eeTRE GRE9TINII OR.

OO
ew$ DESPRE oqs,
e*s
ddotto,
Wye@
Preot Ioan
@ubiyl crodiwc{os,t,
CAnd spunem c[ cineva are un lnecazne gAndim la o nepldcere, m6hnire, strimtorale, impas. Necazuri
au atdtcei credincioqi sau virtuosi, c6t qi cei rdi gi nedrep{i. ,,CXci necazuri au am6ndoi: at6t cel ce
sivdrseste virtutea, pentru osteneala si durerea impreunati cu ea, cit 9i cetr ce iubeste
Iumea, pentru nedobf,ndirea statornicX a celor materiale. Dar: eel dtnt$t ar:e necazur:l
m&ntutto&re, iar ee! de-at doilea neaazru:l strtcfrtoar:e ql plerzf,toar:e" (Filocalia
2:207).Adesea necazurile sunt o unnare a pf,catelor: ,,Necaz si strdmtorare peste sufletul oricirui
om care sdvirseste rdul, dar cinste gi pace oricui face binele" (Romani 2:ft10). ,,SJ nu_numai
atdt, ci ne liud5m si in suferinte, gtiind bine cd suferinta aduce rdbdare, si ribdarea
incercare, gi incercarea n5dejde. Iar nidejdea nu rusineazi pentru cX iuhirea lui Dumnezeu
s-a vdrsatin inimile noastre, prin Duhul Sfdnt, Cel diruit noui" (Romani 5:3'4-5).ins[ de cele
mai multe ott, necazLyile vin din partea altora: ,,Feriti.vi de oameni, cici vi vor da pe mdna
sinedristilor si in sinagogile lor vi vor bate cu biciul. Si veli fi uriti de toti pentru numetre
Meu; iar cel care va r6bda pf;ni la sf6rsit, acela se va mdntui" (Matei 70:17,22). Mintuitorul nu
a avut pdcatdar pltimit mutte necazuriEi suferinfe. De aceea El ii indeamnd pe-toli cei ce-L vor urma: ,,in
a
Iume necazgri veti avea; darindrizniti, Eu am biruit lumea" (loan 16:33). El i-aprevenit c[vor
li prigoniqi pentru ni,mele Lui: ,,Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ci a lor este impiritia
cerurilor" (Matei 5:10).

,,Rxbdarea necazurilor e semnul cunostintei adev5rate; Ia fel si neinvinovitirea

&
oamenilor pentru nenorocirile proprii" (Sf6ntul Marcu Ascetul).
S ,,Cel ce socoteste necazurile venite din afari ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu,
acela;:ciutdnd pe Domnul, a aflat deodati cu dreptatea Lui 9i cunostinta" (Sf6ntulMarcu
Ascetu[).
O ,,i1 durerile firX cle voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pociintn pu
cel ce Ie rabdi si izbXveste de chinurile vesnice" (Sfdntul Marcu Ascetul).
S ,,Omul care rabdi necazurile cu inima buni si cu multumire va lua cununa
nestriciciunii, virtutea si mdntuirea. Iar st5pinirea miniei, a limbii, a pintecelui si a
plicerilor este de cel mai mare ajutor sufletesc" (Sfdntul Antonie celMare).
E ,,Mustrarea este doctorie a iubirii dumnezeiesti fati de oameni" (Clement
Alexandrinul).
,,Cel ce se impotriveste necazurilor, se rizboiegte firi si gtie cu_ Porun_ca lui
0
Dumnezeu. Iar cel ce !e primeste intru cunqstinti adevirati, acela rabdi pe Domnul, cum
zice Sfdnta Scriptur5" (Sf6ntul Marcu Ascetul).
O ,,sufletul poate sX incap5 harul lui Dumnezeu, doar in misura in care incape 9i
r5bdarea necazurilor" (staret Alexandru, schitul Ghetsimani).
 X Dumnezeu ingXduie sX vini asupra noastri necazurile, pentru probarea credintei
noastre sau pentru ferir"ea de greseli viitoare.

