Problema cercetării simbolurilor în Moldova în ultimul timp abia s-a luminat în urma publicării unor studii dedicate în

mod special acestui domeniu. Merită toată aprecierea noastră studiul monografic colectiv de înaltă ținută „Simboluri
naționale ale Republicii Moldova”, publicat în anul 2010 la Chișinău, în care autorii de bază Silviu-Andrieș Tabac și
Vladimir Mischevca au sistematizat și descris toate simbolurile naționale statale și derivatele acestora. Reieșind din
punerile făcute pentru a treia grupă de simboluri naționale complementare, în argumentarea făcută se presupune „o
grupă de embleme fără legătură cu prima grupă, care va include diferite embleme florale, zoomorfe sau amorfe, mărci
naționale, însemnele monedei naționale, anumite monumente ale naturii sau de for public, tradiții și obiceiuri, bogății
naturale care în timp s-au consacrat ca embleme identitare și au fost oficializate ca atare de autoritățile statale”. (Autorii
acestui proiect de simboluri complementare, membri ai comisiei naționale de heraldică sînt: Silviu Andrieș Tabac și
Varvara Buzilă). Au fost deja propuse unele din ele și anume: busuiocul, roza (floarea de măcieș), stejarul, cireșul
amar, nucul, vița de vie, bourul, oaia (coarnele berbecului), cocostîrcul, Nistrul, Prutul, Mărțișorul, Hora, Paștele
Blajinilor, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt de la Chișinău.
Este important să aflăm din cele scrise că: „fiecare cetățean al țării noastre este în drept să-și exprime propria viziune,
căci interesul național constă în găsirea unor embleme cu autoritate cît mai largă și de durată”. Comisia Națională s-
a angajat să centralizeze toate observațiile și propunerile la acest capitol (p.328). Desigur că informațiile cu privire la
aceste embleme enumerate necesită concretizări, îndeosebi, dacă autorii au menționat că acestea în timp s-au
consacrat ca embleme identitare și au fost oficializate ca atare de autoritățile statale, e de dorit de indicat la concret
cînd, de cine, documentul.

Chiar dacă subiectul propus este foarte important, servind drept criterii de identificare a valorilor naționale în scop de
protejare a lor la nivel internațional pe fondalul integrării europene și a proceselor de globalizare, trebuie să menţionăm
că la acest capitol al simbolurilor complementare în Moldova avem mari restanțe, fiindcă nu dispunem de lucrări
speciale, de o cercetare serios orientată despre o cercetare multidisciplinară comparativă cu spectru geografic și
istoric. Sînt unele scrieri fragmentare, sporadice, care s-au focalizat la unele motive ornamentale simbolice (pomul
vieții, rombul, coarnele berbecului,vîrtelnița etc.), dar nu s-a pătruns în enigmele acestor motive, în semnificația lor. Și
mai periculoase sînt unele invenții personale, opinii proprii ale unor meșteri amatori, fapt care face dificilă studierea
problemei în cauză. Necesitatea confruntării cu cercetările și simbolurile altor etnii este importantă pentru a ocoli
paralelismele, a nu promova împrumuturile ca fenomen identitar, chiar dacă și acestea pot fi explicate prin unitatea de
îndeletniciri, condiții climaterice, ocupații identice ș. m. a., dar nu este de dorit, fiindcă fiecare etnie are o caligrafie, un
limbaj propriu de a vedea și expune frumusețea, utilitatea, lumea înconjurătoare.

Iar sub acest aspect de legiferare a unor simboluri, embleme identitare e posibil ca propunerile respective este în drept
să le confirme Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI), care verifică
originalitatea fiecărui motiv ornamental propus ca marcă, ca design, etc.
O cercetare riguroasă a problemei motivelor ornamentale în arta populară, inclusiv clasificarea lor au efectuat-o
cercetătorii români: Nicolae Dunăre, Paul Petrescu, Ivan Evseev ș. a, lucrările lor au o mare valoare științifico-
fundamentală și metodologică.
