Personaje negative​

din operele lui Ion Creangă​

A X-A G (2022-2023)​
Angheloiu George​
Bajenaru Mario​
Bunea Dragos​
Drimboceanu Serban​
Tanase Andreea​
Vlad Eric
Despre Ion Creangă :​
•     Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleștii Noi, județul Neamț, România – d. 31
decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român.
Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut
pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile
sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și pentru copii
include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă,
Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor
autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi
bani, Fata babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere
ale limbii și umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o
culegere din surse folclorice și o contribuție originală la un realism literar de
inspirație rurală. ​
•        Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o
serie de instituții atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea
se numără clădirea Bojdeuca din Iași, care, în 1918, a fost deschisă ca prima
casă memorială din România. Între descendenții săi direcți se numără Horia
Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte din perioada interbelică.​
•        Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă
este considerat unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române. ​
Cum sunt conturate personajele negative
în operele lui Ion Creangă :
• În operele lui Ion Creanga ,adesea personajele negative sunt conturate după stereotipuri (exemplu : Spânul din opera
“Povestea lui Harap-Alb ; Vulpea din “Ursul păcălit de vulpe"​) ,acest lucru având rolul de a oferi cititorului o imagine mai
clara a personajelor și ale intențiilor lor . În majoritatea cazurilor ,acestea sunt cele ce deschid conflictele operei ,fiind
motivul “dezvoltării” protagoniștilor ,urmând că în final că antagoniștii să fie pedepsite pt acțiunile lor .
Rezumat "Povestea lui Harap-Alb" :​
• Povestea începe în vremuri îndepărtate, pe vremea în care exista un crai și un împărat, frați aflați la margini de lumi diferite. Împăratul
se numea Împăratul Verde, iar acesta nu avea decât două fete, neavând astfel cine să-i moștenească împărăția. Fratele său, Craiul avea
trei băieți, din acest motiv Împăratul Verde, aflat la capătul puterilor, a trimis de veste că vrea că unul dintre feciorii Craiului să-i preia
împărăția.​

• Auzind acestea, Craiul a transmis vestea către cei trei feciori ai săi. După o încercare prin care i-a trecut că să vadă dacă sunt capabili
să devină împărați, cei mai mari dintre ei nici bine nu au plecat la drum, că s-au și întors acasă înspăimântați. Îmbrăcat în blană de urs
și ieșindu-le în cale pentru a vedea dacă aceștia sunt vrednici să plece la drum, craiul s-a convins de lipsa abilităților celor doi fii mai mari de
a deveni împărați.​

• Fiul cel mic, sfătuit de o bătrână cerșetoare cum să procedeze că să nu mai pățească rușinea prin care au trecut frațîi săi, merge la tatăl său
și îi cere calul, armele și hainele din tinerețe. Craiul, uimit de acest lucru și spunând că nu ștIe dacă ar putea să se folosească de calul său
de care nici nu mai știe dacă trăiește, totuși se pune de acord cu fiul cel mic și îi pune la dispoziție cele necesare.​
Rezumat "Povestea lui Harap-Alb" :​
• După acordul tatălui său, mezinul pregătește armele, frâiele, căpăstrul și o tavă de jăratic și merge la herghelie, unde pune tava cu jăratic
între cai, iar dintre toți caii, vine să mănânce cel mai bătrân și gârbov cal. Cu toate că fiul cel mic îl lovește în repetate rânduri încercând să-
l alunge, calul se dovedește a fi un cal fermecat care are să-l poarte cu el în siguranță pe tărâmuri îndepărtate. Supus la încercarea tatălui
său care se îmbracă în blană de urs și îi iese în cale, nici acesta și nici calul nu se sperie, iar Craiul mândru îl binecuvântează pe fiu să plece
la drum, spunându-i să se ferească de omul roș, dar mai ales de omul spân.​

• Fiul cel mic pleacă la drum, cutreieră mult timp, până când în codru îi apare omul spân în față de 3 ori sub înfățișări diferite, păcălindu-
l în cele din urmă pe fiul Craiului să meargă la drum împreună. Această alegere se întoarce împotriva să, în momentul în care spânul
îl păcălește pe fecior să coboare într-o fântână pentru a se răcori, moment în care pentru a-i cruța viața, spânul îl obligă să i se supună,
își schimbă hainele între ei și îl botează Harap Alb.​