@ ,,D6-ne nou ajutor, ca si ne scoti din necaz, cd desarti este izrbivirea de la

om" (Psaim 59:12).@,,Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doarnne, sd'mi ajuti
mie grlbeste-te!" (Psaim 69:1). ! ,,A;utorul meu si izbdvitorut rneu esti Tuo Doamne
nu zdbovi" (Psalm 69:7). (D,,Spre Tine, Doamne am nidijduit, si nu fiu rusinatin
veac" (Psalm 70:1). @,,Ajutorul meu de la Domnul ce! ce a fEcut cerul si pimintul"
(Psalm 120:2). O ,,intdmpinatu-m-au ei in ziua necazului meu, dar Domnut a fost intirirea
meao' (Psalm 77:27). €$l ,,Auzd-te Domnul in ziua necazului, scuteasc5'te numele
Dumnezeului lui lacob" (Psalm). | ,,Vezi, pentru ci Tu privesti Ia necazuri si la durere
ca sX Ie iei in miinile Tale; cici in Tine se increde sdracul, iar orfanului Tu i'ai fost
ajutor" (Psalm 9:34). @ ,,D6-ne noui ajutor, ca sX ne scoti din necaz, cE desarti este
izbivirea de la om. Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe cei ce ne nec5jesc pe
noi" (Psalm 59: 12'13).

dintre suslin ci originea real[ a rf,ului constf, in liberlatea vointei. Unii

fi1os ofi au acceptat suf-erin1a, allii au negat-o, unii au fugit de suferin{[, unii an combdtut-o, iar allii au
prearnlrit-o EgripirEe spune: ,,Nimeni nu se poate sustrage suferintei, dar intelept
este cel care o poartX cu bl6ndete""
Soficle[e nigs}s,,Nu existd viati fdrx jale, dar fericit este acela care o incearci
mai putin".
Soeran&e ne flxxdrymnffg,,Mai bine este si suferi nedreptatea decit a o faceo'.
$ehogaenlrgrrep gpurr{ell ,,Lumea e rea in sine, iar binele este numai ceva pirut".
Schopenhauer a facut diri suferinta problema centraid a filosofiei sale.

s1 ne cazurile in aceastf, lume sunt realitali si adevdruri de necontestat. Ele au apirut

in lume. ir"rainte c1e a c[dea in p5cat, primii oanteni nu cunosteau ce este suferinia;i
necazul, duceau o via![ fericiti. Odat5 cup5catul, invia{a oamenilor aupdtruns: bolile, grijile, necazurile,
ura, pasiunile, sr-rferin{a, si nroarlea. Pdcatul nu distruge ordinea naturalf,, exterioar[, ci numai ordinea
clin orn. T[gnduind aceasti ordine pe care n-o po{i dish-Lrge nici n-o poli schimba, te lovesti de ea;i de
aici slfelin{5. Asa cnm exist[ in lume, suferin{a are un dublu aspect: suferin![ trupeasc[ ;i suferinlh
sutleteasc[. Unii sus{in cd snf'erin{a trupeasc[ este un nimic in comparalie cu cea sufleteascd. tntr-adevdr
mai mari slnt durerile sufletesti, cdci ele cuprind si rod intreaga fiur!6 a omului asemenea viermelui de la
)
r:[cl[cina plantelor. Suferin{a este o rnare tain[ deoarece ea ajut[ omul s[ nu se sufoce in cotidian.