Cercetînd diferite izvoare, materiale ilustrative, dări de seamă a expedițiilor de cercetare etnofolclorică am încercat să
scoatem în evidență cele mai des întîlnite motive în arta populară moldovenească și pe cît e posibil, vom menționa
unele particularități funcționale şi tehnice.

Continuare
Scurt indice de motive reprezentative în arta populară a moldovenilor
Alesături ‒ orice motiv decorativ realizat pe fire numărate;
Arborele vieții – motiv simbolic des răspîndit pe covoarele vechi basarabene, păretare, lăicere alese, ceramică,
sculptura în lemn ș. a. Arborele vieții este răspîndit la toate popoarele, are diferite configurații și există multe mituri
legate de el;
Arborele neamului, arborele genealogic – întîlnit în ultimul timp în descifrările unor cercetători de arhive ale familiei;
Arborele înțelepciunii, arborele binelui și răului, al visului irealizabil etc.;
Bobi, boghițe ‒ motive mărunte în formă de pătrățele, întîlnite pe țesăturile executate în 2, 4 ițe sau în pătrățele
(traistă în bobi, păretar în bobi, în ochiurele);
Brad – motiv fitomorf răspîndit în ritualuri, ceremonii, folclor, în broderii, ceramică, arta lemnului, simbolizează
„tinerețea fără bătrînețe și viața fără de moarte”;
Bujor – motiv floral larg răspîndit în covoarele secolului al XX-lea, alese neted, întîlnit în broderii, în tradițiile populare
și folclor;
Cadrel, cadrelat, obloane ‒ motiv geometric în formă de pătrate de diferite mărimi răspîndit pretutindeni în țesutul
țolurilor, păretarelor, la centrul Moldovei – la țesutul ștergarelor;
Calea ocolită – motiv geometric răspîndit larg în țesături, broderii, ceramică;
Cerc – simbolul soarelui, motiv răspîndit în arta împletirii articolelor panificate, în arta lemnului, ceramică, broderie
etc.;
Cheiță ‒ tehnică de culesătură decorativă în unirea a două pînze, formînd diferite motive decorative la îmbinarea
vestimentației, rîuri decorative;
Cheptene (pieptene) – motiv scheomorf secundar larg răspîndit în decorul scoarțelor, lăicerelor, covoarelor vechi,
înfăptuind și funcția simbolică de „strajă”, și demonstrînd unealta alesului bătut cu cheptenele ca îndeletnicire de bază
a femeilor;
Cîrligul ciobanului – motiv scheomorf, reprezentînd simbolic unealta păstorului, utilizat în țesături alese, broderii ș.
a;
Coarnele berbecului – motiv simbolic, răspîndit la multe popoare, preocupate de păstorit ca semn distinctiv al
ocupațiilor de bază. La moldoveni se întîlnește în decorul covoarelor, lăicerelor, păretarelor ca semn al doleanței de a
avea turme bogate de oi;
Coasta vacii – compoziție simbolică din pătrate mici multicolore aranjate în dungi diagonale sau orizontale în gama
curcubeului și întrerupte cu cîmpuri curat negre. În viziunea populară simbolizează cîmpul negru lat ‒ pămîntul mult și
bogat al boierilor, iar pătrățelele mici și colorate – terenurile mici și lutoase ale țăranilor;
Coroana împăratului – compoziție florală de proporții mari din diferite flori, dispuse opus la capetele covorului;
Coronița miresei – motiv mixt îmbinat din flori mărunte și elemente geometrizate distribuite la centrul, capetele
covorului, evident reprezintă coronița mireselor, răspîndit în secolul al XX-lea în zona de nord a Moldovei;
Costișet, ă – motiv linear, compoziție lineară complexă din motive geometrice, florale stilizate expuse pe linie oblică
– rîuri oblice pe mînecă la ia națională a fetelor. Ie cu mînecă „costișetă”, prezintă una din compozițiile de bază ale
decorului pe mînecă, utilizat îndeosebi pentru figurile slabe în scop de a imita o figură frumoasă. A avut răspîndire în
toate zonele Moldovei;
Creasta cocoșului – motiv zimțat în formă de creastă realizat cu croșeta la marginea dantelelor, colțurilor la fețele de
masă, prosoape. Este răspîndit mai ales în zona de centru a Moldovei (r-nul Criuleni, Nisporeni, Călărași, Orhei).
