Ia, traditie si simbol milenar

Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Tipuri de ii si camasi romanesti

Asa cum am aratat, costumul romanesc are radacini in istoria neamului nostru. El continua sa se
pastreze si azi in multe din zonele tarii, dovedind ca una din caracteristicile sale este continuitatea.
Costumul romanesc a suferit de-a lungul timpului unele transformari, dar el si-a pastrat in linii mari
forma mostenita, simpla, functionala. Astfel, a dobandit unele particularitati, unele diferentieri, mai ales in
ornamentatie, care au dus la stabilirea urmatoarelor tipuri de ii:

Ia cu altita, incret si rauri

Camasa cu tabla
Camasa cu sire si umeras
Camasa cu pui peste cot
Camasa cu platca
Camasa patrata la gat

IA CU ALTITA, INCRET SI RAURI este ia specifica Olteniei, Munteniei si Moldovei. Se croieste din 4 foi,
fara nici o rascroiala; doua foi se folosesc pentru “piepti” (piept si spate) si doua pentru maneci, clini,
broschite, guler. Foile se incretesc la gat cu ajutorul gulerului. Se ornamenteaza cu motive geometrice si
florale.
Altita - este campul ornamental dispus orizontal pe umar, in fasii; are o latime de circa 10.5cm. Sub altita
sta incretul dispus transversal, cu latime de 4 - 6cm. Incretul se lucreaza cu alb-crem; mai rar in combinatie
cu alte culori (Arges, Vlasca, Moldova).

Camasa din zona Moldova de N

Randurile sau raurile, in numar de trei, pornesc din incret pana jos la mana; uneori randurile se plaseaza
“in piez”, in diagonal (Moldova). Jos la mana, ia prezinta banta sau maneca larga.
Ca puncte de cusatura se folosesc: cruci, tighele, punctul batranesc, bradutii (Arges, Vlasca), butucul
(Buzau, Ramnicu Sarat), punctul “in scarita pe dos” (Olt, Valcea), branelul, obinzeli, etc.
Ia cu altita, incret si rauri se poarta cu fota, valnic, zavelci, catrinte.
Fota este piesa dreptunghiulara care infasoara trupul strans. Ornamentul principal este cel de
“capataie”. Este specifica zonei Muscel, Arges, Buzau, Ramnicu – Sarat si Moldova.
Valnicul este piesa larga, incretita sau “cutata”. Se poarta in intreaga Olteniei, in Ilfov, Prahova si in
Vlasca cunoscuta sub numele de “pesteman”.
Zavelcile si catrintele sunt piese dreptunghiulare care se poarta una in fata si cealalta in spate si sunt
specifice Olteniei, Munteniei si Ardealului.

CAMASA CU TABLA este specifica Hunedoarei si Banatului. Ornamentul principal este "tabla", care se
plaseaza pe toata maneca, pornind de sus de la umar pana jos la "fodor" (voIan). Ia nu prezinta altita. Tabla
de Banat porneste de sus de pe umar pana deasupra cotului. Motivul ornamental este motivul geometric.

1
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Punctul specific Hunedoarei este punctul "ateste", iar al Banatului, punctul "nemtoanelor" si “taietura" .
Atat camasa de Hunedoara cat si cea de Banat se croiesc din patru foi, ca si ia cu altita, incret si
rauri, foi care se incretesc la gat prin guler.
Camasa de Hunedoara se poarta cu catrinte negre. Acestea se tes in doua ori patru ite, fara motive
ornamentale; peste catrinte, femeia poarta podoabele numite "bolti cu chei pe cici", podoabe de metal
(banuti, chei, inele etc.) care se aseaza in jurul soldurilor. Camasa de Banat se poarta cu catrinta si "opreg"
(bucata ingusta dreptunghiulara cu franjuri, asezata in spate).

CAMASA CU SIRE SI UMERAS este specifica sudului Transilvaniei (Sibiu, Orastie, Valea Jiului,
Fagaras). Se croieste ca si celelalte camasi din cele patru foi incretite la gat.
Ornamentele in forma de sire pornesc din umar; peste ele, transversal, se plaseaza "umerasul"
reminiscenta a vechii altite. Tipul nou de camasa prezinta ornamentul numit "ciocanele", dispus vertical in
forma de panglica, printre care se vad motive florale stilizate.
Camasa cu sire si umeras se poarta cu doua catrinte dreptunghiulare, asezate una in spate si alta in
fata. In zona Fagarasului, de la brau in jos, se poarta piesa rosie numita "pastura" (sort). Aceasta, larga si
incutata (asemanatoare unui vilnic), se aseaza de jur-imprejurul corpului si se incheie pe o parte a soldului,
lasand sa se intrevada poalele camasii.
Ornamentarea se face cu motive florale si geometrice. Ca puncte de cusatura specifice (alaturi de
cruci, tighele) se folosesc ciocanelele.

CAMASA CU PUI PESTE COT cuprinde aria Muntilor Apuseni, zonele Bistrita-Nasaud, Valea
Gurghiului. Se croieste din cele patru foi, caracteristice iei romanesti, care se incretesc la gat prin gulerul
camasii.
"Puii peste cot", ornamentul principal, se plaseaza peste cot, orizontal. Ca puncte de cusatura
specifice se folosesc: punctul peste fire, gurita papusii. Camasa cu pui peste cot se poarta cu catrinte,
specifice Transilvaniei. Catrintele de Muntii Apusenii se tes pe fond vanat (partea de sus) trei sferturi din
catrinta; partea de jos se tese pe fond rosu in dungi orizontale.
Camasa cu pui peste cot se confectioneaza din panza groasa de bumbac tesut in casa.

CAMASA CU PLATCA este camasa de Oas, al carei croi se desprinde de tipul croiului amintit pana
aici, adica din cele patru foi, fara rascroiala, incretite la gat. Ea are platca mare, patrata.
Pentru a nu strica aspectul ornamentului, femeia ii taie gura la spate, si nu in fata, ca la celelalte
camasi femeiesti si barbatesti. Ornamentul principal este ornamentul geometric, care se distribuie pe platca.
Ca puncte specifice se folosesc punctele peste fire, zbarciog nemtesc, si o serie de tighele perfecte, care
dau impresia a fi cusute la masina.
Caracteristic camasii este si cromatica vie, pitoreasca, ce a suferit influenta costumului popoarelor
vecine.
De la brau in jos, femeia poarta sortul asezat in fata, peste poale (care, in decursul timpului, au
inlocuit catrinta din spate, transformandu-se in fusta).

CAMASA PATRATA LA GAT se abate de la croiul camasii romanesti (cele patru foi incretite) si o
gasim in Maramures. Ea se croieste din doua foi, pentru fata si spate. Se rascroiesc la gat in forma patrata.
Manecile largi se incretesc la umar si jos la mana cu creturi de o mare valoare artistica.
Ornamentarea camasii se face cu motive simple, geometrice si florale. Ca puncte specifice se
folosesc punctul inaintea acului pe care se bazeaza creturile, taietura (feresti), nemtoanele.
Camasa se poarta cu cele doua "zadii", asezate in spate si in fata. Tesute in scoarta, acestea se
ornamenteaza cu dungi late in: portocaliu, rosu, violet, pe fond negru.

In concluzie, costumul popular femeiesc este compus din: ie sau camasa, poalele, fota, valnicul,
catrintele, marama, iata costumul femeiesc.

