Părintele Irimescu de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din localitatea Rădăşeni, judeţul Suceava,

este unul din cei mai căutaţi duhovnici din zona Sucevei, Iaşului şi Neamţului.
Deşi pentru viaţa sa curată Dumnezeu i-a dăruit harisma înainte vederii, totuşi părintele încearcă să ţină
ascuns acest lucru, pe cât este posibil. Vorbeşte puţin şi foarte delicat, cu multă dragoste. Trăieşte în
smerenie, retras, nu doreşte publicitate sau laude şi onoruri. Este un om de o blândeţe ieşită din comun,
cum rar întâlneşti.

“Fiecare dintre cei care mi-au vorbit despre dânsul, l-au comparat cu un sfânt în viață, cu un om prin care
vorbește Duhul Sfânt și care Îl descoperă pe Dumnezeu oamenilor în ciuda necredinței lor. O face cu
înțelepciune, răbdare și dragoste, căci părintele știe că numai aşa poate intra în inima omului.
Am întâlnit oameni care s-au vindecat de cele mai năpăstuitoare boli, după ce s-au închinat în biserica de la
Rădășeni; am văzut vieți schimbate total în bine după câteva clipe petrecute în preajma părintelui Irimescu;
am întâlnit cupluri care până la întâlnirea cu dânsul nu puteau avea copii și care după clipele de rugăciune
petrecute alături de preotul rădășenilor, au umplut curtea de prunci; știu cazuri de oameni cu necazuri mari
care și-au găsit rezolvarea prin și cu ajutorul îndrumărilor date de părintele Irimescu.”
Mărturii despre harul părintelui
01. Într-o zi, veni la slujbă o femeie din localitate. Îl luă şi pe soţul ei, care nu era prea credincios şi urma să
plece în altă ţară. După slujbă, îl aşteptară pe preotul Petru pentru o binecuvântare de drum. Părintele îi
spuse bărbatului: “nu pleca acum, căci nu o să găseşti de lucru, nu o să fie cum ţi-au spus cei care te-au
chemat acolo, o să stai 2 zile şi apoi o să te întorci acasă!”. Bărbatul nu crezu în cuvintele bătrânului, plecă
în străinătate şi după 2 zile se întoarse acasă.

02. Odată era la Rădăşeni o femeie foarte îndurerată, care venea des să stea de vorbă cu preotul Petru. De
data aceasta plângea, avea soţul foarte bolnav şi voia să ştie ce se mai poate face. Părintele Irimescu o privi
cu multă tristeţe şi nu îi spuse decât atât: “vorbim miercuri la ora 3 !” Starea soţului se agravă iar în
miercurea aceea, în jurul orei 3 plecă la Domnul.
03. Părintele Irimescu NU ia bani la pomelnic studenților sau celor sărmani care vin la dânsul. Odată a ajuns
la Rădăşeni un om necredincios, împreună cu soţia lui. Acesta spunea că el nu crede în Dumnezeu şi în
biserică pentru că preoţii sunt numai după luat bani. Au aşteptat să vorbească cu părintele, iar când au
intrat la dânsul, cu pomelnicul, preotul a scos banii din pomelnic şi i-a înapoiat bărbatului, spunându-i că
dumnealui nu îi trebuie bani. Acest gest mic al părintelui Irimescu i-a înmuiat inima şi l-a impresionat foarte
mult pe bărbat, care a încetat să mai fie împotriva preoţilor, ba chiar a început să îl vorbească de bine pe
duhovnicul de la Rădăşeni.
04. Într-o zi au sosit la Rădăşeni doi tineri căsătoriţi. Tânăra era de acum însărcinată, dar începuse să aibă
mici probleme cu sarcina, aşa că voia un sfat de la părintele Irimescu. Preotul le spuse că o să fie totul bine,
doar că va naşte “cu una mai devreme” decât este termenul, lucru care se şi întâmplă, copilul fu sănătos dar
veni pe lume la 8 luni.

05. O tânără se îndrăgosti de un băiat. Se întâlni de câteva ori cu el şi toate păreau bune şi frumoase, dar se
hotărî să îi ceară un sfat părintelui Irimescu. Acesta îi spuse: — “Nu e pentru tine, el nu vrea să se
căsătorească, ci vrea numai să faceți păcate. El e dependent de părinții lui, nu e ce cauţi tu, mai are și
păduchi.” Fata era foarte mirată de spusele preotului, dar îl cunoştea şi avea încredere în cuvintele sfinţiei
sale. După o vreme, cunoscându-l mai bine pe tânărul acela, începu să se convingă de spusele bătrânului
duhovnic.
Ea căuta un băiat credincios, cuminte, cu care să îşi facă o familie. El nu voia aşa ceva, ci o tot invita la el
acasă, ba la hotel, cu un anumit scop. Odată îi spuse fetei: “ştii, eu sunt profesor şi predau la o școală unde
copiii au păduchi, uneori mai vin şi eu acasă cu păduchi”. Atunci îşi aminti de cuvintele părintelui Irimescu şi
fu uimită ce mare dar de la Dumnezeu are acest preot şi cât de bine îl descrisese pe tânăr.
06. Mariana terminase facultatea și nu știa încotro să o ia, aşa că merse la preotul Irimescu ca să îi ceară un
sfat.
Acesta îi spuse: — Tu să îți cauți ceva de lucru, ceva stabil…
-Eu lucrez la o agenţie Loto, răspunse fata.
— Ăla nu e serviciu… se va desființa acolo, trebuie să te orientezi spre altceva…Tu ai ceva în gând…
-Da părinte, mă gândeam să intru în învățământ..
— Acolo ai să reușești!
După câteva luni, agenția Loto s-a închis, iar fata nu și-a putut găsi de lucru nicăieri. Se hotărî să intre în
învățământ, dar erau numai câteva posturi și zeci de candidați, unii dintre ei chiar profesori cu vechime,
experiență şi relaţii (pile). Tânăra mearsă din nou la Rădășeni, iar părintele Petru Irimescu îi spuse:
—Chiar dacă sunt foarte mulți candidați pe un loc, tu îi porţi numele Maicii Domnului și ea o să te ajute. O
să iei cea mai mare notă!
Așa a și fost, cu rugăciunile duhovnicului rădășenilor, tânăra Mariana luă 9’40 la examenul pentru catedră,
cea mai mare notă din acel an!

Chiar dacă a ieşit la pensie de câţiva ani, încă mai slujeşte şi mai vorbeşte cu oamenii care vin şi de departe
pentru a-I cere o îndrumare şi o cale de ieşire din situaţiile dificile în care se află.
Sfaturile sale au schimbat viaţa a mii de oameni care se aflau în impas, a reconstruit multe biserici şi a
ajutat multe parohii sărace, dar lucrurile acestea le ţine în taină, doar pentru sine şi pentru Hristos Domnul.
Un apropiat de-al dânsului povestea că a avut prilejul să meargă la un drum mai lung cu părintele Irimescu
şi că duhovnicul de la Rădăşeni se rugat în continuu, pe tot parcursul călătoriei.
“Anii trec, dar credința părintelui Irimescu a rămas la fel de puternică. E și mai căutat de oamenii aflați în
necaz pentru că timpurile au devenit mai tulburi dar și pentru că părintele a devenit din ce în ce mai
cunoscut prin minunile săvârșite. E o legendă vie a Bucovinei și cred că întruchipează pe deplin
spiritualitatea acestei zone. Nu știu dacă sfinții trebuie cunoscuți personal. Importantă este credința în ei.
Ori oamenii cred în părintele Irimescu, deși el nu vrea să fie comparat cu un sfânt. Părintele Irimescu
reușește să redea speranța oamenilor în care acest sentiment a murit. Credința sa e ca o stâncă ce stă în
calea vitregiilor aduse de o lume care își uită tot mai repede menirea. Învățăturile sale sunt ca lumina unei
candele ce luminează și încălzește întunericul din noi. În preajma lui, oamenii redevin buni. În preajma lui,
oamenii sunt din nou oameni.”

