Sunteți pe pagina 1din 32

Basmele romanesti

Nascut din experienta de viata a unei civilizatii arhaice, basmul romanesc transpune
mai degraba idei si valori morale decat povesti sau mituri.
Bunaoara, in traditia familiei romanesti, primul nascut era cel caruia familia ii acorda cea
mai multa atentie pentru ca acesta reprezenta continuitatea neamului. In ciuda acestui
fapt, basmul il reabiliteaza pe fiul cel mic, mezinul, care, spre surprinderea tuturor,
intreprinde fapte de mare curaj si generozitate, nu atat in numele sau, cat pentru
echilibrul si linistea intregii familii.
Astfel, motivul mezinului, cel de-al treilea fiu al familiei, este reprezentat atat in basmele
populare, cat si in cele culte. De exemplu, Ion Creanga, il valorifica in "Capra cu trei
iezi" sau in "Povestea lui Harap-Alb". Mezinul este capabil sa aline suferinta parintilor
(mama Capra sau Craiul din "Harap-Alb") si "sa razbune" sau "sa spele" rusinea fratilor
neascultatori sau fricosi. De aceea, bunatatea, intelepciunea sau eroismul ii vor fi
rasplatite printr-un destin implinit. Iata un exemplu in acest sens: fiul Craiului ajunge un
imparat "atat de iubit, de slavit si de puternic, cum n-a mai stat altul pe fata pamantului".
Tot din mentalitatea comunitatilor arhaice se desprinde si conceptia conform careia
oamenii insemnati sunt rai. Acesta este motivul pentru care tinerii eroi din basme sunt
avertizati "sa se fereasca de omul cel ros" (omul cu parul si cu barba rosie) sau de
"omul span"(din "Povestea lui Harap-Alb").
Din aceeasi lume arhaica se desprind diferite tipologii umane, ce sunt convertite in
basm in personaje fabuloase. Spre exemplu, "Flamanzila" este lacomul, iar "Ochila"
este curiosul din lumea satului, cel ce priveste mereu peste gardurile si casele
oamenilor.
Personajele feminine din basmele romanesti sunt portretizate prin asemanarea lor cu
elemente ale naturii (de exemplu, o fata ca "un boboc de trandafir in luna lui mai"), atat
de prezente in viata oamenilor din vremurile stravechi.
Nu in ultimul rand, anumiti eroi de basm au o infatisare respingatoare (cum este porcul
din "Povestea Porcului" de Ion Creanga), dar dincolo de aspectul exterior se dezvaluie
trasaturi pozitive ale fiintei frumoase pe dinauntru. Morala este ca aparentele inseala,
iar copilul/tanarul trebuie sa invete sa descopere adevarul si frumosul dincolo de
infatisarea exterioara.

Cocosul si potarnichea

Într-o curte, trăiau o potârniche şi doi cocoşi.


Aceştia o băteau mereu; biata potârniche credea că o dispreţuiau pentru că nu era la fel ca ei.
Într-o zi, cocoşii se luară la bătaie.
Ea se gândi: „N-am să mă mai plâng de răutăţile lor pentru că, iată, nici ei nu pot trăi în pace.”
Morala: Înţeleptul trăieşte în pace cu semenii săi.

Vulturul şi cocoşii

Doi cocoşi ce locuiau în aceeaşi curte au început să se bată; câştigătorul avea să fie şef peste
coteţ.
Într-un târziu, unul dintre ei învinse şi se cocoţă mândru pe gard, să se laude; celălalt se ascunse
într-un cotlon.
Un vultur ce zbura pe-acolo îl văzu pe proaspătul învingător şi-l luă în gheare, ducându-l departe.
Astfel, cocoşul învins a ajuns rege al găinilor.

Morala: Trufia te poate duce la pierzanie.

Cocoşul şi vulpea

Un cocoş se sui într-o zi pe o ramură. O vulpe tocmai trecu pe acolo şi îi spuse:


- De azi încolo nu mai sunt duşmanul tău. Coboară să-ţi dau un sărut prietenesc.
- Soră vulpe – răspunse cocoşul cu isteţime – văd în depărtare venind doi ogari.
Să-i aşteptăm şi pe ei, ca să le dăm vestea cea bună.
- Mai bine altădată – zise vulpea şi fugi repede, de frica dulăilor.

Morala: Pe cei vicleni, îi învingi cel mai uşor chiar cu propriile lor arme.

6. "Ratusca cea Urata"


"Ratusca" este de fapt un alter-ego al lui Hans Christian Andersen, atat din punct de
vedere fizic (scriitorul nu avea o infatisare prea agreabila, spunandu-se ca avea nasul si
picioarele prea mari), cat si in cea ce priveste ascensiunea sa in cariera de
scriitor (asemenea ratustei, care pana la urma se transforma intr-o lebada frumoasa).
Din acest ultim punct de vedere, se poate afirma ca acele gaste salbatice din basm
erau doi dintre cei mai buni prieteni ai lui Andersen (poetii Carl Bagger si Fritz Petit),
care l-au incurajat sa-si dezvaluie in operele sale intreg potentialul.
Celelalte animale din basm, precum pisica si gaina, reprezinta relatia complexa pe care
Andersen a vut-o cu familia Collin (familia fetei de care a fost indragostit in copilarie).
Chiar si mama-rata, care nu pleca niciodata departe de puii ei, a fost asemanata cu
mama scriitorului.
Mai mult, peisajele din basm sunt preluate din locuri reale din Danemarca. Spre
exemplu, iarba inalta si helesteul sunt "replici" ale celor din Bregentved, oras invecinat
cu Copenhaga.

