NIKOTAI OSIPOV

-
\l[ tl| lilf
l, lr-

. t|RAJIIA
!,.uruttt$\

EDITURA RADUGA, Moscova- tDITURA ION CREANGA, Bucureitt

 '4lLffi;sr:

POVESTE DESPRE O PADURE VITEAZA

ili.voi povesti, mai intii, un basm pe care l-am a..zit de la copaci. Trdia odatl
un vrdjitor rru, aga de rxu incit se ura chiar pe sine. pe misuii ce imbetrinea,
vrdj-itorul se ficea tot mai odios, rispindind numai nipastl in calea
sa.
intr-o zi, rnergind in pidure qi zirind copacii, se infurie ingrozitor:
Cum de-afi indriznit se cre$teli mai inalli decit mine?
-$i, fierbind de minie, chemi vintul in ajutor qi_i porunci:
Sufli ndpraznic, doboari copacii!
-Yuind gi mugind, vintul-vinrosul se ndpusti ca o vijelie asupra pddurii. O zi
_
intreagi nu slibi copacii, silindu-se din risputeri sd_i culce la pimint; dar, cum
obo_
sea un pic, copacii iqi reveneau, mereu drepli.
Spre seard vintul se dddu bitut gi ceru vrijitorului si_l crule:
Lasi-mi intr-ale mele, nu mai am Duteri!
-Vrdjirorul chemd in ajuror gerul.
-$i' peDovedette-li prietenia... ingheali copacii!
date, se lisi un frig cumplit de cripau pietrele. copacii insa au rezistat.
Atunci bitrinul cel uricios igi aduse aminte de omizile iacome, intotdeauna
fldminde oricit ar fi mincat. ,,IatA cine mi salveazdl,. se bucuri vrdjitorul.
Dar copacii n-au atteptat ca frunzele lor si fie mincate de omizi, ci au gisit
o cale sd le izgoneascS.
4
 ,:. Crz
2, .
€'

r -))

I-a mai rimas vrdjitorului celui rdu un singur ajutor - focul, finut bine intr-
un sac tiinuit. L-a eliberat din ascunzitoare qi l-a nipustit asupra copacilor.
Multi vreme a cutreierat pddurea tilharul rofcovan, lingind cu flScirile lui
fierbinti scoarla copacilor, crengile, frunzele' in cele din urm5, sleit qi el de pu-
teri, s-a indepirtat tirif, ca un ciine bitut, cu coadi intre picioare.
Tremurind de neputinld, scriSnind inver$unat din dinli, vrdjitorul cel riu
s-a prdbugit la pimint qi a murit.
De atunci, se zice, au dispdrut de pe fata pimintului vrijitorii cei rii iar co-
pacii triiesc $i astdzi...
Asta, se intelege, e doar o poveste. Dar cite lucruri adevdrate ne spune ea!
$i vintul qi gerul ;i omizile qi focul sint intr-adevdr duqmani inverqunali ai pedurii.
Ea mai are mul{i alfi dugmani, dar acegtia nu sint o primejdie pentru cei mai mulli
dintre copaci, care au cu ce se se apere,
Sd se ape re?
Te miri? Daci 1i-ap povesti cum se apdri animalele nu te-ai mira deloc' ,,Sigur,
ai spune, $tiu. Calul azvirle cu copitele, vaca impunge cu coarnele, ciinele mu;ci,
pisica zgirie. Cum rimine insi cu plantele? Ele nu sint in stare nici si muqte, nici
si fugi. Duqmanul le poate ataca din toate pirlile, iar ele nu-qi pot m$ca nici
micar o frunzi."
Foarte adev5rat gi totugi, or"icit ar pirea de ciudat, plantele au 9i ele mijloace-
le lor de aperare.
Ce fel de mijloace?
Tocmai desore ele ne va povesli aceaslS carte.
O ARMA CARE NU IARTA
in antichitate, la greci circula o legendd despre o insuld insoriti, pierdutd un-
deva in mirile sudice. Printre alte minunliii, exista acolo qi un copac fermecat,
pare-se, de zei. Cilitorul care adista si se odihneasci sub coroana lui bogati
nu se mai trezea niciodati. Somnul uqor, iscat pe nesimlite de foqnetul frunzelor,
se lransforma in somnul morlii.
Au trecut veacuri de-atunci. A fost dati uitirii legenda insulei insorite. A venit
vremea Marilor descoperiri geografice. Caravele zvelte, cu pinzele umflate de
vint, ii purtau pe europenii indrizneli in dep;rtdri despre care nu pomeneau nici
legendele.
Printre aceftia erau oameni din cei mai diferili. Unii nizuiau si vadi qi si cer-
ceteze tirimuri noi, pe allii ii mina dorinla de inavutire. inzestrind aceste coribii,
regii sperau sd cucereascd colonii bogate, Iati de ce navigatorii, indati ce puneau
piciorul pe un pimint necunoscut, se gribeau s5-l declare proprietatea cirmuito-
rilor lor.
ln urma coribierilor descoperitori veneau soldalii gi, cu binecuvintarea biseri-
cii, jefuiau popoarele b;gina$e. Ei nu uitau nici visteria regali, nici propriul lor
interes. Europa s-a trezit deodati niplditi de valuri de aur, argint $i pietre pre-
tioase oblinute prin foc gi sabie.
Populalia bdqtinaqn nu voia insi sd se impace cu noii stipini. $tia, la rindul ei,
si se foloseascd de arme.
6
*=4,
 Cind olandezii au debarcat pe coasta Malaieziei qi au inceput sd-pi impuni
stipinirea dupd bunul lor plac, au fost intimpinali cu sdgeli.
...Sdgeata zburd guierind prin aer qi se infipse in trupul unui soldat. Venise de
departe Si cel lovit a simtil doar o mici durere. Dar, in mai pulin de un minut, a
murit. Altd sigeatd, alt morl
,,Sdgefi otrdvite" acest gind i-a ingrozit pe olandezi. De efectul sigelilor
-
ofAvite nu-i putea salya nici antidoturile, nici rugiciunile.
Pentru guvernul olandez otrava n-a insemnat insi numai spaim6, ci $i dorintd
de a-i afla secretul. De aceea, a fost trimis in indepirtata Malaiezie botanistul
Rumphius cu misiunea de a afla acest secret.
Timp de cincisprezece ani, Rumphius a colindat prin aceasti fari strdini cdu-
tind si dezlege taina. A izbutit sd afle ci otrava se gisea in sucul ancearului.
Rumphius Si-a notat cu conftiinciozitate tot ceea ce a putut descoperi in leg6tur6
cu acest copac. Raportul trimis de el guvernului olandez conJinea aminunte ne-
Iini$titoare.
,,in jurul ancearului nu existi nici o vegetalie, scria Rumphius. Aerul e imbi-
bat de emanafiile lui otrdyitoare. Oricine se apropie de copac, om, animal ori pa-
sere, moare pe loc. Un pustiu negru se intinde in jurul ancearului!,,
Afa s-a nescut o noud legendi despre copacul ucigdtor, mult mai infricogi-
toare decit cea din antichitate, $i pana botanistului credul a rdspindit-o in lume.
A trebuit sA treacd un secol gi jumdtate pentru ca aceasti legendi si se spulbere.
Ancearul, in realitate, nu arati ca un sihastru teribil. Chiar gi iarba cregte in jurul
lui, iar animalele zburdi in voie. Cu toate acestea, arborele e foarte otrivitor. Ma-
laiezienilor le erau suficiente douitrei picdturi de suc, cu care ungeau virful sige-
tilor.
Ani de-a rindul doar simpla menfiune a acestui copac ii fdcea pe europeni si
tremure. Cei mai superstiliogi dintre ei credeau sincer ci ancearul e vrdjit.
Astdzi qtim bine: ancearul nu are nimic de-a face cu yrdjitoria. Pur gi simplu,
in sucul lemnului de ancear se adund, din generalie in generalie, o otrave cu efect
ydtimdtor asupra omizilor lacome gi a gindacilor de scoa4i. Copacii ce nu-qi
creeazd mijloace sigure de apirare pier mai repede, iar ceilalli supraviefuiesc.
Printre cei mai rezistenli se numiri qi ancearul.
OSPATUL
Ce locqor minunat! exclami comandantul deta$amentului francez, dupi ce
-
examinase imprejurimile. Munli, vale, vii. Ce altceva ne mai trebuie pentru odih-
nal
Dar de unde merinde? intrebi ofilerul insercinat cu aprovizionarea. Cu
-
ce sd-i hrinim pe soldali?
Comandanrul il privi cu mirare.
Nu vI recunosc, domnule cipitan. Ati uitat oare cum se procuri merindele
- tare cuceritS?
intr-o
inleles, domnule colonel, surise cdpitanul, voind sI se retragl.
- Am
O clipi, zise comandantul. Nu uita{i si verificali apa din fintini, ca nu
-
cumva si fie otriviti. Spaniolii iptia sint in stare de orice.
Nu peste mult timp, in preajma agezirii se aprinseri focuri. Schimbind cite
o glumi, soldalii iqi pregiteau cina. Unii dintre ei teiau vite cu baionetele, a\ii
frigeau cu sirg pe jiratic hilci de carne infipte in virful frigirilor. Deasupra satului
plutea un miros puternic, imbietor.
Cina s-a dovedit un adevdrat osp51, carnea a prisosit. Dimineala insi nici unul
dintre soldaJi nu s-a mai trezit. Erau morti cu tolii.
Napoleon a fost informat despre aceasti intimplare. S-a binuit ci localnicii
au otrivit aoa din fintini.
 Infuriat, impiratul a poruncit:
Cei ce-au otrivit apa, s-o bea!
-tlranii din sat au fost silili si bea api din fintini. Dar, lucru
ciudat, nici unul
dintre ei n-a avut nimic de suferit.
Ce anume a pricinuit atunci moartea soldalilor francezi?
Nimeni nu cunoafte mai bine decit pistorul birin izlazurile qi lumini5urile. in
fiece an, ochiul siu incercat descoperd locurile unde creste iarba cea ..buni,,
sl
unde cea ,,rea",
Dar dacd vacile sint lisate fird supraveghere, nu meninci oare ele plante ot-
revite?
Covorul verde al p{unii pe care pagte cireada este plin de stelule aurii de
piciorul-cocoEulul. Ele apar lesne in cale, dar vacile qi oile le ocolesc. Nu se ating
de florile lor strilucitoare nici vileii qi nici mieii cei blinzi, cici sint din calea_afard
de amare. De-a dreptul ingrozitoare!
Cit de gingaqi sint listarii griuSorului, vestitor pretimpuriu al primiverii! Zi_

4,i
{;i |"
W' }
I

&
# s* s
pada nu s-a topit incd pe cimp, cind griu;orul a li inflorit. Frunzele fi tulpinele lui
sint suculente, imbietoare. Iar in jur nici o alti iarbd verde Ia care si tinjeasci,
dupd o iarni lungd, animalele. Dar ele parcd nici nu bagi in seamd aceaste plante,
pe care o ocolesc. Listarii gi frunzele ei sint pline de sevi, dar seva e otr5vitoare.
E mai bine si laqi in pace planta asta. Senitatea e mai de pre1.
Prin izlazurile satelor gi in piduri cresc destule plante toxice: piciorul-coco$u-
lui, ciumdfaia, cucuta, dalacul, tulichina sau pi peruL-lupului, cucuta tle apd, pe
care nu le atinge nici un animal.
Jiranii ruEi culegeau de multi vreme din piduri un burete pestril - rn as-
carila fi, firimitindu-i pdl5rioara, o stropeau cu smintini sau lapte. Era o mo-
meala pentru mufte. Ospelul acestora insd nu dura mult: ciuperca i|i confirma pe
datd numele Ei renumele. Rifuiala cu insecte sic'iitoare nu reprezinti insd princi-
pala ,,calitate" a buretului pestril. Niciodatd muqtele n-au insemnal pentru el un
duqman. in schimb, viermii, melcii, limacii, care rod ciupercile, prezintl o adevi-
rati primejdie. Pentru a se apira de ei, muscarila a produs cumplita otravd
numitd muscqrirut.
Plantele otrevitoare nu sint, desigur, periculoase in aceeagi masurd pentru
toti consumatorii. Stirigoaia, de exempiu, e ocoliti de orice animal domestic,
crescind inaltd qi firi griji prin finelele roase pin6 Ia ultimul fir de iarbd. Oile
mdnincd cu plicere calcea-calului, in vreme ce vacile;i caii sint cu ochii in patru
in fata galbenului frapant al florilor ei, aidoma oamenilor in fa{a semnului de
avertisment afigat pe stiloul de inalti tensiune: ,,Nu vd apropiali! Pericol de moar-
te !"
in parcurile de pe litoralul Mirii Negre din U.R.S.S. cregte tufi;ul ve;nic
verde de leondru. Leandrul e cultivat, de asemenea, in ghivece, ca plantd de casd.
E preluit nu numai datoriti florilor lui frumos mirositoare, dar Si pentru faptul
ci in camera in care e atezat aproape ci nu mai existii mugte. Chiar daci mai
nimere;te vreo musci, ea nu va avea viali lungd: a;ezati pe o frunzd sau floare,
iqi giseqte moartea.
Aceeaqi soartd il paqte qi pe iedul naiv ti imprudent care mininci frunza de
leandru. in schimb, animalele mature fac rareori aceasti gregeald. Ele o recunosc
dupi miros, dupd culoarea florilor;i dupd alte indicii.
Oamenii sdvirpesc adesea aceasti eroare ;i, sivirqind-o, pldtesc scump - ca
in cazul acelui deta$ament din armata francezi care a invadal Spania Ia inceputul
secolului trecut. Printre solda!i nu s-a gisit nici unul care si cunoasci proprietilile
perfide ale acestui arbust... Utilizind ca frigiri crengile de leandru, soldalii au
pus pe ele hilcile de carne. Sucul otrdyitor a pitruns carnea qi inevitabilul s-a
produs.
CINE A INVENTAT SERINGA?
Cind era copil gi ca orice copil curios, botanistul american David Fairchild
-
iqi asalta pirinlii cu intrebdri. Privind cum zboard pisirile, el intreba de ce oame-
nii nu pot zbura. Y dzind altidati un pin inalt, a intrebat daci va crefte gi el la fel
in cazul cind va minca bine.
Urzicindu-se intr-o zi, i$i intrebe ta6l:
ce usturi planta asta?
- De
Urzica e arjdgoasi, nu-i place si fie atins[, i-a rEspuns tatil seu.
-Cu timpul, copilul a prins interes pentru lumea planteloi $i a devenit botanist.
Oricum Fairchild putea rispunde acum detaliat la vechea sa intrebare desore
urzicS. $i rispunsul sIu ar fi urm5torul: planta aceasta inleapi fiindci posidd
periqori urzicitori care au forma unor sticluje minuscule. perelii peri$orilor sint
foarte fragili. Abia atinqi, virful perigorilor se rupe gi marginile aiculite ale pe_
rejilor pitrund in piele asemenea unor seringi. Iar ,,seringile,, conlin o substan{I
urzicitoare. Aceste inlepituri produc o usturime persistenti a pielii, astfel ci ni-
minui nu-i prea dI inima ghes si aibl de-z face cu o planti atit de ,,arJdgoasd,,.
Cine qtie si se apere bine are puJini duqmani. practic, urzica are numai doi:
omizile fluturelui de urzici qi cele de ochiul piunului. Doar doi dugmani intre
multele mii de specii de fiinle viil $i nici micar ace;tia doi nu-i pricinuiesc cine
qtie ce neajunsuri.
12
 Urzica se aplri foarte bine. Atit de bine incit a gisit imitatori. Am intilnit poa-
te, cu tolii, ,,urzica moartd". Frunzele ei seamini leit cu cele ale urzicii. Dar,
la atingere, nu urzicS, fiind lipsite de periqori urzicdtori.
Urzica moartd e o plantl ,,mincinoasi": ea nu e nici urzici qi nici micar o
rudi a acesteia, Face parte din cu totul altd famiiie de plante. S-a adaptat parcl
special, travestindu-se ca vecina ei urzicitoare, doar-doar va fi confundatd cu
ea. Oamenii 9i animalele o iau de obicei drept urzicX qi o ocolesc.
Frunzele unor neamuri de sugel Qi clopolei se aseamini pi ele cu frunzele
urzicii. $i, imaginali-vd, rimin qi ele nevitimate,
Devenind botanist, Fairchild era din ce in ce mai surprins de inventivitatea
urzicii. Odatd, vizitind insulele Filipine, botanistul a descoperit aici o urzicd qi mai

