rr N f oR

c Ar RE rs
G$l
D.Nr ::ff '
"oq*
BLESTEM SI
5
IERTARE

lliiaii AthEi*gh*i.1. n6fin r$.s jrnp{lti1i?a d!+!Ei*li}i. st}tt;j:d$,$r flii *f

+*!11ltj tf*ru, lili L{*i$*- tu* irsit?nil sr *diic* i;.?de.st* dr h,uii',, ni B
:ri .^:,rlc'iB Bs lr,ro ilfmnil: '.!-i." 1 !

Preot loan

@fup- orcdrnaog,
Noi putem cunoaste pe DumnezerL numai in mdsura in care ne asem[ndm cu
El: Dumnezeueste sfhnt, si noi trebuie sd fim sfin{i; Dumnezeu este milostiv, si noi
trebuie sd fim milostivi; Dumnezeu este bun, qi noi trebuie sd fim buni; Dumnezeu
este iertdtor, si noi trebuie s[ fim iertdtori !
Sffintul Macarie Egipteanul spunea c5 oastea demonilor este alc[tuit[ din
dou[ cete mari:
I f. Una este ceata vriimagilorr care lupti pe oameni cu
{ p"aimile gi cu Poftete cele rele.
I z. .Atta este ceata vriimagilor care arunci pe oameni in tot
telul de blesteme, iniuriturir dricuituri.
Trebuie sa gtili cI atunci cdnd se rostesc fbr[ socoteald, dr6cuitul, injuratul
dar mai ales blestemul, se intorc pe capul celui care le-a rostit, ca o pasdre de pradd
care, neaflAnd vdnat, se intoarce la cuibul s5u. inleleptul Solomon zice in pildele
sale: "Precum gadina (pasdre mare de prada) zboard ftrd oprire, tot aqa Ei blestemul
cel nesocotit nu cade pe capul nimdnui." Prin aceast[ pildd, in{eleptul Solomon ne
face s[ ?n{elegem cd blestemul cel nedrept (adic6 frrd de vind) nu se atinge de nimeni.
Deci, blestemul dacd este nesocotit nu se lipeqte de nimeni, ci se intoarce pe capul
celui ce l-a rostit.

1
 ,,Fiyi inyelepgifagd de bini ;i neuinova{ifafd. de rdu, iar
I)umnezeul pdcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe
satarta" (Romani 76,79-20)' sa.u altfel spus:
gffi+#igdffi,'$fi ffiffiNu',f,,iliv#ircr E!

insd foarte mulli dintre creqtini au obiceiul sd blesteme pe al1ii la m6nie sau sI
se blesteme pe ei inqi;i. Au unii obiceiul s[ cheme pe vr[jmaEul
diavol s5-1 ia pe
cutare sau cutare atunci cand se m0nie, Ei fac la fel ca vr[jitorii care cheamd
ingerii
intunericului (diavolii) s6 le indeplineascd voile lor si nu cheamd niciodatd pe
Dumnezeu. CE MULT SE BUCURA VICLEANUL DIAVOL CAXI il
PoMEI{ESTI ,
LA MANIE, IAR NAZNUXAREA PE CARE O CERI DE LA
EL, 0 socoTE;TE O MARE CINSTE. FluturS din coada uratul, cand vede c6
tu la m6nie nu-l tieci cu vederea, ci il chemi in ajutor. Sf6ntul Apostol Pavel ne
porunceste zicdnd: "BII,{ECUVAIYTATI $I IYU BLESTEMATT', (Romani 1.2,14.),
iar Domnul Iisus Hristos ne inva![ nu numai sd nu blestemdm pe nimeni, ci chiar sd
binecuv6ntdm pe cei ce ne blesteami pe noi. Pentru a inlelege mai bine cAt de urdt
este blestemul inaintea lui Dumnezeu si ce urmdri poate avea, iatd
niqte int0mpl6ri
adevdrate:

intr-o ziin catedrala sfflntul Dumitru, a venit la mine o doamni

care plflngea in hohote, ba chiar voia s[-qi smulgfl plrul din cap, 9i mi-a
spus: #Ptrrinte, plrinte, vai de mine ce-am flcut!"' "Doamnflr liniqtiti-"I qi
ooPtrrinte de cf,nd era mic6 fetifa me_a, dt:T:.:tl
sluneli-mi cC-a{i ficutl".
mf, suptrra, ilu aveam in gurfl dec6t doutr vorbe: "Fir-ai a'draculli !" q]
a murit
"Arzilte-ar focul !". [ati, ieri exact cffnd a implinit 20 de ani, T:i
de foc, din cauza gurii mele spurcate! Iat6 ce-am flcut, mi-am dat fata
diavolului, si n-am si mi-o pot ierta toatl via(a!"'
$Ca+iin Hristos v-afi botezatrin Hristos
Labotezul copilului se cinttr
v-a1i gi-mbricat. Aliluia". Deci, dac[ copilul nostru i l-am daj tu]}ristos la
botez,de Ce i-Idim satanei maitdrn:u??? Pflrinfii care drflcuie qi blesteaml
copiii lor sunt niste pirinfi lipsifi de dragostea sffrntI, ori nesocotiti sau
orbifl de diavolul.

