Comuniure in limba romänă

(ieşte textul eu utenție. apui rezohủ cerințele.

Era dimineațā. Furnicile se treziserå. Cea mai mică dintre ele. lca. pomi så caute de mâncare.
Plecă spre grådiniļa de unde se auzcau voci de copii. Ştia cả acolo sunt mereu irnituri de
påine, bucặți de ciocolată sau resturi de fructe. lca urca și cobora pictricele, ocolea picăturile de rouå,
trecea printre rele de iarbā.
Devdată. printre nişte panseluje. dådu peste o pråjiturå intreayå. Cum så o care singură
in muşuroi? lI ugå pe greieraşul Nicu så o ajule. dar acesta era prea somnoros.
Sandu. un uture frumos şi prietenos, se oferi cl så le anunțe pe celelate fumici.
A plecat grăbit pentru cả se lemea ca nu cumva så se adune norii şi så inceapå ploaia.
La scurt timp, multe furmici mergeau incolonate ducand bucățele din pråjiturå in cămara din
muşuroi. Cânlau vesele și munca li se pårca uşoară.
(MonicaRadu -O furniců)
1. Compleeuzà:

a) titlul b)autorul c) personajele:

2. Incercuieşte literu corespunsdtoare růspunsului corect.

• Cea mai micā dintre furnici senumeu:

a) Ina b) Sandu c) lca d) Nicu
• Furnica a plecat spre grādinița de undese uzeau voci de copii pentru cả:
a) dorca să sc joace cu ei c) acolo au trimis-o celelalie furnici
b) au chemal-o copiii d) ştia cả acolo va gåsi de märcare
• la ştiacâlagràdinițåsuntmereu:
a) bucăți de ciocolată, mituri de påinc, resturi de bomboane
b) mituri de påinc, resturi de fructe, bucăți de cozonac
c) mituri de päinc, bucăți de ciocolată, resturi de fructe
• Furnicileaucăratprijitura:
a) la stup b) làngã greicre c) la muşuroi d) in bucătarie
• Furnicilor li sepåreamuncauşouråpentrucả:
a) afară cra soarc c) le ajutau și copii
b) mâncaserå din prijitură d) cầntau în timp ce munceau
• nväțăturd carepoate desprinsảdin texteste:
a) Munca impreună cu prietenii este mai plăcută. c) Muncim ca så m läudați.
b) Munca este intotdeauna pe placul tuturor. d) Mereu este uşor sẵ munceşti.

3. Formuleuzå rispunsuri la intrehảri:

a) Undc a gāsit lca pràjitura întrcaga?

b) De ce nu a ajutat-o greiercle Nicu?

c) De ce se gräbea uturaşul Sandu?

fl
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
 4. Cumpleteazů ypațiilkecu ujutarul cuvinter: inr-wn, inr-o, dintr.-un. dintr-o.

dimincuța. furnica a plecat muşuroi. A ajuns Ifà de

narrise. dutà u dut peste a påjiturå. A gäsit timp scurt un uturaş amabil.

* t nieyte mfuri depre furnicá t ure vi cyyrım:

• intrebure
•o erelumare
•oconstature
6 Completeazåcu sa sau s-a uniloarele propozt:

Zäpada ....a.şternut peste sat. Sania ...cstc pregātitå pentru derdcluş. Sora ... il insoțeşte la joacă.
Vecinul său ... pregātit și el de săniuş. C'opilul ... bucurat deaceastă zi minunată la săniuş.
7. Aleätuiește enunțuri in care sá foloseşti virgula:

• enumerure

e strigare

R. Completeuzätextul de mui js cusemnelede puntuație pxtrivite.

Vräbiuțele au găsit la fercastråboatbe de grâu rimituri de päine și depråjituri

Ce noroc pe cle Vor avea ce så mănānce azi mâine și poimãine

Vräbiuțclescintrcbau
Cine oare sS-a gândit la noi

9. Privesteimaginile. Serie n text furmat din inci-yuse propzițiü in cure så rāspunzi intrehāri.
Scrie un titlhu potrivit pentru textul tàu.

