Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
?s: ffiP$mf"ry
| ,,Spun adev5rul in F{ristos , nu mint, fiindu-mi constiinta rnea in Duhul Sfdnt..
(Romani 9:1).
@ ,,H* nnintitE ?mpotriva adev5r*lEui,u (lacov 3:i4).
@ ,"E-ep5d6rietr m*iureEun&, gr*iti adevErul.. {Efeseni 4:ZS}.
@ ,,Nu vX xmEntiti ermi! pe altii.. (Coloseni 3:g;" ,,CecE ae este dac6 alr*ii n-aur erezust?
*are alecredimta Eor va nirmiei enedineiosia lui &umareezeu? F{ficideaunm! Ci Darrmmezeil
se v&deste imtru adev#rul SXu, pe c6nd tot exmuE imtru mpinciclna, preeE3rffi este
sca.!s:
Drept esti Tu fntru euvinteie Tale sf hirufitor c&nd wei juadeea Ten., (Roma-r-r.i 3:3-4).
@ ,,FeittrM cE s$nt meulti r6zvndtitE, grditori fm desert si fnsel6tor;, rnai a5es eei e$ixr
t6ierea grnprejur" (Tit 1:10).
{$ ,,Unul dimtre ei, clniar un prooroa a[ lor a rostit: ,,eretanii sun& pururea meirecEmssiu,
(Tit i:12). - s
@ ,,DacE zicerm cd n-am pfic#tuit i! facene mlneimos si cuvfintul E-ui nu este ilatru noi.,
Minciuna sminteqte trei suflete deodatd: mai ?ntii sufletul rnincinosului, apoi suflefuI celui cIruia
i se spune minciuna qi mai ales sufletul celui despre care se minte. Copiii trebuie invS[a{i de mici sI nu
mintd qi sd-i ducem in Sffinta $coal6 care se numeqte Biserica Ortodoxi. Aici, educalia se desfhEoarS
dup[toate legile adevlrate ale dezvoltirii omenegti. in Bisericd este educat simtdmfintul religios, principalul
motor al vie{ii duhovnicesti. Pentru copil pierderea acestui mijloc de'dezvoltare a inimii este o pierdere
ireparabilS. Dupd cum spune Patriarhul Alexie al doilea: ,,Daci in suflet nu exist6 congtiinfa
sfinteniei, in el se intdreste urdciunea pustiirii".
Ssam. ffim*rmru&
ffi Focul se naste din piatrb gi fier. Minciuna, riin vorbd rnulti gi din gluma prosteascd" Minciuna
inseamnd pieirea dragostei, iar jur5rn6ntul mincinos, t[gdduirea lui Dumnezeu.
E Nimenea dintre cei sbn5toqi la minte sd nu-si ?nchipuie cdpdcatul minciunii este mic. Duhul
Sfint a rostit o judecatl infricogdtoare irnpotriva rninciunii" DacS David zice: ,,Vei pierde pe toti cei
ce grdiesc minciund" (Fsalm 5:6), ce vor pStirni cei ce ?nt6resc minciuna cu jurSrninte?
s Am vdztrtpe unii ffilindu-se cu minciuna qi lesind prin giume qi vorbe desarte pricini de r6s gi
alunginri in chip jalnic plAnsul ascultdtorilor
trebLrie genelalizate in sensul adrniterii rninciLrnii de nevoie. Cleraent Alexandrinttl, Odgen, Sflntui loan
Grir5 de Aur, Ieroi'lim q.a. adrnit minciuna de nevoie, pentnt a el'ita un rf,u mai nrare. Dacd urm6rim
anurnite scopun binefbcdtoare, fblositoare si bine intentionate, flra a priclnui cuiva nedreptate ori suferin![,
creriem ci l}imnezeu iir I,ie li milostiv si ierl[tor, .Jeqi porunca dumnezeiasci ?n aceastii privir-rt5 este fhr[
echivoi-. I\rXor;ili;tii ortorlocsi ca: E. Voiutschi, A. Miton**qcrt, S. Ionescn condamnf, minciLt-na de nevoie.
Chiar rjic5 Lrnir o Ltlffie sc .,niinciun6 const-ruciivi"" ,,ntinciun5. de compiezeir{5", niinciuna rf,mine tr:t
niinci*n5 in ciic* impre.irr;are ri pent:-u oiice n:otiv -qj sccF. AeeEa e&re er{-r€[e cS q{,f;e gre
frFerrmmezeil Sfi txua NISEeS{.e N}{rl'ErxlcrfrBe IleE, xla cEElOsi 6}s{e.
Iubirea de adev[r cere alrnonie intre cuvAnt qi gAnd; credincioqia cere amtonie intre faptd qi cuv6nt.