Nişte şoricei erau înspăimântaţi din cauza unui motan rău, care îi pândea tot timpul.
Se sfătuiră cum să scape de el. Unuia îi veni ideea să lege un clopoţel la gâtul motanului; astfel,
îl vor auzi când se apropie. Tuturor li se păru o idee bună.
Nimeni însă nu se încumeta să lege clopoţelul la gâtul motanului!
Unul câte unul, şoarecii plecară ruşinaţi de la sfat.

Morala: Uşor de zis, greu de făcut!


Morarul, fiul şi măgarul

Morarul şi fiul său mergeau pe drum cărând măgarul în spinare pentru ca acesta să nu obosească.
Văzându-i, oamenii râdeau de ei. Aşa că, morarul se sui pe măgar.
Atunci lumea îl critică pentru că îşi lăsase fiul să meargă pe jos.
El îşi sui fiul pe măgar şi merse pe jos. Oamenii au început din nou să-l critice pentru că era
bătrân şi mergea pe jos, iar fiul său stătea comod pe măgar.

Morala: Nu poţi să împaci pe toată lumea.


Boii şi osia carului

Odată, doi boi trăgeau un car a cărui osie scârtâia fără încetare.
Sătui de atâta zgomot, întrebară carul:
- De ce ţipi atât, că doar noi suntem cei care ducem greul?

Morala: Unii trudesc şi duc greul, iar alţii se vaită.

Vulpea şi şarpele
Un şarpe dormea la umbra unui smochin.
Vulpea, invidioasă pe corpul lui alungit, se trânti la pământ şi începu să se întindă, când fu cât pe
ce să se frângă în două.

Morala: Nu încerca să-i imiţi pe altii, dacă nu eşti în stare.

Liliacul şi sticletele

Într-o noapte, un liliac auzi cântând un sticlete care era închis într-o colivie.
Îl întrebă mirat de ce face asta.
- Înainte cântam ziua – zise el – dar de când m-au prins, mă feresc.
- Dar trebuia să te fereşti înainte să te prindă, spuse liliacul.

Morala: Fii cu băgare de seamă înainte de a greşi, nu după.

"Mica Sirena"
Specialistii considera ca basmul lui Andersen nu este original, ci este o prelucrare dupa
"Undine" (o poveste romantica, scrisa de Friedrich de la Motte Fouque si bazata pe
dragostea imposibila dintre un om si o fiinta mitica a apelor). Scriitorul danez a recreat-o
insa utilizand numeroase aspecte autobiografice, la care nici nu ne-am fi gandit. Iata-le
pe cele mai importante:
• Situatia in care sirena il salveaza pe print, dar apoi se retrage repede pentru a nu fi
vazuta, se aseamana cu modalitatea in care Andersen actiona in viata sa de zi cu zi.
Era foarte timid si nu avea curajul sa le spuna celorlalti ceea ce gandea cu adevarat. De
altfel, chiar si atunci cand a fost indragostit, nu a reusit sa-si exprime pe deplin
sentimentele si sa aiba parte de o relatie romantica reala.
• Momentul in care sirenei i se spune ca isi poate recapata conditia (de fiinta
nemuritoare) daca il ucide pe print, poate avea legatura cu ideea de sacrificiu pentru
celalalt. In acest sens, Andersen a fost cunoscut drept o persoana religioasa, ce-si
gasea consolarea la numeroasele probleme prin credinta. In plus, se spune ca a fost o
persoana mereu gata sa se sacrifice pentru binele celor din jur.
Aceste elemente demonstreaza, o data in plus, ca si acest basm isi are originea in
povestea vietii lui Andersen, care a incercat sa se confenseze prin scrierile sale,
exprimandu-si liber credintele, valorile si sentimentele.
Ciobanul mincinos

Un cioban pus pe şotii obişnuia să strige:


- Săriţi, săriţi! A venit lupul la oi!
Ceilalţi ciobani veneau fuga să-l ajute şi atunci el se prăpădea de râs. Într-o buna zi, lupul veni
cu-adevarat la stână.
Ciobanul strigă după ajutor, dar nu mai veni nimeni şi lupul îi mâncă liniştit toate oile.
Morala: Mincinosul nu e crezut nici când spune adevărul.

Omul şi piatra

Într-o bună zi, un înţelept se duse la baia publică şi văzu că mulţi din cei care intrau se loveau de
o piatră lăsată lângă uşă.
Doar unul singur avu ideea să ia acea piatră din drum.
Când se întoarse acasă, a fost întrebat dacă era multă lume la baie. Înţeleptul răspunse:
– Nu, nu era decât un singur om.

Morala: Doar oamenii adevăraţi şi inteligenţi îi apară şi pe altii de primejdii.

Licuriciul şi broasca râioasă

Într-o grădină locuiau un licurici şi o broască râioasă.


Broasca era foarte invidioasă când vedea licuriciul strălucind în noapte.
Până la urmă, încercă să-l prindă şi să-l sufoce.
- De ce-mi faci asta ? Eu nu ţi-am făcut nici un rău! o întrebă licuriciul mirat.
- De ce străluceşti atât de frumos? Pentru mine, asta e cea mai mare jignire!

Morala: Fereşte-te de cei care te invidiază.

