Natura omului

La pădure cînd venim

Rar pe cine întîlnim
Animale mai sînt multe
Dar se lasă nevăzute

Ele simt orice miros

Care este de prisos
Stiu că şi în codru omul
Poate să aprindă focul

Dar aici e casa lor

Sub umbrela crengelor
Numai omul cu-a lui fire
Nu-i fiinţă din pădure

Ne-am îndepărtat de ei
Tei,izvoare,clopoţei
Si-am uitat printre motoare
Cum miroase-a lăcramioare !

O parte din natura

Iubita mea natura
Stralucesti in luna
Vreau sa te ingrijesc
De oameni sa te ocrotesc.

Pentru tine as face orice

Te iubesc ca soarele
Si vrau sa-ti fac o cununa
Si din soare si din luna.

Ingrijitiva viitorul
viitorul nostru este in fapte
sa facem lucruri curate
dar ce fel de viitor avem noi
daca natura e in gunoi?

aveti grija de natura

nu vorbiti numai din gura
faceti voi un lucru bun

populatia se mareste
industria iarasi creste
iar natura-i numai una
ocrotitio intotdeauna

unul arunca o hirtie

altul o mica jucarie
tot asa din veac in veac
pina ea sa poluat.

ocrotitiva planeta
faceti voi un lucru sfint
ajutatio sa inverzeasca
ca sa semene a pamint

natura are rabdare

ne serveste chiar dei sfint
dar dac natura moare
ci-o sa fie pe pamint?
Hai Moldova!
Hai, Moldova! Nu rata!
A venit şi ziua ta!
Din Naslavcea-n Giurgiuleşti,
Chişinău, Orhei, Floreşti…
bate mic şi mare-n toacă
să scoată lumea la clacă.

Hai, Moldova! Hai, Moldova!

Se aude mereu slova.
Hai, Moldova! Nu zi ba,
că este-n puterea ta.
Să sărim cu toţi la clacă,
de nu noi, cine-o s-o facă!?

Râurile bat în maluri

luând gunoiul pe valuri,
Codrii freamătă şi ei
înecaţi în ciritei,
prin oraşe şi prin sate
gunoiul la uşă bate.

Hai, Moldova! Zic şi eu.

Să scoatem ţara din greu.
Să-mbrăcăm meleagul drag
în strai nou, că e paştele în prag.
Doamne, fă-auzită slova:
Hai, Moldova! Hai, Moldova!

Hai, Moldova! Nu ceda!

Europa-i casa ta!

Amenajarea sălii.
Scena ( peretele din centru ):
• Un panou – peisaj feeric: soare cu gene lungi, cu zîmbet de copil; stoluri de păsări, arbori, un izvoraş
etc.
• Citate ( selectiv ):
„ Natura e singura carte, în care fiecare pagină e plină de un conţinut bogat ”;
J. W. Goethe
„ Fiţi recunoscători naturii! Omul nu poate fi desprins de la sînul ei ”.
L. Foierbah
„ Dragostea copilului faţă de patrie începe de la dragostea faţă de natură ”.

Pe pereţii din sală:

• Placarde din setul „ SOS – natura! ”;

• Desene ale elevilor.

În faţa scenei:
Vitrina cu cărţi despre natură şi colegi;
• O expoziţie amuzantă ( figurine din crengi, ttulpine );
• Căsuţe pentru păsări;
• Compoziţii tematice: „ Concertul în luncă ” , „ Balta ” etc.
Pădurea e creaţia naturală cea mai completă şi mai perfectă, de care depind destinele şi tot ce este viu
pe pămînt. Fără păduri Terra ar arăta ca un deşert selenar.

