Instituția: Gimnaziul – Grădiniță ,, Constantin Stere”

Proiect la disciplina
educatia tehnologica

Arta covorului.Alesul neted

 Cuprins:

I-Materiale necesare

II-Tehnici de lucru

III-Succesiunea operatiilor

IV-Modele

V-Tehnica securitatii

Argumentare
Un rol deosebit în mediul de trai al moldovenilor, în ritualuri şi ceremonii, în aprecierea
nivelului stării sociale şi economice, a măiestriei familiei le-a aparţinut şi mai continuă să-l
joace covoarele manuale. Ele conţin în sine o artă de opinie colectivă, viziuni artistice
creatoare selectate de multe generaţii.
În ţesăturile de tip covor poţi urmări: nivelul dezvoltării tehnicii textilelor populare, influenţa
dezvoltării industriei ţesăturilor, relaţiilor comerciale şi interferenţelor etnoculturale cu etniile
vecine, felul de adaptare a unor elemente din arta greacă, romanică, europeană, orientală, slavă.
Arta covoarelor moldoveneşti s-a modificat permanent, selectîndu-se pe parcurs de secole
motive ornamentale, compoziţii şi gamă cromatică particulară.
Din multiplele izvoare scrise, documente aflăm că covoarele se făceau din lînă curată şi exclusiv
pentru casă, că erau foarte frumoase şi se păstrau cu mare grijă, transmiţăndu-se ca relicve ale
familiei din generaţie în generaţie. Iniţial covoarele nu se produceau pentru vînzare şi, numai în
cazuri rare, cînd peste familia moldoveanului ajungea o nenorocire mare, cînd nicidecum nu
puteau răsplăti impozitele, îl ducea pe ţăran de-şi vindea „scoarţa” din casă.
Casa tradiţională moldovenească neapărat e împodobită cu covoare: pe perete, paturi, pe podea.
Această tradiţie de a folosi covoare la împodobirea locuinţei a fost tipică pentru moldoveni din
adîncul secolelor şi a rămas pînă în prezent.
Mare importanţă aveau covoarele, numărul lor, care vorbea despre iscusinţa fetei şi starea
familiei. Tradiţia alesului de covoare în Moldova era strîns legată şi de educaţia prin muncă a
copiilor în familie. Iscusinţa de a ţese, de a alege era înalt apreciate în popor, de aceea fetele de la
vîrsta de 10-11 ani erau învăţate acest meşteşug.
Păstrarea artei covoarelor este stimulată şi de o altă tradiţie răspîndită pînă în prezent, cînd din
timp este pregătit „comîndul” – un şir de obiecte, mai ales, ţesături ce se dau de pomană cu
ocazia decedării. După obicei, în faţa casei anume pe covor este primit a aşeza sicriul şi de a-l
petrece pe cel decedat „ca pe un om gospodar” în ultima sa cale.
Orice obiect era făcut cu mult talent şi gust artistic, fiindcă tot ce se făcea – se făcea pentru sine
şi ce păstra în casă, servind drept marcă de avuţie şi prestigiu al familiei
 Imn covorului

Covor…
O mare de iubire pe-al tău fundal s-a-ntins.
Covor...
O mare de sudoare în braţe te-a cuprins.
Covor...
În serile de iarnă - ce-s lungi ca viaţa mea,
Covor...
Ne îmbăta o taină - ce este taina ta.

Eşti un mister de forme,

Culori şi înţelesuri.
De te privesc pe tine ,
Admir tot universul.

Aici în joc planează

Stele,sori şi aştri,
Natura ne zîmbeşte
Cu-a apei ochi albaştri.

Şi verde,şi mult roşu,

Şi pe un ram sticleţii,
Şi iată acea speranţă,
Adică „pomul vieii”.

Covor...
Cuvinte nu-s şi n-ajung
Ca să-ţi descopăr taina.
Poporul te-a creat ,
Tu-n lume i-ai dus faima.