Ce anotimp cste?
Cu ce cste acoperit påământul?
3. Ce caută pāsārelele?
4. Ce face Miruna?
S. De au venit vråbiuțele la fereastrà?

4i terminat Felicitàri! Furnica te apluulä! Arordä-ți un cali cativ.

fl
fi
fi
 Bradul
după Hans Cristian Andersen

Creştea Intr-o pădure un brad tânăr. Creştea Într-un loc bun, unde avea acr și soare mai
mult decat su cient. În jurul lui creşteautovarăşi mai în vÂrstă, brazi şi pini. Dar bradul cel mic
era foarte nerăbdător să ajungă mare, și se grăbea să crească. Nu se gândea la soarele cald şi
aerul proaspăt şi nici nu-l interesau copiii din sat care treceau pe långă el råzand și kiumind,
plecați la cules de fragi și zmeură. Câteodată veneau cu un coş plin sau cu frági nşirați pe o
trestie, so aşezau în jurul brăduțului gi ziceau:
- Ab. ce frumos e!

Dar brăduțul nu voia să audă nimic din ce spuneau.

In anul următor i-s rescut un inel, şi după încă un an, unul și mai mare; - și astfel
întotdeauna se poate a a vârsta unui brad, după numărul inelelor.

- Ah, dacă aş la fel de mare că ceilalți arbori - suspină brăđuțul - şi aş putea să-mi întind
ramurile de jur-împrejurul meu și săzăresc din vârf îatreagă lume! Păsările şi-ar face cib în
ramurile mele și, când ar su a vântul, varful meu s-ar clatina cu muită solemnitate.
Nu se bucură de razele soarelui, nici de păsări, nici đe nori roşietici care treceau pe
deasupra lui la răsăritul soarelui şi în amurg.

Când a venit iarna şi zăpada albă scânteia în jurul lui, adeseavenea în fugă o iepuroaică
şi sareapeste el; oh, ce enervantă era! Dar au trecut două ieni și, în cea de-a treia, arborele era
atât de mare încât iepurica n-a mai putut decât să alerge în jurul lui. Oh, să creşti, să creşti, să
te faci mare și să ajungi bătrân este singura bucurie din această lume, se gândea copacul.

Toamna veneau mereu tăietorii de lemne și tăiau câțiva dintre arborii cei mai mari. An
đupă an trecca şi tânărul brad, care deja crescuse mult, începea să tremure ori de câte ori îi
vedeape tăietori, căci uriaşii, splendizii arbori, cădeau la pământ cu un zgomot îngrozitor. Le
tăíau ramurile și păreau goi, lungi şi subțiri; de-abia dacă-i mai recunoştea, dar erau încărcați în.
căruțe și cai scoteau din pădure. ncotro se duceau? Ce destin îi aştepta?

Primăvara, când se întore rândunelele şi berzele, bradul le-a întrebat:

- Voi ştiți unde sunt duşi? V-ați întâlnit cu ei?

Rändunelele nu ştiau nimic, dar barza a rămas pe gânduri, apoi dădu đỉn cap și spuse:

- Da, cred că đa. Am întâlit mułte vapoare când zburam spre Egipt. Aveau nişte catarge
magni ce; aş zice că erau ei, minoseau a brad. Te rog să primeşti felicitările mele, căci...se
inălțau atât de majestuos!

- Af, dacă aş destul de mare că să zbor pe deasupra marii! Cum e marea? Cu ce

seamănă?

- Ei, nu-i uşordeexplicat, aspusbarzași şi-a luat zborul.

1
fi
fi
fi
fl
fl
fi
fi
 Şi omul cel găsuţ a spuapovestea lui Terron Coscorron, care a căzut pe scară dar, totuşi,
a ocupat tronul şi s-a căsătorit ou prințesa. Şi copii au aplaudat și au stigat:

-Povesteşte, povesteştel- pentru Că voiau să asculte și povestea lui Ivede-Avede, dar au

trebuit sã se mulțumească doar cu cea a lui Terron CoscorrOn.