Iepurii şi broaştele
Iepurii se plângeau că nu aveau parte decât de sperieturi, din pricina vânătorilor şi a vulturilor.
Într-o zi, se duseră la iaz şi, tot ţopăind de colo-colo, speriară broaştele de pe mal, care săriră
toate în apă.
- Hai să nu ne mai plângem atâta, spuse unul dintre ei, uite că şi noi putem să speriem pe cineva!

Morala: Nu există fricos pe lume care să nu găsească pe cineva mai fricos decât el

Măgarul în piele de leu

Într-o zi, măgarul a găsit în pădure o piele de leu.


Şi-a pus-o în spinare cu gândul să le sperie pe celelalte animale.
Şi, într-adevar, toţi cei cu care s-a întâlnit au dat bir cu fugiţii. Dar s-a întâmplat să treacă pe
acolo un ţăran care a văzut că de sub pielea de leu ieşeau urechile mari, de măgar; supărat, i-a
tras câteva beţe pe spinare pentru sperietura îndurată.

Morala: Nu te da niciodată drept ceea ce nu eşti.

Leul şi şoarecele

Odată, şoarecele îl supără pe leu. Ca să scape de pedeapsă, îl rugă:


– Nu-mi face nici un rău şi-ţi voi fi şi eu de folos cândva.
Leul râse de vorbele şoarecelui – cum adică l-ar putea ajuta un animal atât de mic !? – dar îi dădu
drumul.
După un timp, leul căzu într-o capcană şi şoarecele reuşi să-l elibereze, retezând frânghia care-l
ţinea legat.
- Vezi, spuse el, chiar dacă-s mic, tot am putut să-ţi fiu de folos!

Morala: Nimeni nu trebuie subestimat.


Cerbul, izvorul şi leul

Odată, un cerb veni să se adape la izvor. Îşi privi chipul în apă, mândru de coarnele sale.
„Păcat că nu-mi sunt şi picioarele la fel de arătoase”, se gândi el. Într-o zi, îl urmări un leu.
Picioarele lui sprintene îl ajutară să fugă de duşman.
Gonind, cerbul nimeri în pădure; acolo îşi încurcă coarnele între crengi.
Nu a mai putut să fugă iar leul îl prinse şi-l omorî.

Morala: Uneori, dispreţuim tocmai acele lucruri care ne ajută cu adevărat.

Hoţul şi câinele

Într-o noapte, un hoţ vroia sa intre într-o casă păzită de un câine.


Aşa că îi aruncă o bucată de carne gândindu-se că astfel îl va domoli.
Câinele luă carnea şi apoi îi spuse hoţului:
- Nu ştiam care sunt intenţiile tale, dar acum că m-ai mituit, ştiu că sunt rele.
Şi începu să latre pentru a-şi avertiza stăpânii.

Morala: Nu trebuie să avem încredere în cei care încearcă să ne cumpere.

Sâmburele de cireş
Un băiat mâncă o cireaşă şi îi aruncă sâmburele pe jos.
Un bătrân luă sâmburele şi îl plantă. Băiatul râse de el.
Timpul trecu şi sâmburele ajunse un pomişor de care bătrânul avea grijă.
Din nou băiatul râse de el. Peste ani, băiatul, devenit acum un om mare, trecu pe acolo obosit şi
însetat.
Fructele unui mare cireş îi potoliră setea. Atunci înţelese ce necugetat a fost!

Morala: Faptele bune pot da roade după ani de zile.

Lupul şi capra

O capră păştea linistită, cocoţată pe o stâncă.


Un lup trecu pe acolo. Văzând că nu poate să o prindă, acesta îi zise:
- Vino jos, căpriţă, poţi să cazi de acolo. Şi uite, iarba de aici e mai verde şi mai grasă!
- Cred că invitaţia asta la masă e pentru tine, nu pentru mine! răspunse capra cea isteaţă.

Morala: Când ştii la ce să te aştepţi, nu poţi fi păcălit.

Câinele cu clopoţel
Era odată un câine care se apropia tiptil de picioarele oamenilor şi-i muşca.
Drept pedeapsă, stăpânul său i-a legat un clopoţel de zgardă pentru a-i preveni pe cei din jur.
Câinele începu să se mândrească cu clopoţelul lui în faţa celorlalţi căţei. Atunci, unul dintre ei îi
spuse:
- N-ar trebui să fii aşa mândru de asta. Cu totii ştim că nu ţi-au pus clopoţel pentru meritele tale,
ci pentru răutatea ta.

Morala: Spune-mi cu ce te mândreşti ca să-ţi spun cine eşti.

Săracul şi bogăţiile

În India, trăia un om atât de sărac că nu avea de nici unele.


El se hrănea din pomana oamenilor şi nu cheltuia aproape nimic din banii pe care-i cerşea.
Astfel, cu timpul, adună o mică avere. Dar de atunci nu mai dormi liniştit, de frică să nu i-o fure
cineva.

Morala: Bogăţia aduce întotdeauna nelinişte.

Vulpea şi broasca

- Sunt un doctor iscusit şi cunosc leacuri pentru toate bolile – se lăuda odată o broască.
- Dacă eşti aşa de pricepută, de ce nu reuşeşti să te vindeci mai întâi pe tine?
Că, uite, ai un picior bolnav! îi spuse o vulpe glumeaţă.

Morala: Nu te lăuda cu lucruri pe care nu le poţi dovedi prin fapte.