2
t
ca crneva
care r-a

3
 Cutremurdtoare este ce-mi povestea un invdldtor care, fdcdnd o plimbare prin
mahalaua unui ord;el unde se mutase de curdnd, a intdlnit pe o strdduld un copil, cam de
vreo cinci anisori, intr-o cdmdpuld ruptd, murdAr, slab ;i necdjit. "CLtm te cheama pe tine
copila5? " l-a intrebat invdlatorul. "Diavolul !" i-a rdspuns copilul. "Al cui e;ti " "Al
^tu?
saranei!" a zis el. "Dar unde stai tu, mdi?" l-a intrebat iardsi invdtdtorul. "ln iad .t".
? -.-. r
lnvalatorul a rdmas uimit de rdspunsurile copila;ului, 5i l-a urmdrtt sd vada unde inlrd ;i in
ce casd locuie;te. Aici a aflat invdltitorul cd mama copilului se certafoarte des cu sotul ei
care era beliv, si-i zicea; "Ce aifdcut satano, iar ai venit beat pe capul meu?!" Omut ii
rasptmdea so{iei cu tnjuraturi gi amenintdri. Copilul, speriat.fugea in acest timp in bratele
ntamei, dar ea il alunga zicand: "Fugi, diavole. nu md mai necdji si tu, cd sunt eu destul de
amdrtira de cand trciiesc tn acest iad de casd". Astfel de cuvinte a auzit acest copil pana
Diavolul,
q

La Sfdnta Mdndstire Lainici a trdit acum 100 de ani un pdrinte staret, pe nume
Irotlion lonescu. Afost duhot'nicul Sfintului Calinic de la Cernica, ;i pentru viatcr lui plinci
de smerenie s-a invrednicit de la Dumnezeu cu darul inainte-vederii, pi multora le spuneo
gdndurile cele de taind ;i le vestea cele uiitoare. O datd, o femeia i-a adus, dupd un mai
vechi obicei, un yas cu lapte de la capra ei. Cuviosul parinte i-a spus: "Nu primesc laptele,
cdnttestedelacaprata!". "Bada,pdrinte,delacapranteaeste!!". "Darn-aidat-oieri
diavoluluiT Cwn sd primesc laptele cdnd ai dat capra diavolului, care acum rut mai este a
ta, nu-li rnai aparline, ;i eu nu beau lapte dela capra satanei". Deci, vaditd fiind femeia,
;i-a mdrturtsit pdcatul ;i lutnd binecuvdntare, din ziua aceea n-a mai driicuit.

Dacd privim in Noul Testament, cAnd Sf6ntul Arhanghel Mihail se cefia cu diavolul
pentru trupul SfAntului Prooroc Moise, n-a indrdznit si rosteascd blestem impotriva celui
rdu, care se impotrivea poruncii lui Dumnezeu, ct a zis numai ateta "Domnul sd te certe pe
tine, diavole !" (Iuda9).Iar Domnul Iisus Hristos, in toatdvia\a Lui pe pdmdnt, niciodatd n-
a blestemat pe cineva, desi, toatd, via\a a fost prigonit Ei defbimat de evrei. A blestemat
numai smochinul neroditor, care inchipuia nerodirea neamului evreiesc. Cu aceasta a vrut
s5 arate sFARs'rruL LEGII VECHT, CARE N-A PUTUT ADTJCE MAI{TUIREA. it
"Vorbirea noastrl - zice Sf. Ap. Pavel - sI fie totdeauna dreasl cu har, cu sare" (Col. 4,6).
Dar diavolul a sdrit qi el zicAnd: "Ba cu sarea mea sI fie dreasl vorbirea voastrl, ca s[ va
mai rlcoriti injurflnd!..." Un cdrulag spunea cd nu poate sd urce sacii in c5ru!5 dacd nu
drdcuie si injur6. Exact ca un altul care atunci c6nd bdtea cuie i se indoiau, dar cum incepea sd
drdcuie gi sa injure reusea sd batd cuiele. $i apoi zicea: o'Yezi, pflnI n-am drlcuit n-am
reusit!" Deci s-a folosit de ajutorul diavolesc in loc sd foloseascd pe cel dumnezeiesc zicdnd:
..DOAMNE AJUTA!"

