Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hansel şi Gretel se aşezară lângă foc şi când se făcu ora prânzului, fiecare îşi mâncă
bucătura de pâine. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor, erau încredinţaţi că
tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo, nu prea departe. Dar vezi că loviturile nu erau de
topor!
Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos1, şi de câte ori bătea vântul, o izbea
încolo şi-ncoace de uscătura aceea. După ce aşteptară să vină să-i ia, vreme lungă, nu
glumă, căzură toropiţi2 de oboseală şi adormiră buştean.
Când s-au trezit, era noapte întunecoasă, de nu vedeai la doi paşi. Gretel începu să
plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul:
- Cum o să ieşim din pădure?
Şi Hansel se grăbi s-o liniştească, spunându-i:
- Mai ai răbdare oleacă3, până ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul, n-avea grijă!
Răsări luna plină, de ziceai că poleieşte cu aur pădurea, şi de-ndată ce se arătă pe cer,
Hansel îşi luă surioara de mână şi începu a păşi pe urma pietricelelor, care scânteiau ca
bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul.
https://www.grimmstories.com/ro/grimm_basme/hansel_si_gretel
Răspunsul corect:
3. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț, dacă este ,,adevărat” sau ,,fals”, valorificând
informațiile din textul dat:
4. Explică, în unu – două enunțuri, un motiv pentru care Hansel o liniștește pe Gretel.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Imaginează-ți că ești unul dintre cei doi copii. Ce ai face în situația dată? (60-80 de cuvinte)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
”Vremea era pe la amiază, dar căldura, încă în toi, juca rotind ca răsfrângerile unei
ape tainice pe deasupra caselor adormite. Ulița se ridica pustie, spre strălucirea asfințitului.
Clopotele începură a bate dulce și trist, de la bisericile târgului. Fetița se opri o vreme în loc,
ascultând.
- Așa sunau clopotele și atunci …. șopti ea cu ochii duși. Era orfană.
Cei doi tovarăși trecură domol pe cărarea din marginea uliții până sus în deal, la
plopii lui Mihalcea. Acolo Lizuca se opri și băgă de seamă că s-a isprăvit cenușa.
- Patrocle, ce facem noi acum? întrebă ea pe cățel.
Patrocle își scutură urechile mari și o privi țintă:
- Nu știu, stăpână!
Prin plopii tremurători străbătu un freamăt prelung. Duduia Lizuca zise:
- De aicea ar fi bine să apucăm pe drumșorul de la stânga. Chiar și frunzele plopilor
se-ntorc într-acolo. Pe urmă, avem să trecem printre livezi și prin dumbrava
Buciumenilor, și îndată dăm de căsuța bunicilor. Dacă am isprăvit cenușa, mergem
până acolo și înapoi și nu ne mai întoarcem. Acolo nu ne bate nimeni și bunicuța are
să plângă și are să se bucure că am venit. M-a bătut atât de mult mama vitregă….Pe
tine te dor picioarele, Patrocle?
- Nu.
- Nici pe mine. Hai să mergem. Uite, Patrocle, pe aicea drumul e mititel și îngust, da-i
mai frumos decât în târg. Și la dreapta și la stânga s-au adunat păpușoi. Se mișcă și
sună ca niște săbii. Dar eu nu mă tem. Ei ne îndeamnă înainte și ne pot apăra de multe
jivine rele. Vezi tu? păpușoii au și împărăteasă, Patrocle. O floare mare și mândră:
bunica zicea că o cheamă Sora-Soarelui. Să ne oprim aici, lângă ea. Ce mai faci mata,
Sora-Soarelui?
Floarea cu coroană aurie se clatină lin spre copilă, la adierea vântului. ”
(după Dumbrava minunată, Mihail Sadoveanu)
I. 1.Clopotele bat pentru că :
8.Sora-Soarelui este:
9.Păpușoii( porumbul) :
13.Cine este Patrocle: a) cățelul fetei; b) cățelul bunicii, c) prietenul mamei vitrege
15.Secvența așa băteau clopotele și atunci dezvăluie faptul că :a) fata este orfană pentru că
mama a murit; b) fata are mamă vitregă pentru că tatăl s-a recăsătorit; c)fata e orfană pentru
că tatăl s-a recăsătorit.