Crucea Pămîntului ‒ motiv geometric central în formă de cruce și flori pe covor mare, sec. XX, zona de centru a
Moldovei;
Curcubeu – motiv geometric ales executat în pătrățele pe diagonală sau în vrîste colorate unite după gama cromatică
a curcubeului pe lăicere alese, rumbe, țoluri „în scaune” cu vrîste simetrice.
Dinți de cal ‒ motiv geometric în formă de linie cu zîmți pătrați, folosit la marginea covoarelor, lăicerelor;
Dinți de lup – motive geometrice folosite ca chenare la marginea covoarelor vechi, a lăicerelor, a rumbelor;
Floarea macului, „macii” – motiv floral des răspîndit în compoziția covoarelor contemporane în nordul și centrul
Moldovei. Florile de mac sînt brodate pe fețe de perne, milieuri alungite pe perete, pe masă, îndeosebi în centrul
Moldovei (r-nul Strășeni, Orhei, Hîncești, Ialoveni etc.);
Floarea-soarelui (a răsăritei) – simbol al cultului solar, al mitului despre fata îndrăgostită de soare, care își întoarce
pe parcursul zilei fața – pălăria răsăritei spre soare. Motiv floral geometrizat în țesăturile ițate, în macaturi, păretare,
fețe, broderii, croșetare decorativă. Floarea-soarelui este întîlnită și în covoarele din secolul al XX-lea.
Floarea sunducului – motiv de bază „pătrat, romb” sculptat, vopsit pe lada de zestre a fetelor, motiv geometric îmbinat
cu flori, cîrlige la colțuri realizat cu fire de lînă colorată pe scoarțe, chilimuri, covoare vechi, lăicere alese. Simbolizează
totodată și „coarnele berbecului” – doleanțe ca mireasa să aibă oi și lînă multă pentru țesături;
Floare ‒ denumire simbolică a ozoarelor de covoare; motiv de floare „încheiată”, „floare descheiată” la țesăturile
realizate în multe ițe. În sate se întîlnesc meșterițe care creează „flori de covoare”, pe care le dau în arendă la țesătoare
pentru o plată simbolică;
Furculiță – motiv scheomorf secundar întîlnit în covoare, care a fost ales în calitate de elemente de completare a
fondalului și totodată ca „strajă” a covorului;
Hora fetelor – motiv antropomorf des răspîndit în arta horboțelelor din zona de centru în broderia ștergarelor,
simbolizează dansul fetelor în jurul miresei cînd o petrec de acasă;
Hora băieților – motiv antropomorf răspîndit în arta croșetării, broderiei, alesului pe margine la covoare (r-nul
Ialoveni). Dans ritualic al băieților la nuntă, la jocul satului.
Inimă – motiv antropomorf răspîndit în broderie, croșetare, prezentă pe piesele ritualice, simbolul dragostei.
Jemnă – motiv, simbolizînd pîinea ritualică sacră cu doleanțe de belșug în casă, în viață, se întîlneşte pe ştergare
alese.
Lăcrămioare – motiv floral care a contribuit la denumirea compoziției de bază a unor covoare din nordul Moldovei din
a II jumătate a secolului al XX-lea. Simbolizează primele flori de pădure, care au participat la crearea mitului despre
„Mărțișor” și venirea Primăverii.