T/*,;oa a h4r /" fhbnat /"a-rr:tE; fn/;urrat? erA"aa-g; g***"i*:

4e
5
lrn @* 5
!{, ,ueL le,uii/
.lt

AMIIY!
4
 IERTAREA
(uiertu-uuitu)

in CreEtinism (religia iubirii) avem dou[ mart porunci: IUBIREA $f

IERTAREA. Creqtinismul este nevoia teribild de a ierta, tar a ierta este egal cu a
Ii
uita (dacd nu uitf,m, iertarea este egal6 cu zero), insS lumea de astdzi este cuprinsd
t de focul ldcomiei, al desfr6ului, al urii... Dar noi sE nu ne ldsdm "dusi de val", ci Si
LEG4M CAtwntn ruiznUIYiRII CU LAIYTUL IET4RTI, pentru c5 asa ne
indeamnd Sf. Scripturd: "DE I{U VETI IERTA VOI, M TAT4L VOSTR(I CEL
DIN CERURI NU Vi VA IERTA GRESELILE VOASTRE" (Marcu 11,26).

*1. insugi Dumnezeu ne porunceste aceasta, asadar suntem indatora{i sd o facem.

Dacdnu, ne impotrivim Lui: "Ierta\t si vi se varerta" (Luca 6,31).
*2. Dumnezeune cere sd nu ne rdzbundmpe fratele care ne-a gresit, biruit fiind de
neputin{a firii qi indemnat de diavol: "Nu vdrdzbunali singuri iubi1i1or..."
(Romani 12,19).
{.3. S-ar putea ca cel ce a greEit sd se c[iasc5. Dumnezeu il iartd, iar noi r[mAnem
curdzbwarea si lucrul sivflrsit nu mai poate fi sters.
*4. De-ar greqi aproapele in toatd zi:ua qi in tot ceasul tot am fi datori s5-1 ier1dm,
pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea ardtatd fatd de noi.

Toli suntem oameni, oricine am fi: suntem pdcdtoqi, suntem pdmint si cenusd
infa\alui Dumnezeu,inaintea cdrvtaintreaga lume este ca o picdtur5, noi suntem ca
nimic.

Cel ce nu-Ei rartd aproapele afldzdvordti uEa cdtre primirea milei lui Dumnezerr
si iertarea pdcatelor, precum limpede spune Hristos: "De nu veti ierta oamenilor

5
greselile lor, nici Tatil vostru nu va ierta greselile voastre".
in Sf. Evanghelie, robul nemul{umitor qi viclean, cdruia implratul i-a ierlat
datoria de 10 000 de talan\i, n-a vrut sd-i ierte tovardEului sdu datoria de 100 de
o'Slugd vicleand, toatd datoria
dinari. Atunci chem6ndu-1, r-a zis imp[ratul s6u:
aceea li-um iertat-o, Jiindcd m-ai rugat. Nu se cddea oure ca ;i tu sd ui mild de cel
impreund slujitor cu tine, precum ;i eu am uvut mild de tine? Si mfiniindu'se
stiipdnul lui t-u dut pe mdna chinuitorilor, pdnd ce-;i vu pldti toutd dutoria" (Matei
18,32-34).
Sa inlelegem din aceastd pild5 cE greselile cu care ne-a necdjit aproapele trebuie
socotite ca nimic fald de pdcatele cu care am mAniat noi pe Dumnezev. Dacd nu
ierldm datomicului nostru mica lui datorie, nici Dumnezeu nu ne va ierta noul datoria
cea mare.

Cumplit lucru mai este a ne inversuna impotriva aproapelui Ei a-l tlnd b

judecatS. Spune Sf. Ioan Gurd de Aur: "Nu este lucru mui lipsit de primeidie decdt
a-li iertu vrdjma;ul ;i nici lucru mai plin de primeidie decdt a te rdzbunu pe el".
Rlutatea este un pdcat mare Ei de aceea tdlharilor, ucigaEilor, desfiAnalilor,
vamesilor qi tuturor pdcdtogilor li se deschide "uEa milostivirii lui Dumnezeu," care
rdm6ne in schimb inchisd pentru cei stdp6ni{i de rdutate.
* 5. Nici nu se poate ruga lui Dumnezeu cel ce nu iart6 greqelile aproapelui. Cum va
zice: o'Tatil llartil-ne noul greselile noastre precum iertlm si noi gresitilor
nostri" de vreme ce el nu iart[ greqililor sai? il roagdpe Dumnezev cu buzele
sd-i ierte pdcatele iar in inim6 are dorin{a de rdzbunare. Dumnezeu nu asculti
de cuvinte ci de inimd. Rug[ciunea acestui om nu numai cI nu este primrtd dar
"i se socoate ca picat" (Psalm 108,6). I