Arborelerămâneafacontinuarefoarte liniştit şi gânditor: niciodată păsările din pădure nu

povestiseră ceva asemănžtor.

"Terron Coscorron a căzut pe scară și totuşi s-a căsătorit ou prințesa. Da, da, hşa merg
lucrurile îa unel - -a gândit bradul, convins că craadevăratceca ce povestise acel doma atat
de n - Doamne-ajută, cine ştie, poate cad şi eu de pe scară şi mă căsătoresc cuo prințesä", și
8-a bucurat la gândul că în ziua următoare va acoperit cu lumânări şi jucarii și fructe aurite.

"Mäine n-o să-mi e frică! - sa gândit -0så mă bucu pe deplin de toată splendorca
mea! Maine o să ascult din nou povestea lui Terron Coscorron şi poate și pe cea a lui Ivede
Avede" şi arborele a rămas în continuare tăcut şi gânditor toată noaptea.

De đimineață au intrat un servitor șio servitoare.

“Acum -s-a gândit arborele- vor începe din nou să mă împodobeascẤ" dar l-au scos din
salon și, rcându-1 pe scări, 1-au pus în pod şi l-au lăsat acolo, într-un col; întunecos, unde mu
ajungea lumina.

"Ce să e asta? -s-a gândit arborele- Ce va trebui să fac aici? Ce va trebui să ascult?"

Şi a rămas sprijinit de perete și s-a.gândit, şi s-a gândit. Şi a trecut mult timp, zile și
nopți. Nu urcă nimeni la el şi când, în cele đin urmă, a apăut cineva, 2 fost doar ca să pună
nişte cutii mari într-un colf. Arborele era deştul de bine ascuns, s-ar putut spune că fusese
complet uitat.

“Acum e iarnă! -s-a gândit Arborele- Pământul e înghețat şi acoperit dezăặpadă, oameni
nu mă pot sädi; deci trebuie să stau aici aşteptând primžvară. Bine gânãiti Ce inteiigenți sut
oamenii! Dacă n-ar însă atat de întuneric şi n-aş atåt de siagur. Nici măcar n iepuraş mụ
trece. Era atât de plăcut acolo, în pādure, când era zåpadă și receau iepurii jopäind. Da, chiar
când sărea peste mine, đeşi atunci nu-mi plăcea. Singurătatea asta e insuportabila!"

-Pi, pi!- spuse chíar atunci un şoricel, urmat imediat de un altul. Mirosiră bradul şi
alergară printre ramurile lui.

-E un g cuaplit!-exclamžşoricell-Dacž ar f mi całd,ar chiar fcate bine aici.

Nu-i aşa, bắtrâne brad?

- Nu sunt bătrân! - spuse bradul - Sunt mulți care sunt mai bžtrâni că mine!

-De unde viü? - întrcbară şoriceii -. Şice ştiü?(erau teribil de curioşi). Vorbeşte-ne despre
locul cel mai frumos de pe păndnt. A: fostacolo? Ai lost în cunaă, unde eis 3razeturi şi
Şuncile atâmă sub tavan, unde se dansează peste lumânări de seu și unde intri slab şi ieşi gras,
gras?

- Nu ştiu nimic despre asta - spuse bradul - dar cunosc pādurea, unde străluceşte soarele
și cânta păsarie. Şi a început să le povesteascá despre tinereçea lui. Şornceii nu auzişerš
niciodată ceva asemänátor. Au ascultat cu gură cäscată de uimire şı au spus:
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 doar o cutie, pentru că era tnveiită cu o pânză verde și aşezată pe un imens covor persan. Cum
tremură copacull' Ce urmă să se Întâmple? Atât servitorii, cât și đomnişoarele đin casă au venit
să-l împodobească. I-au atânat de ramuri nişte plase mici, făcute din hârtie colorată; ecare
plăsuță era plină cu caramele; mere și nuci aurite atârnau ca și cum ar crescut acolo și peste
100 de lumânărele roşii, albastre şi albe au fost xate pe ramuri. Păpuşi care păreau vii - arborele
nu mai văzuse niciodată cevaasemănător -atârmaude ramuri, şi chiar în vêr -a fost pusă o stea
mare de hârtie aurită. Totul era xtraordinar.