Liliac – motiv floral de culoare liliachie, albă pe covoare, în broderii, una din florile crescute peste tot în Moldova, fiind
folosite și în medicina populară;
Mărgelușe – dungă decorativă formată din mici cerculețe facturale obținute la țesutul macaturilor, păretarelor, țolurilor
„ridicate”;
Merișoare – motiv decorativ fitomorf în covoarele, războaiele mari alese, îmbinate cu flori în nordul republicii;
Meandru ‒ o compoziție în formă de linie văluroasă, o curbă din flori, frunze, cîrlige, care înconjoară motivul de bază
al covorului din 2-4 părți.
Măcieș ‒ este un motiv floral răspîndit în covorul moldovenesc, în tăietura artistică în piatră, în lemn;
Margine națională – margine aleasă la covor formată din compoziție de flori geometrizate pe o lățime de 20-30cm,
care acoperă marginea covorului din patru părți;
Miez de nucă – motiv simbolic, care vorbește despre relații strînse frățești ca „miezul de nucă”. Asemănător după
configurație cu „jemna”, miezul de nucă are o largă utilizare, atît în covoristică, lăicere țesute ițat, cît şi în broderie,
croșetare, arta lemnului, inclusiv ritualul de întîmpinare a tinerilor veniți de la cununie cu „miere și miez de nuci” cu
doleanța de a trăi unit cum se împacă 4 frați (miezul de nucă).
Ochi, ochi deschis ‒ motiv antropomorf geometrizat, care reprezintă desen factural de jumătate de romb, unghiuri
concentrice de diferite mărimi, larg răspîndit, mai poartă denumirea de „brăduț”.
Ochi încheiat – motiv antropomorf geometric care prezintă romburi facturale concentrice formate din factura țesăturii
în 4 ițe.
Păianjen – motiv zoomorf în formă de romb cu pătrățel în centru, de la care merg un șir de linii ‒ raze. Este întîlnit
des în horboțelele ajurate la fețele de masă, prosoape.
Palmele – motiv antropomorf ales în covor din centrul Moldovei (s. Hansc, Buțeni, în prima jum. a sec. XX). Are forma
unui pieptene cu 5 dinți-degete. Mai servește ca motiv de identificare – „strajă”.
Păhăruț (e) – motiv scheomorf larg răspîndit în decorul prosoapelor, covoarelor, păretarelor alese.
Pătrate (obloane cadril) – motive geometrice de diferite proporții, culori, intersectări, obținute în urma intersectării
urzelii de diferite nuanțe cromatice cu bătătura de aceeași proveniență, culoare, grosime (țol de lînă, cînepă în pătrate,
în obloane), fața de masă în pătrate (cadrilată).
Păpușă (e) – motiv anropomorf întîlnit deseori ales pe locurile goale la covor, croșetate în dantelă, mătcăluță de lînă
de o singură culoare depănată pe degete în forma cifrei 8, servesc păpușele ca băteală la ales covoare.
Păpuși cu jemne – motiv antropomorf ce prezintă un șir de chipuri femeiești ținîndu-se de mînă prin intermediul
colacilor – jemne ritualice. Se mai numește acest motiv „hora fetelor”, „păpușele”.
Păsări – motiv avimorf des răspîndit la alesul covoarelor, prosoapelor alese în zona de centru, nord, sud a Moldovei.
În cele mai dese cazuri păsările sînt reprezentate lîngă sau pe copaci (păunul, hulubul, cocoșul) – întâlnit în r-nele
Străşeni, Ialoveni, Soroca, Drochia, Rîșcani, Călărași, Florești, Căușeni, Ștefan-Vodă etc.
Podnos, platou, tavă – cel mai răspîndit motiv în covoarele moldovenești din secolul al XX-lea, înrădăcinat în urma
influenței compoziției covoarelor flaușate orientale și cele industriale. Are un șir de variante: podnosul mare, podnosul
mic, rozeta etc.
