sauprigoana?si celelalte. lui Apoi adaugi: - Sunt incredinlat c5 nici moartea,nici via,ta,nici cele de fafd,nici cele viitoare, nu pot sl mi desparti de dragostea iui Dumnezeu,cea in Iisus Hristos, Domnul nostru". Si ca nu cumva s[ crezi cd si Pavel doresterlsplata ceamultf, saucinstea, cea sauddruirea covdrsitoare celor duhovnicesti, precumdoreste a Sfin1iaTa, zice: (Rom. 9,3): ,M-am rugat si fiu anatemade la Hristos, ca cei ce-I sunt str'6inis[-I devinl casnici". Si ca si stii cI SfhntulApostol n-a urmirit contemplaliatainicigi pristriceasci, precum o urmdresti Sfinlia ta, si, dimpotrivl, pe aceeade care unii s-auinvrednicit prin harul lui Dumnezeu, asculti ce adesea zice tn alt loc (1 Corint. 73, l-Z):,pacd asjvorbi in limbi ingeresti si omenesti,;i ag sti toate tainele si cunostin@,iar dragostenu arn, m-arn flcut araml sunltoare, si chimval risunltor. De-as avea darul proorociei, ;i de-ag sti toate, toate tainele, si de-as avea credinll, incdt s[ mut munfii, si dragostenu arn, nimic nu sunt". Fiindcl usa care,dup6iege, ducela acestea, estedragostea. vom cnstiga dragostea,ea singuri ne va duce la aceasta. DacI 430

Iari. dacl prin harne invrednicim de ele frrI dragoste, desigurcd odati le vom pierde.Ci avufia ceapddti a shnlilor celor mari, si a vielii celei Dumnezeiesti,este dragostea.De indati ce pierde Cilugdrul dragostea, inima lui ?sipierde pacea(careestelicasul lui Dumnezeu), si i se incuie usa harului, prin care infd si iese Domnul nosffu,precuma zis (Ioan 20,9):,,Eu suntusavielii, si prin Mine omul intri. in via![, si va afla pisune, sprecresterea vie,tii celei duhovnicesti." Nu-i stI in cale nici rlutatea, nici inseldciunea, ci-l duce pre el dragostea la toate inlllimile descoperirilor cunostinfii, si la contemplatia ceatainicS. duce il dragostea dumnezeiasc5, pe cei sloboziai lui Hristos.Si, cea ca ca s5.stii, adevlrul despreacestea, adicd viala duhovniceascl cf;. este contemplalie dumnezeiasc[a minlii, ascultdce ziceMareie Pavel. Cici el strigi cI nu-i trebuie acestea,'flr[ dragoste;si chiar dacl mi s-ar dlrui in dar, contemplafia,si incl nu am intrat prin usa cealegiuiti a dragostei,eu nu dorescs-o am; si nici n-o cer pre ea (contemplaiia),fiindc[ n-am intrat la ea,prin usa cea fireasc5,care estedragosteaDeci, trebuie s5 cdstiglm mai tnainte de toate, dragostea, care este cea dintdi contemplatiea Treimii Sfinte, si dupd aceasta, vom avea in chip firesc firi si ne fie dat[, contempla]ia cea duhovniceasci. Gdndeste-teia intelepciunea Fericitului Pasel,cI el a l5satdeoparte toatedarurile, pe carc le primeste omul prin Har, si a cerut temelia insd;i a lucrurilor, care primestedarurile si le pdzegtepe ele, dupScum spunecineva Si lui Moise i s-a dat haml contemplaliei fipturilor, gi mulli s-au invrednicit de el, insd nu prin adeverire,ci prin descoperire.Dar eu, care sunt botezat in Duhul Sfdnt, si care sunt plin de Har, dorescsi am simg[mintul l[untric, c[ Hristos locuieste in mine. CIci Hristos a innoit firea noastrdlSuntrici pundndu-Sepe Sine Temelie. Si ne-am irnbricat in El, prin api ii Ooh, si El ne-aunit pe noi cri El, printr-o taind de nespus-^si ne-a flcut midulare ale trupului Siu. Si acestea toate,in aceastl

431

vlati., le avem, ca o arvuni; iar in lumea cea noui., Hristos cu viaiS pe celeialtemidulare. Agadar,de ce cauli si {npirtAgryte doresti contempla{ia, mai inainte d,e a utea dragoste, c6nd dumnezeiesculFavei zice c[ estezadamicr o contempiatiefdr5 dragoste? CAt oespre cele ce-mi scrii, ci. lucrarea poruncilor m[ impiedicd de la contemplalie, e iimpede ci pui pulin prel pe dragosteaaproapelui,ci dai int1ietate contempla{iei,si vrei s-o iei de unde nu e. At6ta vreme,c6r nu putem s[ veciemin noi contemplalia,ea nu ni se arati nou5,in locul ei. Frecurnsufletur,. crescdndin varstl dupi fire primeste diferite trepte de cunoastere si simte cele din iume gi se exercitd in ele, din zi in zi (pe zi ce merge); tot asaprimesteomul pentru ceie duhovnicesti,vederea duhului si sirnlirea cea dumnezeiasc[,si se exercitnprin ele, pe m6sur6ce crestesi sporeste mintea prin cugetare.Si dacl ajunge cineva la dragoste,ei le contempidpe cele duhovnicestiacasi la ele; fiindcd oricnt s-ar sili cineva s[ le coboare la el, ele nu se 1as5. dacl omul indrizneste s[-si inchipuie, si si priveasci si Iar sd cugete la ele, inainte de vremea 1or, vederea iui se tocesrc indat6, si i se aratd chipuri si nlluciri, ?mpotriva adevirului. Dacl iei aminte cu socotin![ la acestea, nu cauti inainte de vreme sd contemplatia.Iari dac61i separe cr ai vedereacea adevdratIsr gtii c[ este umbri si n6luc[, nu conternplalie. C[ fanteziapoate inchipui o asemlnarecu orice lucru inteligibil. si in oricelucru inteligibil poatefi o contemplagie adev[rxh. cdciiati, si in frele cele compuse poate fi o ndlucire. Si se intAmpld sd fie si contemplalieadivirati. Si dacl e cont3mplalieadeiirati, atunci sufletul aflS luminS si ceeace vede esteaproapede adevir. CAnd se int0mplS dimpotrivd, ochiul ved.eumbrl in loc de adevir, vede apd acolo unde nu esteapi, vede easespfuizurate vlzduh, in c3nd ele sunt zidite pe pimani" lnrclege 9i pentru cereinteligibile ceeace anr zis despreacest lucn:ri mateiale. 432

