Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSTANTIN I'OIIKIU
Copyright:
© EDITURA GARAMOND, 200»
ISBN: y73-9217-00-1
1UDUKOFK1Ş»
ENCICLOPEDIA
CURIOZITĂŢILOR NATURII
PREFAŢĂ: Proi. univ. cir. ing.
DOLFI DRIMER
EDITURA GARAMOND
BUCl.REŞTI, BULEVARDUL CAROK I, SR. f.X
PREFAŢA
PLANTE
I. DIMENSIUNI LA ANTIPOD
COPACUL BĂTRÂN DE 1 000 DE ANI talc, acest „moş" al pădurilor africane tră-
ieşte 5 000-6 000 de ani.
In Senegal şi Tan/ania se cunosc exem-
Aşa esle numii de triburile africane ba- plare - declarate monumente ale naturii
-obabul (Adaiisonia digitala), deşi, în reali- cu diametrul trunchiului de 6-8 m.
Coroana
de 90-100 m în diametru, formată din {Ficus bengalensis) şi e socotit arborele sfânt
rrenri groase, răsucite ca nişte şerpi, aco- al budiştilor.
peră o suprafaţă de 6 000-7 000 metri pă- Numele îi vine de la faptul că uneori pre-
ra
Trunchiul baobabului este învelit într-o oţii, dornici de umbră şi adăpost, îl în-
scoarţă netedă cenuşiu-trandafirie, semă- sămânţează în peretele sau acoperişul de
nând puţin cu pielea elefantului. Frunzele sa- lemn al pagodelor. Fiind un copac nefixat
le aduc cu ale salcâmului, iar florile sale mari în pământ prin rădăcini subterane, sămânţa
f20-25 cm în diametru), deschise doar lui încolţeşte uşor pe acest suport întâm-
noaptea, au o corolă albă, mătăsoasă, cu pe- plător. Dând de umezeală, din sămânţă se
ale între care răsare un mănunchi de sta- naşte o coardă care se dezvoltă rapid, for-
Tiine purpurii. Fructele se formează cam la do- mând din loc în loc rădăcini aeriene. Co-
jâ luni de la înflorire şi au forma unor cas- pacul îşi desfăşoară lateral coroana. Fiecare
raveţi lungi de 0,50 m şi groşi de 15-20 cm. ram dă naştere câtorva rădăcini adventive
Sie formează hrana predilectă a maimuţelor. care îl susţin şi îl hrănesc. Ramurile se lun-
3abuinii fac adevărate expediţii în căutarea gesc treptat şi din loc în loc trimit spre
or, motiv pentru care fructelor li se mai pământ alţi stâlpi, astfel că după 200-300
pune şi „pâinea maimuţelor". Seminţele, de ani, dintr-un singur trunchi ia naştere
>ogate în ulei, de forma boabelor de faso- pe o suprafaţă de 2-4 ha o întreagă pădu-
e, sunt comestibile după ce au fost prăjite. re. Sub cortul ei verde se poate adăposti
' Pentru localnici, baobabul este un arbo-e un sat întreg.
atotfolositor. Din trunchiul lui se fac pi-ogi, Privit de departe, banianul pare un i-
din frunze - o fiertură împotriva fe-irei, mens templu susţinut de sute de coloane
din miezul fructului se prepară o bău-ură de diferite grosimi.
răcoritoare şi un fel de săpun, iar pe
remuri, scorburile acestuia serveau drept
mormânt pentru vraci.
Copacul este în primejdie să dispară. FRUNZE-RECORD
băştinaşii îi transformă trunchiul în adă-
osturi sau chiar în staţii pentru autobuze
e fac curse regulate prin savană. Elefantul Frunzele, acest uimitor laborator al plan-
ste şi el un duşman al baobabului, mai telor unde are loc fotosinteza, capătă, în u-
Ies în sezonul secetos, când nu găseşte nele cazuri, proporţii gigantice. Acest feno-
rană uşor. Atunci îi rupe scoarţa şi ramu-le, men se petrece mai ales în ţările calde,
uneori distrugându-1 complet pentru a . ea favorizate de căldura tropicală, de ploile
apa adunată în „puţurile" trunchiului. bogate şi de solul gras, sau în acele colţuri
ale lumii unde uscăciunea climei obligă
plantele prevăzătoare să-şi prefacă frunzele
în uriaşe burdufuri cu apă.
Pe meleagurile noastre, copiii au obi-
URIAŞUL PAGODELOR
ceiul vara, când soarele e puternic sau
când începe să plouă, să-şi facă umbreluţe
S-ar părea că ne găsim pe tărâmul po- din frunze de brustur sau captalan. Codiţa
eţilor. Un Guliver şugubăţ a luat un co- lor de 30-40 cm, limbul lung adesea de
ic din Ţara uriaşilor şi 1-a transplantat în peste o jumătate de metru dau iluzia unor
ramurile omeneşti... Şi, totuşi, nu-i vorba umbrele adevărate, capabile să protejeze
: nici o poveste. pentru câteva minute capul şi umerii. Sub o
Un astfel de copac creste în realitate, mai astfel de umbrelă în nici un caz nu se pot
ÎS m sud-eslul Asiei. E cunoscut sub nu- adăposti doi copii.
ete de baman sau smochinul pagodelor Şi totuşi există umbrele vegetale care
pot adăposti o întreagă ceată de copii. E
vorba de frunzele unor plante cu aspect de Planta are o tulpină scurtă şi groasă. în
palmier, ce ating lungimea de 5-7 m. Deo- schimb, frunzele se dezvoltă enorm, atin-
sebit de practică e frunza arborelui de ba- gând lungimi de 1-2 m. Ele devin rezer-
nane (Musa paradisiaca), lungă de 5-6 m şi voare de apă bine ceruite pe dinafară şi
lată de 40-50 cm, uşor streşinită de ner- cântăresc, din cauza acumulărilor de lichid,
vura mediană. Desprinsă din plantă şi spri- câte 10-20 kg fiecare.
jinită cu mâinile deasupra capetelor de un Din Agave, mexicanii scot băutura naţio-
grup de 6-7 copii, aşezaţi în şir strâns, ea nală numită puica sau vinul de maguey prin-tr-
devine o adevărată prelată. Datorită încli- un procedeu original. La baza tulpinei se
nării marginilor şi lăţimii îndestulătoare, scobeşte înainte de înflorire o cavitate
frunza este un bun adăpost atât împotriva rotundă cu o capacitate cam de 10 1. Aici
suliţelor fierbinţi ale soarelui, cât şi a ploi- musteşte şi se adună seva plantei, extrasă
lor iuţi de la tropice. în jungla Amazoanelor apoi cu ajutorul unui sifon, numit acocot,
se întâlneşte un copac ale cărui frunze bat care se foloseşte cam în felul furtunurilor
recordul absolut: 10 m lungime. Copacul se cu care scoatem vin dintr-un butoi. Fiecare
numeşte Manicaria saccifer. în serele gră- exemplar de Agave poate da 15-20 1 de
dinilor botanice, frunza sectată a palmierului puica pe zi, timp de 6 luni, după care planta
Arecastmm romanozofianum atinge lungi- se usucă. Puica constituie băutura obişnuită
mea-record de 20 m. a mexicanilor. Lăsată să fermenteze se
Oricine ştie că un copac are rădăcină, preface într-o băutură alcoolică de felul
trunchi şi o coroană cu ramuri şi frunze. ţuicii.
Exact aceeaşi impresie o lasă şi o plantă Se spune că pe o mare furioasă barca e
ierboasă din ţările ecuatoriale, rudă cu ca o frunză pe apă. La temelia acestei com-
băştinaşul „rod al pământului" şi dăruită de paraţii stă faptul că frunza e considerată ca o
oamenii de ştiinţă cu numele răsunător de plută fragilă, gata oricând să fie înghiţită de
Dracontium gigas. Privită de departe, ea adâncuri. Niciodată nu se va spune invers:
poate fi confundată cu un copac, înzestrat cu frunza e ca o barcă.
un trunchi tot aşa de gros ca un om, înalt Şi, totuşi, există o frunză cel puţin la fel
de 3-4 m şi cu o coroană lată de peste 5 m. de trainică şi încăpătoare ca o barcă.
Ceea ce am luat drept trunchi nu este de- Ca s-o admirăm în mediul ei natural va
cât peţiolul frunzei, iar coroana nu-i altceva trebui să facem o călătorie de câteva mii de
decât limbul puternic crestat, cu nume- kilometri până la gura fluviului Amazon.
roase segmente. Ca o astfel de buruiană să Putem tot aşa de bine s-o admirăm în
o putem pune într-un ierbar ne-ar trebui o Grădina Botanică din Cluj-Napoca, şi, de
coală mare cel puţin cât peretele unei câţiva ani, şi în sere ale Grădinii Botanice
camere. din Bucureşti, aclimatizată în bazine cu apă
Seceta pustiurilor obligă plantele să se încălzită.
apere în felurite chipuri împotriva pierde- Aceste frunze-bărci aparţin lotusului a-
rilor de apă sau să lupte pentru înma- mazonic (Victoria amazonica), ale cărui mi-
gazinarea preţioasei licori a vieţii. lioane de flori alb-trandafirii înstelează le-
Organul care ţine balanţa apei este frun- neşele unde dinspre vărsare ale colosului
za. Uneori, când e risipitoare, ea dispare ca de apă din America de Sud. Frunzele, de
la cactuşi, reducându-se la nişte ţepi care formă circulară, colorate în verde aprins pe
apără straşnic tulpina prefăcută într-un re- faţa superioară şi bătând în violaceu pe
zervor de apă. Alteori, frunza însăşi devine faţa interioară, au adeseori un diametru de
Un adevărat rezervor de apă. Aloele şi Aga- 2 m. Marginile lor sunt ridicate 5-6 cm în
vele, plante decorative cultivate în grădini, sus, ca la o tavă de plăcinte, de unde nu-
originare din pustiurile mexicane, sunt un mele de ynipe, care în limba amerindiană
adevărat model în această privinţă. înseamnă „farfurie de apă". Această plai-
a Lncuiara, expusa la soare, unde se un miros respingător, de cadavru. Duhoa-
strânge uneori puţină apă, atrage păsările, rea ca şi culoarea de carne a petalelor sunt
care o folosesc ca scăldătoare. Din această mijloace de atragere a insectelor în vederea
cauză, populaţia băştinaşă o mai numeşte şi polenizării.
apona, adică tigăiţa păsărilor. (Fig. 3) Nu i-a fost greu lui Arnold să-şi dea sea-
ma că planta era parazită, deci trăia pe sea-
ma copacului unde o descoperise. Ea nu
avea clorofilă şi nici frunze, iar rădăcinile
erau înlocuite prinlr-un mănunchi de levi-
şoare înfipt direct în vasele rădăcinilor gaz-
dei pentru a-i suge seva. (Fig. 4)
Când s-a întors în ţară, puţini au dat cre-
zare raportului pe care 1-a încheiat şi citit
savantul olandez. Aparatul fotografic nu
fusese inventat, iar o asemenea floare, care
în condiţiile climei tropicale se prefăcea
după un ceas de la culegere într-o mâzgă
informă, nu putea fi conservată şi nici
Fi«. 3. O frunză de Victoria umazonica [toate (inc un transportată. Noroc că raportul a stârnit cu-
copil. riozitatea câtorva colegi care, urmându-i
itinerarul, au confirmat la înapoiere exis-
Cu asemenea formă şi, mai ales, cu ase- tenţa acestei flori uriaşe cu un diametru de
menea dimensiuni, nu-i de mirare că frunza 1-1,50 m şi o greutate de 10-15 kg. în
de lotus amazonic se poate preschimba cinstea descoperitorului, plantei i s-a dai
într-o plută trainică. Distribuind nisip în numele de Rafflcsia urnoldi.
mod egal pe toată suprafaţa ei, aceasta Tot din Sumatera, insula cu flori uriaşe,
poate să susţină o încărcătură de 60-90 kg. a poposit în Grădina Botanică din New
York, venind de la poalele muntelui Kerin-
tyi, un oaspete neobişnuit care, în luna iunie,
constituie un punct de atracţie pentru zeci
FLORI CARE STÂRNESC UIMIREA de mii de vizitatori.
Dinlr-un tubercul mare, cu diametrul
în 1819, botanistul olandez Arnold, stră- de 50 cm, se ridică o tulpină scurtă, în vâr-
bătând pădurile Sumaterei, a avut prilejul ful căreia se deschide o inflorescenţă ca un
să cunoască o plantă ciudată. Sub coroa- clopot de biserică. Ea e formată dintr-o
nele unui anumit copac se adăposteau flori spată (guler) ca a rodului pământului, pe
mai mari decât o roată de car, întinse la dinafară galbenă şi verde, înăuntru cafenie,
suprafaţa pământului şi înconjurate de bo- înaltă de 1,5 m şi cu diametrul de 1,20 m, din
boci cât capul unui copil. Florile, cu cinci mijlocul căreia ţâşneşte spadkele, o ti jă de
petale cărnoase şi suculente, aveau o cu-! 2,5 m, la baza căreia se găsesc florile ce emil
oare de un roşu viu, străbătut de reţele fine un miros greu, de cadavru, atrăgând astfel
cafenii şi galbene. De partea de sus a muştele pentru polenizare. Numele uimi-
cupei florale, îngroşată ca lin inel, erau prin- torului „fabricant" de clopote este Amor-
se organele de înmulţire. în fundul cupei se phophallus litamts. El e rudă bună cu de-
strângea atâta nectar încât ai fi putut um- licata cală şi cu rodul pământului din pă-
ple o crălicioară. durile noastre.
La dimensiunile neobişnuite şi la aspec- în munţii Kilimandjaro, din estul A-
tul straniu al acestei plante se adaugă încă o fricii, creşte Lobe/ia deckenii, a cărei inflo-
particularitate. Enorma floare răspândeşte rescenţă racemoasă, înaltă de 3-4 m şi groasă
Fig. 4. Enorma Floare de Rafflesia arnoldi
trunchiul său subţire cât un deget şi coroa- pe crestele munţilor un prag de netrecut în
na firavă, de 40-60 cm. faţa copacilor falnici.
Turbele îmbibate cu apă, lipsite de sub- Molizii, zadele, zâmbrii abia cutează, sin-
stanţe azoloase atât de necesare creşterii şi guratici, strâmbi şi zdrenţuiţi, să urce până
cu temperaturi scăzute (ele ne amintesc de la înălţimea de 1 800 m. Dincolo de acest
vremea când gheţurile polare coborâseră prag se întinde brâul copăceilor târâtori şi
până aproape de ecuator), sunt neprielnice al copacilor-miniatură. Pinul e înlocuit de
dezvoltării copacilor. Şi lotuşi, două nea-
jneapăn sau jcp (Pinus montana var. inu-
muri de mesteacăn - mesteacănul pitic (Betu-
ghus), tufă scundă şi târâtoare care-şi alătură
la nana), un năpârstoc de copac de 30-40 cm,
şi mestecănaşul (Betula humilis), ceva mai strâmb tulpinile chircite, pentru a rezista a-
răsărit, putând să ne ajungă la umăr - în- saltului necontenit al vijeliilor.
drăznesc să-şi strecoare pâlcurile fragile Sălciile pletoase, în ale căror scorburi
prin pernele de muşchi ale tinoavelor. Ce pot să se ascundă doi copii, îşi trimit printre
deosebire însă între ruda din păduri, care stâncile umede ale înălţimilor neamurile lor
atinge 10-15 m înălţime, şi aceşti copăcei pitice (Sulte herbacea, S. retuşa, S. recticula-
firavi, cu înfăţişare mai degrabă de ramură! ta). Tulpiniţele lor, cu frunze pieloase şi cu
In sfârşit, frigul şi vânturile pustiitoare câte un mâţişor în vârf, se înalţă doar câţiva
ale iernii, secătuitorul văpăiş al verii ridică centimetri de la pământ.
PITICUL PLANTELOR CLJ FLORI Bacteriile sunt înzestrate cu o structură
celulară simplă, sunt lipsite de un nucleu
Apa este leagănul contrastelor vegetale. bine definit şi prezintă o mare varietate de
Aici trăiesc alga-balaur a cărei tulpină forme.
poale înconjura pista unui stadion şi algele Când bacteriile sunt sferice se numesc
microscopice care încap cu miile într-un coci, de unde denumirea microbilor cunos-
degelar de apă. cuţi: streptococi, stafilococi, gonacoci, mc-
Şi tot aici trăieşte şi cea mai mică plan- ningococi, pneumococi ele. Când bacteriile
lâ cu flori de pe glob. au o iormă alungită de bastoane se numesc
Putem face cunoştinţă cu ea în timpul bacili. Uneori bastonaşelc (cu diferite gro-
plimbării prin baltă. Suprafaţa apelor stă- simi şi forme) sunt înconjurate de nişte ticne
tătoare este acoperită cu o pânză verzuie subţiri numite cili, care le servesc la
de lintiţă. De altminteri, în covorul mişcă- mişcare ca nişte vâsle. Cu ajutorul acestor
tor se întâlnesc cinci soiuri din această cili bacteriile realizează o mişcare tic de-
plantă destul de păgubitoare. Dintre aces- plasare superioară omului, ghepardului sau
tea, un interes deosebit îl prezintă Wolffia rândunicii, ţinând seama de proporţiile lor
(Leinnct) arrhiza, socotită cea mai mică la- minuscule. Astfel, pentru a ţine pasul cu o
nerogamă (plantă cu flori) din lume. bacterie în deplasare, un om ar trebui să a-
Coloniile de lintiţă măruntă sunt luate lerge cu 72 km/oră, ghepardul cu 190 km/h
la prima vedere drept semincioarele verzi şi rândunica cu cea 400 km/h.
ale cine ştie cărei plante de baltă. In rea- Formele curbate seamănă cu o virgulă
litate, aceste bobite sunt tulpiniţe cu înfă- sau spirală, purtând numele, în primul caz,
ţişare frunzoasă, uşor bombate pe faţa inte- de vibrioni, şi în cel de al doilea, de spiro-
rioară, nu mai mari de 1,5 mm. De obicei, cliele. In rândul lor se află mulţi agenţi pa-
înmulţirea algei se face prin muguri. Mai togeni (producători de boală).
rar apar şi floricele pe jgheabul de la mar- Bacteriile - adevăraţi spiriduşi ai lumii vii
ginea plutişoarei, formale dintr-un guleraş, - participă la marile cicluri ale materiei din
în care sunt reunite o floare femelă şi două natură (ciclul carbonului, oxigenului, azotu-
mascule. lui, sulfului şi fosforului), altele produc,
Vă închipuiţi ce dimensiuni pot avea spontan (de la sine) sau dirijat, enzime,
florile dacă ne gândim la dimensiunile în- vitamine şi antibiotice. Multe dintre ele re-
tregii plante! Gămălia de ac poate fi luată prezintă agenţi patogeni ai bolilor infecţioase
ca unitate de măsură pentru plantă. îm- ale omului şi animalelor ( infecţii, sep-
părţiţi în patru gămălia şi pătrimea ei vă va ticemii, dizenterie, febră tifoidă, holeră,
da o idee aproximativă asupra proporţiilor
sifilis ctc).
fiorii.
Algele microscopice se recunosc uşor
datorită grăuntelui de clorofilă - cloroplas-
tul - absent în celelalte grupe. Ele sunt răs-
LUMEA NEZĂRITĂ A PLANTELOR pândite atât în sol, cât mai ales în apele
dulci şi în cele sărate, unde alcătuiesc o
vastă asociaţie - fitoplanctonul - necesară
Mult mai cuprinzătoare decât lumea vie existenţei celorlalte vieţuitoare din mediul
vizibilă este lumea invizibilă a microor- acvatic şi - într-un viitor apropiat - şi o-
ganismelor răspândite pretutindeni, des-
mului. Fiind cele mai simple plante, ele
coperite cu ajutorul microscopului şi care
sunt şi cele mai vechi, prezenţa unora din-
au fost aşezate de oamenii de ştiinţă fie în
tre acestea fiind semnalată în depozite fo-
rândul animalelor, fie în rândul plantelor.
sile. Caracteristică pentru alge este pro-
Microorganismele vegetale se împart în
trei categorii: bacterii, alge şi ciuperci mi- prietatea lor de-a folosi energia solară ca
croscopice. sursă de energie, realizând, cu ajutorul
nor mici dinamuri solare (cloroplaste), bera hidrogen sulfurat din sulfaţi, scoţând
complicatele procese ale f'otosintezei. apoi sulful din combinaţia cu hidrogenul.
în sfârşit, pretutindeni ne întâmpină în Marea Neagră, bogată în hidrogen
ciupercile microscopice în care sunt înca- sulfurat, bacterii ca Beggiatoa şiAchroma-
drate microorganismele ce produc muce- tium oxidează şi reduc acest gaz producând
gaiurile, drojdiile (levurile) folosite în in- sulf, apă şi energie. Bacteriile sulfuroase
dustria alimentară la fabricarea berii, vi- acumulează acest element în interiorul sau
nului, oţetului, pâinii etc, sau în industria exteriorul corpului lor. După moartea lor,
chimi'co-farmaceutică, pentru marea capa- sulful se depune formând adeseori impor-
citate de a sintetiza vitamine, ca şi asco- tante zăcăminte. Oamenii de ştiinţă înclină
micetele, din rândul cărora fac parte spe- să aprecieze că cele mai mari rezerve de
ciile de Penicilliwn, importantă sursă de sulf nu sunt rezultatul activităţii vulcanice
antibiotice. -aşa cum s-a crezut până nu demult - ci mai
ales al activităţii microorganismelor.
Cine n-a hoinărit pe lângă gropi în care
un nămol ruginiu acoperă solul şi tulpinile
plantelor cu o pojghiţă strălucitoare? O se-
FĂURARII ZĂCĂMINTELOR
rie de bacterii ca Galionella ferniginea, Spi-
METALIFERE
rophyllum ferniginewn, LeptotrLx longissima
şi altele transformă combinaţiile de fier
Plimbându-ne prin munţii Hâşmaş sau prin bivalent (Fe2) în combinaţii de fier trivalenl
Pădurea Craiului, ori poposind la A- (Fe3), obţinând precipitarea hidratului feric.
zarlâc, ori la Albeşti unde piatra de var Hidratul feric e un fel de rugină prin pro-
este scoasă din coasta dealului, nu ne-ar ducerea căreia microorganismul obţine
trece prin minte că bulzii de rocă pe care îi energia. Fierul e reţinut în învelişurile ex-
contemplăm pot fi darul miliardelor de terioare ale bacteriei, depunându-se o dată
fiinţe nezărite care în urmă cu zeci şi zeci cu moartea acesteia.
de milioane de ani populau apele străvechi. într-un mediu bogat de hidrogen sulfu-
Preţioasele depozite subterane de cal-cită rat, alte bacterii realizează reducerea oxi-
sau aragonită sunt în cea mai mare măsură dului de fier cu formare de apă, oxigen şi
rezultatul proceselor chimice din zonele de sulfura de fier (pirită), un mineral de culoa-
fund marin la care au participat imense re aurie care cristalizează de obicei în fru-
populaţii bacteriene, unele cu caractere moase cuburi. Zăcăminte importante de pi-
specifice {Bacterium calcis, Bacillus rită - materia primă la fabricarea acidului
precipitam), şi al altor microorganisme an- sulfuric - rezultate din activitatea micro-
grenate în circuitul sărurilor de calciu. organismelor se cunosc în Germania şi
Se ştie că, alături de azot, în organisme Australia.
mai există şi sulf, mai ales ca un component Precipitarea unor compuşi de mangan
al combinaţiilor proteinice. este înfăptuită de Bacillus manganicus şi de
In cursul descompunerilor efectuate de către bacteriile Chapotrix şi Chrenotrix. Oxi-
microbi, sulful este eliberat de cele mai zii sunt depuşi sub formă de concreţiuni în
ttulte ori de hidrogen sulfurat, gaz care are zăcăminte sau roci formate în mări din
r.irosul urât al ouălor stricate. Hidrogenul trecut.
sulfurat poate fi transformat prin oxidare în De procesele de oxido-reducere a unor
■ulfaţi (combinaţii cu SO4) în urma activi- compuşi de fier, cupru şi mangan, sub
ăţn unor bacterii din care o parte fac tre- : acţiunea microorganismelor, se leagă şi for-
erea spre algele albastre. în schimb, unele marea nodulilor de minereu asemănători
genuri de bacterii ca T/iiobacillus, Tliiottix, unor mici sfere cu diametrul de 3-10 cm,
niophysa, Sporavibrio desulfiiricans pot eli- risipite în cantităţi uriaşe pe fundul oceane-
lor. Aceşti noduli îşi aşteaptă exploatarea, Cercetările care au continuat neîntre-
fiind consideraţi ca o principală resursă de rupt şi în veacul nostru au scos în evidenţă
minereu industrial la începutul mileniului rolul cosmic al acestor bacterii, adevărate
trei. fabrici invizibile de compuşi asimilabili ai
azotului. La scara planetei, cele aproxi-
mativ 120 de milioane de hectare cultivate
cu leguminoase aduc anual în sol, din
PATRONII FABRICILOR DE AZOT atmosferă, peste 10 miliâane tone de azot
fără ca nimeni să prindă de veste.