Vulpea şi ţapul
Odată, o vulpe a căzut într-o fântână. Un ţap însetat se apropie şi o întrebă dacă apa e bună.
- Este delicioasă!
Intră şi tu ca să bei, îi zise vulpea şireată.
Ţapul coborî în fântână, bău apă şi apoi se gândiră cum să iasă afară. Atunci, vulpea îi zise
ţapului:
- Împinge-mă în sus!
După ce ies eu, te scot şi pe tine.
Numai că, o dată salvată, vulpea plecă şi îl lăsă pe bietul ţap în fântână.

Morala: Gândeşte-te la urmări înainte de a trece la fapte.

Muştele

Într-o zi, nişte muşte lacome se năpustiră asupra unui fagure, dar rămaseră cu picioarele
înţepenite în mierea lipicioasă.
Altele, înfulecând dintr-o plăcintă, mâncară până căzură late.
Tot aşa şi oamenii sunt prizonierii poftelor care îi stăpânesc.

Morala: Tot ce e prea mult strică

Vulpea şi maimuţa aleasă regină


Odată, după ce dansase la o petrecere din pădure, maimuţa a fost aleasă regină.
Vulpea, invidioasă, văzu o capcană în care se aflau drept momeală câteva banane. Îi spuse
maimuţei că bananele erau un cadou pentru regină şi o îndemnă să le ia. Atunci, maimuţa intră în
capcană şi rămase prinsă acolo.
- Mi-ai întins o cursă! gemu ea.
- Eşti prea proastă, maimuţo, ca să fii regină! i-a răspuns vulpea.

Morala: Niciodată să nu faci ceva înainte să te gândeşti ce primejdii te pândesc.

Cerbul şi puiul său

Într-o zi, puiul de cerb îl întrebă pe tatăl său:


- Tată, de ce tu, care eşti mai puternic şi mai iute decât câinii şi ai coarne aşa de grozave, fugi din
calea lor?
Cerbul îi răspunse râzând:
Ai dreptate, fiule, dar nu ştiu ce mi se întâmplă: când aud lătratul unui caine, îmi vine s-o iau la
goană, că de felul meu sunt fricos.

Morala: Nici cele mai convingătoare argumente nu ajung pentru a schimba o fire fricoasă.

Câinele şi crocodilul

Un căţel se duse sa bea apă dintr-un râu în care trăiau crocodili.


Ştiind ce primejdie îl paşte, bea câte puţin şi apoi fugea câţiva paşi înapoi.
- Bea liniştit, astâmpără-ţi setea, îl îmbie un crocodil.
- De ce, n-ai mâncat încă de prânz? Mută-ţi gândul! îi zise căţelul. Căţel înţelept, bine faci că nu
urmezi sfatul duşmanului!

Morala: Ascultă-ţi inima şi nu te încrede în cel care-ţi vrea răul.


Vulpea si strugurii
Amiaza trecuse demult şi vulpea nu vânase nimic.
Flămândă, căută în jur şi văzu o vie încărcată cu struguri.
Se chinui, dădu cu laba, încercă să se caţere, dar degeaba. Strugurii erau prea sus pentru ea.
Dându-se bătută, spuse:
– Nu-i mai vreau, sunt acri!

Morala: Dacă lucrurile nu-ţi ies cum ai fi vrut, nu căuta să te amăgeşti.

Gaiţa înfumurată

O gaiţă îşi împodobi coada cu nişte pene de păun. Mândră de noua ei înfăţişare se arătă
adevăraţilor păuni, ca să vadă ce cred despre ea.
Aceştia o alungară. Dar unde să se ducă. Nu o mai doreau nici suratele ei, gaiţele!

Morala: Ce e prea mult strică.

Corbul bolnav

Un corb care căzuse bolnav îşi rugă mama să meargă prin vecini să le ceară ajutorul.
Aceasta îi raspunse:
- Cui să-i fie milă de tine?
Crezi că a mai rămas cineva pe care tu să nu-l fi prădat?
Morala: Nu te înconjura de duşmani, pentru că la greu nu vei găsi nici un prieten.

Vulturul, iepurele şi cărăbuşul

Odată, vulturul a ucis iepurele care era adăpostit de un cărăbuş.


Acesta, supărat, jură să se răzbune şi începu să spargă ouăle din cuibul vulturului. Pasărea se
duse la Zeus să-i ceară ajutorul.
Acesta hotarî ca vulturii să-şi depună ouăle iarna, când cărăbuşii dormitează sub pământ.

Morala: De cele mai multe ori marile probleme au soluţii simple.

Leul şi mistreţul

Leul şi mistreţul veniră la izvor ca să se adape.


Acolo nu se puteau hotărî cine să bea mai întâi. Se luară la ceartă şi încet-încet ajunseră să se
bată.
Văzură atunci un stol de păsări răpitoare care aşteptau ca unul dintre ei să moară, ca să se
înfrupte din leşul lui. Îşi veniră în fire şi făcură pace, zicând:
- Mai bine să fim prieteni decât să ajungem hrana corbilor şi a vulturilor.

Morala: Luptele fără rost ajută numai duşmanii.

Zeus şi cămila
Cămila era invidioasă pe taur pentru coarnele lui puternice şi dorea şi ea unele la fel.
Pentru asta, se duse la Zeus şi-l rugă să-i dăruiască o pereche de coarne.
Acesta se supără că nu era mulţumită cu darurile pe care le avea şi nu-i dădu nimic. Ba mai mult,
ca pedeapsă, îi scurtă un pic din urechi.