Credincioqia este deci virtt-ite a catecere linerea cuv6ntului dat, implinireafdgddun(ei ficute fie in mod
expres, fie tacit, ca qi irnplinirea celor la carc suntem obliga{i. Credincioqia este inruditS cu iubirea de
adevar si asemenea acesteia, ea este ?n prirnlrl rAnd o virtute individuald si contribuie la ?nnobilarea
persoanei umane. Dar ea are si un caracter sociatr, cdci increderea reciprocd, necesarS pentru dezvoltarea
norinald a relaliilor soeiale, se intemeiazd pe iubirea de adev[r qi pe credinciogie. in paginile Sfintei
Scriptgri credincicsia este mult pre{uitX: ,,Eine stugE bulnd si credinciosfi, peste ptltine ai fost
credlneioasfto peste rmuEte te voi p!-ane; intr6 in bucuria donnnului tXu" (Matei 25:27).
Opusele credinciosiei sunt: neimplinirea cuvtntului dat, cf,lcarea jur6m6ntului, trddarea, delapidarea,
mifuirea, perf, dia, dezertarea.
Sfin[ii Farin{i spun cE fhllmioiase amestecS ?n toatd fapta cea bunE, aqa cum iedera sau rugul dac6
le pui l?,ngd un copas, se agald de el, aEa qi fildrnicia, viclenia, zavistta qi slava deqartS se prind de
su{letul nostrtl si ne trebuie mare trezvie ca sd deosebim c6nd lucrdm fapta cea bund cu smerenie qi cind
o lucr5m cu slavS deqadd gi cu ffi1[rnicie. F6q6rnicia are ca rdddcind viclesugul, iar caodrasle si roade:
zavistia, rdutatea,rdvnkea,preficdtoria, mineiuna, vltSmarea ainstei altuia qi cele asemenea. Toate acestea
qi muite altele sunt roadele ffilAniieiei. Dori4a ele ciqtig, slava degart6, sunt de asemenea roadeie ffiqdmiciei.
De aceea, in dumnezeiasca Evanghelie, Mdntuitorul lumii mustrd acest blestemat p6cat c3nd zice: Vai
vou6, c6rtulrarilor si fariseilor fXtarnici (I{atei 23:13). Iisus Hristos Dumnezeu fiind, vedea
citdrfuilateaduce ornului filqfuniara. Ornui frlarnic una are in inim6 qi atrta pe 1imb5, una are in rninte si
altalaardtare.Omul filamic nu are nici rnintea s[ndtoasd, nici inirna, nici ardtarea, toate ii sunt stricate ca
aluatul acesta care creste in viclegggul inimii iui. Una spune, aita g6ndeqte, una te sfbtuieqte, aita plinuieqte,
una i{i aratd cdeste si alta este. Hristos ne cere: dacd inima zice da, da sd zicd qi limba mea; dacd limba
meazicenu, nu voi zice si cu mintea. Iar dacS inima meazice da ;i limba zicentt, sunt filamic qi pestrii,
sunt un eameleon, sunt un diavotr fillamic,fiindci prefbcdtoria este ineEtesugul diavolilor'
Dac[ vre{i sd gti{i un filarnic mai mare decAt toli fr{arnicii lumii, gAndili-ve la luda. Venind la
Hristos in Gr[dina Ghetsimani cu slujitorii arhiereiior, se apropie ca un prieten, darpiin de fi1[rnicie si zice:
,,tnvf,(dtorule! $i L-a slrutat" (Marcu 14:45).Din afar[ se arat[ prieten. il irnbrSliqeazS pe Hristos, pe
invd!6torul sau, qi-L sdrutd ?n fata tuturor, iar in inima sa are planul de vdnzarc. Luase arginlii si le-a zis
slujitorilor arhiereilor: ,,Pe care-L voi siruta, Acela este. trrindeti-L si dtlceti'I- cu pazSo'
(Marcu 14:44) . La ardtare era prieten, ?n inimb vdnzdtar, la ardtare era rdvnitor, in inimd avea mare
dorinld de a faee bani din vinzarca iui Hristos. in toate puddrile se vedea c6 eta una la fa!6 9i alta?n
inim[. De aceea s-a numit fiul pierzbrii. Cici s-a pierdut pentru vesnicie fiindcd era unul dintre cei mai
rnari ffi1amici, in care lucra satana cel mai mare viclegug, f5cindu-se pentru vesnicie fiul pierzdrii.
