Recenzii 445

:\"ICOLAE DUNĂRE, ORNAMENTICA TRADIŢIONALA COMPARATA

Editura Meridiane, Bucureşti, 1979

Preocupările strict legate de ornamentica populară s-au materiali-

zat. în timp, într-un număr de lucrări, de mai mică sau mai mare întin-
dere, lucrări care ne apropie de o diversitate de investigaţii, de soluţii
interesante şi, în majoritatea cazurilor, întemeiate ştiinţific. Indiscuta-
bil, reţinem din lungul şir de titluri ce dezbat această problematică mai
cu seamă cele din ultimii ani (aici am sublinia contribuţia volumului
foarte apreciat şi cu un ecou deosebit în lumea specialiştilor români şi
slriiini, semnat de Paul Petrescu, Motive decorative celebre, tipărit
în I 971 ), ele remarcîndu-se prin tendinţa de a sintetiza, de a analiza to-
tul în evoluţia firească pe verticala istoriei şi, în egală măsură, de a
surprinde sensurile intime ale motivelor în arii geografice bine deli-
mitate.
Ornamentica populară, receptată ca un domeniu înscris artei popu-
larP, are un statut perfect individualizat de-a lungul epocilor. Multi-
tudinea de exprimări cristalizate, rezultat al unei maturizări constante
a comunităţilor umane, au oferit posibilitatea delimitării, din perspec-
tiva cercetărilor actuale, atît a unui specific naţional depistabil în li-
mitele unor teritorii străbătute de aceleaşi coordonate, cit şi - ţinînd
cont de geneza formelor, a ornamentelor, de circulaţia lor - a carac-
terului de universalitate al motivelor decorative, dacă avem in vedere
condiţionările social-economice generale. Între aceste extreme etnolo-
gul Nicolae Dunăre, in Ornamentica tradi/ionald comparată, îşi con-
struieşte demersul care se finalizează printr-un edificiu riguros argu-
mentat şLiinUfic.
Autorul porneşte de la o aserţiune conform căreia ., ... prezenta
lucrare îşi propune, ca ţel, realizarea unei sinteze etnologice şi etno-
estetice într-un sector important al istoriei culturii şi artei populare
româneşti considerată pentru întîia oară într-un amplu context com-
parativ" (p. 7). Pentru finalizarea scopului propus a fost necesar ela-
borarea unui instrumentar de lucru, a unui vocabular controlat care
să permită dezvoltarea adecvată a temei tratate. Totodată, tot ca o
fază preliminară în discutarea ornamenticii populare, desprindem ci-
teva aprecieri ce urmăresc să surprindă momentul cînd ornamentul de-
vine element de comunicare, etapă ce derivă dintr-o complexă viaţă
socială. Desigur, pentru a se ajunge aici, se apreciază în carte, ,, ... tre-
buie să se ţină seama şi de dezvoltarea formelor - aspect ce-l apre-
ciem important (n.a.) - in timp şi spaţiu, de evoluţia utilizării unelte-
lor sau obiectelor şi - apoi (n.a.) - de evoluţia decoraţiei acestora"