Pomul vieții ‒ motiv fitomorf larg răspîndit la toate popoarele. La moldoveni se întîlnește deseori în compoziția
covoarelor, păretarelor moldovenești din secolele XVIII-XIX-lea, horboțele, îndeosebi în zona de centru (Căușeni,
Hîncești, Strășeni, Călărași ș. a.). Simbolizează calea vieții umane.
Potcoava ‒ motiv simbolic în formă de potcoavă alese în covoare, cu semnificația de piesă ce aduce noroc și fericire
în casa omului. Se agață deasupra ușii.
Prescura (ele) – motiv geometric cu semnificație creștină sacră, obținut prin țesutul în multe ițe în rezultatul trecerii
firelor de urzeală după o anumită formulă matematică și corespunzător, formarea rostului la țesutul ițat, călcînd pe
anumiţi tălchigi pentru a forma aceste motive geometrice. Se întîlnește și în unele covoare, ștergare alese.
Pui, puișori – elemente geometrice mici obținute prin sistemul de năvidire și lucru respectiv cu ițele, tălchigii. Poate fi
și „cloșca cu pui” – o compoziție cu un motiv mare și altele mici, are o anumită semnificație diminutivă.
Rac – motiv zoomorf reprezentat în unele covoare vechi din centrul Moldovei (satele Costești, Buțeni, Bardar – r-nul
Ialoveni), comentat ca simbol al belșugului, al aratului adînc în brazdă.
Rîuri, rîulețe – principiu decorativ de organizare compozițională a registrelor lineare de motive geometrice, fitomorfe
bine închegate compozițional. Sînt răspîndite rîuri drepte, rîuri oblice – „costișete”, culcate, orizontale în broderia
cămășilor femeiești.
Roata, roți – motiv central la macaturile, fețele țesute în 4, 5 – 23 ițe cu motive mășcate și mărunte alăturate.
Configurația mărită a roților necesită utilizarea mai multor ițe pentru a reda configurația mărunt scărită a ornamentului.
„Roțile” simbolice cu roțile carului au la baza compozițională unele elemente comune cu motivul „floarea răsăritei”,
„rasa popii” ș. a. de la fețe, macaturi.
„Roata morii” sau „colul morii” – motiv des întîlnit pe lăicerele, laturile alese în zonele de nord și centru a Republica
Moldova, îndeosebi pe piesele vechi. „Colul morii” prezintă o figură mare cu patru –opt aripi segmentate cu diferite
culori (dreptunghiuri zimțate, triunghiuri, pătrate), care nu se repetă după culoare niciodată pe tot lăicerul sau covorul
de podea. Fiecare motiv mare „roata sau colul morii”este unic prin nuanțe cromatice. În lățime se repetă în unele piese
cîte 2-3 motive. Roata morii simbolizează meșteșugul morăritul și răspîndirea largă în trecut a morilor de vînt, foarte
importante pentru viața de la sate.
Rombul ‒ motiv foarte des răspîndit în țesături, arta lemnului, croșetare, simbolizînd cultul soarelui.
Romb dințat – întîlnit pe covoare, țesături ițate, lăicere, prosoape alese. Acestui motiv i se mai spune „Rădașca” sau
”cărăbușul de mai”, care simbolizează că pămîntul e cald și poate fi semănat porumbul, puşi cartofii ș. a.
Romb cu cerculeț în centru – simbolizează pămîntul însămînțat;
Spicul de grîu – motiv fitomorf des întîlnit în covoarele vechi basarabene cu orientare verticală în ambianță cu alte
motive antropomorfe (zeița pasăre, zeița mamă), motive aviomorfe (păsări) și a motive. Îndeosebi au fost depistate şi
astfel de covoare, lăicere alese în zona Căușenilor. Motivul simbolizează la direct informația despre ocupația de bază
– agricultura la sate.
Spirala – motiv scheomorf simbolic, care semnifică mișcarea și repetarea evenimentelor. Motiv întîlnit pe chenarele
de pe covoare, croșetare, broderie, ceramică, metal, împletituri din fire vegetale ș. a.