Si dacl nu s-ar curili puterea vdzdtoarc a rninlii prm ?mplinireaporuncilor, ti prin faptele rAnduielii isihaste,qi daci nu va dobdndilumini prin iubirea cea desdv0rgitd, ru.lva creste si sufletul in vnrstaiubirii celei dup[ l{ristos, si de nu va fi aproape in cunoasterede fiinlele cele duhovnicesti, prin vietuirea dupl felul ?ngerilor in duh, atunci nu poate fi vdzitor adev[rat prin contempiatia dumnezeiascl.Si oric6te lucruri asernlnitoare crede mintea c[ vede, suntinchipuire ;i nu adevlr. Si aceasta intAmpil se din pricini ei minteanu s-acur[tit, c6 vede una in loc de alta.Cit firea adevIrului rimdne neschimbati, orice aseminarei-am da. Pricina pentru care se nilucesc in minte chipuri, esteneputinla minlii, nu cur[1iaei. Aceasta s-a ?nt6mplatcu filosofii cei strlini de Biseric6, fiindci au crezut clviata duhovniceasc5. poatefi, fIrI ?nvllituri primitd de la Dumnezeu cu adevlrat. Cd ei, clltin6ndu-se si miscAndu-se logica lor, si c{nindir pirere de sine,au socotit ?n cd sunt ceva ma.tre, pricina ideiior 1or" Si dup[ aceea,au din c[utat s[-si inchipuie si cum sunt. Ca s[ facl amindoud aceste iucruri: pe de-o partesi fie, iar pe de alta, si se schimbedin felul ior de a fi. Si au griit despreele cu plrere necuviincioasl, si pe Unul Dumnezeu, L-au implrfit in mu\i Dumnezei, griind si pllsrnuind, clevetindcu gnndul. Si socoteaucl aceste niluci ale mitttji lor nebune,suntcontemplafiea fiin1elor. Deci, vedereacea adeviratd a fiinlelor celor sensibile si nesensibile, si chiar vederea Sfintei Treimi, se face prin descoperirealui Hristos. Pe aceastaEl a invdfat-o si a arltat-o oamenilor,cdnd a inceputsi fac5 o innoire a firii celei omenesti, prin pogordreaLui si ne-adeschiscalea si trecemprin poruncile cele de viat[ ficitoare spreadevlr. Si, atunci poatefirea sdvadi prin adeviratacontempiatie, si nu vadi n61uci, si c0ndomul mai intdi prin ribdare in patimi, prin fapte qi prin necazuri, se va
C-da43 maja?8

433

dezbrdcadeomul cel vechi al patir*ilor, cum se dezbracd.pruncul de curdndnlscut de pielitple pAnteculuimamei sale.Atunci abia poate mintea s[ senascl si si fie primitd in lumea duhului, si sd contemple{araei de bastin6. Prin urmare,contempiafia fdpturil*r, oricAt ar fi de dulce, abia o umbrl estea cunoasterii,si dulceataei esteimpreunatl cu nllucile din visuri. Dar contemplalia lumii celei noi, prin duhul descoperirii,prin care se desflteaei mintea duhovniceste, este o 'L*era:* a Har-.rhri, eru:.qnbr5 i:*ri*a5ter:i. Si dule*aia aeest*i ru ;; contemplatii esteuniti cu aceea, iiespre care scrie Apostolul (i Cor. 2,9): ,,Ceea ochiul nu vede si urechea audenici nu se ce nu suie in inima omului" le-a gltit Dumnezeu acelora, care-L iubesc". Dar Dumnezeua descoperitprin duhul, Sfinlilor S6i (1 Cor. 2,10): ,,Duhul toate le cerceteazl,chiar si addncurile lui Dumnezeu". Si aceasti. contemplalie se facehrani pentru minte, p0nd ce ea seva ?ntdri,ca si prirneascl o contempla{ie mai inaltA decdt prima. C[ o contemplalic *'; ?n:p5rt]seqte alta, pa- de cdnd mintea ajungein latura dragosteidesiv0rsite.Clci iui:irea esteloc al celor duhovnicesti,si se slldsluiestein cur6,tiasufletului. Si cdnd mintea se aseazi in latura dragostei,primeste lucrarea harului, si contemplalia duhului se face vilzdtoarea taineior. Fiindcd am zis ci harul descoperirilorcontemplatieirnintii se d6 in dsui feluri. Uneori sedd de la Har, prin c[ldura credin]ii. Alteori, prin lucrareaporuncilor prin cw6fe. De la Har, precums-a dat Sfinlilor Apostoli, carenu si-au curilit mintea prin lucrareaporuncilor, si totusi s-auinvrednicit de descoperirea contemplafiei, li s-a dat ce prin Har. Ci au crenrt cu nevinovilie in Hristos, si l-au urmat Lui, cu inim[ aprinsl gi f[r[ de indoia][. Si c0nd s-a siv6rsit iconomia Lui ceapreainchin ati.,le-atrimis Duhul M0ng6ietor gi a cur5,tit deslvdrsit mintea 1or, si cu lucrarea Lui a omordt in ei 434