Morala: Invidia nu e un sfetnic bun.

Lupul, mama şi copilul

Într-o seara, un lup se apropie de fereastra unei case.


Înauntru, un copil nu contenea să plângă şi mama, supărată, vru să-l sperie:
– Dacă mai plângi, te dau la lup!
Acesta aştepta bucuros ca mama să-i dea copilul dar… degeaba! într-un târziu, auzi din nou:
– Nu te speria, puiul meu.
Dacă vine lupul, îi venim noi de hac! Şi atunci lupul plecă, mirat ca oamenii zic una şi fac alta.

Morala: Să nu crezi ce spune lumea.

Vulpea, căţelul şi stăpânul


Pentru ca vulpea cea şireată să nu-i fure găinile, stăpânul unei gospodării avea un câine de pază.
Dar, într-o noapte, stăpânul uită să închidă poarta. Câinele adormi, iar vulpea intră în curte şi
mâncă toate găinile.
- Eşti cel mai prost paznic! – ţipă stăpânul. Cum ai putut să adormi?
- Deşi tu erai cel cu adevărat interesat de soarta găinilor – răspunse câinele – dormeai.
Cum era să fiu eu mai atent decât tine?

Morala: Trebuie să purtăm singuri de grijă celor de care ne pasă.

Vulpile şi râul meandru

Vulpile priveau apele învolburate ale râului meandru fără să îndrăznească să-l traverseze.
Una dintre ele, vrând să le umilească pe celelalte, se aruncă în râu.
În timp ce era târâtă de apele învolburate ale râului, vulpile de pe mal strigau:
- Spune-ne pe unde trebuie să o luăm!
- Vă spun mai târziu – răspunse vulpea lăudăroasă – pentru că acum mă grăbesc

Morala: Pe lăudaroşi îi paşte pericolul.

Lupul cel mândru de umbra sa

Un lup mergea pe câmpie la asfinţit, astfel că soarele îi făcea o umbră cu mult mai mare decât el.
Lupul gândi:
- Nu trebuie să mă tem de nimeni şi de nimic. Dacă am o umbră ca asta înseamnă că măsor cel
puţin treizeci de metri şi pot fi regele animalelor.
Dar în acel moment apăru un leu care se năpusti asupra lui şi-l mâncă.

Morala: Înfumurarea poate fi cauza nenorocirilor noastre.

Darul zânelor
La botezul unui prinţ, două zâne bune au vrut să-i ofere acestuia darurile lor.
Una dintre ele îi dărui o privire ageră ca de vultur pentru a vedea tot ce se petrece în regatul său,
până la cel mai mărunt lucru.
Cealaltă îi dădu înţelepciune suficientă pentru a nu lua în seamă exact cel mai neînsemnat lucru.
Când băiatul crescu, fu regele cel mai drept şi mai bun din lume.

Morala: O mare virtute nu serveşte la nimic dacă nu e folosită cu înţelepciune.

Omul şi oglinda

Un om era foarte urât dar se credea nespus de frumos.


Gândindu-se că oglinzile îl minţeau, le aruncase pe toate din casă. Într-o zi, plimbându-se, se
opri să bea apă dintr-un pârâu care-i reflecta imaginea în apele-i cristaline.
Omul se gândi: „Oglinzile sunt ca şi defectele celor din jur: vedem în ele doar propriile noastre
defecte.”

Morala: Când vedem defectele celor din jur, ni le recunoaştem pe ale noastre.

Lăptăreasa
Omul muşcat de câine

Un om ce trecea pe uliţă fu muşcat de un câine. Un vecin îl sfătui să-i dea câinelui o bucată de
pâine.
Omul îi zise speriat:
- Dacă fac asta, vor veni toţi câinii din sat să mă muşte!

Morala: E o mare greşeală să-l alinţi pe cel rău căci data viitoare va fi şi mai ticălos.

Păunul care se plânse zeiţei

Un păun se duse la o zeiţă să se plângă de urâţenia glasului său.


– Nu e drept! făcu el.
Privighetoarea, o pasăre neînsemnată, cântă ca nimeni alta, pe când eu am un glas care stârneşte
râsul.
– Taci, pasăre fără minte!
Privighetoarea cântă frumos, papagalul poate vorbi ca oamenii, şoimul zboară ca o săgeată, dar
nimeni, vezi tu, nu este împodobit ca tine!

Morala: Să fim multumiţi de calităţile noastre şi să nu le privim cu invidie pe ale altora.


Taurii şi broaştele

Doi tauri furioşi se înfruntau pe o pajişte.Două broaşte se uitau îngrijorate la ei:


- Unul dintre ei va pierde şi va fi izgonit tocmai la noi pe baltă. Şi atunci n-o să mai avem zile
bune din pricina lui, zise întristată broasca mai vârstnică.
Aşa se şi întâmplă: taurul învins fugi la baltă şi strivi sub copite, fără să vrea, sumedenie de
broaşte.

Morala: Cei slabi suferă de pe urma luptei dintre cei puternici.

Câinele care s-a uitat în râu


Un câine care avea în gură un os ajunse pe malul unui râu.
Când îşi văzu chipul în apă, crezu că acolo era un alt câine care are un os mai mare decât al lui.
A vrut să înhaţe osul din apă, dar îl scăpă pe cel din gura lui. Şi aşa a rămas câinele cu burta
goală!

