PROIECT DE SEMESTRU LA DISCIPLINA

Concepția Formei în Design

Student: Marin Georgiana-Alexandra

Răhău Oana
Grupa: 9LF151

2018-2019

0
 Covoare tradiționale

Cuprins

I. Date generale:
1. Istoria covorului tradițional
2. Confecționare: - Materiale utilizate
-Tehnologie
-Clasificare și utilizare
II. Reinterpretare:
Analiza soluțiilor exsistente: - Schimbare material
- Loc de utilizare
- Funcție
- Conservarea tradiției
- Tehnologie
III. Interpretarea covorului tradițional prin prizma concepției minimaliste:
1. Utilizatori
2. Creație si minimalism
3. Comercializare.

IV. Bibliografie

1
 I. Date generale

1. Istoria covorului tradițional

Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase)
cu desene multicolore. Este destinat pentru împodobirea și termoizolarea încăperilor.
La începuturi, erau confecţionate în gospodării individuale sau în ateliare mănăstireşti,
avînd un specific caracteristic zonei Carpato-DanubanoPontic. Covorul basarabean a
ieşit din anonimat încă din anii 30 ai sec al XIX-lea, datorită expoziţiilor organizate la
Sankt-Petersburg, Cracovia, Viena, Paris, Genova etc. De-a lungul timpului, ţesăturile
din lînă au evoluat, ceea ce permite stabilirea a cîteva etape în dezvolatrea lor tehnico-
decorativă şi cromatică. Perioada cea mai veche este dominată de lăicere cu vîrste1 şi
păretare alese. Apoi se adaugă covoarele de dimensiuni mari şi în sfîrşit cele cu multe
îţe, care sunt foarte răspîndite în prezent.

În spațiul românesc, țesutul covoarelor este una din principalele ramuri ale artei
populare. Ajunge la înflorire în sec. XVIII–înc. sec. XIX. La confecționarea covoarelor
românești erau folosiți coloranți naturali, care dădeau un aspect bogat în nuanțe fine. În
a doua jumătate a sec. XIX valoarea artistică a covoarelor scade. Treptat, fondurile
multicolore sunt înlocuite de cele închise, iar motivele sunt redate în culori stridente și
reci.

În prezent, în România și Republica Moldova sunt confecționate atât covoare

tradiționale românești, cât și covoare de tip contemporan (făcute din lână naturală,
polipropilenă, poliester, nailon). Mai nou, în România sunt prezente renumitele
covoare pierre cardin, ce nu permit dezvoltarea microorganismelor bacteriene.

2.Confecționare

 Materiale utilizate

Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mecanic. În condiții casnice covoarele

sunt țesute pe un război vertical sau orizontal. După tehnica alegerii ornamentului, sunt
deosebite mai multe tipuri de covoare:

- netede (război, chilim, scoarță, lăicer, polog, păretar);

- țesute prin încrucișarea firelor de urzeală cu cele de bătătură;
- păroase (cergă, nițurcă);
- executate din lanțuri sau smocuri de fire de lână;
- fixate prin noduri de firele urzelii

2
  Tehnologie

Războiul de țesut este o mașină de lucru utilizată la fabricarea țesăturilor din fibre
textile.

Elementele constitutive principale sunt:

- sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii;

- dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, lame cu lamele etc.);
- ițele acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came;
- dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat);
- suveicile și dispozitivele de lansare a acestora;
- vatalele;
- mașinile și dispozitivele de acționare

3
Modele inspirate din tradițiile românești

 Figurile geometrice

 Elemente vegetale

 Ornamente antropomorfe

 Ornamente zoomorfe şi avicole

4
  Coloristica covorului

Cromatica covoarelor basarabene posedă un frumos ornament coloristic, dar stabilitatea

vopsirii firelor depinde de acţiunile mecanice cum ar fi lumina, umiditatea şi
temperaturile înalte. Coloristica covorului tradiţional are o însemnătate deosebită,
pentru o anume intensitatea culorilor şi amplasarea armonioasă a acestora oferă un
aspect deosebit lucrării.
Pe teritoriul ţării noastre, încă din moşi-strămoşi se cunosc plantele tinctoriale şi unele
legume şi fructe care se foloseau la vopsirea firelor. Flora generoasă a facilitat lărgirea
spectrului de culori, astfel păstrarea covoarelor cu un specific deosebit le datorăm
anume culorilor obţinute pe cale naturală.
Combinaţiile care bucură ochiul de mai multe secole au fost mereu întrebate în
străinătate şi cu mare sfinţenie păstrate la noi, pentru a fi transmise din generaţie în
generaţie ca pe nişte podoabe alese.
Cel mai des se recurge la folosirea coloranţilor de provenienţă vegetală, iar modul de
extracţie a coloranţilor din plante s-au diversificat şi perfecţionat în decursul timpului.
Un aspect important al covorului tradiţional este gama cromatică variată, realizată
datorită contrastului dintre culorile reci: albastru, verde, gri şi cele calde: roşu, cafeniu,
galben.

