Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Dumnezeu sunt trei Persoane divine, egale și distincte: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Cele
trei Persoane divine sunt perfect egale între ele deoarece împărtășesc aceeași natură divină.
Persoanele divine sunt distincte între ele pentru că Tatăl este de la sine însuși din veșnicie;
Fiul este născut din Tatăl, din veșnicie; iar Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul din
veșnicie.
Misterul unui singur Dumnezeu în trei Persoane se numește misterul Preasfintei Treimi.
Numim mister orice adevăr de credință descoperit nouă de Dumnezeu, pe care nu îl putem
înțelege pe deplin cu mintea noastră. Ne mărturisim credința în Preasfânta Treime prin
semnul Sfintei Cruci și prin cuvintele: "În numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt.
Amin."
Credința într-un singur Dumnezeu o mai au si alte religii, ca iudaismul și islamismul, dar
credința in Sfânta Treime, un Dumnezeu in trei Persoane, este proprie numai creștinismului.
Sfânta Treime nu s-a descoperit deodată si in întregime, ci in decurs de multe veacuri si nu in
același grad si in aceleași forme, ci diferit:
a)in unele religii păgâne, desigur nu prin Revelatie supranaturala;
b) treptat in Vechiul Testament, dar prin Revelatie supranaturala;
c) deplin in Noul Testament, prin insusi Dumnezeu intrupat.
„De vreme ce ni l-a dat pe Fiul său, care este Cuvântul său unic şi definitiv, Dumnezeu ne-a
spus totul deodată în acest Cuvânt al său şi nu mai are nimic de spus” (Sfântul Ioan al
Crucii).
Dogma Sfintei Treimi este, cel mai misterios adevar din crestinism si, in consecinta, ea nu
poate fi patrunsa sau cuprinsa de cugetarea omeneasca prin rationament filozofic,
intemeindu-se numai pe Revelatie dumnezeiasca si insusindu-se prin credinta.
Prin insemnatatea exceptionala a dogmei Sfintei Treimi, in cursul vremii s-au facut si n-au
incetat sa se mai faca incercari de apropiere a intelegerii omenesti de misterul treimic, si
anume prin analogii sau asemanari din lume, din natura si din om.
Spre exemplu, analogiile psihologice: un suflet si trei facultati spirituale (intelect. simtire si
vointa); legatura indestructibila ce pune in linie cauza, mijlocul si scopul; iubirea din familie
care ii cuprinde pe tata, mama si fiu.
Alte analogii, din natura exterioara: caramida, din pamant, apa si foc (caldura); pom cu
radacina, trunchi si coroana, trandafir cu floare, culoare si miros, timp cu prezent, trecut si
viitor; spatiu cu lungime, latime si inaltime, unitatea dintre rau, apa si izvor, ca si dintre
soare, raza si caldura.
Poate ca toate analogiile acestea n-au alta valoare decat aceea de evidentiere a neputintei
omenesti de a patrunde taina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu ?
Biserica este una pentru că are ca origine şi model unitatea unui singur Dumnezeu în Treimea
persoanelor; ca şi cap pe Isus Cristos, care restabileşte unitatea tuturor într-un singur trup; ca
suflet pe Duhul Sfânt, care uneşte toţi credincioşii în Cristos.
Biserica este catolică, adică universală, deoarece în ea este prezent Cristos: „Unde este
Cristos Isus, acolo este Biserica Catolică” (Sfântul Ignaţiu din Antiohia).
În liturghie Tatăl ne umple cu binecuvântările sale în Fiul întrupat, mort şi înviat pentru noi,
şi-l revarsă în inimile noastre pe Duhul Sfânt. În acelaşi timp, Biserica îl binecuvântează pe
Tatăl prin adoraţie, laudă şi aducere de mulţumire şi imploră darul Fiului său şi al Duhului
Sfânt.
Numai Cristos este adevăratul preot, ceilalţi sunt slujitorii săi” (Sfântul Toma de Aquino).
Pasiunile, ca mişcări ale sensibilităţii, nu sunt nici bune nici rele. Sunt bune atunci când
contribuie la o acţiune bună; sunt rele în caz contrar. Ele pot fi asumate în virtuţi sau
pervertite în vicii. Din cauza păcatului, legea naturală nu este percepută mereu şi de toţi cu
aceeaşi claritate şi nemijlocit.
Pentru aceasta, Dumnezeu „a scris pe tablele Legii ceea ce oamenii nu reuşeau să citească
în inimile lor” (Sfântul Augustin).
In titlul referatului meu, am scris Sfânta Treime definiții plus viziunea contemporană,
deoarece vremurile s-au schimbat extrem de mult iar noi ca oameni, nu mai avem aceleasi
valori cinstite ci din contră am devenit superficiali, considerand că totul ni se cuvine, tocmai
din cauza faptului ca nu ni se mai clădește la timpul potrivit “temelia” ce constă la formarea
noastra ca adulți.
Incep argumentul prin a semnala ca, din pacate, in scoli, copiilor nu li se mai predă religia, ci
din contră, este o ora absolut inexistentă (doar pentru ca este in orar, asta nu înseamnă ca este
si predată iar daca se intampla sa existe profesor sau chiar preot, acestia nu stiu sa atraga
atentia copiilor ci le este impusă. Tocmai, de aceea, inca din scolile primare, copiii sunt
îndepărtați (nevoit dar sigur) de regilie (însă, nu de Dumnezeu), acestia devenind, mai tarziu,
nepracticanti.
Tristul adevăr, este că dacă facem un sondaj in randul copiilor (insist pe tema aceasta,
deoarece consider că fundamentele noastre ca oameni, pleaca si se formează din copilarie),
7/10 copii, nu știu ce este Sfânta Treime pentru că:
A) nu au fost atenti la oră
B) nu ii interesează
C) nu este la modă să te duci la biserică sau sa fii credincios
Si asa, acesti copii cresc, se îndepărtează din ce in ce mai mult de Tatăl si poate cand ajung la
varsta mea, sunt ferm convinsi că Dumnezeu nu există si că totul este o manipulare pentru ca
bisericile să fie “pline de bani”.
Inchei acest referat printr-un citat de Sfântul Augustin :
„Mare eşti tu, Doamne, şi preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne-ai creat şi
neliniştită este inima noastră până ce nu-şi află odihna în tine”
Bibliografie:
Doctrina Fericitului Augustin despre Sfanta Treime
Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare
Cardinal Luis F. Ladaria, Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi, Iași
2019