ffiw&tp d,redfre*{wgi,
,,Afard {dirn mapdr&tEa ceruri [or] suaett e6ingfl si vr6ji&orfri si deefr&ma$flfi s[ uefigasifl
farehireBtclrifr de idolfi sE eefr ee Bucreaz& iubeec r:nixreiuma (Apocalipsa 22: i 5)'
Trebgie sd cunoastem cAt de mare este pScatul minciunii, fiindcf,: Cel ce cunoaste este ca
lurndnarea aprinsfl, de !a care pot lua lunnind rnii de atte lumfin6ri (Sfdntulloan Curd de
Aulr). Minciuna este sdrn0n{a diavoleasci care creste uqor si d5 roade reie ?n ,,ogonul sufletuluio'"
,,Vi spun ci pemtru oriee cuvdnt desert pe care-l vor rosti oarnenii, vor da socotealE
in ziua judec6tii" (Matei 12:36).Aceste cuvinte au fost rostite direct de Mintuitorul qi deci sunt un
adevdr divin de necontestat. Proorocul David din dorinla de a nu spune vorbe desarte sau minciuni se
ruga la Dumnezeu, spunind: ,,Pune, Doamne, strajX gurii mele si ugE de ingridire,
imprejurgl buzeEor Eyrele'o (Psalm 140:3). Tot proorocul David ne aratd o cale fericitd: ,,eine
este omul cel ce voieste viata, care iubeste sE vSdX zile bune? Opreste'li lirnba de la
r6u si puzele tate sh nu gr6iasci vic[esug" (Psalm 33:12). De aceea gdndindu-ne ia toate
cuvintele noastre reie, la glumele necuviincioase, la n:rinciuni, la clevetiri, hule, injurdturi, dricuituri,
blesteme qi alte vorbe pline de pdcat qi smintealS, suntem nevoili s5 recunoastem cd pentru rrurXte dintre
eie va trebui s[ d6rn socoteala inaintea lui Dumnezeu. Este ?ngrozitor sE ne g6ndim cA{i oameni au pierit
C,rn cauzarninciunii. CAIE urd s-a st0rnit intre neamuritre pimintului gi cAte dureri rnai sunt gi astdzi
netim6duite, din cauza lan{ului de minciuni, eu care diavolul a ?mpresurat mintea qi inima oamenilor. In
viala fiecdrui om sunt momente de strAmtorare, momente pe care crede cf, nu le poate trece dec&t ?nv[luit
in aripiie minciunii. $i minciuna se poate asem[na cu cdrl:t\a care nu are ochi gi trdieqte totdeauna sub
pdmint, iar dacf, iese la aer,inCaldmoare. Tot aga face qi minciuna c'areiaii convine ?ntotdeauna si se
invlluiascd intr-un fel de vopsea a cuvAnflilui si curn o vede lumina adevdmiui, indatd moare ca qi cdrti{a.
Dupd cumne spune sffinta scripturS: ,,BatjocurS rea este la om minciuna,9n gura celer
neinvE$ati pururea va fi. FIai bun este fr.nrutr d*c&t cel care pururea minte; arndndoi vor
fi rnostenitorii pieirii" N6ravul omului mincinos este ocar5
si rusinea lui este cu el pururea" (intelepciunea lui Sirah 2A:25-
27). GLrra care minte ucide sufletul. Putem spune ci existS dou,a feluri de
oarneni: umifi care se hrdmess (eLr adet'fic'rrE ;i atI(,ii *:aer$
se Eer&rnsse eu mfineiusna. Omul diri fire este rnrncinos, dupi
cuvdntulpsalmistuiui: ,oEu am zis intru uimirea rfiea: *,Tot omul
este mrincinos! "u (Psalrn 115:2\. Miirciuna este itt stare si1 schiinhe
fala iLirrii, precum qi pe a oanLenilor. Cind talpa ei. invidia, st6 alf,tui-i, nu
poate sX lase it urm[ decAt am5r6ciune qi clezbinare" Mine iuna este ca si
z.'apada,cu cdt o rostogolesti, cu atat cre$te mai mi-rlt, dintr-Ltn bulglras se
face un br"rigare urias. Asemdnitcr se intarnplf, si cr: miuciuna, cu cit se
rispAnde;te din gurf, ?n gurd, cr"r atit ia propo4ii ;nai exagerete, prectim
spunr inlelepciilnea din pclpor: a f5cut din t6ntar armdsar. ,,Foc
este si lirnba, lume a fdridelegii! t-irnba isi are Iocul ei intre
m#duXarele noastre, dar spurcd tot trupul si arurec6 in foc
drumul vietii, dupi ce aprinsi a fost ea de fldcdrile gheenei (iadului]" (lacov 3:6)" in
ceea ce privesle minciuna" iatd ce sugestiv este textui unui cAntec din Ardeal :
f,,'!xne4 [ume, ffil mal bun&/Nu il, fifi tot flra mimeinsrfi./
ffii mat brua&/ltlu tr&* Ensnew tm h&l&.