Materia prima din care se tese panza pentru costumul popular este lana, inul, canepa, bumbacul,
borangicul, matase vegetala in zilele noastre. Aceste materiale s-au folosit si se folosesc de la un capat la
altul al tarii. Panza necesara iilor si camasilor barbatesti se tese in doua ite; iar pentru itari, sumane, sarici,
stofa de lana se tese in patru ite apoi se da la piua sau piva. Pivele care functioneaza pe baza de roti se
misca cu ajutorul apei. Stofa de lana data la piua capata aspect pufos, ceea ce-i confera rezistenta la purtat.
Se numeste “dimie” (in Oltenia si Muntenia), “aba” (in Transilvania) si “panura” (in Moldova).

2
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Putem imparti materiale necesare confectionarii costumului, in special al panzei pentru camasi (ii), in
doua categorii:
a) Materiale de origine vegetala ca inul, canepa, bumbacul
b) Materiale de origine animala ca lana, pieile de animale, borangicul
Prelucrarea materialelor necesare confectionarii costumului romanesc se face in gospodaria proprie.
Sateanca romana confectioneaza costumul sau pentru viata de toate zilele si nu pentru a-l comercializa.
Natura – apa, soarele, vantul – instalatiile casnice corespunzatoare sunt mijloace cu ajutorul carora isi
prelucreaza materialele. Astfel, dupa culegerea inului si a canepii, urmeaza topitul in garla sau lacul apropiat.
Dupa trei saptamani se scot, se spala, si se punla uscat pe gardul casei sau al gradinii. De acolo urmeaza
melitatul, daracitul cu ajutorul daracului (pieptan cu dintii de fier), torsul firului, urzitul si tesutul panzei. De
asemenea, dupa tunsul oilor, se trece la spalatul lanei, daracitul, torsul, tesutul.
Canepa - originara din Asia a patruns in Europa odata cu primele comunitati neolitice venite din
aceasta parte a lumii. Ea a fost folosita ca si inul si de geto-daci asa cum o atesta scrierile unor autori antici.
Canepa se cultiva pe o mica portiune de teren in apropierea fiecarei gospodarii. Dupa recoltat, uscat, topit,
melitat si daracit rezulta fire de calitati diferite. Din canepa culeasa vara se obtin firele mai fine intrebuintate
la tesutul panzei subtiri pentru camasi femeiesti si barbatesti. Din canepa de toamna se torc firele mai
groase folosite ca urzeala la zavelci, valnice, braie sau alte tesaturi de acest fel. Resturile ramase de la
ambele categorii de canepa, din care se torc fire de calitate inferioara nu se utilizeaza la confectionarea
pieslor de port ci la alte tesaturi mai groase; panza de saci, fete de saltea, etc.
Inul – procedeele de prelucrare a inului sunt asemanatoare celor folosite pentru canepa, mici
diferente existand doar in ceea ce priveste uneltele intrebuintate sau durata uscatului si topitului, avand in
vedere rezistenta mai scazuta a fibrelor respective. Din panza de in se tesea o panza subtire pentru iile de
sarbatoare si carpe de cap; inul a fost intrebuintat si ca urzeala la unele zavelci.
Bumbacul – material introdus in mediul rural pe scara larga in toata tara incepand din sec al XIX-lea
si folosit pentru confectionarea pieselor de port. Firele provenite din import si cumparate din magazinele
satesti au fost prelucrate cu repeziciune si integrate specificului zonal datorita supletei si finetei lor, ceea ce
nu inseamna ca bumbacul nu s-a folosit si anterior acestei date, dar mai mult ca element de décor pentru
executarea unor cusaturi sau alesaturi.
Lana – este un material cu multiple intrebuintari in gospodaria taraneasca. A fost un material la
indemana oricarui gospodar, avand in vedere ca in virtutea “obiceiului pamantului” taranii puteau creste cate
animale doreau, dreptul de folosinta asupra pamanturilor nelucrate fiind in sec al XVIII-lea nelimitat. Ea s-a
folosit la confectionarea dimiei pentru pantaloni, sube, casace sau a zavelcilor, valnicelor si ciorapilor.
Prelucrarea lanei se face cu multa grija in scopul obtinerii firelor de diferite categorii. La tuns se sorteaza
lana se scarmana cu mana, se bate cu o nuia subtire apoi se daraceste manual si se toarce in functie de
nevoi.
Borangicul –material de lux adus destul de tarziu in Europa; se cultivau duzi pentru cresterea
viermilor de matase ceea ce inseamna, ca tesaturile din borangic erau destul de raspandite.
Initial cresterea viermilor de matase a fost introdusa la curtile boieresti si in manastiri dupa care s-a
raspandit si in gospodariile taranesti. La sfarsitul sec. al XIX-lea pentru a extinde sericicultura la sate s-au
organizat crescatorii model pe langa scolile de arhitectura, ceea ce explica inmultirea pieselor de port lucrate
din borangic in aceasta perioada. Viermii de matase se recolteaza mai ales din regiunile din sudul si estul
tarii: Oltenia, Teleorman, Muscel, Buzau, Ramnicu Sarat, Bacau, Iasi.
Raritatea si costul ridicat al borangicului au facut ca in prima jumatate a sec. XIX-lea sa fie
intrebuintat cu economie numai la cusaturi de pe ii ori sa fie combinat cu bumbac pentru realizarea unor
tesaturi speciale.
Singurele piese de port tesute numai din borangic sunt maramele care au inlocuit carpele de
bumbac dupa primul razboi mondial.

Tesutul panzei se face in gospodaria proprie, in razboiul de tesut, care este format din doua “plasi”,
vatale si spata, ite, suluri, intorcator, suveica. Gospodina trebuie sa posede si alte unelte casnice ca:
vartelnita, pe care se aseaza jurebia (sculul), sucala, cu ajutorul careia insira firele pe tevi, raschitor, pe care
aseaza firele de urzeala, “lergatoare”, pe care se pun mosoarele cu “batatura”, furca, fuse, etc.
Firele de urzeala sunt firele din lungul panzei, iar cele de batatura, cele din latul panzei. Latimea
panzei este de 50-60cm. Sateanca nu tese panza mai lata, ci atat cat este necesar pentru a nu pierde nici
un petec la croitul costumului. Ea masoara panza cu “cotul” (unitatea de masura de circa trei sferturi de
metru); cat lungimea bratului sau cu cotul indoit, de la umar pana la varful degetelor.
Odata panza tesuta, se trece “la udat”, “nalbit” sau ghilit”. Aceasta se face in apa raului din
apropiere, primavara, in cantecul cucului si cand rasare coltul ierbii. Astfel, timp de 7-8 zile la rand femeia
uda panza si o intinde pe iarba la soare. Dupa udat, urmeaza “intinsul panzei”; in lipsa fierului de calcat,

3
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

sateanca folosea stalpii casei (doua femei tineau panza de ambele capete si o intindeau in jurul stalpului),
apoi “pusul pe mosoare”, “legatul cu sfoara” si asezarea acestora in lada de zestre, in miros de busuioc si
rosmarin, de unde se scot “in paresimi” (iarna in luna februarie), cand femeia incepe cusutul iei si al camasii
barbatesti.

FIRELE cu care se cos motivele ornamentale isi au si ele originea tot atat de veche ca si celelalte
materiale necesare realizarii costumului romanesc. Initial, femeia folosea firul de canepa, de in sau de lana,
de asemenea borangicul; totul vopsit vegetal in propria gospodarie. Pana la aparitia colorantilor industriali,
sateanca folosea vopsitul vegetal. Acesta consta in fierberea plantelor (frunze, flori, coaja), la care se
adauga otet, sare, piatra acra, calaican, zeama de varza.