• Cei doi pleacă la drum spre Împăratul Verde cu identitățile schimbate, iar odată ajunși la împărăție, Spânul este primit cu voie bună,
iar Harap Alb este trimis la grajduri. Pentru a-l impresiona pe Împărat, Spânul îi spune împăratului că are cea mai bună slugă și îl trimite
pe Harap Alb să meargă în Grădina Ursului, pentru a-i aduce o salată rară, pe care Împăratul cu greu putea să o dobândească, iar mai apoi,
o piatră nestemată din fruntea cerbului.
Rezumat "Povestea lui Harap-Alb" :​
• Aceste două sarcini extraordinar de grele aveau să îl expună pe Harap Alb la un pericol de moarte. Totuși, ajutat de bătrâna înțeleaptă din
nou, care se dovedește a fi Sfânta Duminică, acesta trece cu bine și spre uimirea Împăratului și a omului spân, vine la împărăție cu lucrurile
mult dorite.​

• În cele din urmă, Harap Alb este expus și la a treia încercare după ce este ridiculizat de omul Spân, aceia de a o aduce la împărăție
pe fata omului Roș, aflată la o altă margine de lume și cunoscută că fiind o mare vrăjitoare. Astfel, Harap Alb pleacă spre împărăția Omul
Roș, iar în drumul său spre acesta, Harap Alb face mai multe fapte bune.

• Prima dată, fiind nevoit să treacă peste o nuntă de furnici pentru a-și continua drumul, acesta hotărăște să ocolească podul pe care erau
furnicile, iar mai apoi, ajută un roi de albine cărora le-a construit un loc în care să locuiască. Că și consecință a faptelor sale, Harap Alb
primește de la furnici și de la crăiasa albinelor câte o aripă fermecată, care aveau să îi fie de ajutor în drumul său spre Omul Roș.​

• Continuându-și drumul spre îndepărtatul tărâm, Harap Alb întâlnește rând pe rând cinci făpturi ciudate care se oferă să îl însoțească și să-
l ajute să ajungă la destinație cu bine. Numele acestor făpturi sunt sugestive pentru modurile în care ar putea să îl ferească de rele:
Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă.
Rezumat "Povestea lui Harap-Alb" :​
• Cu ajutorul acestora Harap Alb trece de încercări grele pe care i le-a scos drumul în cale, astfel că ajunge la Omul Roș. La rându-i, Omul
Roș, de asemenea îl supune la o serie de probe dificile, pe care de asemenea le depășește, iar într-un final reușește să plece spre împărăția lui
Verde-Împărat cu fata Omului Roș.​

• Pe drum, Harap Alb și fata omului Roș prin drag unul de celălalt, iar de-ndată ce ajung la împărăție, fata dezvăluie adevărata
identitate al lui Harap Alb, iar Spânul, nervos că a fost trădat de către acesta, se repede și îi taie capul. La rândul său, Spânul este ucis de
către calul lui Harap Alb, care îl azvârle pe Spân din înaltul cerurilor.​

• În cele din urmă, fata Împăratului Roș îl readuce la viață pe Harap Alb cu apa moartă și apa vie, pe care Harap Alb le
obținuse în încercarea de a primi binecuvântarea de a lua fata cu el . Astfel, Harap Alb se trezește și se căsătorește cu fata Împăratului,
totodată primind binecuvântare și împărăția lui Verde-Împărat.
Caracterizare personaj – Spânul :​
•  Caracterizarea directă a spânului este realizată prin intermediul naratorului și a personajelor. Naratorul omniscient și subiectiv sugerează în

text că antagonistul este un om viclean. Are mai multe fețe, prezentându-se crăișorului „Îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și

prefăcându-și glasul începe a căina pe fiul craiului”.  ​

•  Caracterizarea directă realizată de personaje, este evidentă prin fetele Împăratului Verde, ce erau suspicioase în legătură cu aparența Spânului.

Acestea erau aproape convinse că verișorul lor nu are cum să fie antagonistul, ci chiar Harap Alb. („Fetele împăratului priveau la verișor…

cum privește cânele pe mâță și le era drag ca sarea-n ochi, pentru că le spunea inima ce fel de om fără de lege este Spânul.”)  ​

•  Pentru însuși fiul de crai, Spânul era omul căruia i se supunea începând de la botezul din fântână. Spânul era gata să-l omoare pe Harap-Alb

dacă acesta își încălca cuvântul: „Spânul, voind să piardă acum pe Harap Alb cu rice preț”, „că de l-oi vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe

loc îi și tai capul”.  ​

•  Împăratul Verde îl invidia pe însuși Spânul, deoarece acesta îl avea pe Harap Alb ca și slugă vrednică și loială. Însă, acesta nu știa că Harap-