DupE invSldtura Sfi n{iior P , rdul isi are orlglnea ln om S1 anume in voinfa liber6 a omului, c6ci
omul a fost creat de Dumnezeu bun. Odat[ cu ciderea sa, rf,ul qi-a fbcut apart\iain lume. Voinla liberd a
omului a slabit prin p6cat. Dumnezeu n-a voit r[ul, dar l-a permis ca o consecinld a libertdlii: Iat5, Eu
astflzi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si riul (Deuteronom 30: 15). Dumnezeu a
creat totul bun: ,,Si a privit Dumnezeu toate cite a fhcut si iati TOAfts nnAU FOA-EfE
BfINE (Facerea 1 :31 )". lJumnezeu este autorul fiinlei qi al existenlei, si ca atare El nu poate fi Ei
autorul nefiinlei si a1 neexisten{ei, nu poate fi si autorul binelui ;i al rdului. Sff,ntul Vasile cel Mare
spune: ,,Nu este permis si se spuni cd riul isi are originea in Dumnezeu, cici viata nu
ce va suferi l\4esia, ciar acum i se spune prin rriu grai: ,,Si prin sufletul tiu va trece sabie" (Luca
2:35), Cata ingrijorarc si rlurere nu vo1'fi produs in sufletul lvlaicii Domnului aceste cuvinte! Nu le-a
pritut uita picioclati. l-e auzea in continuu, ori de c6te ori il vedea pe Fiul Sf,u fie linistit, fie ingrijorat,
stiincl cd-L creste pentn,r lnarea suferin![. incI de atunci ezi a sim{it rlceala sabiei pdtrunsd in pieptul ei.
A partn a rm&pgfei*";,e a fost la mrnta din Cana Galileii, unde, la interven{ia Maicii Dommtlui, Iisus
face prima sa minune in fa{a popomlui. Ea rnai vizuse gi alte ininuni ftcute de lisris, dar s-a bucurat,
fiindcI prin aceasti minune F'ir-rl ei a salvat familia nuntasilor de la rusine'
S. A ei11ee{E ulss.cre a fost fuga in Egipt care i-a catzat Maicii Dornnului multd suferin!5.
Durerea aceasta a cre scut in sr-ifletul ei preacurat afunci cAnd a aflat de moartea celor 14.000 de
prunci
,ciqi clin porlrnca re ge lui trod qi c6nd a v[zut in duh atdtea illame innebunite de durere, imbolndvite sau
murind peste leagdne, 1;este trupurile copiilor tdia{i in buc[li sau peste mormintele copiilor'
A einee:r mrfrm3g&t*lp.e a lost ia invierea Domnului. Mironosilele, dintre care n-a lipsit Maica
Domnului, au rlers clis-c1e-dimiirea{d, cAnd r[sare soarele, la mormAnt. Prima careL-avdzut pe Iisus
inviat a fbst Maica Donr.rrului. Ea a vran:r-qi moartea. clar si invierea Lui. Sfinlii evangheliEti nu au scris
acest lucru di11 douir noiir,,e: pentru a feri pe Maica Domnului de ura evreilor qi
pentru c[ nu voiau s[ dea
ca marlol pentm gn e\,,:liment asa de imporlant chiar pe Maica Lui, clci atunci mulli ar fi
zis: Maica
poate zicc despre Fiul i:i orice. Ea a v[zut pe Fiul ei inviat in calitate de Fiu ceresc. Lumina 9i bucuria
ri*1lta i-an tlnthcluit tol:te rdnile provocate de tdioasa sabie a rtutAlii omenesti.
G. A qiEseie e;:i.,;.ere a fbst atunci ctnd l-a pierdut pe lisus in Ierusaiim la templu' Ce fricd a
avut tir-np deirei zile- cAi i-a c[utat! CAte gAnduri nu vor fi trecut prin mintea ei: sd-L fi furat oare cineva,
sd se fi r6t[cit printre s;r'irini, sd fi ajuns rob, oare ce fel de maml era ea? Cum va r[spunde
in fa{a lui
Duntnezeu, a ci-tnoscttiilcr qi a rudeniilor ei?
A sarsea rariing&Ee,-";J i-o fost increstinarea hrmii. tn mijlocul Sfinlilor Apostoli se afla Maica
I)ornmrlr-ri. Bucurie n-lairrl 11 avut Maica Domnului atunci cAnd a vdzut ci Iisus este ciutat, iubit,
crezut.
Ce bncurie a sintit n,,.r"uyri cdnd a vdztrt,in ziua PogorArii Duhului SfAnt, c[ s-au
batezat 3.000 de suflete