“Părintele Petru Irimescu stă de vorbă cu credincioșii DOAR la Biserica de la Rădăşeni, judeţul Suceava în
zilele de DUMINICĂ și VINERI de la orele 7:30 la 13:00.
De asemenea, CREDINCIOŞII sunt rugați INSISTENT să nu-l mai caute acasă și să se conformeze programului
menţionat!!!”
Oamenii aşteaptă cu orele ca să poată vorbi cu preotul Petru, deci înarmaţi-vă cu răbdare şi mergeţi mai de
dimineaţă, pentru a reuşi să vorbiţi cu dânsul !
Viaţa şi minunile celui mai mare duhovnic român în viaţă – Părintele Daniil
Părintele Daniil Horga este un om cu o viaţă cum întâlneşti doar prin cărţile cu sfinţi mari. În cei peste 50 de
ani de preoţie, sfinţia sa mărturiseşte că a izgonit din oameni peste 10 milioane de diavoli. În tinereţe avea
foarte mari ispite cu duhurile necurate, demonii pe care îi scotea din creştini îl vizitau adesea noaptea, îl
băteau, îl izbeau de pereţi, îl chinuiau mult, se spune chiar că părintele punea perne şi pături pe pereţii
camerei sale într-un timp, ca să îi fie mai uşor. Cei apropiaţi ai părintelui îmi mărturiseau că sfinţia sa a trăit
odată, vreme de 9 luni, mâncând doar un colac mare şi o sticlă de Aghiasmă. A fost otrăvit de 50 de ori şi a
fost foarte prigonit întreaga sa viaţă: „în toată ţara, sunt puţini preoţi care mă vorbesc de bine, dacă or fi
10”, spune uneori părintele.
Asta a fost viaţa dânsului, un martiriu continuu, o luptă permanentă cu diavolul.
Este născut pe 18 ianuarie 1929. De la vârsta de 3 ani a devenit vas ales a lui Dumnezeu, iar la 35 de ani s-a
căsătorit şi a devenit preot. A avut 7 copii, iar întreaga sa viaţă a reconstruit 29 de biserici.
Maica Domnului l-a înzestrat cu numeroase harisme dintre care cel mai important este darul de a izgoni
duhurile necurate, părintele este un exemplu de viaţă dedicată lui Hristos şi semenilor.
De mic copil, părintele citea Psaltirea lui David iar uneori înconjura biserica în genunchi în timp ce se ruga.
Atunci când te priveşte uneori, simţi o căldură puternică, de parcă ai luat foc pe interior. Aşa mare har are
părintele, că îi este de ajuns numai să ridice mâna la un om stăpânit de duhuri necurate, şi acesta va începe
imediat să se manifeste.
Cel mai des auzi la părintele aceste 2 sfaturi: “Să te rogi de dimineaţa până seara” şi “Să naşti toţi copiii, nu
1-2 şi restul la gunoi !”.
Părintele a fost vreme de 20 de ani preot într-un sat din Banat. Ca oamenii să încapete încredere în dânsul,
i-a rugat să nu mai încuie uşile la casă, căci dacă li se va fura ceva, el va răspunde. Pr Daniil povestea că
nimănui nu i s-a furat nimic niciodată, cât timp a fost el preot acolo.
Deoarece părintele avea o lucrare mai deosebită, de luptă cu diavolul, episcopul locului –în vremea
comunismului- neînţelegând lucrarea acestuia, a vrut chiar să îl caterisească. Părintele Daniil povestea că s-
a pus pe rugăciune la M.D. şi la Psaltire…şi în două săptămâni, episcopul acela a fost schimbat. Asta pt că
lucrarea lui Dumnezeu nu o pot opri oamenii.
Despre lupta cu vrăjile şi cu diavolul
De-a lungul anilor, la Călugăreni au venit cele mai grave cazuri de oameni stăpâniți de duhuri necurate din
țara noastră. Părintele a mijlocit la Dumnezeu cu rugăciunea, cu slujbele, cu postul, aşa încât foarte mulţi
oameni s-au vindecat – complet sau în mare măsură.
Diavolii se tem de părintele Daniil, îl numesc adesea „Moşu”. De aceea, unii oameni, care sunt foarte
încărcaţi negativ, se tem să stea de vorbă cu preotul Daniil, fără să îşi explice simt o frică puternică numai
când îl văd pe acesta.

Părintele în tinereţe
La slujbele părintelui, realizezi că iadul nu e doar o poveste pt copii, nu e ceva scris într-o carte veche. NU!
Atunci când vezi cum îi chinuie dracii pe oameni, simţi iadul pe propria piele, realizezi că postul şi
rugăciunea sunt lucruri fireşti, obligatorii, nu facultative, îţi dai seama că nu e de glumă şi că viaţa asta, dacă
nu o trăieşti pentru Dumnezeu, e o risipă, atât aici, dar şi în veşnicie.
În Biserica părintelui, diavolii din oameni se manifestă uneori, strigă ţipă, răcnesc, latră etc. în timpul
slujbelor.
În timpul unei slujbe de exorcizare, diavolul dintr-o fată tânără, în timp ce se zbătea tare, striga: „un păcate
mare să facă, o curvie ceva, un păcate mare şi o omorâm, o omorâm!!!”.
De aceea, cei care au duhuri necurate sau vrăji, trebuie să fie şi mai atenţi la ei înşişi, trebuie să aibă o viaţă
foarte curată, pentru că orice păcat e un drept pe care îl dai diavolului asupra ta.

Într-o zi, în timpul slujbei, un diavol răcnea foarte tare şi chinuia o femeie. Părintele Daniil îi poruncea
duhului necurat să plece, dar acesta îi răspunea că nu pleacă. Părintele insinsta:”- Ieşi din ea! – Nu ies, nu
ies!!! –Îţi poruncesc să pleci! –Nu pot părinte să plec, îi răspunse demonul, în timp ce o trântea pe biata
femeie la pământ, nu pot să ies, nu vezi că are unghiile făcute, cum să ies?!”. Aşa că, nu e păcat mic, păcatul
cel mai mic, cum spunea un duhovnic cunoscut.
Părintele spune că persoanele care au farmece puternice – se simt rău când merg la biserică, când citesc din
Psaltire sau când fac Canonul cu 99 – mai bine ar fi să nu se împărtăşească o vreme şi să nu ia sfinţenii şi
astfel duhurile necurate ies mai uşor.
La Călugăreni am văzut multe cazuri de copii demonizaţi. Părintele spune că din cauza păcatelor părinţilor,
şi cel mai adesea pt că acei copii sunt concepuţi în afara Tainei Cununiei, părinţii lor nu erau cununaţi
religios.
Părintele ne învaţă să mâncăm carne cât mai rar sau deloc, căci carnea întăreşte duhurile necurate din om.
Odată un diavol ţipa: „o bucăţică de carne dă-mi, numai o bucăţică, măcar zeama în care o fierbi, dă-mi şi
mă umflu în om, mă întăresc!!!”. Alteori, un altul ţipa: „vrem dezbinare între oameni, băi, dezbinare, nu ne
place dragostea, 1, maxim 2, atât să fie la un loc, dezbinare!”
Aşa se face că celor bolnavi care locuiesc la dânsul, foarte rar le dă dezlegare la carne.
Într-o după amiază însă, după slujbă, cineva a făcut o pomană cu carne, cu binecuvântarea părintelui. În
timp ce se gătea, se simţea miros de mâncare de dulce şi diavolii din mai mulţi oameni răcneau că vor
carne, că le e poftă, nu mai aveau răbdare. Când masa a fost gata, părintele după bunul său obicei, a
binecuvântat masa, prin rugăciune, semnul crucii şi suflând peste ea. Deodată, nu mai voia nimeni să mai
mănânce, nici demonii nu mai răcneau, ba parcă se uitau cu scârbă la acele bucate. Cineva curios, a
întrebat: De ce nu mai vreţi carne? Atunci dracii au început a striga: A pus Moşu otravă în ea, a pus Moşu
otravă, are otravă, ia-o de aici, nu mai vrem !!! (se refereau bineînţeles la faptul că părintele o
binecuvântase, harul său fiind ca otrava pt draci).
Tot ce binecuvintează părintele le provoacă mari neplăceri duhurilor necurate. Şi o bomboană, spre ex. de
la sfinţia sa, dacă o dai unui bolnav, duhurile rele din acela încep să se manifeste.
Biserica din Călugăreni
Mărturii despre sfinţenia părintelui
Părintele Daniil vede cu duhul lucruri din lumea nevăzută. Când se uită la un om, vede ce patimiri are, ce
duhuri necurate, ce păcate etc.
„Eu am fost în multe case şi am văzut că în aproape toate era un drac care conducea în casă, dădea indicaţii
la toţi ce să facă. Eu îl vedeam.”
Ne spunea odată că dânsul vede cum pr Iustin Pârvu, pr Arsenie Papacioc şi pr Arsenie Boca sunt sfinţi.

