Insuratelu Sabina-Elena

cl. a-XI-a C

Sfanta Scriptura

Sfânta Scriptură (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde Vechiul
Testament, format din 39 de cărți canonice și Noul Testament, format din 27 de cărți canonice, având în
total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune
de citit”, în număr de 14. Vechiul Testament cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi
și prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre Hristos”
(Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.

Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numeri
și Deuteronomul) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile,
religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței.
Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și
militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui David și
Solomon. Cartea lui Iov tratează problema suferinței umane, propunând pe Iov ca model grăitor de
răbdare și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. Cartea Psalmilor cuprinde psalmii lui
David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici,
psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea Pildele lui Solomon cuprinde proverbe
aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un
ghid esențial de înțelepciune. Ecclesiastul este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață
înțeleaptă. Cântarea Cântărilor este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care
îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.

Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în
Pentateuh - primele cinci cărți ale Bibliei) și prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele
Mântuitorului: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să
împlinesc” (Matei 5, 17). Noul Testament cuprinde cele patru evanghelii, Faptele Apostolilor, cele 14
epistole ale lui Pavel și cele șapte apostole sobornicești ale lui Iacov, Petru, Ioan și Iuda, încheindu-se cu
Apocalipsa lui Ioan. Evangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt
scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor" apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea
lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de
Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o
are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.Noul Testament cuprinde
revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși Dumnezeu Fiul (Evrei 1,1-2).