- mai tArztu incl, -i.000. a fost cea mai aclincd si cea mai pdtrunzdloarc. Deqi gtia din spusele
iar pulin
Z. h. ryaa6a$eaa a,,,:;:n.ero
Sfin{ilor ap"ttnti cr I}orirnul isi vestise tristul sfirsit, totusi ne intrebdm: ce a simlit Maica Domnului
ci,d a alial l,estea ch l isLrs a fost vAndut de cdtre luda? Ce a sim{it c6nd L-au prins ostaqii in Grddina
Ghetsimapi. ciind a yh:r;l ci Apostolii se despart unii de al1ii si dispar. pierzindu-qi increderea Ei
credin{a
in inv[!6tor:u1 1or? Cc a :;irl{it Prea Curata cAnd a auzrt strig6hrl mul{imii: ,,Ia'L, Ia'L, rdstigneste-L,
ristigneste-tr-0.. Cc :r :;irnlit vdzAndu-L condamnat la moarle, legat de st61p qi biciuit, ptmAndu-i-se
.rn.r* cle spili pc cx;si. cmcea pe urneri, sau vdzAndtt-L cum acdzut de 14 ori sub greutatea ei?
Urmeazl ristignirca, n:iiartea si ingroparea. Ce a sirnlit Maica Domnului in acea noapte la picioarele
cu atAt durerea
cr-ucii, cuyiltul omonel: ttu este in stare sf, spun[, deoarece cu cAt o iubire este mai mare,
este mai mar:e. iar toi :;lntem convinsi c[ nu a fost pe phmAnt o iubire aEa de mare ca iubirea Maicii
Domlulr.ri fald cle Iriul ci, cdci stia din glasul ingerului cI El este 9i Fiul Celui Prea inalt.
A sapdea rllf,ang*fisr,{t ? fost vestirea mor{ii ei. Ea nu a murit, ci a adorrnit. Ea s-a mistuit de dorul
iui Iisus de aceea aciolr'1irea ei a fost o bucurie, pentru cd mergea la Fiul ei iubit. Ea a fost ridicat[ cu
trupul la cer spre a fi allturi de dumnezeiescul ei Fiu.

De multe ori ctncl oamenii dau de necazuri si suferin{e incep sf, si cum n-ar fi drept sl
vin[ peste ei toate acestca, N-ar mai spune cd- i nedrept dacdar gti ce-i p6catul, dacd ar privi peste umir
?napoi si ar vedea cil cie mult au pac[hiit in fala ,,Pentru ci
toti gresirn in multe
chipuri" (lacov ,,Daci am primit de la Durnnezeu
3:2),dacd, ar cunoaste cuvintele dreptului Iov:
cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" (lov 1:i0), cdci: ,,Fericit este omul pe
care Dumnezeu il mustri! Si si nu dispretuiesti certarea Celui Atotputernic" (lov 5:17).
Si atunci ii intrebirn pe acestioaineni:
M Este drept c[ Dumnezeu a trirnis la moade pe crLlce in chinuri curnplite pe Fiul s[u cel nevinovat
si neprihiinit penhu a m6ntui gloatele de pbcitosi?
ffi Este drept ca Tat51 sd-l ierte pe fiul cel rdtdcit din parabola fiului risipitor'7
ffi Piida lucr[torilor la vie, tocmiqi in momente diferite ;i primind aceeasi simbrie, este dreaptS?
ffi i:ste drept cd femeia adulter'[, prinsd asupra faptului, scap6 de osdnd[?
ffi Este clrept cd Hristos vf,deste o statornici preferir:r(d si ing[duin{d pentru vamesi, desfrAnate si
aite feluri de pirc[toqi /
ffil E,ste dlept ca }{ristos s[-si ierte ucigaqii si sd ne cearf, s6-i iubim pe vrdjmasii nostri?
@ liste ilrept atunci cind l)umnezeu pe ucigasi Ei pe hulitori ii iar15, iar pe Sfin{ii Apostoli,
ucenici si credinciosi ii meneste rastignirii, alderii pe rug, tlierii capetelor, prigoanei?
Si atunci putem spune asa: O, I[ristoasc care iuhesti pe cei ce te rfistignesc Ei
r"fistigxresti pe cei ee te iuhesc!. SfAntul Isaac Sirul spune: ,,Nu huliti spundnd ci
Durnnezeu este drept!" La pnrna vedere afinnalia ni se pare stranie, revoltirtoare qi de ne?n{eles.
I)ar pentru a inielege corect s[ ne amintim ce spune psalmistul David: ,,SX nu intri Ia judecati cu
robul t*u ch nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta" (Psalm 142:2). I)eci, dacf, Durnnezeu
ar intra cn noi la judecat6, osdndili am fi cu to{ii, pAnI ia nnul. Din fericire Dumnezeu nu judec5 numai
ilr"rpl drcptate cr si dup[ rnil6, dragoste si indurare, de fapt dup6,,nedreptate". O zicald"populard spune:
,,Dumnezeu insali la c6ntar", adici vine in ajutor-Lrl noastru la judecatd pentru a ne mAntui sufletele
qi dac[ ne-arl spovedit cu c6in{[ si sinceritate cel pulin de 4 ori pe an (in cele patru posturi mari) pdcatele
uitate sau din nestiin![, care le rnai avern pe sul'le1. ni ie iartd El din rnila lui cea lnare.