'i?
 uimitoare. Descoperise de fapt nu o plantd ierboasi, ci un adevdrat arbore-ur_
zrcd, Laporteea. Era un copac de toatd frumuselea: pe fondul de un verde
-
strelucitor al frunzigului se distingeau fructele de culoare albastri.
Cuprins de admiralie, Fairchild s-a apropiat de arbore.
-,,DeFerili-ve! il opri un insolitor filipinez. Nu cumva sd atingeli frunzele!
ce atita precaulie! s-a mirat Fairchild. pesemne, filipinezul crede ci eu
nu cunosc urzica. Ei, o sd mA usture o ori_doue, mare lucru!,,
$i a atins, fdri fricd,
cu degetul aritdtor, o frunzi.
In aceea;i clipi o durere atroce i-a cuprins mina. Fairchild abia se abtinu si
nu tipe. Filipinezul l-a indepdrtat in grabi de periculosul arbore.
Durerea din deget n-a incetat timp de citeva zile. Apoi, incetul cu incetul, s-a
potolit. Virful degetului i-a amortit insd qi a rimas multi vrene a;a.
De-atunci, cind se ivea prilejul sI intilneascd acest arbore, Fairchild il ocolea.
Voind siJ fotografieze, sivirqi aceastd operarie cu atita precaufie de parcd ar fi
avur in [atA un farpe cu clopolei.
Intorcindu-se din Filipine, Fairchild nu scipi nici un prilej ca se afle date noi
_
despre pomii urzicitori.
In Australia, ii relati un botanist, am fecut imprudentra sd ating cu degetul
un -
pom urzicdror. Durerea din deget a persisrar multa treme. Chiar dupi citeva
Iuni mai simleam inci usturimea.
_ In pidurile Indoneziei, il informd un alt botanist, cregte o urzici pericu_
-
loasi. Arsura ei se aseamdni cu mugcdtura de qarpe gi provoaci convulsii, uneori
chiar moartea. in cazurile cere mai fericite durerea piodusi de peri;orii urzicitori
rimine toatd viata, iar pe vreme umedi devine insuportabili.
Ascultind asemenea relatdri, Fairchild qi-a schimbat pdrerea despre Lapor_
teea. Cind ifi amintea de vizita sa in Filipine, spunea, de fiecare dati, cd a avut
noroc. Ar fi putut, intr-adevdr, si intilneasci o urzicd mult mai periculoasd.
IN SEMN DE AMINTIRE
Numeroqi londonezi, trecind intr-o zi prin Hyde-Park, au fost martorii unui
spectacol straniu. Mai mulli grddinari, inarmali cu culite lungi, se luptau cu ni$-
te... plante inalte. Cind acestea cideau retezate la pdmint, gridinarii sireau
intr-o parte cu o grabl surprinzitoare. Privit de departe, spectacolul pdrea de-a
dreptul comic qi londonezii schimbau inre ei priyiri amluzate.
Grldinarilor nu le ardea insi de ris. Fiecare dintre ei ciuta si se dea la timp
la o parte, spre a nu fi atins de plante in cdderea lor. Cici ei tiiau cu cutitele
crucea-pdmintuLul'. Iar cu aceasti planti nu-i de glumit.
Proprietifile primejdioase ale crucii-pimintului n-au fost sesizate de la ince-
put. Crucea-plmintului a fost cultivati pentru prima oard, ca o planta. rari, in
cunoscuta gridind botanicl ,,Kew", iar de acolo sremutatd pe pajiptile parcu-
rilor londoneze. $i iate rezultatul: multe persoane au avut de suferit arsuri puter-
nlce.
in Anglia crucea-pimintului a fost adusi de pe coastele Mirii Negre. Oamenii
de aici cunoqteau bine aceasti planti ,,buclucaq5" gi gtiau si se fereasci de ea.
Vara, insi, la mare vin foarte mulli turi$ti. Era indeajuns si atingi una din frun-
zele mari ale crucii-pdmintului, ca si fi pedepsit. E adevirat ci arsura nu se simte
imediat. Abia dupi un timp se instaleazi o mincirime puternicd. Citeva zile,
cel atins va umbla bandajat la miini ori la picioare,. iar cind va scoate bandajul
va rimine cu cicatrici pe piele o amintire pentru intreaga viali.
-
t5
 Faptul ci frunzele unor specii de crucea-pdmintului elimind uleiuri eterice
urzicitoare a fost constatat nu demult.
Cu vreo zece ani in urmd, in grddina botanicl a Institutului chimico-farma-
ceutic din Moscova a avut loc o intirnplare ciudatl intr-o zi caniculari de varl,
ingrijitoarele gridinii, imbricate in rochii subliri, pliveau straturile. Spre a se pro-
teja de razele puternice ale soarelui, una dintre ele a rupt o frunzi, ca de brus-
ture, de la o planti inalti, ierboasi, acoperindu-qi cu ea gitul gi umerii. Gestul ei
a fost repetat qi de celelalte ingrijitoare. Spre seari toate acuzau arsuri puternice.
Erau afectate tocmai acele p5rli ale corpului pe care le protejaseri cu frunze.
Lucrdtoarele gr5dinii botanice erau nedumerite.
Ce ciudilenie! Ne-am ferit de soare gi tot ne-am ars!
-in acest chip s-a rlzbunat crucea-pimintului pe cei ce au indriznit s-o atingi.
De-atunci lucritorii gridinilor botanice au ddvenit prudenli: spre a se apropia
de crucea-pimintului, ei igi pun neapirat mlnuqi qi, bineinleles, iqi feresc intregul
corp de orice atingere cu frunzele acestei plante.
Animalele erbivore au cunoscut, cu mult inaintea omului, perfidia crucii-
pirnintului qi o evit5. Printr-un contact repetat, planta le-a invelat s6. respecte
,,regulile politelii".

V{,",,t1",,
.r'lrJlll .ii)
RAZA INVIZIBILA
Bazarul Tagkentului, oraq sovietic din Asia Centrali, e zgomotos $i pestril.
Ce nu poli vedea aici! Pepeni galbeni $i ciorchini de sruguri mustind
de suc auriu, halate cu dungi colorate ti tichii orientale zmdlluite parcd. in raze
de soare. Iar pesle tot, in bazar plute;te o mireasm; atit de condimentatd incit
te simli situl numai respirind acest aer imbietor.
Tinirului savant moscovit Boris Petrovici Tokin, care vedea pentru prima oari
un bazar oriental (intimplarea s-a petrecut cam cu cincizeci de ani in urmi),
totul i se pdrea plin de interes, totul ii captiva ateniia. Un cunoscut, originar din
acele locuri, il trase insl cu insistenle intr-o anumiti parte a bazarului.
Mergind drum lung printre dughene, tn cele din urmd s-au pomenit intr-un
loc qi mai animat, unde, in jurul tarabei unui uzbec cu fala rotundi, cumpiri-
torii se imbulzeau flri a mai fi potol(i. Omul nu prididea sd infiqoare umplutura
de carne in tipii subjiri pe care le arunca pe tava incinsi. ,,Asemenea piroqti n-ai
sd gugti niciieri", i-a goptit lui Tokin insojitorul seu.
Boris Petrovici n-a mu$cat decit o date din lipie $i gura parci i-a luat foc.
Umplutura era atit de piperard incit crezu cd nu-qi va mai astimpira arsura toata
ztua,
t'1
 Ce fei de condimente sint astea? intrebi respirind din greu.
Usturoi, piper, diferite ierburi, rispunse prietenul siu.
-Auzind aceste cuvinte, Tokin uitd ti de piroqri ;i de prietenul seu, captat
deodald de nipte ginduri qi preocupdri care il incercau de multi yreme.
Totul a pornit de Ia o simpli experienld.
Intr-o zi Tokin a ras o ceapd Er a pus terciul ei aromat Iingd dro.jdia de
bere, acoperind totul cu un capac de sticld. Verificind, dupi douizeci pi patru
de ore, a constatat ci ciupercile muriserd.
,,Deci substanlele aromatice ale cepei distrug de la distanli drojdia de
bere". Aceaste constatare l-a surprins $i l-a determinat sA continuie cercetdrile.
Tokin a efectuat apoi sute de experienle, inlocuind ceapa cu uslaroi pisar, cu
frunze de mdLin Idrate mdrunt, cu praf de muStar, cv piper pisat, iar in loc de
drojdie de bere, a pus mucegai ;i diferite bacterii infeclioase. Rezultatul fu
acelaqi: substanlele aromatice ale plantelor distrugeau bacteriile gi ciupercile.
Pe aceste substanle Tokin le-a denumit fitoncide, dupd cuvintul grecesc ,,fiton"
plantd ti dupi cel latinesc ,,cido" a ucide. -
-
in anul 1941, cind hitleriqtii au atacat U.R.S.S., medicii ciutau mijloace
in stare sE faciliteze vindecarea rapidi a soldalilor rinili. intr-unul din spitale
doctorii qi-au amintit de experienlele lui Tokin gi au hotirir sd le aplice. A fost
pregdtit un terci de ceapd qi a fost pus in jurul rdnii unui soldat. Lucru uimitor! Din
rane au dispdrut aproape cu totul microbii. Experienla s-a repetat cu un alt
rdnit ti iarSfi succes. Era suficient si ,,opAreqti" rana purulenid de citeva ori cu
lerciul de ceap; fi aceasta se vindeca.
Profesorul Tokin qi-a continuat experienlele in timpul rdzboiului, descope-
rind noi plante bogate in fitoncide. Aceste experienle au dovedit cA pomii,
arbu;tii ti ierburile posedi o armi invizibili, dar de temut, de care nu dispune nici
omul, nici animalele. Avind aceasta armd, plantele suferi mai pulin din pricina
bacteriilor diundtoare.
Fitoncidele sint produse nu numai de bulbii gi frunzele plantei, ci qi de
florile, seminlele ;i riddciniie ei. Pretutindeni, in aer gi in pimint, substanfe
volatile apdrd viala plantelor. Pind gi firicele intacte de iarbi au un efect
funest asupra microbilor, iar ierburile vdt;mate creeazd in jurul locului respectiv
o adevarati perdea de gaze.
Fitoncidele reprezinti prima linie de apirare ce respinge de la distanlS atacul
microbilor infecliopi, st;vilefte inaintarea lor $i distruge o mare parte din ei,
oferind plantei posibilitdli se lupte mai upor cu duqmani.
in satele ruseqti, pe timpuri, exista obiceiul ca in casele in care se gasea un
bolnav si se frece podelele cu crengi de ienupdr. $i in aceste cazuri au aclionat
 7
?,
't" I

.i&
I

{tr
,,sanitarii" volatili, care sint fitoncidele. Astdzi se gtie ci, in ceea ce privette
concentratia de fitoncide, ienupirul deiine recordul printre plante. Nu intimpl5tor
in mirdciniqurile de ienupdr se respird uqor. Apirindu-se, el curild aerul de
microbi ddundtori.
Dar, lucru curios, nu omul e cel ce a descoperit ,,farmacia" aromatici, ci
pisirile.
Puii pisirilor, tipsili de apdrare, nu $tiu si-Si cureJe aripioarele in care se
ascund cipugele de puf. $i-atunci in ajutorul acestor puigori vin ierburile
aromatice. Principalul stirpitor de care se folosesc pisirile e pelinul. MiciIe vrd_
biuJe qi, deopotrivi, vulturii uriaqi transporti in cuiburi crengufe de pelin,
in vreme ce sprinciocii folosesc pelinul chiar ca material de construclie a
cuibului. Graurii, la fel, tot cu pelin ori cv mentd igi dezinfecteazd cuiburile gi,
daci nu gisesc in apropiere aceste plante, apeleazd la ceapa gi usturoiul de
prin grddini.
PALIURUL
Acum doud decenii, impreuni cu un grup de turi$ti am fecut o cdlltorie spre
litoralul Mdrii Negre prin Caucazul de Nord.
Cu rucsacuri grele in spinare, urcam o potece qerpuitoare, silindu-ne ca
pind la asfinlit si stribatem intreg defileul. In jurul nostru, cit vedeai cu ochii, se
ingrlmideau munlii. La una din coturi, potecuta ne-a scos in fala unui turn de
fortdreali, innegrit de vreme, care se ridica singuratic ca o santinel5 temerari.
$i aici, deodati, mi s-a rupt qiretul de la un bocanc. Am incercat siJ leg, apoi
am tras mai tare qi s-a rupt in alt loc. Cit fimp mi-am f;cut de lucru cu
qiretul, grupul s-a indepdrtat. Gindindu-m5 si scurtez din drum ca siJ ajung, am
apucat-o de-a dreptul prin mdriciniqul ce cre$tea in voie pe versanlul pietros al
muntelui.
Mlricinipul s-a ardtar neatteptat de inddritnic: crengile lui mi prindeau ca
niqte ghiare. A trebuit si md zbat, si lupt pentru fiece pas. Am reuqit cu greu,
pini la urm5, sd ies din el. Vestonul qi pantalonii erau sfiqiali. Fala qi miinile imi
ardeau din pricina zgirieturilor. Cind i-am ajuns din urm5, prietenii mei mi
priviri uimili:
Cu cine te-ai bdrur?
*- Nu m-am bltut cu nimeni. Am nimerit intr-un miricinis.
.._ A, ai dat de pdliarl a suris Cermen, cilduza noastri.
Cum ai spus? intrebai eu nedumerit.
-
2l
 Pdliur. Afa-i zice la noi mdrecinifului dstuia. E bine si nu te cerli cu el.
De vrei sd treci prin el, se indirjeqte, nu te lasd. Are o fire tare bitiioasd. De aici
gi numele lui. *
A doua zi, cind durerea produsd de zgirieturi s-a mai potolit, l-am rugat pe
Cermen sd-mi arate piliurul. Doream si-mi cunosc mai bine proaspitul ,,duqman".
Miriciniqul ardta foarte crengos, cu frunze tari, ovoidale. Fiecare frunzd era
apirati de doi ghimpi. ,,Parci ar fi niqte soldali de pazi cu baionete, m-am
gindit. La prima atingere, prime;ti pe loc riposta". Am atins, totuqi, u$or, cu
degetele, un ghimpe era foarte ascuJit. Am incercat sd-l rup ;i sd-l pdstrez ca
-
amintire, dar mi dureau inci degetele. Am renuntat $i am plecat.
in Rusia Central6 n-am mai intilnit piliurul. Locul siu de baqtinS e in sudul
tirii, in Caucaz qi in Crimeea. Plantele ghirnpoase nu constituie Lotu;i o raritare
in alte pir1i. Le putem intilni in pdduri, pe cimp;i chiar pe lingi casd. Sint niEte
armurieri formidabili: qi-au fdurit atitea tipuri de arme incit ai putea deschide o
expozilie cu ele. Un fel de spade, sulile, spdngi iii tridente vegetale i$i a$teaptd
lnalll]cll eventualt.
Cui nu-i place zmeura? E un fruct teribil de gustos, dar cu greu rizbeqti la
el. O clipd doar n-ai fost cu bdgare de seamd Si te-ai intepat la deget. Acele
subliri cu care e inzestrat lujerul de zmeuri 1i s-au infipt in epidermi. O pdgeEte
Ei melcul gi omida, spintecindu-;i in ele burticica moale, dacd se incumetd sd se
ospiteze cu frunzele acestei plante.
Pdducelul, la rindul siu, se rdzboieqte cu duqmani mai mari folosindu-se de
ghimpii lui aproape cit lungimea unui deget. Asemenea ,,ace" repugnd oricirui
animal rumegdtor.
Privili-o pe ,,glddi(a americand": ghimpii ei seamind cu nifte veritabile
pumnale. Animalele plitesc adesea scump contactul cu ei. in schimb, agricultorii
au toate motivele sd fie mullumili: nimeni n-ar putea ndscoci un gard viu mai po-
trivit. De aceea, in sudul U.R.S.S. s-au ficut culturi cu aceasti plante
,,sperietoare",
Foarte bine se apiri de duqmani Si maceSul. Ldstarii lui se-ndoaie spre
pimint ca nifte arcuri. Mugurii dau naStere la noi ldstare, care, qi ele, formeazd
nigte arcuri. Ele se impletesc in aqa fel cu crengile drepte incit nu le mai poli
deosebi. Astfel cd musafirul nepoftit se treze$te lovit din toate pirlile de spini
asculili.
Nu cumva mdcegul a fost cel ce a oferit geniqtilor idea barajului de sirmd
ghimpatd?

* Denumirea in limba rusd: ,,derji-derevo" copacul care nu-1i di voie se treci.