Prezentatorul-I:
Pădure-Legendă, Pădure-Poveste… De ea ni-s legate cele mai frumoase amintiri. Ea de fiecare
dată ne întîmpină binevoitoare, cu aeru-I îmbălsămat, cu misterele sale şi … din umbra desişurilor parcă
aşteptăm mereu să apară îndrăgitele personaje ale basmelor copilăriei.
Prezentatorul-II:
Codrul ne aşteaptă oricînd în împărăţia sa, fremătînd versuri alese prin şipot de izvoare. În această
armonie superbă toate se dezolvă într-o suită de privelişti suave, se incrustează pe inimă farmecul
inepuizabil al naturii.
Ambii prezentatori:
Ne aşteaptă Măria sa- CODRUL!
Copiii au coşuleţe pentru pomuşoare, ciuperci; plase pentru fluturi, căsuţe pentru păsări;
Un glas ( prelung, cu ecouri ):
- Codrule-ee-e, frumosule-ee-e!...
- Codrule, iubitulee-ee-e!...
- Codrule …, voinicule-ee-e!...
Cineva:
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule?

Copiii ( toţi împreună ):

Că de cînd nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut!
Codrul ( glas îndepărtat, monoton ):
Ia eu fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărare spre izvoare,
Ce le-am dat-o tuturor… tuturor…
Elev
Veselă-I pădurea-ntreagă,
Îmbrăcată toată-n flori,
Care lunea o îmbată
Cu măreţele-i comori.
Blîndă e pădurea deasă
Ce pe toţi îi mîngîie
Cu-a ei umbră răcuroasă
Şi cu aer limpede.
Însă tristă e pădurea
Cînd copilu-i rău cu ea,
Cînd i-omoară oaspeţii,
Şi-i frînge ramura.
Un declamator:
Ţara mea, Moldova,
Cuib de rîndunică,
Eşti atît de mare,
Eşti atît de mică.
În mica noastră ţară
Izvoarele cuminţi
Îţi zic cu drag pe nume,
Parcă ţi-ar fi părinţi.
Doar în Moldova noastră
Stejarii, munţii-nalţi
Şi florile din luncă
Îţi sunt surori şi fraţi.
( Gr. Vieru )
Altul:
Hai, vino, caldă rază,
Ni te opreşte-n cale.
Murmure codrul veşnic
În ape de petale!
Ne cheamă de departe
Povestea lui cea nouă
Să ne-oglindim cu ochii
În stropi de sfîntă rouă.
Primeşte-ne, Natură,
Fii veghetoarea noastră!
Ţi-I codrul verde-verde,
Bolta albastră-albastră!
Altul:
Drag ni-i drumul spre pădure
Că ne duce drept la mure,
Ne duce la mure coapte,
La izvorul cel cu şoapte.
Altul:
Glasul pădurii e un vrăjitor,
N-ai să-l auzi, de n-o iubeşti,
De treci prin ea nepăsător,
De n-o asculţi, n-o creşti.
Sub trunchii ei strămoşii daci
Au locuit şi-au apărat
Ţinutu-acesta de copaci,
Pămîntul ţării minunat.
Un elev:
Dragă ni-i pădurea verde,
Unde pasul ţi se pierde,
Dragi ne sunt izvoarele,
Luna şi cu soarele.
Apare pădurarul.

Copii:
Bună vreme, nene Pădurar!