Alb era chiar propriul și adevăratul său nepot. ​

Caracterizare personaj – Spânul :​​
• Spânul este o fire lingușitoare, pledând dintr-o poziție de superioritate. El deja își asumase rolul de împărat. Este un caracter bolnăvicios.
El reușește să-l păcălească pe fiul craiului prin răutate și vicleșug. ​

• Întâi îi oferă ajutor, iar mai apoi îl obligă să devină sluga sa, punându-l să se jure pe paloș. Pentru el, statutul crăișorului era o împlinire
a visului său, cel de a scăpa de statutul social inferior. Încearcă să se scape de Harap Alb, supunându-l la mai multe
probe periculoase: „Spânul, bodrogănind din gură, nu știa cum să-și ascundă ura.”​

• Caracterizarea prin nume este vagă. Spânul nu-și spune adevăratul nume. „Spân” semnifică un bărbat lipsit de păr facial. ​

• Prin intermediul autocaracterizării, cititorul poate observa că spânul își atribuie rolul lui Harap Alb. Însă, începe să creadă el însuși
că este nepotul lui Verde Împărat. Vorbește despre el lipsit de orice fel de modestie, considerând că este superior peste toți „Alt stăpân
în locul meu nu mai face brânză cu Harap Alb”.
Caracterizare personaj – Spânul :​​
•   Așadar, caracterizarea indirectă prin limbaj îl îmbracă pe spân într-o alură desprinsă dintr-un adevărat calvar. Acesta tratează

toate personajele dintr-o poziție de superioritate. Limbajul său se bazează pe un ton superior: „Ba să-și puie pofta-n cui, răspunse

Spânul răutăcios”. ​

•   Spânul încearcă din răsputeri să-l impresioneze pe Împăratul Verde prin intermediul puterii sale față de supușii săi. Însă, vorbele îl trădează,

fiind cuvinte goale, fără valoare. „Spânului îi mergea gura ca pupăza, de a amețit pe Împărat încât a uitat și de Harap Alb, și de cerb, și de

tot”. 
Rezumat “Fata babei și fata
moșneagului":​
• Un moșneag avea o fată frumoasă, harnică și ascultătoare, iar baba lui avea și ea o fată ce era urâtă, leneșă și obraznică. Pentru că era fata
ei, baba nu o punea la nicio muncă, în timp ce, pe fata moșneagului o punea să facă toate muncile în gospodărie. Când venea moșul de pe
unde avea treabă, baba îi ieșea în cale și-i spunea despre fiica lui că este leneșă și neascultătoare, iar moșneagul cum era un gură-cască, o
credea.

Într-o zi, sătul de gura babei, moșneagul își chemă fata și-i spuse că ar fi bine să plece de acasă pentru a nu mai fi gâlceavă în casă. Fata
văzând că nu are încotro, săruta mâna părintelui și pleacă în lume.

Merse ea ce merse și se întâlni cu o cățelușă bolnavă și slabă care-i ceru fetei s-o îngrijească, iar ea harnică și miloasă cum era, îngriji
cățelușa până când aceasta se însănătoși. Merse mai departe și întâlni în cale un păr plin de omizi, o fântână părăsită și un cuptor ce stătea să
cadă și fata le îngriji și pe acestea.​Plecă mai departe și ajunse într-o poiană verde, unde dintr-o căsuță micuță o întâmpină o băbuță blândă pe
nume Sfânta Duminică. Baba îi promise că a doua zi nu va pleca cu mâinile goale de la ea, iar fata se învoi să aibe grijă de casă și de balaurii
acesteia până a doua zi. În ziua următoare, baba a fost mulțumită și i-a spus fetei să urce în pod și să-și aleagă ce ladă dorește. Fata vede tot
felul de lăzi în pod, una mai frumoasă ca alta, dar nefiind lacomă, o alege pe cea mai mică și cea mai urâtă și apoi pleacă către casă.
Rezumat “Fata babei și fata
moșneagului":​
• Pe drumul de întoarcere, fata se întâlnește cu cățelușa, părul, fântana și cuptorul și fiecare îi dăruiește câte ceva. Ajunsă acasă, fata deschise
cutia și din ea au ies herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi.