- Noaptca astal -spuneau toți - Noaptea asta va plină de strălucire!

"Oh- s-a gândit.arborele - ce bine-ar să e deja noapte și toate luminile să fe aprinse
și să strălucească! Şi ce se va întâmplă? Vor veni copacii din pădure să mă vadă? Vor veni în
zbor vrăbiile la fereastră? Voi prinde rädăcini aici și voi continuă să trắiesc aşa împodobit şi
iara şi vara?"

Erau multe pe care nu le ştia, nu vi separe? Şi îl dureascoarțadin cauza neliniştii, i

đurerea de scoarță pentru un copac este ca đurerea de cap pentru noi.

In cele din urmă au aprins lumânările. Câtă strälucire, câtă splendoare! Arborele tremura
din toate ramurile, mai ales că una dine cle i-a luat foc de la o lumânare. Of, ce tare durea!

- Dumnezeule! strigarădomnişoarele și o stinserărepede.

Atunci arborelen-a mai îndrăznitsămişte nici măcar un ac. Oh, era oribil! i era atât de
frică să nu piardă ceva đin orbitoarea lui frumusete; era amețit đe atâta strălucire şi...deodată
uşa salonului s-a deschis larg și o grămadă de copii au năvălit spre el ca și cum ar vrut să-l
răstoarne. Adulții veneau foarte serioşi, în spatele copiilor; cei mici s-au liniştit un moment, dar
imediat a eînceput vacarmul. Au dansat în jurul arborelui şi au đesfăcut cadou după cadou.

"Oare ce fac? - s-a gândit arborele. Ce o să se întâmple?" Şi lumânările au scăzut, aproape

ajungând la ramuri şi când s-au consumat, le-au stins, şi atunci copiilor li s-a dat voie să scoată
podoabele din pom. Ah, s-au repézit la el dé aptöápė i-au fupt tóaté crengie; đacă n-är âvut
vârful xat de tavan, 1-ar răsturnat.

Copii au fopăit în jurul lui cu dulciurile şi jucările pe care reuşiseră să pună mâna.
Nimănui nu-i mai păsda de arbore, cu excepția bătrânei doici, care continuă să veri ce cu
privirea printre ramuri, să vadă dacă nu fusese uitată vreo smochină sau vreun măr.

-O poveste, o poveste - strigară copii, împingând urn omuleț obez înspre arbore. S-a
aşezat sub el.

- Ca și cum am în pădure - zise: arborele stia că va faceplăcere să-l asculte. Dar voi
spunedoar opoveste. Vreți s auiți povestea lul Iveđe-Avede, sauces a lut Teron Coscorron,
care a căzut pe scară dar s-a suit pe tron şi s-a căsătorit cu prințesa?

- Ivede-Avede! - strigară unii - Terron Coscorron! - strigară alț. Totul erao hărmălaie
îngrozitoare; doar bradul rămânca tăcut şi se gândea:

"Oare va trebui så intervin? Va trebui sã fac ceva?"

Dar este limpede că intervenise și făcuse tot ce trebuia să facă.

3
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 - Bucură-te de tincrețēa ta - i-au spus bradului razele soarelui - bucură-te de statura ta,
de viață care este In nel

Vantul a sărutat copacul,vărsånd câteva lacrimi esupra lui, đar bradul nu auzsa.

n apropierea Crãciunului au fost täiați mulți arbori tineri, care nu erau mai varstnici
decat bradul nostru, care în continuare nu avea linişte, dorind mereu så plece. Aceşti arbori
tỉneri, care erau și cei imai frumoşi, gi îşi păstrau bine ramurile, erau încărcați în căruļele trase
de cai și dispăreau din pădure.

