Bunuri cu semnificatie etnografica

Etnografia este tiina care clasific popoarele lumii, studiaz compoziia, originea
i rspndirea lor, urmrete evoluia culturii lor materiale i spirituale, moravurile
i particularitile felului lor de via, legturile cultural-istorice reciproce.
Principalele zone etnografice din Romania sunt: Moldova, Transilvania, Maramures,
Oltenia, Muntenia, Banat, Crisana, Dobrogea, fiecare zona cu numeroase regiuni.

Muntenia
Muntenia era denumirea care apare pentru prima dat n cronicile primilor domnitori moldoveni. Prin
Muntenia se nelegea ntregul teritoriu al rii Romneti, probabil pentru faptul c n regiunile
nvecinate cu Moldova densitatea populaiei era mult mai mare n zona de deal i de munte .

Costumul popular din zona Munteniei,

femeiesc si barbatesc

ZONA BUZULUI
Costumul femeiesc: cmaa femeiasc cu mneci frumos ornamentate, cu volane la pumni; fota
nfurat, pe fond negru, cu motive tradiionale, geometrice, pe partea din fa; bru esut n razboi, pe
fond rou, avnd ca terminaie iruri scurte de mrgele finalizate cu ciucuri; marama, din borangic, cu
ornamentaie pe alb; opinci din piele.
Costumul brbtesc: gluga purtat n timpul lucrului i pe drum ca acoperitoare, dar i ca traist
pentru purtatul diverselor obiecte sau alimente; cmaa alb; bru; peste bru o curea din piele cu
cataram din alam i inte din cositor (Rmnicu Srat).

ZONA PRAHOVEI
Costumul femeiesc: cmas alb, cu motiv ornamental orizontal n rou mneca cu alti, n cret i
sfrindu-se cu volane n pumni; fota larg, plisat, pe fond negru, cu motiv geometric, plasat la limita de
jos i care se continu pe una din laterale cu ornamentaia asemntoare dar pe vertical; bru lat, rou, de
ln; maram de borangic; opinci din piele.
Costumul brbtesc: cma lung mneci largi i broderii discrete la guler, piept i mneci, pnza are
vergi n estur i cromatica de rou, galben i nu numai; iari din postav; bru rou de ln mai lat dect
cel de femeie; opinci cu obiele.(obiala este o bucat de pnz sau de postav cu care ranii i nf oar
laba piciorului, n loc de ciorap sau peste ciorap).

ZONA DMBOVIA

Costumul femeiesc: ie cma, nu prezinta elemente de difereniere; fota, care are la poale o fie
colorat, esut, iar n afar de aceasta se detaeaz fiile verticale cu elemente geometrice policrome;
bru esut policrom; maram de borangic cu motive populare pe alb.
Costumul brbtesc: la fel ca n celelalte subzone.

ZONA ARGE
Costumul femeiesc: cma lung, bogat ornamentat, cu mneci bufante, strnse n manet, ce poart
i ea elemente de ornamentaie foarte ncrcate, motiv ce-l regsim i pe poalele cmii; fota nfurat,
brodat n ntregime, cu fir i cu motive colorate, remarcndu-se valoarea decorativ a broderiei; maram
cu desen mai simetric, ncadrat n chenar; opinci.
Costumul brbtesc nu prezint diferenieri.

ZONA MUSCEL
Costumul femeiesc: cmaa femeiasc, cu mneci largi, bufante, brodate cu ruri discrete; fota
nfurat, cu ornamente geometrice policrome, pe vertical (partea din fa); maram de borangic; bru
esut bicolor rou-galben; opinci.
Costumul brbtesc este asemntor celorlalte subzone.

ZONA VLACA TELEORMAN

Costumul femeiesc (ornamentica prezint mici variaiuni zonale): cmaa pe aceeai configuraie, numai
c apare elementul de spiralare a motivului de pe mnec; fust format din trei sferturi vlnic negru i o
catrin or rou (petiman) sau fot plisata; maram de in cu lucrtur geometric spart i prins de
pr cu ace lucrate meteugit; opinci.
Costumul brbtesc: cma alb.

Ceramic
Ansamblul locuinei rneti conine, alturi de numeroase articole fcute din lemn, fibre textile, metal
sau alte materiale, un inventar bogat de vase din lut, oale folosite n vatr pentru pregtirea alimentelor,
ulcioare, cni, strchini, sunt cteva tipuri de vase folosite n gospodrie.
Ceramica roie distribuit pe tot teritoriul Romniei, este destinat pentru uzul gospodresc
(ulcioare, oale, vase pentru lapte). Un loc important n producia ceramicii populare romneti l au vasele
smluite care atrag atenia mai ales prin ornamentaia bogat i decorarea interiorului gospodriei. Cel
mai important centru specializat n producia vaselor smluite din Muntenia este la Poienia.