Morala: Nu pofti la bunătăţile altuia.

Leul şi măgarul sălbatic

Leul şi măgarul sălbatic hotărâră să meargă împreună la vânătoare.


După o zi de trudă, începură să împartă prada.
Leul făcu trei părţi şi începu:
- Prima mi se cuvine mie, ca rege al animalelor; a doua, o pun deoparte, iar a treia îţi va face
mult rău dacă nu o iei la fugă

Morala: Porneşte la drum numai alături de cei asemenea tie. Cei mai puternici ca tine îţi pot
face mult rău.
Cei trei nemulţumiţi

- Ce păcat că n-am coadă! strigă cimpanzeul.


- Ce păcăt că n-am coarne! adăugă măgarul.
- Eu sunt lipsită de ochi! continuă o cârtiţă. Iată cum cele trei animale n-au avut înţelepciunea să
se bucure de soarta lor.
Nu te văita de soarta ta!
A altora poate fi mai crudă!

Morala: Dacă priveşti în jur, nimeni din această lume nu le are pe toate.

Mormolocul şi broasca

- Ar trebui să-ţi fie ruşine, îi zise broasca mormolocului.


Dacă vrei să ştii, când eram şi eu mormoloc, eram mai frumoasă decât tine, şi n-aveam acea
urâţenie de coadă!
Mormolocul nu se pierdu cu firea şi-i răspunse:
- Înţeleg un singur lucru!
Tu n-ai fost niciodată mormoloc?!

Morala: Fiecare vârstă are darurile sale.

Vulpea şi pantera

Vulpea şi pantera nu puteau hotărî care dintre ele este mai frumoasă.
- Nu-mi spune că nu-s arătoasă, zise pantera. Blana mea neagră şi catifelată nu are egal!
- Eu sunt mult mai frumoasă decât tine! răspunse vulpea.
Nu pentru cum arăt, ci pentru mintea mea ascuţită!

Morala: Inteligenţa valorează mai mult decât frumuseţea.


Melcii
Doi melci se luară la întrecere. Dar, pentru că nu puteau hotărî cine a caştigat, au început să se
certe.
O broască îi auzi şi le zise:
– Mă îndoiesc că sunteţi în stare să vă întreceţi… Înainte să alergaţi, vedeţi dacă puteţi măcar
merge!

Morala: Nu vă lăudaţi cu calităţi care altora le par defecte.

Omul pisică

A fost odată o femeie care nu avea pe nimeni şi se gândi să ceară ajutorul unei zâne ca să-şi
găsească un soţ.
Să fie un soţ blând – adăugă ea – precum motanul acesta al meu.
Şi chiar aşa se şi întâmplă. La nuntă, prin faţa mirilor trecu din întâmplare un şoarece, iar mirele
sări asupra lui în patru labe, ca să-l prindă.

Morala: Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă.

Leul cel bătrân

Regele animalelor îmbătrânise şi ajunsese lipsit de apărare.


Celelalte animale veniră să se răzbune pentru necazurile îndurate din partea lui pe când era tânăr.
Calul îi trânti o pereche de copite, lupul îl muşcă până la os, dar când se apropie şi măgarul, leul
tresări:
- Ştiu că trebuie să mor, dar să sufăr de pe urma insultelor tale ar însemna să mor a doua oară!

Morala: Poţi îndura să primeşti o pedeapsă de la un om de onoare, dar de la un om de nimic,


este umilitor.

Măgarul care cară sare şi măgarul care cară bureţi

Erau odată doi măgari: unul care căra sare şi altul care căra bureţi. Primul abia mai mergea din
cauza greutăţii, pe când celălalt zburda vesel.
Au ajuns amândoi la un râu; primul măgar trecu pe celălalt mal cu bine, pentru că sarea se topise
şi putu să înoate.
Dar bureţii celuilalt se îmbibară cu apă şi-l traseră la fund.

Morala: Niciodată nu te lăsa înşelat de prima impresie; ce contează cu adevărat este rezultatul
final.

Vulpea şi corbul

Un corb care stătea pe o ramură înaltă avea în cioc o bucată bună de caşcaval.
O vulpe trecu pe acolo şi îi spuse:
– De mult aşteptam să-ţi aud glasul minunat!
Cântă-mi şi mie un cântec. Corbul, măgulit, încercă să cânte dar scăpă caşcavalul din cioc.
Vulpea, hoaţă, îi fură caşcavalul şi fugi repede.

Morala: Fereşte-te de cei care te provoacă.


Leul şi ţânţarul războinic

Odată, un ţânţar îl ameninţă pe un leu spunându-i că este mai puternic decât el.
Ca să-l sperie, începu să-l înţepe de nenumarate ori în bot.
Leul încercă să-l alunge, dar nu reuşi decât să-şi zgârie singur botul cu ghearele.
Mai târziu, ţânţarul cel razboinic a căzut în plasa unui păianjen care l-a mâncat, tocmai pe el, cel
care îl învinsese pe leu!

Morala: Când nu-ţi este frică de nici o primejdie, îndrăzneala îţi pierde viaţa.
Raţele şi broasca ţestoasă

- Noi zburăm – i-au zis raţele într-o zi unei broaşte ţestoase.