 Plante tinctoriale şi nuanţe

Capacitatea de vopsire se datorează prezenţei în plante a coloranţilor, flori, rădăcini,
scoarţă a unor tincturi. Din vremuri îndepărtate se cunosc anumite materii vegetale care
se folosec la vopsirea fibrelor.

5
 Obţinerea coloranţilor

Resursele vegetale Coloarea obţinută

1  Roiba; Roşu
 Sfeclă;
 Centuarea jacea;
 Merele-pădureţe
2  Margarete galbene (Athemis tinstoria); Portocaliu
 Florile de neghină (Centaurea cyanus);
3  Florile de dediţă (Pulsatilla vulgaris ); Verde
 Florile de mac-de- grădină;
 Troscot;
4  Cojile de nuci; Cafeniu
 Cojile de ceapă;
5  Crin albastru (Isatis florentina); Albastru
 zeama de Creasta cucului (Consolida regalis);
 seva de brobuşor;
 din frunze şi scoarţă de pădureţ-acru;
 din frucet coapte de boz;
6  Flori de nalbă- de-pădure; Violet
 Flori de-nemţişor conţin pigmenţi;
 Flori de creaţă (Malva silvestris);
 Florile de corcuduş (Prunum Cerasifera);
7  Zeama din fructele coapte ale Socului negru Negru
(Sambucus nigra)

8  Gălbenele; Galben
 Cruşăţeaua;

 Clasificarea şi utilizarea covoarelor

Covorul naţional, încă din vremuri străvechi a fost un obiect nepreţuit, care se transmitea
din generaţie în generaţie. În folclorul nostru, covorul simbolizează iscusinţa şi hărnicia
mîinilor de femeie. Covorul basarabean, realizat manual prin tehnica „alesului neted cu
două feţe” reclamă o mare iscusinţă tehnico-artistică. Nu este doar frumos, ci şi ecologic,
căci nu îmbibă praful şi se dovedeşte util şi comod. Datorită densităţii mari a firelor,
menţine căldura şi protejează casa de zgomote. Este uşor şi durabil în exploatare, se
păstrează pe parcursul mai multor decenii. Calităţile enumerate dovedesc caracterul său
polifuncţional, mai ales cînd compoziţia şi motivele ornamentale sunt plasate simetric.
6
Datorită faptului că acestea erau confecţionate din lînă, aveau dublul scop de a împodobi
pereţii dar şi de a ţine căldura în micile case ţărăneşti . Covoarele mai mici erau amplasate
pe laviţe pentru a oferi un confort încăperii. Dacă vorbim despre lăicere, acestea erau
amplasate pe podea şi se mai întîlneau pe paturi sau cuptoare.
Tehnica confecţionării covoarelor, de asemenea ne permite să le mai clasificăm în anumite
tipuri cum ar fi scoarţa care este un covor cu urzeală de lînă sau bumbac, de cele mai
multe ori ornate cu pomul vieţii, flori sau animale. Covorul este o ţesătură mai groasă,
evidenţiindu-se prin ornamentica folosită, este de dimensiuni mai mari. Ungherarul are
mărimi mai mici decît scoarţa, pe cînd chilimul este un covor cu două feţe, mai fiind
numit şi scoarţă înflorată. Pologul este o ţesătură groasă, ţărănească, ce era folosită drept
pătură. Covoarele înguste cum ar fi păretarul şi drumul de perete erau fixate lîngă pat,
pentru a asigura o conexiune dintre covor şi cuvertura de pe pat. O întrebuinţare mai
practică este menţinerea varului pe peretele casei şi redarea unei atmosfere plăcute. Un alt
tip de covor, care se ţesea înainte de nuntă este covorul miresei. Potrivit obiceiului, în
zestrea mireselor pe lîngă prosoapele frumos brodate şi tricotate, broderiile crohmolite şi
pernele alese, trebuiau să figureze numaidecît şi covoarele, care la nuntă erau demonstrate
(jucate), astfel se analiza cît de gospodină va fi viitoarea soţie şi mamă. Drept podoabe
preţioase erau considerate anume covoarele ţesute pentru nuntă, ale căror motive
ornamentale erau deosebite de celelalte covoare. Pe laviţe erau frumoasele covoare, care
demonstrau iscusinţa gospodinei. Pentru aşternerea laviţei se foloseau lăicerele, care sînt
covoare ţărăneşti de lînă, cergile, care se evidenţiază prin bogata ornamentare şi şatranca ,
care are desene în formă de carouri .

7
II.Reinterpretare

Analiza soluțiilor existente

 Schimbare material

Înafară de materialele clasice utilizate la confcționarea covorului tradițional se pot

utiliza și altele precum cauciocul sau textil acrilic.