Producia vaselor smluite pentru cerinele gospodreti cuprinde: blide, cni, ulcioare de diferite
mrimi, borcane decorate cu motive geometrice, spirale, cercuri, meandre sau cu motive florale i
zoomorfe foarte stilizate.
Observm forma de anfor uneori cu gtul nalt, vase de mare capacitate, borcane pentru untur,
produse la Curtea de Arge. Foarte important pentru borcanele produse n Arge o constituie decorul n
relief cu brne sau erpi.
Ceramica nesmluit din Muntenia prezint linii mari, severe, asemntoare
cu cea din Oltenia, mai ales n ceea ce privete formele. Dintre principalele centre
de ceramic din Muntenia citm: Curtea de Arge, Muteti, Vlsneti, Coseti,
Petreti, Drmneti, Calvini (Buzu), Gleoaia (Dmbovia).

Olritul sau ceramica popular este favorizat de continuitatea populaiei romneti pe acest teritoriu,
tradiia ceramicii constituindu-se din perioada dacic pn n prezent. Articolele de ceramic se disting
prin elegana formelor i prin ornamentaie. Ceramica traditional este modelat la roata olarului. Arderea
ei se face de obicei n sobe orizontale prin dou tehnici: prin oxigenare sau prin lipsa oxigenrii. Drept
urmare se obine ceramica de dou culori: roie, respectiv neagr. Ceramica popular nsumeaza o serie
de elemente tradiionale marcate de condiiile de via i de evoluia gustului estetic.

Centre de ceramic din Muntenia

Muteti, comun pitoreasca pe valea Vlsanului; deine o colecie etnografic cu obiecte casnice,
unelte gospodreti, testuri, custuri, piese de port. Satul Vlsneti, aparinind comunei Muteti, este
un centru de ceramic roie smluit i nesmluit.

Poienia, judeul Arge

Este un renumit centru romnesc de olari de pe Valea Briei. Meteugarii de aici pot fi ntlnii
n pieele sptamnale sau la blciurile anuale mai importante din ntreaga zon muscelean. Ei
confecioneaz ndeosebi ceramic cu caracter utilitar, smluita, frumos nflorat. Ornamentele de pe
vase au aspecte specifice: n valuri n partea superioara i limbi de var n cea inferioara, deosebindu-se
astfel de cele din alte centre.
Din numeroasele categorii de piese confecionate de olarii din Poienia prezint un interes mai
aparte datorit formei i funcionalitii lor, vasele denumite local boalce, puiehoalce, puie i caaveica.

Coseti, judeul Arge

Alte tradiii din comuna Coseti:
Tehnici de ncondeiere a oualelor: sunt dou posibiliti de pregtire a oului pentru ncondeiere:
fierberea lui sau golirea. n cazul golirii, oule sunt pstrate ca ornament. Pentru ornamentare se folosete
ceara cald, cu care se traseaz desenul dorit pe oul alb, dupa care se cufund n culoarea pregtit
dinainte. Dac dorim ca oul s conin mai multe culori, atunci se cufund succesiv n culori din ce n ce
mai nchise. Pentru a se ndeprta ceara, se pune oul aproape de o surs de cldur i se terge cu o pnz.
Apoi, se unge cu ulei sau grsime, pentru a-i da strlucire.
Obinerea uicii i arsul crmidei:
Primele cazane folosite au fost simple i rudimentare, amplasate chair n curtea gospodarului.
Funcionarea lent a acestora prelungea fabricarea uicii pn trziu n primvar.
nainte de 1900, au funcionat circa 30 de cazane simple, pentru ca, n vremea ocupaiei germane,
numrul lor s se njumteasc. Unii gospodari au nceput construcia povarnelor amplasate pe malul
apei, pentru dinamizarea procesului de rcire. Dac, n 1846, existau, n Jupneti, 8 povarne, dup 1900,
numrul lor ajunsese la 21.
Cuptoarele pentru ars crmida au luat fiin ca urmare a sporirii numrului de locuitori care i
construiau case de crmid. Documentele din secolul trecut consemneaz urmtoarea situaie: n anul
1896, au existat, n Jupneti, 8 cuptoare, n care au fost arse 30.000 de buci de crmid, n 1899, 3
cuptoare ardeau acelai numr de crmizi iar, n 1900, ardeau 60.000 de crmizi.
INSTRUMENTE SPECIFICE MUNTENIEI
fluier obinuit cu dop i 6 guri pentru degete;
fluierul gemnat sau ngemnat;
cobza instrument lutresc cordofon de acompaniament;
ambal de gt instrument specific;
nai;
vioar;
drmb.