-
22
 Se prea poate, ins5, ca aceasti idee sd le fi venit de la ruda sa nobili _
trandafiruL. Doar de-atita vreme oamenii au fost uimili nu numai <Ie frumuselea
fiorilor de trandafir, dar ;i de asculimea ghimpilor lul. Dealtfel acestora li s_au
atribuit chiar insuqiri magice. Luptitorii Romei antice, pentru care aceaste
plan_ti era simbolul frumuselii gi invulnerabilitdlii,
\i puneau pe cap, inainte de
luptd, coroane de trandafiri. Ei erau incredinlali c! frumuselea lor ghimpati ii
va ajuta si-;i invingd dugmanul.
.. _Dar in ce fel a putut si aparA la plante o armi asculitd? Cdci ghimpii trebuiau
si fie produgi din ceva.
in timpuri foarte vechi, oamenii igi fiureau armele din piatrd asculiti; mai
tirziu au invdlat s5;i le confeclioneze din arami gi fier.
Dar plantele?
Fiecare planti s-a adaptat pentru apdrare in felul ei.
La spin, de pildd, s-au alungit nervurile frunzelor; incetul cu incetul, ele au
ieqit in afara frunzelor qi s-au transformat in lepi. in trecut, oamenii ziceau
despre ei: ,,Cu asemenea ghimpi poli speria gi pe dracul.,. De asta planrelor
cu
fepi mari le-a rimas porecla ruseascd de ,,cioitopoloc,,, cel ce sperre pe drac.
Tufigul de dracild. (berberis) ;i-a rnoclificat in aqa chip o parte din frunze
incit nici nu le mai poli numi frunze. Ele ,-u' t.unifor-r, i"'ghimpi. i; ;;l;l
acesta, frunzele qi-au diversificat indatoririle: unele, cele obignurte, au contlnuat
pj:p?.. hrana din aer gi razele solare, iar celeialte gi-au luar atribulia de a
:d
inspdiminta pe duqmani.
MdceEul a utilizat, pentru a-gi fiuri arma sa ascufte, o parre din pojghila
crengilor. Pdliurul, in schimb, rii-a modificat stipelele afezate la baza frunz.elo,r.
Sulilele lor asculite mi-au zgiriat fala ;i miinile afunci cind am ?ntlriiznir sd
tulbur liniftea acestui mirdcini; atit de ,,agresiv,,.
CU CE SE ASCUTE FERASTRAUL
,,E fdcut ca din topor", se spune despre un lucru neizbutit, confectionat
grosolan. Nu e uqor insi si faci un lucru frumos folosindu-te numai de topor.
Asta nu mai constituie o problemi astizi. Intri pur pi simplu intr-un magazin
specializat ;i-ti cumperi un fer5striu, precum gi alte scule trebuitoare. Odinioari,
ins5, cind ferestriul gi aceste scule nu erau cunoscute, toporul trebuia se
osteneascd in locul lor. Cu toporul se deltuiau ti durau foigoarele in felurite
stiluri $i tot el dobora copacii oricit de grogi ar fi fost. Toporul era utilizat peste
tot si numai el,
Te-ai putea intreba, privind feristriul, ce mare ingeniozitate ascunde aceasii
unealtd. Doar e alcituite dintr-o simpld bandd zimlatd de olel gi-atit. Dar ca sdl
faci precum aratI, oamenii au trebuit sE se gindeascl mult. Feristriul primitiv nu
semina deloc cu cel de azi. O aqchie de cremene cu gtirbituri asta era unealta
nevolnici cu care tdiau strimosii noqtri indepirtali. -
Dar plantele au fost inzestrate cu ferxstraie cu mult timp inainte. Fer;siraiele
lor, nu sint din fier, c5ci ele nu au menirea de a iiia pomi.
^fireqte,
In unele elegteie qi lacuri poate fi intilnid o planti cu frunzele lungi,
adunate ca un smoc, numitl in $Llinte, Stuatiotes aloides. Frunzele par suculente,
dar peStii nu se prea inghesuie in jurul lor. Asta din pricini ci marginile
frunzelor, aseminitoare frunzelor de aloe, sint presirate cu dinligorii ascu1i1i,
ca la feristreu. Pe$tele care s-ar incumeta si guste din acestb frunze, se va
rdni negretit. Planta a qi primit la rugi o denumire potrivitl ,,telorez,. *, iar
la noi,,f oarf eca-apei".
Rogozul e o plant5 mai bine cunoscutd. Destui copii au neplSceri din
cauza ei. Nu trebuie decit si treci cu degetul upor pe marginea frunzei qi pielea
Ji-e tiiatl ca de brici. La prima vedere, frunzele de rogoz aduc, intr-adevir, cu
ni$te lame de berbierit. Dar dacl priveqti marginile lor la microscop, observi ci
ele nu sint drepte, ci zimlate. E un veritabil ferlstriu care poate tiia pielea.
Animalele adulte cunosc felul de-a fi ,,tdios" al rogozului gi nu-l consumi.
Vreun vilel ori mielu{ naiv se mai poate hazarda si guste aceasti plantl qi, pedepsit
pe datd, nu se va mai apropia de ea.
Dar de ce totu$i aceste feristraie vegetale taie? Doar nu sint din oiel. gi teii
qi mestecenii de asemenea au marginile frunzelor zimlate. Poti si le atingi in voie
cu degetul, firi si te tai.
Secretul foarfecii-apei qi al rogozului nu mai e un secret ambele plante
absorb din pimint siliciu. Aceasti substan{i face ca marginile frunzelor si fie
foarte dure. S-a confectionat, in acest fel, un feristriu rezistent qi bine ascutit.

* in limba rusd: taie corpul.

PLATOSA NEAGRA
Botanistul sovietic Evghenia Mihailovna Placek examina cu atenlie ni$te
achene de floarea-soarelui, aflate pe masa ei de laborator. Voia sd inleleagi ce
anume se intimpld cu aceastd planti, de ce aceasti ,,uriaqi" ajunsese atit de
neadaptati.
lntrebiri ca aceasta o asaltau demult pe Evghenia Mihailovna. $i-a inceput
cercetlrile fiind inci foarte tinlri, cind lucra la o staJie experimentali' Anii s-au
scurs, dar intrebirile au rdmas firl rispuns. $i totuqi trebuia si afle aceste
rdspunsuri deoarece de ele depindea soarta a mii de Jdrani.
De mai mulli ani, o omidd foarte mici, aproape imperceptibili, pricinuia
mari daune culturilor de floarea-soarelui. Ea rodea coaja achenelor, consumind
miezul uleios. Cu cit se extindeau culturile cu aceasti planti, cu atit cretteau
qi pagubele.
Se qtie ci, pentru a-$i apdra urmaqii de insecte, plantele s-au adaptat in chip
diferit.
Seminlele de prund, caisd qi piersicd sint ascunse intr-un simbure foarte
tare. Miezul de nucd e acoperit cu o coaji groasi,
Fructele mirunte ale brusturelui sint invelite intr-o adevirati plasi de
periqori in care insectele se prind qi mor.
 Dar, se vede treaba, floarea-soarelui s-a lisat pe tinjali. $i iatd acum
pedeapsa pentru aceaste delSsare!
De ce, ins6, in mullimea deasi a cimpurilor atinse de boald, aplreau ici
qi colo $i plante s;nltoase? Omidele parci le ocoleau. ,,S5. fie asta o intimplare?" se
intreba Evghenia Mihailovna.
S-a hotdrit se cerceteze la microscop pojghila achenelor neatacate.
mirarea ei, a descoperit un strat negru de cirbune. Era sublire cit o foill-de $i, spre
ligari, dar surprinzitor de rezisrent. Siminla era pititd dupd el ca dupi o
platoqi salvatoare.
Din picate, achenele ocrotite erau foarte mirunte, in timp ce cele atacate
de omizi erau mari.
,,Ce ciudilenie mai e gi asta?,, s-a mirat Evghenia Mihailovna.
Pind la urm5, enigma a fost dezlegati. plantele cu seminle merunte se
deosebeau foarte putin de floarea-soarerui silbateci. J'iranii insi dornici de
productii mari tindeau sd cultive soiuri de calirate superioari. De aceea alegeau
pe tru seminle achenele cele mai filoase gi se inqelau, nebigind de seama cd ele
;i-au pierdur armura ocrotitoare.
Evghenia Mihailovna s-a decis si restituie seminlelor de floarea_soarelui
stratul ei salvator. Pentru aceasta au fost necesari aproape zece ani de experimente
;i e;ecuri. $i din nou experimente... Evghenia Mihailovna a muncit fdri odihni.
Dorea din tot sufletul s5-i poati ajuta pe ldrani.
$i ziua mult afteptatd a sosit. Evghenia Mihailovna placek a creat un soi
rodnic de floarea-soarelui ale cdrei seminge, bine apdrate, indepdrtau pe
dusmani.

e a
);-:3;p-':-';.lk^
PANSAMENTUL SALVATOR
Minunat ora$ e Venetial Aici, in locul strezilor sint canale, in loc de
autoturisme gondole. Podurile sint mai numeroase decit trotuarele qi clile de
-
acces pentru pietoni. Iar palatele de marmuri ce se oglindesc in api impresioneazi
intr-atit incit atrag turi$tii din lumea intreagi.
Dar veneiienii au plitit scump frumuseJea oragului lor. Yene{ia a fost cl5dit;
pe insule. Contactul ct apa a avut insi un efect vitimetor asupra clddirilor.
Nisipul ud e moale ca gelatina. Durezi casa gi ea se-nfundi incetul cu
incetul. Pentru a fixa solul, venelienii au fosi nevoili si batd in pimint, drept
fundament, 400 000 de piloni de lemn, Pe aceqti piloni se sprijini acest mdrel oraq.
Se Stie ins6 cd lemnul putrezette intr-un sol umed. $i totugi Venelia numiri
peste o mie de ani vechime.
De unde au primit atunci pilonii VeneJiei atitea durabilitate?
Trunchiurile gi ramurile pomilor sint acoperite cu scoarl5 aidoma pielii ce
ne inyelelte trupul. Atita timp cit scoarta rdmine intactS, trunchiul e in siguranlS.
O dati vitimate, insi, prin rini se strecoari sporii ciupercilor diunitoare sau
iqi fac loc bacteriile de putrefaclie care prefac, incetul cu incetul, fibra lemnoasd
in putregai.
7ff-l ltil trr
==

* {
d

-=
-.1\av?2.-"-_
/rz= ,/--- ? -?E
' -/-'-
 E foarte reu, fire$te, cind scoarta nu mai este intreagd, dar asta nu Inseamna
cd ,,rinitul" va muri neapirat. Depinde foarte mult de ce specie de copac e vorba,
intrd in joc capacilatea acestuia de a \e apira.
Atunci cind scoarla coniferelor e vitimati, ele incep si producd rdq-lrzri'
care conline terebentind si colot'oniu. Terebentina fiind causticS distruge invada-
torii, iar colofoniu lipicios acoperi rana cu un ,,pansament" vindecdtor' De
aceea rigina a cdpatat 9i denumirea de substanle dititoare de via15'
Multe daune aduc pddurilor gindacii de lemn' RiEina insd apiri coniferele;i
de acefti dugmani. Chiar daci gindacul izbutefte sd sape o galerie in trunchiul
copacrliui, r59ina il depisteazd indati 9iJ pietrifici pentru totdeauna Gindacii
ocolesc, de aceea, pomii sindtoqi, bogali in r5;ini. Mirosul terebentinei are
asupra lor efectul luminii roqii a semaforului pentru noi: ,,Stop! Trecerea oprit5!"
Terebentina o gisim Ia toate coniferele, dar cu deosebire bogate in aceasti
substanli este zada. Abundenla riEinii conferi acestui arbore o Iongevitate
uimitoare. El se poate pistra secole intregi inlr-un sol umed qi in ap6'
La muzeul Ermitaj din Leningrad sint expuse roli de Ia carele antice, impletite
din ridicini de zad6- Ele au stat in pimint mai bine de doud milenii, firi ca
putregaiul si Ie afecteze cit de pulin.
Constructorii venelieni cunofteau bine, se pare, speciile de arbori' Ei au ales,
pentru pilonii pe care au durat oraqul, cel mai potrivit dintre arbori - zada' $i cu
ioate cd acest arbore creqte in Italia numai in mun1i, departe de Venelia, cetitenii
oraqului nu s-au arital zgircili cu cheltuielile de transport: au adus mii de
butleni de zadi qi i-au implantat ca fundament pentru viitoarele construclii'
...S-a scurs un mileniu qi, pe neafteptate, locuitorii oraqului au fost cuprinqi de
ingrijorare: ,,Dar daci pilonii au putrezit cumva!" Au pus mina pe tirnicoape qi
lopeli qi au scos ciliva pitoni. I-au cercetat cu atenlie, dar n-au descoperit nici cel
,nii .i. indi.iu de putrezire. Dai cu toporul, dar nici urmd de aqchie De-atita
qedere in apd, pilonii s-au pietrificat
PAPUCII DE STEJAR
,,S-a descoperit o corabie!" Vestea s-a rispindit ca fulgerul in toate satele din
imprejurimi.
La drept vorbind, corabia era mici, un fel de luntre mai rdsiriti. Virful ei
innegrit de vreme iegea din groapa sipati de muncitori.
O sfirimituri din aceasti luntre a fost trimisd la laborator. S-a stabilit acolo
ci luntrea fusese construitd cu trei mii de ani in urmi.
Antica corabie a fost scobite dintr-un trunchi de stejar. Ea zicuse intr-un sol
la fel de umed ca gi cel in care sint infipli pilonii de zadd pe care se inil{ase Venelia.
Numai ci rimiqilele cordbiei atestau o vechirne de trei ori mai mare. $i-apoi, se
ttie, stejarul nu are rdqind. Se puse atunci intrebarea * cum s-a salvat luntrea de
stejar de putrezire?
Oamenii au ciutat intotdeauna s6-gi apere bunurile de distrugere. Acest lucru
s-au striduit si.l faci pi tibdcarii care in vechea Rusie se numeau argisitori. Ce
folos de cizme dace, purtate prin ploaie, putrezesc gi se scorojesc? Cici asta se
intimpld cu pieile nepre luc ra re.
Tibicarilor le-a trebuit secole intregi ca si descopere secretul prelucririi
pieilor, adici al argisirii lor. Dar foloasele cunogtinlelor qi priceperii lor au fost
imense.
Pieile lucrate in vechiul Kiev erau vestite chiar cu o mie de ani in urmi.
De-aici s-a rispindit, in toate pirlile Rusiei qi in afara grani;elor ei, marochinul
-
32
 l!
(
t
T

pielea de oaie viu coloratd $i iuftul pielea de bovini qi elan tibiciti. Din
-
rnarochinul fin se confeclionau cizmuLilele elegante de sirbi.toare. Iuftul avea
prel pentru trdinicia lui, qi din el se ficeau cizmele, qeile qi curelele. Cizmele
confectionate din iuft Jineau bine la geruri mari, dar qi la drumurile desfundate
primivara, firi sI se scorojeasci qi si putrezeascd.
Vechii pielari ruqi erau oaspelii obiqnuili ai pidurilor, Observind cu atentie
plantele, ei au constatat ci nu to{i arborii rezisti la fel de bine procesului de

33
 putrezire. P lopul-tremurdtor e frecvent atacat de o ciuperce diunitoare, careJ
roade pe dinauntru. La prima vedere pare perfect sinitos, dar ajunge o cliti_
nare mai puternici a vintului, ca si se indoaie pi sd se ruod.
- Iati insd ci salcia, chiar rdiatd, se pastreaza mulr timp firi si putrezeascd.
,,Inseamn5, s-au gindit pielarii, ci salcia poate sd dea pielii rezistenld in fala
putrezirii". $i au inceput si inmoaie pieile cu fierturl de crengi de salcie. Cu
cizme lucrate dintr-o astfel de piele se putea merge fird teami prin biltoace,
fiindcd nu prindeau mucegai, nu plesneau 6i nu se scoroiezru.
Sal<:iei ii datoreazi deci iuftul rusesc renumele siu. in vechime, pielarii mai
foloseau pentru prelucrarea pieilor gi arinul. il preluiau, de asemenea,
pescarii. Era destul si dospe;ti bine, in api fierbinre, scoart; de arin si si ;i
scalzi in aceasti infuzie plasele pescireEti pentru ca acestea sa nu putrezeasca.
Un ajutor bun al pielarilor era socotit li stejarul. El e, de asemenea, imbibaL de
substanfe ce impiedicd putrezirea. Dar despre ce substanle e vorDa _ ru s-a
multd vreme. Cind au fosq in fine, descoperite, au primit denumireaftlut de
tananli. 'fananii apird copacii de insectele daunatoare, de iiupercile bacteriile
ce putrezirea.
;i
_produc Stejarul nu posedd rigina de care dispun coriferele, dar
trebuie sA se apere qi el in vreun fel gi iati ci. tanantii ii vin in ajutor. Datoriti lor,
slejarul i;i pistreazd triinicia chiar 9i in api. Se innegre$te pulin cu timpul, dar
devine mai trainic. Asta explicd de ce corabia antici, descoperit5 in U.R.S.S., pe
malul riului Medvedila, a putut se se pistreze un timp atit de indelungat.
A trecut rnult timp de cind oamenii au ajuns sd cunoasci proprietdlile folo_
sitoare ale stejarului. Se pdrea ce toate tainele legate de acest copac erau
limpezite. Iatd insi cA, recent, savanlii au descoperit ci acest voinic printre
copaci poate fi util nu numai pielarilor.
S-a oblinut un beton deosebit de rezistent la umezeali
;i la acliunea corozivi
prln ameslecul compoziliei minerale cu esenfi de fibre lemnoase ale stejarului.
Un astfel de beton nu are rival in construcliile unor baraje gi intreprinderi
chimice. Astizi ,,sucul" de stejar, oblinut in uzinele chimice din U.n.S.S., e
intrebuinfai la fabricarea a peste o suti de articole.
 rb5

