SFANTUL

NICOLAE VELIMIROVICI

Adevdrul qi
bundtatea
Parabole gi istorii cu tdlc

Antologie realizati de
Adrian Tdndsescu-Mas

Bucureqti

Redactor: Diana-Cristina Mad
@ Editura Sophia Pentru prezenta edifie
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei
NICOLAE VELIMIROVICI, sfAnt
Adevirul gi bunitatea: parabole qi istorii cu
tilc / SfAntul Nicolae Velimirovici; antolog. rcallzati
de Adrian TinHsescu-Vlas - Bucureqti: Editura
Sophia 2019
rsBN 978-973-L36-698-2
L Tdnisescu-Vlas, Adrian (antolog.)
2 presurat din toate pirfile de marea
Lumea intreagd e o lungi pilda al-
cetuite dintr-un gir fird numer de pil-
de. Lumea aceasta cu toate dintr-in-
sa e trecetoare ca o poveste pe care o
auzi qi se termind. Dar sAmburele de
duh ascuns fir tAlcul fiecirei pilde e
nepieritor. Cei care-gi hrdnesc numai
ochii gi urechile cu pildele acestea re-
mAn fldmAnzi duhovnicegte, pentru
ci duhul se hrinegte cu miezul lor, la
care ei nu pot ajunge. Omul trupesc
ia frunzele verzi a multe pilde gi nu
se sature cu ele, iar foamea nu-i dA
odihne. lnsi omul duhovnicesc ca-
utd miezul mulfimii de pilde qi, hrd-
nindu-se cu miez, e odihnit gi are pa-
ce. Toate cAte existd sunt pilde, gi toa-
te se infdgoari, ca frunzele gi coaj+
tn jurul unui miez ascuns. Tot ce se
intAmpld e fesdtura pildei, haina ini-
mii duhovniceqti, a miezului, a ceea
ce hrdnegte.
Omul se afle aqezatin lume ca im-
 SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI
infelepciunii lui Dumnezeu, care i se
aratd in pilde. Dar cine se uitd numai
cu ochii nu vede altceva decAt valuri-
le, straiul de spumd al mdrii. Se uit5 qi
vede haina firii, dar nu inima ei. As-
cu1t5, gi aude glasul firii, dar nu-i pi-
trunde graiul; in auz i se rostogolesc
voci care nu spun nimic. Ochiul nu-i
ficut sI vadd miezul, urechea nu-i fi-
cuti si infeleagi tAlcul. Dar duhul
gdsegte duhul; inlelesul afl6 inlelesul;
iubirea simte iubirea.
Siracd qi tristi aqezare e lumea
aceasta! Totul e grabi si trecere, iar ci-
ne se apuci gi se line de ea va cddea 9i
va plAnge de durere gi de rugine. Dar
in aceastd a1ezare se afld comoara de
invdflturi a pildelor, iar cine inlelege
astfel lumea Ei se foloseqte in acest
chip de ea nu va cidea, nici nu se va
ruglna.
tnsusi Domnul nostru Iisus Hristos
a luat adeseapilde dinlume-lucruri si
intAmpldri - ca sd-i invefe mai ugor pe
oameni. $i nu o dati scotea invdlituri
din lucruri de rAnd, tocmai ca sd ara-
te ce pline de miez sunt aceste lucruri,
ce tAlcuri adAnci se ascund in ele. Cei
rARABoLE gr rsroRrr cu r,A,rc
mai mulli oameni cautd un rost in lu-
cruri neobisnuite, cum ar fi stele cdzd-
toare, cutremure, rdzboaie; rari sunt
cei ce se apleacd asupra lucrurilor si
intAmpldrilor de zi cu zi.Iar Cel fird
asemdnare intre cei care au pdgit vreo-
datd pe acest pdmAnt, Domnul, a lu-
at anume cele mai de rAnd lucruri din
viala aceasta ca si arate oamenilor tai-
nele viefii veqnice. Ce-i rnai de rAnd ca
sarea, aluatul" soarele, vribiile, iarba
gi crinii sdlbatici, grAul gi neghin4 pia-
tra gi nisipul? Cine, avAndu-le zi de zi
in fala ochilor, s-ar gAndi sd caute in
ele tainele impdrdfiei lui Dumnezeu?
Dar Hristos tocmai pe acestea le-a ard-
tat, tocmai pe acestea le-a supus omu-
lui spre chibzuire, dezvdluind, sub
simpla lor infdligare, taine ceresti ne-
mdsurate. Tot astfel a luat Domnul
intAmplirile cele mai obignuite ca sd
deslugeascd intreaga viafd in duh a
omului, istoria cdderii gi mAntuirii lui,
sfArgitul lumii, infricogata Judecatd
gi mila lui Dumnezeu cdtre picdtogi.
Veacuri de-a rAndul au vdzut oame-
nii intAmplAndu-se lucruri aidoma ce-
lor infifigate de Hristos in pilda se-
 SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI
minitorului, a grAului 9i neghinei, a
talanfilor, a fiului risipitor, a lucrdto-
rilor nelegiuili, dar nimeni nu s-a gAn-
dit sd scoatd din frunzigul lor miezul
spre hrani duhului, PAni ce Domnul
nu a luat aceste intAmpliri drept pil-