• Când a văzut așa, fata babei a plecat și ea în lume pentru a găsi bogății ca fata moșneagului, dar pe drum s-a întâlnit cu părul, fântana,
cuptorul și cățelușa și rea cum era, fata nu le-a jutat pe niciuna. A ajuns și la Sfânta Duminică, unde nu s-a îngrijit de casă și de balaurii
acesteia, iar a doua zi a ales cea mai frumoasă ladă din podul babei.

• Pe drumul de întoarcere s-a întâlnit cu părul, fântana, cuptorul și cățelușa, dar niciuna nu i-a dăruit daruri. A ajuns acasă și împreună cu baba
au deschis lada, din care au ieșit o mulțime de balauri care le-au și mâncat pe amândouă. Iar moșneagul și cu fata sa au trăit liniștiți și în
bogăție.
Caracterizare personaj – Fata babei :
• Fata babei este personajul negativ al operei, intrând în conflict cu fata moșului, protagonista basmului. Aceasta este caracterizata direct, de
către narator, în primele rânduri ale basmului: “leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă”.

• Ea este asemănată cu mama ei, baba, amândouă fiind caracterizate indirect, din comportamentul acestora fata de fata moșneagului. Un alt
pasaj illustrator pentru caracterul fetei este dialogul cu cățelușă, parul, fântână și cuptorul: “– Da’ cum nu!? că nu mi-oi feşteli eu mânuţele
tătucuţei şi a mămucuţei! Multe slugi aţi avut că mine?”, prin care își arata aroganta fata de aceste personaje fantastice. În concluzia
povestirii, aceasta își aduce propriul sfârșit, împreună cu baba, că rezultat a trăsăturilor ei morale negative: “Căci, deschizând lada, o
mulţime de balauri au ieşit dintr-însa şi pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot”.
Rezumat "Soacra Cu Trei Nurori"​:
• A fost odată o babă care avea trei fii și știa că în curând avea să le vină vremea de însurătoare. Și cum baba nu voia să-și vadă fii
plecați de la casa ei, aveau să locuiască cu toții în casa bătrânescă, deși construise alte două case la stânga și la dreapta, și să
le strunească pe nurori.​Când îi veni vremea de însurătoare fiului cel mare, baba i-a găsit o nevastă cuminte și harnică pe care o
punea să muncească și noaptea, fără să-i dea prea multă mâncare.​

• Așa s-a întâmplat și cu fiul cel mijlociu, iar nurorile nu ieșeau din vorba soacrei întrucât aceasta le spusese că are un ochi la ceafă
cu care vede tot chiar și când doarme.​Deși îi găsise și fiului cel mic o noră, acesta s-a luat cu cine a dorit. Însă cea de-a treia noră
era dintr-un alt aluat față de celelalte două.​

• Astfel, când, ca de obicei baba le pune să muncească, iar ea se culcă, nora cea mică pregătește bucate alese, iar când baba se
trezește și vede cele întâmplare îi spune că au fost părinții ei în vizită și că aceștia s-au simțit cam prost văzând că ea nu se
scoală. Că doar avea un ochi la spate și știa de venirea lor…​
Rezumat "Soacra Cu Trei Nurori"​:
• Din acel moment, soacra a fost mai aspră ca niciodată cu nurorile ei.​Dar într-o zi când bărbații le erau plecați, nora cea mică pune la cale un
plan pentru a scăpa de babă. Celelalte două nurori o ascultă și fac întocmai.​Se repezesc toate în casă, nora cea mare o ia pe babă de cap și o
izbește de peretele dinspre răsărit, apoi cea mijlocie de peretele de la apus. La final, nora cea mică o trântește în mijlocul casei și o călca în
picioare și îi pune sare și piper pe limbă.​

• Când se întorc bărbații acasă, nurorile îi anunță triste că baba s-a îmbolnăvit. Aceasta când își vede fii, fiindcă nu poate vorbii, face un semn
spre nora cea mare și spre peretele dinspre răsărit, spre nora mijlocie și spre peretele de la apus, iar apoi spre nora cea mică și spre mijlocul
casei.​Fiindcă niciunul din fii nu înțeleg ce vrea aceasta să spună, intervine nora cea mică și le spune că aceasta le transmite următoarele:
fiul cel mare să se mute cu nevasta în casa de la răsărit, cel mijlociu în cea de la apus, iar fiul cel mic să rămână în casa bătrânescă.​Fii,
convinși că asta e voința babei fac întocmai și chiar în acea zi baba moare.​
Caracterizare de personaj - Soacra​:
• Baba (Soacra) este personajul negativ al acestei opere, fiind tipul soacrei șirete și viclene. ​

