Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de F. Sahling
Vulpişoara era copila cea mai mică a vulpii şi între fraţii ei era cea mai
răsfăţată, fiindcă era isteaţă şi îndrăzneaţă.
Într-o bună zi, mama vulpe îşi chema puii şi le spuse:
- Azi vă iau cu mine la vânătoare, ca să vă învăţ cum să vă furişaţi pe
lângă animalul ce vreţi să-l prindeţi!
Vulpişoara zise grozăvindu-se:
- Mă pricep de pe acum la treaba asta. Deseară ma duc să vânez şi
aşteptăţi-vă la o masă îmbelşugată!
Mama îi spuse că se cam laudă şi o avertiză asupra pericolelor.
Apoi alergă la vale spre gârlă. Nici friptura deraţă nu era de dispreţuit.
Dar ia raţele de unde nu-s! Înotau în mijlocul râului.
“Apropiaţi-vă de mal, drăguţelor!”, le strigă ea linguşitor. Dar mama-
raţă era înţeleaptă şi nu se lăsă ademenită.
“Vino tu la noi aici în apă! Nu vrei să faci o baie?”
Vulpişoara încercă apa cu lăbuţa , dar era mult prea rece, aşa că rămase pe
uscat!
“E drept că o friptură de raţă ar fi fost foarte bună, dar n-a fost să fie!
Voi găsi altceva!”