CULOAREA NEAGRA – se obtine prin fierberea coajei de arin in combinatie cu calaicanul. Prin fierberea
coajei de nuca verde se obtine culoarea negru-brun.
CULOAREA CAFENIU-INCHIS – se prepara din coaja de nuca verde, in cantitate mai mica, in combinatie cu
zeama de varza, sau funingine amestecata cu otet.
GALBENUL – se prepara prin fierberea “laptelui cucului” (planta care creste pe costise si vitele nu o
mananca, si din a carei tulpina curge lapte), in combinatie cu calaican.
ROSU-DESCHIS se obtine prin fierberea cojii de mar paduret. Adaugand cenusa, calaican ori piatra acra, se
obtine rosu mai inchis.
VANAT-se obtine din “argaseala” de mesteacan, argaseala care, la randul ei, se obtine din coaja de
mesteacan, tarate de grau, la care se adauga sare ori calaican. Fierband argaseala, obtinem culoarea
vanata.
ALBASTRU – il capatam din flori de liliac, btanduse de toamna, violete de padure, culese si plamadite, care
apoi se fierb si se amesteca cu “usuc” (grasime de pe lana oii), cu calaican, usturoi.
STRICAT – sau bej, se obtine din frunze uscate de capa, ori din ceai rusesc.

Firul de in, canepa, borangic este si el inlocuit cu firul de bumbac numit “arnici” (fir in sase), cu
mulineurile si cu matasea vegetala din zilele noastre.
Firul metalic auriu sau argintiu se presupune a veni din Orient. El s-a folosit mai intai in
ornamentarea vesmintelor domnesti. Firul metalic se foloseste in toata tara, afara de regiunea Transilvaniei,
care nu foloseste nici fluturii si margelele, (regula de la care se abate numai zona Bistrita-Nasaud).

MARGELELE sunt margele mici, colorate. Acestea se folosesc in sudul tarii, in nordul Moldovei si in
Bistrita-Nasaud. Mici, in culori pastelate de verde-moale, liliachiu, siniliu, piersiciu, galben, alb, negru,
margelele dau stralucire costumului romanesc. Margelele se folosesc si in confectionarea podoabelor de gat,
ca: “latitare” (Bihor), zgarde (Baia - Mare), “ghiordane” (Suceava), “leasa” (Olt) etc.
FLUTURII patrund in tara noastra pe la jumatatea secolului al XIX-lea. Ei prezinta o cromatica de alb
si galben. Fluturii vechi au culoare alba sau galbena si marimea de circa 5 mm; aceeasi marime o au si
fluturii “cojocaresti”, care prezinta adancituri (cate cinci), si care se folosesc in ornamentarea iilor si mai ales
a cojoacelor. Ca urmare, au aparut fluturii mici, asa-zisele paiete cu diametrul de cca 2-3mmm, de culoare
galbena. Paietele se folosesc mai ales la ornamentarea iilor, care se cos pe panza topita (panza cu firul cret,
foarte subtire). Fluturii se vindeau in vechime cu “degetarul” sau cu “dramul”, masura echivalenta cu un
gram. Margelele se vindeau cu “ghiulul” (snur in lungime de 10 cm; un ghiul continea zece siruri de margele).

Croiul iei si camasii barbatesti a fost acelasi din cele mai vechi timpuri. Croiul simplu, din foi drepte,
fara nici o rascroiala, foi care se incretesc la gat, s-a folosit intotdeauna si se foloseste si astazi. Practica
indelungata a croiului simplu, fara pierderea vreunui petec, s-a pastrat veacuri de-a randul, din spirit de
economie, precum si ca usurinta si ingeniozitate in taierea materialelor.
Ornamentarea costumului romanesc prezinta acelasi caracter unitar. Dozarea ornamentelor,
echilibrul, pastrarea proportiei intre campurile ornamentale si albul panzei denita gustul tarancii romane in
impodobirea camasii sale. Iata ce spune academicianul George Oprescu, in aceasta privinta: “daca o parte
este brodata mai bogat, mai din plin, ea va fi inconjurata obisnuit de spatii in care motivul cusut este
oarecum aruncat la intervale mai mari, ca sa formeze o tranzitie si sa nu contrasteze prea izbitor cu restul
panzei nebrodate. Acest echilibru intre diferitele campuri e de o eleganta fermecatoare, care nu va scapa
nici unui cunoscator. Chiar cand la vreunul din popoarele vecine gasim broderii care sa ne multumeasca pe
deplin, atat prin combinatia culorilor cat si prin desen, lucrul tarancii romane va arata un gust superior prin
masura de care da dovada in aceasta distribuire a detaliilor si a alternarii spatiilor brodate cu cele
nebrodate.”

4
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

In primul capitol al acestui curs mentionam faptul ca in epoca faramitarii feudale pe teritoriul
Romaniei s-au desprins unitati teritoriale. Astfel s-au creat particularitatile regionale, conditionate de un
complex de imprejurari care au determinat si stilul portului popular, legat de fiecare provincie in parte

Am ales in aceasta imprejurare sa tratam zonele etnografice specifice zonei Moldovei, si anume
:Moldova de N, Botosani, Iasi, Vaslui si Vrancea.

Sursa foto : blog “Semne cusute”

COSTUMUL POPULAR DIN MOLDOVA –caracterisici generale

COSTUMUL popular din Moldova pastreaza in structura sa elemente stravechi, traditionale. Camasa
femeiasca se croieste din patru foi drepte, fara nici un fel de rascroiala, foi care se incretesc la gat, asa cum
se intalnesc si pe metopele monumentului de la Adamclisi; pastreaza, de asemenea, marama, fusta larga.
Costumul femeiesc de Moldova este costumul cu fota, care cuprinde aria Moldovei pornind din zona
Vrancei pana in nordul tarii, exceptie facand unele zone ca de ex. Iasi, Bacau, unde se intalneste si costumul
cu fusta numita "androc".
Dar, costumul cu fota este raspandit si in zonele de miazazi ale tarii, cuprinzand zona Arges,
Muscel, Dambovita, Ramnicu - Sarat, Buzau. Deosebirea dintre aceste costume si costumul cu fota al
Moldovei se vede mai ales din punct de vedere al ornamentarii.
Fota este piesa dreptunghiulara de culoare neagra, tesuta in doua sau patru ite, care infasoara
strans corpul de la talie in jos. Se poarta cu ie sau camasa cu altita, incret si rauri, cu brau, bete, pieptar. Pe
cap se poarta stergarul, marama sau fruntariul. La gat poarta podoabe de margele numite "gherdan", sau
"zgarde".

5
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Zona Moldova de Nord

Ia de Suceava

Ia de Suceava apartine tipului de ie cu altita, incret si riuri. Pastrand unitatea iei din intreaga tara, ea
prezinta urmatoarea particularitate mai insemnata: gulerul ei nu apare, acesta fiind inlocuit de "brezarau",
BrezarauI se realizeaza prin incretirea camasii cu un ,,snur" sau ata rasucita din in sau cinepa, ori arnici,
dupa ce marginea camasii a fost intarita prin cusatura numita " drug" .

Camasa femeiasca

Camasa se croieste din 4 latimi de panza pentru maneci, piepti, clini si broschite. Clinii poarta
numele de "foroclina ", iar broschita se numeste "pava". Camasa are maneca larga, care se termina prin
acelasi drug, lucrat tot asa de des ca si la brezarau. Gura camasii sta in fata.

Croiul iei

Ia de Suceava se confectioneaza din panza de canepa, in, ori bumbac gros. Din aceeasi panza se
Iucreaza si poalele. Ia se lucreaza cu altita lata, cusuta in fasii, despartite intre ele prin "braie" orizontale,cu
latimea de 1-2 cm si decorate cu "fir metalic" in punct de lantitor, ori cu margele albe sau galbene de piatra.

Altita camasii se lucreaza cu 4 - 5 siruri (2 - 3 cm latime fiecare sir), iar in partea de sus, catre umar,
se termina cu motive mai marunte care subliniaza ultimul sir al altitei.