- Vin şi eu cu voi – zise broasca.
- Dar nu ştii să zbori!
- Luaţi o creangă în cioc şi mă voi agăţa de ea – spuse ţestoasa.
După un timp, trecură pe deasupra unui ogor unde nişte ţărani semănau.
- Uite o broască ţestoasă care zboară! ziseră ei miraţi.
- Da, nu-i aşa că sunt grozavă? spuse broasca şi scăpă creanga din gură, prăbuşindu-se la pământ.

Morala: Dacă eşti admirat, fii modest şi nu încerca să te lauzi.

Greierele şi furnica
Într-o vară, furnica nu-şi mai vedea capul de treabă.
Strângea de zor provizii pentru iarnă. Greierele cânta cât e ziua de lungă şi râdea de biata furnică.
Veni şi iarna; greierele înfometat se duse la furnică să-i ceară de mâncare.
- Dar astă-vară ce-ai facut? îl intrebă furnica.
- Am cântat…I-a răspuns greierele.
- Atunci, acum dansează! îi zise furnica.

Morala: Distrează-te, dar şi munceşte.

Porumbiţa şi furnica

O porumbiţă veni să bea apă dintr-un pârâu; acolo văzu o biată furnică aproape înecată. Îi întinse
repede o frunză.
Furnica se urcă pe ea şi porumbiţa o trase afară din apă.
Chiar atunci, trecu pe acolo un vânător care a vrut să împuşte porumbiţa.
Furnica îl ciupi de picior şi astfel o scăpă pe porumbiţă de la moarte.

Morala: Aceluia care ţi-a facut un bine, fă-i şi tu un bine.


Furnica

Legenda spune că furnica era mai demult un agricultor; el invidia recolta altora şi-i fura cum
putea.
Aşa că zeii, drept pedeapsă, l-au transformat în furnică.
O dată cu înfăţişarea nu îşi schimbă însă şi năravul; mereu fura boabe de grâu de la vecini ca să
le păstreze pentru iarnă.

Morala: Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Sfatul neluat în seamă


Un om care căra un sac greu, plin cu pietre preţioase, trebui să traverseze un râu.
De îndată ce încercă, apele îl şi doborâră. Alt om, de pe marginea râului îi strigă:
- Aruncă sacul şi te vei salva!
Dar nătărăul preferă să se înece decât să-si piardă comoara.

Morala: Nu există bogaţie mai preţioasă decât viaţa.

Esop şi ospăţul

Stăpânul lui Esop îi ceru să pregătească un ospăţ cu cele mai bune mâncăruri.
Esop găti limbă la felul întâi, la felul doi şi la felul trei.
Stăpânul se înfurie.
– Stăpâne, spuse Esop, mi-ai cerut ce e mai bun: cu limba se vorbeşte, se cântă şi se ţin
discursuri.
Atunci, stăpânul îi ceru să pregătească alt ospăţ cu cea mai proastă mâncare.
Esop găti din nou limbă, pentru că tot cu limba se spun minciuni.

Morala: Totul în viaţă are o parte bună şi o parte rea.

Cei patru naufragiaţi


Un rege, un nobil, un negustor şi un oier călătoreau pe un vas care a naufragiat într-un loc
necunoscut.
Se plângeau cu toţii, când oierul le propuse să spună fiecare ce ştie să facă.
Regele ştia să se poarte, nobilul ştia politică şi negustorul ştia aritmetică. În timp ce ei se făleau
cu ştiinţa lor, păstorul adună lâna de la oi şi o vându în sat.
Astfel reusiră să supravieţuiască toţi patru.

Morala: Puterea de muncă este mai valoroasă decât prea multă ştiinţă.

Vulpea şi pădurarul

O vulpe urmărită de vânători îi ceru unui pădurar să o ascundă în cabana sa.


Când vânătorii îl întrebară de vulpe, pădurarul răspunse, arătând cu mâna înăuntrul cabanei, că
nu o văzuse.
Vânătorii nu înţeleseră gestul lui şi plecară mai departe. Atunci vulpea ieşi.
Pădurarul îi reproşă că a plecat fără să-i mulţumească.
- Ţi-aş fi mulţumit dacă mâinile şi gura ta spuneau acelaşi lucru – răspunse vulpea.

Morala: Nu nega cu faptele ceea ce spun vorbele tale.

Prinţul şi şoimul

- Eşti pasărea cea mai frumoasă din lume! – spuse prinţul şoimului său.
Eşti iute şi puternică, dar pe de altă parte eşti un vânător mârşav chiar şi cu cei din propria ta
specie.
- E adevărat – răspunse şoimul – dar acest lucru l-am învăţat de la oameni.

Morala: O educaţie dăunătoare îi poate face răi chiar şi pe cei buni.


Leul şi broasca

Pe când se plimba prin pădure, un leu auzi un orăcăit puternic.


Crezu că numai un animal mare putea să aibă un asemenea glas.
Dintr-o dată, o văzu pe broască ieşind din lac.
- Tu, atât de mică, cum de strigi aşa de tare?! se mânie el. Şi, cu laba, o strivi dintr-o lovitură.

Morala: Uneori e bine să nu atragi atenţia celor mai puternici decât tine.

Vulpea cu coada ruptă

O vulpe îşi pierduse vârful cozii într-o capcană.


De necaz, încerca să le sfătuiască şi pe celelalte vulpi să-şi scurteze cozile.
Chipurile, aşa le stătea mai bine!
Una dintre ele îi spuse:
– Surată, ce ne spui tu e spre binele tău; dacă n-ar fi fost aşa, ne mai dădeai tu sfatul ăsta?