Pădurarul:
Bine-aţi venit, copii cuminţi! Cuminţi sau ba?...
Copiii:
Da!... Dar de ce ne întrebi aşa?
Pădurarul:
Obosesc de fiecare dată şi mi se cătrăneşte sufletul, cînd îmi vin în ospeţie aşa-zişii turişti. Fiind
certaţi cu bunul simţ, aceştea îmi lasă pădurea de rîsul lumii, poienelese prefac în grămezi de gunoi.
Chiar azi am pus la respect cîţiva braconieri.
Un elev:
Trece hoarda prin pădure,
Vrei de-un pom să se îndure?
Trece hoarda prin cîmpie-
Floarea nu se mai mlădie.
Ce-a fost codru cu poiene
A rămas pierdut în vreme.
Erau rîurile rîuri,
Iată-le ca nişte brîuri!
Aerul cîndva de mintă,
Teamă mi-i să nu se-aprindă
De la mucul de ţigară,
De la fumul fără pară.
De printre copaci apare Ileana Cosînzeana-Crăiasa codrului
Crăiasa:
Natura, nu uită, copile,
I-o carte cu atîtea file,
Din care aflăm noi rînd pe rînd
Tot ce-i mai scump pe-acest pămînt.
Cu aer, apă, gîze, flori.
s-o ocrotim suntem datori!
Copiii:
Bine te-am găsit, Crăiasă frumoasă!
Crăiasa:
Sînt nespus de bucuroasă oricînd de vizitători cum se cade. Poftim în colţişorul acesta de basm.
Poate a fost drumul lung şi obositor pînă la pădure. Vă invit în această poieniţă. Aşezaţi-vă, odihniţi-vă.
Pădurarul:
În oraşul Codru-Mare
Sunt în loc de străzi-poteci,
La răspîntii-semafoare-
Toate-s verzi, poftim de treci!

Copiii privesc uimiţi la frumuseţile din jur. Unii se aşează pe buşteni.

Crăiasa:
Dragii mei tineri naturalişti, ecologişti! Pădurea e un tărîm fantastic. Ştie cineva din voi povestea ei?

Un elev: (povesteşte succint ):

Odată, foarte-foarte demult, copacii de pe întregul pămînt trăiau singuratici şi le era greu, căci erau
scărmănaţi de vînturi şi ploi ca vai de ei. Cei mai firavi nici nu rezistau .
Într-o bună zi s-au adunat toţi împreună să se sfătuiască cum să înfrunte stihiile. Au stat mult pe
gînduri, dar răspunsul nu-l puteau afla. Un arţar tinerel s-a adresat celui mai bătrîn stejar:
- Bunicule înţelept, numai tu ne poţi sfătui ce să facem, că ai trecut prin atîtea în veacul ce l-ai trăit…
Stejarul şi-a ridicat fruntea semeaţă spre cer, s-a îngrijorat, căci norii înspăimîntători îşi întindeau aripa
neagră peste împrejurimi. S-a făcut întuneric, bolta era spintecată de săgeţile de foc ale fulgerilor. Turna
ca din găleată, vîntul sălbatic îşi făcea de cap. Copacii s-au lipit unul de altul, ram lîngă ram, frunză lîngă
frunză. Furtuna s-a zbuciumat multe zile şi nopţi. Cînd cerul s-a limpezit, arborii si-au dat drumul de mîini
şi au privit miraţi unul la altul. Toţi erau verzi, nevătămaţi.
Bătrînul stejar atunci glăsui:
- Vedeţi, care ne este salvarea? De vom fi alături,aproape, nu ne va învinge nici o calamitate.
- Să fim împreună ca fraţii,- l-au susţinut ceilalţi copaci.
De atunci au rămas ei pe locul acela, pe care azi îl numim pădure.
( După A. Ciocanu )
Un elev:
În oraşul Codru Mare
Nu sunt pieţe, ci poiene
Aşternute cu covoare
Din ierbi noi şi sînziene.
De-ai intrat în Codru Mare,
Totu-n jur e uimitor!
Auziţi … Păsprelele-n frunzare
Cîntă planului de dor.
În continuarie – pe tot parcursul popasului- se vor auzi trilurile păsărilor ( fonogramă )

Păsărelile: (cîntă tremurător):

În grădina lui Ion
Păsările numai dorm
Şi umblă din pom în pom,
Blestemîndu-l pe Ion.
Ion:
Gura!
O pasăre:
Dragă domnişor Ion,
Cîntă n-aveai magnetafon,
Mai citeai cîte o carte,
Nouă ne erai ca frate…
Toate:
Dar acum…, cirip-cirip,
Să trăim nu-i nici un chip!
Altă pasăre:
În livadă şi-n zăvoi
Ascultai cum cîntam noi,
Dar de cînd l-ai cumpărat
Parcă mintea ţi-a luat.
Toate:
Am surzit! Ţurlui-ţurlui!
Să-i fie de cap şi lui!...
Patrula verde ( împreună cu pădurarul ):
Tare-s mulţi de-alde Ion
Cu praştii şi magnetafon.
Ion fuge.
Pădurarul:
Asemenea “ eroi ” devastează cuiburile, se joacă cu focul, ce pîrjoleşte şi preface în scrum totul în urma
lor.