6
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Altita

Motivele geometrice (romburi, patrate, triunghiuri) si cele simbolice ca porti, case dau impresia unor
cusaturi ornamentate bogat cu radacini adanci in traditia romaneasca. Sub altita plina, fastuoasa sta incretul
la fel de bogat, lucrat in alb ori galben-portocaliu, pentru fond si cu punctul la un fir, cruci ori tighele.
Incretul de Suceava se remarca prin cromatica sa: astfel, pe langa culoarea de fond alb sau galben,
apar culori de verde, rosu, bleu, care se completeaza de cele mai multe ori cu margele colorate in aceleasi
culori vii. Lantisorul este prezent in cusatura firului metalic alb sau galben. Raurile iei se cos mai ales "piezis"
(in diagonala) grupate cite trei. Ele pornesc de sub altita pana jos la maneca. De obicei, motivele de pe rauri
sunt de doua feluri si se distribuie prin alternanta: boboci, trandafiri stilizati, intercalati in patrate, romburi,
jumatati de triunghiuri.
Cromatica iei de Suceava este bogata. Pe langa culoarea de fond negru, cafeniu inchis, stau culorile
de verde, galben portocaliu, albastru etc.
Pe piept, sateanca lucreaza de obicei aceste modele mult mai mici decat cele de pe maneci,
respectand stilul si culorile specifice zonei. Punctul folosit in ornamentarea iei de Suceava este crucea, la un
fir, tighelul, lantitorul, drugul. Caracteristic acestor puncte este bogatia cu care se infatiseaza fapt datorat
cusaturii buclate, cu firul gros.
Ia se poarta cu renumita fota de Moldova. In zona Suceava, fota tesuta in casa, in patru ite, se
infasoara in jurul corpului, scotand bine in evidenta silueta femeii. Aceasta se decoreaza cu dungi verticale in
fata, de a parte si de alta a capataielor. Partea de uzura a fotei (spatele) nu se decoreaza. Peste fota se
incing betele, tesute in navadeala.
Peste ie si fota, se poarta cojocul fara maneci numit pieptar decorat cu broderii in culori vii ca rosu,
rosu-visiniu, verde, alb, albastru.
Pentru impodobirea capului, femeia foloseste stergarul din bumbac, tesut in multe ite si cu motive
inguste la capete.
La podoabele femeiesti din zona Suceava se adauga podoabele din margele in tonuri calde, zgarzile
de corali rosii, salbele din monezi de argint etc.

la de Cimpulung Moldovenesc

Costumul de Campulung se compune din ie, fota sau "catrinta", bete, pieptar, stergar si opinci .
Ia de Campulung se croieste ca iile cu altita, incret si rauri. Deosebirea o da gulerul camasii, care in
aceasta parte a Moldovei apare sub forma"brezaraului" numit "creata". Camasa se coase la gat cu un drug
foarte des, prin care apoi sateanca introduce un fir cu ajutorul caruia stringe foile camasii.
Se croieste din 4 latimi pentru "chiepti" (piept si spate) si maneci. Pentru usurinta in miscare, femeia
introduce bucata de panza numita "bagatoare" (clin) si pava. Maneca se termina jos cu "bratara" (bentita).
Camasa se confectioneaza din panza de in si mai tarziu din bumbac mai gros.
Distribuirea ornamentelor este asemanatoare cu a iilor din restuI Moldovei. Acestea se plaseaza jos
la maneca, pe bratara si in "chiez" (diagonala) pe maneca. La partea superioara a manecii sta incretul si
altita. Ornamentele numite "pui" se distribuie, de regula in piezis. Incretul iei de Campulung apare uneori
foarte lat (5-6 cm) in culoarea galben, cu intercalatii demotive geometrice in rosu sau negru.
Cromatica iei este de regula monocroma, negrul fiind culoarea frecventa.
Punctul de cusatura este crucea, tighelul si lantitorul. Iile mai vechi se ornamenteaza si prin
alesatura. Interesant este folosirea punctului "lantisor", care la Ia de Campulung nu apare numai ca

7
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

umplutura, ci si ca punct de cusatura al unor campuri ornamentale. Cusut cu firul gros in 6, punctul da
impresia de punct crosetat, aparand ca o impletitura. Altita lei de Campulung se lucreaza in lantitor (in negru)
cu firul gros, motivele aparand reliefate, buclate.
Ia de Cimpulung se poarta cu fota sau "catrinta". Aceasta pastreaza caracterul fotei de Moldova. Se
tese in patru ite cu o dunga rosie pe poale, numita "bata". Aceeasi dunga se repeta si sus la brau. De o parte
si de alta a fotei (capataiele) se tes in vraste inguste (1-2 cm) in culori policrome de verde, galben, albastru,
alb, pe fondul rosu. Partea din spate a fotei, partea supusa uzurii, nu se ornamenteaza, campul fiind tesut in
negru (urzeala si batatura).
Pe cap femeia poarta stergarul. Peste costum poarta pieptarul cu margini din blana de jder sau
cojocul ornamentat in culori de verde, rosu, grena, liliachiu. Culoarea de liliachiu apare si in ornamentarea
betelor sau "barnetelor" care se tes in navadeala, in motive geometrice (romburi), numite "ochiuri" si in culori
de rosu, verde, alb, albastru. Punctul de cusatura este crucea, lantisorul, tighelul.

Port femeiesc din Campulung moldovenesc inainte de primul razboi mondial

Ca haina mare, sateanca de Campulung poarta sumanul maro din dimie (aba), ornamentat cu
"dungi" negre (3 - 4 cm), lucrate din lana de casa in 5 carlige. Aceste "dungi" apar pe partile din fata, jos la
maneci si pe guler.

8
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Zona Botosani

Costumul popular femeiesc din zona Botosanilor se încadreaza prin structura sa, in tipologia
costumului cu fota, denumita in Moldova catrinta. Are urmatoarea componenta :
îmbracamintea capului,
camasa,
braul (sitoare, chinga sau barneata),
catrinta,
încaltamintea,
iar pentru timpul friguros (se adauga) pieptarul, bondita, cojocul, sumaica (suman mai scurt).

Costum popular femeiesc

Camasa femeiesca

In zona Botosanilor se intalnesc doua tipuri de camasi, dupa sistemul de croiala : camasa dreapta
sau sloboda si camasa incretita in jurul gatului. Ca frecventa in timp si spatiu, aproape uniform
raspandita, este camasa dreapta. Camasa incretita la gat a fost purtata mai mult in vestul zonei, pe Valea
Siretului (Tudora, Vorona, Sarafinesti, Poiana, Brehuiesti, Vladeni etc) si in subzona Dorohoiului. Croitul
pieselor de port a îmbracat o semnificatie cu totul deosebita. Acesta se desfasura intr-un cadru festiv, avand
caracterul unui moment important ce nu putea fi exclus din pregatirea ceremonialului nuntii.

Cele doua camasi, dreapta si incretita la gat au sisteme simple de croi. Camasa dreapta (sloboda),
este croita din trei lati (foi de pînza). Se îndoaie foaia de pînza peste umar, se rascroieste rotonjimea gatului,
iar in fata se cresteaza gura camasii. Partea de pe piept a camasii se numeste stanul din fata, iar cea din
spate se numeste stanul din spate. La sub-brat se introduc ciinii (doua fasii drepte de pînza pentru largirea
camasii) iar la subsuoara se introduce pava (un patratel de pînza), pentru a facilita miscarea bratului.