Zona etnografica Maramures

Actualul jude Maramure mpreun cu celelalte zone etnografice contureaz

minunata ar a Romaniei. Zona etnografic Maramure, alturi de zona Lpu,
zona Chioar i o parte din zona Codru, formeaz actualul jude Maramure.Aceste
zone, distincte din punct de vedere geografic, istoric i etnografic, au avut de-a
lungul istoriei o soart asemntoare. De aceea, chiar dac elemente de cultur
popular, pstrate prin fora tradiiei pn n zilele noastre, ofer caracteristici
distincte, individualizatoare, n ansamblu dominantele culturii populare romneti
se regsesc n fiecare zon dovad a unitii acesteia, a specificului nostru etnic.
Tara Maramuresului constituie una din putinele zone in care s-au pastrat aproape
nealterate arta populara de o pregnanta originalitate : case, porti, unelte, tesaturi,
ceramica, biserici, datini si folclor.
Gospodria rneasc tradiional din Maramure se ncadreaz
n tipul gospodriei cu curte dubl.
n general, n cadrul satelor maramureene se difereniaz dou
categorii de gospodrii, dup locul de amplasare a acestora n
funcie de vatra satului : cele din vatra satului (care n
configuraia actual a aezrilor formeaz aglomerrile i dau
specificul de ,,sat de tip adunat) i cele ,,din cmp (care aduc
nota specific satelor de tip risipit).
Ca i arhitectura, portul popular, obiceiurile, graiul, porile au n
zona etnografic Maramure o expresie unitar pentru ntregul
teritoriu, dar cu diferenieri de la o subzon la alta. Diferenierile
apar n sistemul constructiv, n decor si n materialul din care sunt
confecionate (stejar, diferite esene de rinoase etc.). n cadrul
acelorai subzone, diferenierile apar n felul cum sunt tiate
aripile porilor.
Vechile structuri sociale care mpreau societatea
maramureean n categoria nemeilor (rani cu ranguri de
noblee) i a porieilor sau jelerilor se pare c i-au lsat
amprenta i n dreptul de a avea poart sau vrani (poart
care n loc de dou aripi din scndur avea doar o arip

longitudinal, format din mai, multe scnduri nguste, montate n

amnare, la distan de circa 10 cm una de alta).
O categorie aparte o formau porile de acces la instituiile publice
n special la biserici i la cimitirele de pe lng acestea, pori care
se constituie ca un tip aparte (pe doi sau pe patru stlpi dispui la
distane egale i cu acoperiul n patru ape; stlpii, legai cu
contrafie, formeaz arcade mpreun cu cununa sau fruntarul
care de obicei este frumos ornamentat, purtnd inscripii i
datri).
Majoritatea bisericilor-monument din zona Maramureului datate
n perioada secolelor XVII i XVIII, au fost reconstruite pe locul
altor construcii disprute. Cele datate n aceast perioad sunt
aproape identice ca plan, elevaie, sistem constructiv cu bisericile
mai vechi ce s-au pstrat.
Bogia pdurilor seculare a facilitat nlarea caselor, bisericilor
i altor construcii gospodreti. Deoarece n subzona Cosu-Mara
pdurile de stejar i gorun erau dominante, construciile vor purta
amprenta acestor esene, spre deosebire de subzonele Iza
Mijlocie, Vieu i Bora, unde predomin rinoasele.
n biserica din Hrniceti (datat n secolul al XVII-lea) se
pstreaz mai multe icoane de mare valoare artistic, creaii
anonime datate n veacul al XVII-lea.
Pe drumul lateral care trece prin satul Hoteni se ajungi la Breb,
unde biserica construit n anul 1531 pstreaz i urme de pictur
mural, valoroase icoane pe lemn din secolul al XVII-lea, icoane
pe sticl, covoare vechi, tergare votive, mobilier.
Casa si gospodaria taraneasca
Intrnd ntr-o cas rneasc se observa abundena produselor textile
de tot felul, colorate, mobilier modern n amestec cu piese tradiionale,
vase emailate cu motive strident colorate.

Sistemul nchis, autarhic, al vieii localitilor maramureene a

impus de-a lungul veacurilor dezvoltarea unor meteuguri care
s satisfac necesitile populaiei.
n privina cromaticii covorului maramureean trebuie s
menionm c pn la finele secolului trecut se foloseau colorani
extrai din plante i din diverse pmnturi, care ddeau nuane
pastelate, calde. Coloranii sintetici, rspndii i generalizai n
perioada interbelic, au adus culorile vii, care se armonizau cu
pereii vruii, cu frizele decorative realizate din alternarea
icoanelor i blidelor mpodobite cu tergare.
Creatii artistice din lemn
Maramureul, bogat n pduri seculare de foioase i conifere, a
oferit de-a lungul secolelor materia prim pentru case i anexe
gospodreti, instalaii tehnice, unelte i, nu n ultim instan,
edificii de cult.
Nu ntmpltor Maramureul este numit ara lemnului i se
vorbete despre civilizaia lemnului care a nflorit aici.
Meteugul prelucrrii lemnului a fost practicat la nceput de ctre
aproape fiecare ran, pentru nevoile proprii. Cu timpul, n fiecare
sat au aprut meteri specializai pe categorii. Astfel, se disting
meteri constructori de case i de diverse acareturi gospodreti
(care se numesc maistri). O alt categorie sunt cei care
confecioneaz mobilierul tradiional.
Meterii prezeni n toate satele Maramureului folosesc i astzi
vechile tehnici tradiionale de prelucrare a lemnului: cioplitul
lemnului cu securea, fuitul cu barda, tiatul i crpatul cu
ferstrul i joagrul. Dintre uneltele tradiionale folosite amintim:
draiciul (pentru crpatul lemnului), joagrul sau sirisul, sirisul
de mn, securea, barda, securicea de drniat, cuitoiul de
crpat drania, cuitoiul de fasonat drania, o multitudine de dli,
rindeaua, sfredelul, vinclul, rclamul, scoaba etc

n meteugul construirii porilor i al prelucrrii lemnului n

general, Maramureul a dat civa meteri de mare talent care au
transmis generaiilor actuale vechile tehnici i elemente
decorative motenite din generaie n generaie. ranul
maramureean a creat i o serie de piese miniaturale. Evideniem
n acest sens pecetarele (prescurnicele) maramureene, ntr-o
mare varietate de forme sculpturale care dovedesc potente
artistice extraordinare. Colecia de pecetare a doctorului Victor
Pop din Sighetul Marmaiei, pasionat etnograf amator, este
edificatoare n acest sens.
Artitii populari contemporani se bucur de mare prestigiu, arta
lor fiind recunoscut i ncurajat prin premiile acordate n cadrul
Festivalului Naional Cntarea Romniei.