pe omul cel vechi al patimilor, si a inviat pe omul cel nou al duhului, si ei au primit simldm6ntul amdndororlucrlri (a mo4ii ,si a invierii). Tot astfel si Fericitul Pavel s-ainnoit in chip tainic, si astfel a primit vedereadescopeririitainelor, si cu toate aceste4el n-a nldljduit in ea. A primit Harul lucrltor, in dar,totusi,in toatl wemea vie,tii sale si-a flcut alergareaca s[ rdsplIteascl dupl putinla Harului, de care s-ainvrednicit, din clipa in care Domnui a vorbit cu el, ca cu un prieten, si l-a trimis in Damasc.Nu scrie c[ a vorbit cu el Domnul Iisus, ci i-a zis lui precum scrie si Anania (Fapte 9,16): ,,Frate Saul,Domnul nostruIisus Hristos,careti s-a arltat pe cale,m-a trimis la tine, ca ochii tli s[ recapete vederea,si lie si te umpli de Duhul SfAnt." Si, dupi ce l-a botezat, s-a umplut Pavel de Duh SfAnt,si a simlit taineledescoperirilor celor ascunse, precum li s-a int6mplat celorlal1i, cAnd lisus, care petrecea impreunl cu ei, le-a zis (Ioan 17,22):,,C[ multe mai am sd v[ spun, dar inc[ nu le pute]i ?n{elege.Dar cAnd va vdni Duhul Sf6nt, El vi va cilluzi pe voi spretot adevirul si v[ va vesti cele viitoare". Si Fericitul Pavel, c0nd a primit Duhul cel SfAnt, si s-a innoit prin El, s-ainvrednicit de descoperirea tainelor, s-a ficut vdzdtorprin duhul descoperirilor,s-a desfltat prin contemplarea lor, si a auzit vorbe, care nu se pot spune, avilzat vederea cea preainalti a frintelor, s-aindulcit de vedereaputerilor celor ceresti, si s-a desfltat de contemplarealucrdrilor celor duhovnicesti. Si asta s[ nu zicl nimeni ci s-a intdmplat cu voia sa, pre**m zic ereticii care se numescEvchili (ci mintea nu poate de fel s[ se urce pdni acolo),ci precum cu duhul descoperirilor fostripit a cu rdpire, precum a scris el in scrisoareaceacitre Corinteni, impotriva oamenilorcelor desertj (iubitori de desertdciune) care se tineau asemeneacu Sfinlii Apostoli, si ardtlrile ecie din

435

inchipuirea lor ie mirturiseau si le numeau contemnlatie duhovniceascl.Acesteali s-auintAmpiatmultor "..*i,;#;-iJ origene,lui valentin, fiului (Manes),rui Disan,lui Marcian si lui Manent si celorla{i ereziarhiai ereziilor cele viclene, care si-au avut inceputul pe wemea Sfinflor Apostoli si se aflL p0n6astizi din loc in loc. Drept aceea,fiindci unii gameni, cu mintea stricatd de nrlucirile cele dricesti, au vmt s[ strice ?nvititura sfinlilor Apostoli, s-a silit Dumnezeiescul pavel sr rup6 siavaereticilor, care se sl6vesccu umbrirea lucririi dracilor celor ce ii se aratd lor, cdnd.povesteste cu muitr smerenie si fricd, vedenia el, cea dumnezeiasci,vorbind ca despreartcineva. cvactzice(Il corint. stiu pe un om, in Hristos, care, acum patrusprezece .12,2):,,Cici ani, a fost rapit laru,in trup sauin duh, nu stiu, Dumneieu stie, gi a auzit cuvinte, pe care omul nu le poate grdi... Cu ripire a fost ripit, zice, nu prin voinla lui s-a suit acolo mintea iui prin vedere,in al treilea cer. ci el scrie cr a avut vederi si c[ a auzit vorbe. Dar el n-a putut si scrie, ce fei de vorbe anume si ce i'el de chipuri. Ci mintea vdzAndu-le in ferur lor prin duhul descoperirii, n-a primit pe ldng6 acesteasi insu;irea de-avorbi despreele, intr-un fel carenu e allor. chiar de ar fi voit, n-ar fi putut sivorbeasci despre pentruclnu le_avlzutprin simturile ele. lui cele trupesti. Fiindc6 cele ce mintea le prime;te pe calea simlurilor celor tiupesti, pot fi tdlcuite iarlgi, pe u"r.uri cale a trupurilor. Iard ceeace omul vede inlruntrul sru in duh in chip sensibil, sau ceeace aude,sauceeace simte, c6nd incearc[ s-o taduci ?nmaterie, nu poates-o exprime; ci isi aducedoar aminte, cd,avdiut. Cum anume,nu poatesi spuie limpede. si a9ase di de ru;ine scripturacea fals[, care seintituleazd ,,descoperire",gi estecompus[ din capii ereziilor, cerorstrimbe, in care este nilucire a dracilor. Ea glxsuieste desprelicasurile 436