Morala: Fereşte-te de cei care îţi dau sfaturi numai pentru binele lor.

Lupul şi leul
Lupul târa spre vizuina lui un berbec rătacit şi rănit pe care-l vânase cu uşurinţă.
Pe drum, dădu nas în nas cu un leu. Profitând de puterea sa, leul îi smulse berbecul să-l mănânce.
De la o distanţă destul de mare, lupul îi spuse:
- Îmi iei fără drept ceea ce este al meu.
- Desigur! – răspunse leul – cu siguranţă că fie ţi l-au dăruit…

Morala: Ceea ce se câştigă pe căi nedrepte se pierde uşor.


Cămila, elefantul şi maimuţa

Intr-o bună zi, animalele hotărâră să-şi aleagă un rege.


Cămila şi elefantul, fiind mai puternici, se aşteptau să fie ei cei aleşi. Dar maimuţa spuse:
- Cămila nu ne e de nici un ajutor; se înfurie prea repede iar elefantul e prea fricos – dacă vine
vreun mistret, nu are cine să ne apere.

Morala: Când măsori puterea cuiva, ţine seama de slăbiciunile lui.

Lupul şi barza

Odată, unui lup i-a ramas un os în gâtlej.


Văzu în apropiere o barză pe care o rugă să-i scoată osul din gât cu ciocul ei cel lung şi îi
promise o răsplată. Barza îl ajută şi îşi ceru apoi răsplata promisă.
Lupul îi răspunse:
– Ţi se pare puţin lucru că te las în viaţă?

Morala: Să n-ai niciodată încredere în ticăloşi.

Iedul şi lupul cântăreţ

Un ied care se rătăcise de turmă a fost prins de lup. Iedul i-a zis:
- Dacă tot trebuie să mă mănânci, împlineşte-mi o ultimă dorinţă: cântă-mi din fluier, că vreau să
joc un pic.
Fără să bănuiască nimic, lupul îi făcu pe plac.
Câinii de pază au auzit cântecul şi au venit în goană, alungând lupul. Mai târziu, lupul cugetă:
„Aşa mi-a trebuit! Nu se cuvenea ca eu, vânător de fel, să fac pe cântăreţul.”

Morala: Cumpăneşte bine cererile celorlalţi, ca să nu fii înşelat.


Calul şi soldatul

Pe timpul războiului, un soldat îşi hrănea calul cu orz.


După ce se termină razboiul, nu mai avu grijă de el hrănindu-l doar cu fân.
Când izbucni un nou război, calul era bolnav:
- Odinioară eram un cal şi m-ai transformat în măgar - îi reproşă animalul.
Cum ai să transformi acum un măgar într-un cal?

Morala: E bine să fii alături de prieteni şi la bine şi la rău.


Vulturul şi săgeata

Un vultur stătea la pândă pe o stâncă;


Săgeata unui vânător îl răni de moarte. Văzând că săgeata era împodobită cu penele sale, vulturul
spuse:
– E îngrozitor să mori rănit de propriile pene!

Morala: Cel mai dureros e să fii înfrânt cu propriile tale arme.

Vulturul şi melcul

Într-o zi, vulturul se întoarse la cuibul său din vârful unei stânci înalte; văzu acolo un melc şi îl
întrebă mirat:
- Tu, care abia te mişti, cum ai ajuns până aici, sus?
- M-am urcat târâş, domnule, răspunse melcul.

Morala: Totul se poate realiza cu efort, oricât de greu ar părea la început.

Cei trei boi şi leul

Au fost odată trei boi care păşteau mereu împreună.


Un leu îi pândea de mult ca să-i mănânce dar ştia că nu putea lupta cu toţi trei deodată. Se gândi
atunci la un şiretlic.
Le spuse că vrea să ştie care e cel mai puternic dintre ei. Învrăjbiţi, boii s-au certat şi nu au mai
mers la păscut împreună.
Leul i-a găsit singuri şi i-a mâncat unul câte unul.

Morala: Nu lăsa pe nimeni să te despartă de fraţii tăi. Altfel, vei fi învins mai uşor de duşmani.

Cei doi măgari

Doi măgari, unul încărcat cu aur, iar altul cu ovăz, mergeau liniştiţi pe drumul lor. Deodată, doi
bandiţi apărură în faţa lor pentru a fura comoara. Cum măgarul se împotrivea, hoţii îl ciomagiră
până căzu la pământ.
– Sărmanul de mine! – se plângea măgarul – şi când te gândeşti că tu, tovarăşul meu de drum, n-
ai păţit nimic!
– Nu întotdeauna îţi prieşte o muncă de seamă - îi zise celălalt măgar.

Morala: Bogăţiile atrag întotdeauna hoţii.

Omul şi caii

Unui om îi scăpă o iapa. Vecinii îl plângeau că a avut ghinion, dar el spuse:


- Niciodată nu ştim dacă ce ni se întamplă e spre bine sau spre rău. La puţin timp, iapa se întoarse
cu o herghelie de cai sălbatici, iar omul spuse iar:
- Niciodată nu ştim dacă ce ni se întâmplă e spre bine sau spre rău.
După un timp, izbucni un razboi şi omul nostru îşi văzu fiii plecând la oaste chiar pe caii cei noi.

Morala: Niciodată nu ştim dacă

S-ar putea să vă placă și