UN SECRET ,,FURAT"
Leonea qi Petea, bunul seu prieten, stiteau pitili in iarba inalti 9i nu scipau
din ochi pe mot Egor. Acesta, nebinuind ci e privit, umbla incetiqor prin gridind,
inmuia o bidinea intr-o gdlelici cu smoal5 Pi ungea trunchiurile merilor cu
lichidul negru viscos.
o face anume, qopti
Leonea, ca si nu ne mai putem cll5ra dupi mere
- Asta
Vezi ce motneag afurisit? rispunse minios Petea' Se zgirceqte la doui-trei
-
mere de parcd i le-am lua pe toate.
$i nu trebui muit timp ca toli biielii din sat si gtie cd mo' Egor era un
zgircit. Numai lui Vitea, nepotul lui mo$ Egor, nu-i ajunsese nimic la ureche.
Cind afld, se supird din cale-afari.
De ce vorbifi firi rost? Bunicul vrea sd salveze merii de omizi, iar voi ii
-
dali cu zgircenia qi licomia.
hitru ai! rispunseri biielii. Uite ce-a putut ndscoci!
-DarCemotbunic
Egor, cum se va vedea, nu niscocise nimic. El se folosea doar de
un secret ,,furat", un secret despre care nici chiar bine informatul Vitea nu gtia
nimic.
in luncl sau pe cimp poate fi intilniti o planti din familia garoafei, ntt prea
inalti, cu florile alcituite din cinci petale. Ea poarta mai multe denumiri:
guEa-porumbelului, opdi(elul, lipicioasii. Ultima dintre ele ne poate spune ceva des-
pre firea cam furioasl a acestei planle. Cind gindacul, de pildi, ori furnica sau alt
parazit minuscul se-ndreapti spre floare pentru a culege nectarul cel dulce, gisesc
drumul stevilit de un soi de strat lipicios. Asta fiindcl nectarul nu e pregdtit
pentru ei, ci pentru fluturele de noapte care polenizeazd florile. pe el anume il
alteapti ulcica ct zahdr drept resplat; pentru munca depus5. Stratul lipicios nuJ
stingherefte fiindci el se apazi direct pe floare, in timp ce pentru parazilii
care nu pot zbura, ciliratul pe floare devine mai mult decit nesocotit.
Dacd musafirul nedorit e din cale-afard de rezistent Fi face cale intoarsi, mai
poate scdpa, dacd nu e pierdut. Silindu-se sd se elibereze, se-nfunde tol mai
-
tare in sucul lipicios qi, sleit de puteri, iqi afli sfir;itul. pot fi vdzute adesea, in lujerul
florii, insecte moarte. De aceea planta se mai numegte Si spinzurdtoarea t'urnicilor.
in luminiquri de pidure sau lunci cresc rogcovana viscaria, rudd, buni cu
neghina, qi ciocul-berzei, cu flori zdrenluite, de culoare roz6, care se apire
exact la fel de dugmani.
Aceste plante prezinti particularitatea c; secrete inlr-un chip foarte econo-
micos substanle viscoase. Viscaria gi ciocul-berzei au numai virful lujerului
acoperit cu aceste substanle. Nici guqa-porumbelului nu are tot lujerul lipicios,
ci, din loc in loc, anumite porliuni: un inel lipicios, apoi o zonl curati $i, din
nou, o fiqie lipicioasi... Mai trebuie spus cd guga-poru m belului nu-Si produce
substanla lipicioasd in mod continuu. Aceasta ii este trebuitoare numai in perioada
infloririi, spre a-qi apdra nectarul. O datl cu ofilirea florii pi disparilia necta-
rului, inceteazi qi producerea substanlei. E de prisos atunci ca planta sd-qi iroseasci
forlele.
Grddinarii iscusili au preluat de la plantele lipicioase aceaste metode de
apirare, ungind cu smoald trunchiurile pomilor fructiferi spre a-i feri de
omizi. $i, la fel ca plantele, ung pe porliuni: o figie de smoali, una curati, apoi din
nou una cu smoali. Au deprins si faci treaba asta economicos, aidoma
guqei-porumbelului.
PIATRA VIE
Monsell Will pdqea flri grabi pe cimpul nesfirgit qi pietros, ars de soarele
amiezii. Nu suferea atit din pricina caniculei, cit mai ales de trindivia La care era
silit de imprejuriri. Treburile pentru care venise in cea mai cdlduroasi zoni
a Africii de Sud nu se urneau nici cum din loc.
De o lund intreagi pornea in fiece dimineali in exploriri botanice qi rdticea,
cit e ziua de lungd, fird nici un rezultat.
Tot meditind la problemele sale, se poticni, deodati, de o piatrS. Spre marea lui
mirare, qocul aproape ci nu l-a simtit. Parci n-ar fi lovit cu piciorul un bolovan
de granit, ci un dovleac moale. Aplecindu-se, Will incepu sd cerceteze aceaste
piatri neobiqnuit5. in locul in care o lovise se desprinsese o bucati din ea 9i, spre
uluirea savantului, din acel loc se prelingea un lichid.
0 presupunere ciudati i-a trecut atunci prin minte: in fata lui se gisea
o Dhnta.
-
in genere, oamenii s-au obiqnuit cu ideea ci animalele qtiu si se adapteze la
mediu, ci ele stiu chiar si se mascheze.
Blana leului, de pildi, are culoarea nisipului savanelor. Cu o asemenea giteali,
,,regelui animalelor" ii vine u;or si-qi pindeasci prada.
Blana virgatd il ajuti pe tigru sd se ascundi in desiqurile de bambus.
Iepurele are vara blana roqcati, in timp ce iarna e albi' Duqmanul trece pe
IingI el firi sd-l observe.
Dar oamenii mai atenli au constatat ci qi plantele au insuqirea de-a se masca.
Astfel unele ciuperci comestibile seamini foarte bine cu surorile lor otrivitoare'
O ciuperci frrzie turta-vacii aproape se confundi cu o rudd a sa veninoasd
buretele-iute. - -
De asemenea, pot fi incurcate uqor ghebele de toamnd comestibile ct ghebele
pucioase, tox.ice.
Sarrrroasa mindtarcd aproape cd nu poate fi deosebiti de sora ei otrivitoare
hri b ul-(i gdne sc . -
Cu acest fenomen al mimetismului in imp6r5lia ciupercilor, Monsell Will era,
desigur, la curent. Dar ceea ce vedea acum nu semlna cu nimic din ceea ce gtia el.
Pentru un moment parci $i-a pierdut cumpitul: alrrsese marele noroc sX descopere
un mod cu totul nou de mimetism in naturi.
Dornic si dezlege taina, bctanistul a vizitat locul respectiv in fiece dimineaJS,
dar aspectul ,,pietrei" rdrninea mereu acelagi. Au inceput apoi ploile qi savantul
s-a resemnat si stea in cas5. Ploile incetind, a vizitat tar locul qi nu pi-a mai
recunoscut ,,piatra". ln locul ei aplruse o floare de culoare roz, seminind cu
ochiul-boului.,,Pietrele" din jur infloriseri, de asemenea.
Acest lucru a fost pentru Will atit de nea;teptat incit multi vreme n-a inleles
de ce o planti care a stat atita timp ascunsi, s-a demascat deodati. in cele din
urmi a intuit secretul. In perioada uscati, cea mai grea a anului, infSliqarea
de piatre salva planta de animalele erbivore, nevoite, din pricina arqilei cumplite,
sd consume orice le iese in cale. Cind incepe insl perioada ploilor, deqertul se aco-
perl cu covorul suculent al ierburilor qi animalele gisesc hrand indestulitoare.
Acum este momentul pentrt pleiospilos, zis qi ,,granitul viu", si se dezvdluie. in
clipa cind se va instala iar canicula, iryi va pune din nou cdciula fermecate spre
a se face invizibil. Aga e mai pujin ameninlat de primejdie.
 ....-_.

POMUL CU FURNICI
Destinul a fdcut ca Fritz Moller si se pomeneascd departe de plaiurile natale,
in alt6 parte a lumii. S-a niscut, a crescut qi a studiat in Germania, devenind
naturalist cunoscut. ln 1848, in lara sa a izbucnit revolufia, la care savantul a luat
parte activi. Revolufia fiind infrintS, Miiller s-a vlzut nevoit s5-qi plriseascd Jara
gi si se stabileascE in indepirtata Brazilie.
in aceastd lard necunoscuti pentru el, totul i se pdrea nou $i interesant'
Se simlea atras mai ales de renumita jungti braziliand, in adincul cireia se
g5seau etitea plante qi animale ciudate. Nafuralistul a auzit de la blgtinaqi o su-
medenie de poveqti amuzante despre arborele imbauba. Credea 9i nu credea in
ceea ce spuneau ei. Cite nu indrugi oamenii! Dar curiozitatea i-a fost trezitd
gi, pind la urm6, a rugat un vinitor b5gtinaq s5-i arate pi lui acest arbore
misterios.
S-au infundat amindoi pe o potecl care se pierdea in desiqul pidurii tropicale'
Trepiat coridorul verde s-a lirgit 9i, deodatd, s-au pomenit intr-o poiand luminatd
din plin de razele soarelui.
- IatI irnbauba, i-a $optit vinltorul, trigindu-se parci inapoi -cu teame.
Miiller a privit copacul cu coroana cam rari qi frunzele palnrate' infdligarea
lui nu prezenta nimic misterios. I s-a perut chiar ci mai vdzuse undeva asemenea
arbori.
39
 S-a apropiat Si-a cercetat trunchiul neted. L_a lovit ugor cu palma.
Copacul
a rispuns cu un sunet slab de parci era gol pe dinduntru. Miiller
infrebe_insolitoruj
voi sA-Si

s-o raca...
ce putea avea neobiqnuit i."ri .opu., dar n_a mai avut timp
Pe trunchiul copacului apdrurd deodati o mullime de furnici
-
uimitor. Armata lor ce sporeau
se nipusti pe trunchi in ios.
Miiller s-a retras repede, riar era prea tirziu. citeva dinrre ele i-au intrat
sub
cdmaqi' Sirnli de indati niqte inlep_dturi qi mincirimi insuportab'e.
insolitorut-ii
siri in ajutor, cdutind si-l apere de turia insectelor.
v-am spus, ii reproql ei. Dar nu m-a1i ascultat...
-DinEuziua aceea Miiiler venea adesea ca si vadi imbauba. Constatirile
cu privire la acest arbore confirmard relatirile bigtinaqilor: copacul lui
adevir, legat de aceste agresive furnici, numite ,,azteci,,, printr-o era, intr_
prietenie
stnnsa.
,bembusului. oferipentru
Imbauba furnicilor gdzduire in trunchiul s5u, gol pe dinauntru, asemenea
$i, ca furnicile sid nul abandonezel legi nrdneEe. I{rana lor
preferati o constituie gogoqiJe minuscule de la baza frunzeror incdrcate
cu
substantre hrinitoare. proyizia nu scade niciodati: copacul
mereu, oferind oaspelilor o masi miraculoasd, permanent incircati
o complereazd
ndt61i.
cu bu_
Dar a venit qi vremea in care Miiller a descoperit de ce acesr copac
avea
u,r^.1:n:u chiriaSi. Intr-o seari, cind savanrul rocmai se gindea si-;i
lgll"i^"Oi_
paraseasca locul de cercetare, poiana fu invadati de sauba,
ni;te furnici
faimi rea in America de Sud- Ele se cafAra in arbori taie frunzi$ul cu
filcile.. lor asculite ca ni;te foarfece. in citeva ceasurifipomul cu
dezgolit.
e complet
De data asta ,,tilharii,, aleseserd imbauba, dar au avut ghinion. indati ce
avangarda furnicilor tdietoare s-a cil;rat in copac, patrulele,,aztecilor"
au dat
alarma. $i, in aceea;i clipi, din micile cripituri ale trunchiului gi-au
ficut
apardia stdpinii infuriali. Tdietorii de frunze au intrat in panici qi, peste
pulin timp, au dat bir cu fugilii. ,,Aztecii,, i_au urmirit pedepsit pe
intirziali. $i cei
Iata ce.apdretori devotali gi-a ci;tigat, prin firea lui ospitaliere, imbauba, pe
care botaniftii il numesc cecropia;i care aparfine numeroaiei familii
a
lnlr-o vreme acest copac era socotit unic in felul s5u. Mai tirziu urzicilor. botanigtii
$l-au dat seama ci arborii cu furnici nu sint o raritate. Ei au mai fost intilnili
in diferite regiuni ale globului: in America, Africa, India, Malaiezia, Australia,
Noua Guinee.
 La unii arbori furnicile iqi gisesc adipost in giurile trunchiului' la allii in
niqte complicate cisule-cuiburi. Tot diferitd e 9i hrana pe care le-o oferl aceqti
copaci. Dar raporturile dintre ,,gazde" qi ,,chiriaqi" sint peste tot aceleaqi. Arborii
atrag furnicile iar acestea, ca niqte veritabile strdji, apiri linigtea 9i viaJa bine-
fdcitorilor lor.
in Uniunea Sovietici nu se gisesc asemenea copaci. E destul insd si prive;ti
unii arbori qi plante obi;nuite, clrrr sint plopul-tremurdtor, prunul, mdlinul, socul,
cdlinul, mdzdrichea de garduri, ca sd te convingi ci qi aceqtia intrelin relalii de
prietenie cu insecte asemindtoare' E adevirat, nu le acordi gizduire, dar nici nu le
refuzl hrana. Le oferi un suc dulce secretat de ni;te glande nectarifere speciale af-
late la baz,a frunzei. Frumogii bujori, de asemenea, pot sI le ofere un suc savuros.
Furnicile ii viziteazd in permanenlS qi, vrind-nevrind, i;i aplri gazdele ospitaliere
de omizile ddunitoare qi de alti oaspeli nepoftid. Pentru bine, ele pldtesc cu bine.
 )n-.'
4>
-^6 i b