Ornul nu se simte niciodat[ pe depiin satislTcut de via16. Dumnezeu di cele trune spre consolare
iar ceie lele spre avefiizare. ,,Relele se inmultesc in lume pentru a nu indrigi lumea. Oamenii
mari, Sfintii, au dispretuit lurnea in str6lucirea ei si noi nu putem si o dispretuim nici
in urdtenia ei"(Fericitul Augustin). CAnd il mai sllbesc necazurile si suferinlele se nasc in el alte
fiSrnAnt[ri, alte nedumeriri, il tofiureazd intotdeauna ceva. Este vesnic nemul{nmit. Suspendat intre cer si
piimAnt, se zbate s[ urce vlzduhul deslvArsirii. DacE are ochi de vultur va obsela cd aripile ii sunt
fiagile ca de fluture: Oricit ar inainta spre culmi, inc6 e deparle de ele. Numai existenla absolut[ ii
proc,rrd odihna. Ornui este pentru om pricin5 de muite necazuri, suferinfi, fui1, adulter, crime, rrioluri...
F-ericitul Arigustin spune: ,,Pe cine vatdrni rXsfiritul sau apusul soarelui? Deci timpul nu
vat5mX pe nimeni. Cei rXniti sr.rnt rXniti de citre oameni". O mullime de p6cate sunt cauzate
de p6catele celor r6i. Suport[rn deci nu numai consecin{ele faptelor noastre, dar qi pe ale altora. Apoi
oricine stie ci plcate personale ca: be!ia, desfrAul, necumpStarea duc de-a dreptul la suferinld.

Iatd ce ne spune Pdrintele Arsenie Boca despre crucea necazurrlor si a suferinlelor:

Iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos nu a incetat nici pe cruce. Ba, dimpotrivi, de
aici strilucegte cu mai mare putere peste toti oamenii, chemffnd pe toti ristignitii vietii la sine.
^,
Iisus este Implratul, singur in felul lui, care nu de pe tron, ci de pe Cruce asteapti pe oameni si
vini la El. Primul care a venit la Iisus Cel rEstignit a fost tffIharul. Aceasta este o mare mffngiiere
intre oameni, pentru cI nimeni nu mai are dreptul si deznf,dljduiasc5. Fiecare dintre noi ayem
necazurile si p[catele noastre, fiecare cu inima noastrfl. Deosebirea mare intre noi si Iisus este cI
El nu avea vini, pe cflnd noi toti avem vinI. Si iarisi, cea mai mare deosetrire: iel nevinovat,
Iisus, a primit Crucea, n-a ocoiit-o, nu s-a aplrat de ea, n-a strigat nevinovltia Sa, n-a amenintat
stlpinirea omeneascl ce-L ristignea si-L hulea. Noi, dimpotrivl, c[utIm pe toate cdile cum sI
scdplm de cruce, cum s[ ne strig[m nevinovltia, cum sI ne ascundem picatele si strigim in gura
mare ce cruce grea avem de dus. Ne numim crestini, dar ne ducem crucea tirffg si am fi bucurosi
si scipim de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face de
rusine pe noi. C[ci si fim drepti: noui nu ne-a indesat nimeni cununa de spini pe cap, incf, nu ne-a
bfltut nimeni piroane in mflini si picioare si incf, nu si-a bf,tut joc nimeni de noi, cum si-au bltut
joc de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am plti, trebuie si r5bdim pentru mintuirea noastrl
asa cum a rlbdat Hristos tot pentru a noastr[ mAntuire. Nu este alti cale de mffntuire, de isplsire
a picatelor decAt calea crucii. Daci ar fi fost alta ne-ar fi ar[tat-o pe aceea. Prin Cruce, prin
suferinta unei rlstigniri in viati, se intri in imp[rifia lui Dumnezeu si se intri cu atf,t mai sigur
cu cflt ritrdlm o rflstignire nedreaptfl. Deci, cel ce vrea sI se mAntuiasci, n-are pe nimeni de
osAndit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotirfft cu toatd puterea sufletului slu sI vini la
Iisus, rastignirea il asteaptl. in necazuri se vede iubirea lui Dumnezeu. in cuptorul suferintelor
de tot felul se curiteste sufletul omenesc pentru implrltia lui Dumnezeu. Suferinta smereste
trufia omului si-l face pe Dumnezeu prieten. Asa si v[ tfllcuifi crucea pe care o aveti de dus. In
Cruce, Dumnezeu a ascuns o taini: taina mffntuirii fieciruia. Yai de cine nu are o cruce de dus:
acela nu are prin ce se mAntui. Trebuie sI ne intereseze mf,ntuirea, primirea in implrfltia lui
Dumnezeu si nu ceea ce-i intereseazdpe oameni, cum si scape de cruce. Neajunsurile (necazurile,
trolile) au un pret inaintea lui Dumnezeu daci sunt duse cu intelesul de Cruce. Sfintul Apostol
Pavel ne spune intirindu-ne nldejdea c[, desi trupul nostru dinafarl se pripldeste pe zi ce trece
in tot felul de necazuri, Dumnezeu ne lucreazl o locuintfl vesnicfl, neflcuti de mflnI, in care ne
va primi si o vom primi in schimb, cici dupd rEstignire asteptim o inviere. Nu se termini totul cu
mormfintul. Acesta-i motivul pentru care incurajim la ribdare, multumire in necazuri, pe orice
rlstignit al vietii. Chiar dacl noi nu pricepem asa de bine s[ ne deslusim taina suferintei, totusi
asigurXm, luflnd garantie pe Cel rlstignit ci multe sunt rosturile gi hinecuvAntate roadele ei.
Greutatea crucii atfrrn5 de greutatea pflcatelor fflcute. Pnzifi-vl de picat si nu veti avea atAta
suferinti de dus! CI la urma urmelor umtrlarea dupi plcate atrage nu numai rilstignirea noastri
ci si ristignirea nedreaptl a lui Iisus Hristos. $i mai presus de toate, este faptul cd : viata lui Iisus,
Duhul Lui, purtarea Lui sI se arate in viafa noastr[, ci altfel nu seminlm cu El. De aceea ni s-a
dat tuturor Crucea ca in aceasta s[ ne asemln5m cu lisus. Pentru inviere nu este mare lucru!
Dar ratd qi dou[ istorioare din pateric despre ce inseamn[ a-!i duce crucea cu demnitate:

d.o,,q,ggti;;