tiriei, in care duc ei mintea ca s[ invele, cu propria ei voie, despreintrlrile rninlii At ceruri, gi desprelocurile cele diferite de judecatI, desprefelurite chipuri de puteri si desprelucrarea lor. Dar acesteatoate sunt o umbri a minlii, care s-a obisnuit cu pi.rereade sine si este foarte rlniti de draci. De aceeaFericitul Pavel a incuiat cu un cuv6nt usa cltre fala oriclrei vederi, si a inchis totul in tdcere. Cici aici, chiar de-ar putea mintea sl ca n-ar inleleag[ descopeririie, primi adaos, s6le exprime.Fiindci zice Apostolul, cu toalf, contempla{ia, pe care iimba o poate primi, in parteacea materiall, estenilucire a gdndurilor min,tii, nu lucrareaharului. Asa dar, Cuviosia Ta, ca unul care-li aduci aminte de s6-mi stai la p6ndi in preajmanilucirilor din gdndurile acestea, are'obiceiuls[ se pomeasci mai cele ad0nci.C[ci rizboiui acesta alesimpotriva aceiormonahi, care sunt istetj, si cauti slava desarti si doresclucruri neobisnuitesi petreccu fi1lmicie. C[ unul cu numele Malpos, de neam din Edesa a afTat ercziaRugltorilor, desi petreceao via![ bunl si avea rdbdarein silnicii si in necazuri..se spune c6, fiind ucenic al Fericitului Iulian, care senumea Saba,s-a dus pentru pulinl vreme cu el in Sinai ;i frr Egipt si a v[zut pe Plrinlii cei mari din aceavreme. A vizut pe Fericitul Antonie, ;i a auzit de ia el cuvinte tainice, pe care le grlia el desprecurilie si desprem0ntuireasufleteior gi a auzit intrebdri subtile desprepatimi, prin careFericitul Antonie tainelor duhului tdlcuia cl mintea dupd ce secwl1este,atevederea cl poate sufletul si fie invrednicit de nepitimire, prin har, si s[ si fie mereuin stareade sln[tate a firii lui celei dintdi. Si Malpos, cdnd a auzit acestecuvinte, in tinerelile sale,s-a hfierbdntat ca focul si sja dusin cetatealui de bastinl, ;i a aprins in el patima el iubirii de slavS; si-a aleslocasin pustie,si s-aretras,pundnduse pe lucru qi pe asprimeanecazurilor gi pe ruglciuni neincetate.

437

Si, dupl ce s-aindrdcit de focul slavei desarte, nldijduia s6 c[ ajung6la iniltime, desprecare auzise,- fer[ sI inve{e me$tesugul de a se impotrivi vrajmasilor adevlrului, si fdri s[ ia seamala pdnda si 1aviclesugurile si la miestriile protivnicului, prin care ripeste sprepierzarepe cei turi ti putemici,- a avut indrlmeal[ numai in fapte,in necazuri si ?nsir[cie si in nevointe,in infrAnare, si nu avea grijl si dobAndeasclprihinirea de sine, smerenia si zdrobirea inimii (care sunt armi nebiruiti impotriva celui viclean). El nu si-a mai adusaminte de Scripturi, care zice (Luca 16,10): ,,DupI ce veti fi implinit toate poruncile si veli fi rlbdat roate necazurile,sd ziceti: robi netrebnici suntem".Si se aprinsesede pdrereade sine,in urma vielii, pe care o duceasi se infierbdntase de pofta acelorlucruri sublime, pe care le auzise. dupn multI $i Vreme,cOndl-a v5.zutpe el diavolul golit de lucrarea sm'ereniei, si dorind numai s[ simti contemplalia tainelor, desprecare auzise, i s-a ar[tat lui Malpas,intr-o nemirginiti lumini, zic0ndu-i: ,,Eu sunt M6ng0ietorul,trimis de la Tatil spretine, ca si te invrednicesc pentru faptele tale - de vederea,pe care o poftesti, qi sd-!i dau nepdtimirea, si s[ fii odihnit de aici inainte. Iar pentru acestea, mesterulvicleniilor a cerut de la Malpas, s[ i seinchine,ticiiosur. Iar6 el, nebunulde el, pentru cI n-a simlit rizboiul celui viclean, l-a primit ?ndat[ cu bucurie si i s-a ?nchinatsi indatd a cizut in stlpdnirea lui. Si, ?nlocul vederii celei Dumnezeiesti, umplut l-a de nIluciriie diavolilor, l-a golit de faptele pentru adevir, l-a ficut s[ se inalle, si si-a bitut joc de el, prin nidejdea cea desarti a nepitimirii, zicdndu-i: ,,Acum nu mai ai trebuinii de fapte nici de chinurile trupului, nici de lupta impotriva patimilor ;i a poftelor." Si l-a fdcut pe Malpas clpetenie a ercziei rugiciunilor. Si cdnd s-a implinit si s-a descoperit inv6litura 1or cea spurcati si mincinoasd"Rugltorii au fostprigonili de Episcopul din vremeaaceea. 438

