Parabola fiului risipitor ne pune in fata drama alienarii , a instrainarii de Dumnezeu

Prin parintele care este tata a doi copii trebui sa l intelegem pe Dumnezeu pe fiul ce mai mare cretinul
ascultator , cuminte, care nu iese nici odata din voia tatalui sau , crestinul intr-un fel desavarsit

Fiul cel mai mic reprezinta fiul cel bun pana la o vreme care pan la urma sa o ia rasna .Fiul ce tanar a fost
cuminte pana la varsta tineretii , cand ii spune tatalui sau. Tata, dami partea mea de avere deoarece
vreau sa plec, iar Tatal sau nu se opune . Ii da partea de avere fiului sau , acesta mai zaboveste cateva
zile , pana isi tranfosrma partea sa in bani , in pietre pretioase, si pleaca intr-o tara straina , unde ceva
vreme zaboveste in betii, in chefuri, si in viata destrabalata.

Si o tine asa pana termina banii, cand termina banii, prietenii si cunostintele il parasesc, pentru ca
prietenul se cunoaste numai la nevoie .

S- a intamplat ca odata cu ispravirea banilor sa vina in tara aceea si o seceta mare, insotita de foamete,
si el care se indestulase pana atunci cu de toate nu era in stre sa si agoniseasca acum o bucata de paine,
iar nimeni dintre prietenii cu care isi cheltuise averea nu a venit sa-I spuna , tu ne aid at atunci cand ai
avut , hai sat i dam si noi acuma o bucata de paine cand tu nu ai.

Atunci flamand si parasite ,merge la tarina unui om bogat pentru a fi paznic la porci, si ne spune sfantul
Luca ca era atat de flamand incat vreia sa- si sature stomacul cu roscovele pe care le manca porcii dar
nimeni nui dadea

Atunci isi aduce aminte de tatal sau ,venindu-si in fire, iata argatii tatalui meu , se indestuleaza de paine ,
iar eu aici singur mor de foame, ma voi duce la tatal meu, si voi spune. Tata gresitam cerului si fata de
tine, si nu mai sunt vrednic sa fiu numit fiul tau, primeste ma ca pe unul din argatii tai, argatul fiind omul
care se satura , nu era flamand niciodata.

Si pleaca, tatal sau il vede de departe, i se face mila de el, ca era flamand, zdremturos si murdar ca un
cersetator, ii iese in tampindare, ii cade pe grumoaz lacrimeaza si ii spune bine ai venit.

Fiul pocait, ii spune cuvintele pe care le pregatise, da iata ca tatal il primeste ca pe un fiu adevarat.Atunci
tatal bate din palme, si da porunca sa I se aduca hainele cele mai de pret , si punetii inel pe deget, ca
unui adevarat fiu al meu.Sa se taie din cireada cel mai gras vitel si sa se faca ospat mare de bucurie .

A inceput ospatul, iar fiulu cel mai mare vinea de la tarina, cand auzii zgomot. Il intreaba pe un servitor :
ce se intampla ? Uite a venit fratele tau acasa si tatal tau a facut ospat mare. Si a iesit batranul afara ,
caci l–a vazut pe fereastra pe fiul sau mai mare, si la invitat sip e el inauntru .

Atunci suparat fiul cel mare il intreba pe tatal sau : Tata cum este posibil ? eu ti am lucrat, te am ascultat
mereu si nu am primit nici macar un ied ca sa ma veselesc si eu cu prietenii mei , iar pentru el, feciorul
acesta al tau care ti-a mancat averea cu betivii si desfranatele , faci ospat taind vitelul cel ingrasat.

La care tatal ii spune: lasa fiule , se cuvine sa ne veselim , caci fratele acesta al tau, mort era si a inviat,
pierdut era si s-a aflat.
Nu stim ce s-a intamplat mai departe, cu fiul cel mare, daca s-a indurat si-a imbratisat fratele, sau s-a dus
suparat sa se culce .

Stim insa ce s-a intamplat cu fiul cel mic, si pe acest lucru vreau sa insist, deoarece este drama fiecaruia
dintre noi.

Stiiti ce inseamna intrainarea de Dumnezeu ? uiti pentru o clipa ca ai un parinte.Aceasta poate sa fie de
cateva clipe, sau poate sa fie de lunga durata asa cum s-a intamplat cu acest copil, pentru ca uiti
deoarece te-au coplesit bucuriile si placerile vietii .Aceasta intrainare de Dumnezeu se cheama pacat.Iar
pacatul, repet, este uitarea de Dumnezeu pentru o clipa , caci daca ti-ar fi Dumnezeu in minte si in inima,
nu ai pacatui, caci ti-ar fi rusine.