În urmã cu câțiva ani, pãrintele Daniil a fost invitat la un parastas, într-un sat din Bucovina. Dupã slujbã, a
ținut și o scurtã cuvântare în care a spus:
Iubiți creștini, vã rog sã luați lucrurile foarte în serios și sã țineți de biserica noastrã creștin ortodoxã, pentru
cã altfel va fi foarte greu.
Iatã, eu mã uit aici în cimitirul din satul vostru, și cu durere vã spun, vãd numai 5 oameni care s-au mântuit,
din cei îngropați aici.
Noi ştim că sfinţenia sau harul oamenilor plăcuţi lui Dumnezeu se impregnează şi pe hainele acestora, de
aceea ne şi închinăm la veşmintele sfintei Parascheva, spre exemplu, sau la papucii sfântului Spiridon.
Uneori părintele Daniil le mai dă în dar persoanelor cu probleme grave de sănătate, haine purtate de
dânsul. Am fost odată în vizită la cineva care avea nişte încălţări de ale părintelui. Lângă mine era o
persoană cu duhuri necurate. Dacă eu puneam pe mine acei papuci, simţeam o pace, ceva deosebit, iar în
momentul în care persoana cu duhuri punea mâna pe papucii aceia, avea o stare de rău, de agitaţie.
Povestea părintele: ”Vine un drac mare la mine şi îmi zice: Moşule, la ora actuală, tu ne arzi cel mai tare cu
răgăciunea. Noi avem un ţăruş mare la tine în curte (jud Suceava) şi un ţăruş în Bucureşti. După ce mori tu,
toată partea asta o să fie a noastră, noi o să conducem aici!”.
Slujba sfântului Maslu de la Călugăreni, este cea mai puternică din ţara noastră, incomparabilă cu altele.
Spre exemplu, îmi povestea o femeie care a mers ani de zile pe la biserici, la slujbe, dar tot se simţea rău,
cum după numai 3 slujbe la părintele, parcă era alt om, mergea pe stradă şi se minuna de parcă era prima
dată când vedea culorile, după mulţi ani de „întuneric”.
„Sunt unii oameni care încearcă de 20 de ani să ajungă la mine şi nu au mai reuşit, aşa de mari ispite le dă
dracul. La mine ajunge numai cui îi îngăduie Maica Domnului.”
Uneori, la slujbele de dezlegare, parcă nu îţi vine a crede cum un preot bătrân şi micuţ, care a fost căsătorit,
dintr-un sat uitat de lume, are atâta har, atâta putere împotriva diavolilor, să se teamă diavolii de el…
În timpul unei slujbe stăteam şi mă gândeam la acest lucru, iar diavolii (din persoanele bolnave) au început
să strige: “Eheee, dacă aţi ştii voi cât a suferit Moşu?!”
Odată l-am şi întrebat pe părintele, cum de are aşa mare dar, oare toţi preoţii pot ajunge aşa? Părintele mi-
a spus că trebuie să fii ales de Dumnezeu, iar apoi s-a smerit spunându-mi zâmbind că „ mie mi-a dat
Dumnezeu darul că nu a avut cui să îl dea”.
Câteva sfaturi de la părintele Daniil

„Omul e făcut de Dumnezeu ca să trăiască 100 de ani, cine nu trăieşte atât, de regulă, e păcătos.”
„Scrie în carte: La vremea vremii, iadul se va goli iar diavolii vor fi pe pământ şi în oameni. Vremea=1000 de
ani. Vremea vremii= după anul 2000, au început timpurile de pe urmă, când Dumnezeu şi-a întors faţa de la
oameni, de acum e greu de trăit”.
„Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca să mănânce carne. Eu mănânc de 2 ori pe an. Cine consumă carne, va lua
ceva pedeapsă în viaţă.”
„Atunci când ai vrăji, cineva din familie, o rudă îţi face, de cele mai multe ori. Mai rar îţi face cineva din
exterior.”
„Să facem pelerinaje, dar nu aşa, la repezeală. Eu când mă duceam să vizitez o mănăstire, intram în biserică,
terminam de citit o Psaltire şi apoi mă închinam pe la icoane”.
„Să faceţi milostenie, că vă ajută! Eu de mic copil duceam pachete la oamenii sărmani din satele vecine, fără
să ştie nimeni.”
„Milostenia vă ajută dar cel mai important este ca omul să aibă viaţă curată, fără păcate mari. Dacă un om
nu a mers la biserică niciodată cât a fost în viaţă, e greu să îl scoţi la lumină, chiar dacă faci milostenie şi
pomeni. O singură pomană îţi iartă păcate mici, vorbe urâte etc. Era odată un creştin care a făcut multe
lucruri bune, a costruit biserici şi case la oameni, dar avea un singur păcat mare. La Judecată, păcatul ăsta
mare a cântărit cât toate faptele lui bune.”

Când era în putere, la dânsul erau şi 100-200 de persoane, se rugau unii pt alţii, era multă dragoste şi se
vindecau repede. Într-un timp, se citea Psaltirea neîncetat și ziua și noaptea. Părintele era strict, spre
exemplu, nu le lăsa pe femei să umble fără fustă şi batic. Tot timpul era treabă, ori erau slujbe, fie lumea se
ruga sau făcea Canonul.
„Omul trebuie să postească de mic copil, nu de la 60 de ani! Eu postesc de la 3 ani, aşa era la noi în casă,
când veneau posturile, urcam în pod tuciurile în care se gătea de dulce.”
„O să fie Război, o să dea cu nişte bombe atât de puternice, că nu o să mai rămână nimic din clădiri şi din
oameni, până în anul 2036. Vine o vreme când o să te mântuieşti mergând cu traista-n spate, dintr-un loc în
altul.”
IMPORTANT !
Foarte mulţi oameni care au ajuns la părintele Daniil cu probleme grave, au fost sfătuiţi de acesta să plece
din casa în care locuiesc, din cauza vrăjilor foarte puternice de acolo. Mulţi l-au ascultat şi s-au mutat de
acolo, unii şi-au făcut case în satul părintelui, dar toţi care l-au ascultat, sunt astăzi mult mai sănătoşi ca
înainte, unii chiar s-au vindecat.
Spre exemplu, nenea Gheorghe a dat totul din casă de pomană, chiar şi casa…la îndemnul părintelui. Astăzi
este sănătos, atât el cât şi familia lui, însă după mai mulţi ani în care s-a luptat cu vrăjile.