Si iarlsi altul, anumeAsinas, tot din Edesa, care a ficut multe versuri de trei cuvinte care si astlzi se clintl, petreceao la viali sporiti, si se supunea lucruri foarte asprefdri de socoteald, l-a pAn[ sI se prosllveasc[. Pe acesia am[git dracul, de l-a dus la chilia sa gi l-au suit pe un munte,anumeStoiul, arit0ndu-i chipuri de care, si de cdlireti, si zicAndu-i:,,Dumnezeum-a ffimis, sI te iau in Rai, ca pe llie". Si dupE ce a fost inselat, din pricina minlii lui puline, qi s-a dus sd se asezein car, a pierit acea ariltare, toatd,,si Asinas s-a pr[busit de la mare ini{ime, si a clzut de acolo pe pim0nt si a murit, batjocorit. ci afli, cum ?9ibat Eu nu degeaba liam spusacestea, ca s5. joc de oameni dracii, careinseteazidupi pierdereasfin1ilor,si s[ nu dore;ti lnainte de weme, darurile cele inalte, ale vieluirii cu mintea, ca si nu fii batjocorit i1* vicleanul tiu vrfljmas. Clci vld c[ si astlzi tinerii cei plini de patimi, cdrtesc firi fricl ri dogmatisescin jurul tainelor nepitimirii. Scrie unul din sfin1idespreoamenii cei plini de patimi care cerceteazlcele materialesi celenemateriale,ci sunt ca bolnavii, cate fac caz de slnitate, Fericitul Pavel, c2nd simlea, c[ unii ucenici ai iui dispreluiescporunci.legi nu biruie patimile, dar doresc fericirea contemplaliei tainelor, care vine odati cu curilia, le-a zis @feseni 4,Z\lz)i ,,Dezbr6cati-v[ mai intdi de omul cel vechi al patimilor, si apoi si dorili s5 v[ imbricali in omul cel nou, cel innoit prin cunoastereatainelor, dupl asem[narea F5citorului". Si si dorili innoireamea, gi a Apcstolilor celorlalli pe care s-abucuratprin Har." Si (Rom 3,18): ,,Dumnezeu cine vrea, miluie;te, si pe cine wea, usuc[". Cine se va impotrivi voinlei Sale, sau cine va sta inaintea Lui? Fiindc[, uneori, Dumnezeu d[ vederea?ndar, alteori cere fapte si cur[1ie, si apoi in o d[. Alteori, n-o dI nici dupi fapte, nici dupd curd1ire, viala

439

aceasta, o pdstreazh, s-o deain rocur ei. si asaface cu ci ca si darui cel rnai mic dec6t vederea,adici iertarea pdcatelor. c6ci iati, Botezul di iertere in ciar,fdr6 sr cearxaltceva decfrtcredintd; insi prin pocrin{a pentru picaterede dupi batez,iertarea n-o dr ?n dar, ci ne cere ostenearl si necazuri, si durerea umilintei, lacrimi si pldns indelungatsi asane d6 Dumnezeuiertarea-Ci pe tAlharulL-ah1trLzitcuiertarea-indar,prin m[rturisirea fdcuti pe Cruce,si i-a frgrduit Domnul lnrpirrlia ceruriior. Iar de la femeia picltoasr a cerur lacrimi si credinli. De la Mucenici si de la Mdrturisiroria cerut apoi Domnur,irnpreund. crediniadin inima cu lor, necazuriie,chinurile, inchisoarea, muncile, si rnoarteain mii de chinuri" Deci, incredinfandu-tesfinlia ta, prin acestea prin altere si de acestfel, vezi inceputul si sfdrsitul,si nu cere contemplalia, c0nd nu-i vremea ei. si, cdtd weme esti inc[ inchis ?n trup, sarguieste faptele pocrintei, la rupta impotriva patimilor, la ia suferirea pentru lucrarea poruncilor (a oric0tor potrivnicii, si pdzeste-te amdgirile draciior, si a celor care propoviduiesc de o neschimbatidesdvdrsire, rumeaaceasta in p[tirnagi si schimbati. cici aceastr desrvarsire nu o au nici Sfinlii irrg".i, care sunt siujitorii rat5lui si ai Duhului, penrruci si ei asteaptd. innoirea, prin mijlocire, ca sr scapede robia stricdciunii, prin slobozenia de copii ai iui Dumnezeu (Rom. g,21). cici deslvdrsirea este acolo unde soarele, fie la risdrit, fie la apus, este in mijiocui norilor; ci,teodatf,,este cer senin; alteori este ceafi. Adicl este uneori bucurie, iar alteori infistare. Iarr dac[ estealtfel, e partea iupilor, precum zice unur din sfinfi, si. ?ntlreasci Dumnezeu temelia vietii noastre, cu t6,'ia cea adev6ratd,, ?ntru sfinta Lui invi{ituri. c[ Lui I se cuvine slav4 strpOnireasi Marea cuviinti, acum si in veciile cele fErI de sfdrqit Amin. 440

Sffirsit cu Dumnezeu, scrisorilorceluidintre al Sfinti Pirintelui nostru IsaaeSirul