Crăiasa :
 Fără păsări cerul ar fi gol şi mut. Ele, prietenii noştri înaripaţi, sunt sanitari pădurilor, făşiilor forestiere,
a livezilor…

Un elev:
Ciocănitoarea poate nimici într-o zi 750-900 de gîndaci de scoarţă sau mai mult de 50 de cărăbuşi.
Majoritatea păsărilor insectivore distrug nu numai omizile, dar şi o mulţime de muşte, ţînţari, care pot
răspîndi boli infecţioase.
Altul:
Bufniţele sunt de folos prin faptul că nimicesc într-o cantitate enormă şoarecii-de-cîmp şi alte rozătoare
mici, dăunători ai agriculturii.
Zîna codrului ( cu un ziar ) :
În “ Ziarul de pădure”,
Scris cu cerneală de mure,
Pe foi late şi subţiri
Apar fel de fel de ştiri…
Iată, de exemplu, orarul sosirii în ţară a vestitorilor primăverii ( citeşte ):
Grangurii- 9+10 martie;
Cocostîrcii albi- 15-21 martie;
Ciocîrlia- 1-10 aprilie;
Mierlă- 12-20 aprilie;
Cucul- 21-26 aprilie;
Rîndunica- la finele lui prier.
Un elev:
Gîndăcelul
De ce m-ai prins in pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă stringi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaimă şi de plînsul meu!
De ce vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plînge mama după mine,
Şi-ar plînge bietele surori,
Şi-ar plînge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile.
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă, că nu mai pot!...
( E. Farago )
Cîntecul “ Al nostru e pămîntul ”
În zori de ziuă nouă
Noi ne spălăm cu rouă.
Ce multă dimineaţă
Ni se aşterne-n faţă!
Refren: A noastră este iarba
Al nostru este cerul
Şi liniştea cîmpiilor.
Al nostru e pămîntul,
Al nostru, al copiilor!
Citim cu ochii floarea,
La drum ne-mbie zarea
Şi-n inima fierbinte
Se naşte dor de cîntec.
Refren: A noastră e lumina
Şi ploaiaşi pădurea
Şi trilul ciocîrliilor
Al nostru e pămîntul,
Al nostru, al copiilor.
Crăiasa codrului:
E minunat primăvara în pădure. Cel mai mulţi îţi bucură ochiul florile acestui anotimp. Soarta
lăcrimioarelor, a toporaşilor, a ghioceilor e în pericol! Aceste flori deosebit de firave şi plăpînde, fiind
rupte, se ofilesc în cîteva ore. Dar tot una sunt rupte şi aruncate!
Un elev:
Nu smulgeţi florile din sol,
Căci sufletele lor sub brazdă
În cuib de-arome stau la gazdă,
Torcîndu-şi basmele uşor.
Nu smulgeţi floarea, ardă-un pic
În stema verde a pădurii
Iubirii monument, nu urii,
Şi-al bunătăţii noastre spic!
Cîntecul “ Hai la flori ”
Bună dimineaţa, zori,
Vă zic dulce-un cîmp de flori,
Cu petale- curcubeu,
Frumoase ca plaiul meu
Refren: Hai la flori…
Bogăţie de culori.
Hai la flori,
Cu lumini de sărbători.
Oamenii, iubiţi florile,
Ele ni-s surorile,
Ele-aduc duminica
În casa mea, în casa ta
Refren: Hai la flori…
Bogăţie de culori.
Hai la flori,
Cu lumini de sărbători.