Unde vor ajunge?- se întreba brađul. Nu sunt mai mari decat mine, doar umul e mai
mic. De ce îşi păstrează toate ramurile? Unde îi duc?

- Noi ştim, noi ştim! - piuiră vrăbiile. Ne-am uitat prin ferestre, acolo, în oraş. Noi ştim
unde i duc! Oh! ti aşteaptăosplendoareși o glorie mai maredecat ti-ai putea imagina. Am
pivit prin ferestreși am văzutcă i pun în centrul unorsaloaneconfortabile și împodobesę
cu lucruri đe mare preț, mere auri, brioşe cu miere, jucării și sute de lumini.

- Şi apoi? - întreba brađul, tremurând cu toate ramurile -, Şi apoi? Ce se întâmplä apoi?

- N-am mai văzut, dar era minunat.

- Oare mă vor lua și pe mine pe acest drum al strălucirii? - se bucură copacul. E mai bine
chiar decât să traversezi marea! Sunt atât de bucuros că vine Crăciunul. Acum sunt la fel de
nalt ca cci care s-au đus anul trecut. Oh, đacăaş și eu în căuță! Dacă aş deja în confortabilul
salon, înconjurat de atâta strälucire şi onoare! Şi apoi? Da, trebuie să am ceva și mai bun, ceva
mai frumos, cãci dacă nu... De ce mi-ar trebui toate podoabele astea? Trebuie să se întâmple
ceva mai important, mai frumos. Dar ce? Oh, cật mi-o đoresc! Cu câtă nerandare am aşteptat!
Nici eu-însumi nu-mi dau seama ce mi se întâmplă.

- Bucură-te- au spus aerul şi soarele - Pro tă de tinerefea ta în aer liber!

Dar nu se bucură de nimic; creştea și ereştea, și iarna și vara rămânea verde, verde-închis.
Văzându-1, oamenii spuneau:

-Ce copac frumos!

Şi de Crăciun, el a fost primul pe care l-au tăiat. Toporul s-a în pt adânc în lemn. Copacul
a căzut la pământ cu un geamăt. A simit o đurere, o stare de legin, și n-a mai avut gânduri
fericite. A simțit durerea de a smuls din căminul său, din locul în care crescuse. Ştia că
niciodată nu-și va revedea tovarăşii iubiți, nici micuții arbuşti şi orile care creşteau în jurul
sắu, şi poate nici măcar păsările. Călătoria nu avea nimic plăcut.

Ajuns la destinație, a fost descărcat în curte, împreună cu ceilali arbori, și a auzit un

bărbat spunând:

- Este superb! il luăm pe asta.

Apoi au venit nişte servitori în uniforme și au dus bradul într-un salon frumos. Pe toți
pereții erau agitate portrete, și lângă marea sobă de porțelan erau nişte vase chinezeşti cu capace
sculptate în formă de lei. Erau acolo balansoare, canapele îmbrăcate în mătase, cărți scunpe,
cu ilustrații pe foițā de aur și jucări scumpe, de sute de coroane - cel puțin, după cum spuneau
copii.Şi arborele a fost pus într-o cutie mare plină cu nisip; dar nimeni nu putea să vadă că era

..
2
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 -Oh, cate ai văzut! Ce ñoroc ai avut!

- Eu? - spuse bradul, și începu să se gândească la ceea ce le povéstise Da, la urmă

iImelor, au fost vremuri foarte plãcute şi distractive. Şi le povegtice s-aîntâmplat tnnoaptca
de Crăciun, când fusese împodobit cu lumânări şi dulciuri.

-Oh, spuseră şoriceii - Ce noroc ai avut,bătrânebrad!