Deşi sunt foarte multe taine ale sfinţiei sale, multe minuni şi lucruri extraordinare care s-au întâmplat în
jurul său de-a lungul anilor, am încercat să cuprind pe cât posibil, personalitatea şi lucrarea unuia dintre cei
mai mari duhovnici ai veacului nostru, care este părintele Daniil.
Părintele a proorocit că va trăi 99 de ani, dar că în ultima parte a vieţii nu va mai putea vorbi cu oamenii, ci
le va da numai binecuvântare, dar aceasta va avea putere mare.
Momentan din cauza vârstei, din cauza atacului cerebral suferit relativ recent şi a trupului său mistuit de
boli şi de vreme, părintele Daniil nu mai vorbeşte cu oamenii ca odinioară, mai participă uneori la sfântul
Maslu din biserica satului, vinerea seara.
După o bogată experiență de luptă cu dracii, Părintele ne-a lăsat Canonul cu 99 de Tatăl nostru, despre care
spune că Maica Domnului i l-a descoperit, pentru a ne fi de folos fiecăruia la propria noastră luptă cu
duhurile necurate, pt a scăpa de vrăji, a ne despătimi, a ne căsători etc.
Pe un hol lung, peste 20 de persoane aşteaptă uneori şi 10 ore ca să poată vorbi cu părintele D., măcar 5
minute. „Pe foarte mulţi oameni a ajutat părintele D., cum a spus sfinţia sa, aşa a fost”, susţin călugării de
aici, chiar şi cei neîncrezători sau sceptici, din mănăstirea unde se nevoieşte duhovnicul de mai bine de 30
de ani.
Pe vremea când eram student, duhovnicul meu, părintele Marius, îmi spunea să merg la părintele D. de la
mănăstirea X, căci este un preot cu dar de la Dumnezeu. „Eu l-am găsit odată în biserică, spovedea, dar aşa
de tare îi strălucea faţa, că nu mă puteam uita la dânsul”, îmi spunea pr Marius.
Pe hol se vorbeşte în şoaptă. O doamnă povesteşte că a mai fost toamna trecută. Atunci părintele i-a
spus…”mai e puţin şi vine liniştea”. După 3 săptămâni, a murit bunica acesteia, care zăcea la pat de mulţi
ani şi se chinuia, şi din această pricină, femeia avea foartă multă tulburare.
Altă doamnă povesteşte că părintele i-a spus, acum câţiva ani „offf, o să înceapă războiul, pregăteşte-te!”.
Nu au trecut multe luni, că femeia a rămas însărcinată, la vârsta de 40 de ani, iar toată familia ei a fost
împotriva acestei sarcini, soţul ei a ameninţat-o chiar cu divorţul. Dar ea nu a vrut să omoare copilul, a
suferit mult şi cu rugăciunile părintelui, a născut un copil sănătos, care astăzi este iubit de toţi membri
familiei.

Spre seară, la capătul holului apare un bătrân înalt şi robust, blând, delicat, zâmbitor…de cum îl zăreşti,
simţi că nu eşti în faţa unui om oarecare…
Citeşte rugăciunile foarte rar şi calm…în timp ce ne caută cu privirea pe fiecare.
În tinereţe, părintele D. a fost profesor. La sfârşitul anilor ’80 a ajuns la părintele Cleopa Ilie, care i-a spus
„lasă şcoala că mata ai treabă, ai lucrare de făcut la mănăstirea X”. Şi aşa a făcut.
După rugăciuni, uneori părintele ţine o scurtă cuvântare, iar apoi îi primeşte pe fiecare separat, într-o odaie
ca un mic paraclis. Ne povesteşte lucruri care par generale, dar ni se adresează nouă, celor prezenţi.
Odată părintele ne vorbea despre faptul că noi suntem chipul lui Dumnezeu şi trebuie să avem grijă de
trupul nostru. Apoi, se întoarce brusc către o tânără din mulţime şi o întreabă: „Dvstră v-aţi făcut un tatuaj
pe spate de curând? Ce reprezintă???” Tânăra uimită, zâmbi şi îngână un „da”…

Foto: Basilica.ro ITO 2019

„E mare păcat să ştiţi, nu avem voie să ne batem joc de trupul nostru, trebuie să îl păstrăm aşa cum ni l-a
făcut Dumnezeu!, chiar şi machiajele acestea conţin numai otrăvuri. Mămica mea niciodată nu a pus
machiaj pe chipul ei…ehhh, dacă aş ajunge şi eu acolo unde e mama mea, ce bine ar fi !”.
„Să ştiţi că duhovnicii mari nu v-ar primi aşa cum vă primesc eu, părintele Cleopa, spre exemplu. De atâtea
ori zic şi eu că de acum o să vă spovedesc cu băţul, cu foarfeca şi cu sticluţa de diluant. Cu băţul să mai dau
câte o binecuvântare, cu foarfeca să mai tai nişte unghiuţe şi nişte pantaloni la doamne şi domnişoare, iar
cu diluantul să le spăl unghiuţele, machiajele, zicea părintele zâmbind”.
În timpul acesta, lângă mine era o tânără foarte aranjată dar decentă, cu rochie lungă şi batic…cât vorbea
părintele, parcă îi vedeam ochii umeziţi de lacrimi. La un moment dat, părintele se întoarce spre dânsa şi
întreabă:
„Ce mai face părintele, e rău, aşa-i? Offf, să stiţi că este un demon acolo, i-au dat în băutură mamă, el acum
când gustă alcool, nu mai ştie de el… Offf, cum ne încearcă Dumnezeu credinţa uneori, vedeţi? Păcat, că era
slujitorul Domnului… De asta vă spun să nu mai mâncaţi sau să beţi de la nimeni, în special cafea, ceai,
alcool…nici măcar fructe sau peşte. Pe toate pot să pună spurcăciuni (vrăji, otravă, mercur etc). Şi pe mine
m-au otrăvit…eheee…şi în prăjituri îmi puneau, şi pe flori… Aveţi mare grijă. Toate aceste lucruri se curăţă
cu sfinte Masluri, cu dezlegări, cu molitfe”.
În timpul acesta, afară aştepta un domn tânăr. Părintele D. întrebă mulţimea: „Cine este?”. Este soţul meu,
răspunse o domniţă zâmbind, dar nu e român, nici ortodox. De asta l-am pus să aştepte afară.
Părintele zise zâmbind şi dânsul: „E simpatic. Sunteţi de mulţi ani căsătoriţi?” De 8 ani, răspunse doamna.
„Copii aveţi?” Nu părinte, mai aşteptăm, mai încolo.

„Să ştiţi că Dumnezeu iubeşte mult copiii. În timpul ăsta cât dvstră vă feriţi de copii, Dumnezeu tot îi trimite,
chiar dacă noi nu îi vrem, îi trimite să se bucure şi ei de toată creaţia, de lumea asta pe care o vedem. Dar,
dacă ne ferim, sufletele lor ajung în întuneric, ştiţi… Apoi, e posibil ca Dumnezeu să nu ne mai dea copii
atunci când o să vrem noi.. Ce copiii mai facem noi mamă, la 35 de ani încolo, slabi, bolnăvicioşi, sensibili…
Nu e bine.”
Apoi, părintele ne povestea că este vremea de pe urmă şi că timpul este foarte scurt şi preţios, iar noi de
multe ori îl risipim la televizor, la fotbal, sau cu lucruri nefolositoare. „Şi mie îmi plăcea sportul în tinereţe,
ştiam numele multor sportivi, dar mai târziu mi-am dat seama că nu mă ajută la nimic, e o risipă de timp.
Vai, ce mediu rău este pe stadion, cât li se tulbură sufletul, în gălăgia aia, unde se înjură, în zarva aceea”.
Atunci, întorcându-se către o doamnă din mulţime, părintele o întrebă: ”dvstră aţi fost de curând pe
stadion?” Da, părinte, de asta am venit, ca să mă spovedesc. Toţi am rămas uimiţi, era o doamnă serioasă,
între două vârste.
„Să nu mai pierdem timpul, căci e vremea de pe urmă, nici nu vă daţi seama ce aproape este, numai
lacrimile Maicii Domnului ne mai ţin pe aici. Avem nevoie de multă rugăciune. Dvstră nu vă gândiţi ce se v-a
întâmpla dacă Mântuitorul nu îi va mai da voie Maicii Domnului să plângă pentru noi? La ce arsenal de
bombe au statele lumii acum, ar distruge pământul ăsta…