Camasa femeiasca dreapta este confectionata din pînza de tort (cinepa in canepa), panza de tort si
bumbac (canepasi bumbac), panza de in sau panza de bumbac. In sudul zonei (Frumusica, Flamînzi,
Poiana, VladeniDeal, Nicolae Balcescu, Copalau, Cristesti, Baluseni, Oraseni), este prezenta camasa de
lanatigaie. Camasa dreapta confectionata din panza de canepa sau canepa si bumbac era purtata in zile de
lucru. Practica, lejera, usor de croit si de cusut, aceasta camasa s-a perpetuat pana azi. Camasa de lucru nu

9
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

era ornamentata. Foile camasii erau îmbinate prin cusatura în urma acului, la maneci avand gaurele. Gura
camasii era tivita tot in urma acului.

Camasa dreapta de bumbac

La camasa dreapta de sarbatoare, confectionata din panza de bumbac se observa tendinta de

înfrumusetare. Astfel, foile camasii sunt unite prin cheite lucrate cu acul in diverse variante, gura camasii
este marginita de gaurele, zafsori si bibiluri. Maneca era larga jos si avea zafsorisi gaurele. La camasa de
sarbatoare apar mai tarziu si marginile colorate la gura si la maneci, iar uneori chiar motive geometrice
realizate cu arnici colorat (de obicei rosu si negru), dispuse la gura, la maneca jos si pe umar.

Camasa dreapta, de lucru, era croita intr-una cu poalele. Camasa de sarbatoare, confectionata din
bumbac, avea poalele lucrate din panza de tort (canepa). Ca o nota speciala, este prezenta camasii drepte,
confectionata din panza de lana tigaie. Toarsa foarte subtire „ca parul din cap", lana tigaie se folosea de
cele mai multe ori nevopsita, „numai unele batrane o vopseau cu paie de ovaz" . Urzeala era din bumbac, iar
batatura din lana tigaie. Confectionata special ca port de sarbatoare, in croiul si ornamentica acestei camasi
se observa o deosebita grija pentru înfrumusetare. Camasa de lana tigaie prezinta o particularitate: se
„tesea croind". lnca din stative se marca gura camasii printr-un chenar realizat de obicei prin alesaturi, iar la
unele camasi acesta apare si la marginile stanului. Camasile de lana tigaie sunt considerate deosebit de
frumoase. Panza de lana tigaie are realizata, prin neveditura si alesatura, o gama de motive geometrice si
florale stilizate, in maniera tipic moldoveneasca. Ornamentul realizat dovedeste mult rafinament si maiestrie.

Camasa din lana tigaie

10
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Apar alese motive de veche traditie (bradutul, simbolizand arborele vietii), rombul (simbolul soarelui)
in diferite combinatii plasate in campul camasi aerat, fara tendinte de încarcare, fiecare motiv avand
personalitatea lui distincta. Maiestria tesatoriei este vadita. Nici un amanunt nu-i scapa – gaseste solutia
potrivita pentru oricare parte a camasii. Astfel, gura camasii este marcata printr-un ornament sub forma
bradului ce-si desparte coroana in doua parti.

Detaliu motivul bradutul

Foile camasii sunt unite prin diverse cusaturi, care s-au dezvoltat de la practic la decorativ. Asa este
cazul cusaturii practice înapoia acului, care întarita prin dupaceala, s-a dezvoltat in cheita cu calitati
ornamentale. In cazul camasii amintite, marginile panzei tivite cu gaurele sunt unite cu o dantela, cheita,
realizata cu acul de cusut, mai de mult, cu iglita astazi. Cheita, care reprezinta o tehnica foarte complicata,
apare in diverse variante si constituie unul dintre ornamentele pretioase ale camasii femeiesti.

La tivul de la gura camasii si acela de la poala, întarit de asemenea cu gaurele, apar zafsorii
(cusatura de tighel), iar la marginea tivului apar bibilurile (coltisori facuti cu acul în tehnica cheitei). La
camasa din lana tigaie femeile au purtat odata cu patrunderea influentei orasenesti, fusta confectionata din
acelasi material ca si camasa - avand croiul si forma fustelor de oras.

Acest lucru demonstreaza ca femeia de la tara nu renunta cu usurinta, în virtutea traditiei, la lucrul
de mana, preia doar forma noua, materialul si tehnica de lucru raman aceleasi. Ca o exceptie, in sudul
zonei, alaturi de camasile femeiesti din lana tigaie, apar si camasile din fibre vegetale (bumbac),
ornamentate prin alesatura, avand in campul tesaturii aceleasi motive, geometrice si florale stilizate, alese cu
saciz. Aspectul de ansamblu al acestor camasi este foarte placut.

In nordul zonei (Hudesti, Bajura), apare camasa femeiasca cu ciupac. Prin ciupac se intelege
gulerul drept, pe gat, lat de 2-3 cm. Camasa cu ciupac are croiul identic cu al camasii drepte, cu singura
deosebire ca la aceasta din urma apare ciupacul. Aparitia acestei camasi, doar in localitatile amintite, poate
fi pusa in legatura cu prezenta bucovinenilor stabiliti cu multi ani in urma pe aceste meleaguri, in al caror port
era frecventa camasa cu ciupac.

Camasa cu platca

O faza de evolutie a camasii femeiesti este si camasa cu platca, influenta directa a bluzei de oras,
confectionata de obicei din panza de bumbac, avand acelasi croi ca si camasa dreapta, cu singura
deosebire ca apare platca.

11
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Camasa cu platca

Platca este un dreptunghi de panza, cu rascroiala pentru gat, asezat pe umerii camasii. De platca
sunt prinsi stanii camasii, uneori incretiti atat in fata cat si in spate. Maneca dreapta, este prinsa la umeri de
stani. La sub-brat sunt intercalati clinii si pavele. Decorul acestei camasi este dispus pe marginile platcei, pe
guler si la tivul manecilor. Camasa cu platca nu cunoaste o raspandire prea mare în zona, in comparatie cu
camasa dreapta sau cea incretita la gat.

Camasa incretita la gat

Camasa femeiasca incretita in jurul gatului reprezinta un document istoric. O gasim purtata si de
femeile dace asa cum figureaza pe metopele de la Adamclisi. Ceea ce reprezinta o exceptionala valoare
documentara a camasii de Moldova, este forma neschimbata a camasii traditionale, perpetuata pana astazi
aici, dat fiind faptul ca pana în zilele noastre s-a pastrat camasa incretita la gat cu o ata denumita bezarau
sau brezarau. Camasa fara guler se compune din patru foi drepte incretite in jurul gatului, din care doua
reprezinta stanii din fata si spate si doua reprezinta manecile.

Camasa incretita la gat

Pentru a largi camasa in fata, s-a recurs la doua formule:

- prima formula rezulta din imbinarea a doua foi de panza obtinand astfel gura camasii marcata de
marginile panzei, fara a mai fi nevoie de tivitura. O parte din fiecare foaie e dusa pana la spate, care, format
dintr-o singura foaie, este marginit astfel de cei doi clini rezultati din foile din fata. Maneca este croita de
obicei dintr-un singur lat. Acest sistem de croi poate fi considerat cel mai vechi.

12
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Tip croi 1

- al doilea sistem de croi are fata si spatele formate din cate o foaie avand clini pe ambele parti,
rezultati din jumatati de foi. Acestia unesc cele doua foi, din fata si spate. Gura acestei camasi se formeaza
prin despicarea foii din fata drept pe mijloc, tivita fiind cu drugi. Maneca camasii incretite la gat este de obicei
stramta, fara largimi inutile. Jos este incretita sau este lasata larga. Pentru libertate in miscari, la subsuoara
este introdusa pava. Fiind camasi de sarbatoare, camasile incretite la gat sunt mai bogat ornamentate.