Cimitirul vesel
n zona Maramureului, comuna Spna face o not aparte n
privina artei lemnului. Creatorul popular Stan loan Ptra,
cunoscut prin meteugul su, a realizat nc din perioada
interbelic un grupaj de elemente funerare semne de mormnt
sculptate n lemn, ntr-o manier proprie. Stan loan Ptra a reuit
s sintetizeze viaa celui disprut ntr-o imagine plastic sculptat
n tehnica basoreliefului, de cele mai multe ori adugnd i cteva
versuri care redau preocuprile i viaa omului. Maniera naiv de
tratare plastic i versurile nsoitoare trdeaz un optimism
robust i o anumit veselie care au determinat pe unii cercettori
s denumeasc cimitirul din Spna ,,Cimitirul vesel. Stan loan
Ptra colora lemnul sculptat, folosind ca fond albastrul, iar
pentru sublinieri galbenul, albul i roul. Pe lng semne de
mormnt, el a creat i mobilier rnesc lucrat n aceeai
manier.
Fusul

Relicva a industriei casnice textile, fusul nu a avut dect un rol

secundar, multa vreme insignifiant, in acest proces fiind un simplu
instrument de depozitare vremelnica a lnii toarse manual. Din
punct de vedere social, furcile pe care se aseza lna netoarsa
aveau o mai mare valoare, deoarece erau confectionate si
gravate artistic, cu migala, de feciori, pentru mame, sotii sau
dragute, prilej de mndrie la sezatoare.

Industria casnic textil

Tehnicile de confecionare a olurilor i covoarelor sunt n ciur i
n prinse sau fire ntreptrunse. Se lucreaz la rzboiul de esut
orizontal (numit tiar), distana ntre stative fiind n funcie de
limea covorului. Tiara se instaleaz n una dintre ncperile
casei sau chiar n ur, pe timp clduros. Alesul se face cu migal
i cu mult miestrie. De-a lungul veacurilor s-au dezvoltat mai
multe centre n care alesul olurilor a devenit o ocupaie specific:
Botiza, ieu, Dragomireti, Vieu, Clineti, Petrova, Brsana. n
general, fiecare femeie tie s aleag n tiar, fetele nvnd nc
din copilrie acest meteug.

Piese de ceramica
Pn nu demult, satele Maramureului erau mpnzite cu o
ceramic variat provenit din diferite centre unele locale
(Scel, Sighet, Ieud), altele aparinnd zonelor limitrofe (Lpu cu
centrele Lpuul Romnesc i Trgu Lpu; Codru cu Bia de sub
Codru; Oa cu Vama) precum i de la Baia Mare i Baia Sprie, n
trecut, aici veneau i olari de la Hollohaz, din fostul Imperiu
Austro-ungar.
n Sighetul Marmaiei continu s lucreze azi doar un singur olar,
meterul Fldesi Victor care, cu destul pricepere, imit vechea
ceramic de Valea Izei i mai recent ceramica de Scel, ca
urmare a unor comenzi masive.

Centrul Scel se distinge de celelalte centre de ceramic din

Maramure printr-un specific propriu. Ceramica produs aici este
ars la rou i decorat prin dou tehnici: prin lustruire i prin
pictare. Atrage atenia n mod deosebit tehnica lustruirii care
amintete tehnica folosit n epoci ndeprtate ale istoriei.
O importan deosebit n tehnica olritului de la Scel o are
cuptorul de ars oalele, care este de form semisferoidalovoidal, cu vatr neorganizat, simpl i care se ncadreaz n
categoria cuptoarelor de tip roman.
n privina decorului trebuie s evideniem faptul c acesta este n
general simplu i c efectul hotrtor este realizat de urmele
lsate de piatra cu care se lustruiete vasul. Rolul lustruirii este
acela de a nchide porii vaselor, dar indirect se realizeaz i un
efect decorativ.
n general, n gospodria ranului maramureean, ceramica are
i astzi un rol funcional: vase pentru prepararea hranei, pentru
pstrat laptele i apa, pentru transportul mncrii la cmp, pentru
fiertul rufelor. Dar, pentru calitile ei, aceast ceramic a cptat
de-a lungul anilor i un rol decorativ, de nfrumuseare a
interiorului.