Ce folos dacă alergăm să avem o casă, o maşină, dar nu îl avem pe Dumnezeu. Ştiţi unde locuieşte
Dumnezeu? Aici, în inima noastră. Astăzi toţi vrem televizoare mari, pe perete, moderne. Pe televizorul
acela, dvstră o să îi vedeţi pe sfinţii Ilie şi Enoh la Ierusalim, zise părintele adresându-se către un mic grup
din mulţime.”
„Este foarte aproape, cine ştie, s-ar putea să nu mai ai timp să faci nici masterul!”, se adresă părintele către
o copilă care stătea lângă dânsul. Nu îmi pot da seama ce vârstă avea, 13-16 ani aproximez eu.
„Cu tehnologia aceasta 5G, o să ne topim pe picioare, o să mergem pe stradă şi odată o să cădem jos. Numai
cine se va Împărtăşi cu vrednicie, va mai rezista la vremurile care vin peste noi.”
O femeie din mulţime întrebă despre prietenul ei, ce să facă…părintele o întrebă:” Dvstră trăiţi de mulţi ani
cu el, nu-i aşa? Da, dar el nu vrea să ne cununăm… răspunse femeia. Nu e bine mamă, arde pământul sub
dvstră…Dacă aţi muri în momentul ăsta, nici băiatul dvstră (preot) nu vă mai scoate la lumină, nici noi, toţi
călugării din mănăstirea asta dacă ne rugăm, nu vă mai scoatem de acolo… Ce slujbă de înmormântare să vă
facem, nici aia nu avem voie, ştiţi. Copiii dvstră suferă, sunt în lanţuri, mamă. De ce nu lăsaţi păcatele, să vă
bucuraţi de copii, de nepoţi…ei pot să se îmbolnăvească din cauza păcatelor dvstră, ştiţi… dacă noi trăim în
păcate mari, suferă copiii noştri, Dumnezeu nu le mai dă dar, nici rugăciunea lor nu o primeşte, se opreşte
în văzduh…chiar dacă ei nu au nicio vină…”

„Eu am oprit de la Împărtăşanie doi părinţi care îşi lăsau copiii să trăiască necununaţi”, mai spunea
părintele.
Părintele cunoaşte sufletele oamenilor, numai dacă se uită la ei, sau dacă le rosteşti numele. Odată, preotul
i s-a adresat unui creştin din mulţime: „Dvstră aveţi rugăciune puţină!, să citiţi cel puţin O Catismă din
Psaltirea lui David în fiecare zi.” Altă dată, un tânăr l-a întrebat pe părintele D.: „Oare fata cutare e bună, să
mă căsătoresc cu ea?, Nu, ea are un trecut mai aşa, tu ştii, nu e pentru tine… Ai să întâlneşti pe altcineva”.
Odată, a mers la sfinţia sa, o doamnă a cărei fiică avea succes internaţional, într-un anumit domeniu, dar
care se îmbolnăvise grav, medicii spuneau că are epilepsie. De cum a văzut-o pe această doamnă, părintele
i-a spus:” vai ce fată deosebită aveţi, ce suflet bun are, dar mult se mai chinuieşte, săraca, are nevoie de
slujbe. Nu este vorba de epilepsie, ştiţi, sunt nişte duhuri. Îi trebuie multe sfinte Masluri. Pentru suferinţa
aceasta a ei, va mântui tot neamul…”.
„Toamna trecută, ne povestea sfinţia sa, m-a vizitat părintele stareţ (fostul stareţ, trecut la Domnul în anul
2010), şi mi-a spus să mă pregătesc, să mă rog mai mult, că peste 3 luni vine să mă ia şi mergem departe
departe.” Peste cele 3 luni, adică în iarna aceasta, părintele D. a fost dus de urgenţă la spital, aproape în
comă. Medicii spuneau că nu rezistă. Dar Dumnezeu a avut alt gând. După alte 3 luni de recuperare în
spital, părintele D. s-a întors în mănăstire. „Ştiţi ce frumos e la Dumnezeu…vai, dar nu a vrut să rămân
atunci la El, a spus că mai am puţină treabă aici, cu copiii Lui”.  Noi toţi sunem copiii Lui, El pe toţi vrea să ne
mântuiască, să ne ajute”.

„O să vină o vreme când va trebui să mergeţi sute de km pt a găsi un preot al lui Dumnezeu. Să profităm
acum, cât mai avem duhovnici. Sunt vremuri foarte tulburi, exact cum scrie la carte, cine trăieşte în păcate
mari, greu se poate ridica.”
„Să facem spovedanie generală, din copilărie, şi să ne lăsăm de păcatele mari. Să o rugăm pe Maica
Domnului să ne mai dea vreme, nu mai avem timp să ispăşim toate păcatele pe care le-am făcut. Să
plângem la icoana Maicii Domnului.”
„Cea mai puternică rugăciune este cea izvorâtă din dragoste pt cel care te rogi”.
Din cauza vârstei dar şi a numeroaselor boli, părintele nu doreşte publicitate, nici nu mai poate primi
creştini ca odinioară, decât foarte puţini, în anumite zile.
De aceea vreau să îi păstrez anonimatul deocamdată. Părintele este destul de cunoscut în zona unde se află
mănăstirea, e destul de căutat, dar e greu de găsit.
Am scris acest articol spre întărirea noastră în credinţă şi ca să ne bucurăm de sfaturile unui om desăvârşit
în Hristos Domnul Nostru.
Dumnezeu face minuni cu noi, ne ajută în multe situaţii critice şi ne fereşte de multe rele, doar că nu avem
ochi să vedem totdeauna lucrarea Lui în viaţa noastră. Vă relatez patru întâmplări minunate, reale, din
vremea noastră, care au avut loc în jurul unor preoţi cu har şi viaţă curată.
1. În vizită la părintele David de la Mănăstirea Sădinca
Un tânăr credincios, în urmă cu 3-4 ani, avea ispite foarte mari. După mai mult timp de mers pe la biserici, a
plecat într-o dimineaţă spre Mănăstirea Sădinca, judeţul Sibiu, auzind că acolo este un preot deosebit.
Odată ajuns aici, i s-a spus că părintele este bolnav şi că va veni la slujba de seara, aşa că a fost nevoit să
aştepte câteva ore. În tinereţe se povesteşte că sfinţia sa a stat câţiva ani prin pustiurile din munţii Vâlcii şi
că umbla numai desculţ, pentru dragostea lui de Dumnezeu.
Se face seară şi apare părintele. Tânărul îi cere binecuvântarea şi îi spune foarte scurt ce problemă are.
Preotul David îl priveşte adânc, îi pune mâna sa pe piept şi îi spune atât: “Tu, când te rogi, să te rogi din
inimă !”, apoi pleacă la slujbă.
„Din acel moment, mărturiseşte tânărul, am început să simt o căldură în piept, în interiorul meu. Era ca o
fierbinţeală plăcută, iar mintea mea s-a golit brusc de orice grijă, de orice gând, s-a liniştit ca niciodată şi a
început să se roage singură. Efectiv mintea mea spunea singură „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, şi
mă învăluia o bucurie de nedescris, nemaitrăită până atunci.
Nu mă puteam gândi la nimic, uitasem cu totul de mine. Simţeam că nu îmi mai trebuie nici un lucru din
lumea asta, totul din jurul meu dispăruse, nu voiam decât să fiu cu Dumnezeu, să trăiesc acea fericire
mereu, continuu, nu mă mai săturam să gust din bucuria aceea. Tot drumul înapoi acasă nu am putut vorbi
cu nimeni. După câteva ore, dulceaţa aceea a început să scadă în intensitate, dar ţin minte că am simţit-o
câteva zile după întâlnirea cu Părintele David. Cred că am gustat o firimitură de Rai. Problemele s-au
rezolvat, în timp, cu multă rugăciune spusă „din inimă” .
”Căci iată, Împărăţia lui Dumnezu este înlăuntru vostru” (Lc. 17,21)
„Căutaţi Ierusalimul din voi, nu cel din Ţara sfântă” ! Pr Arsenie Boca
2. “Din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu eşti Tu” Psalmul 21
O mamă avea un copil mic şi a rămas din nou însărcinată. Timpurile erau grele în România Socialistă, aşa că
se hotărâ să îl dea afară, să îl avorteze. Se programase la o clinică, vorbise cu un medic. Cu o seară înainte
de a merge acolo, a avut un vis. Se făcea că era într-o mică poieniţă, pe un colţ de iarbă verde, iar lângă un
pom înalt şi plin de flori, a apărut un bătrân micuţ cu o barbă lungă şi albă, învăluit în lumină, care i-a spus
femeii doar atât: „Dacă Ni-l iei pe ăsta, ţi-l luăm şi Noi pe celălalt”.