Aceste laboratoare bacteriene de fixare
Toţi elevii ştiu că în compoziţia aerului şi transformare a azotului se găsesc pe ră-
azotul este preponderent, reprezentând dăcinile leguminoaselor şi au diferite for-
78,08 % faţă de 20,8 procente ale oxige- me. Astfel, la cafeluţă (Lupinus) are o for-
nului şi cele 0,4 procente ale bioxidului de mă încreţită, la fasole, rotundă, iar la trifoi,
carbon şi urmelor de alte gaze inerte. Oxi- ovală. Numărul şi dimensiunile nodozi-
genul este folosit în respiraţia animalelor şi tăţilor sunt foarte variate în funcţie de spe-
plantelor; bioxidul de carbon în fotosin- cie, de „calitatea" bacteriei, de condiţiile
teză. Nici plămânul animalelor, nici frun- de sol.
zele plantelor nu au nevoie însă de prin- Apariţia nodozităţii este un rezultat al
cipala componentă a aerului. S-ar părea că pătrunderii bacteriei în perişorii absorbanţi
imensul „depozit" de azot atmosferic, ai rădăcinii (preinfecţia) şi al invadării ce-
nefiind asimilabil, rămâne total nefolosit, lulelor încorporatoare (infecţia). în clipa
un fel de „stoc supranumerar" al Naturii. când nodozitatea s-a maturizat, ca la un
Aparenţele înşală. Azotul atmosferic semnal celulele infec'ate ale rădăcinii plan-
-deşi gaz inert şi aparent inutil - joacă un rol telor leguminoase încep să sintetizeze un
de frunte, ghicit abia de omul antichităţii din pigment asemănător celui care dă culoarea
ce în ce mai apropiat de pământ prin prac- sângelui, numit leghemoglobină, toată no-
ticarea agriculturii. Naturaliştii romani dozitatea colorându-se în roşu. In timpul
Plinius Secundus şi Varro au consemnat activităţii bacteriile sporesc considerabil în
acum 2 000 de ani, în lucrările lor Historia dimensiuni, devenind bacleroizi. Cu ajuto-
natiiralis şi De re rustica, acţiunea favo- rul unei enzime speciale, nitrigenaza, bacte-
rabilă a leguminoaselor (fasole, mazăre, roizii fixează azotul din atmosferă sub for-
bob, linte, trifoi, lucerna, măzăriche, lupin) mă de amoniac. Amoniacul reprezintă ma-
asupra plantelor ce se cultivau pe locul un- teria primă pe care planta o preia de la
de se dezvoltaseră acestea. bacterie, prelucrând-o la rândul ei şi obţi-
Abia în 1886 doi cercetători germani, nând o gamă bogată de produse cuaternare
Hellriegel şi Wilfarth, cercetând umflă- (în compoziţia cărora intră O, H, C, N),
turile (nodozităţile) de pe rădăcinile de amintite pe larg în cartea mea Uzina Flora.
leguminoase au constatat că bacteriile din In această simbioză, planta-gazdă, după
nodozităţi, trăind într-o strânsă prietenie ce reuşeşte să stabilească un echilibru bio-
-numită simbioză - cu plantele, procură logic, îşi domină partenerul. Când bac-
acestora azotul din aer de care au atâta ne- teriile se înmulţesc peste măsură, produ-
voie pentru a-şi fabrica subs'tanţele de bază când o cantitate prea mare, inutilizabilă, de
ale existenţei lor, proteinele. amoniac şi pretinzând un plus de hidraţi de
Foarte curând, în 1888, Beijerinck a carbon necesari gazdei în perioada înflo-
cultivat şi descris bacteria din nodozităţi şi
ririi, celulele rădăcinii înghit (fagocitează)
a botezat-o Bacillus radicicola, ulterior re-
o parte din bacterii, reglementând astfel
schimbul chimic.
kotezată de 25-30 de ori până s-a ajuns la
denumirea pe care o poartă astăzi: Rhizo- Simbioza dintre leguminoase şi nitro-
biiini legiuninosanun. bacterii are o marc importanţă practică
pentru agricultură, deoarece de pe uima plancton, pajişte vegetală care pluteşte în
acestei convieţuiri solul se îmbogăţeşte în apele mărilor şi oceanelor formând mediul
a/.ot combinat. Semănând cereale după le- de viaţă şi hrana zooplanctonului. într-un
guminoase se obţin recolte de 2-4 ori mai litru de lichid .s-au numărat câteva zeci de
mari economisindu-se astfel importante milioane de astfel de plante microscopice
cantităţi de îngrăşăminte chimice sau evi- care colorează apa mării cu pigmeiilii ei.
tandu-se abuzurile din ce în ce mai mari Se ş t i e încă de la mijlocul secolului
ale folosirii acestor produse industriale, nostru că alga numită ştiinţific Trichodes-
abuz care duce la degradarea solului, la in- inium eiythrolwn dă culoarea caracteristică
toxicarea plantelor şi chiar a acelora ce le Mării Roşii, iar primăvara şi Ia începutul
consumă. toamnei, mările şi oceanele scol la suprafaţă
o apă bogată în elemente nutritive, ceea ce
produce o înmulţire „explozivă" a algelor
ALGELE UCIGAŞE unicelulare.
Se cunoaşte, de asemenea, că pentru a
Spre sfârşitul verii şi mijlocul toamnei, se feri în aceaslă perioadă de înmulţire de
când începe revărsarea fluviului Peak, pe marea lăcomie a peştilor, melcilor şi ailor
coasta Floridei (S.U.A.), apele devin sân- reprezentanţi fitofagi ai zooplanctonului,
gerii, iar acrul se încarcă cu miasme ustu- vreo douăzeci de specii de alge, în specia!
rătoare. Milioane de peşti morţi plutesc din grupul dinoflagclalclor, produc acid as-
deasupra undelor şi acoperă cu un strai corbic (vitamina C) şi o substanţă specială
gros plaja litorală, atrăgând imense roiuri numită substanţă ucigătoare, de curent, sau
de muşte. Vechile populaţii americane nu- rhamnocid - care acţionează ca o otravă
meau acest fenomen „valul roşu" şi, prin extrem de puternică. In 1953, patrii univer-
tradiţie, oamenii erau opriţi să culeagă şi să sităţi americane au iniţiat un studiu asupra
mănânce în această perioadă moluştele co- fenomenului chimic produs de alge pe
mestibile, singurele care rezistau acestui coasta Floridei. După 30 de ani de cer-
val ucigător, dar care provocau îmbolnă- cetări, mai exact în 1983, enigma a fost în
virea şi chiar intoxicarea mortală a con- parte dezvăluită. Pornind de la alga Gym-
sumatorilor. Şi în părţile sudice ale Mării nodiniwn breve, chimiştii au reuşit prin me-
Mediterane au loc astfel de „fluxuri", soco- tode ultramoderne să izoleze 90 de mili-
tite de egiptenii antici ca un flagel trimis grame dintr-o otravă numită brevetoxina B,
de zei. una din substanţele alcătuitoare ale rham-
Analiza microscopică a arătat că „fluxul nocidului, vinovat de declanşarea înspăi-
■oşu" este o uriaşă aglomerare de filo- mântătoarei maree roşii.
II. PLANTE ORIGINALE
PLANTE LUMINOASE
l'ig. 7. Analogii fizionomice dintre plante şi animale Pătrunzând într-o noapte de vară în a-
dâncul unei păduri, vom zări pâlpâind nişte
tale numiri zoologice în limba greacă sau luminiţe palide ca de opaiţ, aninate de
latină. Datorită lui şi celor care i-au con- buştenii putrezi sau aprinzându-se ca un
tinuat în acelaşi spirit opera de inventariere vâpăiş de raze, deasupra frunzişului mort.
i naturii, nomenclatura botanică este plină Aceste luminiţe misterioase stârneau
ie numiri care sugerează analogia dintre odinioară fantezia oamenilor simpli care le
)lante şi animale. puneau în legătură cu unele comori ascun-
Vom aminti cu titlu informativ doar câ- se în păduri. Şi nu rareori, la rădăcinile
eva din acestea. în legătură cu calul: Equi- copacilor se întâlneau zeci de gropi, rodul
etwn (coada-calului), Hippuris (brădişor), strădaniilor zadarnice ale superstiţioşilor
tippophae (cătina-albă), Hippocrepis; cu dornici de îmbogăţire.
îul- Leontopodium (floarea-de-colţ, albu- Focurile de „comori" ţâşnite din copaci
nţa), Leonunis (talpa-gâştei), Leontodon nu sunt altceva decât radiaţiile luminoase e-
:apul-călugârului); cu câinele: Cynoglossum manate de nişte ciuperci, rude cu ghebele
imba-câinelui); cu iepurele: Ononis (osul- sau iasca. Cea mai cunoscută, întâlnită şi în
purelui); cu capra: Aegopodiwn (piciorul- ţara noastră, este gheba de copac (Annilla-
iprei); cu ţapul: Tragopogon (barba-ca- ria mellea), o mică ciupercă cu pălărie la
'ei); cu delfinul: Delphinium (nemţişori); care partea luminoasă o formează cordoa-
i şoarecele: Myosotis (nu-mă-uita), Myo- nele ramificate ale miceliului (rizomorfele),
nts (codiţucă); cu ariciul: Echinocactus; cu
dezvoltate între scoarţă şi lemnul copacului
putred. La alte ciuperci, care cresc mai ales
■n regiunile calde, lumina poate fi pojghiţa frunzişului, vom descoperi izvorul
produsă !;i de pălărie. (Fig. 8) acestei lumini în stratul groscior şi presat
de sub crustă, împănat cu nişte pete alb-
galbene. Aceste pete fosforescente sunt
hifele unei ciuperci puţin studiate.
Dacă vom lua cu noi o bucată de lemn şi
o vom pune sub un clopot de sticlă, peste
câteva nopţi vom avea o veioză naturală ca-
re va răspândi în obscuritatea camerei o lu-
mină potolită şi mângâietoare.
Poeţii au cântat totdeauna rouă, modes-
ta picătură de apă căreia razele solare,
străbătând-o, îi dau sclipiri de diamant.
Rouă diamantină se schimbă înlr-un sma-
rald tot atât de strălucitor când se aşază pe
frunzuliţele unor muşchi foarte răspândiţi
din genul Mnium. Frunzuliţele, prin de-
simea lor, reţin numeroase picături de ro-
uă. Lumina soarelui trece prin marginile
frunzelor, suferă o reflecţie totală prin pi-
cături şi iese în exterior după ce a mai tre-
cut o dată prin frunze. Transparentele pa-
ravane îmbracă muşchiul într-o poetică
diademă.
Vestitul muşchi luminos din peşterile de
la Fichtelgebirge (Bavaria), Schistoslega os-
mundacea, descoperit în câteva locuri şi în
ţara noastră (tinovul de la Poiana Stampei,
Munţii Vrancei etc), e şi mai interesant.
Protonema, firişorul subţire ieşit din spor,
mai durabil ca la alte neamuri de muşchi, îşi
semnalează prezenţa de la distanţă. Nu rouă
creează iluzia nestematelor, ci propriile ei
celule a căror membrană, îngroşată, ca o
lupă, concentrează lumina cât de slabă şi o
reflectă asupra grăunţilor de clorofilă care
la rândul lor o răsfrâng în jur, asemenea
sclipirilor unui colier de smaralde.
Primăvara sevele izbucnesc mai puter-
nic în copaci. Dacă am avea o ureche ex-
trem de sensibilă, am percepe şuşotul lor
muzical prin ţevile de orgă ale corpului ve-
getal. Puţini însă ştiu că acest „sânge" al
plantei emite lumină.
Kg. 8. Gheba de copac emite lumină. Să tăiem câteva fragmente din frunzele şi
scoarţa castanului sălbatic (Aesculus hip-
Impresionantă este şi lumina ce vine de pocastanum) sau mojdreanului {Fraxinus
Jos. Parcă sub vatra de frunze uscate a onnts) şi să le introducem într-un pahar cu
Pădurilor de mesteacăn ori stejar mocneşte apă. Vom vedea că seva plantei amestecată
Un foc dulce şi statornic. Dând la o parte cu apă va începe să radieze o lumină al-
uasira care se observa mai bine dacă lăsăm biosistemelor în porţii mai mici. Ajunşi în
să pătrundă în lichid un fascicul de raze sistemele vii, electronii sunt transportaţi
solare, trecut prinlr-o lentilă de ochelari într-un ciclu închis şi necesar ordonat ca
sau de lupă. Fenomenul nu e încă bine lă- sens, iar acest transport de electroni în cir-
murit în ştiinţă. Se pare că pigmenţii gal- cuit este un curent electric. Viaţa apare di-
beni, care absorb cu scop protector razele rijată printr-un curent electric foarte slab,
ultraviolete, reţin aceste radiaţii din fas- întreţinut de radiaţia solară.
ciculul luminos. Jn sevă se găsesc dizolvate Aşadar, un foarte slab curent electric e-
diferite minerale conţinând calciu, sodiu, xistă, firesc, în orice plantă, aflată în plin
fosfor, fior etc. Sub acţiunea ultravioletelor proces de metabolism. Cum e cu putinţă
reţinute de pigmenţii galbeni (flavonc) se însă ca Phytologica să realizeze un poten-
produc tulburări temporare în echilibrul ţial bioelectric atât de ridicai, manifestând
electrostatic al reţelelor lor cristaline, în în acelaşi timp proprietăţi magnetice?
urma cărora lumina invizibilă de unde De aici începe domeniul ipotezelor. Se
scurte se transformă în lumină reflectată, pare că planta reţine în cantităţi mai mari
vizibilă, de raze lungi. Această transfor- decât alte specii din solul pădurilor liliul şi
mare de lumină se numeşte fhiomscenfă. cesiul, clemente care acumulează şi fixează
în lipsa fluorinei cu care demonstrăm în electricitatea produsă prin activitatea foto-
laborator acest interesant fenomen optic, nilor. Asemenea retinei, n-ar fi exclus ca şi
putem folosi în timpul primăverii plantele
mai sus amintite. cloroplastul în prezenţa unui element foto-
electric să acţioneze ca o fotocelulă în care
energia luminoasă - de obicei la plante
transformată în energie chimică - se pre-
PLANTE ELECTRICE face, de data aceasta, şi în energie elec-
trică. Potenţialul bioelectric al plantei spo-
reşte progresiv pe măsură ce creşte inten-
în pădurile tropicale din Nicaragua sitatea radiaţiilor solare, adică spre orele
creşte o plantă denumită Phytologica elec- de prânz.
trica ale cărei proprietăţi stranii continuă Se ştie că între suprafaţa exterioară a
să fie un teren de dispute yitre oamenii de membranei celulare şi suprafaţa interioară
ştiinţă. Influenţa magnetică a acestei ciu- a aceleiaşi membrane cu sarcini negative se
date plante se exercită de la 2,5 m, putând
fi uşor înregistrată cu un galvanometru. află o diferenţă de potenţial electric, denu-
Dacă e atinsă cu mâna, produce amorţeală mit potenţial de repaus. De asemenea, se
şi furnicături. Păsările şi insectele o oco- cunoaşte că între o zonă excitată de radia-
lesc. Intensitatea activităţii electrodinamice ţiile solare intense şi zonele în repaus ale
a plantei nu e constantă; în timp ce noap- membranelor celulare, apare o altă diferenţă
tea e abia perceptibilă, o dată cu apariţia de potenţial, aşa-zisul potenţial în acţiune.
luminii şi curioasa ei proprietate începe să La Phytologica, acest potenţial în acţiune
crească, atingând apogeul în jurul orei 14. este cu mult mai mare faţă de al altor specii
Explicaţia acestui fenomen ciudat e de vegetale din cauza surexcilării „celulelor
domeniul bioenergeticii. fotoelectrice" din frunze.
Pornind de la teoria funcţiei cosmice a întrucât planta este - se pare - şi un
plantei, formulată de A. Timiriazev, Szent strângător de fier, n-ar fi exclus ca micro-
Gyorgyi în vestita sa lucrare Bioenergetica particulele de fier răspândite în toi or-
socoteşte că procesele intime ale vieţii sunt ganismul vegetal să fie supuse activilălii
controlate de energia electronilor care pro- acestor mici folodinami electrici şi să ca-
vin din starea de excitare pe care o intro- pete proprietăţi magnetice la fel cu elec-
duce fotonul în moleculele de clorofilă, tromagneţii şi un câmp magnetic extins pe
energic care ulterior este redistribuită o rază de 2-3 m în jurul axului plantei. Acli-
ac- Astfel, un neam de acaju clin Guyana, Val-
itatea lor slăbeşte spre seară, când şi laba, e un copac „lunatic", deosebit de sen-
,ivHatea solară descreşte. sibil la diversele faze prin care trece Luna.
Seva acestui copac suferă un fel de maree
p care o înalţă periodic spre satelitul nostru
e x p l i c p mai complexe şi mai subtile natural. Fenomenul poale fi observat foarte
noate, pledând pentru ideea existenţei unei uşor dacă vom face o secţiune transversală
noi punţi dintre lumea vegetală şi cea în trunchiul copacului. La toţi copacii, un
Desiiiur, cele expuse mai sus constituie inel înseamnă un an de viaţă. Inelul e for-
ipoteză care nu închide calea spre alte mat din două rânduri alternative: unul, for-
licapi mai complexe şi mai subtile mat din celule largi, parcă umflate de sevă
- lemnul de primăvară - şi altul, alcătuit
din celule strâmte, mai uscate - lemnul de
noi punţ toamnă.
animală.
La Vallaba însă, aceeaşi cronologie este
marcată de 26 de inele, treisprezece ex-
terioare şi treisprezece interioare unei linii
PLANTE LUNATICE mijlocii de demarcaţie. Cele 26 de urcuşuri
şi coborâşuri ale inelelor cuprinse în spa-
ţiul unui an reprezintă cele 26 fluxuri şi
Influenţa Lunii asupra fenomenelor bio-
refluxuri suferite de sevă.
logice era cunoscută încă din antichitate.
Plutarh vorbea despre „lumina umedă şi Tăietorii de lemne de prin părţile locu-
rodnică" a zeiţei Osiris care reprezintă lui cunosc din practică efectele acestui ciu-
Luna în mitologia egipteană şi sub in- dat fenomen. Dacă arborele este tăiat cu
fluenţa căreia plantele creşteau mai repe- câteva nopţi înainte de a fi lună nouă, lem-
de. Aceleaşi însuşiri de favorizare a dez- nul său roşiatic, excelent pentru construcţii,
voltării plantelor erau atribuite de vechii abia poate fi cioplit din cauza tăriei sale,
greci şi zeiţei Arlemis. concurând în aceste privinţe cu celebrul
Ştiinţa a dovedit că vechile credinţe okoume, copacul de oţel din pădurile afri-
despre influenţa Lunii asupra plantelor (ca cane. In această perioadă, seva se găseşte
şi a animalelor) sunt adevărate în esenţa în reflux. Circulaţia ei foarte lentă prin ţe-
lor. în 1961, savantul englez J. Brown a de- suturile trunchiului şi ramurilor favorizează
monstrat că mişcările plantelor şi anima- deshidratarea celulelor, care duce la întă-
lelor pot fi ritmate de nadirul şi zenitul Lu- rirea lemnului. Dacă însă copacul c doborât
nii. Printre exemplele cele mai convingă- în timpul lunii pline, când se exercită din
toare se numără şi curba bioritmică a plin atracţia magnetică a astrului, iar seva
respiraţiei cartofului, mai scăzută când Luna urcă cu putere în ţesuturi, asemenea fluxului,
e la zenit şi mai crescută când astrul nopţii lemnul devine moale şi poale 11 uşor îmbu-
se află la nadir. câtăţit, pierzându-şi din cauza marii canti-
Deşi oamenii de ştiinţă n-au căzut întru tăţi de apă calităţile obişnuite.
totul de acord asupra felului cum acţio- Cercetări recente au pus în evidenţă in-
nează Luna asupra vieţii de pe Pământ, se fluenţa exploziilor stelare în circulaţia sevei
pare că e vorba de o împletire a atracţiei din plante, deci în modificarea ritmului de
magnetice cu gradul de luminozitate al dezvoltare a plantelor. Astfel, trunchiul
astrului nopţii care se schimbă în raport cu secţionat al unui arbore din podişul Pamir,
apropierea Selenei de noi şi cu fazele prin bătrân de peste 800 de ani, confirmă în-
care trece satelitul Terrci. După cum se râurirea pe care o exercită unele fenomene
ştie, cel mai spectaculos fenomen provocat astronomice îndepărtate, ca exploziile
de Lună este mareea, mişcare regulată şi stelelor supernove. La această concluzie a
periodică a apelor mării prin care nivelul ajuns botanistul N. Lovulius din Leningrad,
acestora urcă şi coboară zilnic, în acelaşi
loc şi la aceleaşi ore, mişcările fiind cunos-
cute sub numele de flux şi reflux.
Mareea nu se exercită doar asupra apelor
•"arilor ci şi asupra sângelui animalelor şi
lichidelor din trunchiul unor copaci tropicali.
ruor - trei perioade de încetinire a creşterii In pajiştile din zona montană şi sub
trunchiului, ce coincid cu trei explozii alpină, acelaşi oficiu îl îndeplinesc lucea •apricioase, putem devia fără voie
înregistrate cu prilejul naşterii supernovelor farul (Scorzonera roşea), rudă cu barba- câţiva kilometri.
Tycho Brahe (1572), Kepler (1604) şi caprei din fânefe, de care se deosebeşte fn schimb, plantele-meridian nu se m-
Cassiopeia (1700). prin statura mai scundă şi prin unicul ca- saiă niciodată. Acele lor magnetice le re-
pitul de culoare roză, şi ciurul-zânelor sau orezintă laturile frunzei, iar polii de
turta-vacii (Carlina acaulis), rudă cu ciulinii, atrac-[j e nu sunt decât razele de lumină.
dar al cărei capitul mare, argintiu şi scăios, Spre deosebire de alte plante care cau-
PLANTE-BAROMETRU cu diametrul de 6-20 cm, se întinde dea- tă cu lăcomie razele solare, plantele-meri-
supra pământului din cauza codiţei prea dian, iubitoare de locuri deschise, ocolesc
în lipsa unui barometru, plantele sunt scurte.
capabile să ne vestească la fel de exact lumina prea puternică ce le-ar putea vă-
Când se anunţă o ploaie de munte, lu- tăma. Frunzele celor mai multe plante se
apropierea unei ploi sau furtuni prin unele ceafărul îşi închide bumbul trandafiriu iar aşază orizontal pentru a primi energia so-
semne olfactive şi vizuale pe care oamenii ciurul-zânelor îşi trage repede bracteele
legaţi de natură le cunosc foarte bine. spinoase peste miezul formal din flori tu- lară. Frunzele plantelor-meridian iau o po-
Astfel, aromele şi parfumurile răspândite buloase, încât ia forma unui boboc. După ziţie contrară: ele se situează într-un plan
în aer sunt cu mult mai tari deoarece încetarea ploii, aceste plante îşi reiau în- vertical, primind astfel foarte puţine raze
uleiurile eterice se evaporă mai intens din făţişarea obişnuită. directe şi mai multe radiaţii ale luminii
cauza căldurii puternice. Dar apăsarea ae- In păşunile alpine deschise, situate la difuze.
rului încărcat cu vapori, din preajma ploii, înălţimi de peste 2 000 m, un excelent ba- Cea mai cunoscută busolă vegetală este
împiedică miresmele să se împrăştie, aşa că rometru vegetal este sângele-voinicului un neam de lăptucă sălbatică (Lactuca
ele se menţin într-o concentraţie puternică la (Nigiitella mbra şi N. nigra), orhidee declarată serriola), foarte comună pe câmpuri şi pe
suprafaţa pământului. monument al naturii, uşor de deosebii după marginea drumurilor. Creşte înăltuţă
Tufele şi plantele zac ca ofilite. Crengile inflorescenţa ei ca un cheag de sânge. Când (30-70 cm), purtând numeroase flori
atârnă fără vlagă, iar frunzele se chircesc. vremea este frumoasă şi sunt şanse să se ca de păpădie, dar de un galben mai pal.
Explicaţia e simplă. în mod normal, planta menţină, planta împrăştie pe o rază de zeci şi Frunzele ei lace-rate prezintă zimţi largi
transpiră dând afară surplusul de apă. Or, în chiar sute de metri un pătrunzător parfum de şi curbaţi. De dimineaţă nu constatăm
preajma unei furtuni, atmosfera este vanilie. Când vremea se strică, în preajma nimic deosebit la aceste frunze. Ele au o
suprasaturată de vapori care împiedică unei ploi sau unei furtuni, planta nu-şi mai poziţie naturală. în orele când soarele le
plantele să transpire normal. Atunci o parte din risipeşte parfumul, semn că ar fi bine să ne izbeşte însă direct, prin acţiunea
apă rămâne în corpul plantei. Frunzele şi găsim cât mai repede un adăpost. auxinelor iau o poziţie neobişnuită. Se
mlădiţele îngreunate de prisosul de lichid ridică, dar nu paralel cu tulpina. Dacă
atârnă fără vlagă, dându-ne impresia înşelătoare vom urmări cu ajutorul unei busole
că sunt ofilite. sensul de orientare a frunzelor, vom
La meridianul ţării noastre există câteva observa că muchiile lor urmează
plante-barometru care în mediul lor de PLANTE-BUSOLĂ
viaţă pot da indicaţii la fel de precise asupra perfect linia nord-sud, iar feţele lor
vremii. arată estul şi respectiv vestul. Având
în pădurile de fag, multe specii de fe- muchia în direcţia nord-sud, razele
rigi ne pot preveni cu precizie. Când se a- solare izbesc frunzele în dungă şi doar
nunţă vreme călduroasă, ferigile îşi răsu- Dacă am întreba un excursionist cum se lumina difuză le atinge feţele. La
cesc frunzele în jos, iar înainte de ploaie şi orientează în lipsa busolei, ne-ar înşirui toate răsărit şi la amurg, când puterea de
le desfac. mijloacele clasice învăţate ia geografie, încălzire a razelor este mai mică, frun-
Cel mai desăvârşit barometru al acestor minus unul mai puţin cunoscut - orientarea
păduri e însă măcrişul (Oxalis acetosella), zele iau poziţia de suprafaţă în raport
după plantele-meridian.
uşor de recunoscut după florile sale alb- cu lumina. (Fig. 9)
Muşchiul, despre care se spune că,
roze şi frunzele ca de trifoi. El îşi închide iubind locurile umede şi întunecate, se fi- Cu toate că sunt deosebit de precise,
corola şi-şi strânge frunzele trifoliate în xează totdeauna pe faţa nordică a trun- plantele-busolă au un inconvenient: nu
preajma ploii. pot fi folosite când cerul e întunecat şi
chiurilor de copaci, nu-i un semn tocmai nici în tot timpul zilei.
sigur. Pădurea are curiozităţile şi excepţiile Acest dezavantaj l-au înlăturat bac-
ei. Se întâlnesc adeseori muşchi aşezaţi în teriile, încă din 1975, profesorul Richard
direcţia nord-est, nord-vest şi sud-vest, aşa frankel de la Institutul de Tehnologie din
că, lăsându-ne conduşi de indicatoarele lor Massachussetts, S.U.A., descoperise pro-
prietatea unor bacterii de a se orienta fără
8feş spre nord. în 1978, el a dezlegat
defi-
I'ig. y. O plantă-mcridian: lăptuca sălbalică
PLANTE-ARAGAZ PLANTE-ARTILERJST
în fâneţele umede din partea centrală şi Prin ce emoţii trebuie să treacă un cală-
nordică a ţării, creşte sporadic o plantă tor neavizal când, străbătând pădurile tro-
ciudată căreia, în anumite condiţii, putem picale ale Americii de Sud; este întâmpinai
să-i dăm foc fără să ardă, realizând astfel cu răpăituri asurzitoare! In ambianţa săl-
un număr de scamatorie demn de cei mai batică a unei astfel de păduri, unde ne-am
vestiţi prestidigitatori. Planta este uşor de puica aştepta cel mult la atacul cine şlie cărui
identificat după tulpina sa înaltă, acoperită trib nealins încă de aripile civilizaţiei, ră-
cu punctişoare negre, şi după spicul eu Hori păiala acestor stranii automate aduce o
mari, trandafirii, cu vinişoare întunccale. notă neaşteptată şi uluitoare.