r--- tf
!F t) e ,;l
t*

iUnnACAvTINTE PENTRU
TOATE GUSTURILE
Deasupra portului fluturau steaguri in diferite culori. O fanfari cinta. Ce-
t51eni din toate p;rlile Norvegiei s-au strins aici spre a ura drum bun conalionalu-
lui lor, cunoscutul explorator polar, Fridtjof Nansen, De data aceasta Nansen
pornea in cea mai plind de primejdii cildtorie a sa se indrepta spre Polul
Nord. -
N-a trecut mult de la festivitatea plecirii, cind s-a primit o gtire alarmanti:
,,Fram", vasul lui Nansen, rdmisese captivul ghelurilor.
Zilele treceau qi speranla de a mai atinge Polul Nord p;rea tot mai irealizabili.
Timp de trei ani vasul a rimas blocat in intinderile de gheatS. Aerul rece
al nordului biciuia felele membrilor echipajului. Temperatura a coborit pin5 la
minus 50 de grade. Dar multe din necazurile de peste zi, echipajul le uita
indati ce cobora in cabine. Aici era intotdeauna cald, deqi fochigtii se vlzuseri
nevoiii s; drdmuiasci cirbunii. Era cald datoritl spiritului de prevedere al lui
Nansen...
Oamenii au invSlat denult sd dea o buni utilizare scoarlei copacilor. Coaja
de mesteacdn, de pild5, era folositi la confeclionarea coqurilor pentru fructe
Ei ciuperci.La fel, curmeiul de lel slujea la confeclionarea opincilor. Din coaja
pinului. apoi, se puleau alcdrui jucdrii.
Sintem bine depringi cu arborii din locurile noastre natale. Dar cilitorii care
au vizitat ISri streine poyestesc de ni;te copaci cu totul ciudali. Acelti copaci au nu
numai frunze li fructe neobignuite, dar qi scoarla lor e altfel.
In pidurile mleftinoase ale Americii de Sud, acolo unde curge regele fluviilor,
Amazonul, cresc copaci cu o scoarl5 surprinzitor de sublire. Faptul nu e intimpld-
tor. La tropice nu existi diferenla atit de farniliari noud Cintre iarnd,
primivari Ei toamni. Acolo un an intreg - e vare. Aerul e cald $i umed ca intr-o
baie de aburi. gi, de vreme ce nu existd nici frig ;i nici arqili, plantele
n-au de ce sd-qi iroseascd puterile spre a-gi confectiona un ,,cojoc" gros.
Scoarla groasd a copacilor din regiunile nordice e, in schimb, indispensabili.
Fdri ea n-ar putea rezista iernilor aspre. Cici cu mog Gerild nu e de glumit. Daci
nu elli pregatit sd-l intimpini, te-a$reaptd pieirea.
Scoarla e o imbriclminte minunatd pentru arbori, acoperinduJe goliciunea.
Ea e prevAzuti cu mici cavitdli pline de aer. Aerul, se f1ie, e riu conducitor de
cildurd qi de frig. De aceea copacul, la ar;i1i, nu se supraincXlze$te, iar iarna e
ferit de un frig prea mare. in plus, prin scoarld nu pitrunde praful, umezeala,
gazele otrivitoare qi nici sporii ciupercilor.
in regiunile nordice copacii nu sint avari cu imbricdmintea- Zada, d,e plldi,,
$i-a bigat sub,,cojoc" o pAtrime din trunchiul ei. E poale motivul pentru care
a devenit cel mai rispindit arbore din aspra Siberie.
Foarte bine suporti gerurile mari ti cedruL de Siberiq, care ne oferd sa vu roasele
nuci de cedru. Oamenii au gdsit o utilizare practice pentru scoar;a lui grtiasd. Din
scoarla de cedru se confeclioneazd placi pentru ciptugirea caselor din regiunile
nordice.
Dintre arborii care cresc ?n U"R.S.S., cea mai groasi scoarli o prezinre
arborele catileLat (le Amur sau arborele de pLutd adeseori intilnit in pidurile
din Extremul Orient. Coaja lui, moale gi catifelati- la pipeit, e ca o pernd.
in rnun;ii din Spania, ltalia fi Corsica creqte stejarul de ptutd un veritabil
campion in ceea ce privette grosimea scoartei. E un campion;i in -ceea ce prive$te
calitatea plutei sale. Din zece in zece ani, arborele e ,,dezbricat" de pluti cum ar li
dezbricat un om de palton. Dar gi dupi aceasti operaJie crud5, voinicul
pidurii glsegte resurse sd supraviefuiasci. Dupd un timp oarecare, el igi confec-
lioneazd ah,,cojoc".
Pregilindu-se pentru cilStoria sa Ia Polul Nord, Fridtjof Nansen s-a folosit
de insuqirile cu totul remarcabile ale acestui arbore. Spre a fi cald in cabinele
 u

krl
iltii

*$',,
rrrz

,,Fram"-ului, el le-a capitonat cu plut5. ln acest chip le-a izolat de aerul inghelat
al Nordului.
Bineinleles, asta a fAcut sd creascd cheltuielile de constructie a vasului, fiindci
prelul plutei e destul de ridicat; in schimb, echipajul ,,Fram"-ului a suferit mai
pulin de frig.
in epoca noastrl savanlii chimipti au creat numero$i inlocuitori din mase
plastice. Dar scoarla stejarului de pluti qi a arborelui catifelat de Amur e qi acum
foarte preluitA, fiind larg utilizati. Din pluti se produc colaci de salvare, dopuri
pentru sticle, plici izolatoare destinate frigiderelor qi avioanelor.
CUM SE PREGATESC ARBORII PENTRU IERNAT
De-a lungul zilei fusese o vreme de toamnd aurie. Frunzele pomilor pireau ro-
gii ca jarul. in vi.zduhul senin planau pisiri. Spre seari, insi, s-au ldsat nori grei
qi a inceput si ninge puternic. A nins toati noaptea iar dimineala oamenii din sat nu
qi-au mai recunoscut pidurea din apropiere: cei mai mulli dintre copaci aveau
crengile qi virfurile rupte.
.._ Se vede treaba cd peste noapte a bitut crivelul, igi spuser5 oamenii.
De fapt, nu fusese nici un fel de viscol.
Cine a rupt atunci copacii?
Fiece plantd se apdrd in felul ei de ger. Multe dintre ele, cind incepe iarna, se
ascund in pimint. iqi leapidi cu uqurinld lujerul fiindci la primivari partea plantei
de deasupra solului se va reface rapid. Important e pentru planti si-;i pistreze
,,magazia" de provizii: bulbul, tuberculul sau rizomul in care, in timpul verii, s-au
adunat substanfe nulritive. Primivara cresc din ele lujeri qi frunze. Nu intimplitor,
ghioceii, ceapa. ciorii, brebenii qi alte plante cu bulbi qi tuberculi se trezesc cei
-
dintii din somnul iernii. ,,Magaziile" s?nt foarte sensibile la frig. in pidure, unde
pimintul e acoperit cu un strat de frunze moarte gi el inghea{i doar citiva centi-
metri, bulbii se gdsesc mai aproape de suprafalS. in cimpuri deschise, ins5, bulbii
planielor se ascund mai adinc in pimint.
Dar copacii nu sint ierburi. Ei nu-$i pot ingidui si rimini fird trunchiuri, nici
pentru un ristimp cit de scurt' cl, aidoma unor soldali, sint nevoili sd infrunte in pi-
cioare intemperiile iernii; qi asta nu fdrX a pliti lui mos Gerili un bir destul de in-
semnat.
Fiecare dintre tloi a urmdrit, cu tristete, frunzele cizute, riscolite 9i minate de
vintul toamnei.
Cine le rupe? Vintul, poate. Dar de ce nu le rupe qi vara?
in aceastii privinli ne-ar putea spune ceva acetti ,'spiriduEi" neobi;nui1i - pe-
riqorii rdddcinii. Zi qi noapte, periqorii, asemeni unor pompe aspiratoare, sug din
pimint apa bogati in substanle hrinitoare. Hrana e consumatA de arbore, iar pri-
iosul de api e disyibuit frunzelor care le elimini prin oriiiciile-stornate. Acestea
au mult de lucnl. mesteq(dnul mattr, de pild5, elimind, in doudzeci 9i patru de ore'
circa Fptezeci cle vedre de aPi!
Toamna lirziu, pimintul se recefte in mare mdsurd 9i ,,pornpele" rddicinilor
igi inceteazi funcliunea. Ele lucreazd din plin numai in anotimpurile cakle' Frun-
zele ins5, ca pi cind n-ar fi intervenit nimic, i;i continuS munca de eliminare a apei'
Evaporarea acesteia duce insd la uscarea plantei' $i pentru cA frunzele aduc acum
nu foloase ci daune, copacul se gribegte si scape de ele.
Dar nu te poli descotorosi de frunze aqa cum ai arunca o ciciuld" Frunzele nu
cad de la sine qi nici atunci cind bate un vini fie ei 9i puternic' Desfrunzarea e pre-
gStira de copaci cu multi griji.
O datd cu instalarea frigului de toamnd, apar in peduncuii nigte celule speciale,
despirtitoare. Ele se dezi'oltd de-a curinezigul pedunculului, distrugind lesuturile
vechi prin care acesta era legat de creaugi E indeajuns acum o nricd adiere de vint
pentru ca trunza s6-;i ia rdrnas bun pentru totdeauna de la copac.
Frunza a cdzut. in locul de care a fost prinsl se poate distinge o cicafrice abia
vizibili. Ar putea, prin ea, si se evaporeze apa 9i si pitrundi sporii unt'r ciuperci
ddunitoare. Lucrul acesta nu trebuie insd'ingiduit. I)e aceea cicarrieea 5e aconcr;
eu un slral Proteclor de Pluti.
Schinbiri insemnate se produc in toate pirtile copacului care se pregetelte
pentru iernat. Jesururile iui se imbibi cu grisimi;i substanJe zaharoase. Can la fel
se pregitette;i ursul in vederea hiberndrii. Sucul celulelor alt{el ele ar
se ingroagd,
plesni la ger, asemenea sticlelor cu apd. Pentru a le asigura ;i mai bine, sint creale
anume lesuturi apirdtoare suplimentare... Da, nu siIlt deloc puline pregitirile copa-
cului pentru intimpinarea iernii! Dar o datd perfectate, el nu se mai inspiiminld
de nici un ger.
Dacd arborii nu ;i-ar leplda frunzigul, i-ar pafte nu numai primejdia de a se
usca, dar Ei o alta, la fel de mare. Coroana lui ar fi nevoiti sA suporte o povard in
pfus
- ,,ciciula" de zdpadS.
tt
 Fulgii de nea sint ugori, dar adunali cu milioanele la un loc, constituie o greutate
peste puterile copacului. El nu rezisti
le trunchiurilor se rup. - crengile mai groase se despici, iar virfuri-
Asta se intimpli atunci cind zdpada cade prea devreme. Din fericire, aceste
capricii ale naturii sint destul de rare. Copacii sint foarte simlitori la schimbdrile
vremii qi-au invilat si se lepede la timp de frunze.
PADUREA DISPARUTA
Doi oameni inaintau pe o cirare mliqtinoasi care, pe nesimlite, didea intr-un
podiq. Staliunea polari unde lucrau, pierduti pe coasta Ciukotkli, in extremita-
tea nordici a U.R.S.S., rimlsese in urmi. De jur imprejur, cit vedeai cu ochii, se
intindea tundra.
Cei doi mergeau foarte incet. Simleau sub picioare un teren mi$c5tor, acoperit
cu un muqchi pufos. Trebuiau si fie tot timpul cu ochii in patru: un pas grefit fi
se pomeneau infundali pini la genunchi in mocirld.
Ziua scurti de toamni era pe sfirpite. Era nevoie si gribeasci pasul, doar qtiau
bine cd de n-aveau $ansa sI ajungd pe lumini, trebuiau sI facl cale intoarsi' E
drept cI nu aveau o treabi prea complicatd de indeplinit. Trebuiau si sape o micd
groapd spre a instala acolo aparatele de mlsurat. Dar locul se cerea bine ales,
perfect vizibil pentru a nu fi siliJi apoi siJ caute la nesfir$it.
Podi$ul cobora brusc spre un riu qi, pe tirmul acestuia, cei doi cercetori diduri
peste o pidurice de ced.ri, scundi, nearitoas5. Se bucurari de parc-ar fi descope-
rit o comoar5. intr-adevir, un loc mai bine marcat in tundrd nici ci se putea gisi'
Asta e natura in Ciukotka: gerurile aprige $i vintul cumplit nu permit sd creascl
aici piduri mai inalte.
 Cei doi lucrdtori ai staliei meteorologice au pus ochii pe cel mai ,,voinic,, copi-
cel, au sdpat lingd el o groapi gi au instalat aparatura. pentru orice eventualitate,
au legat, de o ramurd a cedrului, o bucati de pinzd rogie. pdrdsind apoi locul, au
intors capul spre a-l mai privi o darA. Fi;ia de pinzi sclipea in lumina scipdtati a
soarelui ca o ianternd aprinsa.
Un reper cit se poate de bun, remarcd zimbind unul dintre ei.
- Da, a consimlit celdlalt. Pare foarte vizibil.
-S-au mai intors in acest loc tocmai in iarni, cind tundra era acoperite d,e zdpa-
dd. Alunecau de colo-colo pe schiuri, pe tirmul inclinat
serd - pe
al riulelului, gi nu inlelegeau ce se intimplase. Nu
care-l recunoscu-
numai ci nu zireau
- constituit de pinza ropie, dar nu vedeau nici pdduricea.
reperul pur pi simplu,
d ispd rusel
Nu le venea sd-qi creadd ochilor. i;i consultard incdL o dati harta: da, totul era
in regulS, se aflau in locul in care fuseseri ;i in toamni. Cei doi lucritori s-au pri-
vit mirali gi, in cele din urmd, s-au intors la stalie.
Iarna a linut mult. Abia in iunie a sosit primdvara ?n Ciukotka. Zdpezile au
prins sd se topeascd. Apdrurd florile.
Cei doi lucrdtori ai staliei s-au indreptat iarigi spre locul cu pricina, in cdurarea
aparaturii dispdrute.
Ajung la locul qtiut de ei gi, iatd, piduricea e acolo! Au gdsit chiar pomiqorul
de cedru gi reperul pinza ro;ie, prinsd de o creangi. Piduricea ardta parcd Ia fel
-
fi totu$i nu era Ia fel. Fusese ea qi inainte cam piticd, dar acum pdrea gi mai micd:
crengile ;i ramurile copacilor erau incovoiate, aplecate spre pdmint. Atunci au
inleles cei doi lucritori ai statiei meteorologice unde dispdruseri pomigorii de cedru
pe timpul iernii.
Acegti lucritori, cdrora li s-a intimplat aceastd istorie amuzantS, nu cunogteau
Ciukotka. Bdgtinagii, in schimb, nu se mai mird de ,,dispari1ia" micilor pdduri din
tundrA: ei cunosc ,,strategia" pilcurilor rare de cedri. Spre a se salva de frig, pomi-
gorii ipi apropie trunchiurile de pdmint, culcindu-se literalmente pe el. De aceea
au fi fost numilr jnepeni de cetlru.
Vara crengile se inalli de la un metru ti jumdtate pind la doi metri de la supra-
fala pdmintului. Iarna, aplecate sub povara zdpezti dispar pini la primdvara vii-
-
toare. Vara fiind foarte scurte in tundrd, jnepenii de cedru srau cea mai mare
parte a anului ascun;i sub zipadd. Acolo le e cald, se simt ca sub o pernd
de puf.
Jocul de-a v-a[i ascunselea il;tiu nu numai cedrii, ci fi algi copaci fi arbulri, cum
sint neamurile de arin, mesteacd.n, d,e stejar cu frunzele ve$nic verzi, de ienupdr
qi mai ales de jneapdn, care cresc in Extremul Nordic sau pe indllimile muntilor.
 -:--..--

7 -+/^-
.a

,t\-

Cu cit inaintezi spre nord sau urci mai sus in munli, cu-atit copacii devin mai
mici. Spre limita nordici a tundrei poli intilni mesteceni Ei sdlcii pitice. Trunchiuri-
le lor au lungimea unui creion. Asemenea pomi minusculi nici n-au de ce si se culce
la pimint, zZpada ii va acoperi oricum. Vara, ciupercile ce cresc alSturi de ei ii in-
trec in indllime. Dar ciuperca triiefte citeva zile doar, in timp ce copacii pitici
silciile gi mestecenii peste o sutd de ani. -
-
 ;:

CACIULI FERMECATE
Maqa privi pe geam, se uiti la pajiqtea atit de familiard ei gi nu o mai recu-
-
noscu. Doar pini mai ieri simlea ci o dor ochii de auriul florilor de pdpddiel Unde
dispiruseri ele? se friminta fetila. Poate cd au fost smulse de biieli!
Dar Maqa se frdminta degeaba. Biielii n-aveau nici o vini de data asta. Nu se
atinsese nimeni de florile de pdpidie.
Ce s-a intimplat atunci cu ele?
Doar nu qi-au pus, peste noapte, niqte ciciuli fermecate-
Nu le e deloc ufor plantelor, chiar dacd nu se atinge nimeni de frunzele lor qi
chiar daci au scipat cu bine de inghelul iernii. Cici nu toate sint la fel de rezistente.
Se gisesc, printre ele, gi unele mai friguroase. Lor poate sd le fie frig chiar gi intr-o
noapte celduroasd de vari.
in bridetul frumos poli intilni adesea mdcrisul iepurelui. lvceastd iarbi gralioa-
se e foarte plipindi. Frunzele ei subliri au trei lobi. in timpul nopJii, lobii se indoaie
pe jumitate qi se pleacd in jos. ,,Micriqul iepurelui a adormit", spun oamenii. Dar
nu de somn e vorba, ci de un mod de a se apdra de frig. La fel ,,se culci" mdcriqul
iepurelui qi pe vreme de ploaie, cind aerul se rice$te simlitor.
Tot aga procedeazdqi trit'oiul. Numai ci frunzele lui, qi ele indoite, nu se aplea-
ci, ci se inalJi.
Dar frunzele nu se indoaie singure. in funclie de starea timpului, presiunea
sevei in celule creqte ori scade. Intervine atunci ,,mecanismul rotitor" al frunze-
52
--=---

lor. El aclioneazi asemenea pompei pneumatice ce inchide gi deschide uqile auto-

buzului.
E bine ca planta se-fi salveze de frig frunzele. Dar mai prelioase pentru ea sint
florile. Daci pistilul qi staminele vor avea de suferit, nu vor mai fi seminle. Tot efor-
tul plantei, care a insemnat atita energie qi timp, va deveni zadarnic.
Dar cum si aperi florile de frig? Si le invelegti intr-o coaji, si le infiqori in mai
multe foi, aqa cum procedeazi ceapa?
Nu prea se potriveqte, ar fi un mod cam greoi, ar spori volumul lor.
Plantele au adoptat un fel de a se apd.ra mai grafios, mai subtil. Florile multora
dintre plantele de pidure au forma unor clopoJei, abajururi ori coifuri. Orificiul
prin care staminele qi pistilul ,,se uiti" la lume, se ingusteazd. in acest chip se reduce
mult posibilitatea pitrunderii aerului rece. Se formeazi astfel un locqor in care e
mai cald decit afari. in felul acesta iqi apdrl de frig ghimpoasele lor flori clopoleii,
meriEorul, afiniLe, ldcrdmioara, strugurii-ursului.
Florile de mac Si cele de piciorul-cocoSului seamdnd cu ni;te ce$cuje delicate.
Dfr cegcula nu poate retine aerul cald ca abajurul lScrimioarei de pild5. Totuqi nu
se poate spune ci florile de mac pi cele de piciorul-cocoqului au de suferit din
pricina frigului. Ce anume le salveazi oare?
Sd ne amintim cit de strdlucitoare sint aceste flori, parcd ar fi date cu lac, qi ce
formi concavd au ele. Aceste veritabilg oglinzi naturale risfring razele soarelui
spre centrul florii, acolo unde se inalld pistilul. Lui ii trebuie mai ales cilduri pen-
tru germinarea polenului depus de stigmat.
 ,,Oglinzile" plantelor sint intr-adevir niQte ajutoare prefioase pentru plant6.
Datoriti lor temperatura in interiorul florii de mac, de pildd, e reglat6, ea poate
cregte chiar cu cinci grade. Iatd deci ce efect pot avea aceste cupe deschise ale
florii.
Miruntele flori de rodul pdmintului sint acoperite de o frunzi ce aduce cu o cu-
verturi pe misuri. in aer temperatura poate fi de zece grade, dar in ,,sera" florii
ea e de treizeci de grade.
Frumosul nufdr alb iqi are Ei el secretul lui. Cit e ziua de mare florile lui se des-
fatd la soare. Dar cind soarele e la asfinlit gi lasi mai pulini cilduri, se pune indatd
in funciiune mecanismul de apirare al plantei: sepalele verzi gi dense incep sd se
stringS, inchizind floarea intre ele, iar pedunculul lung qi flexibil al acesteia se scur-
teazi trigind-o in api, unde noaptea e mai cald decit in aer.
Dar cum se apiri florile pe timp de ploaie astfel ca picdturile de apd si nu dis-
trugi petalele, sI nu rupi staminele qi pistilul, iar polenul si rdmind intact?
Ce anume apiri floarea atit de delicatd $r care nu posedi un acoperimint
protector sau o umbrelA?
Floarea s-a deprins, gi ea, si se apere singurd. Privili, in zilele ploioase, pipidia
de pe cimpuri: nu veJi mai vedea scufilele lor aurii. in vreme ce, cind e soare, auriul
lor i1i ia ochii. Nu le-a smuls nimeni: pur;i simplu, florile s-au acoperit, din pricina
ploii, cu un invelip impermeabil. Nu mai vezi scufilele lor aurii, ci bobocii verzi. Dar
aceftia nu se mai disting in covorul verde al pajiqtii.
FLOAREA CITVALERILOR
Omul escalada muntele stincos. Urcuqul era greu pentru el, cici nu mai era ti-
ner. Pe fala sa brizdati curgeau qiroaie de transpiralie. Dar el se ci1era mai sus, tot
mai sus. inci ciliva paqi qi, deodati, pe ieqitura stincii apiru o floare ca o stea alb6.
Inima prinse s5-i bate cu putere iar ochii i se luminari de o bucurie mare. Iatd, in
sfirqit, floarea pe care o ceuta de-atitea zile, colindind prin toli munlii!
Dupd ce-qi mai astimpiri bucuria, omul igi scoase din rani15 o sipiligd. Atent,
ca si nu distrugd rdd cina, scoase planta din pimint. Apoi, cu aceeaqi grij6, a inve-
lit-o in mu$chi. A pus-o in ranili qi s-a gribit si faci cale intoarsi. Principalul era
acum sa ajungd cit mai grabnic acas5.
,,Floarea-cavalerilor" asa i se spunea in Germania Evului Mediu fLorii-de-
-
coll sau albumelel'. Locul ei e numai sus, in mun1i, gi chiar acolo foarte rar poate
fi gisitd. Cine porne$te in clutarea ei, trebuie sd posede intr-adevir ribdarea unui
cavaler medieval. Numai a;a poate nidijdui sI izbuteasci.
Bdqtinaqi a munJilor calcarogi, floarea-de-col1 s-a adaptat foarte bine la frig: ea
qi-a acoperit tot corpul cu periqori deqi. Chiar petalele florilor au devenit pisloase.
Blinila asta argintie line de cald plantei qi-i conferd o eleganli uimitoare. Cind
prinde si infloreasci in Alpii elveJieni, nu pulini sint cei ce se incumeti si o giseas-
cd, in speranJa cd vor avea ca amintire aceastd ,,floare a cavalerilor".
55
 ...Omul cobori gribit muntele stincos. Un scurt popas, din cind in cind, apoi din
nou la drum.
Iati ci oraqul sdu natal se ziregte in depirtare. Iuli qi mai tare pasul. Intrind
in casi, abia salutd pe cei apropiaJi gi ieqi repede in grddind. SipI o micd groapd qi
sidi floarea acolo.
Stdpinul florii o ingrijea cu multi dragoste: afina din cind in cind pdmintul qi
il uda cu api de izvor.
Floarea a prins si se aclimatizeze, dar n-a adus nici o bucurie proprietarului
ei. Unde dispiruse pe neatteptate frumuselea acesteia? Dintr-o minune de floare,
cu un colorit alb-pufos, se transformase intr-o plante oarecare, verzuie. Se rizbu-
nase parcd, in acest chip, pe cel ce o despirlise de mun{ii ei dragi.
Floarea e vrljiti, comentau vecinii intimplarea ;i sfetuird proprietarul
-
ei ghinionist si se scape cit mai repede de ea.
A trecut destul timp pini ce oamenii au inleles ci nu era vorba de nici o vrijito-
rie. Deprins5 cu frigul, plantei ii fusese prea cald in cimpie gi, ca atare, iqi lepddase
periqorii argintii. Astizi, in gridinile botanice se Stie cum trebuie sI se cultive floa-
rea-de-col1. E indeajuns s-o aqezi sub un gopron, feritd de razele soarelui, ca s5-qi
pistreze ,,bl6ni1a" atit de frumoasS.
VOPSEAUA MINUNE
iar te-ai murdirit de vopsea! se supdrd mama privindu-qi odrasla'
- Borea,
cuvint ci nici nu m-am atins de uqi! se dezvinovdli copilul.
-DarPe
mama nu-l putea crede. Ceea ce credea ea, era cd Borea nu-Si recunoafte
greqeala, aqa, din incipdlina re.
intr-adevir, dimineala vopsiseri u$a. N-a trecut nici un ceas qi Borea avea pan-
talonii minjili.
$i-acum, iate, o alti pard, inse pe haind.
De data asta Borea nu era vinovat. El nici nu se apropiase micar de uqi. $i nici
vopseaua proasp5ti a uqii n-avea vreun amestec aici. $i mama qi fiul erau departe
de a binui adevdratul vinovat, degi acesta se gisea foarte aproape de ei.
Rareori gisim rigaz spre a ne gindi cum i;i duc viala plantele' Ploaia, vintul,
zipada, grindina, toate aceste intemperii ale naturii, copacii sint nevoili s; le supor-
te in lipsa oric5rui adipost. Ei rimin sub cerul liber qi iarna pe ger, qi vara pe ar$i1i.
De frig ii poate salva scoarja lor, dar de cildurd?
Tot scoarla. Cdci copacii nu posedd o imbreciminte de tezervi, Ei nu pot, ca
oamenii, si schimbe cojocul cu o imbrlcdminte sublire: ei sint nevoili si poarte
toati viafa aceleagi veqminte. Dar, se pare, asta nu e locmai riu.
57
 Locuitorii Asiei Centrale poartd, pe orice anotimp, un halat vituit. Nu-l lasi
nici atunci cind soarele dogorette. Vata poroasi a halatului reline razele de soare
mai bine decit o cimaqi sublire.
Scoar{a de plute se aseameni cu halatul vdtuit. E bund pi ea pentru orice ano-
timp. Fridtjof Nansen a utilizat-o pentru izolarea termicd a cabinelor vasului sdu.
Iar in lirile calde, din aceeagi plutd sint confeclionare pel;riile coloniale care-i api-
rd de insolalie pe cei ce le poartd.
Tot afa un copac ar putea fi apirat de cdldurd de o ,,bland.,cit mai groasd.
Nu toli copacii sint la fel de norocopi. Unii au scoarla mai groasd, allii mai sublire.
in partea centrald a U.R.S.S., cel mai obidit in aceasti privinld pare a fi mesiea-
cdnul, el avind scoarla cea mai sublire.
Cum se^apiri atunci de frig qi de cdlduri?
rl ne tn aJutor... vopseaua.
In ce culoare sint vopsite frigiderele?
In alb.
Dar partea exterioard a avioanelor? cea expusd razelor de soare?
Tot in alb.
Dar punfile vapoarelor pentru transportul cilitorilor?
Tot in alb.
Oare lucrul acesta e intimplitor?
Deloc intimplStor. Culoarea albd reflectd razele de soare mai bine decit orice
altd culoare. Din aceasti cauzi, orice suprafale albd se incilzegte mai greu.
in acelagi fel se apiri ti mestecenii de argild. Copacii inzestrali cu o scoarli
groasd nu mai au neyoie de aceastd culoare, dar mesteacdnul cel cu coaja sublire
simte din plin nevoia ei.
Numele ;tiinlific al mesteacinului e betula, iar substanta albi a cojii se nume;te
betuLind. Alli copaci nu dispun de asemenea vopsea. Iati de ce mesteacinul arati
atit de chipe$ la infiligare.
$i tocmai betulina i-a jucat festa lui Borea. S-a sprijinit beiatul, in joaca lui,
de trunchiul unui mesteacin;i gi-a murdirit hlinuta. E drept, n-a fost un necaz
prea mare. A periat nifel locul ;i a scdpat de pata albi.
UMBRELE PENTRU PLANTE
Cumplitd e vara in step5! Pimintul Si aerul se-ncing de arqild, iar oamenii pri-
vesc la cer cu nddejdea ci doar-doar o cddea vreo ploicici. Dar cerul e senin
nici urmd de noriqor! -
Omul se poate apdra cu o umbreld de cdldura lui cuptor. in cel mai riu caz igi
pune pllirie cu boruri largi pe cap pi tot e mai ufor de indurat.
Animalele de stepe cum sint popindiii, hirciogii qi qoarecii de cimp au;i ele o
salvare: se-ascund in vizuina lor. Dar plantele n-au nici umbreld qi nici vizuind in
care sd se adiposteascd. Nu le rdmine altceva de fdcut decit sd rabde ore intregi sub
soarele necruJAtor.
S-a dovedit insi ci nu toate plantele suferi de arqild. in stepi pot fi intilnite
adesea graminee cum sint coliLia, pdiusuL si altele. Cerealele au, de regulS, frunzele
inguste. $i nu intimpl5tor, frunzele inguste elemin5 mai pulini ap5.
Dar uneori e atit de cumplit de cald incit nici frunzele inguste nu mai pot fi de
vreun folos. $i atunci aceste graminee iqi risucesc frunzele plate, transformindu-le
in cornelele. in felul acesta suprafala expusi la soare a frunzei se reduce simlitor qi,
ca urmare, e redusi pi evaporarea. Canicula nu mai este acum atlt de periculoasi.
 Tufa de desmodium, plantd ce cre$te in India, posedi un mijloc gi mai surprin-
zdtor d.e apdrare. Frunzele ei mari sint previzute, pe ambele lor pir1i, cu alte frun-
zuliJe mici. Pe timpul noplii ori dimineala, planta seamini cu toate celelalte. Cum
dd soarele insd qi temperatura aerului trece de douezeci de grade, desmodiumul
se ,,insuflelegte": frunzulilele se pun in mipcare, se ridicd gi se lasi firi contenire.
Ele seamdn5 unor roabe, care, cu evantaiele, fac vint frunzelor mari. $i asta pini
ce ar$ita inceteaz'.
in preriile americane crette silphium. Planta aceasta ierboasi are o infi{igare
arit de turtiti de parci ar fi scoasd de la presi. Frunzele silphiumului sint resucite,
in muchii, spre nord qi sud. De-aceea, chiar in orele cind canicula e mai mare, soa-
rele aproape ci nu le incdlzeqte.
 :-t.r*'

HAINA INVIZIBILA
Ti-aminte$ti basmul scriitorului danez Hans Christian Andersen ,,Hainele cele
noi ale irnpdratului"?
in basmul acesta se spune ci doi qarlatani l-au plcllit pe un impirat qi pe curte-
nii sdi. Ei se liudau ci vor pregdti, pentru hainele implratului, o lesitur5 ferme-
cat6, care nu putea fi vizuti de cetre pro$ti $i de cetre cei ce nu-;i meritau locul
pe care-l ocupau.
Fireqte, ei doar se ficeau cd lucreazd, pentru cI nimeni n-a vizut lesetura asta'
$i, fiindcn niminui nu-i convenea sI fie socotit prost sau ci ocupi locul altuia,
ioli minJeau care mai de care' impiratul mergea, gol-golut, pe strizile oraqului,
-
iar curtenii se intreceau in fil5rnicie, strigind in gura mare:
Ce ve$minte frumoase are impiratul!
-Citind aceastd poveste, e posibil sili spui in sinea ta: ,,Ce nitifleli mai triiau
in implrSlia aceeafDacd ag fi fost in locul lor, i-aq fi prins cu minciuna pe garlatani'
Aq fi dovedit ci nu existX haine invizibile!"
Ce-ai spune, insi, daci li-a; arita ci asemenea imbriciminte existi totuqi?
Ai crede, fireqte, cd vreau si glumesc cu tine. Nu te grdbi si crezi asta, fiindc;
ai si greqeqti. E drept, trebuie s-o spun din capul locului: astfel de haine nu sint nici
pentru impirali, niii pentru muritorii de rind. Ele sint rezervate doar plantelor, qi
nu tuturor plantelor, ci numai unora dintre ele.
ol
 Dar unde si intilne;ri aceste plante privilegiate? Aproape peste tot. Numai ci,
de reguli, nu le ddm atenlie: poli si vezi o haini invizibili?
Cel ce doreqte si descopere o asemenea planti, trebuie sd-gi utilizeze mai degra-
bd nasul decit ochii...
Ce frumos e vara in stepi! Vine de la ierburi o mireasme atit de plicuti de parc-
ar fi stropite cu esenld de parfum. E o adevirati desfitare sd stai culcat intre ele gi
si aspiri mirosul lor atit de inmiresmat!
Dar de ce e nevoie ca bSgtinaqele stepei si-fi incropeasci o produclie de parfu-
muri? Cici plantele nu-qi irosesc niciodati resursele qi puterile.
Se vede treaba, insi, ci aceste miresme constituie tot un mijloc de apdrare. Ele
se datoresc vaporilor uleiurilor eterice. Ace;tia se fac simlili indeosebi seara qi pe
timpul zilei. Vaporii acoperi planta ca un abur u;or. Pe timpul noptii, aceasti
,,cdmagi" incdlzegte planta, iar ziua o apiri de cildura prea mare.
Pelinul nu-i deloc aritos la vedere; in comparalie cu ,,dichisitele,, flori
de gridini, el e o adevdrati cenugireasd. S-a dovedit insi ci aceastd planti ba-
nald ca inf51i;are posedi o ,,haini" minunati
pracdci. Cind gi-a scris basmul, pe Andersen nu-l - aromati, transparentd ;i foarte
dusese deloc gindul la o aseme-
nea haind.
PADUREA DIAVOLULUI
Deta;amentul spaniol de celereli inainta la pas prin Podiqul mexican. SoldaJii
nu se prea simleau in largul lor. Totul, in aceastd lari striini gi indepirtati, era
altfel decit in patria lor. $i limba qi obiceiurile populaliei blptinaqe le erau necunos-
cute. Nu erau deprinqi nici cu arqiJa deqertului iar setea ii chinuia ingrozilor.
Necunoscut qi intr-un fel inspiimintitor pentru ei era qi aspectul vegetaliei.
Noaptea mai ales ldstiriqurile pereau ni$te ardtlri de cosmar. Spaniolii, cam
superstilioqi din fire, se simleau infiorati de spaim5. Miinile pipiiau cu un gest
reflex crucea de la git, iar buzele inginau rugdciuni foptite. Cuceritorii spanioli
numeau aceste ldstiriquri .pbdurea diavolului" qi denumirea asta li se pirea cit
se poate de potrivit;.
ln degert e greu deopotrivd pentru orice fiint6, fie ea om, animal ori plantd.
Timp de o jum5tate de an nu cade o picituri de ploaie. Cum pot oare plantele sX
triiasci aici?
Cind in India ori in Africa tropicale sose$te sezonul secetos, unii arbori iqi lea-
pidi frunzele aidoma pomilor de la noi cind vine frigul. O fac qi unii qi al1ii, in
acelaqi scop: sI-$i pestreze umiditatea atit de prelioasi.
Dar fiece arbore se desparte de frunziqul seu intr-un fel diferit. Rotofeiul
 $Z W
?ti;;,;ffirc
:z'
:.8.
=y''tt
ji/y
,=
/
='-
7?-3,
=.'2
\i ,=-:t-- |
'=',
:=17--,'.