Tdlcuitu-s-a aceastd sfnntl carte, din limba elineascl, pre foarte proasti limbe rom6neascr,de c6tre mine, smerita si muit gresita roabi a lui Hristos Dumne zetr, ca sd fie de folos duhovnicesc celor din Neamul meu, caredorescsi petreaci viata cea ingereasci. Si mai virtos, aceastdtdlcuire am f[cut_o spre folosul kea C\rviosiei sale Pirintele Nostu, Ieromonatrul Arsenie Boca, in chip de monahiceasciascultare.Si iarigi scriem, ca s[ se stie, c[ am avut un izvod vechi, de la sfdnta Mdnistue Neamtu, dat in tipar la leat 1819.Fiind vecheatdlcuirecam crudi, cam greu de ?nteles, am diartosit-o eu, cum am priceput mai bine, o lucrAnd weme de un an de zlle, c6te doul-trei ceazuripe zr. Si s-ausivdrsit tilcuirea laleat de la llrisro s \947, - iar6 de la facerealumii 7455,inrr-o sfOntl zi de Duminici, tr ZI ale iunii decembrie" de o va citi pdrintererneu,si de va grsi intrIard insa gresall, foarte il rog si mi ierte. ca in vaiurile lumii, intru carecu greu mi zbat,anevoieg5.sesc paceacareneaplrat se cere pentru asao lucrare.Cunosccr sunt mult gresiti. nu stiu cu ce $i indrdznealS m-am apucat,ticdloasade mine, s[ iau in m0na rnea p0ngirit[, condeiul Sfinlilor Prrinli. Dar dragostea pdrintele de meu duhovnicescsi ascultarea plinit lipsa indrdznelii. ci, Tu au iartd-m6,Doamne,si mi miluiestepe mine picltoasa, dupl Mare Mila Ta. Scrisi la SfdntaMAnlstire ConstantinBr6ncoveanu. Smeriti intru surori.

441

CE.JPKINS
cu Cuvlnt ?ea.inte Dumnezeu, despre(pentru tflcere si liniste. si desprevlala cea pasnicl Ia care putem aiunge inainte de toate,pr' irifinarea iimbii $ prin blindefeainimii, i$tru care trebriie s[ se aduc[ si pulini laudl Sfdntului Pirintelui nosiru IsaacSirui, addugtndu-sesi scaracuvintelor '....." 5 iui, celor de Dumnezeuin{elep{ite I. Despre lep[darea de sine ;i pentru rAnduiala 25 ...-...monahiceasi .":......" "infrdnarea de la II. Desprc iep**area de lume si despre .....-.-..32 vorbireacu oarnenii III. Pentruindep[rtarea din lume. Si ci nu trebuie sl ne insplimAnti- fi si ne temem, ci sl ne intirim inima cu ca ?ndrlznealasprb Dumnezeu, cu neindoita credin16, unii 35 ...............' pazl care avempe Dumnezeustrajl 9i IV. Desprepcfta lumii V. Dt*pr* deplrtarea de lume, qi de toatecdtene tulburi 42 mintea................. -......----.. c0nd fugim din VI. Desprefok:sul pe care-l avem . ---. . " . 5 4 i *:n e . . . . . . . ........."...,." .. lor Despreasezarea Desprernduida incepEtorilor. VII. 55 .-............."" lor ...'-..".-. celece se cuvin si despre ' judecdlii ......"" 59 rinduirea cu de amlnuntul a Vft. Despre IX. Despre concizia si bunltatea rAnduielii si vie{ii 63 si *rr:r:ahicesti cum senascvi*.rr$leuneledin altele.'......"-".."
++L
.1 A-

X. Despre fe]ui c1n.rsd qlzim desivdrsirea vietii monahi:egti sflpreamirim si p*'nu*n"reu ....................... "...65 XI. Cumci nu_se cuvine fu,oUui lui dr;;;;;; ; s-aslrlcit decele u 1y""$i, care i"qii,al inceteze.cdliarea.Oq ;i rt;_; p-ri*, u;onge p",ai,Ta "."" fri.ina adevdrul, nu trebuie se.a"*r.in"rbili;;ri; sdcuprindi si si ^f;i;. celeDumnezeiesri a sercetiriiiain;ro;6r;iffi ,;r"ii;j';" si obi;nuiegte mlritea si se arnestecs aducerea cu amintea patimilor....

"anO cl.lucrul lor,'?n*"u E, adrcd, l{:":L]:11 cealinistitd, m peffecerea gicind pot""unestrlbitut s[ aibdo cdau inceput faptele shroAea^ica.tor "ri"t;d;Fr,
i*uriieio, .XVtr. gi ;;';;;; putereafiecereia Siprin ce se deosebesr_ "irrrli ^
cred_in1ei

*;ntie se"luru ......... ...................72 XIV. Desoi""r"ti*t*"u;;; ti intOmpli,celor ce cll6toresc ialealinigti*i,;"-drb;*ezeu in or0ndu .......75 itil XV.Despre

_._. 6e cetoi;.';; .xlrr.E;;';; iolos i6;;. ,i n. iipiiii.d;.. griji,gile este olgubitor

ne,;;;i;ili ; ;; ;;#;il;;;; il _ xJr om_u_l dreaptd c_u socoteall ............

ffiil;;

.67

ceice hnistesc, i"""fpiJilcJap;, de

".'.'..'.i3 Iypd;i"I"ig,r",i*1ilor...............:.......:::. ..'.'....' D-esqre taicuirea

"ri";er*u."noiiini"ilr ,*r;;;;;.. .:._.:_.. "*. 80

xvilr. a*"

nddejdein Dumnezeu....

;G;ii ft, ;;;;;;' =;":qi: .rq*nk ^*_fry cuvrnesa nl.ddiduiascE,cine are si

3111** ;iomui sl c_um vine

9'"amq r-"r;;i; :..... .':.'... Ty.-.d!*crnsteadesidespre ............. 3+ r_respre care se invredni""rt" ,*"r*iu, gi ^.^.. pe ca e3_stl treaptacea mai inalti _ xxr 6um;;;;,4;;;;i; il;6;;;;;t"t",tli;;; e6 carg pricinq este pentruiare_i
la smerenie :..............