Femeia s-a trezit speriată şi în lacrimi. Nu era foarte credincioasă dar nu a putut ignora acest vis. Era
terifiată, iar în minte îi răsunau doar vorbele bătrânului cu barbă albă. Se hotărâ să păstreze copilul. Născu
un băieţel sănătos.
Copilul a crescut şi a plecat la o facultate laică, departe de casă. Tânărul nu era prea credincios, dar era
sincer şi avea un suflet bun, nobil. Îi plăceau călătoriile. Într-o zi, mergea pe Valea Jiului şi a trecut pe lângă
mănăstirea Lainici. A hotărât să intre şi să o viziteze, de curiozitate. Ceva îl atrăgea acolo, ca un magnet.
Simţea multă pace la mănăstire. Nu poposi prea mult, dar când vru să plece, se întâlni cu un călugăr bătrân,
care de cum îl zări pe tânăr, îl rugă să îl aştepte puţin. Călugărul apăru după câteva minute şi îi dădu
tânărului o plasă plină cu cărţi bisericeşti, dar în special cărţi de slujbe, pentru preoţi. Tânărul fu foarte
mirat, dar ceva în inima lui începu să se schimbe.
După câţiva ani, se înscrie la Facultatea de Teologie, se căsătoreşte, iar apoi este hirotonit preot, şi a ajuns
chiar un preot foarte bun. În decursul anilor, acesta a ajutat foarte mulţi oameni, a schimbat multe vieţi. A
reconstruit biserici. A adus multă lumină în jurul său şi în sufletele multor oameni. E tânăr şi doresc să îi
păstrez anonimatul.
Dumnezeu a avut un plan cu el, aşa cum are cu toţi oamenii, din momentul în care ne dă viaţă, în pântecele
maicii noastre.

Părintele Ilarion Argatu avertiza că, atunci când faci un avort, nu este doar o crimă, nu îţi faci doar ţie rău si
acelui copil, acelui suflet nebotezat. Nu. Ci le faci rău tuturor acelora pe care copilul îi putea ajuta în viaţa
sa. Acela putea ajunge un om mare, un doctor bun, un preot, un cercetător etc., putea salva vieţi, iar tu îi
păgubeşti pe mulţi oameni de binele pe care acel copil îl putea aduce în lume !
 
3. Vindecarea minunată. Pr Daniil. Despre patimi
Un tânăr student la Teologie, foarte crecincios, căuta să se apropie mai mult de Dumnezeu, avea multă
râvnă. Aşa a aflat despre Părintele Daniil, duhovnic din Moldova cu multe daruri duhovniceşti.
 În vacanţa de vară a mers la sfinţia sa unde a şi rămas un timp, iar părintele, nu i-a spus decât să stea la
slujbele dânsului şi să facă acel Canon cu 99 de Tatăl Nostru, despre care părintele spune că este cea mai
puternică rugăciune.
Câteva luni, tânărul a făcut Canonul de 2-3 ori pe zi şi a mers la slujbe. (în anii 2000 părintele era mai tânăr,
făcea slujbe aproape zilnic, astăzi are 90 de ani).
Părintele Daniil
În toamnă, studentul a fost nevoit să plece la Facultate, aşa că a mers să ceară binecuvântarea de drum.
Atunci preotul i-a dat nişte poveţe tânărului:
-Să te ţii de Biserică. Să mergi drept în viaţă, să nu calci strâmb. Să faci Canonul şi să citeşti din Psaltire.
Posteşte L, Mi şi V. Carne să nu mai mănânci, că se întăresc duhurile rele din om.
-Cum părinte, noi avem duhuri rele, eu am aşa ceva ?
– Toată lumea are, mai puţin preoţii cu har mare ! Da, da, ori din păcatele personale, ori prin vrăji şi
farmece, ori prin moştenire genetică, de la părinţi. Fiecare patimă a omului e un duh necurat. De multe ori
ele stau ascunse, pentru că omul stă departe de Dumnezeu, nu se roagă, trăieşte în păcate. Dar ele sunt
acolo şi îl influenţează pe om, prin gânduri, prin simţiri.
Au trecut luni şi ani de când tănărul fusese la preotul Daniil, dar în tot acest timp, el se ţinea de învăţăturile
primite de la bătrân. Într-o zi, în Postul Mare, tânărul începu să fie luptat foarte rău de patima curviei.
Timpul trecea, acesta făcea rugăciune la Dumnezeu dar situaţia era tot mai grea pentru el, suferinţa era
greu de suportat, îl mistuia pe interior, nu avea nicăieri odihnă.
Într-o noapte, tânărul l-a visat pe părintele Daniil, care parcă stătea în spatele unui geam gros, blindat,
asemenea celui din ghişeele bancare. La un moment dat, acesta a ridicat o mână spre tânăr care, a început
să aibă o stare de rău şi a simţit cum se rupe o bucată din el, apoi a început să vomite o arătare care semăna
cu un câine. Părintele Daniil scosese din tânăr un demon, demonul desfrânării.

Mântuitorul Iisus Hristos şi vindecarea demonizatului

Când s-a trezit din vis, băiatul avea o durere mare în piept, era epuizat dar se simţea foarte uşor, simţea ca e
un om liber, iar lupta curviei dispăruse complet. De atunci viaţa în biserică i-a fost mai plăcută tânărului,
toate i-au fost mai simple, mintea i-a fost mai limpede şi a putut sui mai uşor la cele înalte, prin rugăciune.
Canonul cu 99 de Tatăl Nostru, Psaltirea, postul, slujbele şi toate ale bisericii sunt ca o maşinărie de curăţare
a sufletului omului.
 Fericiţi sunt cei ce îşi biruiesc patimile şi îl primesc pe Hristos în viaţa lor.
4. VRĂJITOAREA, MAIMUŢA ŞI MĂNĂSTIREA FRĂSINEI
Părintele Gheorghe de la Izvorul ne povestea odată ce consecinţe grave poate avea mersul la vrăjitoare.

Părintele Gheorghe de la Izvorul

Un om care avea pământ mult a mers odata la o vrăjitoare spunându-i că nu mai face faţă cu munca, nu mai
are putere fizica. Femeia i-a promis că în schimbul unei sume de bani, îl poate ajuta ea. Omul îi plăti şi din
momentul acela, apăru lângă el o arătare de om, ce semăna cu o maimuţă, despre care vrăjitoarea îi spuse
că îl va asculta întocmai. Omul mirat, merse acasă, iar demonul cu înfăţişare de maimuţă mergea dupa el
peste tot, dar nimeni nu îl putea vedea în afară de stăpânul său. Mearsără împreună la câmp şi omul îi
spuse maimuţei: coseşte-mi fânul. Zis şi facut, căci dihania aceea muncea cu o viteză neomenească, aşa că,
termină treaba repede şi bine. Si tot aşa, o vreme, maimuţa îşi făcea treaba în pace.
Nu după mult timp însă, căci diavolul este tatăl minciunii, maimuţa începu să aibă o prezenţă malefică, de
acum punea presiune pe bietul om şi îl îndemna să facă rele: fură, ceartă-te cu soţia, bate-l pe vecinul, mai
bea un pahar etc. Ţăranul devenise agresiv şi foarte tulbure la minte, se simţea din ce în ce mai rău în
preajma acelui diavol, mai ales că acesta îl urma peste tot, oriunde se ducea.
Lucrurile se înrăutăţeau pentru familia omului, asta până într-o zi, când îşi aduse aminte de Dumnezeu, îşi
veni în fire pentru un moment şi realiză că făcuse o greşeală. Aşa începu să caute un preot cu har. Maimuţa
mergea peste tot cu omul nostru, numai în biserică nu putea să intre, ci îl aştepta la uşă. Într-un final, acesta
ajunse la părintele Gheorghe care îl trimise de urgenţă la Mănăstirea Frăsinei. Pe drum, aproape de
mănăstire, maimuţa nu mai putu înainta ci rămase pe loc. Omul se spovedi, stătu câteva zile la mănăstire şi
apoi plecă, dar maimuţa încă era tot acolo, unde o lăsase, îl aştepta. Speriat, omul se întoarse la mănăstire,
unde mai stătu câteva luni, în post, slujbe şi rugăciuni. De data aceasta, când plecă spre casă, arătarea nu
mai era nicaieri, şi astfel, cu greu a scăpat omul de cursele diavolului.