Pădurarul:
Sunteţi de laudă! Bravo ecologişti! Sănătatea apelor este şi sănătatea noastră. Să-i redăm zeiţei Asia
veşmintele ei cele străvezii!
Omul cel cu fapte bune
Soare-i care nu apune,
Pom cu rădăcină- adîncă,
Fluviu izvorînd din stîncă.
Zîna:
Pădurea e avuţia noastră, e podoaba meleagului nostru. Coroanele stejarilor numai pe un hectar reţin
annual 50 tone de praf, iar ale frasinilor- 63 tone. Un arbore viguros emană într-o zi atîta oxigen, cît este
necesar pentru viaţa unui om.
Dansul “ Braconierii ”
Sugestii: dansează copii-epuraşi,copii căprioare etc. Apare braconierul înrăit, zburlit, cu o puşcă.
Urmăreşte,ocheşte, împuşcă. Animalele fug, tremură, se ascund. Apare un reprezentant al legii. Se aude
fluieratul lui. Dansează ambii. Braconierul face mişcări disperate. Pleacă ambii. Urmează dansul
vesel,ritmic al vieţuitoarelor pădurii.
Un elev:
A iubi natura e puţin, a o ocroti e o necesitate, altfel vom ajunge să constatăm cu deznădejde:
Jelui-m-aş şi nam cui,
Jelui-m-aş codrului,
Dar şi codru-i vai de dînsul,
Cînd îl vezi, te-apucă plînsul.
Altul:
Lăsaţi pădurile să sune
În lungul plaiului străbun,
Căci numai ele ştiu s-adune
Un frate bun cu-alt frate bun.
În miez de vară, cînd e soare,
Visăm, iubim la umbra lor.
Moldova nu mai e Moldovă
Fără păduri în viitor!
Cîntecul “ Primăvara ”
Primăvară-i, primăvară…
Orşicare semincioară
Se visează pom în ţară,
Că în ţară-i primăvară.

Ploaia cade pic, pic, pic…

Raza soarelui coboară.
Dintr-un sîmbure mic-mic
Creşte pomişor voinic
Întru Gloria ta, ţară.
Primăvară-i, primăvară…
Orşicare plug din ţară
Iese în cîmpii şi ară,
Că în ţară-i primăvară.
Un elev:
Primeşte-mi iar, pădure- ngenuncherea,
Sunt fiul tău şi iată mă adun
La mîngîierea
Ce mă purifică, mă face bun!
Un elev :
Lăsaţi pădurea să sune
Pentru copii şi-n viitor
În timpul ăsta ce apune
Ca şi un grai, ca un popor.
Alt elev :
Lăsaţi pădurea să sune
În lumea nistrului bătrîn,
Căci numai ele ştiu s-adune
Un frate bun cu-n frate bun.

Alt elev :
Mă prinsese neaşteptat fiorul
Spaimei că voi îngheaţă pe loc
Şi-am dat atuncea cu toporul
Într-un brad, tăindu-l pentru foc.
Alt elev :
Iar pădurea vorbe de văpaie
Mi-a strigat: În lumea ta să pleci,
Căci în lumea noastră nu se taie
Fraţii între ei în veci de veci!
Alt elev :
De ce sunt ele mai puţine,
De ce să taie fără rost,
Lăsaţi pădurile să sune,
Căci ele ni-s şi adăpost.
Alt elev :
În miez de vară, cînd e soare,
Visăm,iubim la umbra lor
Moldova nu mai e Moldova
Fără păduriîn viitor.