Tip croi 2

Camasa moldoveneasca se caracterizeaza in special prin „economie", printr-o dozare riguroasa a

ornamentelor.
Ornamentul este plasat de obicei in partile mai vizibile si mai putin supuse uzurii (maneca in special,
mai putin pieptii si spatele). Nimic nu este de prisos, nici un spatiu nu este aglomerat, totul este simplu si de
bun gust. Fondul alb al camasii isi spune cuvantul. Ornamentul este dispus in special pe maneca dupa
formula cunoscuta : altita, incret si rauri. Altita la camasile vechi este ingusta, plasata pe umar, încadrata de
cele mai multe ori de un chenar. Legea de baza a ornamenticii altitei este linia orizontala, fiecare rand este
clar, motivele sunt aerate, plasate independent, fiecare avand personalitatea sa.

13
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Motive geometrice pe altita

Fiecare motiv are caracteristicile lui, nu s-a trecut la interpretari confuze. Si in ornamentica altitei se
pastreaza motive stravechi, arborele vietii, motivul soarelui, etc. Dupa altita, urmeaza incretul - portiune
îngusta de 5-8 cm, care initial avea rolul de a încreti maneca pentru a da libertate de miscare bratului.
Incepind cu secolul al XIX-lea, incretul si-a pierdut functia practica, avand doar functie estetica.

Incret ornamentat cu motive geometrice

Astazi, incretul are doar rol ornamental. Incretul la camasile din zona cercetata este realizat din
motive geometrice, cusute de obicei cu arnici de culoare alba sau galbena. La o camasa din Broscauti -
Dorohoi, pe incretul alb creatoarea a cusut cu arnici rosu si negru puncte mici ce dau un aspect deosebit
manecii.

14
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Incret ornamentat din puncte

De la incret, pornesc in jos pe maneca, rauri sau randurile care alaturi de altita si incret formeaza
ornamentul manecii. Raurile sunt asezate pe maneca costisat (oblic). De cele mai multe ori, mai rar apar
raurile drepte. Ornamentul costisat este, de altfel, o caracteristica a portului femeiesc moldovenesc. Simtul
distantelor este vizibil si in ornamentica manecii.

Dispunerea ornamentului pe maneca

Distantele sunt bine dozate atat la altita, cat si la distribuirea raurilor costisate. In amplasarea
acestora se respecta principiul alternantei. Deobicei, apare un rand mai lat, urmat de unul sau doua mai
inguste. La unele camasi apar raurile de aceeasi dimensiune, amplasate paralel pe mîneca.

De remarcat este simplitatea ornamentului pieptilor camasii. Doar doua rauri înguste sînt plasate
unul de o parte si altul de cealalta partea gurii. Spatele uneori este "curat", alteori are tot doua randuri de
ornamente similare cu cele de pe piept. Gura camasii tivita in drugi, nu este ornamentata. Ea se deschide
totdeauna în fata, marcand mijlocul pieptului, unind cele doua foi de panza care compun fata, sau despicand
un lat de panza la mijloc. Motivele sînt aceleasi pentru maneca, pentru piepti si spate. Prin croi si
ornamentica, camasile încretite la gat, purtate în subzona Dorohoiului, nu se deosebesc prin elemente
esentiale de camasile de "tip Bucovina", asa ca aria de raspandire a acestei camasi poate fi extinsa pana
aici.

15
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Zona Iasi

Costumul din zona Iasi este costumul specific podisului Moldovei sau Moldovei extracarpatice. In
aceasta unitate etnografica se intalnesc cele doua tipuri de costume: costumul cu fusta si costumul cu
catrinta. Daca in zona de munte (carpatica) catrinta purtata de catre femei este piesa de port caracteristica,
in zona de podis, fusta elimina catrinta. Fusta purtata de femei, din zona Iasi este o varianta a androcului de
Bacau sau a celui din campia munteana, din Ialomita, ca si a opregului cret oltenesc.

Costumul femeiesc

Piesele de port ce compun acest costum sunt, incepand cu podoabele de cap sau de gat, camasile,
catrintele, fustele, cojoacele, sumanele, cataveicile, polcile, traistele, traistutele, opincile si obielele.

Costum femeiesc
Camasa femeiesca

Este una din piesele de port definitorii ale costumului femeiesc, ea fiind studiata atat ca structura
morfologica, cat si ca motiv decorativ. Cele doua tipuri de camasi cunoscute in zona Iasi sunt camasa cu
maneca din umar si camasa incretita la gat, cu altita croita separat, intalnita in satele de ceangai. Camasa
incretita la gat este atestata pe metopele monumentului de la Adamclisi si pe Columna lui Traian. Aceste
tipuri de camasi pot avea poalele cusute de stan sau poalele separate. Cele cu poalele cusute de stan ne
amintesc de al treilea tip, de camasa lunga, care are aceeasi origine straveche. O varianta a camasii
incretita la gat este camasa cu altita fara a fi croita separat; ea este mai noua, avand o larga utilizare in
zona. Uneori aceasta camasa are aplicat pe cretii de la gura un guleras ingust.

16
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Camasa cu platca deriva din camasa cu maneca din umar, denumita si camesoi, confectionata din
panza de lana tigaie si care, in croi, imita camasa barbateasca. Camasa cu maneca din umar avea guler
drept pe langa gat, maneca larga dintr-un lat si jumatate de panza, uneori stransa cu bentita in mana cu
“faldurei” (pliuri) sau cu volanas. Maneca se prindea de stanul camasii cu “zarfurele” (gaurele duble) sau, in
caz ca nu se faceau aceste cusaturi, se impodobea si cu diferite “hajururi” folosindu-se margele. Pe guler se
aplica, drept ornament, horbota cu colturele, executata cu acusorul pe spelca (andreaua indoita la mijloc), cu
ata alba si margele albastru inchis, negre sau de alta culoare.
Ornamentele pe camasa de lana tigaie erau albe. Cele mai simple erau vrastele din bumbac
realizate la urzit cu “margine” sau “in cruci”, adica vraste urzite si tesute care se intretaiau in forma de cruce.
In cazul ca panza nu era tesuta cu margine sau in cruci, se decora cu ornamente albe alese cu mana,
denumite: ”sinatau”, “miez de nuca”, “paianjen”, sau “paiangan”. Pe langa alesaturi, camasile se impodobeau
si cu diferite cusaturi in punctul “crucite”. In evolutia decorului de pe camasi, cusaturile apar mai tarziu.
“Floarea de mar” (rozeta), “frunza de vie”, “steluta”, erau cusaturile specifice zonei. Ornamentele cusute
apar la sfarsitul secolului al XIX-lea. Poalele camasii se faceau din alta panza fiind cusute de stan. Camasa
clasica din aceasta zona era cea cu maneca din umar, confectionata din panza de lana tigaie. Din panza de
lana tigaie nu s-au facut camasi cu altita croita separat. Camasa cu altita croita separat, folosita de ceangaii
din zona Iasi, se facea din panza de in, canepa sau bumbac, aceasta camasa amintindu-ne de tipul
raspandit in zona de munte.
Camasile de sarbatoare de la sfarsitul sec. al XIX-lea au inceput a se confectiona si din panza de
bumbac sau borangic. Camasa de Iasi cu maneca din umar, din panza de lana tigaie, mai tarziu din bumbac
si borangic, era denumita si “camesoi”. Modificarea croiului acestei camasi intervine odata cu aparitia
camasii cu platca, aceasta inlocuind, in parte, tipul de camasa cu maneca din umar. Camasa cu platca se
ornamenta cu motive din cusaturi intr-o cromatica vie, arnica colorat sau margele rosii, verzi, galbene,
stanjenii, albastru deschis, maron, caramiziu.

Camasa cu altita, cu maneca lunga, incretita la gat cu breazarau s-a purtat mai mult intre cele doua
razboaie mondiale, fiind ornamentata cu arnica rosu si negru si chiar cu margele colorate rosu, galben,
albastru, in motive geometrice.