Cauciucul se poate utiliza pe partea inferioara a covorului ca o pelicula, pentru a fi mult

mai calduros și pentru a stabiliza covorul acesta având o aderență mult mai bună
indiferent de suprafața pe care este utilizat.

Textil acrilic, acesta fiind un material impermeabil se poate utiliza la covorasele asezate
în baie sau în locul unde gradul de umiditate este mai ridicat.

 Schimbare tehnologie

Rebobinarea şi dublarea firului Vopsirea lînii în condiţii industriale

8
Războiul de ţesut Cartelă perforată

Maşina Jakart Multitudinea de fire care duc spre Războiul de

ţesut

 Loc de utilizare
Se utilizează pentru încăperi înguste unde un covor de dimensiuni mai mari nu ar
încapea , ar îngreuna trecerea sau utilizarea altor obiecte sau nu s-ar încadra din punct
de vedere estetic.

9
III. Reinterpretare prin prisma obectelor minimaliste

 Utilizatori
Se adreseaza tuturor persoanelor ce prezintă un interes față de tradiția românească , și
vor să se regăsească în locuințele acestora, celor dețin un spațiu mai mic si nu reusesc să
găsească un covor ce să se încadreze indiferent de locul utilizat.

 Creație și minimalism
Obiectul se poate modela în funcție de preferințele clientului și locul în care este
amplasat ținând cont de necesitatea estetică și funcționalitate, acesta compunându-se din
mai multe piese tip puzzel care se pot îmbina între ele.

10
 Comercializare
Se face pe bază de comandă, respectându-se cerințele clientilor.
Procedee Ţesutul manual
1 Pregătirea 1. Colectarea lînii din
materiei prime gospodăriile ce cresc ovine;
2. Curăţarea lînii de
impurităţi, spălată, uscată şi
toarsă de gospodină, ajutată de
fetele mari/tăierea cordelelor
din hainele vechi
11
Ţesutul maşinizat
1. Importarea lînii din
România;
2. Amplasarea lînii în
destrămătoare unde este
maşinizat curăţată, spălată,
toarsă şi amestecată cu 30%
de poliamit;
3. Scăderea electricităţii şi
reglarea umedităţii lînii;
2 Vopsirea 1. Lîna este vopsită în condiţii
firelor casnice, folosindu-se coloranţi
naturali, de obicei se împlicau
mai multe gospodine;
2. Uscarea firelor şi pregătirea
bobinelor pentru ţesut;
3 Pregătirea 1. Analizarea cărţilor lui
schemei Goberman şi al lucrărilor mai
covorului vechi
2. Realizarea schelelor
manual, cu pensula şi guaşul
în condiţii casnice ;
4 Instalarea 1. Necesită implicarea a cel
războiului de puţin două persoane pentru a
ţesut /stativelor instala stativele;
2. Se realizează crucea şi
permanent se monitorizează
ca aceasta să fie corect
amplasată;
3. Fiecare fir se trece prin
spată şi apoi prin îţe;
4. Se instalează tălpigul, care
va mişca iţele la acţiunea
piciorului;
5 Ţeserea 1. Gospodina se orienteză
propriu-zisă după schema realizată;
2. Se instalează bobina de aţă
în suveica manuală;
3. Suveica se introduce printre
firele bătăturii, ţinîndu-se cont
de cruce;
4. Prin apăsarea ordonată a
celor patru tălpige, se mişcă
iţele şi se realizează un amunit
ornament;
5. După fiecare rînd se bat
firele, pentru ca ele să fie
uniform aranjate
6 Rezultat 1. Un covor realizat manual
cu multă migală şi dragoste
12
1. Vopsirea lînii şi uscarea
acesteia în maşinării
specializate în Secţia de
Vopsire, folosindu-se
coloranţi chimici;
1. Analizarea cărţilor lui
Goberman şi al lucrărilor mai
vechi
2. Folosirea computerului
pentru a realiza schema în
Ateliarul designerilor;
3. Realizarea schemelor cu
ajutorul maşinii de perforat
1. Maşinăria este permanent
instalată şi nu necesită
implicarea personalului în
procedeul de ţesere;
1. Se intoduce schema în
computerul războiului sau se
amplasează cartelele de
perforare.
2. Multitudinea de bobine
sunt aplasate pe instalaţii
speciale lîngă război;
3. Începe lucrul suveicii
zburătoare, care ţese covorul.
1.Un covor realizat datorită
maşinăriilor;
IV.Bibliografie:

 http://liceu.asm.md/files/cercetare/Model%20teză%20științifică.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Covor
 http://covoruloltenesc.ro
 https://muzeulolteniei.wordpress.com/2012/02/20/tezaur-de-scoarte-si-
covoare-oltenesti/
 https://www.misiuneacasa.ro/covorul-traditional-romanesc

13