Povestea Porcului

Acest basm coroborează cu prisosinţă doctrina originii non-umane a mitului. E atît de răspîndit
pe toată faţa pămîntului, încît e imposibil să ajungi la centrul său, să dibui ovarele labirintului de
unde purcede. în fapt, centrul lui e pretutindeni şi circumferinţa nicăieri. Unele basme povestesc
că fetiţa, alungată de acasă împreună cu frăţiorul, de vitregia maşterei, presară cenuşă sau
făină de la bordei pînă în inima pădurii. Dîră îi duce iarăşi acasă. Dar dacă tot codrul ar fi fost
nins cu făină sau cu cenuşă, copiii ar fi rămas perplecşi şi neputincioşi în bunget. Aşa stau
folcloriştii pe cîmpul plin de vestigii ironice ale mitului.

„Basmul se întinde pe o arie considerabilă, din Europa pînă în India şi Indonezia, apoi în Africa
şi în America, cu o frecvenţă rar întîlnită. El este în acelaşi timp şi unul din foarte puţinele
basme atestate încă din antichitatea clasică, prin faptul că a fost inserat de scriitorul latin
Apuleius din secolul II al erei noastre în romanul său, tradus de curînd şi la noi, Măgarul de Aur.