- Eu nu sunt bătrn! - a exclamat arborele - Vă spun că în jana în care am fostadusaici

din pădure, erara îr plină tinarațe,de-ebiamảqprisemdincreştér.

-Ce frumos povesteşti! - auspus şoricei.

Şi în noaptea umătoare au venit însoțiti de încă patru şoricei, ca să asculte artborele

spunându-si povestca și, pe măsură ce povestea, işi amirtea totul şi se gindea:

"In ciuda a tot ce s-a întâmplat, au fost vremuri frumoase, care vor reveni. TaTOn
Coscorron a căzut de pe scară și, cu toate àstea, a devenit rege și s-a căsätorit cu prințesa.Poate
și eu mă voi căsători tot cu o prințesă"
Și atunci şi-a amintit desnre un rresteacžn gratios carecreşteaîn pždre şi care, pentru

brad, erä o adevằratăprințesă.

- Cine e Terron Coscorron? -întrebarč şorice.
Şi atunci bradul le-a spus toată povestea. Şi-o amintea cuvânt cu cuvânt, şi şoriceii s-au
distrat atât de tare încêt au sărit aproape zârň în vântul arborelui.
Noaptea următoare au venit şi mai mulți şcareci și duminicăs-auadăugat şi douăşoricuțe.
Dar au spus că povestea mi era deloc amurenti şi goriceii, auzindasta,s-au întristat, şi atunci
S-au gândit şi ei că nu era cine ştie cepoveste.
Şi asta-i singura poveste ne care o sti?- îrtrebară 3oricuțele.
- Doar asta - a răspuns ertorele -. Am auzit-o çovestitž. îr cea mai fericită nogpteamea,
dar pe atunci nu-ni dideam seamacấtde fericit eram.
-Eo poveste foarte urată! Nu şải nici o povestedespreslăninä şi lumânări deseu? Nici

o povestedespre cărări?
- Nu! -arăspuns
arborele.
Atunci mulțumim - au răspuns şoricuțele şi s-auîntors încasă.
Până la urmă nici şoriceii n-au mai venit, şi arborele a început să ofteze și săsuspine:

Ce plăcut era să-i văd pe şoricei ăia răutäcioşi aşezați în jurul meu, ascultăndu-mi
povestea. Acum şi ei s-au dus! Nu-i nimic, o să mã distrez din nou când voi reîncepesă ies.

Dar oare când avea să reînceapă săiasă?

Şi aşa s-2 întâmplat că, într-o dimineață au apărut oamenii din nou în pod. Au datdeoparte
Jăzile și cutile şi au scos arorele; 1-au târat pe pcdea fări să-i dea prea taultă atenție, dar

repede un servitor La împins pe scări, undeera lunia.

5
 "Acum începe din nou viață!" s-a gândit copacul. A simțit acrul curat, primele raze de
Soare, și atunci a văzut că ajunsese în curte. Totul s-a petrecut atât de repede încât arborele a
itat să se privească, atất era de ocupat să se uite în ju. Curteadădea într-o grădină unde totul
în orea. Tranda rii proaspeți şi înmiresmați atârnau peste balustradă, teii erau în oare, și

rândunelele zburau.
- Acum o sătrảäiesc!-a strigat plin de bucurie, întinzându-și ramurile.
Vai, erau toate uscate şi galbene.Căzuse într-un colt, ntre buruicni și urzici. Incă mai
avea în vârf steaua de hârtie aurită, care strălucea în soarele orbitor.
In curte se jucau cáiva copii veseli, caredansaseră în jurul bradului fn noaptea de
Crãciun. Unul dintre ei se repezi şi-i sinulsesteauade aur.
- Uite ce a mai rămis din pomul žsta bătrân și urât de la Cržciun! -spiise, călcând pe.

ramurile care au scârțâit sub ciinele lui.

-Şi arbore!lea privit toatăsplendoarea orilor șiprospețimeagrădinii, apois-a privit pe
el și s-a gândit că mai tine n-ar mai ieşit din ungherulsăufntunecos din pod. Şi-a amintit
tinerețea sa în pădure, vesela noapte de Crãciun și şoriceii care, cu atâta bucurie, ascultaseră

povestea lui Terron Coscorron.