*6. SA nu uitlm cd Aman a fost sp6nzurat pe lemnul pe care-l pregdtise pentru

nevinovatul Mardoheu (Estera 6,10).
Si apoi dacdoamenii s,ar rdzbunaunii pe al1ii, obEtea n-armaiputea sf, dSinuiascd,
fiindc[ ne-am nimici intre noi asa cum se intdmpldinrdzboaie: " Iar dacd vd mu;cayi
unii pe aUii ;i vd mdncali, vedeli sd nu vd nimicilt tntre voi" (Gal. 5,15)

Despre Sfflntul Macarie din Egipt se spune in Vielile Sfinlilor cd,vra\aintreagd

a plAns si s-a t0nguit pentru cd furase o smochind pe c6nd era copil. De cAte ori iqi
aducea aminte de aceastd smochina pldngea cu amar.

U AT TA US)
,, ,,
SI
,
SA IERT AM PE CINEVA ",

6
 Iar Sfhntul Isaac Sirul ne sfbtuieste asa:

Spunea cineva aEa: 'oSunt gata s6-1 iert p6rinte, duc6-se cu Dumnezeut, dar de
uitat nu pot uita ce mi-a fdcut". ins[ iertarea ftrd uitare nu face doi bani. La
spovedanie, dupd m6rturisireapdcatelor, preotul ili pune m6inile sub form5 de cruce
pe cap siztce: "Domnul ;i Dumnezeul nostru lisus Hristos, crl hurul ;i cu tndurdrile
iubirii sule de oameni, sd te ierte pe tine jiule, ;i sd-li lase lie toute pdcatele. $i eu,
nevrednicul preot ;i dahovnic, cu puterea care-mi este datd, te iert ;i te dezleg de
toute pdcutele tale tn numele Tatdlui ul Fiului ;i al S/dntului Duh. Amin".
;i
Cum li-ar fi sd-l auzi atunci pe Hristos c5 sare de colo: "N-ai decdt s6-1 ie(i
Sfin{ia ta cd Eu de uitat nu-l uit cu ce-a pdcdtuit ! !!"

semenll

.:::

nu
bulgari

casd
eta
sac11 ln

fratele
aru grel
tocmar
nu-l lesea
,

o lumdnare:

7
 1n

@rrh{ crodt'=nciog,

Dacd nu cerem iertare celor cdrora le-am gresit, qi nu-i iertdm pe cei care ne-
au gresit, nu vom aveapace in sufletele noastre. Aceastd pace mult doritl in sufletele
noastre are trei laturi: pacea cu noi insine, pacea cu cei dimprejur si pacea cu
Dumnezeu. DacE oricare din aceste laturi lipseEte, noi nu avem pacea sufletului.
Trebuie ca imediat, pentru necunocuta clipd a morfii, sd ne iertdm intre noi.
lar cdndiliva veni in g6nd sd te rdzbtmi asupra celor care te-au nedrept5lit, inal1d
mintea ta cdtre Dealul Golgotei. Acolo vei vedea pe Domnul Iisus Hristos rdstignit
in mijlocul a doi $ihari si r6nit de la cap pdn6 la picioare. Acolo vei vedea sdngele
curg6nd din rdni, pe ucenicul cel iubit stdnd aldturi Ei pe Sffinta Maica Lui rupdndu-
si inima, tAnguindu-se qi"plAng0nd. Acolo vei vedea fierea qi oletul. Deschide urechile
sufletului t5u qi ascult[ chipul rdzbttndrli rostit de Hristos:
v

IARTA-LE
FAC !" (Luca 23.
Omul d[ "examene" in greutdli qi in necaz'sri. Atunci se vede dacd omul are
dragoste crestin[, dacd are puterea de a ierta din tot sufletul, si sd nu uitali cI cel mai
fiumos "altar" este sufletul omului care a suferit necazufl, dar care-i mullumeste lui
Dumnezeu pentru toate: bune Ei rele, stiute si nestiute.
Deci, trebuie sd avem rdbdare, r[bdare si iar rdbdare, qi cdnd ni se pare cdam
terminat-o, o lu6m din nou de la capdt: rdbdare, rdbdare, rdbdare. Dar pAnd c6nd sd
avem rdbdare cu cei care ne greqesc? PAnd la uEa morm6ntului, pentru cd "Cine va
rlbda pAnI la sffirsit acela se va mAntui" (Ioan 16,33).
AMTN !

Bibliografie: Rdspansuri la intrebdri ale lumii de astdi - Episcop N. Velimirovici, Pateric Egiptean; 500 istorioare - Pr. Iosif Trifa.