Asemănarea frunzelor ei cu ale frasinului a Este Hura crepitans, un copac din fami-
îndemnat poporul s-o numească frăsincl lia euforbiaceelor, unul dintre „arborii-va-
(Dictainnus albuş). că", din care indigenii scot un fel de lapte
Prezenţa plantei este trădată de departe vegetal, hrănitor şi gustos în stare proas-
de un miros pătrunzător. Strivite între de- pătă. Puşcociul său zgomotos este fructul
gete, frunza sau tulpina frăsinclului lasă o cam de forma şi mărimea unei pătlăgele
substanţă aromatică şi iritantă, excelent mij- roşii, însă lemnos şi cu coaste proeminente.
loc de apărare împotriva animalelor erbi- In perioada coacerii, ţesuturile, scur-
vore. tându-se prin pierderea apei, crapă brusc
Dacă aerul este uscat şi liniştit, dacă ne de-a lungul coastelor, aruncând seminţele
aflăm către amiază, când văpaia soarelui ca pe nişte alice la mari distanţe.
pârjoleşte, sau după o mai îndelungată Deschiderea fructului este însoţită de o
perioadă de secetă, putem face o încercare pocnitură puternică ce se aude până la o
uluitoare. Apropiind de tufa de frăsinei un sută de paşi.
chibrit aprins, vom zări cum dintr-o dată în Atât de mare e forţa dezvoltată de pe-
jurul acesteia se ţese un nimb pâlpâitor. reţi, încât, în clipa diseminării, aceasta pro-
Noaptea am avea imaginea unei torţe în- duce ruperea sârmelor cu care de obicei se
conjurate de o flacără străvezie şi suavă ca leagă fructul din precauţie. Adeseori se
un cearcăn în jurul lunii. produce chiar spargerea vitrinelor de cris-
Aureola durează câteva clipe, .timp sufi- tal sub care esle păstrat în muzee.
cient pentru a aprinde la ea o bucată de Şi în pădurile noastre trăieşte un „prăşli-
hârtie sau o ţigară, ţinute la îndemână. Şi er" mai puţin zgomotos, dar la fel de inven-
apoi, tot aşa de brusc, se stinge fără ca tiv. Este vorba de slăbănog (Impaliens no/i-
planta să fi suferit de pe urma cercului de langere), al cărui nume latinesc s-ar tra-
pară ce i-a înlănţuit toată făptura. duce: „Nerăbdătorule, nu mă atinge!". Este
Nu-i nici o scamatorie la mijloc. Acele uşor de recunoscut, datorită tulpinilor slă-
puncte negre diseminate pe toată tulpina bănoage, florilor singuratice, galbene, de
fabrică un ulei eteric Când aerul esle foar- forma unei trompete şi cu un pinten la spa-
te uscat şi când razele solare ard intens, te. Este suficient să-i atingem fructul copt,
volatilizarea este mai puternică. Lipsa de ea acesta să plesnească, aruncându-ne
vânţ^ face ca vaporii uleiului, mult mai grei drept în obraji seminţele. Ingeniosul sistem
decât aceia de benzină, să se strângă în ju- de aruncare seamănă aidoma cu fâşiile de
rul plantei. Ei iau foc la prima atingere cu piele în care sunt puse pietrele în praştii.
I JL//V11 A XJ
i cându-se, pereţii fructului se subţiază, se Dacă naivele convenţii florale erau ro-
strâng, a^fel că la cea mai mică atingere se dul mentalităţii din acea epocă şi nu aveau
ar„ 'i ar benzile, răsucindu-se ca nişte ar nimic de a face cu ştiinţa, cu totul altfel
curi de oţel, proiectează seminţele la stăteau lucrurile cu orologiile florale.
distanţă. .. Măreaţa operă de inventariere a lumii
Dacă ne vom plimba pe malul Mani vii, făcută de Karl Linne, a deschis gustul
Nc«re va li cu neputinţă să nu întâlnim cercetării ştiinţifice şi a dezvoltat pasiunea
plesnitoarea (Ecbalium elaleriiim), numită pentru sistematizarea cunoştinţelor despre
în popor şi dovlecel sau castravete de nisip, natură.
numire nu depărtată de realitate, deoarece Un astfel de ceasornic vegetal în care
planta face parte tot din vestita familie a cadranul era marcat cu diferite plante, iar
cucurbitaceelor, imortalizată de poetul vestirea orelor o dădeau închiderea şi
Topârceanu. deschiderea florilor, exprima o biruinţă a
Plesniloarea are un fruct păros şi gălbui, minţii omeneşti, o sinteză mecanicistă, ce e
asemenea unui butoiaş, susţinut de\) codiţă drept, a cunoaşterii vieţii intime a plan-
în formă de cârjă, care îl ţine îndreptat în telor.
sus. în centrul fructului se află un ţesut In marile grădini botanice europene ale
care înveleşte seminţele, alcătuit din celule vremii (Upsala, Paris, Londra), adevărate
mari, cu pereţi extrem de subţiri şi fără spaţii puncte de atracţie erau astfel de orologii
inlercelulare. Este îndeajuns să-1 atingem originale. (Fig. 10) Construirea ceasurilor
că, desprinzându-se de codiţă, micul vegetale i-a pasionat pe marii bolanişti ai
pepene împroaşcă seminţele cu o forţă ne- timpului: Linne, Jussieu şi De Candotle.
aşteptată prin orificiul deschis, împreună Curioşii puteau să afle ora din zi sau
cu zeama cleioasă, aflată sub fantastica din seară, urmărind care din flori avea co-
presiune osmotică de 27 atmosfere. Forţa rola închisă ori deschisă. Cu oarecare a-
de apăsare a acestui lichid ce s-a adunai proximaţic, orele arătate de plante cores-
treptat în fruct acţionează întocmai ca pre- pundeau orelor indicate de mecanisme. La
siunea gazelor din tun care aruncă proiec- mijloc nu era o scamatorie. Acest ceasor-
tilul afară din ţeava. nic era întocmit după o minuţioasă obser-
vare a lumii vegetale. Florile unui număr
De obicei, prin explozia fructului, se-
destul de mare de plante prezintă folonas-
minţele sunt proiectate la distanţă de plan-
t i i , adică mişcări de închidere sau des-
la-mamă.
chidere a corolei, determinate de variaţia
intensităţii luminii. Fotonastiile se produc
la anumite ore fixe, dependente de longi-
tudine, latitudine, de climă şi regiune. Deci
nu poate fi vorba de un ceas floral univer-
PLANTE-CEASORNIC
sal, ci numai de ceasuri locale. Cunoscând
orele locale putem întocmi un orar cel pu-
Acum două-trei veacuri erau la modă ţin la fel de precis ca şi al bolanişlilor de
ceasurile florale, tot aşa ca şi limbajul flo- acum două secole.
rilor, adică exprimarea unui gând sau a Sub raportul preferinţei pentru o parte
unui sentiment prin intermediul unei anu- sau alta a zilei, putem împărţi florile în trei
mite flori care în codul simbolic al îndră- mari categorii: flori matinale, care înfloresc
gostiţilor avea o semnificaţie precisă. Un dis-de-dimineaţă, flori de amiază, amatoare
buchet de violete comunica sentimente sin- de ore toride, şi flori vesperale, care îşi în-
cer
e şi discrete. Crinul vorbea de o dra- cep activitatea o dată cu amurgul.
goste pură şi mândră, iar un buchet sân- Din prima categorie lac parte florile de
geriu de trandafiri sau garoafe declara o dovleac (Cucuibila pepo), mac (Papavcr
dr
«goste înflăcărată. rhoeas), zorele (Ipomoea caemlea) care se
trezesc la ora 5 dimineaţa, susaiul (Son- lor, plante heliofile care îşi deschid coro] ;
chus arvensis), păpădia (Taraxacum offi- spre prânz, preferând razele fierbinţi ce u
cinale) şi cicoarea (Cicorium inthybus), care sucă repede săculeţii staminelor, asigurau,
se deschid la 6, podbealul (Tusilago farfara), autopolenizarea.
luceafărul (Scorzonera roşea) şi vulturica Plantele vesperale îşi deschid la merj
(Hieracium pilosella) la 7 şi calea-calului
dianul nostru corolele în următoarea ordi
(Caltha palustris) la ora 8 dimineaţa. Majori-
tatea plantelor matinale îşi închid corola ne: la ora 18, laurul-porcesc (Datura stra
între orele 12-14 deoarece îşi feresc ginga- monium), la ora 19, ospăţelul de noapt s
şele organe de înmulţire de insolaţia prea (Lychnis vespertina), iar la ora 20, regina
puternică ce le-ar veşteji. nopţii (Nicotină alata). Orele târzii de des
Din a doua categorie cităm măcrişul- chidere a florilor sunt în legătură cu adap
de-iarbă-cu-flori-galbene (Oxalis stricta), tarea la oaspeţii nocturni (nişte fluturi cu
veronica (Veronica chamaedrys), care indică trompa lungă), care le ajută la polenizare
ora 10, şi luţa (Ornithog'alum umbellatwn), Cu primele raze ale dimineţii ele îşi strâng
„doamna de la ora unsprezece" a francezi- stindardele parfumate.
La poalele copacilor din mijlocul pă- ramură tot solzoasă, în vârful căreia apare
durii îşi face veacul un alt parazit. Pare un mănunchi de flori alburii, foarte vizitate
coada solzoasă a unui şarpe alburiu odih- de bondari.
nindu-se peste, rădăcinile copacilor. Este In ţările calde numărul paraziţilor este
muma-pădurii (Lathmea squamaria), bine cu mult mai mare şi formele lor devin atât
cunoscută de poporul nostru. Din partea de curioase şi adesea înspăimântătoare în-
de jos a cozii, ascunsă în pământ, apar cât produc o puternică surpriză călătorilor.
PLANTE 41
Sunt paraziţi din familia Balanoforaceelor, Cel mai cunoscut semiparazit este vâs-
fjori ca nişte ciuperci uriaşe sau ca nişte C cul (Viscum), cocoţat ca o tufă rotundă şi
a ji puternici şi ramificaţi, de culoare ° veşnic verde pe crengile unor arbori din
lbenă sau roşie, răspândind un cumplit ^ pădure (stejar, plop, păducel) sau pe co-
ros de mortăciune pentru a atrage insecte paci din grădină (măr, păr).
Altele, din familia Citinaceelor, se în jurul felului său de a se nutri s-au
'trecoară sub scoarţa copacului şi scot afa- emis numeroase teorii, unele susţinând că
ră doar florile despre care poţi jura că sunt între vâsc şi planta-gazdă ar fi raporturi de
florile arborilor-gazdă. Fără tulpină, fără simbioză (R. Hartig). Cercetări recente au
codiţe, aceste flori sunt la început nişte dovedit că vâscul nu e un simbiont şi că el ia
bumbi roşcaţi care deschizându-se lasă să atât vara cât şi iarna o anumită cantitate de
se vadă o floare de aceeaşi culoare, cu pa- substanţe organice de la gazdă.
tru sau cinci petale. Cel mai vestit parazit O familie de plante, răspândită în fâ-
exotic este Rafflesia din insula Sumatera, neţe şi păduri de deal şi de munte, numără
descoperit în 1819 de botanistul Arnold. cei mai mulţi reprezentanţi ai acestui fel de
Din nişte boboci cât un bostan, aşezaţi di- nutriţie. E vorba de familia Scrophu-
rect pe rădăcina copacilor, ies flori roşcate lariaceae. Am putea aminti o buruiană de
cât roata carului, cu cinci petale late şi căr- fâneaţă dar şi de pădure, sor-cu-frate (Me-
noase, prinse la mijloc printr-un inel în- lampyrum), cu ramuri date în lături şi frun-
lăuntrul căruia se găsesc organele de în- ze dinţate aşezate faţă în faţă. Florile gal-
mulţire şi nectar să umpli o cratiţă cu el. bene, ca o cască, stropite cu puţin roşu, sunt
Rafflesia este unul din uriaşii lumii vege- aşezate deasupra unui guleraş (bractee)
tale, iar faptul că întreaga plantă se reduce dinţat şi de culoare violetă. Speciile înru-
doar la floare dovedeşte din plin că para- dite au flori şi bractee de alte culori.
ziţii, scutiţi de grija fabricării mâncării, îşi Mult mai mărunt dar ramificat, cu frun-
îndreaptă toată grija către viitorii urmaşi. ze cât o unghie, dinţate şi străbătute de
nervuri apăsate şi cu un şirag de flori tran-
dafirii, silurul (Euphrasia) se întâlneşte
pretutindeni unde cresc ierburi.
PLANTE SEMIPARAZITE
Deosebit de decorativ e clocoticiul
(Rhinanthus). Creşte înăltuţ şi drept. Are în
După felul hrănirii, mai există şi o altă vârf câteva flori galbene turtite, arcuite ca o
categorie de plante, numite mixotrofe sau creastă de cocoş şi cu un mic cioc. Sub ele
semiparazite. Aceste plante au clorofilă şi, se găseşte o pungă mare a caliciului care,
aparent, nu se deosebesc cu nimic de înfă- când e uscată şi bătută de vânt, „clocoteşte",
ţişarea generală a plantelor autotrofe. Dar cum spune poporul, scoţând un fel de foş-
clorofila lor nu reuşeşte să prepare toate net uscat ce se aude departe. Asemănător
substanţele necesare. Şi atunci, cu ajutorul cu clocoticiul este şi vârtejul-pământului
haustorilor, ele îşi procură o parte din hrană (Pedicularis), cu frunze compuse din aripioa-
de la diverse gazde. re dinţate şi cu flori roşii, foarte răspândit
Profesorul Nicolae Sălâgeanu, printr-o pe pajiştile munţilor, iar unele specii, precum
serie de experienţe spectaculoase, a arătat daria, în turbării. O rudă bună a lor, însă
ca
la plantele semiparazite fotosinteza este mai rară, iarba-gâtului (Tozzia alpina), uşor
normală dar respiraţia lor este intensă, de recunoscut după tulpina fragilă ramifi-
j?stfel încât fotosinteza depăşeşte respiraţia cată şi după florile galbene cu cinci dinţi a-
' r unzelor numai de aproximativ 3 ori, pe dunaţi în două buze puţin conturate, poate
cată vreme la plantele autotrofe ea o de- fi întâlnită în locuri umede din munţi. Pe
P.ăŞeşte de 6-10 ori. De aici rezultă defi- coastele stâncoase înierbate din regiunea al-
Clt
ul de substanţe organice, recuperat pe pină trăieşte bursuca {Bartsia alpina), cu un
s
°coteala plantei-gazdă. caliciu brun închis, cu flori mari (1,8-2 cm)
42 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR INAlUKil
de un violet închis, strânse în raceme folia- nătoare unui coral galben şi ramificat, din
re de 4-6 flori buzate, aşezate pe un pi- care porneşte o delicată tulpină ce poartă
cioruş scurt, semiparazită pe buruienile în vârf câteva floricele alb-gălbui cu puncie
înălţimilor. purpurii. La cuibuşor (Neottia nidus avis)t
ai impresia că te găseşti în faţa unui cuib
de pasăre, cu fire lungi şi încâlcite, din mij.
locul căruia se înalţă o tulpină puternică $j
PLANTE SAPROFITE curioasă, cu un mănunchi bogat de flori
galbene, cu buza de jos prelungă şi împăr-
Dacă plantele parazite trăiesc pe soco- ţită în două.
teala fiinţelor vii, cele saprofite îşi procură Tot un fel de cuib are şi sugătoarea
substanţele nutritive din cadavrele plante- (Monotropa hypopitis) în pământ. Numai că
lor şi animalelor (sapros însemnează în gre- tulpina ei e mai scundă, mai grasă şi înco-
voiată ca o cârjă din locul unde apar florile
ceşte putreziciune). Saprofnele, extrem de
foarte mărunte şi deosebite de cele ale or-
numeroase, se recrutează mai ales din rândul
chidaceelor.
mixomicetelor, bacteriilor şi ciupercilor in-
vizibile şi vizibile (cu pălărie). Acestea ab-
sorb substanţele organice din mediul în-
conjurător, în cazul în care acestea sunt di-
zolvate în apă, ele le absorb sub formă de PLANTE-COMESENI
soluţii. în cazul în care ele sunt insolubile
în apă, unele saprofite, cum ar fi mixomice-
tele, le înglobează cu ajutorul pseudopo- în lumea vegetală există un grup special
delor în protoplasma lor, unde are loc di- de plante cu un loc bine stabilit în siste-
gestia, adică solubilizarea acestor substanţe matică, ai cărui reprezentanţi nu au un or-
cu ajutorul enzimelor. ganism unic, ci mixt. E vorba de licheni,
Din cauza numărului mare de saprofite, răspândiţi în toată lumea, de la câmpie pâ-
mai ales de bacterii şi ciuperci din soluri şi nă în vârf de munte, şi al căror număr atin-
din ape, substanţele organice din cadavrele ge 20 000 de specii. Ei sunt organisme sin-
plantelor şi animalelor sunt consumate des- tetice, realizate prin asocierea unei alge
tul de repede şi reintră în circuitul mate- unicelulare verzi (Pleurococcus) sau al-
riei. Chiar şi substanţele organice relativ bastre (în special Nostoc) cu miceliul unei
rezistente la acţiunea agenţilor chimici, cum ciuperci din clasele Ascomycetes, mai rar
sunt celuloza, lignina, răşinile, cauciucul de Basidiomycetes.
la plante şi dinţii, oasele, părul, unghiile, Plante extrem de rezistente la frig şi
copitele şi chitina animalelor sunt con- uscăciune, lichenii prezintă un tal colorat
sumate de diferite microorganisme. de obicei în alb, roşu, galben-verzui, por-
Variate procese de fermentaţie şi putre- tocaliu, albastru, negru şi cu înfăţişări din
zire din natură ca şi numeroase ramuri ale cele mai variate; în formă de frunze (Lo-
industriei alimentare (cum ar fi industria baria), de cruste, închipuind uneori o ro-
produselor de lapte sau a berii) se bazează zetă (Xanthoria, Pannelia), sub formă de
pe .activitatea microorganismelor saprofite. trompete (Cladonia), ca nişte bărbi (Usnea)
Cormofitele saprofite sunt destul de pu- sau aidoma unor coarne răsucite de elan
ţine şi aparţin aproape în exclusivitate fa- (Cetraria).
miliei orchidaceelor. Cele mai multe dintre Privind un tal la microscop putem uşor
ele trăiesc în păduri, unde există un sol identifica filamentele care alcătuiesc mi-
bogat în humus şi substanţe organice şi, în celiul ciupercii şi sferişoarele, mai rar for-
acelaşi timp, foarte umed. Printre acestea maţiunile verzi sau albăstrui, ce reprezintă
amintim în primul rând burzişorul (Coral- alga. Simbionţii nu sunt aşezaţi totdeauna
lorhiza innata) a cărui rădăcină este asemă-
la fel. Există situaţii când algele sunt repar-
■zaţe în toată grosimea talului sau într-un cauza, nu lai^v...--------
singur strat în talul lichenului, insuliţe de gonidii moar-
Raportul dintre alga şi ciuperca î-a in- te prin istovire.
teresat în cel mai înalt grad pe cercetători.
în 1961, D. C. Smith a demonstrat expe-
rimental rolul algelor în sinteza glucidelor,
PLANTE VW1PARE
în 1970» cercetările efectuate la noi în ţară
izotopi radioactivi de către L. Atanasiu,
Q Fabian-Galan şi N. Sălăgeanu pe liche- Ne-am obişnuit cu ideea că viviparitatea
nii Collema sp., Parmelia fuifuracea, Pel- - înmulţirea prin pui vii - este caracte-
tigera polidactyla, Lobaria pulmonaria, ristică seriei animale şi chiar unul din ma-
Usnea darypoga şi Cladonia rangiferina au rile praguri ce despart cele două regnuri
scos în relief transportul de substanţe or- biologice.
ganice din celulele algelor fotosintetizate în Dar cum la orice regulă există şi ex-
cele ale miceliului ciupercii. Ciuperca, la cepţii, viviparitatea se întâlneşte şi în lumea
rândul ei, asigură apa şi sărurile minerale, plantelor.
precum şi protecţie împotriva factorilor de Viviparitatea este o adaptare a plante-
mediu defavorabili, împiedicând deshi- lor, determinată de condiţii deosebit de vi-
dratarea şi efectul negativ al razelor solare trege pentru înmulţire pe care trebuie să le
prea puternice. înfrunte unele specii în mediul lor natural.
Până nu de mult, simbioza lor era soco- Pe ţărmurile mlăştinoase ale fluviilor
tită cea mai perfectă^ asociaţie vegetală, un din regiunile tropicale, în apropiere de văr-
model de acest gen. In bună măsură, cerce- sarea lor în ocean, unde se exercită cu pu-
tătorii aveau dreptate. Alga ia de la ciuper- tere fluxul şi refluxul, în originala vegetaţie
că substanţele minerale şi le sintetizează cu de mangrove creşte un copac cunoscut sub
ajutorul clorofilei, producând printre altele numele de manglier sau copacul-pe-picio-
o substanţă hidrocarbonată specifică, roange (Rhizophora mangle). Din capul
numită lichenina, şi aproape 500 de acizi locului te izbeşte o particularitate în în-
specifici (evernic, lecanoric,cetraric) cu făţişarea lui. Trunchiul este sprijinit de nu-
care lichenii dizolvă substratul şi imprimă meroase rădăcini aeriene groase, asemenea
culoarea talului. Alga oferă ciupercii o par- unor picioroange care îl ţin suspendat dea-
te din hrana elaborată. Simbioza lor este supra apei şi îl fixează în terenul nestator-
atât de profundă şi durabilă, încât însuşi nic.
organismul simbionţilor a suferit modificări Trecând întâmplător pe sub coroanele
considerabile, care le-ar face imposibil unei astfel de păduri, ne va întâmpina o
traiul separat. Dacă miceliul este scos din grindină de „săgeţi" care se înfig cu putere
asociaţie şi cultivat pe un mediu glucozat, în mâlul din jur. Aceste săgeţi nu sunt altceva
ciuperca nu fructifică. Invers, la alga izo decât embrionii, care au o formă curioasă.
lată de miceliu şi transplantată pe un me- Sunt nişte organe lungi, grele, care în par-
diu mineral pur, intensitatea respiraţiei şi tea de sus, unde e despicătura săgeţii.
fotosintezei este mult diminuată. poartă un muguraş, iar în partea de jos,
S-ar părea că echilibrul biologic dintre unde se află vârful săgeţii, prezintă un colţ
cele două vegetale duce la o armonie de- ascuţit din care vor apărea în câteva ore
phnă. Şi, totuşi, cercetări mai noi au scos la rădăcini destul de puternice pentru a fixa
iveală că există un profitor: ciuperca. Un noua plantă.
jnicroscop puternic confirmă acest fapt: Ne găsim, aşadar, în faţa unei plante
n'fele ciupercii se lipesc strâns de gonidii şi care îşi creşte în propriul ei trup embri-
er
mt mici ramificaţii care pătrund în inte- onul, eliberându-1 în mediul înconjurător
riorul algei, absorbind zaharurile sinte- gata încolţit. Ca să putem explica această
tlz
ate, peste „cota" asociatului. Din această excepţie de la modul obişnuit de înmulţire
44
Cecropia - arbore drept şi zvelt, cu frunze gurându-şi drumul spre libertate şi hrânin-
mari, digitiforme, rudă cu urzica noastră du-se în acelaşi timp.