"id"i;il"r"i

nebuna ilG'ii; $i

o, ;i;; ;;.t

pe {espreodihna care* aflim iri Oumnezeu 110 XXIV. Despresemneie f"prrGl;;ostei .................." de $ ^ Dumnezeu j-_..:._._.:..:....... ...........".""."..""".. ..... tz3 443

^,IIn. $t

dragostea d"il*";;;;,;;$;,l##; lgspre

_ XXV. Despre cele ce le ribd[m pentru dragostea de Dumnezeu despresprijinui ce-l aflim in rlbdare ...".........IZ5 si

{WI'-P."rprepgstT...............lneincetatsidespreconcentrare sunturmdrilelor, si cd prin cunostinlacu socoti afl6m tt urmdnle cunostinla socotinti :uinla adevlratl a lor ......... 728 XXVII. Desprepornirea trupeascl(atrupului) 136 -- - -- - -r --*-\-- -- -i XXVIII. Despreprivegherea timpul noplii, si despre in despre
fel ur i l e i . . ............ e . . . . . . . . .I.3 9 XXIX. Despre toate c6ile ce ne apropiede Dumnezeu si care se descoperd omului ?nvremeaprivegherii; si cI cei c'e urmeazd aceast[petrecere, miere sehrinescin toatezilele cu vie l i il o r . . . . .....142 rcO(. Despre mulgumirea pe care trebuie s-o aducern lui Dumnezeu, si invllituri impar,titein capitole despre ac e a s t a ..........146 XXXL Desprefeluritele feluri ale socotintiiin iinisrire, si desprestlpinirea minlii si despre lirnitele ei in'pomirea miscdrilor minfii (si desprelimitele) in feluritele chipuri ale rugiciunii; careestehokrul firesc al rugiciunii si pdnl unde i1ifuglduie firea sd te rogi; si dacdneci hotarul,nu mai esre rugdciune ceeace faci, desiasasenumeste ....... 154 XXXII. DesprerugSciuneaceacuratd (purd) ... 155 XXXII. Despre chipul rug[ciunii, si desprealte lucruri, carein chip necesarse cautl, in privintaneconteniteiaduceri aminte,care sunt de folos mare, daci oarecine,dup5. le-a ce citit, cu socotintl he-arpLn ... 162 XXXIV. Despremetanii si altecuvinte...... .... 168 XXXV. Desprepricinele pentru careoamenii cei sufletesti prin cunostintl se uiti ia (lucrurile) cele duhovnicesti dup[ grosimeatrupurilor si cum se poateridica mintea de la acest obicei, si din ce pricin[ nu sciplm de acestobicei, si despre vremea si felul in care poate mintea si rImAni f5.r6niluciri, in ceasul ruglciunii ........777 XXXU. Despre faptul cd nu trebuie si dorim sau s6 cerem s6 avem sefilne vlzute pe m6inile noastre, c0nd nu estenevoie .... i80 4M

desfrAnarii ....,...---',,_

*'I;;,j r.i.;; ;; ;;i r.*;; ;i'ffi;;il .srca din apropierea.d" pesre renea tr6ndivia,,;io*ut 'r" ;*1a.. ,tepand om si "1.;;i;,u*-piJ o. mutaparimacea n^ecurard.gitrebui'e ne ci sa fe.im if,l, ceto^r mai'tind; ;; nu cumvdr''rlea vq'rvq minteasa se .Ft:1":l:1lapropierga) spurcecu
gdndui

e4 r,",*," ;iii ffi il;;ili;i;;; 1 ,, fgl J;T:.#i::?:ii

xt-m. Debpre 1 e8

A; .......:.. XLI' Deipre g::.{,,::ry!, ;; i;;;;; ;; . .. odcatere ..t" uoi!'sicere devoiesi igl .*u fdri "u . ""tg-ggrsefac,iioinampi;":_...:_:.::.:","

XXXUI O"f::,^y ce vieguiesc i6ng6 Dumnezeu isi perrec si zileie in vialao. .*,oiit."*...:......:...............:..... lor XXXUIT. tS: la ajuns, a cupi g0ndurile care d.eiricine, cemisurd "l,lfr:Fp"""+a pe le intr_insul.. ... .......... 1g6 bespre *ir"*"u ;;; il _)CXXX. tp:. sporirea sufletuluia";[ duhovnicesr;, r*"g-1ttll:l in purtarea griid-a Dumnezeu setrezesc noi prin ae lui -

XL. Desp're .

din inilflmea;i,f ip+u-lui,pentru.care pogorat Lui' la neputinla s-a o*"niioi"'ii despre .........rurt ispite

: - '.. . ..:: . fti'Y'ffiffil:1Tqr,ii;;**;;;;;; t33

1 4

p.i. iffIi.;li ,f,;:o#rEprel"'ie'"i.itfu care rrece

ispirele impori.ia ?:i1;l:d1fr"6; ftffi il.6il;;;; atelora, iuGr" p, .......224 "dr._t;; ;eilA 81.............