PORTUL POPULAR
Dac la prima vedere portul popular din Maramure face not
aparte n contextul portului popular romnesc, la o analiz mai
atent se constat c principalele lui elemente se regsesc n
aceleai forme i aproape ntotdeauna cu aceleai denumiri n
toate zonele etnografice romneti. Astfel, sumanul, cioarecii,
cmaa, opincile, cciula, zadiile (catrinele), cojocul, pieptarul,
elementele de gteal a capului sunt componente de baz care l
integreaz armonios n ansamblul portului popular romnesc.
Portul popular se dovedete a fi o adevrat i preioas mrturie
a identitii culturale a ranului maramureean att pentru zona

etnografic n general, ct i pentru colectivitatea sa, pentru satul

su.
Pentru femei, elementul principal de identificare este zadia
(catrina), iar pentru brbai lecricul sau sumanul i plria.
Dispoziia i cromatica diferit a dungilor orizontale ce formeaz
ansamblul zadiei dau nota specific satelor i subzonelor, iar
trecerea de la albul imaculat spre negrul profund, prin toate
nuanele de gri, i lungimea diferit a sumanului individualizeaz
portul brbtesc pe subzone i localiti.
Portul popular femeiesc din zona etnografic Maramure, prin
elementele principale, se integreaz n structura, general a
portului popular romnesc.
Gteala capului este mai simpl dect n alte zone etnografice,
dar implic elemente deosebite cnd este purtat de mireas. n
mod obinuit, prul este mpletit n dou cozi, cu crare pe mijloc.
La mireas, cele dou cozi sunt legate mpreun la spate i sunt
mpodobite cu verdea (brbnoc), panglici, flori. n unele
sate, prul de pe frunte este aranjat n coliori decorativi. Fetele
i femeile cstorite poart basmale din pnz colorat, iar
btrnele basmale negre. Diferenele constau mai ales n modul
cum se nnoad basmaua.
Costumul brbtesc
Cu cteva decenii n urm, brbaii, indiferent de vrsta sau de
starea civil, purtau prul lung pe spate i rotunjit pe frunte.
Plriile din paie, cu borurile mai largi dect la cele din Oa i cu
pana mai puin oblic, ddeau specificul satelor din subzona
Mara-Cosu i Iza Inferioar. Cmaa brbteasc tradiional era
confecionat din pnz de cnep, in sau bumbac (sau n
amestec), esut n dou ie. La cmaa btrneasc, croiul era
simplu, piepii nedepind ca lungime limea mnecilor. Zona
rmas goal era acoperit de chimir (curea lat de 3045 cm,
cu 36 catarame) care ajungea pn aproape sub bra. Chimirul

avea rolul de a proteja mijlocul n timpul muncilor grele, fiind n

acelai timp o pies de port care se integreaz armonios
costumului tradiional. Cmaa brbteasc a suferit modificri,
n sensul c a crescut n lungime, mnecile au devenit mai
strmte i mai scurte, au aprut ornamente bogate la guler i la
mneci.
Gatiile (pantalonii) fac parte din costumul de var (se poart i
iarna, sub cioareci). Sunt largi (de limea pnzei) i au jos
ornamente simple. La mijloc se strng cu brcinari.
Iarna, brbaii poart cioareci confecionai din pnur alb,
esut n patru ie i dat la piu. Croiul este drept; n partea de
jos au o manet lat de 1520 cm.
O alt pies a portului brbtesc este pieptarul. n majoritatea
satelor, el este confecionat din pnur alb. Mai nou, n unele
sate se fac pieptare din pnur colorat, buclat. Croiul este
simplu, drept, fr mneci. Pieptarele sunt cptuite cu pnz
industrial, au un buzunar mare nuntru i dou buzunare mici n
afar, n partea de jos.
n general, nclmintea, brbteasc tradiional era constituit
din opinci din piele de vit sau de porc, cu gurguiul ntr-o parte.

Zona etnografica Oltenia

In Oltenia convietuiesc oameni pentru care traditia a insemnat ceva aproape sacru, cu reguli de
bunacuviinta crestina, cu obiceiuri si randuieli bine conturate si respectate cu sfintenie.
Oltenii sunt oameni foarte superstitiosi si astazi exista credinta in moroi, strigoi, iar pe seceta,
inca mai joaca paparudele ( dans ritual stravechi de invocare a ploii si a belsugului).
Oltenii vorbesc foarte repede utilizand timpul prezentul perfect care este ca si o eticheta pentru
ei. In acest fel ii poti recunoaste foarte usor, unii istorici lansand si ipoteza ca ei ar fi avand
radacini comune cu englezii. Cu toate acestea nu au fost gasite dovezi in acest sens.
Portul popular din zona Romanati Olt ocupa in ansamblul costumului un loc aparte prin
trasaturile sale particulare, imbogatind repertoriul ornamenticii populare romanesti cu motive
originale, de o deosebita valoare plastica.