17
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Zona Vaslui

Prin piesele care intra in componenta sa, costumul femeiesc traditional din judetul Vaslui, se
integreaza in tipul de costum cu fusta, ce cunoaste o larga raspandire si in alte regiuni ale Moldovei (judetele
Botosani, Iasi, Bacau, Galati) precum si in Oltenia sau Muntenia.

Camasile femeiesti purtate la costumul traditional, reprezentand din punct de vedere al croiului tipuri
bine distincte, au fost urmatoarele:
1. Camasa croita cu maneca din umar (camesoiul)
2. Camasa croita cu maneca de gat , si
3. Camasa cu platcute, aceasta aparand ca o varianta a tipului de camasa cu platca.

Toate aceste camasi, specifice portului popular femeiesc din aceasta zona – incadrate insa in ariile largi
de raspandire a tipurilor respective – sunt confectionate din foi drepte de panza, fara rascroieli.

In perioada in care ne referim, cea mai mare raspandire a avut-o camesoiul, purtat fiind atat in zi de
lucru cat si in zi de sarbatoare. Camasa pentru zi de lucru se confectiona de obicei din panza de canepa, iar
cea de la costumul de sarbatoare din panza de lana tigaie sau de borangic.

Partile componente ale acestei camasi –stanul, croit dintr-o singura bucata de panza, clini, maneci,
pave, guler si betite la maneci, se incheiau prin cusatura de mana. O atentie deosebita se acorda, in cazul
pieselor de sarbatoare, modului de prindere a manecilor la stanul camasii, cheitele executate in acest scop,
cu acul sau cu acusorul (iglita), aparand in forme variate. Cele mai des utilizate cheite erau cele denumite in
serbac si in paigan.

Tot cu acusorul, din bumbacel alb sau colorat, se executau si colturelele care margineau gura, gulerul si
betitele de la manecile camasii si care purtau diferite denumiri: mocusori, tochi, flistoneala.

Camasile de acest fel se ornamentau si prin cusaturi executate de obicei, in cruciulite, denumite si
puncte sau poante, cu arnici colorat. Rosu cu negru sau albastru cu rosu (combinatie caracteristica pentru
localitatile Muntenii de Sus si Zapodeni) erau culorile folosite cu predilectie. Randurile de cusaturi,
reprezentand in mare parte motive vegetale stilizate (frunza viei, crenguta bradului, flori batute), sunt dispuse
pe guler, la gura camasii, pe umeri si la betitele de la maneci.

18
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Camasilor confectionate din panza de lana tigaie sau de borangic, cu alesaturi de mana si cusaturi
colorate, li se aplicau si fluturi cu margele, sub forma unor motive vegetale, schematic redate si dispuse
distantat, sau in randuri mai compacte – pe umeri doar - marginand cheitele respective.

Camasa croita cu maneca din gat, incretita la gura, reprezentand tipul de camasa de traditie dacica,
considerat “caracteristic romanesc dominant”, este confectionata din patru foi de panza de bumbac, dintre
care doua formeaza manecile, si pave.

Maneca se purta larga sau cu droturi (volane) obtinute prin trasarea unui snur, la o distanta de cca. 5-8
cm de la margine, droturi care, de multe ori, erau fixate cu ajutorul unei bentite inguste de panza.

Tivita cu gaurele sau cu cusatura peste muchie, numita si inodatica, camasa se ornamenta cu cusaturi
in diferite tehnici: cruciulite (puncte, poante), in urma acului (tighel, sutas) sau umplut pe fir (cusut
cojocareste), folosindu-se o gama coloristica mai larga. Decorul camasilor ocazionale, de nunta, era
completat cu fluturi si margele.

La camasile acestea se constata doua modalitati de dispunere a campurilor ornamentale:

a) In altite, numite si umeri (la Ivesti) sau potloage (la Valeni –Vaslui) si randuri verticale pe dinainte,
spate si maneci.
b) Intr-un rand de cusaturi ce inconjoara gura camasii, din acesta desprinzandu-se randurile de pe stan
si maneci.

19
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Camasa cu platcute, purtata mai ales in satele din jurul Barladului, era confectionata din panza de
bumbac.
Platcutele de pe umeri, croite separat, sunt fixate intre ele prin doua fasii de panza de care se prinde si
trupul camasii (dinaintea si spatele). Manecile cu pave prezinta droturi.

Fiecare parte componenta a acestei camasi este tivita de jur imprejur cu gaurele iar incheierea lor se
face cu acusorul, folosindu-se bumbacelul alb si colorat. Cusaturi diferit colorate acopera intreaga suprafata
a platcutelor, randuri drepte fiind dispuse pe celelalte parti ale camasii.

Tivurile cu gaurele sau cu ajur si colturile, executate cu iglita, sunt elemente asupra carora s-a
insistat in cazul tuturor camasilor, indiferent de croiul lor.

Poalele camasilor femeiesti se confectionau din panza de canepa sau de bumbac, de provenienta
industriala. Peste acestea, la costumul de sarbatoare, se purta o alta fusta alba cu cusaturi colorate sau
dantela pe margini.

20
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Zona Vrancea

Piesele componente ale costumului popular vrancean femeiesc sunt:

- piesa de imbrobodire (conciu, fruntariu si stergariul)
- camasa
- chieptarul (din postav negru vara; iarna din blana)
- catrinta
- opinci si „boftori” ciubote incretite jos, aduse de la Bretcu

Femeie vranceana in costum, purtand ie cu maneca invartita

Daca luam in seama structura camasilor femeiesti vrancene, deosebim trei tipuri:
- primul este reprezentat de camasa incretita la gat
- al doilea de camasa cu mancea invartita (specificul zonei)
- iar al treilea de camasa cu maneca larga sau camesoiul.

Intrucat toate tipurile de camasi sunt caracteristice in ansamblul pieselor de port, le vom examina in mod
separat.

21
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Camasa incretita la gat

Este forma provenita din camasa dacica, foarte bogat ornamentata, din care prin evolutie, s-a format
camasa cu gaitan, asezat de-a curmezisul pe ciupagul din spate. Aceasta camasa are croiala la gat
cunoscuta la mai toate camasile cu altita din diferite zone, dar deosebirea o prezinta varianta camasii cu
gaitanul aplicat la spate.
Camasa incretita la gat are un decor brodat cu lanica, arnici, tel sau betea, „hir” sau fir si fluturi, cu
un colorit echilibrat si armonios, iar prin folosirea firelor de argint, cu intervenirea discreta a culorilor vii,
camasa are un efect coloristic remarcabil, care se deosebeste de restul zonelor etnografice din tara.
Campurile ornamentale sunt cele obisnuite la camasile cu altita: gulerul, pieptii, manecile. Pe
maneci se distinge compartimentarea obisnuita in altita, incret – care uneori e micsorat pana la disparitie – si
rauri (singular raura) pe maneca in jos, pana la bratara, adica mansetuta manecii. Structura morfologica a
variantei de camasa cu gaitane nu are nimic care sa o departeze de tipul din care s-a dezvoltat.