-creşte în America, din Mexic până în Bra- Alături de „creşe", planta pune la dispo-
zilia, în interiorul tulpinilor lor trăiesc u- ziţia furnicilor şi o „sufragerie", unde le
nele din cele mai războinice furnici, Azteca; aşteaptă micile „gogoşi" bogate în albu-
acestea îşi apără cu străşnicie locuinţa de mine şi grăsimi, aflate la baza peţiolilor. Pe
asalturile furnicilor-tăietoare-de-frunze, care măsură ce „gogoşile" sunt consumate de
adeseori năvălesc în mare număr asupra furnici, planta fabrică la iuţeală altele.
acestor copaci. Mynnecodia este o rubiacee epifită, care
Tulpina Cecropiei este goală, ca la bam- trăieşte în vârful copacilor tropicali,
bus, fiind divizată prin despărţituri trans- agăţată de ramuri prin câteva rădăcini ad-
versale între etajele internodurilor. în fie- ventive. La prima vedere seamănă cu un
care internod se află nişte canale care stră- cartof enorm şi ţepos, pe care cresc, din
pung până aproape de exterior tulpina. Ele loc în loc, tulpini cu câteva frunze. Aceste
P°t fi asemănate cu nişte ferestre sau uşi tubercule gigantice sunt străbătute în inte-
acoperite cu o membrană subţire. Matca rior de numeroase galerii comunicante ce
furnicilor roade membrana şi pătrunde se deschid în afară prin mai multe orificii.
asttel în interiorul locuinţei. Aici îşi depune Toate cavităţile sunt locuite de furnici, care
°uăle. Uşa creşte curând la loc, sub forma îşi apără cu furie teritoriul la cel mai mic
unui ţesut verde, ascunzând perfect matca semnal de alarmă. (Fig. 18)
$' Puii. Ca nu cumva uşa să se îngroaşe şi Dacă punem să încolţească o sămânţă
s
"° imobilizeze ca într-o închisoare, matca de Mynnecodia vom observa că planta pre-
r
oade o parte din grosimea acesteia, asi- zintă la bază o umflătură şi un orificiu, aşa
că ele nu pot fi considerate - cum credeau zit-gazdă încă nu este complet limpezită. Nu
unii botanişti - o operă a furnicilor. Nu-i mai puţin interesantă este calea prin car e
mai puţin adevărat că, lipsite de furnici, acesta se răspândeşte.
aceste tubercule prezintă toate particu- Vâscul înfloreşte toamna târziu şi ro-
larităţile amintite, dar dimensiunile lor sunt deşte în miezul iernii, când hrana păsărilor
mai reduse. Aşadar, furnicile favorizează este rară şi săracă. Fructele sale sunt nişi e
puternica dezvoltare a tuberculelor care, boabe alb-gălbui, asemănătoare unor perle
prin natura lor spongioasă, devin preţioase aşezate câte trei la locul de inserţie a frun-
rezervoare de apă pentru restul plantei. zelor.
Totodată, excrementele furnicilor, care se Cărăuşii lor sunt mierlele şi sturzii negri
acumulează în interiorul umflăturii ei, ser- (Turdus viscivorus), care le consumă cu
vesc Myrmecodiei, plantă epifită, să înlo- predilecţie. Dacă boabele vâscului ar fi fost
cuiască sărurile minerale din sol. ca ale celorlalte specii, neamul acestui in-
teresant semiparazit ar fi dispărut de muli.
Seminţele împrăştiate pe pământ, o dată cu
resturile mâncării, nu ar fi putut încolţi,
PLANTA SFÂNTĂ A DRUIZILOR ştiut fiind că vâscul nu poate trăi dacă nu
găseşte o ramură-gazdă de care să se prin-
dă. Şi totuşi el puiază pe ramurile alăturate
Fructele, divers şi viu colorate, solitare şi pe copacii vecini.
când sunt mari, adunate în grape sau cior-
Care este explicaţia acestui fenomen ce
chini, când sunt mai mici, şi păstrate şi peste
i-a frământat multă vreme pe oameni? In-
iarnă, când culoarea lor face un contrast iz-
ventivitatea de chimist a vâscului a asigurai
bitor cu albul imaculat al zăpezii, îşi sem-
continuitatea vieţii lui de semiparazit. Se-
nalizează de la distanţă prezenţa.
minţele sunt îmbrăcate într-o substanţă cle-
Pieliţa colorată, miezul dulce sau făinos
ioasă. Când mierla consumă carnea dulcea-
al fructului reprezintă o momeală irezisti-
gă, seminţele i se încleiază pe cioc. Pasărea
bilă. Ea ascunde sămânţa care asigură per-
nu se suferă murdară şi atunci îşi curăţă
petuarea speciei. Şi această sămânţă tre-
ciocul frecându-1 de o creangă vecină. înve-
buie să fie transportată cât mai departe de
lişul vâscos şi lipicios aderă cu uşurinţă la
părinţi, pentru a evita concurenţa vitală. A-
scoarţă, asigurând astfel seminţei mediul
cest oficiu şi-1 asumă în mod involuntar pă-
de dezvoltare.
sările care, consumând partea cărnoasă a
fructului, răspândesc, fără voia lor, semin-
ţele.
Dintre plantele omitochore (care se fo-
PLANTE CU BILET „OFICIAL" DE
losesc de păsări pentru răspândirea semin-
ţelor) cea mai vestită este vâscul (Viscum
CĂLĂTORIE
album).
La popoarele vechi, şi în special la popu- Australia a dăruit întregii lumi eucaliptul,
laţiile celtice, vâscul era considerat plantă mirtacee vestită prin viteza creşterii, dimen-
sacră. Prezenţa acestei tufe veşnic verzi, siunile, lemnul, substanţele medicinale şi
aninată în copaci, era considerată de pro- capacitatea ei de a asana terenurile mlăşti-
feţii acestora, druizii, ca un semn al zeilor, noase, datorită „setei" nepotolite de apă.
iar pasărea care îi dădea târcoale - un tri- Primele seminţe au sosit la Paris, în anul
mis al cerului. 1804.
Fără îndoială că vâscul prezintă un deo- în preajma anului 1810, eucalipţii pros-
sebit interes ştiinţific. Viaţa lui de semipa- perau la Malmaison. în anul 1857 au fost
razit face în continuare obiectul unor cer- înfiinţate mari plantaţii în Europa sudică şi
cetări ştiinţifice, iar complexa relaţie para- în Africa de Nord. începând din anul 1823,
ti arbori au fost introduşi în Chile, în salcâm, şi mimoza uriaşă (Mimosa invisa),
8 - în Africa de Sud ' în 1843 " în India ' considerată greşit la începutul deceniului 4
al secolului nostru ca o leguminoasă fura-
53 _ în Argentina, în 1882 - în Cau-\
jeră de mare valoare.
£) in tre cele 500 de specii ale genului,
ca
^neroase sunt cultivate pe o suprafaţă de "" în schimbul eucaliptului, Australia a pri-
2 400 000 ha în întreg cuprinsul lumii, în mit din America un neam de cactus, cunos-
Brazilia, unde eucaliptul a fost cut la noi sub numele de limba-soacrei
MMtnai (Opuntia), în vederea experimentării unor
trodus între anii 1855 şi 1870, aceste garduri naturale împotriva cangurilor şi ie-
' lantaţii ocupă o suprafaţă de 800 000 ha şi purilor. Un singur fir de Opuntia inermis, im-
P
rezintă un efectiv de 2 miliarde de arbori,
portat în anul 1839 la New South Walcs, a
V [re ca re 1 miliard şi un sfert numai în produs, datorită înmulţirii înspăimân-
siatul Sao Paulo, precizau biologii Penofeld tătoare, o adevărată catastrofă ecologică.
A willis, în anul 1961. La sfârşitul secolului al XlX-lea, amin-
Eucalipţii prezintă avantaje incontes- tea J. Dorst, în cunoscuta sa carte înainte
tabile: ajută la regenerarea solului, procură ca natura să moară, Opuntia acoperea o
datorită creşterii rapide - o cantitate suprafaţă de 4 000 000 ha, iar în anul 1920,
apreciabilă de lemn în termen scurt (aşa- circa 24 000 000 ha şi continua să se extindă
zisul lemn de jarrah), constituind astfel o cu o rată anuală de 4 000 000 ha. Abia
resursă naturală valoroasă în ţările despă- atunci australienii au deschis bătălia asupra
durite. Totuşi, pădurile de eucalipţi sunt intrusului care „înghiţea" cu iuţeală pă-
adevărate deserturi sub raport faunistic, mânturile fertile. încercările de a stârpi re-
aceşti uriaşi ai lumii vegetale fiind arbori zistenţa plantei s-au dovedit zadarnice
fără umbră. până când, în anul 1925, i-a venit cuiva
Anumite plante importate în regiunile ideea să importe din Uruguay şi din nordul
tropicale pentru amenajarea de bariere vii Argentinei micuţul fluture Cactoblastis cac-
în zonele unde se cresc vite au devenit fac- torum, a cărui omidă devorează tulpinile,
tori dăunători, năpădind păşunile. în Noua săpând în ele galerii prin care pătrund
Caledonie s-a preconizat plantarea speciei agenţii de descompunere, bacterii şi ciuperci.
Lantana camera, originară din America Rezultatul a fost spectaculos deoarece acest
tropicală şi introdusă la începutul colo- cactus a dispărut tot atât de repede pe cât
nizării ca plantă ornamentală în mai toate de repede se întinsese. Victoria omizii
ţările calde, în vederea formării unor ba- asupra cactusului a fost celebrată printr-un
riere, ramurile sale lungi şi spinoase con- poem apărut în Cactus and Succulent Jour-
stituind obstacole în calea trecerii vitelor. nal, iar în semn de omagiu, australienii au
In curând însă - precizează biologii fran- înălţat un monument măruntei, dar bine-
cezi Barran şi Devambez - planta s-a în- făcătoarei insecte. Este primul şi unicul
mulţit în mod excesiv, invadând păşuni în- monument pe care omenirea 1-a ridicat în
tregi, împreună cu alte plante tot atât de cinstea unei insecte.
prolifice ca Acacia faniesiana, un neam de
IV. SUPRAVIEŢUITOARELE NE VORBESC
.. mână oarecum cu Syringa emodi din Af- care s-a conservat cu greu pe coastele ari-
<G
ici in si Himalaya şi cu o străveche rudă a de, uscate, calcaroase ale însoritei Dobrogi.
sia şi dovadă f i i n d raritatea populaţiilor care
f (liisita în stare fosilă în Germania, fapt poartă în structura morfologică şi cario-
Jt c onfirniă puternica migrare spre vest
logică (numărul de cromozomi) semnele
*"■ ,„eC iilor central asiatice spre sfârşitul indiscutabile ale vechimii.
• erţiarului.
Munţii Bârsei, Făgăraşului şi Ţarcu-Go- Când boaita atlantică bătea şi pe la noi
dcanu ascund un alt relict terţiar, gingaşa
miliţea alpină (Lychnis dinarica). Se re- Cu frunzele sale veşnic verzi, elegant
marcă uşor prin perniţele lari şi dese pe conturate, laurul ghimpos (numit aşa pen-
care Ic formează în crăpăturile de stânci şi t r u a fi deosebit de dafin, laurul nobil) a
din care se înalţă tulpinile subţiri, pubes- constituit, alături de acant, un model orna-
cente, ce poarta 2-3 fiori ro/.-violete. mentistic mult îndrăgit în antichitate, iar la
£ o specie cosmofită, deci iubeşte fisu- unele popoare a devenit un simbol al vieţii
rile bine însorite ale rocilor cristaline us- şi vigorii, adăugându-se bradului şi vâscului
cate (de aceea preferă pereţii abrupţi), ca- ca emblemă a sărbătorilor de iarnă.
re rezistă bine la diferenţele de tempe- Laurul (Ilex aquifolium) e o specie mc
ratură, ceea ce explică supravieţuirea ei şi diterano-atlantică. în ţinutul lui de baştină
în perioada glaciaţiunilor. creşte sub chipul unui copac falnic, înalt de
Pădurile carpatice adăpostesc o specie 10-15 m.
de crucea-voinicului {Hepatica transilva- Iată însă că o insulă de laur a rămas rălă
nica), net deosebită de ruda ei din pădurile cită pe teritoriul ţării noastre, la sute de kilo
europene (H. nobilis), prin florile albastre, metri depărtare de limita arealului său dt
mult mai mari, prin frunzele cu cei trei lobi răspândire. Oaza de laur e situată la X kn
crenat-dinţaţi şi nu întregi. Singura lui rudă de comuna Zimbru, din judeţul Arad, la (
mai apropiată, H. heniyi, din China, se deo- altitudine de 500 m, în rarişlea unei pădur
sebeşte totuşi destul de sensibil de mult de fag de lângă Valea Luştilor, cunoscută ş
îndepărtata geografic cruce a voinicului din sub numele de Dosul Laurului.
codrii noştri. Fiind o plantă ierboasă şi pe- Din bogaţii arbuşti mediteraneeni, aic
renă, ea a rezistai bine îndelungatei domnii au rămas câteva tufe cât statul unui om voi
a gheţurilor. nic, pe care le recunoaştem uşor dup:
înspre părţile nord-estice ale Măcinului frunzele pieloase, lucitoare, de un verde în
ea şi în podişul Babadagului, considerat o tunecat. pe margini cu o dungă c â r t i
adevărată grădină botanică în miniatură, a lagineu-îngroşată, ondulate şi ghimpos din-
lost descoperită de renumitul botanist ro- ţate, precum şi după fructele ca ni.şte boa
mân D. Brândza, acum aproape 100 de ani, be roşii aşezate la subţioara frunzelor.
0
specie endemică de pesmă, numită în Prezenţa laurului în această enclavă de
c
instea botanistului transilvănean V. Janka, câteva sule de metri pătraţi ridică pasio
Centaurca jankae. nante întrebări în jurul originii sale.
O tulpină muchiată, brăzdată, înaltă de Desigur că în ţara noastră trăiesc destu
'~1,2 m, poartă frunze lung peţiolate, de le specii mediteraneene lemnoase şi erba-
Uouă ori penat-sectate, cu segmente li- cee. Arţarul mediteranean, alunul turcesc
neare, cărnoase, rigide şi păroase. Anto- castanul comestibil, ca să cităm doar câtev;
unj de 2-3 cm cu bractei coriacee, multi- mai reprezentative dintre ele, îşi explic;
e mai târziu, au Hori purpurii. Origi- firesc indigenatul prin apartenenţa lor la i
nalitatea acestei pesme a obligat pe regiune naturală cu climat submedileraneai
redactorii volumului 4 al Florei Europene conservat din vremuri străvechi. Regiune;
7* crceze o secţie nouă în care s-o înca- unde au supravieţuit tufele de laur nu pri-
seze, numită Hyalcoloma. Este o relictă a meşte de nicăieri influenţe mediteraneene
Perioadei uscate, xeroterme a terţiarului,
IN Al URII
sau atlantice şi nici nu se încadrează unui matică a avut repercusiuni importante asu-
microclimat de natură să justifice staţionarea pra vegetaţiei.
lui. De unde dar provin aceste exemplare Plantele arctice, obişnuite cu frigul, s-au
izolate? retras în vârful munţilor, devenind relicte
Popasul lor în ţara noastră este legat de alpine.
perioada post-glaciară, mai caldă, când o Zona alpină a Carpaţilor adăposteşte o
mulţime de arbori şi copăcei atlantico-me- mulţime de copăcei caracteristici.
diteraneeni se instalaseră în câmpiile şi Sălciile îşi trimit printre stâncile umede
pădurile româneşti. După o nouă răcire a ale înălţimilor neamurile lor pitice (Salix
climei, cei mai mulţi au dispărut. Unii herbacea, S. retuşa, S. retiarfata). Tulpinile
dintre ei s-au menţinut în extremităţile mai lor, cu frunze pieloase mai subţirele sau
călduroase ale ţării (colţul nord-estic al Ol- mai rotunjoare şi cu câte un mâţişor în
teniei şi sudul Banatului, Dobrogea con- vârf, se înalţă doar câţiva centimetri de la
tinentală). Laurul însă a dispărut cu desă- pământ.
vârşire, păstrându-se ca prin miracol doar Covoraşe dese şi scunde ţes tulpinile de
în insuliţa de făget de la Zimbru şi rezis- coacăz (Loiseluria procwnbens), cu ramuri
tând condiţiilor destul de neprielnice prin fragile acoperite cu frunze pieloase, rigide,
modificări adaptative, oglindite în special ovale, din vârful cărora apar pe ici, pe colo
într-o înfăţişare mai pipernicită. Aici el se mici flori roze scorţoase, sau cele de ar-
găseşte în cea mai estic europeană staţiune ginţică (Dryas octopetala), cu frunze lobate,
faţă de aria lui atlantică şi în cea mai nor- argintii pe spate, şi cu flori mari, albe, ste-
dic europeană faţă de cea mediteraneană. late, cu opt petale şi numeroase stamine,
Existenţa lui singuratică într-o poiană Coastele pietroase ale munţilor sunt aco-
de făget, aspectul său neobişnuit, dar mai perite în luna august cu jăraticul aromat al
ales utilizarea ramurilor sempervirescente florilor de smârdar sau bujor de munte
la pregătirea coroanelor funerare au rărit {Rliododendron multifolium). Strugurii ur-
din ce în ce mai mult populaţia insulară de sului (Arctostaphyllus uva ursi), rudă cu
la Dosul Laurului. Astăzi copacul inspira- merişorul şi descoperită în mai multe lo-
tor al arhitecţilor antici 8 ocrotit într-o mi- curi, aparţine de asemenea tundrei arctice.
că rezervaţie naturală care atrage anual Printre speciile ierboase relicte amintim
sute de vizitatori. laleţica-de-piatră (Lloydia serotina), plantă
de primăvară, rudă cu laleaua şi scânteioara,
ascunsă prin crăpăturile de stâncă, macul
Rămăşiţele unor epoci glaciare din galben (Papaver corona sancti-stephani) şi
vârfurile munţilor linariţa alpină (Linaria alpina), cu flori li-
liachii, iubitoare de grohotişuri, alături de
Glaciaţiunile care au început în pleis- diferite specii de ochii-păsăruicii {Saxifraga),
tocen şi s-au repetat de 3-4 ori la intervale clopoţei (Campanula) şi ghinţure (Gentia-
destul de scurte au avut o influenţă uriaşă na). Unele din aceste relicte cu actuală
asupra vegetaţiei atât de la şes cât şi de la arie de răspândire alpină s-au adaptat de-a
munte din cauza scăderii apreciabile a lungul a mii de ani de existenţă condiţiilor
temperaturii. în jurul gheţarilor care cobo- specifice de sol şi de climă ale Carpaţilor,
rau uneori sub înălţimea dealurilor s-a dez- devenind endemite alpine carpatice, cum ar
voltat flora specifică, alcătuită din specii al- fi românită carpatică {Anthemis carpatica
pine şi glaciare, sosite de obicei din tundra ssp pyrethrifonnis), pesma carpatică (Cen-
arctică. laurea prinnalifida), drobiţa lui Dorner
( După încetarea glaciaţiunilor, survenite (Draba dorneri), drobiţa lui Haynald (Dra-
in urmă cu 20 000 de ani, a urmat o perioa- ba haynaldi), struna-cocoşului din Carpaţi
a
P° st-glaciară mai călduroasă şi mai (Cerastiiun transsilvanicum), scânteiuţa sau
Jmedă, borealul. Această „revoluţie" cli- garofiţa lui Henter (Dianthus henteri), cim-
,1 românesc (Thymus comosus), firuţa Turbele şi mlaştinile de munte, ascunză-
hcegi că {Festuca bucegiensis), saxifraga tori ale plantelor polare
lânească {Saxifraga mutata ssp demissa) Vremea îngheţurilor polare, cu flora ei
s° multe altele. caracteristică, îşi prelungeşte amintirea în
Alături de aceste rehcte alpine putem cele peste 440 de mlaştini de turbă, răs-
c »za relictele glaciare, printre care amin-jv pândite în depresiunile mai cu seamă mun-
două specii de piciorul-cocoşului cu n toase, stăpâne pe aproape 8 000 ha din te-
ri albe (una mai scundă, cu frunze rotun-• ritoriul ţării noastre.
are crestate - Ranunculus crenatus; alta După încălzirea climei şi topirea ghe-
mai înăltuţă, cu frunze de mai multe feluri, ţarilor, flora arctică s-a retras, supra-
unele divizate mai adânc - Ranunculus gla- vieţuind până azi doar în aceste „frigidere"
■ialis), un neam delicat de soldanelă {Sol- naturale.
danella pussila), cu flori liliachii-deschis, Mlaştinile de turbă sunt insule de vege-
franjurate, şi o specie de ochii-păsăruicii taţie formate dintr-o strânsă împletitură de
cu flori albe mari adunate în cime şi frunze rogozuri şi muşchi, din care cel mai carac-
ca nişte lopăţele dinţate {Saxifraga cy/no- teristic este Sphagnum, aşa-numitul muşchi
sa), micuţa pătlagină alpină {Plantago gen- de turbă. Spre deosebire de alte formaţiuni
tianoides). în Carpaţii noştri (mai ales în vegetale, mlaştina de turbă deţine o dimen-
Retezat), în lipsa gheţarilor, aceste specii siune caracteristică: adâncimea. învelişul viu
însoţesc azi lacurile glaciare ori versanţii de deasupra face corp comun cu zăcământul
umbroşi cu substrat de cuarţ, granit sau de turbă de dedesubt, adânc de câţiva metri,
gnais care păstrează multă vreme zăpada. o imensă aglomerare de mumii conservate
Plantele migrate în estul Siberiei au tre- ale plantelor. Actuala floră vie trăieşte şi se
cut şi ele printr-o perioadă frământată, după dezvoltă peste o adevărată arhivă multimi-
lenară, ale cărei piese reprezintă organisme
încălzirea şi umezirea vremii. Multe din ele,
conservate, cu o putere documentară fără
bine adaptate căldurii şi uscăciunii aerului
greş.
şi solului, s-au statornicit în zonele
în această arhivă, perfect orânduită cro-
colinare deschise şi în stepele actuale, de- nologic, care trebuie citită ca în scrierea chi-
venind chiar specii endemice ale pământului neză, de jos în sus, cel mai valoros document
românesc, cum ar fi unele specii de unghia- este praful de arhivă - amalgamul de polen
găii {Astragalus romeri, A. pseudopurpureus, şi spori, smuls an de an de vânturi de la
A. peterfii), jaleşul transilvan {Salvia trans- plantele mereu schimbătoare din împre-
silvanica), joldeala ardelenească {Jurinea jurimi şi depus în mlaştini. Studiul micro-
transsilvanica), sipica românească {Cepha- stratigrafic-statistic al acestui colb de polen
laria radiata), stânjenelul lui Brândză {Iris şi de spori a lămurit în bună măsură evo-
bmndzae) şi altele. luţia vegetaţiei şi mai ales a pădurilor, din
Altele, însă, cu un regim de viaţă mai ultima perioadă a istoriei plantelor.
deosebit, s-au preschimbat în relicte. Minu- Un merit deosebit în această direcţie
nata albumiţă sau floarea-reginei {Leon- revine unui savant român, academicianul
topodium alpinum), plantă de câmpie, înaltă Emil Pop, care a întreprins vaste cercetări
de peste un metru în centrul Asiei, s-a asupra mlaştinilor de turbă din ţara noastră.
transformat în ţările europene într-o plantă Să vedem cum se explică faptul că
scundă, tipic alpină. Doar la noi în ţară, la mlaştinile au reuşit să conserve de zeci de
Intregalde, în Munţii Sebeş, trăieşte la al- mii de ani speciile care au dispărut după re-
titudini de 500-700 m o formă interme- tragerea gheţarilor din părţile centrale ale
lar
ă a albumiţei (f. intregaldensis), care Asiei, Europei şi Americii de Nord, cum ar
al
ovedeşte originea stepică a acestui relict fi printre cele mai cunoscute: roua-cerului
Pm. {Drosera rotundifolia şi anglica), toporaşii de
tinov (Viola epipsila), şverţia (Swertia peren-,, mică, localizată exclusiv în complexele mlăşti-
/v), bumbăcărita (Eriophomm vaginalwn). noase de la Hărman-Prcjmer-Stupinii Prcj.
răchiţeaua (Vaccinium vxycoccos), rugina- meruiui. Specia comună (alpina) creşte n,
rea (Ândronicda polifolia), vuietoarea (Em- e t a j u l a l p i n din Pirinei, Alpi, Balcani şj
petrum nignun), broscariţa (Ţriglochin pa- Carpaţi. Coborârea ei cu peste 1 500 ni sub
lustris). gălbioara (Lysimachia ihyrsifloru). nivelul altitudinal în care obişnuit vegetea-
E simplu. Dacă izvoarele termale de la ză dovedeşte că mlaştina menţine conditjj
Oradea au întreţinut o mică oază de climat de temperatură similare piscurilor alpine
tropical, mlaştinile, dimpotrivă, au acţionai Complexul condiţiilor specifice oferite de
ca un factor criogenetic (născător de frig). această mlaştină a înzestrat-o însă cu unele
menţinând tot timpul o temperatură scă- caracteri.: morfologice deosebite de ale ru-
zută. dei sale alpine. Mai izbitoare este lungimea
A face cunoştinţă cu câteva din plantele codiţei florilor, explicabilă prin regimul de
relicte ale mlaştinilor româneşti este poate umiditate mai pronunţat şi prin concurenţa
un rar şi instructiv prilej de a ne găsi câte- bogatului covor vegetal din jur.
va momente în plină perioadă a glacia- Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Saxifragu
ţiunilor, de a ne întâlni aici. la 1 500 km mulata, întâlnită doar în Alpii Europei şi
distanţă, cu câţiva din reprezentanţii cei descoperită în 1970 de I. Moraru şi 11.
mai caracteristici ai florei arctice şi a des- Negruţ. La Stupini ea găseşte cel mai sudic
coperi câteva creaţii vegetale zămislite de
refugiu mondial, luând o înfăţişare tipică:
pământul românesc.
tulpini înăltuţe de 40 60 mm, slab ramifi-
în apropierea comunei Hărman, situată
cate şi cu flori puţine.
la 30 km de Braşov, la 510 m altitudine,
sub stânca numită Coasta, se află o mlaşti- în mlaştina de la Sâncrâieni-Ciuc, si-
nă-rezervaţie. tuată la 7 km sud de oraşul Miercurea Ciuc,
Printre tufele dese de pipiriguri şi muşchi în afara unor plante rare, printre muşchii
se înalţă daria (Pedicularis sceptmm-caro- abundenţi c l i n j u r u l izvoarelor apare
linum), cea mai impozantă apariţie vege muşchiul Meesea hexaslicha, în cea mai sudi-
tală a mlaştinii. , că localitate a sa din lume. Nu departe de
în mijlocul verii, din rozeta de frunze Sâncrăicni, în mlaştina Valea Mijlocie din
mari şi dantelate se înalţă o tulpină de un apropierea satului Tuşnadul Nou. există o
metru în capătul căreia se găsesc flori zonă cu o importanţă fitogeografică deose-
mari, galbene, ca o gură căscată, decorate bită: ea reprezintă cea mai sudică staţiune
cu câte o pată violetă. întreaga înfăţişare a din lume (latitudinea nordică 46°1P) pen-
plantei lasă impresia mândră a unui scep- tru mestecănaş (Betula humilis) şi pcnlru
tru, imagine ce 1-a izbit şi pe marele Lineu, un neam de ochii-păsăruicii (Saxifragu hir-
naşul florilor, care a dăruit acestei specii de- culus).
numirea de sceptrul carolin, în cinstea lui Mestecănaşul, rudă pipernicită a mes-
Carol al Xll-lea, vestitul rege al Suediei. teacănului de pădure, nu mai înalt de 1,50-
Poporul nostru, în amintirea lui Darius, fă- 1,80 m şi cu trunchiul gros cât încheietura
losul împărat al perşilor, care a cerul fără mâinii, trăieşte îndeobşte în Siberia. In
folos pământ şi apă daco-geţilor, i-a dat nu- Europa îl întâlnim în Fenoscandia (Finlan-
mele de darie. Pedicularis sceplrwn-caroli- da şi peninsula Scandinavia) şi extrem de
num este un veritabil relict glaciar care a- rar în Europa centrală, în mlaştini şi arini-
tmge la Hărman (latitudine nordică 45°43') şuri înmlăştinite.
cel mai sudic punct din lume. Ochii-păsăruicii atrage atenţia prin tul-
Tot aici vom întâlni şi gingaşa Anneria pina ei gracilă, roşcat-păroasă, prin rozetelc
barcensis, care decorează peisajul cu micile de frunze de la bază şi prin cele câteva ste-
ei tufe de frunze şi cu inflorescenţele ca luţe galbene sau portocaliu-punclate ale flo-
balonaşc violete. Este o specie ende- rilor cu 5 petale şi 10 stamine. E o plantă
PLANTE
de ra ră, în cu rs de di s pari ţ i e, ° de a tăia frumoasele Chei ale Turenilor. în
-niru care s-au luat măsuri de ocrotire. ' 7 dreptul izvoarelor s-a format o înmlă.ş-
Urcând apoi în Munţii Harghitei, la 080 tinare restrânsă. Procesul ei istoric a fost c-
n> altitudine, în căldarea unui craler tins, lucidat. în albia săpată în depozitele sar-
cuprins între Valea Nagz.os şi Valea maţiene, unde nisipuri şi gresii cu concre-
rănită, se înlinde cel mai mare tinov din ţiuni de Feleac sunt însoţite de intercalaţii
Transilvania, numit de localnici Luci. Aees- turboase, s-au format slrate de argile eo-
constituie un remarcabil monument al cen-oligocene impermeabile care au contri-
naturii- buit la înfiriparea la o altitudine de 660 m
Chiar şi in zonele nun uscate, din cu- a unor ochiuri de mlaştini eutrofe pe panta
nrinsul judeţului Suceava, închise între tinoa- dealului.