Portul femeiesc se incadreaza in tipologia costumului popular cu valnic al Olteniei si se

compune din imbracamintea capului (carpa de borangic), camasa cu poale, valnic sau zavelci,
catrinta, brau, bete, incaltaminte. Portul femeiesc se numara printre cele mai decorative din
Oltenia. Invelitul capului apartine numai femeilor maritate, acestea isi acopera capul cu marama
din borangic, ornamentata cu salbe si alesaturi realizate in procesul tesutului. Din ziua casatoriei
femeia purta fes rosu, simplu sau cu un ciucure negru de matase asezat in crestetul capului si
fixat cu ace lungi cu gamalie din sticla colorata. Marama de borangic se purta peste fes cu
capetele lasate pe spate sau infasurat in jurul gatului, cu un capat pe spate si unul in fata. Camasa
apartine tipului generalizat in portul femeiesc, cu foile drepte incretite in jurul gatului cusute cu
matase visinie, uneori bleumarin unde drugul tiveste gura camasii, marginea manecii si a poalei.
Valnicul confectionat din doua foi de tesatura de forma dreptunghiulara, incretit sau plisat in talie
prin introducrea a trei sau patru sireturi din lana care se poarta la spate, trecand peste solduri
inspre fata. Forma valnicului este cea de evantai fiind evazat la poale iar in decoratia geometrica
predomina rombul, roata, palmita, gura papusii, zaluta. Valnicul se poarta infasurat pe solduri cu
partea deschisa in fata peste care se aseaza o pestelca mai scurta. Partea superioara a valnicului
este acoperit cu betele cu care se infasoara talia.Catrinta din fata este ornamentata, in sens
orizontal, cu motive lineare si stilizari ale elementelor din natura. In anotimpul rece, indeosebi
primavera si toamna, femeile poarta casaca care este o haina lunga, inchisa, croita pe talie si
fara maneci dar si subele cu maneci lungi din dimie alba cu gaitare negre sau bleumarin avand o
decoratie mai sobra formata din snururi drepte sau usor rasucite dispuse pe marginile hainei, pe
poale, la mansete si in jurul gatului.
Incaltamintea se compune din ciorapi de lana lungi pana la genunchi, lucrati cu doua culori rosu
si negru si opinci, tusluci crosetati cu un carlig sau din postav negru, cu tighete trase la masina.
Costumul barbatesc este compus din palarie de pai lucrata in gospodarie sau de mesteri
specializati (calota palariei are o forma speciala cu borul lat de 7-8 cm) din camasa cu gulerul
rasfrant si legata cu cheutori. Camasa lunga uneori pana aproape de glezne este croita din doua
foi drepte care formeaza fata si spatele. Pantalonii costumului de vara sunt confectionati din
panza de bumbac in doua ite cu cerculete. Cingatorile sunt de doua feluri: unul lat de circa 40 cm
si lung de 2-3 cm tesut in doua ite in carouri sau dungi dispuse vertical si altul lat de 7 cm, lung
de 2-3 m purtat la costumul de vara in zilele de sarbatoare. Costumul se completeaza cu casaca,
asemanatoare cu cea purtata de femei, deosebindu-se numai prin coloritul ornamentelor.

Femei in port popular valcean

Zona etnografica Valcea impune anumite reguli ce evidentiaza starea materiala si mai ales
civila a purtatorului. La fel ca si in Romanati fetele poarta capul descoperit, parul este prins in
codite iar dupa casatorie tinerele femei isi acopera capul in zi de sarbatoare cu marama (numita si
basma) iar in zilele de lucru cu tulpanul.
Costumul femeiesc se impune prin coloritul catrintelor, valnicelor si camasilor in albastru si
rosu aprins. Valnicul se poarta cu o catrinta in fata bogat ornamentala. Costumul femeilor mai in

varsta este de o cromatica mai sobra, cu ornamente mai putine, folosesc adesea, pe langa marama
si broboadele negre, mai ales iarna. Podoabele sunt folosite mai ales de fete si femei tinere.
Acestea se reduc la acele gherdane adica margele colorate dispuse de regula pe o bentita neagra,
de catifea purtate la gat. Saltele sunt realizate din bani ai perioadei, la cei mai putini avuti si din
bani de aur sau argint la cei instariti.
La costumul barbatesc varietatea cromatica este mai restransa, tinerii folosesc camasa
barbateasca, uneori decorata la poale si guler, bagata in cioareci iar peste cioareci poarta o
fusta. Cei batrani au camasa decorata uneori cu sebac alb dar aceasta nu se mai introduce in
cioareci ci se strange peste brau cu bete, brau sau chimir.
O atentie deosebita se acorda iilor care se caracterizeaza printr-o gama cromatica variata cu
motive florale la care se adauga bogatia in margele si ciclicuri. Majoriataea iilor sunt incarcate cu
margele de toate culorile si paiete ajungand sa cantareasca si pana la 3 kg.
In momentele esentiale ale vietii batranii vor sa aiba alaturi haina populara, astfel cand mor
batranii sunt inmormantati in straie taranesti sau chiar in costumul popular ce l-au purtat la nunta.
In nealterarea sau revenirea la traditionalismul costumului popular din zona un rol important il
are si sarbatoarea intitulata Hora Costumelor organizata anual in Duminica Floriilor.
Pe teritoriul judetului Mehedinti portul popular femeiesc prezinta doua forme principale care
se incadreaza in tipologia generala a provinciei istorice Oltenia si anume: costumul cu doua
catrinte intalnit in nord si costumul cu valnic intalnit in sud.
Costumul cu doua catrinte denumit local opreg ingust si fastac are o ornamentatie lineara
si anume opregul de la spate cu vargile orizontale iar fastacul din fata cu vargile verticale.
Nota caracteristica a acestor piese este sensul divers al vergilor care se succed uniform fara
intreruperi reprezentand motive marunte modeste alese in mod curent cu speteaza. Fondul rosu
este de asemenea specific acestor piese. Capul este impodobit cu peschir sau carpa, peste parul
adunat in conci. Al doilea tip de costum cu valnic numit local opreg cret reprezinta
costumul sarbatoresc. Aspectul sau diferit fata de costumul cu doua catrinte apare in primul rand
in linia evazata a siluetei. Valnicul fiind incretit la talie, largit la poale si cuprinzand de jur
imprejur corpul femeii.
Alaturi de imbracamintea cu aspect luxuriant s-a dezvoltat tinuta de munca a femeii marcata prin
opregul invargat de factura modesta asociat cu camasa simpla numai cu un rand peste umar
sau altita.
Costumul barbatesc, la fel ca si in celelalte zone, are o componenta mai simpla decat cel al
femeilor. Barbatul isi incinge mijlocul cu braul, iar peste grau se infasoara cu bracira. Cioarecii
sunt purtati numai pana la genunchi, lasand vizibila camasa intre betelia cioarecilor si braul
incins la talie.
Incaltamintea consta in opinci facute din piele de vita sau porc tabacita incretit lateral iar la varf
se termina in gurgui sau cioc, caltuni din dimie (ciorapi fara labe) ce sunt purtati de femei
iarna. Peste coltuni se pune obiala alba din dimie care este tivita cu lana rosie. Opincile se leaga