Să nu îi facem deci loc celui rău în viaţa noastră, căci odată deschisă această poartă a sufletului nostru
demonilor, cu greu vor mai pleca de la noi şi prin multă suferinţă.
Notă: sfinţii părinţi (părintele Cleopa – despre vise) ne îndeamnă să nu credem în vise, căci ele de multe ori
sunt de la cel rău. În întâmplările relatate mai sus însă, este limpede că acelea au fost de la Dumnezeu, prin
scopul cu care s-au făcut: să oprească o crimă şi vindecarea minunată a unui creştin.
Mărturii, minuni şi învăţături
 
Părintele Gheorghe (06.10.1963 – 03.07.2012†) a fost unul din cei mai mari preoţi din vremea noastra, ce
avea un dar extraordinar, cum găseşti foarte rar: era văzător cu duhul. Îi era de ajuns să se uite la tine şi
vedea ce ai făcut în trecut, ce fel de om eşti, dar şi ce urmează să faci. Fiecare întâlnire cu sfinţia sa era o
minune!
După slujbe, stătea la o masă în mijlocul bisericii, oamenii se strângeau în jurul său, iar fiecare venea cu un
pomelnic pe care îşi scria membrii familie şi îi cerea părintelui câte un sfat. Preotul citea numele de pe foaie
şi stia lucruri despre fiecare: Ion- are problema cutare de sănătate, Mihai – să lase băutura, Mariana –
pericol social, să o ocolesti, Andreea – e încăpăţânată, de asta nu se mărită, Gigi – probleme la serviciu,
Ioana-copil bun, suflet de aur etc.
Te cunoştea mai bine decât te cunoşteai tu, îţi vedea păcatele, calităţile, defectele etc. îţi spunea direct
lucruri esenţiale despre tine, lucruri pe care nu le ştia nimeni, care puteau face diferenţa în viaţa ta: tu eşti
bun la asta, tu trebuie să faci aia, fereşte-te de asta, aceea e vrăjitoare, acela vrea să îţi facă rău, băiatul
acela nu e pt tine, etc. După ce plecai de la Izvorul, ştiai pe ce cale să o iei, aveai nişte puncte de reper în
viaţă.
 

Părintele Gheorghe Florea

Gheorghe Florea s-a născut într-un sat din judeţul Dâmboviţa. A făcut Seminarul Teologic la Mănăstirea
Cernica, pe vremea când vieţuia acolo părintele Ilarion Argatu, care în anii ‘80-‘90 era cautat de creştini din
toată ţara. Tânărul Gheorghe a fost ucenicul acestuia şi toată viaţa sa i-a urmat învăţăturile. După seminar,
se căsătoreşte cu Florica, o învăţătoare credincioasă, care îl va sprijini întreaga viaţă, cu care va avea 5 copii,
căci părintele era pentru naşterea tuturor copiilor pe care ţi-i dă Dumnezeu ! Este hirotonit preot în satul
Izvorul, comuna Vedea, judeţul Argeş, la sfărşitul anilor ’80.
Ştia Molitfele Sfântului Vasile cel Mare pe de rost
Cu toate că era preot într-un sat uitat de lume, şi nimeni nu îi facea reclamă sau publicitate, nu puteai afla
despre dânsul decât din om în om, la slujbe erau mereu 70-100 de persoane şi zeci de maşini la poartă.
În fiecare zi de miercuri şi vineri,începea Sfânta Liturghie la orele 3-4 dimineaţa, apoi făcea Molitfele, după
aceea făcea Sfântul Maslu, apoi făcea iar Molitfele. Bisericuţa era neîncăpătoare. Părintele ţinea multe zile
de post negru, căci pentru a citi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare de câteva ori pe săptămână, ai nevoie de
multă pregatire. Renunţase la sine pentru a-i ajuta pe alţii, trăia pentru ceilalti. Pe la orele 8-9 începea să
stea de vorbă cu oamenii, de multe ori până la orele 14-15. Avea o voce blândă dar puternică, de bariton.
Vorbea tare, ca să poată învăţa unii de la alţii, dar avea un fel delicat de a te sfătui, nu te simţeai jenat de
problemele tale.
Odată a venit o doamnă cu taxiul, din Piteşti. Părintele vorbea despre nişte oameni trecuţi pe pomelnic, de
parcă i-ar fi ştiut de o viaţă. Taximetristul privea şocat, nu înţelegea nimic, şi la un moment dat a exclamat:
îi cunoaşteţi părinte, îi ştiţi, îi cunoaşteţi ?

Biserica din satul Izvorul, unde a slujit Părintele Gheorghe

Tinerii şi Familia
Părintele Florea avea o prezenţă puternică, harismatica, avea un magnetism aparte.  Oricât de mândru şi de
arogant ai fi fost în viaţa de zi cu zi, în faţa dânsului amuţeai, te simţeai mic, nu puteai să minţi, te simţeai
ca în faţa lui Dumnezeu.
Odată a venit la Izvorul o femeie foarte supărată: -Părinte, fata mea are cancer, a slăbit, are 40kg… -Fata
dumitale are o relaţie cu un bărbat căsătorit, a despărţit o familie, de asta trage ea acum, e pedeapsa lui
Dumnezeu. Femeia înmărmurise, şi recunoscu că aşa este. -Spune-i să rupă orice lagătură cu acel bărbat, să
cheme preoţii să îi facă Maslu, să o spovedească şi apoi, cum o vrea Cel de sus, ori o iartă şi se face bine, ori
o ia la El.
Preotul ne îndemna să ne spovedim şi să ne împărtăşim cât mai des, ca să avem putere şi ajutor de la
Dumnezeu. Spunea adesea că păcatele mari ne încurcă viaţa, din cauza lor nu ne putem căsători, nu ne
găsim serviciu sau un rost.
“De tot ce faci cu banii nemunciţi sau câştigaţi în timpul când trăiai în păcate mari, nu se alege nimic.
Faptele şi păcatele omului îşi pun amprenta pe toate lucrurile lui”.
Altă dată a venit un tânăr care i se plângea părintelui că a fost cu o fată 7 ani, apoi s-au cununat şi după
doar două luni de la nuntă, fata l-a părăsit. Părintele i-a spus: “7 ani ai trăit în păcat (necununat), 7 ani vor
mai trece până vei întâlni pe altcineva”.
Părintele spunea adeseori “va rog eu foarte mult ceva: nu-i mai lăsaţi pe copiii d-vstră să trăiască
necununaţi, căci asta are urmări foarte grave, le va dăuna mult în viaţă. Lăsaţi-i să se cunoască un timp, şi
dacă se plac, daca vor aceleaşi lucruri, ajutaţi-i să se căsătorească, să îşi facă o căsuţă”.
„Nu pierdeţi mult timp într-o relaţie care vedeţi că nu merge, cu cineva cu care nu vă înţelegeţi. Nu faceţi
compromisuri.”
Veneau mulţi oameni care spuneau: „părinte, îmi trosneşte prin casă, sau de cand ne-am mutat, ma cert cu
sotia” etc. Preotul ne învăţa pe toţi: „să nu staţi in case vechi, căci poate nu sunt curate, nu ştiţi ce a fost
acolo. Să faceţi Sfeştanie înainte de a vă muta într-o locuinţă. Cel mai bine este să vă luaţi o palmă de
pământ şi să vă faceţi o căsuţă”.
„Tânăra familie să nu locuiască în aceeasi casă cu parinţii/socrii. Dacă stau în aceeasi curte, sa aibă gard şi
intimitate. Bătrânii îţi strică de multe ori casa.”
„Ca să meargă o căsnicie bine, ideal ar fi ca tinerii să aibă binecuvântarea părinţilor”.
Părintele parcă nu era din lumea aceasta. Pot să afirm că a avut dreptate în tot ce mi-a spus, atât despre
mine personal, cât şi despre cei din familia mea, ne cunoştea mai bine ca noi, ne-a spus şi ce făcusem bine
dar şi unde greşisem.