de, tAlcuindu-le, scolAndu-le sAmbu-
rele duhovnicesc.
Orice adevdr duhovnicesc este din
cealaltd lume - lumea duhului, lumea
cereasci - gi poate fi pdtruns numai de
vederea, auzirea gi infelegerea duhov-
niceascd. Dar adevdrurile duhovniceEti
se cuprind in lume sub dripul lucruri-
lor gi intAmpldrilor. Mulli gi-au pier-
dut vdzul, auzul.gi inlelegerea duhov-
niceascd. Ei vdd doar chipul dinafard,
aud doar glasul dinafard, pitrund doar
inqiruirea dinafari a lucrurilor 9i in-
tAmpldrilor. Aceasta e vederea trupeas-
cA, auzireatrupeascd 9i inlelegerea tru-
peascd. Hristos cunoaEte orbirea oame-
nilor Ei, de aceea, ihv5fdtorpreaintelept,
ii duce pe oameni de la lucruri trupegti
la lucruri duhorrniceEti gi de la fapte
trupeqti la fapte duhorrniceqti. Iatd de
ce le vorbea in pilde, in chipuri la inde-
mAna vederii, auzitiigi inlelegerii lor'
intr-*rn ordgel oarecare trdia un om
foarte bogat. Casa lui era micd gi pdrd-
giniti. Bogatul nu voia sd clideasci o
casd noud, ci toli banii gi-i strAngea gi
ii aduna - dar odatd, intr-o seard, i-a
luat foc casa. A sirit din pat fdrd si se
mai imbrace, a inhilat in pripd bogdlia
agonisitd qi a lAgnit afar6. Casa s-a
prefdcut fir cenugd, dar stdpAnului nu
i-a pdrut cAtugi de pulin rdu. El s-a mu-
tat cu averea sa intr-un alt orag a clddit
o preafrumoasd casd gi s-a sdligluit
acolo cu bucurie, fdrd griji.
Care este noima acestei parabole?
Ordgelul inseamnd aceastd lume, in
care oamenii, ca nigte musafiri, trdiesc
pentru scurtd vreme. Casa micd gi
veche inseamnd trupul omenesc, casa
sufletului. Omul bogat este cregtinul
inlelept, care a auzit, a priceput gi a
pus in inima sa cuvintele lui Hristos:
Ce folos este omului dacd ua dobdndi tn-
treaga lume, iar sufletul sdu il aa pierde?
Bogdlia adunatd inseamnd sufletul
 SFANTUL NICOLAE VEI,IMIROVICI
cel bogat al cregtinului inlelept, care
se strdduiegte toatd viafa sd trdiascd
dup6legea lui Hristos qi aduni in su-
flet toate virtufile, care sunt mai de
pre! ca aurul, arginful gi nestematele.
Aurul gi arginful duhovnicesc, ma-
rea bogdlie duhovniceascd, sunt cre-
dinla gi nddejdea in Dumnezeu, iubi-
rea citre Dumnezeu, rugdciunea, mi-
losArdia, bundtatea, iubirea de pace
gi iubirea de frali, blAndefea gi cu-
rdfia. Ce inseamnd focul care a mis-
tuit casa? tnseamnd moartea trupu-
lui. Focul iscat fdrd veste noaptea
inseamnd moartea neagteptatd a tru-
pului, a cirei zi gi a cdrei ceas nu le
cunoagte nici un muritor. Trezirea
omului bogat din somn in vreme ce
ardea casa gi mutarea intr-un oraq
mare inseamnd slobozirea suflefu-
lui de trup la vremea morlii gi muta-
rea in altd lume. Oraqul cel mare este
.+
vegnica Impirdlie a lui Hristos, in
care locuiesc ingerii gi drepfii. Casa
cea preafrumoasX din maretre orag in-
seamnd sdlagul fiecdrui suflet drept
pe lumea cealalt5, in tmpdrdlia cea
vegnicd gi fdri de rnoarte.
10
PARABoLE gr rsroRrr cu rAlc
Parabola aceasta este limpede gi
invdldtura ei este minunatS. Cine are
urechi de auzit, sd audi! $i nimeni
sd nu-gi pund cine gtie ce nddejdi in
aceasti via{d, care trece zburAnd atAt
de repede, ca norul gonit de vAnt.
Nimeni sd nu se mAndreascd cu tru-
pul sdu, fiindcd trupul oricdrui om
este o casi jalnic6, pe care moartea o
poate face praf in orice clipd. Iar fie-
care cregtin gi fiecare cregtind trebuie
sA se ingrijeascd necontenit de sufle-
tul lor - de singura bogdlie pe care o
poate scdpa de moarte gi de nimicire.
$i cine se ingrijegte de sufletul sdu,
acela sX asculte cuvintele lui Hris-
tos gi sd implineascd poruncile Lui.
Unora ca acegtia Hristos, Cel bun,
le ajut5, le ajutd necontenit. $i nu-i
scapi din ochi, aga cum maica nu igi
scapd din ochi pruncul aflat in leagdn.
il hrdneqte 9i il adapd cu Duhul Sdu
cel SfAnt zi gi noapte. $i ii de inger
pdzitor, ca sd-l pdzeasci in toate cdile
vielii, iar in ceasul morlii sd ii ia sufle-
tul gi sd-l duci in cereasca impdrdgie.