Camasa cu gaitane este compusa din:

- ciupag in fata si spate
- maneci, la care se adauga
- poalele

Ciupagul este compus din trei foi, una in fata, una in spate si cate o jumatate de foaie denumita „oclaba”
sau „foroclina” (adaos la maneci in scopul largirii manecii). Manecile sunt executate din cate o foaie si un
clin, iar la subtioara se aplica un mic patrat, „pava”. Gura camasii se formeaza prin incretirea ciupagelor,
oclatilor si a manecilor, iar maneca are o „bratara”- manseta. Deosebirea acestei camasi femeiesti fata de
alte camasi femeiesti din alte regiuni, consta prin festonarea cu arnici negru sau rosu a muchiilor camasii
denumite „gaitan”, iar acest gaitan din fata si spate are rolul de a mentine cutele camasii.
Aceasta camasa are maneca aplicata din incretul de la guler, iar galonul de pe maneca incepe de la gat,
deci nu are altita si in dreapta si in stanga galonului este ornamentata cu doua siruri de rauri „crengute”

22
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

Broderia care decoreaza fata, in jurul camasii este executata cu fir de lanica predominand culoarea
negru, purin rosu, completata cu multa bogatie de fir aur, argint si fluturi. Sirurile executate prin fir sunt
lucrate prin punctul lantisor, iar broderia de pe intregul decor este conturata cu punctul de contur si spatiul
dintre contururi, lucrat cu punctul de umplutura (broderie plata cu punct vertical sau oblic).
Broderia de pe guler este executata pe un fir folosind aceleasi culori si fire ca si in broderia care
intregeste decorul camasii.
Broderia de pe maneca se numeste „flori pe altita” cu prelungire a raurilor in josul manecii pana la
bratara si executata in fir, beteala si arnici. Broderiile de pe parti sunt marginite de cate o cheita –„cheitica”
prin care se impreuna ciupagul cu foroclina (adaos la largimea manecilor).
Motivele ornamentale frecvente sunt sub forma de patrate si cele numite „gura papusii”, iar patratele
sunt conturate prin punctul simplu de culoare negru si umplute cu rosu, negru si verde. Beteaua se asociaza
cu firul la broderie astfel: se executa doua siruri, paralele cu punctul lant din fir, iar intre cele doua siruri se
aseaza beteau adica telul. Broderia umpluturii se executa cu punctul oblic plat, sau vertical. Denumirea
motivelor in ornamentatie sunt: steluta, carligul ciobanului, siragul ciobanului, sprancenata, butusei,
butusasca, carabali, pestili-n cotet, mocaneasca, cruciulita, calea ratacita, radusca, etc.

Camasa cu maneca invartita

Caracteristica acestei camasi consta in felul de croiala a manecilor, tip aparte in structura generala a
camasilor din tara noastra, structura bazata pe tipul camasii dacice incretita la gat, deci particularitatea
acesteia este modul de croire a manecilor.
Croiala acestei camasi se obtine dintr-un val de panza, din care se taie in lat patru bucati egale
(spate, fata si doi foroclini), apoi manecile care se croiesc din lungimea panzei 1,50m de la un colt al panzei

23
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

se taie in diagonala pana la coltul opus, obtinandu-se astfel doua triunghiuri dreptunghiulare, cu baza de 120
cm si apoi se croiesc pavele din latul panzei.
Aceasta camasa, din informatiile luate de la localnici, s-a purtat pana in anul 1880, totusi ea exista in
colectiile zonei Branului precum si colectia de Arta populara de la Marginea-Lugoj, colectie de o exceptionala
valoare documentara, confirmand in acelasi timp caracterul ei traditional.
Broderiile care acopera campurile ornamentale sunt intocmai ca la camasa cu altita, adica pe guler,
piept si maneci. Maneca are altita, dar de la altita in jos incepe invartitura, iar ornamentul manecii se afla pe
muchia cusaturii compus dintr-un galon sau numai dintr-o simpla „cheitica”, dand imaginea unui motiv dispus
oblic, iar prin invartirea galonului oblic, acest gen de maneca se inrudeste cu „camasa nasapita” ale carei
randuri mergeau in sens oblic.
Gulerul era brodat cu lanica sau cu arnici si deseori folosind chiar fir metalic. Pieptii si altitele brodate
cu acelasi material, iar culoarea firului de lana era culoarea albastrica (albastru marin), precum si alte culori,
folosite pe camasile amintite mai sus.

Ce le-a determinat pe femei sa coase o astfel de ie, este greu de spus. N-ar fi exclus insa ca la baza
sa stea obiceiul rasucirii manecilor lungi si foarte bogate in cusaturi, care pur si simplu –cum se observa si
astazi prin Muscel-nu pot fi purtate fara ca sa fie rasucite, fiindca scapa in jos peste mana. Pe linie istorica
mai recenta nu avem date prea vechi despre camasa cu maneca invartita, In 1930 ea este inregistrata de
Ion Diaconu: ...si renumita camasa cu maneca „invartita”. De altfel lipsesc in general documente scrise
despre costumul popular. Dupa informatiile locuitorilor, asemenea camasi s-au purtat prin anul 1880.
Dar care este sensul sau ornamental? Si la aceasta camasa broderiile acopera campurile
ornamentale stereotipe, intocmai ca la camasa cu altita. Ele se concentreaza deci la guler, piepti si maneci.
Maneca are altita, dar de la ea in jos se incepe invartitura, ornamentul insotind muchia cusaturii.
Gulerul se cosea cu lanica sau cu arnici. Deseori se folosea si firul metalic. Pieptii si altitele sunt cusute cu
aceleasi materiale. Era preferata la cusut lana albastrita in sineala.

24
 Ia, traditie si simbol milenar
Tipuri de ii si camasi romanesti

Falciu 2016

In general, tonul culorii la broderii nu difera prea mult de cele pe acre le-am cunoscut la camasa
incretita la gat. Ceea ce deosebeste camasa cu maneca invartita de celelalte tipuri este noua dispozitie a
elementelor decorative. Impodobirea manecilor de la altita in jos se reduce la un galon, care insoteste
incheietura. Initial a fost chiar o simpla cheitica. Ea era suficienta pentru a ornamenta, prin simpla rotire in
jurul mainii. Trebuie sa mentionam ca invartirea galonului da imaginea unui motiv dispus oblic.

Camasa, zisa si camesoiul

Are maneca larga si este o camasa cu croiala dreapta, cu maneca prinsa la umar, cu maneca jos larga,
apropiindu-se de forma camasii barbatesti – de unde poarta si numele de „camasoi”. Este interesant de
observat forma masculinizata a denumirii. Aceasta pare a indica derivarea ei din camasa barbateasca.
Termenul de camesoi se intalneste si in Bucovine si alte parti.

Toate genurile de camasi descise sunt purtate cu poale adaugite, fiind acoperite de „catrinta” sau fota care
este mai scurta si in partea de jos a camasii (poale) nu prezinta nici o ornamentatie (broderie)

Concluzii

Imbracamintea tarancei, asa de sumara ar fi parut fi poate saracioasa daca nu i-ar fi venit in ajutor culoarea
si motivele prin broderia. Tot cosand si lucrand, ochiul si mana se rafinau, tehnica vopsitului si a brodatului
se perfectionau. Fiecare femeie in cadrul conservator al traditiei-asa de conservator incat de multe ori se
poate determina valea sau regiunea unde s-a brodat o ie sau s-a tesut un valnic, dar uneori pana si comuna-
varia la infinit motivele pomenite din vechime, punea ceva din fantezia sa personala, incat cu tot marele
numar de obiecte ce posedam, rareori intalnim de doua ori acelasi model” G. Oprescu –“Tara noastra- Arta
taraneasca”

Bibliografie:

“Cusaturi Romanesti” – Aurelia Doaga

“Ii si camasi romanesti”- Aurelia Doaga
“Portul popular din Moldova de N”- Florea Bobu Florescu
„Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania” - Ecaterina Tomida
“Contributii la cunoasterea artei populare din judetul Vaslui” – Melania Ostap
“Portul popular din zona Iasi” - Emilia Pavel
“Arta popular din zona Botosanilor-Portul popular”- Angela Paveliuc –Olariu
“Tara noastra- Arta taraneasca” - G. Oprescu

25