Iubitii mei. fiul acesta, pleaca de acasa .

Sunt doua intrebari care se cuvin puse. De ce a plecat si de ce s-a intors ??

De de a plecat ? O duce bine la tatal sau . Nu avea nici un necaz,c asa frumoasa, tata iubitor care nu la
suparat nici odata.

Si dintro data vrea sa plece , si nu stim de ce. Credeti ca el stia ? Nu stia nici el

Acesta a fost motivul pentru care a plecat de langa tatal sau, din dor de duca.

Dorul de duca nu are ratiune, nu are tinta, nu are finalitate, te duci unde te mana acest pas ratacitor al
finite tale, care l–a uitat pe DUMNEZEU , se desprinde de parinte si pleaca in lumea larga.

Dorul de duca presupune si depersonalizarea, ne avnd ratiune si finalitate, el nu se consuma in

interiorul unei persone, de aceea cel care pleaca din dor de duca, pleaca din propria natura, pentru ca
firesc este sa stai langa tatal tau, sa-l asculti si sa-l iubesti.

Dar in clipa in care il parasesti, fara ca el sa te fi suparat, atunci te instrainezi de propria ta natura, de
propria ta fire, devii fiinta subumana.

La un moment dat , fiul cel mic, isi revine in fire, gandindu-se ca nu se poate satura nici macar din
roscovele porcilor, si isi adduce aminte de tatal sau si de servitorii lui care nu suferea de foame .Atunci ii
vine in gand sa se intoarca .

Va ve-ti intreba :Nu cumva l-a apucat dorul de tatal sau si de casa parinteasca .

NUU , nu dorul l-a chemat , ci foamea. Isi pierduse si ultima parte de spiritualitate .Nu a zis :Tata !
vreau sa vin la tine si sa te imbratisez , ci a zis : Tata vreau sa devin unul din argatii tai ca sa nu duc
foame .

Se intoarce pe un temei materialist cu desavarsire, lui nu I se face dor de tatal pe care il parasise dar
tatalui sau ii ieste dor de el .
Ne spune Evanghelistul, ca tatal l-a vazut de departe, ceea ce inseamna ca in fiecare zi , se uita in zare
intrebandu-se : Nu cumva vine ? e fiul meu si daca ma suparat , nu cumva vine ?

Nu ia fost dor copilului , ci ia fost dor tatalui.

Sa stiti ca cel mai mare dor pe care il are Dumnezeu este pentru noi oamenii , este mare lui pasiune si
marea lui slabiciune. Chiar daca te intorci din pricina stomacului , El tot se uita in zare si tot te primeste .

Este sufficient ca Dumnezeu sa aiba dor de noi ca sa umple lipsa noastra de dor.

De aceia dragii mei , talcul acestei evanghelii este ca Dumnezeu se bucura de omul cuminte , si ii lasa
toate mostenire , dupa cum ii si spune acestuia la finalul evanghelii :Fiule , tu intotdeauna esti cu mine si
ale mele toate ale tale sunt , acesta este cursul normal al lucrurilor, dar atunci cand un pacatos se
intoarce, atunci se cade sa fie veselie si ospat, atunci si ingerii din ceruri se veselesc pentru un pacatos
care se intoarce.

Iubitii mei , oameni suntem, si ne instrainam deseori de Dumnezeu, prin pacatele noastre mai mici sau
mai mari, prin cele de scurta sau de lunga durata, nu este important ca pleci, e important sa te intorci,
sa nu mori ratacind prind strainatati, fara sa-ti aduci aminte ca ai un parinte care te asteapta cu bratele
deschise.

Aceasta invatatura este buna mai ales pentru tineri dar si pentru cei varstnici, pentru ca toti, indifferent
de varsta noastra simtim ca ne instrainam prin greselile si pacatele noastre de Dumnezeu.

De aceea chiar daca pacatul este mai de lunga durata, nu dispera, aduti aminte ca parintele te asteapta ,
e bun, e drept, e iertator si de aceea te are pe tine fiu, sa te ierte si sa-ti redea prestigiul si nobletea pe
care le-ai avut intru inceput .

Sa retinem acum , caci suntem in postul mare, care este postul trezvirii, si al marturisiri, al parerilor de
rau, ca exista intotdeanuna o cale de intoarcere catre Dumnezeu sic a nici odata nu exista stavila in
calea aceste intoarceri .

De aceea il rugam pe Dumnezeul milelor si al indurarilor, care este Dumnezeul celor care se pocaiesc , si
Dumnezeul si Mantuitorul celor care se intorc, sa fie cu noi acum si in vecii vecilor, Amin