Jii*ii"i acetea, care aiui,g.m. il; $;;;; ;i A; ;;.; ;i;i ; ;;:i, in re suf.erim li.-ffi;il: penrru

xlvr: oespre.crrip',ir

'-"#J"l*P;'##'x4,"q#''6;l;;a"il;;;;;; xlvrrr.Deipre 223

aeseutli,;;i i;ilI 3Junl. inlelegerea curdlie, esre care legaacu moartea. ca d t" ;"Oe_a"dria,ingdduie tspite' miH""':""""'....... El din ............227
445

;t$,l,i?,il,:*itbtrtr#,f "p.,rin"ioffi a_supra ili,"f:ibi$ acelora, .ar.,._a.u^frur"d-i_ru nepdtimire si air la

te .n#tl' ?trfJ:"11?":',"?. ;: despre ; cad .ispi s

Ir. Despreaceleasi ?nv5l*tui dln eepitolul acesta despre si rugaclune LI. Despreluptele de multe feluri ale diavolului, irnpotiva celor ce ci.litoresc in calea cea strAmtl, cea mai presus de l um e .. . . . . . . . . 2 3 7 LII. Despreal doileafel de r1zboial diavolului.............239 LIII. Despreal treilea fel de lupti a vrljmasului impotriva celorputemici viteji ..........""..... si .....242 LIV. Despre ai patrulea chip de impotrive din rdzboiul vrijmasului .....243 LV" *espre patkni ......247 LVi. Despre faptul c[: cu folos a lisat Dumnezeu s[ fie sufletulprimitor de patimi si despre lucrurile ascetice .-.......250 LUI. Despreschimb[rile caresefac in suflet, mereu,aci intunerec,aci lumin6. Si despreticereain cele de-a dreapta saud e - as t Ang a ................. ..... . . . . . . . . . . 2 6 3 LVIII. Desprep5.gubirea sufletului din rdvna ceanebun[, care sti oarecwn impotriva celei dumnezeieqti- si despre qi ajutoruldat de bldndele altechipuri ...............265 LIX. Despremuite schir"reb5.ri se urmeazl in minte si care ZzZ selimures*irin rug6eiune ."1". "".".".... LX. Despre gdnduri rele, carevin, fdri sI vrea, cfi.ndne lep[dim de tr6ndivia de mai-naintede ele ........274 LXI. Despre privegherea cea ascuns6,cea dinl[untrul sufletului, cum s-o pdzim si cum vine somnul si rdcealain minte si stinse din suflet cS.ldura sfinteniei. si omoar[ dorul de Dumneieu din cildura spre iele drihovnicesti si cereqti....... ......280 LXIL Despre cele ffei feluri de cunoastere,si despre deosebirea acliunii lor si a i{elegerii 1or,gi desprecredinla cea rn Sulletulul,Srdesprecomoa.ra ascunsa ea, precum Sl despredeosebirea intre credinla lumii acesteiacea in mulie feluri si dintre credinlacea simpii ....283 LXhI. DespretreaptaprimLa cunoasterii ......290 LKV. Desprea d,5ua ireapti a cunoasterii ..-.292 LXV. Despretreaptaa treia a cunoasJeiii,careestetreapta deslvdrsirii ..:.............. ..... 293 LXVI. Desprealte modwi si concepf,i(idei), in ce priveste _ cunoasterii descoperirea ................. ... 297 446

JV L

304

3ut8

idei (pricini) folositoare, pline de in!ede

311

316
care cu dragostele-a cu smerenie...."..... .. 319 pilria privitoare la
?1Q

330 334 335 337 341 343

351 ...353 447

LXXXry. Despre vederea fiinleior imateiale,in forml dedialog .....;............. ...... 359 LXXXV. In formi de dialog desprefelurite chestiuni .......364 LXXXU. Despre chestiuni diferite in formi de di alo g ."..........39 AI,E ACELUI.{qI ISAAC SIRUL (cnrfi) Patru epistole CARTEA I

iubitordeisihie(liniste) Scris[dec[treun frate, ............397 CARTEA aII-a Citre un frats 9i dup6trup gi dupi duh,careil indemna si ii rugaprin scrisorisi meargE el, desilocuiain lume, la pentru dorea vadi... ci si-l 40i ..........."... CARTEA aIII-a Scrisi cltre un iubit (ucenic)ai slu, in careil inva!6 despretainelelinistii; pe caremul1i, necunoscdndu-le, se lenevesc. mu{i au respectat in C[ sederea chiliile ior, din toatdzestrea ciif,toriea cilugf,rilor,impreunicu o cuiegere de pentru definirea isihiei(iinistei) scurtd foiositoare si 402 "........... CARTEA a IV-a CdtreSf0ntulPirinteienostruSimeon. flcitorul de minuni...... .....4CI
EDITI.IRA BUNAVESTIRE

eecAu
DIFUZARE: Baclu, Str. Iagilor 32, tel. 034130998 Galali, srr. Libertntii 4L, te. 036422451 Tipaml execuiatsub c-da 43 ia S.C. Forto-FrancoS.,4..Galai

Sfdntul lsaac se ocupi in mod deosebit de intens cu patru teme c-apitale, legateinsi de.o muitimede altelesuboidondtedcesiora: nevointelor greutitilor pensia f) irypo-rtqnta tru desdvAr$irea omtlui, t'emiin care mantfestd o inrudire cu Mercu-Ascetul; importanb) ta smereniei,in a cirei descrier66 po'ate cel inai mare maestru; c) rolul cunoicitor al <simtirii". in care este un predecesor al sfdntLlui Simeon Noul Teoloqi d descrierea insistentda stdrii de liniste,Stransbgati cu cea a rugiciunii neincetate draoos-tei. 5ia DeSpre smere_nie, elzicb: uA vd'rbidespre smerenie inseamni a vorbi despreDumneieu insusi>. <Smereniaintrece tbati zidirea>. fiarelesi "Smdreniae o puterece imbldnzeste anule a z i v e n i n ul g e rp i l o r> (C u v. XX) . <Smerenia haina lui Ddmnezeu,r, e spuneiir alt loc.

Pr. Prof. Pr. DUMITRU STANILOAE