tr
ii'r\

ti
,itl.\'

tt! WA
TI

il
3i
baobab african iqi leapidi toatd
podoaba verde pentru cileva luni ,\.:l
de zile qi aratd de parci s-ar fi .;
tscat. Seiba rezistente, in schirnb, "at
ce crefte aldturi de el, se lipsep- "f,r1
te doar de o parte din frunziq. ln
acesl rdstimp, ea are o infalitare
de-a dreptul bizard: jumdtate din
.L
t-
coroani e verde, intacti, in vreme
ce cealaltd lipsefte cu totul, de
parci cineva i-ar fi smuls frunze-
le. Cind vine insi sezonul ploios,
arborii inverzesc din nou.
Plantele qi animalele din de-
qert se aseamdnd intr-un fel.
Cdmila poate trdi timp de cin-
cisprezece zile flrd si bea apd.
Cind vede un izvor dupd care ,)
a tinjit atit de indelung, soarbe s..r,
intr-o clipd zece cildiri de api
spre a-gi face rezerve.
Arborii depertulu i procedeazd
la fel: iqi fac 9i ei rezerve pe care
le consumd cu economie. Ei pot
trii, de aceea, mai multe luni de
zile fdrd apd.
in Africa de Vest creste arbo-
reLe-ploscd. Lemnul inzestrat cu
pori suge apa ca un burete iar
trunchiul i se umfl6 monstruos,
in sezonul lipsit de ploi, firefre,
,,sldbette" treptat.
Locuitorii Australiei au pus
unui copac numele de,,sticl6".
El are. intr-adevir. aspectul unei
sticle gigantice. Aseminarea nu
e numai in exterior: in partea
umflati se gisesc doud rezervoare
pline cu lichid dititor de via1i.
Ele ajuti copacului sd reziste in
zonele cele mai aride.
lnCuba, de asemenea, creqte
un alt copac-butelci, palmierul
burtos numit in $tiinla colpolhri-
rur. Trunchiul lui pare un qarpe
boa care a inghiJit o caprd rimasi
nedigerati in mijlocul corpului.
,,Capra" nu e altceva decit re-
zervorul cu api.
Toti aceqti ,,arbori-cimili" nu
seamind intre ei ca aspect. Ei au
totufi ceva aseminltor: posedX,
cu toJii, frunze.
in schimb, cacttgii mexicani
nu au frunze. ln locul lor, ei au
Jepi. Acegti tepi ajuti plantei si
se apere de animale gi, totodati,
si scape de ar$i1i, fiindci, spre
deosebire de frunze, dcele lor
subliri nu lasi apa se se evapo-
feze.
Toate componentele cactusu-
lui concuri la pistrarea apei, In-
teriorul tulpinii sale umflate e
un rezervor format dintr-un tresut
spongios. Deasupra, apoi, are o
,,platoqi" alcituiti dintr-o coaji
groasi. Pentru mai multi sigu-
ranld, platota e imbibatd cu ceard
spre a nu fi permeabil5. Ziua in
degert e ca intr-un cuptor. Din pri-
cina soarelui torid. pdmintul a
crlpat. Tot ce s-a putut mi$ca,
a fugit, a. zburat ori s-a ascuns
in vreo crdpituri, la adipost.
Doar cactugii stau singurateci ca
ni$te momii. S-ar pirea ci asupra
lor argila degertului nu are nici
o influentd, ei sint in stare sd
reziste setei mai mult de un an,
datoritd rezervelor acumulale.
Cind vor sosi ploile, se vor pune
din nou pe treabl, trigind apa
cu toata capacitatea rddicinilor-
pompe in ,,rezervoarele" lor in-
cdpdtoare.
Cactuqii mari iSi pot stringe
rezerve considerabile de ap6. De
pildi cactuqii numili cerem, sint
niqte,,sfeqnice" gigantice, putind
si atinge inillimea unui bloc cu
$ase etaje, Tijele-coloane pot in-
magazina pini la trei tone de apd.
Adevirate cisterne!
Patria cactusului e Mexicul.
Pentru multi oameni siraci, el
constituie hrana de bazd. Din tul-
pina lui..se poate pregdti supA $i
salatS, din fructele suculente com-

ffi
pot $i gem. Nici seminlele nu se
aruncft din ele se poate prepara
un terci. insd darul cel mai de
pref pe careJ poate oferi cactusul
e apa de care e imbibat. Multor
cilitori, sfirqili de sete, aceaste
planti uimitoare le-a salvat viala
in necuprinsul deqertului.
 (c.
j
>r<

ANCORE SUBTERANE
in una din zile, cercetind plante tropicale in gridina botanici din Moscova,
m-am oprit in fala Lianei, fiind uimit de flexibilitatea ei.
Ramurile acestui arbore, sprijinindu-se pe te-miri-ce, se extinseserd pe pe-
reJii serei, ajungind pind in tavan.
M-am uitat la butoiul in care creqtea liana. Scindurile solide de stejar se dis-
Ianfaseri in partea de jos. in interstiliile formate apdruseri nigte riddcini negre,
puternice. Dugumeaua de ciment din jurul butoiului se sfirimase de parci fusese
lovitd cu un drug de fier.
s-a intimplat? m-am mirat eu.
- CeNimic deosebit, mi-a rispuns un lucritor din seri. Rldicinile s-au simtit
-
incorsetate qi au spart butoiul, apoi du;umeaua.
...Putem intilni nu o dati vreun mesteacen crescut pe o case ddrdpinati ori
iarba apdruti printre pietrele caldarimului. in ambele cazuri au lucrat ridicinile.
Nici un obstacol nu le rezist5: ele pot foarte bine si dizloce cirimizile posta-
mentului ori si ridice asfaltul.
De unde au ridicinile atita putere?
Cit de firav ne pare ghiocelull Pulini dintre noi gtiu insd ce forli ascunde el.
Tulpina, frunzele gi rddicinile lui sint alcituite din celule microscopice, Fiecare
celuli aduce cu o minge miniaturali, care nu e ins5 plind cu aer, ci cu suc celular.
Presiunea acestui suc este foarte mare,
Mingea de cauciuc sare, bituti de pemint, daloriti unei presiuni de doud
68
atmosfere. Basculanta, in greutate de mai multe tone, merge pe anvelope de
cinci atmosfere. Ei bine, sucul celular apasi cu o forli de pine la o suti de atmosfe-
rel O asemenea presiune nu pot avea nici cazanele celor mai puternice loco-
motive.
 Aceastd presiune permite riddcinilor si foreze terenul cel mai arid ;i si
pitrundd la adincimi mari.
Dar de ce e nevoie ca rddicinile si fie supuse la o munce atit de
grea? Dacd ele ar cre$te doar in stratul de la suprafald, n-ar mai trebui si sfrede_
leasci pdmintul.
Ce te faci insi cu vintul? El nu se impaci deloc cu cei lene5i: iufla o dari mai
tare ;i ii culcd indatd la pamint. Iatd de ce arborii se-nfig adinc in sol. Riddcinire
devin pentru ei ceea ce sint ancorele pentru nave: ii 1in bine pe locul lor.
Dar vintul nu se lasi cu una cu doud. El sufli uneori atit de nipraznic incit
smulge acoperi;ul caselor fi rdstoarn6 stilpii de relegraf. Asta chiar in cimpie, iar
in munii e mult mai cumplit. Cum sd-i rezigti?
Cel ce a trecut prin vadul riurilor repezi de munte;tie cit de greu te fii pe
picioare sub presiunea puternici a apei. Muntenii insd au descoperit un miiloc
simplu pi sigur pentru a trece prin vad. Se prind pe dupd umeri, in grup de
doi-trei infi; avind mai multe puncte de sprijin, grupul poate sd inainteze.
$i arborii ce cresc in munfi au de infruntat greutdli aseminitoare. Numai cd
in loc de forla apei, ei trebuie sA lupte cu cea a vintului.
Copacii n-au insd bra1e. Cu ce si se prindi unul de celilalt?
Au in schirnb rdddcini. Oare nu le-ar putea fi ele de vreun ajutor?
Arborii igi desfigoarS Iarg ,,bralele" subterane, astfel incit se ating reciproc. Dar
oricit de aproape ar fi vecinul, nu re poli sprijini pe riddcinile lui. Iar vintul nu
mar contene$te. Cuprinqi de nelinigte, copacii se-ndoaie dintr_o parte in alta.
Oscilaliile acestea se transmit fi riddcinilor. Riddcinile unuia se freaci de cele
ale vecinului, se rinesc reciproc. Din rdni se scurge o substante lipicioasi care
le vindeci.
$i cind ridicinile unui copac sint foarte aproape de ale vecinului, ele se prind
de ale acestuia;i se sudeazd atit de bine incit nu mai distingi ale cdrui copac
sint. Bineinleles, toate acestea se petrec in chip incidental. Dar asta in folosul co-
pacilor.
 /;(r *{, I
:
\

'--9y'2.'

PROPTELE PENTRU URIASI

Strizile orafului Conakry, capitala Guineii, se umplu de larmd dis-de-diminea-
1i. Vinzitorii se intrec care mai de care si-qi laude marfa, oferind trecitorilor
tot soiul. de lucruri. Mdrfurile sint expuse la vedere, direct pe pimint alege
ce-1i place!
-
Vinzdtorilor le convine acest lucru, deoarece nu mai sint nevoili si intindi
corturi. Altcineva a avut griji s-o fac; pentru ei. Acest altcineva e seiba cea
primitoare, copacul preferat al africanilor. Unde cregte acest arbore e gata $i
cortul.
Nu e vorba, firegte, de niqte corturi propriu-zise. Ele nu au antreu, nici pe-
retele din spate, ci numai pereli laterali alcXtuili din ridicinile ieqite la suprafali ale
copacului. Riddcinile sint inalte gi plate, asemenea unor pereli. Pornesc din
trunchi, in forma unui evantai gi incoujoari copacul. Vinzdtorii n-au de suferit din
pricina clldurii: coroana ampl5 a arborelui ii protejeazl ca o umbreli, $i fructele
expuse spre vinzare se pistreazi bine la umbri.
Dar pentru ce construie$te seiba asemenea corturi? Cici, bineinleles, el
n-o face spre a fi de folos oamenilor.
7l
 Motivul il constituie vintul. El obligi copacul se se incumete la o astfel de
,,constructie". $i nu iarti nici alli copaci.
Pe povirni;urile nisipoase se pot vedea uneori plnl apdruli aici parcd dintr-un
basm. Ace$ti copaci puternici qi-au inclegtat in sol adevdrare ridicini-picioroange.
Ele nu par imobile, ci parcA pSfesc, fac mi;cdri largi, danseazd chiar. Ce figuri
nu fac ele dupd muzica puieritoare a vintului!
in realitate, pinilor nu le arde de dans. Vintul miturd neostenit nisipul de sub
ridicini. Copacii, nevoind se cedeze, iqi infig tot mai adinc rdddcinile in pdmint.
Partea de sus a rdddcinilor se dezgolelte ;i pinii par a se urca pe ,,catalige". in
acest chip pot ei sA reziste mul,ti ani pe locuri atit de expuse.
PorumbuL e cunoscut de toat5 lumea. Dar pe oameni ii intereseazi la aceast6
plante doar ceea ce se vede, roadele lui gustoase, nu ceea ce-i ascuns rdddcinile
ingropate. insd nu-i lipsit de interes sd privesti 6i la ele.
Porumbul are o tulpini inalti Ei groasd, frunze lungi qi late, qriuleli grei. S-ar
pdrea ci o plantA atit de incircatd nu poate rezista unui vint puternic. $i totupi
porumbul rezisti: il salveazd frainicele rdddcini suplimentare ce ies la suprafald. Ele
suslin tulpira, in bataia vintului, ca ni5te cabluri extensibile,
In India cre;te licttsul bengalez ruda gigantici a ficusului nostru de ca-
merd. Turi;tilor, de reguli, cind vdd un - asemenea copac, Ii se pare cA au vezut un
pilc intreg. Atit de multe trunchiuri are acest arbore numdrind uneori chiar o
mie. Nu e yorba insi de niEte trunchiuri obi$nuite. -
Crengile ficusului bengalez sint extrem de grele. Ele au nevoie sd fie sprijinite.
Din aceastd cauzi apar pe aceste crengi un fel de riddcini aeriene. Ele se lungesc
pini aring pimintul. Cu timpul acefti stilpi de suslinere cresc in grosime, astfel cd e
greu sd-i nai deosebegti de trunchiul propriu-zis, ascuns in mul;imea trunchiurilor
false nou aplrute, Dinlr-un singur copac cre;le o pddure intreagd. Coroana grea
a arborelui nu se mai teme acum de nici un uragan.
in pddurile tropicale din Africa, America Ei Asia cresc nigte copaci extrem de
zvelli. Trunchiurile lor armonioase se inalld ca ni;te coloane u$oare. Sus de tot
pe trunchiuri e coroana lor stufoasd. Ace;ti copaci seamdnd unor unbrele cu
minere loarte lungi, Dacd trunchiurile lor ar fi mai scurte, iar coroanele mai joase,
arborii ar rezista desigur mai bine acliunii vinturilor. A;a, inse, te-ai putea a5repta
ca ace$ti uria;i atit de zvelli sd se prdbuqeascd.
S-ar pirea cd existA o singura scdpare: riddcinile sd fie adinc infipte in pdmint.
Dar asta nu e totdeauna cu putin[6. llnii dintre ace;ti arbori cresc in terenuri mleg-
tinoase, allii pe un soL pietros, gi nici nu le pot fi de vreun folos rddicinile adinci.
Copacii-umbreld s-au adaptat tofufi, in felul lor, condigiilor de via1d. De la
trunchi pornesc in jos, din loate pdrlile, nilte proptele uriafe. Ele seamina unor

12
 )r\ &-&"
w
\\
"ffi
\/f ffi
r_*s

€a
K
hl
-/,

I
scinduri late, prinse cu un capit de trunchi, iar cu celilalt infipte in pimint.
Datoriti aspectului lor, li se spune chiar proptele-scinduri. Pe trunchiul copacilor,
ele ajung pind Ia o inillime de $ase metri, iar la baza lui se depirteazi pe o razd
de ciliva metri.
Printre ace;ti copaci minunali se numiri qi seiba, arborele preferat de negusto-
rii Guineii.