[v cu structuri de serpetin şi cu tempera- în aceste ochiuri de mlaştină s-a con-
lurj medii anuale de +5°-6°C, datorită tem- servat gentianaceea Tuficldia calyculata,
peraturilor scăzute se pol conserva relicte uşor de recunoscut după tulpinile şi frunza
glaciare. Aşa se pelrece cu un teritoriu des- ei subţire şi spicuşorul de flori alb-gâbui cu
tul de întins de pe Obcina Mestecănişului, 5 petale. Toficldia e o specie rară nu numai
situai la altitudinea de l 000-1 260 m şi în ţara noastră, dar şi în flora europeană,
mărginii de pâraiele Tălarca Mare şi Tă- unde are o arie nordică şi strict alpină. Pre-
larca Mică, aproape de confluenţa acestora zenţa ei în ţara noastră într-t) regiune de
cu pârâiaşul Dârmoa şi râul Moldova. Aici deal dovedeşte faptul că o c h i u r i l e de
este locul clasic din ţara noastră pentru mlaştină de la Valea Morii oferă suficiente
unul dintre cele mai caracteristice relicte condiţii glaciare.
glaciare, strugurele-ursului, numit de local-
nici şi caminci (Arctostaphyllos uva-ursi), O vulturică ce încurcă ştiinţa
apreciat în ţările nordice ca o valoroasă
plantă alimentară şi medicinală. Menţionat Acum mai bine de 30 de ani, în ierbarul
în amintitul loc in 1859 de către cercetă- studentului clujean Nicolae Tomescu, o-
torul austriac F. Hervich, el a fost identi- chiul ager al profesorului E. Nyarady a
ficat 58 de ani mai târziu de botaniştii clu- descoperit o composită neobişnuită, cu
jeni Alexandru Borza şi Marin Peterfi şi la dată de recoltare 7.VII.1961. Păstrând
Belioara, în Munţii Apuseni. In imediata toate caracterele generale ale familiei pă-
apropiere a rezervaţiei sucevene cu slrugu- pădiei, această plantă, care aducea puţin la
rii-ursului întâlnim un neam de hrean săl- flori cu neamurile de vulturică {Hiera-
batic cu răspândire nordică (Cochlearia pyre- cium), iar la frunze cu un neam de ciucu-
naica), identificai de un pasionat cercetător şoară {Alysswn suxatile var subsinualwn),
al plaiurilor sucevene, profesorul Tr. I. se deosebea de toate vulturicile cunoscute
Ştefureac, iar pe valea pârâului Tătarca îşi
pe glob. Avea o rădăcină puternică, lem-
lace veacul un all relict glaciar, gălbinelele
noasă, frunze groase învelite în straturi
(ugidaria sibirica), o composce uşor de recu-
suprapuse de peri stelaţi, o tulpină scurtă
noscui după statura înaltă şi galbenul a-
P"ns al capiiulelor sale. cu 1-2 frunze bracteiforme, 1-2 flori gal-
bene, mari, cu petale la vârf adânc închise.
^ situaţie asemănătoare o întâlnim în
(Fig. 21) Puţine din xerofilele cunoscute în
Judeţul Cluj, unde în 1974 a luai fiinţă o
ţară şi peste hotare prezentau un înveliş de
rezervaţie de mlaştină situată într-una din
peri stelaţi atât de gros. Acest caracter fra-
*-'e mai pitoreşti zone din împrejurimile
pant, alături de paleile receptacolului, lungi
Uujului, Dealul Feleacului. Din măruntaiele
aces până la jumătatea papusului, şi de achenelc
ţuia ia naşlere un râu, Valea Morii, ca-^
rotunjoare, cu vârf lat, l-au îndreptăţit pe
>SJ poartă apele pe o distanţă de 24 km,
savantul clujean să încadreze această plantă
,arsandu-se în Arieş nu departe de Turda, ce
într-un gen nou pentru ştiinţă, endemic în
a reuşit o ispravă geologică, aceea
ţara noastră. în cinslea muntelui Pietrosul
Broştenilor, unde a fost descoperită planta, insulele Azore. Astfel că Pietrosia levito.
genul a fost numit Pietrosia, iar specia, le- mentosa, alias Hieraciwn levitomentoswn, a
vitomentosa pentru a sugera bogatul ei în- devenit deocamdată Andryalla levitomen-
veliş lânos. Descoperirea acestei plante a tosa, specie endemică pentru România.
stârnit furtunoase dispute în lumea ştiinţi- Această plantă atât de disputată tră-
fică, în volumul al XHI-lea al Florei Repu- ieşte pe muntele Pietrosul Broştenilor, în
blicii Socialiste România, apărut în 1976, zona numită Pietrosul Bogolin, deasupra
Pietrosia devine o specie endemică a ge- limitei pădurii, la 1 600-1 700 m altitudine
nului Hieraciwn, ca urmare a reviziei făcute pe o suprafaţă stâncoasă de cea 150 mp, cu
de reputatul botanist maghiar Soo, care-i înclinaţie de 30-80°. Este unul dintre cele
propune numele de Hieraciwn levitomento- mai mici areale din lume pentru o specie
sum. Doi ani mai târziu, volumul al IV-lea vegetală. Totuşi, aici planta creşte d i n
d i n Flora Europaea o include sub egida abundenţă, formând mici pâlcuri, ce se
altui gen de composee, Andryalla, gen înmulţesc şi prin seminţe, dar şi pe cale
vegetativă.
mediteranean răspândit din Grecia până în
Plantele însoţitoare - comune prin păr-
ţile locului şi binecunoscute în flora car-
patică - nu ne pot oferi date semnificative
despre prezenţa singulară a acestei eoni-
posite. Enigma originii ei rămâne deocam-
dată greu de descifrat.
Vulturica Pietrosului e un dar uimitor al
Carpaţilor Răsăriteni. E poate o relictă a
climatului tropical uscat, care a supravie-
ţuit doar în acest colţ tainic al tinerilor
munţi Carpaţi, datorită abundentului său
înveliş lânos.
BUCĂTARII INVIZIBILI AI FLOREI Cel care a reuşit să afle toate tainele le-
vurilor, punând baza unei noi ştiinţe, micro-
biologici (ştiinţa fiinţelor nezărite), a fost
pin vremuri străvechi, încă din faza de marele savant francez Louis Pasteur. El a
■ulegător, omul s-a folosit indirect de mi- dovedit că fiecare produs fermentativ se
croorganismele de fermentaţie pe care Ie-a datoreşte unui microorganism specific, pre-
C
,dus treptat, pe măsură ce a devenit păstor cum şi faptul că anomaliile unei fermentaţii
si agricultor, în gospodăria sa pentru diferite pot sta la baza altei fermentaţii. In prezen-
' eraţii necesare obţinerii unor produse ţa aerului, glucoza (zahăr obţinut în fructe)
alimentare ca pâinea, laptele acru, iaurtul, se transformă în bioxid de carbon şi apă.
brânza, caşcavalul, berea, vinul, oţetul, mu- In lipsa aerului, glucoza dă naştere al-
răturile etc. coolului etilic şi bioxidului de carbon.
Se ştie că pâinea a fost primul aliment. în natură întâlnim alcoolul peste tot unde
La popoarele primitive, cerealele grosolan există zaharuri şi sunt răspândiţi germenii
frământate şi amestecate dădeau un terci. fermentaţiei alcoolice, locul de producere
Cei vechi făceau pâinea nedospită, neafâ- fiind nectarul, sucul fructelor, lichidele ce
nată, ca o turtă. Doar egiptenii cunoşteau se scurg din tulpini sau frunze. încă din
pâinea dospită, adică pâinea afânală prin zorii civilizaţiei, omul s-a folosit de aceste
adăugarea de plămadă. Această plămadă fenomene naturale. Se pare că primul vin
este o bucăţică de aluat pusă deoparte de preparat de om a fost vinul de palmier. Se-
la 0 altă coptură. Ce se întâmplă în timpul va extrasă din palmier este lăsată o noapte
dospirii aluatului? Amidonul din făină este şi a doua zi lichidul este fermentat. Lo-
transformat în malto/ă, apoi în glucoza. In cuitorii insulelor Borneo ca şi alte populaţii
timpul fierberii, glucoza se preface în alcool, din sud-estul Asiei folosesc vinul de orez.
bioxid de carbon şi apă. Bioxidul de carbon însă baza băuturilor scoase din must de
este reţinut de către glulen în găurile ce fructe rămâne tot vinul de struguri, viţa de-
dau pâinii o porozitate caracteristică. In vie {Vitis vini/era) fiind cea mai răspândită
timpul coacerii în cuptor, alcoolul şi apa plantă vinicolă de pe glob.
sunt eliminate, amidonul se gelatinizează şi Mustul obţinut din strugurele strivit în
ia naştere o substanţă plăcut mirositoare, teascuri fierbe în 5-7 zile datorită levurilor
diacetilul, care dă o aromă caracteristică ce prefac glucoza în alcool. Asprirea şi
pâinii. aşezarea lichidului mai durează încă 20 de
zile, lichidul căpătând în final o concen-
Acum un secol, când microscoapcle s-au
traţie alcoolică de circa 10%.
perfecţionat, s-a putut afla care sunt „spiri-
uuşn" care ajută la producerea pâinii. E vor- Cu cât a fost selectată mai bine, tulpina
de drojdie rezistă la un grad mai ridicat de
ba de drojdii sau levuri (de la termenul la-
l alcool. Vinurile cu peste 14% alcool poartă
'n „tevere" - a ridica, deoarece ele elibe- numele de vinuri superioare sau selecţio-
jează bule de bioxid de carbon) care au fost nate. Alături de gradul de alcool, valoarea
nc
adrate în genul Saccharomyces sau „ciu-perca v i n u l u i e s t e dată de „buchet", aroma
zahărului". Levura este o celulă oval- specifică fiecărui soi de struguri.
, d ă cu dimensiuni de 5-7 microni care Alături de vinuri, băutura cea mai răs-
Se
'nmulţeşte fie prin înmugurire -
ţ când condiţii] e de viaţă sunt pândită este berea. Ea nu se obţine din suc
dulce de fructe, ci din amidon. în ariile de
;exUal,
; p n S p or j rezistenţi când droj malţ ale fabricilor moderne de bere, orzul
"Uneşte condiţii defavorabile de viaţă'. este făcut să încolţească, ceea ce duce la
favorabile - fie e x l
p r i n S p or j rezistenţi - când drojdia
t '
IUIUK;<I im. „iviai^uiui unţuiui 1 se aaau-gă temperatură de 13-21°C. Dacă nu sunt
hamei (plantă care conţine o substanţă conservate corect, murăturile pot suferi 0
amară, lupulina) şi i se inoculează levuri serie de boli ca înmuierea, înnegrirea sau
selecţionate. Fermentaţia se face în două băloşirea.
etape: fermentaţia primară de 5-8°C, cu o Tot bacteriile ne ajută la preparare
durată de 7-8 zile, urmată de fermentaţia se- borşului, a furajelor murate - valoros nu-
auidam ce se desfăşoară între 2° şi 5°C, cu treţ de iarnă pentru vite - ca şi la murart^
o durată de 35 până la 90 de zile. In final măslinelor, fructe mediteraneene care nu-
produsul este filtrat, îmbuteliat, capsulat. mai astfel pot fi consumate de milioane de
O boală a vinului, şi anume înflorirea şi amatori, devenind la un moment dat chiar
acrirea lui, a dat naştere unui alt valoros o hrană nelipsită, aşa cum spune un vechi
produs alimentar: oţetul. Tot Pasteur a lămu- joc de copii: „— Ce-ai mâncat, vecine? _
rit acest proces. El a stabilit că agenţii bolii Pâine cu măsline! — Ia-te după mine!"
sunt o ciupercă microscopică, Mycoderma
aceti, şi o bacterie în formă de bastonaş,
Acetobacter, care se dezvoltă de minune în
vinurile slabe, cu un procent de 8-10°, intro- MICROBI PUŞI LA TREABĂ
duse în sticle, damigene sau butoaie incom-
plet umplute. Mycoderma transformă în In pofida microdimensiunilor, bacteriile
câteva zile alcoolul etilic din vin în acid sunt cele mai active fiinţe de pe faţa Terrei.
acetic. Pentru a creşte şi a se reproduce, ele au ne-
După numele produsului obţinut, acidul voie de o sursă care este un hidrat de car-
acetic, fermentaţia a fost numită acetică. bon, glucoza. La făpturile mărunte, această
Tot lui Pasteur îi datorăm descoperirea sursă este de-a dreptul impresionantă.
în 1856 a fermentaţiei lactice, care stă la Astfel: o bacterie lactică poate folosi într-o
baza industriei produselor lactate. Fer- oră o cantitate de lactoză mai mare de
mentaţia lactică produsă de bacteriile Lac- 10 000 de ori decât greutatea proprie.
tobacillus sau Streptococcus lactis repre- O asemenea proprietate a atras atenţia
zintă un proces.simplu (poate primul pro- biologilor care se ocupă de procesul repro-
ces de fermentaţie apărut în evoluţie) prin ducerii (geneticienii) şi a inginerilor
care glucoza se transformă în acid lactic. genetişti care intervin direct, prin mijloa-
Microorganismele lactice sunt autorii cele tehnice, asupra genelor (părţile mici
unei game largi de produse de lapte mult ale nucleului care deţin codul ereditar, deci
folosite astăzi în alimentaţie: lapte acru acele caractere care se moştenesc şi se
(covăsit), lapte acidofil, iaurt, kefir, kumâs. transmit). Aceştia au mânuit (manipulat) şi
Ultimele două reprezintă în Orient băuturi au valorificat acest fomidabil potenţial me-
naţionale. tabolic al bacteriilor pentru cele mai fe-
Insă uriaşa activitate a bacteriilor lac- lurite scopuri: medicale, industriale, agricole
tice se desfăşoară în domeniul industriei etc. Se folosesc procedee tehnice de mare'
brânzeturilor, unde azi se cunosc aproape fineţe, obţinându-se ameliorarea activităţii
500 de sortimente din care unele, cum ar fi unor bacterii pentru a da un randament su-
şvaiţerul, caddarul, roquefortul, camember- perior.
tul; brânza de Olanda, telemeaua, trapistul, Aplicând astfel de procedee s-au ob-
brânza de burduf, caşcavalul afumat, se ţinut rezultate spectaculoase. De pildă, în
găsesc în vitrinele magazinelor alimentare 1939, prima sursă de Penicillum, folosit de
din aproape întreaga lume. Fleming, producea doar 2 unităţi de peni-
Părăsind lumea brânzeturilor, să ne amin- cilină pe ml, în timp ce în 1972, sursele co-
tim că şi murăturile sunt produsele fermen- mercializate produceau peste 15 000 uni-
taţiei lactice. Atât castraveţii cât şi varza su- tăţi/ml, deci o creştere de peste 7 000 de
feră acţiunea bacteriei Lactobacillus ori a productivităţii microorganismului care
plan-'arum care în 3-4 săptămâni le a salvat atâtea vieţi omeneşti.
acreşte la o
Vestita bacterie Escherichia coli, care ventată" se reproduce normal. însă, intro-
produce suferinţe intestinale, uneori nt dusă într-un mediu cu petrol, ea consumă
y!> a fost îmblânzită şi pusă la treabă. cu viteză şi lăcomie hidrocarburile, repro-
Având peste 2 000 de enzime, ea poate ducându-se intens. în felul acesta s-a găsit
roduce între 3 000 şi 6 000 de diverse mo-f un remediu eficace împotriva „mareelor
ule de substanţe. Inginerii genetişti au negre", petrol scăpat în largul mării de
ientat de o asemenea manieră, prin ma- petrolierele sfărâmate sau eşuate ori de
°ipulări genetice, proprietăţile Escherichiei. vapoarele care îşi spală rezervoarele. Se
"ncât aceasta să producă anumite substanţe ştie că „mareea neagră" e considerată una
' e care uzinele chimice şi fabricile de din calamităţile civilizaţiei, vinovată de po-
Medicamente le obţin cu mare greutate, în luarea mărilor şi oceanelor Terrei, de uci-
cantităţi foarte mici şi la preţuri extrem de derea a milioane de păsări şi peşti, de mur-
ridicate. O astfel de substanţă este un dărirea plajelor şi pontoanelor pescăreşti.
medicament miraculos, interferonul, folosit
în combaterea virozelor grave şi a can-
cerului. El nu atacă microbii, ci stimulează CEA MAI RĂSPÂNDITA CEREALA
în organism naşterea substanţelor de apă-
rare. Obţinut în cantităţi extrem de mici,
interferonul costă enorm (un gram atingea, Cereala care hrăneşte pe cei mai mulţi
prin 1980, 1 miliard de lei). în 1979, Ch. oameni de pe glob este orezul. Nu trebuie
Weissman, profesor la Universitatea din să ne mire acest lucru deoarece originea
Zurich (Elveţia), a reuşit să obţină interfe- orezului se găseşte în ţările din sud-estul
ron cu ajutorul manipulaţiilor genetice. Asiei (China, India, Pakistan, Birmania,
Astfel, el a introdus genele interferonului Coreea, Vietnam, Thailanda, Laos, Indo-
din globulele albe, stimulate viral, la bac- nezia etc.) care numără laolaltă mai bine
teria Escherichia. In acest fel, el a reuşit să de două miliarde de locuitori. Se spune
sintetizeze 1-2 molecule de interferon pe despre orez că este un produs al muso-
bacterie. In 1982, cercetătorul japonez P. nului. Vânturile constante de sud-vest care
Taniguschi a reuşit să amelioreze produc- bat peste Oceanul Indian aduc pe con-
ţia de interferon, obţinând la fiecare or- tinentul asiatic uriaşe cantităţi de umidi-
ganism bacterian circa 10 000 molecule de tate. De aceea, în ţările musonului,.pe-
substanţă antivirală. rioada căldurii de vară coincide cu sezonul
In curând se va trece la producerea in- de ploi, ceea ce prieşte de minune ore-
dustrială a interferonului, ceea ce va aduce zului. El a devenit plantă de cultură în
o scădere simţitoare a preţului şi va face ca China tropicală şi subtropicală cu câteva
acest medicament al viitorului să devină milenii în urmă. împăratul Ching-Nung a
din ce în ce mai accesibil bolnavilor. instituit o ceremonie în onoarea culturii
In agricultură, transferarea unor gene orezului acum aproape 5 000 de ani.
ameliorate ale nitrobacteriilor care trăiesc Europenii au cunoscut orezul cu prilejul
lr
J mod obişnuit pe leguminoase, în celulele expediţiei lui Alexandru Macedon în India.
din rădăcinile cerealelor, va aduce în viitor Câteva secole mai târziu, orezul este men-
un imens avantaj: acela al economisirii în- ţionat de naturalistul grec Teofrast. însă nu
grăşămintelor chimice. grecii, ci arabii au adus orezul în Europa,
In sfârşit, şi în industrie, aceste „maşi- abia în timpul evului mediu. El cucereşte
nării vii" care sunt bacteriile pot efectua cu sudul Spaniei, Italia, Peninsula Balcanică,
Vlte
ză, acurateţe şi productivitate maximă o în secolul al XVII-lea englezii îl aclimatizează
serie de operaţii. Geneticianul indian în Lumea Nouă. Dacă sacul de orez dăruit
y ş p p în 1679 guvernatorului statului american
8enetice să facă din bacteria Virginia, Thomas Smith, n-ar fi fost însoţit şi
Pseudomo- ° »rnâncătoare" de petrol. de un „transport" de sclavi negri, speciali-
anda
Bacteria
Chakrabarty
„in- a reuşit prin manipu-
8ei
as
UKli
/aţi în cultura orezului, această cereală n-ar una din principalele surse de hrană pentru
li pătruns în continentul lui Cristofor Co- aztecii din Mexic, mayaşii cl in Americei
lumb. . Centrală, incaşii din Peru şi chibhaşii d i n
Orezul este foarte pretenţios cu solu- Columbia. Zeiţa Chicome Couad, echiva-
rile; cele mai prielnice locuri de cultură lentul zeiţei romane Ceres, era reprezen-
sunt ţărmurile fluviilor, mai ales din zona tată purtând ştiuleţi de porumb în mâini
deltelor, unde aluviunile depuse de inun- iar în Hiawalha, cea mai Inimoasă legendă
daţii primenesc constant terenul, consti- a triburilor indiene, este înfăţişat sub chipul
luind un fel de îngrăşământ natural. viteazului Mondamin pe care Hiawuthci
Cultivatorii de orez obişnuiesc să spună
trebuie să-1 învingă, smulgându-i veşmântul
că plantei îi place să stea cu picioarele în
galben-verde, precum şi podoaba de pe
apă şi cu capul în soare. E într-adevăr con-
diţia' întâlnită în toate regiunile unde cul- cap, acoperindu-i trupul cu pământ.
tura orezului prosperă. Şi nu trebuie uitat In anul 1948, la Bat Cave (New Mexico),
că orezul este cultura agricolă care cere Herbert Dick descoperă într-un strat gros
munca cea mai intensă. Două luni pe an, de gunoaie, la diferite niveluri, ştiuleţi de
cât durează lucrările agricole, oamenii stau porumb. Pe măsură ce săpăturile mergeau
toată ziua vârâţi în apă şi noroi până la ge- mai adânc, ştiuleţii deveneau tot mai mici.
nunchi. Mai mult decât atât, fiecare răsad In fundul gropii, unde carbonul radioacliv
trebuie îngrijit individual şi tot aşa la ridica- indica o vechime de 5 600 ani, ştiuleţii a-
rea recoltei, fiecare fir se taie sub spic, pa- veau doar 1,8-2,5 cm lungime. Şase ani mai
iele fiind apoi secerate separat. Pentru a-şi târziu, în oraşul Mexico, în timpul unor să-
semăna câmpul cu orez, ţăranul trebuie să pături efectuate la 70 m adâncime, s-a consta-
aibă o familie numeroasă. De aceea, tat prezenţa ştiuletelui fosil de porumb
regiunile cu cele mai mari densităţi de sălbatic, a cărui vârstă a fost estimată la
populaţie corespund cu zonele de cultură 60 000 de ani. In acea perioadă nu numai cu
intensă a orezului. China şi India deţin îm- nu exista porumb cultivat, dar oamenii încă
preună mai mult de jumătate din suprafaţa nu ajunseseră din Asia în continentul ame-
şi din producţia de orez a întregii lumi. rican. Aceasta înseamnă că sălbaticul Mon-
In ţara noastră, orezul a fost introdus damin - maisul - creştea clin cele mai vechi
relativ recent. Primele culturi datează de la timpuri pe teritoriul Mexicului. (Fig. 23)
sfârşitul secolului al XVlII-lea, însă pe su-
prafeţe restrânse. în ultimul sfert de veac
;e constată o creştere a suprafeţelor culti-
vate în Câmpia Dunării, cu deosebire în Lun-;
a Dunării şi a principalilor săi afluenţi.