Cu cAt este mai multd credinla,
cu atAt mai pufine sunt grijile. Unul
dintre cele mai insemnate rezultate
harice ale credinlei este acela cd ea
il elibereazd pe om de multele griji.
CAnd copilul gtie ci are tatd, care se
ingrijegte de familie gi de toate trebu-
rile casei, atunci orice grijd se incheie
degrab prin cAntec. indatd ce piere
congtiinla acesfui lucru, cAntecul
amulegte, gi orfanul simte asuPra sa
inrAurirea unui roi de griji ca a unui
roi de viespi.
Cu cAt omul incearcd mai abitir
sd alunge grijile prin propriile pu-
teri, cu atAt cade sub firrAurirea gri-
jilor. Atunci, bucuria pleacd, iar din
om rdmAne doar un sac de piele us-
caf plin de mAnie gi aplecat asuPra
mormAntului.
- La ce bun toate grijile voastre?
Aga sund intrebarea esenliald a
MAntuitorului cdtre omenirea sfAgiatd
de griji. Care dintre aoi, ingriiindu-se,
poate sd adauge staturii sale mdcar un
12
PARABoLE gr rsroRrr cu r,Arc
cot? (Lc.12,25). La ce bun toate grijile
voastre, dacd mAine dimineald n-o sd
risard soarele? Iar Cel Ce Se ingrijegte
ca soarele sd risard mAine dimineafd
la vreme anume, cu ugurin!6 va dez-
lega gi toate mdruntele voastre griji.
Zice Domnul Iisus: Marto, Marto, te
silegti gi de multe te grijegti, dar un lucru
este de trebuin[d (Lc. L0,41).
Care este acest unul?
Este credinla: L) cd Tatdl este viu;
2) cd El poartd grija de cdpetenie pen-
tru toli gi pentru fiecare; 3) cA FiuI nu
poate face nimic de Ia Sine (1n.5,19).
$i afunci, cum de nu se preschimbd
toate grijile voastre in cAntec? De cre-
deli cu adevdrat in Tat6l Cel viu gi
treaz, toate grijile voastre pdmAntegti
sunt absurde. Prin nenumdratele
voastre griji nu faceli decAt sd dove-
difi cd nu credeli in Dumnezeu. Iar de
spuneli cd credefi, dar vi incovoiali
posomorAli sub povara grijilor, cre-
dinla voastrd este lipsiti de noimd.
Reiese cd Gospodarul casei lumii nu
vrea sau nu poate, nu Se pricepe sd
poarte grijd de casa Lui, ci dd totul pe
mAna ndimililor. Dar cum vor salva
13