de picior cu nojite ce sunt niste curele din piele de vita, infasurate de 3 ori si prinse cu o copcie
de fier, denumit goanga.
Costumul popular gorjean se caracterizeaza prin sobrietate si eleganta, printr-o tinuta in care se
intrevede mandria gorjeanului. Este alcatuit din catrinta cea din fata numita fastac iar cea din
spate catrintoi, apoi valnic, camasa sau ciupag cu poale, carpa de bumbac sau borangic, cojoc si
suba pe timp de iarna. Ceea ce caracterizeaza costumul de gorj este armonia cromatica, tonurile
vii de albastru, rosu si alb, decorul variat al valnicelor format indeosebi din motiv geometrice ca :
romburi, cruciulite, spirale. Un moment important in evolutia costumului gorjenesc il constituie
aparitia portului schilaresc in jurul anului 1900 care adauga noi piese la costumul traditional
contribuind la imbogatirea ornamenticii, a materialelor din care se confectionau piesele prin
introducerea postavului.
Gospodaria taraneasca specifica acestui tinut s-a individualizat de-a lungul timpului, in functie
de conditiile istorice si social- economice. Exista numeroase exemple de case taranesti lucrate cu
multa maiestrie artistica, adevarate monumente de arhitectura in lemn si zidarie. Cea mai
frumoasa arhitectura taraneasca s-a dezvoltat in Judetul Gorj. Lemnul de stejar a fost principalul
material de constructie. Soclul inalt, coloanele precum si arcadele sunt lucrate din piatra si
caramida. Apare tot mai des acoperisul din tabla si tigla in locul sindrilei.
Planul casei este format din tinda, la mijloc si doua, trei sau patru incaperi dispuse in linie cu tot
atatea incaperi separate de pe prispa. Prispa se intinde acu pe doua sau trei laturi. Casa gorjeana
impresioneaza si incita privirea atat prin proportia sa fie joasa sau inalta cat si prin decorul sau.
Casa joasa este masiva fara sa fie greoaie iar la casa inalta are o silueta svelte datorita stalpilor.
Decorul caselor continua traditia sculpturii in lemn. Ca un element decorativ nou este rama de
lemn a ferestrelor, purtand rozete sculptate. Despre varietatea ciopliturilor si daltuiturilor cu care
sunt impodobite casele gorjene se poate spune ca este nesfarsita. Un loc principal il ocupa si
portile de intrare in curte. Ele atrag atentia prin monumentalitatea arhitecturii, prin vigoare si
bogatia decoratiei.
Lemnul constituie si in Valcea principalul material de constructie alaturi de piatra folosite nu
numai ca temelie joasa pentru casele cu un nivel ci si ca soclu adapostind beciul caselor inalte.
Dintre sistemele ornamentale vechi, casa noua a preluat crescaturile si structura insa in forme
schimbate si mai numeroase. De asemenea tencuiala este uneori colorata iar motivele
ornamentale se grupeaza la cornise si in jurul ferestrelor, dupa modelul caselor orasenesti.

Interior casa traditionala Oltenia

In Mehedinti interiorul caselor este diferit echipat in partea de nord a judetului fata de cea din
sud. In zona de nord planul caselor vechi se caracterizeaza prin existenta prispei partiale si a
camerei supradimensionate adica sunt cuprinse o tinda si o camera cu o singura intrare. Plafonul
incaperilor este alcatuit din grinzi aparente si scanduri de brad. Peretii sunt lipiti cu lut si varuiti
pe deasupra iar pardoseala este realizata din pamant batut. La casele mai recente, planul caselor
s-a amplificat prin adaugarea unei alte incaperi de cealalta parte a tindei. Acest plan cuprinde o
tinda si doua camere de locuit, avand in partea din fata o prispa care se intinde pe toata latura
longitudinala a casei.
Mai diferit in partea centrala si de sud este faptul ca spatiul de locuit se compune din trei
incaperi: camera de locuit, tinda si camera curata. Plafoanele au inceput sa aiba ca suport trestia
peste care se aseaza tencuiala iar pardoseala era din scandura cu precadere in camera de oaspeti.