VICTORIA CUCURUZULUI
tichitate. Mumiile vechilor egipteni erau sau rănite, fapte relatate de numeroşi m e.
împodobite cu mărgele de cuişoare. în Chi- dici ai antichităţii, dar şi din evul mediu şj
na, eticheta cerea ca oricine se adresa prin epoca modernă. Astfel, uliul, când îşi sirn^
viu strai împăratului să mestece mai întâi cui- privirea slăbită, îşi umezeşte ochii cu se-
soare. în secolul al Vl-lea, Alexandru din creţia unui neam de lăptucă sălbatică; nc,
Talles şi alţi medici romani prescriau ca me- văstuicile se imunizează împotriva muşeîi-
dicament câte 5-8 cuişoare. Bunicii noştri turii şerpilor veninoşi mâncând virnani sau
le foloseau împotriva durerilor de dinţi. rută; cerbii răniţi de săgeţi rumegă frăsinel-
Azi, uleiul eteric de cuişoare, conţinând cocoşii de munte înghit mâţişori (amenţi)
eugenot, este folosit în practica dentară. de mesteacăn, pentru a-şi curăţa stomacul
Nu putem trece eu vederea peste şo- de viermi intestinali; câinii, când au dureri
l'ran, ghimbir şi kardamon. interne, consumă o graminee numită iarba-
Stigmatele uscate galben-portocalii ale câinelui; iar pisicile, în situaţii asemă-
sofranului cultivat (Crocus sativus) - rudă nătoare, se tăvălesc peste cătuşnică, o rudă
bună cu brânduşa-de-câmp - uscate, dau bună cu salvia şi cimbrul.
preparatelor (mai ales, cozonacului) o fru- Se pare că încă de acum 50 000 de ani oa-
moasă culoare galben-portocalie şi o aro- menii au reuşit să deosebească plantele
mă plăcută. medicinale de restul florei, să le stabilească
Ghimbirul (Zingiher officinalc) e s t e o proprietăţile şi modul de întrebuinţare, sa
plantă ierboasă din pădurile tropicale ume- creeze o terminologie etnobotanicâ. plantele
de din Asia de Sud, ai cărei rizomi aro- au fost folosite sub formă de fierturi (de-
matici sunt folosiţi atât în alimentaţie, cât cocturi), infuzii, băuturi (sucuri), prafuri,
şi în medicină. Aceleaşi întrebuinţări le au bolusuri, inhalaţii, fumigaţii.
şi rizomii de galanga şi zcdoaria. Omul primitiv cunoştea 10-15 plante de
în sfârşit, kardamonul sau cardama (Ellei- leac, iar strămoşii noştri, geto-dacii. foloseau
laria caniamomwn), din familia cruciferelor, curent 40-50 de specii locale de plante; marii
comun în India şi Sri-Lanka, produce se- savanţi ai antichităţii pomenesc de 200-300
minţe aromatice şi cu gust picant, folosite de buruieni de leac. Spre sfârşitul evului
ca şi piperul şi cuişoarele. mediu, când marile descoperiri geografice
au relevat Europei medicina empirică a A-
fricii, Americii, Indiei şi Chinei, precum şi
bogata floră exotică a acestora, numărul
LEACURI NEDESPĂRŢITE leacurilor vegetale şi al mirodeniilor folo-
site şi în scop medical a sporii aproape la
Peste 20 000 plante de pe întregul glob o mie.
au proprietăţi medicinale sau aromatice, La plantele binecunoscute pentru efec-
chiar dacă numai o zecime din ele sunt fo- tul lor terapeutic, precum macul, măsela-
losite în mod curent. riţa, pelinul, mătrăguna, izmă, pătlagina,
în ultimii ani, interesul pentru plantele spânzul, românită, coada-şoricelului, ghin-
de leac a sporit enorm, datorită în primul ţura, sunătoarea, omeagul, sovârvul, frigu-
rând problemelor grave pe care le ridică rica, nalba, angelica, cruşinul etc, vin să st'
goana după medicamente şi folosirea abu- adauge „achiziţiile" exotice cum ar fi: ipe-
zivă de către un număr tot mai mare de su- ca. guiacul, sena, ginscngul, arborele de
ferinzi a unor produse ale chimiei farma- stricnina, de chinină, de cola şi scorţişoară,
ceutice, care dau obişnuinţă şi nu rareori iarba-cobrei (Rauwolfia), arborii de cacao,
intoxicaţii grave. cafea şi altele.
Din cele mai vechi timpuri, plantele Ce este drept, medicii timpului, ca Şi
medicinale erau cunoscute de om. Se pare vracii, cunoşteau efectele tămăduitoare ale
j^ primii „dascăli" au fost animalele, care plantelor şi ades le foloseau cu multă înde-
e f
°l°seau instinctiv, când erau bolnave mânare, însă proprietăţile lor vindecătoare
arnâncau pentru ei un mister. încă din Populaţiile africane de vânători loloscau
' •hime s-au încercat explicaţii, fie naive, o otravă redutabilă, curara, scoasă de vrâ-
V, je-a dreptul fanteziste. jilori iniţiaţi dintr-o specie de Sliyclinos, nu
Astfel, populaţiile primitive de la în- numai Ia vânătoare, dar şi în ceremonialuri
uiul istoriei le socoteau înzestrate cu religioase, iar populaţiile oceanice consu-
Qprietăţi miraculoase, supranaturale, mau kawa-kawu, extrasă dinlr-un neam de
[—eau din ele creaţii ale zeilor sau chiar piper {Piper melhysticum), care produce
:'|)li care luau înfăţişări vegetale. beţii colective şi o scufundare în lumea
Este foarte adevărat că, datorită unor somnului, numite, în insula Samoa, alouas.
jroprietăţi speciale, acelea de a da veselie, Pe vremuri. în folclorul nostru, la marc
cinste se găsea mătrăguna (Atropa bclla-
[ jsteţe, halucinaţii, diverse forme de nebu-
doua), care a dat naştere unui adevărat
nie, o seamă de specii vegetale au intrai în cult, legat de culegerea şi de lolosirea ei în
•irs'enalul vrăjitorilor şi al oracolelor gre- diverse boli, dar şt la descântece erotice.
ceşti sau romane, al preoţilor tibetani, ca
La fel s-a întâmplat cu iarba-fiarelor (Cy-
nlanie de cult şi ceremonie. Erau folosite
nanchium acutum), plantă medicinală a-
în aşa-numilele „ordalii", probe divine de
proape ieşită din uz astăzi, dar care odini-
încercare a vinovăţiei, practicate de triburi
oară constituia, alături de mătrăgună şi boz.
indoneziene, dar şi în Europa (cucuta, boa-
una din principalele buruieni de farmec.
bele de Calabar), ori erau mânuite alâl în
Ea era iarba hoţilor, care. chipurile, des-
antichitate cât şi în evul mediu de către
chidea Iacalele, şi a voinicilor, care i r e -
vrăjitoare stăpânite de demoni, ceea ce a
buia să fie feriţi de fier (glonţ). Eroul po-
provocat vânarea şi arderea lor pe rug.
pular Pintea din Maramureş a făcui apel la
Astfel, cânepa indiană, plantă cu pro-
„maştera" lui spre a-1 fermeca şi a-i da iar-
prietăţi halucinogene, numită şi haşiş, era
ba-fiarelor, ca să nu se prindă glonţul de el.
bine cunoscută în Orient, o sectă religioasă
Foarte târziu. în Renaştere, alchimiştii,
împrumutându-i numele (haşişini), din care
căutând zadarnic să transforme metale în
a derivai mai târziu cuvântul asasini, din
aur, au dezvoltai ideea obţinerii „chintesen-
cauza agitaţiei şi marşurilor sângeroase ale
ţei" leacurilor prin extracle şi distilări, ri-
membrilor ei, sub acţiunea fumului ame-
dicând problema „principiilor vindecă-
ţitor.
toare" ale plantelor medicinale. Extractele
Din capsulele de mac, populaţiile orien- din plante obţinute de Paracelsus - marele
tale scoteau opiul, care, fumat, dădea vi- alchimist al timpului - erau însă foarte de-
ziunea paradisiacă de care vorbea Budha, parte de principiile active pure, în sensul
iar ciuperca muscărila (Amanila inuscaria) actual al cuvântului.
provoca adevărate exaltări colective (stare Abia în secolul a XlX-lea t a i n a pro-
de amok) la vechile populaţii siberiene, prietăţilor miraculoase va li pe deplin des-
i'ind mânuite de vrăjitorii lor, şamanii, pen- cifrată.
tru
a intra în legătură cu lumea spiritelor. C) descoperire epocală s-a produs în
Pţ'zotl-u\, un cactus mărunt, întâlnii în anul 1804, când Friedrich Setiirner, farma-
Mexic şi Texas, era folosit de „curanderos", cist belgian, a izolat morfina, principiul activ
vrăjitorii triburilor de indieni, în ciudate al capsulelor de mac, creând astfel o nouă
r
'lualuri tribale, pentru a da credincioşilor grupă în chimia organică, aceea a alcaloizi-
^an de euforie şi viziuni colorate, care îi lor, substanţe care vor face o adevărată re-
Iau în lumea fericită a zeilor lor. Toi voluţie în medicină şi în farmaceutica mo-
consumau, în acelaşi scop, şi ciu- dernă.
halucinogenă nanacatl (Psilocyba), a tost Pe calea deschisă de Setiirner s-au des-
şi zeificată, imaginea ei în piatră u lri lrescă coperit în prima jumătate a acestui secol şi
fiind întâlnită adesea în arta PoP«larâ alţi alcaloizi importanţi: stricnina, coichici-
mexicană. na, emetina, chinina, piperidina, cafeina, Io-
belina, atropină, codeina, acontina, hioscia- trei primind premiul Nobel. Produsul din
nina - din plante toxice mult folosite în an- anul 1941 era de 1500 de ori mai acti v
tichitate şi evul mediu. decât cel din anul 1929.
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea Un alt antibiotic, extras de data aceasta
a continuat cu aceeaşi înfrigurare izolarea şi dintr-o ciupercă ascomicetă (Streptomyces
obţinerea în stare pură a unor „principii griseus) de către S. Waksman în anul 1943
active" ale plantelor: glicozizii, vitaminele, a fost streptomicina. Micoprodusul a con-
hormonii. tribuit substanţial la înfrângerea tuber-
Primul glicozid a fost digitalina, extras culozei.
din digitală (Digitalis), care va sta la baza Streptomicina a stârnit o adevărată „ne-
unora d'in cele mai importante medica- bunie" a descoperirilor, comparată cu gog.
mente în bolile de inimă, folosit şi astăzi cu na după aur. Astfel, în solul Venezuelei a fost
aceleaşi bune rezultate. descoperită o specie nouă - Streptomyces
Cantităţile de „principii" pure extrase din venezuelis - din care J. Burkholder a izolai
plante erau mici şi ele nu acopereau cererile în anul 1947 şi a sintetizat în 1949 cel de-al
tot mai mari de medicamente vegetale. treilea antibiotic celebru, doramicentina
O realizare excepţională, care a rezol- {cloramfenicolul) care a fost folosit cu succes
vat această dilemă, a fost sinteza organică, în boli grave ca: tifosul exantematic, febra
obţinută, pentru prima oară în anul 1828, Q, febra tifoidă, bruceloza, dizenteria. A
de Friedrich Woler. Un fenomen specific urmat epoca antibioticelor „aurii" (aureomi-
celei de a doua jumătăţi a secolului al cină, tetramicină, tetraciclină) şi a eritromicinei
XlX-lea este trecerea la marea producţie a (numită aşa, deoarece s-a extras dintr-un
medicamentelor, ceea ce a dus la dezvol- Streptomyces găsit în Eritrea, ţinut din Afri-
tarea marilor întreprinderi chimico-far- ca răsăriteană). în deceniile 6 şi 7 s-au năs-
maceutice sau exclusiv farmaceutice. cut antibioticele care combat ciuperci mi-
Chimioterapia, adică tratarea bolilor prin croscopice parazite, cum ar fi griseofulvina,
medicamente produse chimic, înlocuieşte nistatina, stamicina şi antibioticele de na-
treptat fitoterapia, adică tratarea bolilor cu tură microbiană - aşa-numitele bacterocine
produse naturale, extrase direct din plante. (colimina, piocianina, magacina şi, în pre-
In secolul nostru au loc două evenimente zent, polimixina B), printre puţinele leacuri
de mare importanţă în istoria leacurilor de împotriva infecţiilor piocianice, frecvente
origine vegetală: revoluţia produsă de des- în interiorul spitalelor.
coperirea antibioticelor şi întoarcerea trep- La ora actuală se poate aprecia că, în
tată către medicamentele naturale, adică re- mod practic, pentru majoritatea agenţilor
punerea în drepturi a fitoterapiei, a medi- patogeni, există un „glonţ" fabricat de mi-
camentului natural, acolo unde el poate croorganisme, în numeroasele laboratoare,
înlocui cu succes şi cu un risc infinit mai
în decursul cercetărilor, pentru a izola noi
mic un produs chimic.
antibiotice au fost întâlnite peste 10 000 de
în anul 1928, savantul englez Alexander
substanţe active, dar, din cauza toxicităţii
Fleming a constatat că un mucegai verde
foarte ridicate, doar 70-80 din acestea au
{Penicillum notatum) a căzut întâmplător pe
intrat în practica antibioterapiei.
nişte plăci Petri, unde se dezvoltau culturi
de stafilococ auriu, şi a produs distrugerea în ultima vremea se aduc critici tot mai
acestora. La 13 februarie 1929, Fleming a vii medicamentelor de sinteză - mai greu
susţinut comunicarea despre acţiunea „pe- asimilate de orgnism - şi se recomandă
nicilinei". Abia după 10-12 ani, Fleming medicamentul natural, care este recunoscut
alături de Florey şi Chain au reuşit să dea şi acceptat mult mai firesc şi uşor de cor-
Pnma şarjă de penicilină din istorie, toţi pul nostru.
VI. PLANTELE VIITORULUI
COMBUSTIBILII VEGETALI AI
VIITORULUI
în marea lor grijă pentru păstrarea spe- Aceste aripi se pot preschimba în eliCe
ciei, plantele care fac multă umbră sau care cât ai clipi. Cele două pale reprezintă ari.
trăiesc în mari aglomeraţii caută să-şi tri- pioarele, iar axul, codiţa fructului. Axul
mită „copiii" cât mai departe de ele. De susţinut de greutatea seminţelor, ţine direc!
aceea', ele au construit pentru pruncii lor ţia, în timp ce aripioarele izbite de vânt $e
planoare sau paraşute. rotesc cu iuţeală în jurul axului şi împi^
Suprafaţa mare şi greutatea mică fac ca această maşinărie simplă dar ingenioasă pe
sămânţa să plutească în aer - conform prin- distanţe de zeci de metri. Un mecanis^
cipiului lui Arhimede. în acelaşi timp, ele similar acestor aripi-elice ar putea fi u n
opun rezistenţă vântului, la fel ca o pânză avion-elicopter, Ia care aripile, în anumite
de corabie, reuşind astfel să fie împinse o
condiţii, s-ar putea transforma în elice
dată cu sămânţa, cu atât mai departe, cu
cât rafala este mai puternică. substituind motorul în cazul defecţiunii
Mari maeştri în fabricarea planoarelor acestuia.
sunt mai cu seamă copacii pădurilor. Pla- Marele etnolog german I. E. Lips crede
noarele lor sunt foarte simple: o frunzuliţă că aceste „sfârleze" vegetale au sugerat
subţire şi uscată care poartă ca o nacelă prin simplitatea şi eficienţa lor, atât aripile
sămânţa prefăcută în aeronaut. Uneori, morilor de vânt, cât şi elicea - realizarea
spiritul de economie al plantelor e împins tehnică devenind posibilă atunci când forţa
atât de departe încât aripioara seminţelor vântului a fost înlocuită cu forţa unui mo-
nu e altceva decât bracteea care susţine tor. Construirea elicei a permis ridicarea
inflorescenţa. de pe pământ a aparatelor de zburat mai
Aceste aripi zburătoare au diferite for- grele decât aerul.
me după care putem deosebi planta. La La începutul aviaţiei, fructul aripat al
ulm (Ulmus foliacea) au forma unei capse lianei tropicale Macrozanonia a inspirat
de hârtie, aproape rotundă. Miezul umplut construirea unui planor „numai aripă" din
cu praf de puşcă al capsei îl reprezintă să- care, în anii noştri, au luat naştere planoa-
mânţa. Carpenul {Carpinus betulus) îşi tri- rele triunghiulare, cunoscute sub numele
mite puiul pe o aripioară cu trei degete, de „deltaplanoare" sau „deltaplane".
asemenea unei ciudate rachete cu trei tu- Aceste plante folosesc pentru lunga că-
buri de reacţie. lătorie a urmaşilor paraşute în locul ari-
Neamurile arţarului au scos cele mai ciu- pioarelor. Există chiar şi o familie care s-a spe-
date tipuri de planoare din împreunarea, cializat în această direcţie, aceea a compo-
cap la cap, a două seminţe cu aripioare. seelor, din care fac parte păpădia, lăptuca,
Parcă un iscoditor constructor a încercat
susaiul, barba-caprei, pălămida şi altele.
diferite forme de aripi, mărind sau micşo-
rând unghiul dintre ele. La jugastru {Acer Umbreluţele composeelor au inspirat
campestre), aripile sunt mai mici şi mai construirea paraşutelor. Acestea s-au năs-
drepte, situate aproape în prelungire; la ar- cut ca un mijloc de salvare. Proiectul lor se
ţar {Acer platanoides) sunt scurte şi puter- afla cu patru sute şi ceva de ani în urmă în
nic îndoite, la fel ca la avioanele cu reacţie. mapele cu desene ale lui Leonardo da
Bioniştii americani, englezi şi germani Vinci.
au dovedit că profilele acestor aripi res- în ultimii douăzeci de ani, umbrelei
pectă cele mai subtile legi ale aerodina- unor composee, care se transformă în băr-
micii şi că particularităţile lor sunt în strânsă cuţe atunci când sămânţa a poposit pe su-
legătură cu forma, volumul şi greutatea prafaţa unei ape, stau la baza perfecţi"'
seminţei, cu gradul de densitate a masei nărilor aduse paraşutei pentru aviatorii ce
fohare pe care trebuie s-o străbată fructul survolează oceanele, asigurându-le, în c
antrenat de vânt, parametri variabili de la ventualitatea unei aterizări forţate, posibilitate8
">ecie la specie de a pluti până la sosirea ajutoarelor
PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE ŞI în cazul plantelor fixate sau natante, la
PLANTELE ACVATICE care fotosinteza e activă, menţinerea frun-
zelor deasupra apei se face prin mărirea
suprafeţei de plutire a acestora. Frunzele
Cine nu cunoaşte principiul lui Arhime- unor specii acvatice sunt veritabile plute.
I c g ru i enunţ, la fel ca şi tabla înmul- Tigăiţele lotusului amazonic (Victoria ama-
•" ne-a rămas statornic întipărit în min- zonica) ating diametrul unei roţi de moară.
^9 Un corp scufundat într-un lichid este Deşi sunt mult mai mici, frunzele de nufăr,
ie pins de Jos în sus cu ° for*a egală cu '"eutatea de plutică sau de iarba-broaştei exemplifică
volumului de apă dislocuit. Când ^ tatea
vo i umu l u i de apă dislocuit este şi ele această formă de adaptare.
g
ai niare sau ega'ă cu Sreutatea corpului, cesta Remarcabilă este în acest sens peşti-
pluteşte; când este mai mică, corpul şoara (Salvinia natans), o criptogamă de apă;
scufundă. Aşadar, ca un corp cu densi- ea are plute perechi, pentru a face faţă
tatea mai mare decât a apei să poată pluti,
greutăţii suplimentare a celei de-a treia, ie-
trebuie cel puţin să-şi egalizeze propria
şită din acelaşi nod, dar care s-a transfor-
greutate cu greutatea volumului de apă dis-
mat într-un fel de rădăcină submersă şi în
locuit. Practic, acest lucru se realizează pe
acelaşi timp suport şi adăpost pentru spo-
două căi: ori prin micşorarea greutăţii, ori
prin mărirea volumului. rocarpi.
Am amintit aceste elementare noţiuni Chiar şi la mărunta lintiţă (Lemna), plu-
de fizică pentru că ele ne explică adap- tişoara ovală este îndestulătoare pentru po-
tările deosebit de interesante ale plantelor vara rădăcinii firave.
la mediul acvatic. Mărirea suprafeţei de plutire o întâlnim
Unele din plantele tipic acvatice sunt şi la unele alge marine. La ulvacee, de pil-
submerse, ca otrăţelul (Utricularia) şi coso- dă, talul ia forma unei panglici de culoare
rul (Ceratophyllum). Lipsite de rădăcini, verde. La algele microscopice marine, mă-
ele plutesc libere în masa apei. Altele au rirea suprafeţei se realizează prin schim-
frunze plutitoare. Din această categorie fac barea formei corpului care devine inelar, în
parte plantele fixate prin rădăcini de fun- formă de S sau şurub (cianoficee, diatomee)
dul apei, cum ar fi nuferii albi şi galbeni sau ca o lamă răsucită helicoidal (desmi-
{Nymphaea şi Nuphar), cornacii (Trapa), plu- diacee).
tica (Nytnphoides), şi cele natante la faţa apei, Şi mai interesantă este asigurarea plu-
ca neamuri de-ale lintiţei (Lemna) sau iar- tirii prin micşorarea greutăţii corpului.
ba-broaştei (Hydrocharis). La plantele superioare, principalul mijloc
Densitatea corpului lor este întotdea- îl formează reducerea la maximum a ţe-
una mai mare decât a mediului lichid. A- sutului conducător şi mecanic. Această a-
cest fapt constituie un dezavantaj pentru daptare prezintă un inedit avantaj: asigură
toate grupele de plante acvatice. Cele fi- o mai rapidă circulaţie a apei cu substanţe
Xa
te, care îşi trag hrana din mâl, nu şi-ar nutritive, absorbită din mediul înconjurător
Puţea îndeplini fotosinteza din cauză că lu-
prin toată suprafaţa corpului, şi, în acelaşi
jCr.U ?' frunzele mai grele decât apa s-ar în-^01
timp, uşurează planta.
ŞJ scufunda. Cele submerse ar cădea pe
und, nemaiputând astfel absorbi prin e- Reprezentantele mediului acvatic au
P , nia suprafeţei corpului soluţiile mi- numeroase spaţii aeriene şi goluri intrace-
trale nutritive din apă. lulare care, la unele genuri cum ar fi Vallisne-
a s f ^tare s'Setuat'i> corpul platelor acvatice ria, Hydrilla, Myriophyllwn sau Oiara, ating şi
' ° " e de mocuficări care sa le a u
J - se menţină 70% din volumul lor. Acest caracter adap-
te fie Ia suprafaţa apei, fie la ite tativ, determinat de cantitatea neîndestu-
adâncimi în interiorul apei. lătoare de oxigen din apă, serveşte în a-
ceeaşi măsură şi la reducerea densităţii
plantei.
Nici sacii cu aer nu lipsesc din arsenalul înconjurător sodiu, cu greutatea atomi c >
plutitor al acestor plante, în căutarea veşnică 23, în loc de potasiu, care are greutate,
de oxigen. 'Decorativa zambilă de apă (Eic- atomică 39.
chomia), pacostea apelor tropicale, ne-
lipsită din bazinele parcurilor şi grădinilor
botanice, poartă sub limbul frunzei căr-
noase o umflătură alungită, plină cu aer. O PLUTĂ IDEALĂ PENTRU CALĂTORr,
LUNGI
Algele marine, în special cele brune,
sunt înzestrate cu flotoare de diferite forme
şi dimensiuni. Vestita Mare a Sargaselor e Din când în când citim în presă desp re
înţesată de alge din genul Sargasswn care, originalii curajoşi care au făcut ocolul lUnij în
rupte din adânc, plutesc aproape de supra- barcă. Şi plantele fac din puii lor ori.
faţa apei cu ajutorul unor plutitori, prinşi ginali navigatori care, folosind calea apei şj
cu codiţe de corpul talului. transformându-se mai mult sau mai puţin
O atenţie deosebită merită una din cele îndemânatic în plute, au simţit şi
mai vaste asociaţii vegetale, fitoplanctonul fierbinţeala ecuatorului şi mângâierile de
marin, format din fiinţele mărunte ce tră- gheată ale polului.
iesc în apa sărată. Ele alcătuiesc o masă Nu o dată, Linne a găsit lângă fiordurile
aproape compactă, trăind în colonii întinse scandinavice seminţe de Ipomoea, volbura
şi stratificate în trei etaje, după nevoile mai mexicană, sau fragmente de alge din Ma-
mari sau mai mici de lumină (epiplancton, rea Sargaselor. Recent s-au descoperit pe
mezoplancton, hipoplancton). ţărmul Oceanului îngheţat de Nord păstăile
Această impresionantă masă vegetală uriaşe ale lianei tropicale Entada.
este admirabil adaptată plutirii, împiedi- Prezenţa călătorilor exotici ar da naştere
cându-şi căderea la fund prin diferite mij- la explicaţii fantastice dacă n-am şti nimic
loace. Cele mai multe alge marine au formă despre binefăcătorul Curent al Golfului,
de disc. Pentru a se menţine la suprafaţă, ele care transportă apele calde din golful
nu se aşază niciodată pe muchie, poziţie în Mexic spre nordul Europei, îndulcind re-
care căderea ar fi mai accelerată, ci numai marcabil clima unor regiuni situate în jurul
pe partea lăţită. Diviziunea extraordinar de Cercului Polar. Pe spinarea caldă de apă
rapidă le micşorează greutatea şi le mă- călătoresc fructele unor plante a căror re-
reşte suprafaţa de plutire. Multe dintre zistenţă la apa sărată a oceanului durează
speciile de plancton au diferite apendice, 3-4 luni; în acest timp ele pot străbate fără
cum ar fi biciul flagelatelor, a căror mişcare riscul distrugerii embrionului distanţe con-
face să se disloce un volum mai mare de siderabile. Cei mai mulţi navigatori călă-
apă. însăşi staţiunea lor colonială, orga- toresc datorită întâmplării sau înarmaţi cu
nism lângă organism, face să se extindă mijloace rudimentare. Nucile de cocos re-
apreciabil suprafaţa de plutire, împiedi- prezintă faţă de aceştia diferenţa dintre un
când astfel scufundarea. vapor bine echipat pentru o lungă călătorie
Pentru uşurarea corpului, multe din a- şi o simplă barcă cu o pânză şi un sac de
ceste fiinţe mărunte sunt înzestrate cu sub- merinde.
stanţe gelatinoase {galeHă) care unesc indi- Cocotierii sunt plantele terestre cel mai
vizii sau cu substanţe uleioase fie în inte- bine adaptate răspândirii fructelor pe calea
rior, fie la exterior, sub forma unei pelicule, apei. De altminteri, ei trăiesc la ţărmul o-
ca la diatomee sau heterocante. ceanelor sau al fluviilor din regiunile cald&
Algele cu celulele mai mari de un cen- Fructele lor aproape sferice au dimefl'
timetru, ca Valonia macriphysa ori Halicys- siuni impresionante pentru a disloca u n
tis osterhonti, pot ajunge să aibă un suc volum cât mai mare de apă. Uriaşul lor este
celular mai uşor decât apa (1,0250 faţă de cocosul de apă sau nuca malediva, fructă
1,0277), datorită faptului că iau din mediul unui neam de cocotier cunoscut în ştiinţă
TLAINTE 101
numele de Lodoicea malediva sau Lo- astăzi, în unele muzee spaniole se mai păs-S u "
seychellarum. Al doilea nume se lea- trează mumiile unor astfel de fructe. Un ■
—«> lor de origine: două insuliţe ale exemplar poate fi admirat şi la Muzeul
ga elagului Seychelles şi Oceanul Indian.
