Simbolurile in covorul

național. Semnificația
simbolurilor.
Istoria covoarelor in Moldova

 Arta covorului constituie o pagină marcantă în patrimoniul cultural al poporului

moldav. Covorul reflectă multitudinea conceptelor estetice ale poporului, cât și
idealul său despre frumos și armonie. Pe parcursul secolelor, diferite motive
ornamentale, compozitii și game cromatice au fost selectate și cizelate pentru
redarea unui aspect mai plăcut al covorului. Arta covorului moldovenesc are
rădăcini perene. Procesele tehnice şi ornamentul poartă amprenta diferitor straturi
etnice, cum sunt: tracic, roman, slav, turcic, etc. Deosebit de pregnant, acest lucru
este ilustrat în terminologie: lînă, cînepă - de origine latină; covor, stative - origine
slavă; kilim, cerga, macat - origine turcă. Ca ramură a industriei, confecționarea
covoarelor în Moldova a apărut în condițiile casnice a gospodăriilor țărănești.
Scurt indice de motive reprezentative în arta populară a moldovenilor

 Arborele vieții – motiv simbolic des răspîndit pe covoarele vechi basarabene, păretare, lăicere alese, ceramică, sculptura în lemn ș.
a. Arborele vieții este răspîndit la toate popoarele, are diferite configurații și există multe mituri legate de el;
 Arborele neamului, arborele genealogic – întîlnit în ultimul timp în descifrările unor cercetători de arhive ale familiei;
 Arborele înțelepciunii, arborele binelui și răului, al visului irealizabil etc.;
 Bobi, boghițe ‒ motive mărunte în formă de pătrățele, întîlnite pe țesăturile executate în 2, 4 ițe sau în pătrățele (traistă în bobi, păretar
în bobi, în ochiurele);
 Crucea Pămîntului ‒ motiv geometric central în formă de cruce și flori pe covor mare, sec. XX, zona de centru a Moldovei;
 Dinți de lup – motive geometrice folosite ca chenare la marginea covoarelor vechi, a lăicerelor, a rumbelor;
 Floarea macului, „macii” – motiv floral des răspîndit în compoziția covoarelor contemporane în nordul și centrul Moldovei. Florile de
mac sînt brodate pe fețe de perne, milieuri alungite pe perete, pe masă, îndeosebi în centrul Moldovei (r-nul Strășeni, Orhei, Hîncești,
Ialoveni etc.);
Scurt indice de motive reprezentative în arta populară a
moldovenilor

 Roata, roți – motiv central la macaturile, fețele țesute în 4, 5 – 23 ițe cu motive mășcate și mărunte alăturate. Configurația mărită a roților necesită utilizarea
mai multor ițe pentru a reda configurația mărunt scărită a ornamentului. „Roțile” simbolice cu roțile carului au la baza compozițională unele elemente comune
cu motivul „floarea răsăritei”, „rasa popii” ș. a. de la fețe, macaturi.

 Trandafir ‒ motiv fitomorf floral – unul din cele mai răspîndite în compozițiile ornamentale ale covoarelor moldovenești din secolele XIX-XX în toată Moldova.
Este una din florile îndrăgite de grădină, de diferite game cromatice (roșu, vișiniu, alb, roz, galben ș. a.), care sînt transpuse în covoristică, broderie, croșetare.
Trandafirul și frunza de nuc, mintă – sînt acele plante, care se dau de pomană alături de vasele cu mîncare la Duminica Mare.

 Zimți – motiv geometric des întîlnit în chenarele de pe covoare, vrîstele de pe prosoape, în arta croșetării, decorul ceramicii ș. a. Conform configurației,
materialului zimții poartă diferite denumiri: colți de lup, dinți de cal, screua peștelui, dunga chibritului (la covoare, țesături), creasta cucoșului – la horboțică.

 Prin urmare, aceste motive decorative enumerate mai sus sînt numai o parte din marea bogăție a motivelor decorative din arta populară. În sate se întîlnesc
multe motive cu denumiri și configurații locale. Toate prezintă imaginația, talentul popular și colectarea și cercetarea lor ar prezenta o mare diversitate de
expresii culturale în arta populară originală și identitară a moldovenilor.

 Păianjen – motiv zoomorf în formă de romb cu pătrățel în centru, de la care merg un șir de linii ‒ raze. Este întîlnit des în horboțelele ajurate la fețele de masă,
prosoape.