Spacelul de Salaj, model pentru iile de astazi.

Cum topeau satencele canepa pe roua,

pentru a-si decora camasile traditionale
Andreea Vilcovschi,

O colectie impresionanta de camasi traditionale femeiesti specifice Salajului exista in patrimoniului Muzeului
Judetean si Istorie si Arta (MJIA) Zalau. Cea mai veche piesa dateaza de acum aproape doua secole.

Muzeul Judetean Zalau se poate lauda cu o colectie de invidiat: peste 500 de camasi vechi si foarte vechi, din
toate zonele judetului Salaj. Majoriatea pieselor au ajuns in depozitele institutiei prin anii 1960-1970, gratie
demersului facut de etnograful Augustin Goia, care s-a ocupat de achizitia pretioaselor piese vestimentare de la
oamenii din satele salajene. Colectia a fost completata de-a lungul anilor, prin noi achizitii, dar si cu piesele
primite ca donatie.

Pentru a o pune in valoare, Muzeul a prezentat cele mai reprezentative piese intr-o expozitie temporara ce poate
fi vizitata pana in luna septembrie, la Galeriile de Arta "Ioan Sima" din Zalau. "Ideea organizarii acestei
expozitii a pornit de la faptul ca tot mai mult in ultimul timp ia, camasa traditionala, cea mai importanta piesa a
costumului traditional a fascinat deopotriva pictori, fotografi, designeri. Toti acestia s-au inspirat, au promovat-o
si a fost tot mai mult pusa in valoare, este momentul sa ne aratam si noi comorile", subliniaza curatorul
expozitie, etnograful Olimpia Muresan, din cadrul MJIA Zalau.

Strai de sarbatoare "In Salaj, camasii femeiesti nu i s-a spus niciodata ie. Ea era cunoscuta ca spacel sau
vizipca, denumirea de camasa fiind atribuita doar camasii barbatesti. Vesmantul era purtat duminica sau in zilele
de sarbatoare, la biserica, dar si la joc, intr-o perioada pe care cu drag ne-o imaginam din povestile bunicilor",
explica sursa citata.

Cel mai vechi exemplar al colectiei il reprezinta o camasa din zona Banisor, despre care muzeografii sustin ca a
fost croita acum aproape doua sute de ani. Un alt detaliu ce o face speciala il reprezinta motivele decorative
tesute, si nu cusute.

Piesa principala a portului popular Potrivit etnografului salajean, in cadrul portului femeiesc traditional,
camasa a constituit intotdeauna piesa principala, pastrand de-a lungul unei perioade lungi elemente arhaice:
elemente de croi, tehnici de decorare, ornamentica. "Portul este unul dintre criteriile de baza care diferentiaza
costumul popular, iar principalul purtator de mesaj al particularizarii si al identificarii zonale este, evident,
camasa femeiasca. Poate ca si femeile, cu dorinta lor de a fi deosebite, unice si, bineinteles, frumoase, au
contribuit la aceasta diversitate fantastica", considera Olimpia Muresan.

Utilizand diverse cantitati de panza tesuta in gospodarie din canepa si bumbac, tehnici si motive decorative
diferita, camasile din Salaj prezinta o mare diversitate, fiind reprezentative pentru comunitatile din care provin.
In ceea ce priveste croiul, in Salaj, camasa femeilor era de doar doua categorii: spacelul cu guler si gura si
spacelul cu platca.

Spacelul cu guler si gura Spacelul cu guler si gura era croit din doua foi de panza cusute in mijlocul fetei. Foile
trec drept peste umar, fara cusatura, iar gura camesii se formeaza din marginile celor doua foi unite in fata. Gura
camesii numita "chept" este intarita cu doua randuri de "calcaturi", iar decorul principal este plasat pe umar
cunoscut ca tarcatura pe umar. Ornamentatia este data de incretituri, cusaturile decorative (romburi si
triunghiuri) sunt insirate liniar. "La gat, spacelul este incretit cu cretele manantele, prinse in gulerul confectionat
dublu, cu o cusatura pe muchie numita "carchitoreste". Aceleasi cusaturi apar si la umeri si la pumnasei
(mansete)", explica reprezentantul Muzeului Judetean.

Potrivit spuselor sale, maneca larga, incretita sus este prinsa de umarul camesii, in partea de jos fiind la fel de
incretita si prinsa intr-o manseta dreapta cu fenta, pumnasei la gura, incheiata cu nasturi. Sub brat se introduce
puiul de spacel, un patratel de panza de circa 8-10 cm, prin care se largeste camasa. De regula maneca este
ornamentata pe verticala de la umar la manseta, unde ornamentul este mai dens, iar pe margine are prinsi
coltisori de cipca (dantela). Gulerul este drept, sustinand incretiturile camesii, ornamentat cu motive marunte, in
timo ce cusatura de unire a gulerului cu camasa este mascata de cusaturi numite "impiestrituri".

Spacelul cu platca Forma mai recenta a camasii femeiesti, spacelul cu platca, dupa cum ii spune si denumirea,
prezenta platca, adica un dreptunghi format dintr-o bucata de panza dreptunghiulara in fata si spate. Obiectul
vestimentar este rascroit la gat in forma rotunda, are maneca incretita si sus, si jos, terminata intr-un volan
numita fodra. De platca se prindea partea de jos a camasii.

Fata nu se putea marita daca nu stia sa faca o camasa Nu exista femeie care sa nu cunoasca etapele realizarii
unui spacel. Pentru ca, spune etnograful, femeia nu se putea marita daca nu stia toarce, tese sau croi o camasa:
"Femeia a amestecat inca de-atunci, deodata cu materialele si culorile folosite, tot sufletul, toata dragostea si
toate lacrimile ei. In fiecare camasa se vede amprenta lasata de fiecare femeie in parte".