F
tlt$

,ry r'R

t '
"'2'
--ffi4-E /../r/z

,ta4
.:4ry
.L
t'. a/.-
ii' 4.,,
 l' I
J
j

i/i
I

W\
i
iil

I
II
! I il
rl I

li\ ,

,N\
t\\

\-..\
i.$
=t-"""'a'
'/7' -
v,'
1'
>/'
ZGIRIE-NORII DE PAIE
- Vinoli in fire, Volodea! se-nfuriaseri prietenii.
Nu vi mai complicali existentra, Vladimir Feodorovici, ceutasere sdJ con-
-
vingi profesorii.
Toji pe care-i intilnea Razdorski in acele zile, considerau intr-un fel nefavorabil
intenlia sa. intr-adever, ce rost avea si devii din nou student, si porneqti la
studierea plantelor cind abia de curind ai oblinut diploma de inginer?
S-a dovedit insd ci avea rost. Cunoftinlele de inginerie l-au ajutat pe viitorul
sayant sovietic si rezolve probleme complicate care preocupau demult pe bota-
ni$i. Iata citeva dintre ele: de ce firicelele de iarbd, atit de fragile, rezisti uragane-
lor qi rimin nevitimate? De ce zgirie-norii, proiectaJi dup5 toate legile mecanicii,
rdmin mai prejos in fala pildei de rezistenli a firicelelor de iarbi?
Cu cit medita mai mult la aceste probleme, cu atit mai limpede ii apdrea lui
Razdorski ideea cd lupta neincetati cu vintul a ajutat plantelor s5-qi aleagi cele
mai perfecte moduri de adaptare.
16
 {
1t
'r

'c'.
€_o-6
{

Vladimir Feodorovici privise, desigur, de multe ori, tulpina spicului de griu, dar
studiul botanicii i-a permis si evalueze,la adevdrata lor valoare, insuqirile acestuia.
Tulpina griului este un pai o mici leavd cu perelii subliri previzuli, din loc
- Golul
in loc, cu niqte legituri-bariere. dineuntru paiului ii reduce greutarea, iar
7',1
aceste legdturi-bariere ii mdresc rezistenta. Planta ,,construiefte" ca un inginer cu
experienli, solid qi economicos.
indllimea paiului de griu e in jur de doi metri, iar grosimea lui de doi-trei
milimetri. Rezultd cd indllimea inlrece grosinea -
de aproape o mie de ori! Pentru
constructorii turnurilor inalte de televiziune un asemenea raport rdmine deocam-
datd de dorneniul visului. Mai trebuie luat in consideralie;i faptul cd tulpina griului
suporti, chiar pe vreme de vint, un spic cu mult mai greu decit ea.
Un inveliE de fibre
-minunat material de construclie ii ajutd tulpinei
- sd
suporte aceastd greutate. Aceste fibre sint foarte subliri fi flexibile, iar ca rezistenfi
nu rdmin rnai prejos de olel. Acest lucru permite ca tulpina sI aibi o formd de
1eavd, sd nu fie compactS.
Toate plantele cerealiere posedi astfel de tulpinileav5. Unele dintre ei sint
chiar foarte inalte.
in stepefe Africii cregte ,,iarhq-elefantulul". indllimea ei e de doui ori mai
mare decit a omului. Tresti(r, de asemenea, nu e mai scundS. Campionul plantelor
de acest fel rimine insd bambusul care, la lropice, atinge indllimea unui bloc
rrr neirnrczcne etaie
Planteie iqi aleg cu multi pricepere nu numai material de conslructie pentru
tulpinile lor flexibile, ci pi forma acestora. Observali cu atenlie qinele de cale feratd
ori grinzile de olel utilizate in constructii: ele seamdni cu litera T, mai bine zis
cu doud litere T inversale 9i alipite. Aceasti formd oferd qineLor qi grinzilor o re-
zistenli deosebitd. O structurd aproape asemdndloare, desigur de proporlii mi-
nuscule, au !i tulpinile multor plante.
Stuful stapinul riurilor ;i Iacurilor posedS, de-a lungul tulpinii, ni;te
grinzi de coajd, impreunate ca niqte inele. El;i-a incropit, in acest fel,o carcasd
extrem de rezistentS.
Asemenea alcdtuiri permit nu numai ierburilor, dar $ paLmierilor maiestuoqi
se reziste in fala uraganeLor. Ace;tia se pot apleca pind Ia pdmint, dar nu se rup.
Dupd trecerea furtunii, trunchiurile se destind ca niqte arcuri.
Vladimir Feodorovici Razdorski a consacrat mulli ani cerceldrii felului in
care construiesc plantele. Ceea ce a descoperit i-a ajutat pe inginerii constructori sd
dureze clidiri mai trainice. Amintindu-5i, la bdtrinele, tot ceea ce realizase in
via16, profesorul se simlea mullumit cd nu cedase indemnurilor prietenilor sei de
a rdmine un simplu inginer gi ci a imbrdliqat Ei studiul naturii, izvor nesecat de
suce:tii oentru iubitorii tchnicii.
iI,TsI-iNZITORII FOCULUI
Plantele au numeroqi duqmani' Poate cel mai de temut dinfe ei e focul
pentru ce acest reufecltor poate distruge, in citeva ceasuri, o pddure. Ani-
malele inzestrate cu picioare iu{i se mai pot salva prin fugS' Ce pot face insi
plantele? Nimic altceva decit si 1e inchine soartei lor nemiloase.
Pare paradoxal, dar existd totu;i ti norocofi printre arbori, arbuqti 9i ierburi,
care izbutesc, la rindul lor, sd scape de aceastd ndpastS'
Savana africani, pustiitd de incendiu, constituie unul dintre peisajele cele mai
dezolante. Cit vezi cu ochii numai fum qi cenu;5. in locul arborilor inflorili
ticiuni. Dacd atingi cu mina un lrunchi, te murdere;ti de parci ai fi atins cdrbuni"'
Soseqte insi sezonul ploilor. in savana pirjoliti, di buzna primdvara
african{. Totul se transformi. Din pimintul ars rdzbate, plini de via1d, iarba tind-
ri ce acoperd savana ca un covor de smarald.
Dar copacii?
Nici ei nu rimin mai prejos, Kusonia carbonizati iqi recapitd frunzi;ul
delicat de parcd nimic nu s-ar fi intimplat. Pe crengile calcinate prind viald
mugurii toropili. Din muguri apar listare fragede qi frunze sclipitoare' rofietice.
Renaqte din cenugi ca pasirea Phoenix.
M
t", \'
o\
N i\
\r

fr
*r{&

',f I
f{
 Cu un alt arbore nu prea inalt din savani - lophira - focul se-arat6' de ase-
menea, cumplit. Trunchiul copacului arde in intregime' Rimin insi riddcinile Te
uili;i nuli vine sd crezi: dintr-o buturugi calcinatd prinde a se indlla spre cer un
lastar pl6pind. Nu trece mult;i in locul buturugii apare trunchiul' Treplal, copacul
i;i imbraci din nou podoabele de frunze 5i flori.
Arborii mai mari din savana africani - baobabuL Si bombacsuL supravieluiesc
;i mai bine incendiilor. Coaja lor groasd nu arde, plesne;te doar la atingered
il6.6.ilo.. Crdpdturile se inchid foarte curind. Rimin doar nigte cicatrici'
Eucaliptul australian se salveazd lepddindu-Ei coaja ars6 Ea era moarta ii
pind la incendiu: atirna pe trunchi, in snrocuri. Sub coaja veche a !r crescul
una noui focul nu a atins-o.
-
in America de N ord crerte sequoia sau arborele mamut - unul din copacii
uriagi ai Terrei. Prin tunelul sdpat in trunchiul lui pot trece doud ma;ini
in sens contrar, 5i se crede cA poate vielui aproape 5 000 de ani, fiind unul din
copacii cu cea mai indelungatA viald.
Sequoia posedd multe alte insu$iri. Lemnul lui nu putrezefte, nu poate fi vitd-
mat nici de ciupercile-parazite, nici de insecte.
Acest copac gigant nu se teme nici de incendii. Coaja lui groasd 9i poroasa
e carbonizatd doar Ia suprafald. Focul nu poate veni de hac unei ,,platofe" ca a lui'
Dar ceea ce poate surprinde mai mult este faptul cd focul nu e, in realitate, duqma-
nul acestui arbore, ci aiiatul sdu.
Sequoia are ni$te seminte merunte. Ele posedd o cantitate redusi de substante
hrinitoare, deci nu se pot pastra un timp mai indelungat;i, din pricina ierbii dese,
nu ajung repede in pimint. Dar focul va arde aceastA iarbi ;i nimic nu va mat
impiedica incollirea seminlelor.
Savanlii au constatat urmdlorul lucru: ririrea incendiilor in rezervaliile
in care crepte sequoia au avut drept urmare disparilia ldstarelor tinere ale acestui
arbore.
Firefte, silvicultorii s-au alarmat. in cercul lor se dezbate acum serios problema
dacd n-ar fi cazul sd se vind in ajutorul arborelui-mamut dindu-se foc ierbii din
ju r.
in U.R.S.S., plantele rezistente la foc nu constituie o raritate' PinuL e tn arbo-
re cu coajd groasi. El nu se teme de incendiile joase. Cdttna ro;ie sau lqmarixul,
care crette in stepele cu teren salin, este apdrati de foc datoriti crustei sdrate de
pe frunze. Alte substante neinflamabile salveazl, de asemenea, de foc ,,slrugurii
ursului", rude bune ale afinilor.
Nepisitoare la foc e qi hri;ca din insula Sahalin. Chiar stropit5 cu petrol,
arareori arde.
 Cercetitorii qi savan{ii Aca-
demiei Agricole din Moscova au
propus un sistem de lupti impor
riva incendiilor in piduri. printre
nout5tile pe care le propune acest
sistem, un loc insemnat il ocuoi
ideea combarerii incendiilor cu
ajutorul unor arbori gi ierburi.
Plantate simetric, ca o perdea
forestieri, aceste plante pot, in
cifiva ani, feri de foc alte semene
mai pulin adaptabile, izbutind,
astfel, si imblinzeasci pe acest
distrugitor inrXit.
ATENTIE: LACRAMIOARE!
Cite mijloace de apdrare nu posedi plantele! Nu le sp-erie nici gerul' nici
arqila, nici viforul, nicl fllcdrile incendiului. Nu Ie pot infringe nici duqmanii
patrupezi, nici cei multiPezi!
' ai impir5liei
9i asta nu reprezinti tot ce sint in stare si facd aceqti biqtinaqi ne pot uimi
u"ari. D"r.op.aim mereu cite ceva din secretele lor' Uneori
chiar plantele despre care se pirea cd se qtie tot qi inci de multi vreme'
De curind oamenii de ttiin{i au observat la mustar - mu$tarul obignuit' cu-
noscut oricui dupd plasturii pi;citori - o rezistenli neobignuitd la radialiile ra-
dioactive. Substanle speciale apiri planta de aceasti nipastS' Ele pitrund in
boabele tinere infuzindule rezistenlS fali de efectele radialiei'
Dar pLopul, acest copac atit de rispinditl Aflat in apropierea unei stalii
termoelectrice care fumegd ingrozitor' plopul iqi schimbi de cinci ori intr-un
singur sezon frunzigul imUicsit. De n-ar fi fost inzestrat cu aceastd admirabili
proprietate, copacul ar fi pierit de mult prin sufocare'
' 'Dar mixomicetul, o ciuperatld pipernicitd la care nu se uiti nimeni! Ea e
in stare insd de o asemenea minune incit savantii rdmin stupefiali de mirare'
Striviti din nebigare de seami cu piciorul, ea nu piere cu totul de pe
 locul umed unde rriietre. Abia s_a indepirtat fdptagul;i mixomicetul
prinde a-;i
aduna puterile. Din mucilagiu se ridicd intii picioruqul, apoi pdliriula
asemenea
unei ldmii. Oare nu-i asta o minune?
$i atitea altele. Dar sd ne oprim aici. $i a5a e destul de limpede: spre a se apdra
de distrugere, plantele s?nt capabile de lucruii ce frizeazi uneori
neverosimilul, de
parcd ar fi fermecate.
Existi totufi un dulman fal5 de care lumea vegetali e nepuhncioasd.
Oric.it de
puternic ar fi un arbore, el e complet nevolnic in fala omului
care se apropie de el
cu ginduri rele. Ferdsfiului bine ascu;it nu-i trebuie mult timp
spre a dobori cel
mai puternic dintre giganlii pidurii. Or acesta a ayur nevoie spre
a crelte de sute,
uneori chiar de mii de ani.
Cindva uscatul de pe Terra era.complet acoperit c1e pdduri. Acum pind qi
.jungla inaccesibild s-a retras pi continui sd dea inapoi la asaltur omului.
in zilele noastre chiar locuitorii Africii ard ruuun"l..f.. u fu.. rost mai rapid
de pdmint arabil. lncendiile cuprind adesea pddurile apiopiare. prer,
misruite de
para focului, soiuri de lemn prelios. Cu timpuf unele r"..nu.i
u.r. se acoperd iar
arbori, dar, de regurd, scunzi ;i de esenra slabd. Incendiile provocare cu cu
buna
ttiinld $i taierea iralionald au avut drepr consecin{d disparilia aproape completA
a vestitului lemn de ehanos cu care se mindrea odinioari contlnentul african.
Cindva Libanul era renumit prin p6durile sale de cedri. l)ar numai cine
n_a
vrut,-nu le-a tdiat. Negulitorii fenicieni aveau nevoie de cordbii,
egiptenii antici _
de birne pentru temple, califii arabi de tronuri ;i sarcofage. La toate acestea
a slujit Iemnul tare, imbibat de rd;ind -parfumat6, al cedrului libanez.
Er a rezistal
asaltului ciupercilor-parazite ;i insectelor ddundtoare. in fala toporuiui,
insi,
s-a dovedit neputincios. Astdzi, din impundtoarele pdduri de cedru
au mai rdmas
doar citeva piicuri rizlele de arbori. povirni;;urile munlilor s_au golit, ploile
pi
vinturile au niruit straturire de pdmint fertii, au avut loc alunecdri de teren.
Frumuselea-i de altddal5 ne-o mai amintefte doar cedrul verde de pe steagul
nalional al Libanului.
In U.R.S.S. s-au conservat mai multe pdduri decit in oricare parte a
lumii. Dar qi aici suprafala lor descregte simfitor. Nu ne putem [psi de lemn.
Au nevoie de el uzinele, rninele, qcolile. Fdri material lemnos nu polr avea
nici
u;i' nici bdnci gcolare, nici creioane, nici hirtie. Dar trebuie avur in vedere
un precept absolut obligatoriu: ,,Ai_ tdiat un copac _ sdde$te doi!., Numai
aqa
pidurile bogate in lemn nu se vor impulina.
Naturii insi ii aduc prejudicii nu numai tiietorii nechibzuili de pdduri. Vina
aparlrne qi altor categorii de oameni.
latA un turist tdind cu securea un mesteacan, fiindu-i lene sd adune crengi
 It:tr
^
f'M;nffi
,. .,,.F "'-'
^.,,."@/'Lfi;ro!*-.8 ?^"'^
fi*l"€;'l'iil
34 "
n
?.#i,s,,
1'5441;.,'n,,
- .F-=KG**r.+ - r,}i
{'-!--:.'
I -'+-!;1
.t:-r-Z

.'.'*, ,l
_:.iii ', A /r*' ,R\,--" qffi)it
.._ ,'Wiit
-
Y1$tftyfilp ');ffi.,,n'(
ffimi'n."KM;ffi.
Fi>*t&'Wilffi^ffi:','
\-.tzrg"
a-u"'-4..--*(@i#fr
%, :f \tdtrlllizllllJfl.r
^',G,a,'
V.kt'i$Itt'llll[. ,, .)'.'. /.'
e>rtft#la$>sJ\y4)),y!2,_r:
i;.i=-.:za:- /'tY
//r,'-'i

W:"Afwrniw'tffi
uscate pentru focul de tabdrd. Lemnul umed arde greu, in vreme ce pd<1urea e
plind de vreascuri, dar omul nostru distruge din inconptienli arborii.
Un $rengar trece pe lingi un tei;or gi rupe distrat o creangd. Se joaci cu ea,
apoi o aruncd. Un altul, neavind ce face, i;i scrijeleazi cu briceagul numele pe
scoarla ginga;d a unui scoru;.
Oameni maturi, in toati firea, se intorc din exctrrsii cu bralele doldora de
flori.
To1i, la un loc, firi s5-qi dea seama, aduc un rdu ireparabil naturii.
Savanlii au socotit cd in fiece sdptimind pe planeta noastre dispare o specie de
plantd. in mare primejdie sint plantele cu flori frumoase. Dacd oamenii nu
vor se crule natura, nu vom mai vedea liicrri.mioare in pddurile din jurul ora-
qelor. Ele vor fi complet nimicite.
IatA de ce statul sovietic a luat misuri urgente de salvare a bogiliilor pddu-
rilor si cimpiilor.
incepind cu primdvara anului 1977, in zonele impddurite qi parcurile din
Moscova pi din imprejurimile ei, s-a interzis culesul ldcrdmioarelor, viorelelor,
clopoleilor, nuferilor, bulbuciLor gi a altor citeva soiuri de flori. in unele raioane
sint-ocrotite, prin astfel de mdsuri, peste o suti de specii de plante rare.
In aceastd campanie de mare importan!5, pionierii vin in sprijinul silviculto-
rilor. Tinerii naturaligti sint ocrotitori entuziaqri ai florilor. Ei intreprind acliuni
cum sint: ,,Atentie: ldcrimioare!", ,,Atenlie: nufdrul alb!"
Urmeazd gi tu exemplul lor. Poarte-te in pddure gi pe cimp in
aqa fel ca plantele si nu sufere. Tine minte: cei ce nu se pot apira, au mare nevoie
sd fie apirati de tine!