Masa joasa, rotunda, cu trei picioare care exista in majoritatea caselor taranesti
Un element vechi conservat in Mehedinti il reprezinta vatra libera cu cos suspendat avand un
loc deosebit in locuinta, loc ce variaza in functie de fiecare parte a zonei. Forma poate
deasemenea varia de la patrata sau rectangulara fiind construita din caramida sau piatra. Ca un
element specific mehedintean, mentionam incastrarea uneia sau mai multor oale de pamant in
peretii sobei, folosite pentru copt dar si pentru marirea suprafetei de iradiere a caldurii.
Mobilierul se compune din paturi si lavite de scanduri cu picioarele infipte in pamant sau lavite
realizate dintr-o scandura fixata intre barnele peretilor si o lada de zestre.
Mai intalnim si culmea care este o stinghie de lemn asezata deasupra patului uneori si in dreptul
sobei care foloseste pentru uscarea hainelor urmand ca mai apoi sa joace un rol decorativ folosita
ca suport pentru expunerea hainelor de sarbatoare in camera de oaspeti. Tinda sau foc cum se
mai numeste in sud, in care se afla vatra, serveste ca bucatarie, camera diurna, loc pentru servit
masa, camara, iar in trecut aici stateau clostile cu pui. Dintre obiectele de interior cu functie
decorative se remarca in mod deosebit lazile de zestre cat si trocurile pentru malai. Decorul
lazilor atrag imediat privirea, fiind format din combinatii de linii drepte si negre la care intervin
culorile rosu si negru.
Peretii sunt acoperiti cu tesaturi de o cromatica inegabila. In zilele de sarbatoare paturile sunt
acoperite cu scoarte din lana in dungi in care intervin culorile rosu, alb, verde si negru. Pe peretii
din dreptul patului sunt asezate scoarte peste care se agata in cuie doua sau trei stergare din
bumbac sau borangic, innodate la mijloc, cu capetele lasate sa cada liber in jos.
Ceramica din Oltenia poarta peste timp amprenta inconfundabila a culturilor si civilizatiilor
arhaice din acest spatiu geografic. Confectionarea ceramicii este manuala dupa un proces
tehnologic transmis de sute de ani. Principalele faze ale procesului tehnologic sunt: pregatirea
lutului pentru modelare (transport, dospit, taiat, framantat, curatat de impuritati, formarea
gogoloaielor in functie de marimea si forma vasului ), modelarea obiectului dorit, zvantatul sau

zbarcitul, razuitul, gauritul si iscalitul, decorarea, uscarea, arderea la primul foc, smaltuirea,
arderea la al doilea foc, obtinerea produsului finit.

Magazin unde se vand vase din ceramica de Hurezu

Ceea ce caracterizeaza contactul olarilor din Oltenia cu produsele ceramice mai vechi sau mai
noi, ale altor civilizatii, este asimilarea creatoare a unor forme, tipuri de vase din principalele
centre de olari de la Sisesti, Targu-Jiu, Oboga, Horezu, Slatioara.
Centru de olari de la Hurezu a aparut odata cu ridicarea Manastirii Horezu de catre Constantin
Brancoveanu pentru a satisface necesitatile noii ctitorii si ale curtilor boieresti din imprejurimi.
Ceramica produsa aici s-a impus prin receptivitate fata de inovatiile tehnice si decorative ale
epocii, adoptand smaltul si imbogatindu-si repertoriul decorativ si cromatic. Obiectele sunt
decorate cu corul si gaita de forma unei periute din fire de par de porc, motivele folosite fiind
variate: melcul, steaua, altita, florile sterilizate, cocosul, pestele. In present este constituita o
asociatie a ceramistilor cu denumirea de asociatia de mestesugari Cocosul de Hurez iar in
fiecare an in prima sambata si duminica a lunii iunie orasul Horezu gazduieste cel mai mare targ
de ceramica din tara la care participa mesteri populari din toate centrele de ceramica din tara.

Casa impodobita cu vase de ceramica

Centrul ce ceramica Slatioara este specific pentru ceramica populara nesmaltuita, de culoare
rosie, decolorata simplu cu huma alba rezistenta la foc. Vechea traditie este pastrata si prin
prelucrarea ceramicii in centrele de la Sisesti si Targu Jiu. Pentru decorarea vaselor se utilizeaza
motive stravechi (linia ondulata, triunghiul, bradutul) si culori naturale preparate din hume de
culoare galbena si rosie. Fiind o ceramica in general de uz retin atentia ulcioarele, oalele de
diferite marimi pentru fiertul hranei la vatra, taierele, putinelele pentru extragerea untului.
Un alt centru renumit prin diversitatea formelor ceramice este si cel din Oboga diferentiat prin
caracterul sculptural al formelor cat si prin consemnarea pe suprafata unor piese a localitatilor,
numele mesterului si a denumirii motivului ornamental. Printre obiecte se remarca otetarele cu
braiele alveolate, putinelele, ulcioarele zoomorfe si antropomorfe cu decor aplicat sub forma de
serpisori si broscute.