Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, iria, comitatul Arad, d.

17 august 1925, Crucea de Jos, Judeul

Putna) a fost un scriitor, jurnalist i pedagog romn, membru corespondent (din 1882) alAcademiei
Romne.[1]
Opera literar a lui Ioan Slavici este influenat de viaa satului ardelean. Scriitorul a fost considerat
de criticul George Clinescu un instrument de observaie excelent al mediului rural, [2]oferind n
nuvelele sale poporale i n studiile sale o fresc a moravurilor, a comportamentului oamenilor n
funcie de statificarea lor social, n cele mai mici detalii ale inutei, mbrcminii, vorbirii i
gesturilor.[3]
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la ndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de
biru n anul 1871.[4] Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numr
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc i Pdureanca, iar memoriile sale publicate n
volumul Amintiri, aprut n anul 1924, au o importan deosebit pentru istoria literaturii romne.
Redactor la Timpul n Bucureti i, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist
renumit. n urma articolelor sale a fost nchis de cinci ori, att n Austro-Ungaria, ca presupus
naionalist romn, ct i n Romnia, ca presupus spion austro-ungar. Aceast experien a fost
reflectat de Slavici n lucrarea memorialistic intitulat nchisorile mele, publicat n 1920.
[5]
Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici c dac la scriitori precum Rebreanu sau
Sadoveanu se constat un uor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune,
dintr-un surplus de caracter.[6]