Strugure – motiv fitomorf răspîndit în broderie, croșetare, ceramică, metal, împletituri din fibre vegetale. Arată una din
ocupațiile și bogățiile Moldovei – vița de vie din centrul și sudul Moldovei.
Suveică – motiv scheomorf, reprezentînd una din ustensilele principale ale meșteriței țesătoare. Servește la țesutul
pieselor pe stative orizontale, așternînd firele de băteală în rostul urzelii pentru a crea țesătura. Acest obiect mic și-a
găsit reflectare în folclor, în aprecieri pozitive despre omul harnic, „îmblă ca o suveică”, este simbolul omului harnic,
muncitor şi iute.
Șănătău – motiv sacru în formă de linie văluroasă ce simbolizează apa, valurile apei.
Trandafir ‒ motiv fitomorf floral – unul din cele mai răspîndite în compozițiile ornamentale ale covoarelor moldovenești
din secolele XIX-XX în toată Moldova. Este una din florile îndrăgite de grădină, de diferite game cromatice (roșu,
vișiniu, alb, roz, galben ș. a.), care sînt transpuse în covoristică, broderie, croșetare. Trandafirul și frunza de nuc, mintă
– sînt acele plante, care se dau de pomană alături de vasele cu mîncare la Duminica Mare.
Vargă, vrîste – dungi, motiv geometric cel mai des răspîndit în țesăturile populare. Se întîlnesc compoziții de vrîste
multicolore îmbinate simetric cu o dungă centrală, care poartă denumirea de „vrîsta șarfului”, „în scaune” și compoziții
de vrîste dispuse asimetric. Cu vrîste se ornează țolurile, lăicerele, țesătura îngustă pentru traiste – „îngusturele”,
prosoapele, ștergarele ș. a. După felul compozițional cînd o grupă de vrîste colorate alternează cu o fîșie lată de 15-
20 cm de culoare neagră în lăicere, în unele sate din nordul Moldovei a fost întîlnită argumentarea acestei compoziții
„fășiile înguste și roșietice, galbene sînt pămînturile lutoase ale țăranilor, iar fîșia neagră – e pămîntul bun al bogaților”.
Vazon ‒ motiv scheomorf, dar îmbinat cu motive vegetale : floarea în vazon, pomul vieții în vazon, macii în vazon.
Motivul dat este larg răspîndit în covoarele vechi și seria de covoare din secolul al XX-lea cu vazon, la croșetare, în
broderie, decorul caselor, arta lemnului, metalului.
Vîrtelnița – motiv scheomorf, care simbolizează schimbul vremii, cele patru anotimpuri, răspîndit în alesăturile de pe
prosoape, ștergare, broderie, croșetare.
Vîrtelnița cu jemne ‒ motiv sceomorf cu articol de panificație care simbolizează realizarea dorinței de a avea pîine în
cele patru anotimpuri, deci pe parcursul anului.
Zimți – motiv geometric des întîlnit în chenarele de pe covoare, vrîstele de pe prosoape, în arta croșetării, decorul
ceramicii ș. a. Conform configurației, materialului zimții poartă diferite denumiri: colți de lup, dinți de cal, screua
peștelui, dunga chibritului (la covoare, țesături), creasta cucoșului – la horboțică.
Prin urmare, aceste motive decorative enumerate mai sus sînt numai o parte din marea bogăție a motivelor decorative
din arta populară. În sate se întîlnesc multe motive cu denumiri și configurații locale. Toate prezintă imaginația, talentul
popular și colectarea și cercetarea lor ar prezenta o mare diversitate de expresii culturale în arta populară originală și
identitară a moldovenilor.

După cum se vede drept izvor de inspirație în marea bogăție de motive a servit mediul natural înconjurător: natura cu
plantele, apele, florile, uneltele, ocupațiile de bază și auxiliare, animalele, păsările etc. Totodată în motive și decorul
obiectelor de artă populară întîlnim elemente ale credinței, ale tradițiilor, ale eticii și markerelor sociale.