6
fi
fl
fl
fl
fi
 Tara fărăbặtrâni
după V. A. Urechia

ntr-o țarà indepårtată, tinerii au hotárát săi omoare pe toți bätráni, ca så nu-şi
mai scoatå càciulile inaintea tor și sà nu mei stea vârstricii în slujbele cele mai inalte
ale statului.
Pur și simplu, într-o noapte nebună, i-âu ucis pe totl bårânii. Numai un tánár cu
su et bun nu şi-a omoråt tatâl, ci l-a ascuns într-o peşterả, unde tinerii cei aprigi nu-t
puteau gäsi.
Domnitorui ra chemat în func'in ina.e De ire rn. Nun ai că țara lor avea un neam
duşman, cu care se învecina.
Când au a at duşmani cã vecini lor şi-au uCIS bátránii, le-au cảutat gâlceava
tinerilor:
- Sā ne înapoiați imediat funia, împlatitå din re de nisip, pe care strămoşi
noştri au împrumutat-o strāmoşilor vo,lril Altiel, vế ủeciarn räzboil
Sfetnicii din tara tineritcr au sfeclit-o:
- Hai sã le dăm funia, cả sầ scápäm de necaz!
- Să chemăm degrabå toți meşterii de frânghii! In trei zile să facă funia din
boabe de nisip!
Meşteri se puserâ pe lucru. Fraılánteiå nisivul, dar nu reuşeau sá-l
împletească.
Domnitorul pofti la siat pe tinerii care-şi uciseseră bätrâni:
- Ce-i de fäcut?
Dar nimeni nu putea spune taina împletirii furiei.
Numai tânàrui care-şi ascunsese talải in peşteră, plecá pe furiş la bătrn,
singurul rămas in viatā, şi-i povesti toată întâmplarea. Bštrânul din peşteră īşi linişti
feciorul ş-l povāțui sẽ se dưcă ia Vodă, care trebui så rāspundă vecinilor duşmani
aşa:
- Când strän:cşii voşiri ne-au îrpruntai iuie. au pästrat un capāt din ea, ca
såł aibă de prooā. Dați-ne acel capăt ce furue, ca så vă facem funia întreagà.
Domnitorul transmise tärii învecinaie, îritocnnai, siaul bātrânului ascuns în
peşteră. Când pr:mirå vråjmaşi: acesı ráspuns, st igarä:
Vasăzicả, tot mai au vecinii noştri ur båtrân care să-i sfätuiască. Să-i lăsăm
deci în pace!
Şi i-au lăsai, rerunjând ia rāzboi. Cicả de alunci a rämas provertbul vechi și
nțelept: Dacă un sat nu are un bárản, sả şi-j cuinpere!

Răspundeți la întrebåri:
) Ce au hotărât tinerii să facă?

12 -
fi
fi
fl
 b) De ce unul dintre tineri a avut su et bun?

c) Ce au obținut tinerii procedând astfel?

- ---
d) Ce dorință aveau vecinii lor, duşmanii?

e) Care era taina împletirii funiei?

2. Explicați oral proverbul:

Dacă un sat nu are un bătrân, sả şi-l cumpere!

3. Alcătuiți enunțuri cu cuvintele: peşteră, duşmani, gâlceavă, strămoşi, meşteri, taină.

-13-
fl
 b) De ce unul dintre tineri a avut su et bun?

c) Ce au obținut tinerii procedând astfel?

d) Ce dorință aveau vecinii lor, duşmanii?

e) Care cra taina împletirii funiei?

2. Explicați oral proverbul:

Dacă un sat nu are un bătrân, sã şi-l cumpere!

3. Alcătuiți enunțuri cu cuvintele: peşteră, duşmani, gâlceavă, strămoşi, meşteri, taină.

- 13 -
fl