Grădinii Botanice din Bucureşti. Pentru bionisti, ambarcaţiunea vegetală
a
IQI
Pentru bionisti, ambarcaţiune;
(Fig- ^
menţină deasupra valurilor. în acelaşi timp, Un submarin sau mai degrabă un batis.
el constituie o hrănitoare substanţă de re- caf vegetal nu mai puţin interesant este Şj
zervă pentru embrion. Astfel, plăntuţa de castana de apă, numită şi ciulinul de apj
Lodoicea, închisă etanş în camera ei cu (Trapa natans). Ambele numiri, apare^
provizii, poate călători luni întregi, uneori contradictorii, sunt perfect justificate, fie
pe distanţe de 3 000-4 000 kilometri. care pentru o etapă din evoluţia fructului. K
început, acoperit de un înveliş verde destu]
de gros, fructul pare o castană. învelişul fi
SUBMARINELE VEGETALE serveşte ca un colac de salvare: îl uşurează
cât timp se dezvoltă sămânţa, verde, legatg
de planta-mamâ. Când fructul s-a copt
Plantele de apă cu flori au fost nevoite frânghia de legătură se rupe, iar învelisuj
să rezolve în mediul lor natural o foarte verde, descompus de apă, se desprind
grea problemă de hidrotehnică, şi anume scoţând la iveală partea lemnoasă, neagră
deplasarea în sens vertical a întregului or- ca abanosul, cu patru ghimpi ascuţiţi şi CL un
ganism sau a unor părţi din el în anumite mic chepeng. îngreunat de miezul compact
perioade ale vieţii. Astfel, polenizarea nu şi hrănitor, fructul cade pe fundul bălţii
poate avea loc decât la suprafaţa apei, iar unde ancorele ghimpilor îl fixează trainic,
fructul trebuie să-şi petreacă perioada de păzindu-1 în acelaşi timp de gura peşti-lor.
repaus pe fundul mlaştinii. Batiscaful iernează în adâncuri. Primă-
Scufundarea şi ridicarea la suprafaţa vara, rădăcina împinge chepengul şi se
apei sunt realizate de animale cu ajutorul prinde de mâl. Când plăntuţa a consumat
mişcărilor unor organe speciale sau al întreaga substanţă de rezervă, batislera se
membrelor. Plantele n-au astfel de organe. uşurează şi începe să se înalţe, permiţând
Ele trebuie să procedeze asemenea unui frunzuliţelor să scape din închisoarea de
mecanism omenesc - respectiv ca un sub- abanos prin deschizătura chepengului aşe-
marin - folosind însă energia şi reacţia lor zat astfel într-o poziţie mai favorabilă.
vitală. Scufundarea submarinului se reali- Ieşit la suprafaţa apei, batiscaful lemnos
zează prin umplerea tancurilor de balast cu se lasă purtat de curenţi şi călătoreşte ca o
apă, iar ridicarea la suprafaţă prin elimi- epavă, eşuând uneori la ţărmul mării.
narea apei din aceste încăperi speciale cu
ajutorul pompelor. Ca să vedem în acţiune
principiul submarinului aplicat de o plantă,
nu avem decât să privim ostrăţelul de baltă PLANTA, O UIMITOARE POMPĂ
(Utricularia vulgaris), plantă carnivoră în- VEGETALĂ
zestrată cu o uimitoare plasă cu capcane.
Aceste capcane nu servesc doar la prin-
derea prăzii, ele au şi rolul tancurilor de Se ştie prea bine că apa este un element
balast ale submarinului. de bază al vieţii. Rolul ei este multipli;
Când planta a fructificat, capcanele îşi furnizează laboratorului verde al frunzei
încetează menirea. Căpăcelele lor înţepe- hidrogenul care intră în molecula tuturo'
nesc, iar pereţii sensibili îşi pierd proprie- compuşilor organici fotosintetici, transpof'
tatea contractilităţii, lăsând apa să pătrun- tă seva brută şi elaborată, reglează temp£'
dă în voie în interiorul utriculelor. îngreu- ratura internă a organismului vegetal, me"'
nată, planta se scufundă. Periscopul luje- ţine prospeţimea şi elasticitatea ţesuturilor
rului floral, care în mod obişnuit se înalţă Exceptând unele cazuri (plantele »""
deasupra apei, dispare brusc, trăgând spre ventive care captează apa atmosferică C
adânc micile cămăruţe cu seminţe care îşi ajutorul rădăcinilor aeriene ori plante' 1 '
vor face somnul de iarnă pe fundul mlaş- care reţin în căuşele frunzelor rouă sau ap a
tinii. de ploaie), acest esenţial element es' e
FLANTE 103
■urat din pământ, cu ajutorul rădăcini- fere. Dacă se adaugă şi alţi factori care se
°care acţionează ca o adevărată pompă opun ridicării apei (cum ar fi frecarea apei
oiratoare. r>e altfel, acum mai bine de de pereţii vaselor), presiunea se dublează şi
un veac,
chiar se triplează.
* d tainele fiziologiei plantelor începeau să
Unii oameni de ştiinţă cred că forţa
(^descifrate, era la modă imaginea meca-
■ 'stă a unei plante comparate cu o pom-m- capilarităţii ajută avansarea verticală a apei
C1
hidraulică de mare precizie şi randa-^ â f prin lumenul vaselor de lemn. Apa s-ar
Sistemul de acţionare părea primilor ridica la o înălţime cu atât mai mare cu cât
aari fiziologi ai lumii simplu şi ingenios, diametrul capilarului este mai mic. Teoria
prin transpiraţie, planta pierdea apa, for- s-a dovedit nesatisfăcătoare, deoarece me-
mându-se în vasele tulpinii un fel de vid. Şi
niscurile concave (căpăcelele de apă), for-
Toricelli afirmase că natura nu acceptă mate prin presiune, împiedică înălţarea
vidul, n-a fost greu de presupus că formarea apei dincolo de 1-2 m.
vidului de apă în ţevăria plantei va atrage S-a recurs atunci la o altă teorie, a im-
automat rapida lui înlăturare prin bibiţiei. Această forţă ia naştere din afini-
umplerea spaţiilor goale cu apa provenită tatea pentru apă a unor substanţe coloidale
din sol. Rolul ridicării apei, deci al înfrân- ca de exemplu geloza, gelatina, celuloza. în
gerii gravitaţiei, îl juca rădăcina, uimitor de contact cu apa, acestea se îmbibă, făcând
asemănătoare cu pompele concepute de să se înalţe apa de-a lungul vaselor. Dar şi
om. aici intervine inhibarea, un punct de oprire
Cu timpul însă, s-a constatat că lucru-
care nu permite apei să circule decât pe
rile nu sunt aşa de simple, atât de schema-
distanţe scurte.
tice, că în sistemul circularii apei în plante
intervin o serie de forţe şi principii care Se pare că teoria care dă o explicaţie
dau un caracter mult mai complex acestor mai completă a mişcării lichidelor în plante
procese biomecanice. este teoria coeziunii. După această teorie,
S-a aflat de pildă că la îndeplinirea fe- apa este condusă în corpul plantelor prin
nomenelor fiziologice participă doar apa lumenul vaselor de lemn, ea fiind pusă în
liberă şi nu cea legată (intrată deci în com- mişcare de forţa de sucţiune a celulelor
poziţia celulelor şi ţesuturilor) şi că, de la frunzelor şi de presiunea radiculară (a ră-
celulele care o absorb şi până la cele care o dăcinii). Apa este „suptă" de frunze prin
folosesc ori o elimină prin transpiraţie, apa vasele de lemn în care curentul de apă nu
este condusă în tot corpul plantei cu viteze se întrerupe la presiuni de opunere oricât
destul de mari. Astfel, la plantele volubile de înalte, deoarece forţa de sucţiune ajun-
din pădurile ecuatoriale viteza de curgere ge uneori până la 30 de atmosfere. Dintre
atinge 150 m pe oră; iar aceasta creşte o acestea, 20 de atmosfere sunt folosite
pli cu creşterea intensităţii transpiraţiei, pentru învingerea frecării sevei brute la
"na roai mică noaptea şi mai mare ziua.
conducerea ei prin vase şi 10 atmosfere ca
Există şi câteva ipoteze asupra forţelor
r să învingă presiunea hidrostatică.
e pun în mişcare apa din plante şi care
re
uie să fie suficient de mari ca să ridice Iată deci că extraordinara „sete" de apă
a
z P de l a vârful rădăcinilor până la frun-
a celulelor, intensitatea cu care acestea sug
e
copacilor celor mai înalţi care devin preţiosul lichid ajută pompa rădăcinii să o
- SC ^ m ' ^ >entru aceasta trebuie în- a t ridice la înălţimi considerabile (100-200 m
P r esiunea hidrostatică în jur de o înălţime), performanţă pe care tehnica o
Pentr P . entm înăl Umea de 10 m. Deci, hâtra realizează dificil chiar în condiţiile pro-
a a un e n
J S ' vârful unui eucalipt n> aPa gresului contemporan, prin puternice staţii
învinge o presiune de 16 atmos- intermediare de pompare.
INAl'UKll
FORŢE EXPLOZIVE PRODUSE DE - unul din vestiţii arbori-vacă, ale c;lrUt
„JOCUL" LICHIDELOR fructe, cam cât o pătlăgică roşie, cu coys(
proeminente, „explodează" la uscăciu^
cu presiune şi zgomot, proiectânj
Nici un specialist în detonări n-ar avea seminţele pe mari întinderi. în pădurile
curajul să afirme că a obţinut o „explozie" unde creşte Hura, călătorul neavizat are tn„C
cu ajutorul apei. Plantelor le aparţine în tive de spaimă. La vremea coacerii s-a
exclusivitate acest brevet. părea că o ceată de vânători se distreaj
Pentru împrăştierea seminţelor la o dis- pe seama timidului explorato^
tanţă cât mai mare de tulpina maternă, fruc- descărcându-şi armele de foc în toat'
tele dehiscente ale unor plante au o structură direcţiile. în ambianţa sălbatică a un e
specială pentru a executa felurite tipuri de astfel de păduri, unde ne-am putea aştept;
mişcări violente cu ajutorul „jocului" lichi- cel mult la atacul cine ştie cărui trib
delor interne şi externe. neatins încă de aripile civilizaţiei, răpăiala
Sunt „explozii" ale fructului provocate acestor stranii automate aduce o notă
fie prin pierderea lichidelor, fie prin spo- neaşteptată şi uluitoare. Atât de mare c
rirea lichidelor şi deci a presiunii mai mari forţa dezvoltată de pereţi, încât în clipa di-
exercitate asupra pereţilor fructului sau a seminării se produce ruperea sârmuliţelor
organelor ce le protejează. cu care de obicei se leagă fructul din pre-
Slăbănogul (Impatiens noli-tangere), co- cauţie şi, câteodată, chiar spargerea vitri-
mun prin pădurile umede şi umbroase, e nelor de sticlă sub care e păstrat în muzee.
lesne de recunoscut după tulpinile slă- în alte cazuri, fenomenul de deschidere
bănoage şi florile singuratice, galbene, de a fructului are loc pe timp umed şi atunci
forma unei trompete şi cu un pinten la spa- poartă numele de hidrochasie. Astfel, prin
te. Fructele sale sunt alcătuite din 5 cap- pădurile noastre de fag se aud pocnituri
sule alungite, concrescute, cu pereţi subţiri, mult mai slabe decât ale Hurei, însoţite de
formând un ţesut de umflătură care, prin împroşcarea pe o rază de 1-2 m a unor
absorbţie de apă, întinde celulele de pe faţa grăuncioare negre care sar asemenea unor
internă a fructului înzestrate cu pereţi saltimbanci.
îngroşaţi şi volum mic. Seminţele sunt Aceste seminţe aparţin măcrişului iepu-
fixate pe o plăcuţă în formă de coloană în resc (Oxalis acetosella), cu frunze ca de tri-
jumătatea superioară a fructului. foi şi floricele alb-roze pe tipul 5. Ele sunt
Când fructul se coace, apa se pierde in- învelite într-o membrană elastică numită
tens, iar pereţii se strâng brusc. La cea mai arii. Fiind higroscopică, această cămaşă
mică atingere şi chiar în mod spontan car- vegetală se îmbibă cu apă, se întinde cu
pelele se desprind de peretele separator, putere şi plesneşte, răsucindu-se brusc şi
se sucesc şi aruncă, Ia fel ca nişte praştii, aruncând ca din praştie seminţele.
seminţele la mare distanţă. Dacă vom aşeza măruntele şi negricioa-
Xerochasia, deci deschiderea bruscă a sele seminţe pe o coală albă şi le vom stro-
fructului pe timp uscat, e larg răspândită. pi cu apă, vom obţine imaginea amuzantă a
La săpunariţă (Saponaria) şi la spânz (Hel- unor purici care, cu un uşor plesnet, saltă
lebonis) fructele se deschid prin desfacere sprinteni, pierzându-se în cine ştie ce colţ
laterală. Fructul de ciocul-berzei (Gera- al odăii.
nium) se curbează în fâşii de jos în sus Uneori presiunea este exercitată chia'
asemănătoare unor praştii, iar păstăile de de lichidele ce se acumulează peste măsură
mâzăriche (Orobus vemus), uscându-se, se în interiorul fructului.
răsucesc brusc după o spirală interioară. în Dacă ne vom plimba pe ţărmul Măr"
toate cazurile, aceste mecanisme proiec- Negre va fi cu neputinţă să nu întâlnim pl^S"
tează cu putere seminţele în spaţiu. nitoarea (Ecbalium elateriwn), numită •"
Dintre speciile exotice, cea mai celebră popor şi dovlecel sau castravete de nisip'
este o euforbiacee lemnoasă, Hura crepitans numire nu depărtată de realitate, deoarec6
ra face parte tot din vestita familie a predilecţie radiaţiile aflate pe lungimile de
pl
ibitaceelor. undă de 440 şi 460 milimicroni, cele mai
plesnitoarea are un fruct păros şi găl- frecvent folosite de plantă în fotosinteză.
asemenea unui butoiaş, aninat de o Aiixinele sporesc şi descresc sub acţiunea
b
*jjtă în formă de cârjă, care îl ţine în- C fotosensibilizatoare a carotinei, producând
tat î n sus - * n centriJ l f ructulu i se af lă ^ ţesut după nevoie curburi fototropice ale pe-
care înveleşte seminţele, alcătuit 1? lceiule ţiolilor (codiţelor) florii sau frunzelor.
mari, cu pereţii extrem de subţiri Datorită acestui mecanism deosebit de
fără spaţu intercelulare. E îndeajuns să-1 ingenios şi de simplu al plantei, deşi imo-
Ş1
ro gem că, desprinzându-se de codiţă, bilă, ea poate executa o serie de mişcări de
icul pepene împroaşcă seminţele cu o natură să mărească ori să diminueze efec-
j^rţă neaşteptată prin orificiul deschis, tele sursei helioenergetice. Această teorie
- nreună cu zeama cleioasă, aflată sub formulată de Holodnâi, Went şi Boysen-
fntastica presiune de 27 de atmosfere. Jousen rămâne încă valabilă pentru expli-
por ţa de apăsare a acestui lichid ce s-a carea mişcărilor de rotire în jurul Soarelui
adunat treptat în fruct acţionează întocmai a corolelor unor plante (lieliotropismul) ca
ca presiunea gazelor din tun care aruncă şi în poziţionarea frunzelor la plantele-
proiectilul afară din ţeava. meridian sau în mozaicul foliar al pădurii.
Nu degeaba Helianthus anuus a fost nu-
mită floarea-soarelui. Capitulul impozant al
FOTOMECANICA VEGETALĂ acestei plante cu ligule aurii închipuind i-
maginea infantilă a unei aure dinţate execută
o mişcare lentă şi neîntreruptă în direcţia
Toate plantele verzi depind de lumină; deplasării aparente a Soarelui pe boltă de la
fără aceasta nu poate avea loc funcţia vi- est spre vest. De acest fototropism deosebit
tală, fotosinţeza, de o importanţă covârşitoare de spectaculos au fost legate o mulţime de
pentru viaţa întregii planete. Principalul lor legende şi poveşti.
izvor luminos e soarele, izvor mobil din Mişcările ei semicirculare în direcţia
cauza mişcării de rotaţie şi de revoluţie a razelor solare îşi găsesc o explicaţie destul
Terrei. Planta, fixată de substrat prin rizoizi de limpede în lumina teoriei Went-Ho-
sau rădăcini, e nevoită, în condiţii de imo- lodnâi. Pe partea expusă a tulpinii se pro-
bilitate, să urmărească „crugul" soarelui în duce inactivarea auxinei. In cazul florii-soa-
orele de lumină ale zilei astronomice. în relui, această regiune se găseşte imediat
unele situaţii planta imobilizată e nevoită sub capitul. Curbarea părţii terminale a
să suporte asaltul arzătorului flux al razelor tulpinii produce aplecarea în acelaşi sens a
solare, riscând să se ofilească din cauza capitulului. O dată cu deplasarea izvorului
pierderilor prea mari de apă, deci a trans- luminos, o altă zonă a tulpinii este luminată.
piraţiei, funcţie prin care organismul în- In partea anterior expusă, auxina se reface
cearcă să menţină un regim termic normal, relativ uşor, aşa încât curbura tulpinii şi
n acest caz ea trebuie să găsească cea mai deci aplecarea talerului se mută uşurel de
^â şi ingenioasă soluţie pentru a reduce la stânga la dreapta. Succesiunea acestor
suprafaţa expusă solarizării fără să-şi mo- mişcări se face lent şi continuu de la
1 lc
e forma şi structura morfologică. s . răsăritul soarelui până aproape de amurg.
P a
f ntele au găsit o foarte interesantă Un fapt analog se petrece cu plantele-
suh^1C C^mică- Vectorii chimici^unt două . meridian, numite şi plante-busolă.
st
anţe nelipsite din organismul vegetal: Acele lor magnetice le reprezintă la-
gmentul galben, carotina, şi hormonul de turile frunzelor, iar polii de atracţie nu sunt
re ter
* e, amina. decât razele de lumină. Plantele-busolă
ul e ' Qro . tina este ° substanţă portocalie, asâ, sunt de obicei plante de stepă supuse unei
sensibilizatoare, care absoarbe cu însoriri continue şi puternice. Ca să se fe-
rească de explozia solară, frunzele lor iau o mişcare fototropic-negativă, neobişn U j ţ J
poziţie deosebită de a celorlalte plante: ea pentru pedunculul floral.
se situează într-un plan vertical, primind Pe zidurile de piatră vechi şi umbroase
astfel foarte puţine raze directe şi mai multe prin stâncăriile parcurilor se cultivă o de]'
radiaţii ale luminii difuze. cată linariţă (Linaria cymbalaria) care ere,
Cea mai cunoscută plantă-meridian este te în stare sălbatică în ţările medite r
un neam de lăptucă sălbatică (Lactuca ser- neene, împărţind cu feriguţele şi muşci,'
riola) întâlnită pe maidane şi pe marginea adăpostul crăpăturilor răcoroase de pi atr'
drumurilor. înăltuţă (60-70 cm), ea poartă Se deosebeşte de neamurile ei prin tuln|n
numeroase flori ca de păpădie dar de un târâtoare şi gracilă, fără un perişor, p rj
galben mai pal. Frunzele ei lacerate prezin- frunzele ei rotunde cu lobi rari şi prin fl0
tă zimţi lungi şi curbaţi. De dimineaţă nu rile violete, ca o gură de leu, câte una n
observăm nimic deosebit la aceste frunze.
un picioruş subţire.
Ele au o poziţie naturală. Insă în orele când
soarele le izbeşte direct, prin acţiunea auxi- Ca orice plantă cu clorofilă, tulpina ei
nelor iau o poziţie neobişnuită. Se ridică, caută lumină, este pozitiv-fototropă. Pe .
dar nu paralel cu tulpina. Dacă vom urmări dunculul floral îndreaptă spre lumină de
cu ajutorul unei busole sensul de orientare licatul ametist al corolei.
a frunzelor, vom observa că muchiile lor Iată însă că floarea şi-a făcut datoria. în.
urmează perfect linia nord-sud, iar feţele velişul colorat s-a desprins, descoperind o
arată estul şi, respectiv, vestul. Având mu- capsulă mărunţică. In momentul când fruc-
chia în direcţia nord-sud, razele solare iz- tul s-a copt deplin, picioruşul îşi schimbă
besc frunzele în dungă şi doar lumina difu- brusc poziţia, întoarce cutiuţa cu seminţe
ză le atinge feţele. La răsărit şi la amurg, spre locurile întunecate şi adăpostite ale
când puterea de încălzire a razelor e mai
crăpăturii de stâncă şi-şi împrăştie urmaşii
mică, frunzele iau poziţie de suprafaţă în
raport cu lumina. în tainiţa de unde a apărut planta-mamă.
Când e vorba de un copac impozant, Prin ce ciudat mecanism această tul-
mare consumator de apă, iar însorirea este piniţă pozitiv-fototropă reacţionează în cli-
extrem de puternică, acesta îşi fereşte toată pa răspândirii seminţelor negativ-fototrope,
masa frunzoasă, reuşind cu ajutorul auxi- la fel ca rădăcina?
nelor să-şi poziţioneze astfel frunzele, încât Nici lentilele microscoapelor, nici sub-
lumina să se scurgă fără oprelişti pe pă- tilele experienţe ale fiziologilor n-au da!
mânt. Aşezându-ne sub coroana lui vom încă un răspuns răspicat. S-a demonstrat că
constata că suntem la fel de expuşi insola- la energii ale excitantului luminos, între
ţiei ca într-un câmp deschis. E vorba de eu- 6 000 şi 20 000 lucşi/sec şi apoi între
calipt, supranumit şi „copacul fără umbră". 760 000 şi 2200 000 lucşi/sec, coleoptilul
Prin procesul de inactivare a auxinelor
(colţul) plantei îşi schimbă sensul fo-
conţinute în peţioli, frunzele eucaliptului îşi
îndreaptă muchia spre pământ iar razele totropismului. E greu de presupus că toc-
din miezul zilei care cad perpendicular pe mai în clipa desfacerii seminţei radiaţii
suprafaţa pământului trec nestingherite solare ar putea prezenta acele intensităt 1
printre ele, spre marea surpriză şi neplă- favorabile. Mai curând, scăderea bruscă •
cere a drumeţilor. cantităţii de auxină în momentul maturaţi
Există şi specii vegetale la care auxinele depline a fructului şi apoi tot atât de bm s'
joacă un rol diametral opus. E vorba de a- ca ei inactivare (prin mecanisme hidraul^
cele plante care, căutând întunericul pen- specifice plantelor) produc înclinarea cf
tru a îndeplini actul reproducerii, prin me- diţei în sens opus, poziţie ireversibilă **
canisme încă puţin cunoscute, îşi inacti- cauză că planta nu-şi mai reface horm"1"1
vează brusc auxinele, obţinând astfel o de creştere în această porţiune.
rOjVSTRUCŢIILE AEROSTATICE ŞI proiect, deocamdată nerealizabil, dar care,
TURGESCENŢA pus în practică, ar putea accelera conside-
piatră rabil lucrările pământului. Este vorba de
un imens şasiu în formă de arc, întins de la
Multă lume e uimită de formidabila un capăt la altul al ogorului. La fiecare din
ta cu care lăstarul rădăcinii unui copac extremităţile acestui arc mobil s-ar ataşa
carcasa de asfalt a trotuarului, groa- un tractor puternic, în timp ce câteva zeci
sparg' de pluguri ar fi ataşate pe toată lungimea.