Asadar, Ilurrrnezeu nu ne tnlmltc nteiodat6 gneutf,ft pestc putcnlle

noaed,ne. in viata aceasta este cu neputinti s[ ne ascundem din fata necazurilor si
suferintelor, si de aceea trebuie sfr avem r5bdane, sfr ne rugf,m Ef sf, aEtopt$m.
 @ubtti cradincioyt,
Domnul Iisus Hristos a rdspAndit peste tot, din belqug, via\d,
mul{umire, bucurie si toate fhptru:iie, in fntnte cu omul, il prearnf,resc pe
Creator pirne de veselie, bucurAndu-se de viali. Ne ?ntrebdrn de ce viala
oan.ienilor este atit de tristf,, strimtoratl, plini de amlrf,cjuni, tnai cu seami
a celor inc[nati spre credin{a. Explicatia este foafie simplS. Via{a noastrd
este otrlvrt[ f]e de noi insine, pritr p6cat, fie de vrdjmasui cel fhr[ de trup,
acesta ocup6ndu-se mai ctt seamf, de cei care vor sI duc[ o via![ mai
rivrritoare chtr:e Durlnezeu. Uneori, din cauzd c[ viata ne este inundatd de
necanri si sufenn{e. sufletnl ne este cr-rprins de o a;a amir[ciune c[ ajlurgem
sI ne donm moartea. Sd murim este lesne -si nu trebuie s5 agteptdm prea
rnulti vreme. Dar- oare surtem pregdtili pentru moafie? Fiindca nu putem
spune c[ nu stirir cd dup[ ce muriln vom fi supusi iudec[1ii, dupa felul in
carc aln triit in via(a: ... precum este rinduit oamenilor o dat6 si moarh, iar dupX aceea
si fie judecata (Evrei 9:27). Durnnezeu ne indeamnd s5 alegem fencirea prin smulgerea din p6cat.
Scopul rrie{ii noastr e pe p5mAnt este ca dupl ce aln fost supusi la tot felr"rl de necazuri Ei suferin{e
;i dupl ce aln sporit pulin cite pulin in virlute cu ajutorul harului pe care l-arn prirnit prin Sfintele Taine.
si acionlim, in ceasul mortii, in Domnui, g[sind in F]t odihnd sufletcior noastre. Necazuriie, suferin{ele
si n"ro:lfiea, inseparabile de aceastX vra{f, sunt teorctic acceptate de omul lurnesc, dar el va face tot ce-i st6
in putere pentru a scf,pa de ele" Spre deosebire de omui iumesc, crestinul le accepti Ei le intAmpind cu
bucurio, stiincl cI f]rd asemenea incercdri iru existd urcu; in viala duhovniceascf,. Nu este cu putinti
sE ajungi cineva Ia limanul mdntuirii p6nE nu va trece mai intdi prin usa ribdXrii. Pe
cel ce trdieste intrr-r Hristos, Dumnezeu il poartd in bra{eie sale, ca pe un prunc. Chiar dac6 vin necazuri
asupra lui aceste a se preschimb[ in bucurie. Avem mare nevoie de smerenie, iar pe aceasta n-
o putem dobfindi firX a fi suferit mult. Nici un 0111 care doreste sd-I ritmeze Domnului nu poate
scipa de necaznri qi de prigoand. Nirneni nu se mdntuieste triind bine. Cind trupul nostru se af15 in
largul siu, buc.,:r0nclu-se de tilin[ si desfEtare, toate poftele qr deprinderile rele se trezesc in el. CAnd e
strirntorat, cAnrJ nu-si mai poate satisface poftele si patirlile, acestea sidbesc si pAnd la urm[ pier. P[rintele
Iltan dur Sfhntul Mrurte Athos spunea: ,,Aminteste-ti intotdeauna, dacd viata este grea si arnard
atunci duci viata cea bun6. insX dacX vietuiesti in tihn6, in belsug si in cinstire si mai
virtos, in desfitiri trupesti, te afli pe calea cea largX si te indrepti citre pierzare".
Iat[ de ce in{elepciunea si bunbtatea Tatllui Ceresc ingddriie sE fim incerca{i sufleteste si trupeste
de necazuri si suferin(e. Iatd de ce acestea trebuie r[bdate nu doar fbrf, cArtire, ci sf, ne bncurf,tn de ele
mai r"nult decAt de iinistea sufleteascS, c1e libedate gi de s5n[tate tmpeasc6. Nicolae Cabasila spune oI
,,suferinta este un mod prin care Dumnezeu il face pe om sE nu se lege prea mult de
lume". Durerea si suferin{a ne suut inr,,dtdtori spre a privi cu alli oclii viala noastrd si a semenilor nostri.
Budismul isi indeamn[ adep{ii s[ foloseascf, durerea ca pe un narcotic sau s[ o dea uit[rii sau s5 cadf, in
starea de amorleal[ a simlurilor, a nirvanei. Dar iatd ce spune Hristos: ,,in lume necazuri veti avea,
dar indrizniti, Eu am biruit lumea" (loan 16:33). Suferin{a este o punte tainicS ce ne trece pe
{5.rmu1 ce151a1t. Sf, ne rugim ca Dumnezeu si ne dea putere s5 indur5m toate cu multumire.

Bibliografie:Biblia,E.l.B.M.,Bucuresti, 1994; Preot$tefanSlevoacd,RazedinluninaluiHristos,EdtturaEpiscopiei

Buzdului, 1996; StAntul Ioan de Kr:onstadt, Viala nrcq tn Hristos, Editura Sofia, Bucuregti, 2005; Monahul Moise
Aghioritul, Binecw,dntareu durerii qi dwrerea iubirii, Editura Sofia, Bucuresti. 2005; Arhimandrit Serafim Man, Livada
Dulrcvnicetscri, Editr-rra Arhiepiscopiei Orlodoxe RomAne a Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj-Napoca, 1990.