Daca la capitolul croi, camasile femeiesti erau de doar doua categorii, in ceea ce priveste modul de decorare,
acesta tinea de imaginatia si talentul fiecarei femei in parte. Asa se face ca nu gaseai doua camasi identice. De
altfel, motivele decorative reprezentau elementele de rezistenta, oglinda talentului si a simtului artistic al femeii.
"Fiecare isi dorea sa o decoreze cat mai frumos, cat mai colorat. Daca la inceput, camasile erau impodobite cu
fir rosu si negru, mai apoi femeile au apelat si la alte culori", precizeaza organizatorul expozitiei. Modul in care
era decorata sublinia diferentele de varsta, ocaziile cu care urma sa fie purtata, starea sociala a femeii. In plus,
determina compozitia ornamentala a costumului, celelalte piese trebuind sa se acorde ca epoca, varsta,
ornamentica, cromatica.

Camasi cusute cu canepa topita pe roua Din dorinta de a avea vesminte frumoase si originale, femeile acestor
locuri au cautat sa fie mereu inovative. Asa s-au nascut camasile ale caror motive decorative erau realizate cu
canepa topita pe roua.

Nu oricine isi permitea o astfel de tehnica. Pentru ca implica o tehnica complexa si de durata, doar satenii mai
avuti isi permiteau sa topeasa roua. Modul de lucru i-a fost explicat etnografului de catre Florica Briscan, o
localnica din satul Mesesenii de Sus: "Cine ave multa canepa si vroie sa aiva haine nealcose, isi topte canepa pa
roua. Sa culeje canepa, sa ciunta de radacina si varfurile sa face manuse si sa pune in roua. O intinde pa jos pa
rat. Ie sa innegre: zaua o bate sorile, noptea sa uda di la roua. Cand sa innegre pa o parte sa intorce pa ceielalta
parte. Canepa sa innegreste di la roua. Dupa aceie o bagai la melita ca pa ceielalta, o trece prin hecela si face
fuiorul, apoi sa torce. Iera sura, aceie ase ramane pana-i lume, oricat o spalai, nu-si schimba culoarea. Cu firu
ala sur sa cose pa camesi si pa lipideaua".

Fiecare Vale, cu stilul propriu Intrucat Salajul a fost o zona de interferenta, modelele de camasi variau foarte
multe de la o Vale la alta. Spacelul codrenesc de pe Valea Somesului avea pieptul si manecile cu incretele,
ornamentate cu broderie facuta cu acul, in forme geometrice, iar manecile se terminau in pumnasei.

Pe Valea Barcaului, manecile erau crete si stranse deasupra umerilor si la incheietura mainii. Taietura de la baza
gatului se prelungea pe piept cu un dreptunghi frumos ornamentat, despartit in doua registre prin bumbi colorati.
Pe Valea Agrijului,camasa avea maneci cu fodre largi, generate de utilizarea bratarii cusute peste creturi, si era
inchisa la guler cu snur cu "chiutori".

De-a lungul timpului si datorita influentelor culturale, camasa femeiasca a suferit modificari de croi, tehnica si
motive decorative, insa, spune etnograful, "acestea au trecut intotdeauna prin filtrul gustului comunitar
pastrandu-se rolul de marcare a apartenentei la comunitatea respectiva".

Ciupagul sau porlogul - un element puternic identitar Un element decorativ spectaculos in cadrul camasii
traditionale femeiesti din zona etnografica Meses a fost porlogul (denumit si ciupag in zona Muntilor Apuseni).
Dupa cum afirma Olimpia Muresan, ciupagul este o portiune trapezoidala, bogat ornamentata, executata peste
creturi mai ales in rosu si negru. "Aceasta lucratura trapezoidala se realiza prin aplicarea unor motive, de cele
mai multe ori, geometrice, peste muchiile creturilor intr-un sistem care purta numele de inchingatureste pe crete
sau trasureste pe cretele. Trapezul de mare efect decorativ a dat si denumirea camasii: chemese cu porlog", mai
spune etnograful.

Partea superioara a porlogului se prindea sub barbie cu un guler. Manecile erau ample si se terminau in partea
de jos cu fodre incretite si ele si stranse prin aceeasi tehnica a incretirii si a cusaturii pe muchiile cretelor. In
timp, femeile au renuntat sa mai realizeze acest trapez, intrucat era foarte greu de lucra, iar gura camasii a fost
mutata in fata.

"Camasa a fost inlocuita fie cu una cu manecile foarte largi, croite direct din guler, pe Valea Barcaului, fie cu
manecile din umar, in zona Meses ori era croita pe latimea panzei, iar locurile goale de deasupra umerilor erau
completate cu petice. Renuntarea la ornamentica ciupagului a facut ca ponderea cea mai mare in ornamentica sa
revina acum manecilor si umerilor", adauga muzeograful.

O etapa in evolutia acestui tip de camasa a fost mutarea gurii camasii in fata, fapt care a dus la disparitia
ciupagului - foarte greu de lucrat.
Va mai recomandam:

Patromoniul Salajului, promovat online printr-o aplicatie web cu sase jocuri

Cine sunt ,,Nimfele Dace", tinerele care danseaza fermecator si fac cunoscuta in Europa istoria antica a
Romaniei VIDEO

Povestea artistului plastic care da viata fierului cu ciocanul si forja

Cum sa prepari sarmale in frunze de leustean si loboda. Secretele unei retete delicioase