• Baba este mama celor trei fii, care se hotăraște să caute mirese după preferințele ei, și să le tina în casa, că să muncească, ceea ce este o
afacere profitabila pentru ea. De asemenea, baba dorește să își satisfacă răutatea, aflam acest gest prin intermediul naratorului: ,,şi-i râdea
inima babei de bucurie când se gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de viitoarele nurori”.​

• Aceasta este caracterizata atât direct prin intermediul naratorului și altor personaje("Eşti mai acră decât coarna"; "Nu putem trăi în casa
aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hârca de babă.") , cât și indirect prin comportament și limbaj. (""Voi privighea nurorile, le-
oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsă nici pas a ieşi din casă, în lipsa feciorilor mei.").​

• La Ion Creangă, babele simbolizează răutatea omenească. Naratorul ne înfăţişează motivul femeii bătrâne şi rele în ipostază de soacră. Ea
reprezintă femeia înstărită, deja văduvă, mamă a trei feciori, extrem de avară. Cu o mentalitate primitivă, soacra îşi asumă rolul de
supraveghetor al moralităţii nurorilor, pe care nu le lasă să iasă din casă în lipsa bărbaţilor. Baba domină şi huzureşte, exploatându-
şi nurorile pe care le obligă să muncească ziua şi noaptea.
Rezumat “Ursul păcălit de vulpe“ :
• Odată, o vulpe vicleană caută o noapte întreagă hrană, fără a găsi. Dormind sub o tufă de la marginea drumului, simte miros de pește și
zărește venind un car tras de boi.  Se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi moartă.

• Țăranul, crezând că-i moartă, o culege de pe jos și o aruncă deasupra peștelui din car, gândind să facă nevestei o cațaveică frumoasă din
blana animalului. După ce carul pornește, vulpea împinge o mulțime de pește pe drum, după care îl strânge grămadă și îl duce la vizuină ca
să mănânce.

• Apare ursul, care o roagă să-i dea și lui. Vulpea îl sfătuiește să meargă la balta de la marginea pădurii, să-și moaie coada, fără să se miște
până spre ziuă, iar apoi să tragă tare. Astfel, va avea și el de două sau de trei ori mai mult pește decât a scos ea.

• Vântul rece din acea noapte îngheață apa din baltă și prinde coada ursului care, nemaiputând suporta strânsoarea și frigul, trage și se
smucește, rămânând fără coadă. Înciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar vulpea se ascunde în scorbura unui copac
din apropiere și-și bate joc de el, zicând că ori i-au mâncat peștii coada, ori a fost prea lacom și a vrut să prindă toți peștii din baltă.

• Degeaba se chinuie ursul să o prindă, că tot nu o poate scoate din scorbura copacului.
Caracterizare de
personaj – Vulpea :
• Vulpea este personajul negativ al operei ,aceasta intrând în conflict cu
ursul ,protagonistul operei .Încă din primele rânduri ale operei , autorul
caracterizează direct vulpea că fiind vicleana : ,, Era odată o vulpe vicleana,că
toate vulpile…'' .Acest lucru fiind accentuat în continuare când ,,…îndată iese de
sub tufa și se lungește în mijlocul drumului, că și cum ar fi fost moarta… ''
și ,,După ce hoață de vulpe a aruncat o mulțime de peste pe drum, sare și ea din
car și, cu mare graba, începe a stringe pestele de pe drum.'' .
• Tot prin caracterizare directa ,reiese lăcomia personajului din fragentul ,,Daca
ți-i așa de pofta, du-te și-ți moaie coada-n balta,că mine, și-i avea peste să
maninci''.
• Prin cracterizare indirecta reiese faptul că vulpea era încrezută ,totodată lasă : ,,
Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieşise din bizunie
şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; şi când văzu pe urs că vine făr’
de coadă, începu a striga: Hei cumătre! Dar ţi-au mâncat peştii coada, ori ai fost
prea lacom ş-ai vrut să nu mai rămâie peşți în baltă? '‘ ; ,, Dar când apuca ursul
de piciorul vulpei, ea striga: Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de
copac… Iar când anina cârligul de copac, ea striga: Valeu, cumătre! nu trage, că-
mi rupi piciorul!“ .
Bibliografie:​
• Wikipedia​

• Scribd​

• Bibliotecaalexandrudonici

• Povesti-pentru-copii.com

• Purromanesc.wordpress.com

• La-vorbitor.ro

• Referat.ro