Despre Vrăji si Farmece

“Parinte, fratele meu are 40 de ani si e tot necăsătorit, stă cu mama. Raspuns: în casa aceea sunt vrăji mari,
si cel mai frumos om dacă ar sta acolo, nu s-ar căsători. Să plece de acolo !”
Preotul Gheorghe era un om cu multă dragoste, tot ce făcea era ca să-i ajute pe cei împovăraţi de păcate şi
necazuri. Deşi avea atât de mult har, totuşi era foarte modest şi smerit, avea mereu un zâmbet şi o lumină
pe chip, nu l-am văzut niciodată mânios sau mândrindu-se.
Auzeam câteodată „-Părinte, sunt bolnav grav, am cutare boală. El răspundea: în casa ta sunt multe vrăji.
Pleacă de acolo! Nici un butoi de Aghiasmă Mare nu mai curăţă locul ăla. Cine stă in curtea aia, nu trăieşte
mult!”
“Nu mai daţi cu împrumut: sare, făină sau zahăr, căci oricare poate fi vrăjitoare şi ele lucrează cu un praf
alb. Nu mai daţi bani împrumut lunea sau pe întâi ale lunii, că vă ia sporul casei.” Părintele povestea că
odată i-a adus cineva o cafea otrăvită, şi de cum a pus pe buze, i-a venit rău, a zăcut toată ziua aceea. Ne
învăţa să nu mâncăm sau să bem de la nimeni străin.
Ne îndemna să postim neapărat Lunea, Miercurea şi Vinerea, ca să nu se atingă de noi lucrurile necurate.
Pe toţi îi sfătuia să citească din Psaltire, pe unii mai mult, pe alţii mai puţin, în funcţie de problemele
fiecăruia.
„În ziua când posteşti (L,Mi,V), citeşte 3 Catisme, la rând, din Psaltirea lui David. Asta înseamnă că citeşti 9
catisme, aproape jumătate de Psaltire pe săptămână.  Să tămâiezi casa cât citeşti. Este cea mai puternică
rugăciune!”
„Să mergeţi în locurile unde sunt sfinte moaşte, să vă rugaţi mult acolo, căci au mult har”, mai spunea
uneori.
„Să faceţi Sfeştanie de 3 ori pe an – în Decembrie, Martie şi August – în casa unde toate merg bine. Unde
sunt necazuri, să facem mai des.” „În casele unde sunt probleme mari: 7 vineri la rând, cu 7 preoţi- Sfântul
Maslu cu Aghiasmă şi cu Molitfe. Dacă tot nu se curăţă casa, să plecaţi de acolo.” „Să tămâiaţi şi să stropiţi
cu Aghiasmă prin casă/curte/grădină – la 2 zile.”

„Părinte, avem casa în construcţie de 5 ani şi sunt mereu ispite să nu o terminăm. Acesta primea raspuns:
Când zideşti o casă nouă, să torni toată fundaţia odată, într-o zi, sau să ai gard, să pazeşti locul – ca să nu
poată să îţi îngroape vrăji la temelia casei, sau să spurce locul. Să chemi preotul să sfinţească terenul.”
Îi spunea odată cuiva, mai apăsat: „tu nu înţelegi femeie, că e vrăjitoare ? Nu se poate! exclama aceasta –
Femeie, stai departe de ea, dacă te atinge şi pe braţ, poate să te omoare!”
Părinte, mă doare capul mereu, am ceartă în casă, am pagube etc. Preotul Florea se uita la om şi îi spunea
exact: când ajungi acasă, caută în perna cutare, vezi că ai pomul acela în spatele casei, ăla mare, da, sapă la
rădăcina lui că ai acolo îngropate vrăji. Căuta omul şi găsea numai ghemotoace de păr, aţe, noduri, pene,
legături, cârpe, batiste de la mort etc.
 „Părinte, o bănuiesc pe mama/bunica/mătusa că e necurată. –E pericol social!, raspundea dânsul de multe
ori – E vrajitoare oare ? – Da, dar nu o să recunoască niciodată, stai cât mai departe de ea.”
Alte învăţături
Părintele vorbea puţin, simplu, direct şi uneori cu umor. Îţi era drag să îl asculţi, să stai lângă el. De multe
ori ne povestea din viaţa lui, din trăirile lui. „Dacă vreau să fac ceva, zicea preotul, să mă duc undeva a doua
zi, dar spun cuiva, aude vrăjmaşul şi îmi strică planurile. Să nu spuneţi nimănui ce vreţi să faceţi în ziua
următoare sau în viitor. Spuneţi după ce aţi făcut.”
 „Ai pe cineva în familie cu „gura uscată” – care drăcuie, blesteamă. Să te fereşti de el.” „Nu staţi pe lângă
oamenii vicleni sau care vă tulbură.”

Acatiste folositoare – hârtie de la Părintele Gheorghe cu scrisul său 

 
Preotul Florea era foarte blând, chiar şi atunci când te mustra, o făcea delicat, cu multă căldură. Într-o zi, un
om cam la 40 de ani aştepta la rând şi făcea gălăgie în bisericuţa din Izvorul. Pr Gheorghe l-a chemat în faţă
şi i-a spus zâmbind: ”D-ta eşti tare în vorbe, dar te rog eu ceva: nu mai lăsa femeile să te conducă -Eu le las,
părinte, zise omul roşindu-se. -Nu o să-ţi fie bine, nu le mai lăsa. D-ta eşti bărbat !!!
Fiii dânsului stăteau în Sfântul Altar, la slujbe. Odată am vorbit cu fiul său cel mare şi acesta mi-a spus: „Nu
vreau să mă fac preot, e greu, ai multe restricţii, mă uit la tata ce viaţă aspră are”.
Părintele şi-a prezis data morţii: „pe 01 iulie am o cumpănă, dacă trec de ea, scap”, spunea să ne rugăm
pentru dânsul…cateodată avea lacrimi în ochi. Pe 1 iulie a intrat in comă, l-au pus la aparate şi în noaptea
zilei de 3 iulie 2012 a plecat la Domnul. Cancer.     „Ei (sfinţii) de care lumea nu era vrednică” (Evr 11:38).
Acesta a fost marele părinte Gheorghe Florea, un sfânt neştiut de lume. Când păşeai în mica sa bisericuţă,
intrai într-un colţ de rai, pe care îl clădise prin multele sale postiri şi slujbe, prin sudorile rugăciunilor
fierbinţi, făcute în miez de noapte, pentru noi, cei mult păcătoşi. Se spovedea la Mănăstirea Frasinei, la
părintele Ioanichie, care are numai cuvinte de laudă la adresa sa. Orice întâlnire cu părintele te marca, te
schimba. Când te întorceai de la Izvorul erai altul. Cu adevărat părintele era un izvor de har şi de apă vie !
Părintele va rămâne mereu în sufletele noastre, prin ajutorul pe care ni l-a dat, prin minunile pe care le-a
făcut cu noi și prin învățăturile sale !