Învăţătoarea :
În pădurile noastre cresc diferite specii de copaci. O bună parte din ei, din an in an sunt tot mai puţini.
Alt elev :
În Moldova se micşorează plantaţiile de stejar. Stejarul a apărut pe meleagurile noastre cu mii de ani în
urmă. Se ştie că acest copac creşte greu, dar durata lui de viaţă ajunge la sute de ani. El poate atinge
înălţimea de aproximativ 50 de metri. Cu fructele de stejar- grinde- se hrănesc vieţuitoarele din pădure.
Despre frumuseţea şi durabilitatea acestui copac ne vorbeşte însuşi stejarul lui Ştefan cel Mare, care
are deja peste 500 de ani şi se află în satul Vălcineţ, raionul Călăraşi.
Alt elev :
La greci rămurica destejar simbolizează puterea fizică, credinţă. Savanţii arheologi confirmă că prima
dată omul a copt pine din ghindă de stejar, dar nu din grîu sau secară.
Învăţătoarea:
Copacul îndrăgit de Mihai Eminescu a fost teiul. Ce cunoaşteţi despre el?
Alt elev :
Teiul e numit copac al mierii. Florile lui conţin mult nectar şi sunt frumos mirositoare. Ele servesc ca
medicamente la tratarea unor boli, la prepararea ceaiului. Din coajă de tei oamenii în trecut îşi făceau
opinci.
Alt elev :
În pădurile noastre este răspîndit cornul. Fructele acestuiarbust sunt folosite în alimentaţie. El e numit
corn pentru ca lemnul lui e dur ca şi cornul unui animal. Dacă vom fierbe frunzele lui, vom obţine un leac
pentru stomac.
Alt elev :
Omule, stăpîn a toate,
De ce faci ce nu se poate?
Defrişezi păduri, hectare,
Ştergi ce-i verde pe sub soare,
Pasărea a uitat cîntul,
Ploaia rar spală pămîntul,
Nu găseşti nici fragi, nici mure
Ştii de ce? Că nui pădure
Alt elev :
Iepuraşul, vulpea, lupul,
Căprioara şi bursucul
Toate strigă-n gura mare
Ajutor! Săriţi! Scăpare!
Omule, stăpîn a toate,
Stai, aşa nu se mai poate!
Nu uita c-aici sub soare
Eşti şi tu un fir de floare.
Învăţătoarea:
Viaţa ne-a demonstrat că natura se răzbună pentru toate acţiunile nechibzuite ale omului. Pentru ca viaţa
să continue pe pămînt, e nevoie ca noi să avem grijă de el şi de toate cite există pe el. Iar noi, viitorul
lumii, suntem acei care trebuie să avem grijă de Planeta Pămînt. Ce trebuie să facem noi şi la ce îi
îndemnăm pe alţii?
• Nu arunca substanţe chimice în locurile unde cresc plante, legume etc.
• Iubeşte fiecare gîză, frunzuliţă şi animal pe care le ai în jurul tău.
• Economiseşte apa.
• Gîndeşte-te că tot ceea ce te înconjoară are nevoie de îngrijirea ta.
• Nu călca peste muşuroaiele de furnici. Ele au muncit mult la casa lor.
• Nu scoate animalele şi plantele din mediul lor natural de trai.
• Nu călca ciupercile.
• Nu jupui scoarţa copacilor.
• Nu distruge cuibul cu ouă al unei păsări.
• Nu omorî păsările.
• Nu prinde fluturii şi alte insect.
• Nu rupe pînze de păianjen în pădure.
• Nu aprinde focuri de tabără în pădure.
Învăţătoarea:
Ştiţi oare că:
- Pentru ca un ziar aruncat în pădure să se răzmoaie, să se descompună şi să fie transformat în sol,
trebuie să treacă un an.
- În cazul unei cutii de conserve e nevoie de cîţiva ani.
- Pentru descompunerea unei pungi de polietilenă e nevoie de zeci de ani.
Învăţătoarea:
Explicaţi următorul gînd: De frica omului, iepurile a ajuns să se împace cu lupul,iar prepeliţa să-şi
facăcuibul în copac.
Elev:
Despre pădure sunt multe ghicitori:
Ia ce s-a făcut răcoare!
Trece toamna rotogol!
Mă-nvelesc pe la picioare
Şi rămîn cu capul gol ( pădurea toamna )
Am o găină verde, toamna penele îşi pierde ( pădurea )
Cine-I îmbrăcată numai o jumătate de an? ( pădurea )
Din vale pînă-n vîrf de munte
Doar pături verzi aşternute ( pădurea )
• La care copac tremură frunzele fără vînt? ( plopul tremurător )
Învăţătoarea:
Reţineţi aceste vorbe înţelepte:
• În ţară cată-ţi libertatea, dar în pădure libertatea!
• Pădurea este totuşi singura carte din care fiecare filă păstrează cîte un adevăr.
• Omul va supraveţui pe Terra numai în alianţă cu pădurrea.
• După ce am discutat despre natură, pădure, ar fi bine să răspundeţi şi la nişte întrebări:
 De ce nu trebuie să rupem crengile de pe copaci?
Ce s-ar întîmpla cu unele veţuitoare, dacă le-am scoate din mediile lor de viaţă
Cum procedaţi cînd vedeţi o poieniţă cu flori frumoase?
De ce iarna tulpina pomilor se văruieşte?
Cum să ocrtotim plantele ce înfloresc primăvara?
Pentru ce se adună maculatura?
De ce sunt interzise focurile de tabără în păduri, parcuri?
Care sunt regulile ce trebuie respectate la culesul ciupercilor?
De ce e necesar de folosit hîrtia raţional?
Am putea trăi fără plante?
Ce întreprinzi cînd găseşti un cuib al unei păsări?
Învăţătoare:
Ţineţi minte că trebuie să avem grijă de pădurea plaiului nostru şi atunci vom avea un neam sănătos atăt
fizic, cît şi spiritual. Pădurea afost şi este cîntată de oameni iubitori de viaţă.
Un elev:
La pădure cînd venim
Rar pe cine întîlnim
Animale mai sînt multe
Dar se lasă nevăzute
Ele simt orice miros
Care este de prisos
Ştiu că şi în codru omul
Poate să aprindă focul
Dar aici e casa lor
Un elev:
Lipsa oxigenului înseamnă moartea. Sădind doi- trei puieţi, ne asigurăm sursa de dăinuire a propriei
noastre existenţe. Trei arbori plantaţi de fiecare cetăţean al Planetei e un gest de superb solidaritate cu
viitorul, o semnătură pusă pentru triumful vieţii.