https://biblioteca-digitala.ro
446 Recenzii 6

(p. 13). Odată precizate aceste trăsături, în primele capitole ( Prolego-

mena, Forma în creatia plastică traditională, Elemente constitutive ale
decorului traditional), Nicolae Dunăre ajunge in mod firesc să stabi-
lească patru nivele care dau consistenţă ornamenticii populare, în ge-
neral: materia primă cu toate caracteristicile sale; tehnicile de deco-
rare; funcţia socială; semantica, semnificaţia semnelor care alcătuiesc
compoziţiile ornamentale.
Fără îndoială, trPrerea în revistă a opiniilor specialiştilor români
şi străini cu accentuarea asupra laturilor pozitive sau limitelor aces-
tora, acordă volumului o şi mai reală posibilitate de integrare în litera-
tura etnografică naţională şi internaţională. Analiza intreprinsă cu o
remarcabilă meticulozitate nu face decît să dirijeze întregul demers
spre precizarea unor criterii de clasificare a ornamentelor: morfologic,
în acest caz se ramifică in geometrice, liber desenate şi simbolice;
structural, din această perspectivă pot fi omogene sau heterogene; se-
mantic, se referă la ornamente abstracte sau abstractizate, concrete
sau realiste şi simbolice; istoric, include motive tradiţionale, de tran-
ziţie şi contemporane; geografic, ce permite deosebirea celor autohtone
de altele cu o mai largă cuprindere. Dincolo de latura teoretică a dis-
cursului, întemeiat şi clar expus, reţinem modul personal de a impune
o logică a abordării problemei; felul în care, după o perseverentă aple-
care asupra subiectului, se ajunge la propunerea unor criterii de în-
cadrare exacte, chiar ilarii rrPciem că acest domeniu presupune multă
maleabilitate.
Dacă în primele capitole sintem introduşi in multiplele aspecte ce
concurează la definirea subiectului, următoarele părţi ( Morfologie şi
structură ornamentală; Semantică ornamentală; Alte grupări ornamen-
tale; Concluzii) nu fac decit să dezvolte datele enunţate pină aici, să
le pătrundă semnificaţiile conform terminologiei propuse. însumînd pa-
ginile cele mai consistente din volum in ele se relevă, pe baza unui
permanent paralelism intre autohton şi universal, trăsături ce permit
extragerea unor concluzii care vizează nu numai o clasificare a moti-
velor ornamentale ci şi sublinierea elementelor care definesc specificul
naţional. Meritul incontestabil al cărţii, însă - editată in condiţii gra-
fice foarte bune de Editura Meridiane - , reiese tocmai din ideea pre-
cizată deja a prezentării comparate a ornamenticii populare, cu ac-
cente pe cea românească (in acest context motivele tradiţionale biho-
rene sînt apreciate ca puncte de referinţă). Continua aiăturare a orna-
mentelor, bine ilustrate prin numeroasele planşe şi fotografii, converge
spre marcarea unor realizări ce-şi revendică apartenenţa la spaţiul car-
pato-danubiano-pontic dar care, în acelaşi timp, îşi are corespondenţi
în arta populară universală la definirea căreia cultura poporului român
a contribuit cu ~aiori apreciabile. Specificul naţional, pe care cercetă­
torul îl raportează la cultura europeană, se caracterizează prin simetrie

https://biblioteca-digitala.ro
7 Recenzii 447

şi echilibru, acestea fiind rezultatul unor împliniri ce au ca fundament

evoluţia societăţii, mentalitatea oamenilor şi, bineînţeles, o serie de
reguli specifice de decorare, de ordonare a compoziţiilor. Receptată
astfel: ,,În ansamblul unei arte plastice populare, ornamentica alcătu­
ieşte un document etnografic de o importanţă asemănătoare cu a fol-
clorului literar, a muzicii populare, a graiului şi a altor fenomene cul-
turale şi sociale specifice. Prin acest document se relevă multiplele căi
de dezvoltare materială şi spirituală, precum şi de exprimare artistică
ale unui popor" (p. 21).
Soliditatea lucrării derivă, în egală măsură, şi din ampla bibliogra-
fie utilizată, bibliografie selectată cu mult discernămînt. lnsumînd
aceste consideraţii cartea se înscrie între contribuţiile de valoare ale
cercetării autohtone, la studiul ornamenticii populare româneşti şi uni-
versale.

A. CHIRIAC

BARBU ŞTEF ĂNESCU,FLORICA GOINA, PIESE ETNOGRAFICE

DIN ZONA BEIUŞ - VAŞCĂU

Muzeul Ţărll Crişurilor, Oradea, 1979

Literatura etnografică bihoreană s-a îmbogăţit cu o nouă lucrare,

necesară şi de bună calitate, datorată a doi tineri cercetători care-şi
fac debutul editorial cu această ocazie: Barbu Ştefănescu şi Florica
Goina.
Prin publicarea celor 382 de piese etnografice din colecţia Roman
Aurel Flutur - intrate în colecţia muzeului graţie străduinţelor colec-
tivului de etnologi de la Muzeul Ţării Crişurilor - cei doi autori ilus-
trează elocvent civilizaţia satului românesc din sud-estul Bihorului,
mai exact din zona depresionară Beiuş-Vaşcău, scoţînd în evidenţă
trăsăturile caracteristice care o individualizează în cadrul marii uni-
tăţi etnografice a poporului român, reliefate deja, în parte, de bogata
litPTatură de specialitate care i-a fost dedicată.
Autorii atrag atenţia asupra specializării locuitorilor în practicarea
anumitor meşteşuguri, atribuite de literatura de specialitate imposibi-
lităţii asigurării necesarului de hrană a populaţiei ln continuă creştere
numerică prin practicarea agriculturii şi a păstoritului, precum şi prin
existenţa în zonă a unor materii prime de bază. Autorii subliniază fap-
tul că practicarea meşteşugurilor s-a făcut şi prin impunerea lor de

https://biblioteca-digitala.ro