Motorul Otto

 Nikolaus August Otto (n. 14 iunie 1832, Holzhausen an der Haide, Nassau;
d. 26 ianuarie 1891, Köln) a fost un inventator german, născut în Ducatul
Nassau. A locuit în Franța unde s-a interesat de mașinile cu gaz ale
inginerului francez Etienne Lenoir.
 Otto a fost inventatorul primului motor cu combustie internă care ardea
în mod eficient combustibilul direct într-o cameră cilindrică cu piston
mobil, mișcarea efectuându-se de-a lungul generatoarei cilindrului. Deși
fuseseră inventate și alte motoare cu combustie internă (de exemplu, de
către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați.
Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data
invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.
 Motorul Otto este un motor in patru timpi. Motorul în patru timpi este
un tip de motor cu ardere internă al cărui piston face 4 curse simple într-
un ciclu motor. Pistonul se mișcă într-un cilindru închis la un capăt de
chiulasă. Mișcarea pistonului este asigurată de un mecanism bielă-arbore
cotit și are loc între două poziții extreme: punctul mort interior și punctul
mort exterior.
 Primul motor produs de Otto a fost un motor în doi timpi în care
amestecul carburant înlocuieşte, în acelaşi timp al ciclului de funcţionare,
gazele arse în ciclul de funcţionare precedent.
 În 1876 Otto şi Langen au anunţat punerea la punct a unui nou motor,
motorul în patru timpi. În al treilea timp al funcţionării sale, pistonul
transmitea puterea degajată prin explozia gazelor către arborele cotit al
motorului, iar în al patrulea timp pistonul era folosit pentru evacuarea
gazelor arse. Noul motor, silenţios şi eficient, şi-a găsit imediat locul în
industrie, rămânând drept model pentru cele mai moderne motoare cu
combustie internă existente astăzi în lume.