MincinoEi sunt gi cei care suslin cu indirjire c5 nu au absoiut nici un pf,cat: ,,Dac5 zicexn cE
pdcat nu avern, ne arnEgim pe noi insine si adevdrul nu este intru noi" (1 loan 1:8)"
in predica de pe Muntele Fericirilor, MAntuitortll a spus: ,,Fericiti cei curati cu inirna, cd
aceia vor vedea pe Dumnezeu"(Matei 5:8). Cregtinul este dator sd miituriseascd adevdrul" Iisus
Hristos a zis: ,oEu sunt Calea, Adevdrul si Viata" (loan 74:6). DacS voim eu adev6rat sE ne
mintuim sufletele, trebuie sE iubim adevdrul cu toatS silin{a qi cu toatS puterea noastr6, pf,zindu-ne de
toat5 mineiuna, sd nu ne depdrtSr:r de Adevdr qi de Viafd. Sd ne amintim numai de Sfinlii Mucenici si
Mdrturisitorj., care,intrebali dac6 sunt crestini rdspundeau eu toatd hot6rArea Ei eurajul lor: ,,84, sur, tem
o'
erestini !Printr-o singrir5 negare a credin{ei, x fr scipat cu via15, dar dec6t sE-L minti ryi sd-L t5gSduiascd
pe Dumnezeu, au preferat chinurile si moaftea. Un exemplu grditor si dumnezeiesc ni-l oferd clreptul
iov, cdnd spune: ,,e$t& vreflrle duErelE rmeer va fi intreg fxr rnlne si sufEarea fui DuEmnezeu ira
p&eptru$ mleE!, huzefle rnele mu \roE: rersti nici ure neadev6r ci tinaba rutea nu va grdi mici o
mineiurm6'* (lov 27:3-4). Stiind cuv6ntul Sflntului Ioan Gurd de Aur eare spune c5: ,,Pe p6rn*xrt,
nu existd pentru orn dec6t un sirigur perieol: PACAT{IL'* si amintindu-ne cuvAntul bibtic:
,,Euezele cele grEfitoare de ffxineiuqnfi suret urieiune €naintea Dornmutrui, iar cetre ce se
f6ptufrese dupE adev6r sunt pldcerea E-uin* (Fiide 12:22], sd ne ferim de minciunE.IVlinciuna
ne lipseste de nrfrntuire: ,,frn eetate mu va intra mirnic p*ngXrit si s?txmemi care e dedat cu
spurc6cEumea si cu rnimeiuna, ei mumai cei serisf; ixa eartea vfietii fi&ielului" (Apocalipsa
21.27). De aceea s* me rcagErn lui Durmruaezeu sf; Maicii D*mraului sX nae ajute, s6 fisn
curati cu inima.
ffieem s9e ##fS frffi $sa&mcs Ee&ffie'sB& se €H* qe se *Srca&a He&#s&"s&*
Bibliografi€: tsiblia, E.I.B.M., Bucureqti, 1994; Preot Iosif Trifa, Tfilcuirea evangheliilor dwminieilor de peste an,
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2000; Arhirnandrit Serafim Mall',[-ivada duleovrciceasc4 Editura Arhiepiscopiei Orlodoxe
Rom6ne a Vadului, Feieacrilui qi Clujului, Ciuj-Napoca, 1990; Vasile Militaru. $oaptele ?ngerilor gi Faemele nemuririi,
Editura Lumini din luminb, Bucuresti, 1995; Acad. Ion Coteanu, Dr.Luiza Seche, Dr. Mircea Seche,Diclionarwl explicativ
sl litrubii romdne,Edifixa Univers enciclopedic, Bucureqti, 1998; Prof. Univ. dr. doc. Pandeie Akeanu, Flaarea Darurilor,
Editura Mitropoiiei Banatului, Timigoara, 19921' Dr. Dmitri Avdeev, Nervozitatea lu eapii si adolescenli, Editura Cartea
Or1odox5, Bucaresti, 2005; SfAntul Ioan Scdrarul, Scora, E.i.B.M., Bucureqti, 1992;Pr. Prof. dr. Constantin Coman, Din
tnvriydtura Sfin{itor Pdrinyi, Editura Bizantind, Bucuresti,2004; I eon Magdan, .,{ndleeq Magdan, Dumnex,eu ;i Omul,
antologie de cugetdri, Editura Sfantul Aiexandru, Bucuresti, 2001; Leon Magdan, Pilde ortodoxe ;i povestiri cu tilc,
Editura Sffintul Alexandru, Bucuregti, 2002.