I-Materiale necesare

1.Lîna de diferite culori

2.Furculiţă
3.Schiţă
4.Război
5.Aţă pentru urzit
 II-Tehnici de lucru
deosebim: covoare netede cu 2 feţe, netede cu o faţă, flauşate cu noduri legate, covor cu laţuri
ridicate, facturale „alese în bumbi” ş.a. Cît priveşte particularităţile tehnico-decorative ale
covoarelor e necesar să menţionăm că denumirea procedeului de lucru „a alege la covor” este,
tehnică numită în nordul şi centrul Moldovei, datorită faptului că covorul se creează ca şi o
pictură, numai că se lucrează cu fire scurte de lînă, „se alege fir cu fir” și se obține covor pe două
feţe deopotrivă.
În sudul Moldovei are loc „ţesutul şi alesul covoarelor” în 3 iţe, care au numai o singură faţă.
În Moldova peste tot s-au produs covoare manuale, dar necătînd la un şir de elemente comune
legate de colorit, ornament, mărime, proporţii, funcţii, ele nu sînt identice după tehnica de
confecţionare şi caracterul ţesăturii. În centrul şi nordul republicii covoarele se aleg neted dea-
ntregul 1 m 50 – 2 m 50 lăţime cu două feţe pe o unealtă verticală – „război”, „cărîngi”, „druci”,
iar în raioanele de sud – pe „stative” orizontale, numit „război”. Folosirea a două tipuri de unelte
de ţesut diferite, demonstrează că şi covoarele se deosebesc prin modul de confecţionare şi
factura ţesăturii. Covoarele de la sud sînt cusute din 2, 3 părţi, sînt cu o faţă care e mai puţin
deasă se vede urzeala şi e moale, pe cînd covoarele din raioanele de nord şi partea centrală a
republicii sînt alese pe războiul vertical şi sînt bătute bine cu un pieptene greu de lemn. Astfel
ţesătura lor e netedă, densă şi e cu două feţe, utilizînd pentru un covor de 3 m x 2m la nord – 10-
15 kg lînă, iar la sud pentru aceiaşi mărime – 6-7 kg. Prin urmare, ţinem să menţionăm că nordul
şi centrul „alege pe fire” covoarele, iar sudul ţării „ţese şi alege”, fiindcă se trece un fir de băteală
din capăt pînă în capăt, apoi în alt rînd se alege numai porţiunea desenului.
Deşi pe parcursul secolelor arta covorului moldovenesc şi-a cristalizat şi perfecţionat un şir de
deprinderi tehnice şi procedee artistice, care sînt în dependenţă unele de altele, constatăm faptul,
că pînă astăzi covorul moldovenesc e ales cu mîna „fir cu fir”, „mutătură cu mutătură”, „scăritură
cu scăritură”, după izvoade-model aşa, cum se alegea şi în trecut. O tehnică mai înaintată, ce
grăbeşte şi uşurează unele procedee de ales a covoarelor – facerea rostului,

III-Succesiunea operatiilor

1.Selectăm aţa
2.Alegem ornamentul dorit
3.Elaborăm după ornament schiţa grafică
4. Pregătim războiul,furculiţa
5. Întindem firul de urzeală
6. Începem alesul ornamentului
7. La finisarea lucrului fixăm capetele
IV-Modele
 VI-Tehnica securitatii

NORME SANITAR – IGIENICE ŞI REGULI DE PROTECŢIE

A MUNCII ÎN TIMPUL PROCESELOR TEHNOLOGICE

1. Înainte de a începe lucrul, îmbrăcaţi haine de lucru, inclusiv un şorţ;

2. Locul de lucru prebuie să fie bine iluminat;
3. După finisarea lucrului, se face ordine şi se aeriseşte încăperea, se spală
podeaua, deşeurile se scot din încăpere;
4 Foarfecele se transmite cu inelele înainte ;
5. Acele, foarfecele se păstrează în cutii speciale;
6. Nu se fac mişcări bruşte cu mîna în care se ţine acul, sau foarfecele, ca să nu
rănim persoana de alături;
7.Înainte de a începe orice lucru, luaţi cunoştinţă cu reguli de protecţie a muncii şi
de tehnica securităţii şi respectaţi-le cu stricteţe;

8.În timpul lucrului locul nu trebuie să fie aglomerat;

9.Pentru lucru va fi doar instrumentul necesar;

10.Trebuie să se lucreze doar cu instrumentele în stare de funcţionare şi care sunt

bine ascuţite;

11.În cazul unei traume, nu intraţi în panică, ci acordaţi prim ajutor celui care s-a
rănit, apoi adresaţi-vă la punctul medical;

12.După lucru faceţi curăţenie în laborator şi spălaţi-vă pe mâini cu săpun.

 Balada covorului

Pe-un picior de plai, Foametea cea mare,

Pe-o gură de rai Fără de scăpare:
Doruri se-pleteau Copii flămânzei,
Si se căutau, Încruntati bunei.
Si se întâlneau. Mama se gândea,
Dor de fată mare Tata ce făcea?
Colo, în cămară, Cel covor măret
Ea îsi împletea, Scos de pe pereti,
Fire că tesea: În sac învelit
Floare de bujor, Gata de pornit
Trup de căprior, Spre cea Ucraină
Sălcie pletoasă, Să-l schimbe pe pâine...
Nuc cu frunză deasă. Dor de viată, primăvară,
Si-ncă mai tesea Care toate le doboră.
Fata, draga mea, Si s-a dus acel covor
Chip de domnitor, Peste zări rătăcitor.
Stefan, Măritor, Dar scapă la pâine nouă,
Bucălasi copii Ca a diminetii rouă
Si flori din câmpii. Sufletele-nfometate,
Toate le-mpletea Osândite ,,sus" la moarte.
Si le rostuia Tu covor moldovenesc,
În mândru covor, Caut dară nu găsesc
Al casei odor. Cel cuvânt mestesugit,
El casa cea mare Să te cânte negresit:
Mândru ca un soare Tu mândria unui neam
O împodobea Suflet, floare de mărgean,
Si mi se mândrea. Viata ne-o împodobesti,
Dar iată năpasta, Nemurirea noastră esti.
Cea din '46,