Przentatorul-II:
Pămîntule, iubit pămînt,
În faţa ta dăm jurămînt:
Oricît ne-ar fi ca să trăim
Cu drag să te împodobim.
Cît vom trăi aici sub soare,
Să-avem ca soră orice floare,
Să avem ca frate orice pom,
Căci mîndru sună- să fii Om!
Sub umbrela crengelor
Numai omul cu-a lui fire
Nu-i fiinţă din pădure

Ne-am îndepărtat de ei
Tei,izvoare,clopoţei
Si-am uitat printre motoare
Cum miroase-a lăcramioare !
Cîntec “ Un pom, o floare ”
Primăvară dragă,
Iarăşi a sosit,
Cîntă ciocîrlia,
Cîmpu a-nflorit.
Refren: Hai cu toţi copii,
Cu mic, cu mare,
Haide să plantăm
Un pom, o floare.
Primăvara dulce-a
Vieţii suntem noi!
Visele-ndrăzneţe
Le purtăm cu noi
Refren:
Primăvară-I mîndră-i
Ţara ce-o iubim
Ca pe o mireasă
Cu drag o gătim.
Refren:

ORĂ EDUCAŢIONALĂ ECOLOGICĂ

CODRULE, CODRUŢULE

Gimnaziul Ilenuţa

Iată, de exemplu, orarul sosirii în ţară a vestitorilor primăverii ( citeşte ):

Grangurii- 9+10 martie;
Cocostîrcii albi- 15-21 martie;
Ciocîrlia- 1-10 aprilie;
Mierlă- 12-20 aprilie;
Cucul- 21-26 aprilie;
Rîndunica- la finele lui prier.