-- de 3-4 cm> ° tulPină de păpădie saltă o
- de câtevaVilrvfrr^mf
j„ /.âfpu-j kilogrameQan
1
saur.n
cur.arp.
carefra-
fra- Pentru un asemenea dispozitiv ar fi, evi-
dent, imposibil să se folosească o structură
rigidă, rapid dezorganizată sub efectul
edul mugur de ghiocel împinge primăvara solicitărilor. Dar dacă arcul purtător ar fi
Opreliştea de frunze uscate şi de gheaţă, format dintr-un material pneumatic, imi-
- sternută în calea ascensiunii sale spre lu- tând structurile turgescente ale plantelor,
mină. neregularităţile ar fi absorbite de la sine.
Această forţă este provocată de tur-
gescenţa, adică de întărirea celulelor prin
apăsarea membranei asupra conţinutului
[or. Ea se realizează în acelaşi fel cum, în ARHITECTURA ŞI PLANTELE
roţile automobilului, camera interioară um-
plută cu aer apasă asupra anvelopei exte-
rioare. Structurile vegetale simple şi extrem Sub diferite forme, conştient sau nu,
de rezistente permit, în cazul turgescenţei, omul a apelat la ajutorul naturii. Aşezând
dezvoltarea unor presiuni de zeci de at- în poziţie verticală prima piatră - menhirul
mosfere în interiorul tulpinilor, uneori su- - oamenii preistorici au confirmat logica
perioare presiunii aerului din cazanele ma- stabilităţii arborelui, care a inspirat ulterior
rilor centrale termice. forma şi poziţia coloanelor, templelor egip-
Turgescenţa plantelor, acţionată de pre- tene, greceşti şi mai apoi structura spaţială
siunea radiculară şi de forţa de sucţiune a a catedralelor gotice.
apei, a sugerat construcţiile aerostatice, un- Folosirea plantelor ca model analogic
de volumul se constituie graţie unei creş- pentru constructori, utilizarea creatoare în
teri a presiunii interne, superioară celei din arhitectură a structurilor şi principiilor ce
atmosfera exterioară. între o jucărie de stau la baza organismelor vegetale au găsit
cauciuc care se umple cu aer şi o plantă încă din antichitate iniţiatori şi apărători ca
există o asemănare izbitoare: turgescenţa Eschil, Democrit, Lucreţiu, Vitruviu.
asigură ţesuturilor vegetale presiunea şi
rigiditatea, aşa cum şi aerul asigură jucăriei
în evul mediu ideea este preluată de
forma şi volumul. Când apa lipseşte din Leonardo da Vinci, Alberto, Palladio, Per-
ţesuturi, turgescenţa atinge un nivel minim rault, iar la începutul secolului al XlX-lea
Ş1 planta pare ofilită. La fel se petrece cu de arhitectul rus F. Karjovin.
jucăriile de cauciuc. Informe când sunt Continuând împrăştiatele cercetări şi
dezumflate, ele capătă cele mai variate încercări bionice din prima jumătate a
torme atunci când sunt umplute cu aer. secolului al XlX-lea, arhitectul spaniol An-
Construcţiile aerostatice îşi găsesc în- tonio Gaudi şi inginerul rus, pasionat de
^ebuinţare la teatrele de vară, circuri, silo- biologie, Vladimir Razdovski au încercat
n
> corturi, garaje, antene. Totuşi, ele se să revoluţioneze arhitectura, pornind de la
găsesc departe de perfecţiune, fiind ame- plante.
ric 1 - e scur § eri ?i de ° instabilitate pe-(jj , După Gaudi, arhitectura trebuie să se
Oas
ă- Plantele şi mai ales cele din me-fect- ridice de la sol spre soare după modelul
acva
tic, unde adaptările au atins per- arborilor, inspirându-se din formele create
\ Unea, ne vor veni şi aici în ajutor. uj a • de natură. Coloanele caselor pe care le
Ş lne rii specialişti în construcţia de contruia semănau cu nişte palmieri de pia-
Şlni a
g"cole păstrează în mapele lor un
tră ale căror frunze se terminau în bolţi. tulpinii plantei, a propus o formulă de ca),
El ridica biserici şi catedrale cu turnuri în- cui static al barelor, folosită de ingineri p^
clinate, asemenea copacilor îndoiţi de vânt la jumătatea secolului trecut.
sau reproducând ştiuleţi de porumb cu Arhitectura actuală este îmbinarea a
forme gigantice. Aceste bioforme care tind două calităţi aparent antagonice: zvelteţe;,
spre reproducerea naturalistă a formelor verticală, silueta sprinţară, dar şi marea
vegetale în piatră sau cărămidă se întâlnesc rezistenţă. Zgârie-norii moderni, imensele
în celebrele sale construcţii: palatul Giiell turnuri de televiziune, giganticele coşuri
sau biserica Sagrada Familia. antipoluante ale fabricilor se supun astăzi
Vladimir Razdovski şi-a propus să tra- acestor cerinţe.
teze plantele ca pe nişte grinzi. Le-a în- în cadrul creşterii rapide a populaţiei
cercat rezistenţa la flexiune şi la torsiune, deci a exploziei demografice prevăzute la
le-a testat tulpinile şi frunzele, construind începutul mileniului trei, o atenţie deose-
dispozitive ingenioase pentru a supune bită va trebui acordată construirii clădirilor
plantele la diferite eforturi. în lucrarea sa de locuit înalte şi supraînalte, de tip turn
Arhitectura plantelor el face o paralelă între care vor ocupa relativ o mică suprafaţă de
principiile botanicii şi cele ale rezistenţei teren şi vor crea condiţii pentru gruparea
materialelor, unindu-le într-un studiu gene- mai compactă a populaţiei în oraşele mari.
ral despre mecanica biologică. Dacă observăm cu atenţie o casă şi o
Şi unul şi altul s-au izbit de rezistenţa plantă, ele posedă trăsături asemănătoare.
contemporanilor, au fost întâmpinaţi de Casa se sprijină pe fundaţii, copacul pe
coruri de proteste. rădăcini. Trunchiul evocă o coloană, iar
Totuşi, ideile lor au început să fie luate coroana lui, acoperişul şi suprastructura
în seamă mai ales după 1950, când arhitec- scheletului unei case.
tura urbanistică a cunoscut o revoluţionare, Rădăcinile, care au uneori, puse cap la
prin adoptarea unor soluţii bionice îndrăz- cap, lungimi de zeci şi chiar sute de kilo-
neţe. metri, joacă rolul unor armături fine înglo-
Astfel, structurarea spaţiului, un mijloc bate în sol şi menite să ancoreze tulpina.
indispensabil de existenţă şi dezvoltare a Nu s-ar putea oare executa, după acelaşi
plantelor, a fost recent preluată de arhi- model, fundaţii pentru antenele staţiilor de
tecţi sub forma principiului numit „ladă în emisie, economisindu-se în acest fel uriaşa
ladă" sau „spaţiu în spaţiu". în acest mod, cantitate de cabluri care menţin antena în
sub conducerea arhitectului F. Oho a fost starea de întindere? încercările de până
proiectată Academia de Medicină din Ulm acum au dat rezultate excelente. Un dis-
şi s-a realizat proiectul „oraşelor de sub cipol al lui Gaudi, arhitectul Frank LIoyd
cupolă" dincolo de Cercul Polar sau din Wright, a hotărât să studieze fundaţii iden-
zonele pustiurilor fierbinţi. tice pentru un zgârie-nori de 1 500 m înăl-
Amintim, de asemenea, şcoala marelui ţime. De altfel, nu de mult, la construirea
arhitect francez Le Corbusier. Ea a creat un turnului de televiziune din Ostankino (Ru-
simbol care stă la baza multor construcţii sia) s-a ţinut seama de aceste consideraţii-
moderne răspândite în multe colţuri ale Tulpina este construită tn întregime din
lumii: copacul şi soarele. celule cu menirea specială de a suporta
totalitatea efortului. Celulele care îşi asumă
funcţia de rezistenţă poartă numele de
RĂDĂCINILE ŞI TULPINILE ATRAG sclerenchim. Ele sunt îngrămădite într-un
ATENŢIA ţesut prevăzut cu vacuole pline cu aer. Sunt
celule care se sacrifică, dându-şi viaţa
încă din secolul al XVII-lea, Galileo pentru a se pietrifica, garantând astfel soli-
l«lei, cercetând mecanismul funcţional al ditatea plantei. Reţeaua compactă a scle-
renchiinului aminteşte, din toate punctele de
fiere, armătura de oţel a betonului. FRUNZA, SURSĂ DE INSPIRAŢIE
v6
jpuse din apă şi din celuloză, aceste
^°,Rie depăşesc în multe privinţe rezistenţa
ce U
. ma i bune oţeluri de construcţie. La ° 6 Cine studiază cu atenţie alcătuirea frun-
°aci predomină forma conului gravi- C°t zei rămâne uimit de grija pe care plantele
onal (cu vârful în sus), optim pentru re-ta Ln ţa au acordat-o consolidării acestui organ e-
la vânt şi gravitaţie. Acest lucru a ■ 's t senţial ce îndeplineşte fotosinteza. O reţea
respectat şi la construcţia vestitului de nervuri fine, prin care circulă seva, ser-
n Eiffel şi a turnului de televiziune de la veşte drept armături, mărindu-i astfel re-
Moscova. zistenţa la acţiunea distructivă a factorilor
Să mergem mai departe. Tulpina şi naturali: vânt, ploaie, grindină.
trunchiul constituie structuri care reprezin- Cu un veac înainte de „epoca bionică",
iă funcţiile grinzii flexibile şi ale stâlpului între anii 1850-1851, arhitectul englez sir
de sprijin. Tulpina de secară şi de grâu Joseph Paxton construise vestitul Palat de
poate atinge înălţimea de 2 m, păstrând gro- Cristal de la Londra, luând drept model
simea de 2-3 mm. Dacă am putea păstra frunza uriaşă a lotusului amazonic (Victoria
aceleaşi proporţii la construcţia unei antene amazonica), a cărei nervaţie caracteristică
de emisie, având înălţimea de 300 m, dia- şi ale cărei margini ridicate ca ale unei ti-
metrul ei n-ar depăşi 1,5 m - în timp ce lu- găi îi dădeau o mare rezistenţă şi portantă.
crările construite în momentul de faţă par Structura uimitor de economicoasă şi
nişte mastodonţi disproporţionaţi. Compa- solidă a frunzei 1-a inspirat pe arhitectul
rând secţiunea unei tulpini de rogoz cu Pier Luigi Nervi, creatorul celebrului prin-
aceea a unui coş de uzină, din beton armat, cipiu arhitectonic „lucrul după formă". El
calculat după toate regulile artei, Igor e autorul imensului Palat al Expoziţiilor de
Guberman, un cunoscut bionist rus, des- la Torino, al cărui planşeu este format din
coperă lucruri uimitoare: atât armătura uriaşe dale cu o deschidere de 100 m, aco-
longitudinală şi transversală, cât şi cavi- perite cu o pânză de beton armat, care nu
tatea de evacuare erau dispuse absolut depăşeşte nicăieri 4 centimetri grosime,
identic. Coşul fabricii fusese construit după întreaga structură este străbătută de fasci-
calcule, în timp ce rogozul a crescut după cule evocând aşezarea exactă a nervurilor
propriile-i legi organice. Şi unul şi altul într-o frunză. De altminteri, Nervi nu a as-
aveau de rezolvat aceeaşi problemă: să se cuns niciodată faptul că a consacrat mulţi ani
menţină pe verticală, rogozul pentru cap- de cercetare formelor vegetale. Acoperişul
tarea luminii soarelui, iar coşul pentru asi- Stadionului Olimpic de la Munchen a fost
gurarea unui bun tiraj şi pentru a rămâne şi el conceput după modelul unei frunze.
stabil. De altfel, încă din 1925, arhitectul K.
Laboratorul de arhitectură bionică de Melnikov a folosit practic un principiu
pe lângă Institutul central de cercetări bionic în construcţia acoperişului pentru
Ştiinţifice în domeniul teoriei şi istoriei ar- galeria pavilionului sovietic la expoziţia
, lte_cturii din Moscova a realizat o locuinţă internaţională de la Paris. El a proiectat o
mcălzită pentru şase persoane, destinată construcţie din plăci sub formă de frunze,
explorărilor polare. Drept carcasă a fost care protejează de ploaie, dar totodată
I sit un sistem de bare articulate, ca la permite accesul liber al aerului şi soarelui.
P antele a căror tulpină se poate plia şi Uneori, în căutarea unei forme cât mai
e
stinde. Asemenea construcţii portante rezistente, frunzele unor arbuşti se în-
zistă la sarcini care depăşesc de zece ori colăcesc sub cele mai variate chipuri. Por-
| asa lor proprie. Originala căsuţă se poate nind de la aceste forme simple, elegante şi
ans 0
m P «a în formă pliată până la locul de
ultrarezistente, arhitecţii brazilieni au con-
4n 1 e> 'ar instalarea ei se face în numai struit un pod a cărui rezistenţă este asigurată
^ de minute. de curbura marginilor: podul respectiv
oferă o replică exactă a unei frunze pe ju- de rotaţie a Pământului; blocul parale^
mătate încolăcite. Lecţia dată de natură a pipedic cu apartamente înzestrate cu f e _
conferit acestei construcţii solare, solide şi restre mari doar pe o latură şi plasat pe
viguroase, frumuseţea şi remarcabila eco- role care ii permit o rotire continuă; clăd^
nomie de material a frunzei. Un oraş ultra- cu bază mobilă, a căror mişcare rotatorj e
modern, ca Brasilia, perla de cleştar şi beton în jurul izvorului de .lumină este asigura;-
a Braziliei, ne pare de la distanţă o uluitoa- de celule fotoelectrice.
re simfonie de forme vegetale. In toată lumea au fost create şcoli ^
arhitectură care valorifică heliotropismul
în Italia, arhitectul Camparelli împru.
HELIOTROPISMUL VEGETAL ŞI CON- mută principiul însoririi prin distribuţia
STRUCŢIILE spiralată a apartamentelor, aplicându-1 la 0
clădire de 13 etaje în Complexul Santa Mă-
rinella din Roma.
Arhitecţii au studiat cu atenţie mişcarea
Arhitectul sârb A. Mutniacovici a pro-
heliotropică a florii-soarelui (Helianthm
annuus), care asigură o solarizare egală a iectat şi executat la Hollywood un pavilion
capitulului, cu scopul găsirii unei soluţii în forma unei flori lamelare ale cărei „pe-
pentru iluminarea naturală a tuturor apar- tale" se ridică şi coboară automat în func-
tamentelor unui bloc, în tot cursul zilei. ţie şi de acţiunea soarelui.
în acest caz, natura nu poate fi copiată. în sfârşit, în proiectele arhitectului
Trebuia găsit un echivalent tehnic al helio- polonez J. Lubiecz-Nyez clădirile sunt dis-
tropismului. tribuite în spaţiu în aşa fel încât soarele să
Primul care deschide campania con- pătrundă în fiecare apartament. Această
struirii unor locuinţe care să urmărească rezolvare a primit denumirea de „arhitec-
mişcarea aparentă a Soarelui a fost marele tura crinului alb".
arhitect francez Le Corbusier. El a creat o Le Corbusier îşi manifesta speranţa că
adevărată şcoală care a adus cele mai în- în cursul secolului al XXI-lea construcţiile
drăzneţe soluţii: construcţii pedunculate, cu vor beneficia, în tot timpul zilelor însorite,
apartamente dispuse în formă de corole, atât de lumina solară, cât şi de helioenergia
cărora li se imprimă pe cale mecanică o care va înlocui treptat combustibilii clasici
mişcare circulară perfect sincronizată cu cea în gospodărie şi în încălzirea caselor.
Partea a doua
ANIMALE
I. PROTOZOARE
PUNTEA DINTRE REGNURI subtili biologi evită s-o aşeze în chip hotă-
rât printre plante sau animale. (Fig. 1)
ARMURI FEUDALE
Orice animal este supus acţiunii toxice a Cefalopodul Tremoctopus poartă în lun,
galerei, cu excepţia a doi peştişori, Nomeiis gul braţelor sale un fel de pungă-canal, pij.
şi Peprilus, care, la cel mai mic semn de nă cu nematociste, din care varsă câte pu,
pericol, se refugiază printre filamentele ur- ţin în ventuzele braţelor care astfel imobili,
ticante, unde se află la adăpost de orice ata- zeazâ imediat prada ce se mai zbate. Vier.
cator. Se pare că aceştia au în mucusul pie- mele Aeolis poartă pe spate nişte vezicula
lii nişte substanţe care inhibă de la început pline cu nematociste, astfel că nimeni nu îi
declanşarea nematocistelor sau neutralizea- atacă, cu toate că nu are nici o cochilie de
ză chimic toxinele inoculate. Descoperirea apărare. Chiar dacă nu se ştie cu precizie
acestei substanţe ar fi de mare folos medi- cum ajung nematocistele celenteratelor în
cinii, deoarece în largul mărilor calde ac- rezervoarele organice ale altor animale
cert este că ele reprezintă un minunat in-
cidentele produse pescarilor şi înotătorilor
strument de apărare sau de prindere a
de nematocistele Physaliei sunt foarte frec-
prăzii în imensitatea apelor marine.
vente.
Physalia a fost primul animal care a
permis biologilor francezi Paul Porties şi
Charles Richet să descopere în 1901 fe-
nomenul de anafilaxie. Se ştie că dacă se CRÂNGURILE SUBACVATICE
injectează în doze mici o otravă sau se a-
plicâ un vaccin cu microbi atenuaţi se pro- Au trecut mai bine de două veacuri de
duce fenomenul de imunizare, organismul când un naturalist elveţian, A. Tremblay,
fabricând rapid anticorpi care îl vor apăra publica la Haga prima lucrare în care se
în cazul unei viitoare intoxicări sau infec- combătea ideea greşită că minunatele fiinţe
tări. ce trăiesc fixate pe fundul mărilor şi ocea-
în cazul toxinei Physaliei se produce un fe- nelor ar fi plante, cu toate dovezile (puţine,
nomen straniu şi extrem de periculos. Pri- dar destul de concludente pentru acea vre-
ma injectare era suportată uşor, în schimb me) că, prin felul lor de viaţă, ele se apropie
a doua inoculare, făcută după un timp, pro- mai mult de animale. într-adevăr, coralii
ducea efecte teribile, cunoscute sub numele semănau cu nişte pomişori pietroşi cu ramuri
de şoc anafilactic. Acest lucru dovedea că şi flori. Bureţii codaţi aduceau cu nişte imen-
animalul sau omul erau sensibilizaţi faţă de se ciuperci acvatice. Alte fiinţe aminteau
actinotoxină şi nicidecum imunizaţi. In dediţeii din grădină, cu variate corole stră-
următorii 40-50 de ani s-a descoperit că lucitoare. Unele păreau nişte crini, înzestraţi
multe substanţe organice sau minerale, na- cu tulpiniţă fragilă şi un sac cu o cupă lilială.
turale sau sintetice produc oamenilor şo- Câte o dată se scoteau la suprafaţă tubuleţe
curi anafilactice, fenomen care stă la baza din care se desfăceau frunze în evantai, în-
alergiilor atât de variate şi frecvente în zilele tocmai ca la ferigi ori papirus, şi chiar holo-
noastre. turii cu ciudate forme de castraveţi. (Fig. 5)-
Un extrem de interesant fenomen bio- împotriva tuturor aparenţelor, Trein-
logic a fost descoperit nu de multă vreme. blay, ocupându-se în special de polipi, a de-
Unele animale marine de pradă (cara- monstrat că anthozoarele - aşa-numitele a-
catiţe) sau inofensive (viermi) conţin în or- nimale-plante - n-au comun cu lumea veg£;
ganismul lor nematociste. Provenienţa a- tală decât imobilitatea, ciudatele asemănăn
cestora a rămas până în 1960 o taină. După exterioare şi proprietatea lor de a forma •'
această dată s-a putut da o explicaţie aces- mense colonii, care amintesc de nişte crân-
tui fenomen tulburător. Savantul român guri multicolore, strămutate în împărat'3
Eugen Pora presupune că aceste animale lui Poseidon.
ingerează sub o formă sau alta nemato- Aceşti harnici constructori de păduf
ciste. subacvatice fac parte din încrengătura &'
Fig. 5. „Grădina botanică" dn fundul mării
gelatinoase care-şi plimbă prin va- Coralii formează grupul cel mai bogat
did ?riaşele clo Pote sau Pălării, ori splen- fri
mărgean roşu, cules cu atâta specii şi cel mai important dintre toate
trudă adâncul Mării Mediterane. celenteratele, prin participarea lui
masivă la formarea scoarţei terestre.
11A1 U1<J1
reuşeşte, râma începe să înfigă în sol ex- Primii colonişti veniţi în Australia ail
tremitatea anterioară, lovind din interior cu crezut că au de-a face cu un şarpe. Abj^
faringele, ce este acţionat prin intermediul după ce zoologii de la Muzeul din Mei.
unui dispozitiv hidrodinamic. Creşterea bourne au examinat aceşti „şerpi" s-a cor,.
presiunii de la 2 la 14 mm coloană de apă statat că e vorba de nişte viermi inelaţi, rj'.
permite aplicarea unei lovituri cu o forţă de bune cu râmele. înfundându-se în nj
de 8,5 kg. Reuşind să facă o breşă în sol, mânt cu capătul lor anterior, ei sapă galerj1
râma îşi măreşte presiunea la extremitatea adânci şi sinuoase. Dimineaţa devreme Sc(u pe
anterioară a corpului, care se lărgeşte, con- vreme ploioasă ei apar la suprafaţa pj.
comitent cu orificiul practicat. Repetând mântului la fel ca râmele. Sunt greu d e
de nenumărate ori mişcările descrise, râma prins, deoarece sunt foarte sensibili la cea
mai uşoară vibrare a solului.
dispare sub ochii noştri.
Digasterul reprezintă o momeală ideală
pentru pescuitul la cârlig. Mulţi naturalist;
îl caută spre a-1 studia. In sfârşit, unele p'ă.
RÂMA GIGANTICĂ sări australiene reuşesc să-1 captureze chiar
din locuinţa lui subpământeană. Iată de ce
acest vierme a fost decretat monument al
în solurile din sudul statului australian Vic- naturii şi e ocrotit pe tot teritoriul Austra-
toria şi în Queensland trăiesc viermii uriaşi liei.
de pământ, numiţi şi digaster (Megascolex
enormis). Ei ating 3 m lungime, o grosime
de 2 degete şi cântăresc 700-800 grame.
(Fig. 8) TUBURILE VIERMILOR
,.r0xicolu marina), foarte frecvent la ţărmul Pentru aceste polichete sedentare tu-
.'iii Nordului, momeală de undiţă mult burile joacă un rol nu numai în protecţie,
eciiită de pescarii localnici, ori Şerpuia, cafti dar şi în nutriţie. între corp şi tub, parapo-
construieşte tuburi dure din carbonat T dele secretă la multe specii (de pildă,
calciu, înzestrate cu un opercul (căpă-i) Chaeptoptenis) un fel de plasă. Mişcând din
ce acoperă deschiderea tubului când C parapode, animalul creează un curent de
malul se retrage în interiorul acestuia. a apă care trece prin plasă şi aduce acolo or-
Munca viermilor tubulari a fost studiată c u ganisme mărunte şi fragmente de mâl.
pas, prin geamurile acvariilor, în a doua Când plasa s-a umplut, animalul o înghite,
jumătate a veacului trecut, apoi cu apoi îşi construieşte alta.
naratul de filmat subacvatic, chiar la „lo-
cul de producţie", după 1950.
Terebelele, de pildă, îşi făuresc iniţial
tubul sub nisip, împlântându-1 bine ca pe CEL CARE DERETICĂ
un stâlp- Activitatea lor poate fi mai lesne APARTAMENTUL
urmărită din clipa când tubul se înalţă în
apă. Animalul se găseşte înfipt în substrat, Nu rareori, la mica publicitate citim ar-
scoţându-şi doar antenele şi tentaculele din ticole cam de acest fel: „Fac curăţenia şi
prima porţiune a tecii de nisip care de-abia menajul casei contra cameră gratuită". Şi în
s-a conturat. Materialul de construcţie îl natură - păstrând proporţiile - se întâmplă
constituie grăunţele de nisip, iar cimentul o astfel de situaţii. Unele animale (de obicei
materie vâscoasă, de culoare galben-ver- nevolnice) îşi oferă serviciile de „menaje-
zuie, care se întăreşte foarte repede, secre- ră" pentru a obţine un adăpost. Aşa proce-
tată de glandele sale tegumentare. Cu aju- dează viermele marin Nereis. Proprietarul,
torul tentaculelor, viermele „pipăie" mate- sensibil la propunerile lui, este vestitul rac
rialele de construcţie. în clipa când mate- Prido, locatarul unor încăpătoare cochilii
rialul îi pare convenabil, cu ajutorul para- de melci, împodobite cu actinii.
podelor (picioruşelor) acoperite cu smo- Viermele, adaptat acestui mod de viaţă,
curi de cheţi (perişori), el agită cu putere nu părăseşte niciodată gazda: e ceea ce
apa. Câteva particule fie de nisip, fie de zoologii numesc un „inquillo", adică un
mâl, fie de cochilii sunt antrenate de cu- chiriaş perpetuu.
rent. Tentaculele sale le prind la iuţeală şi Proprietarul se poartă foarte gingaş şi
le aşază ca o cărămidă deasupra zidului tu- grijuliu cu chiriaşul. Intră cu atenţie în co-
bular. La unele specii, fragmentele sunt chilie, să nu-1 strivească. Când se ospătează
apucate de gură, îmbibate cu materie vâs- îl lasă să „şterpelească" fărâmiturile cele
coasă care se strânge într-un guleraş situat mai gustoase.
'n jurul ei şi lipite de tub, cum lipim noi Ce foloase trage Prido de pe urma aces-
fragmentele unui vas spart. La alte specii, tui locatar? Oamenii de ştiinţă au presupus
<juPă ce tentaculele fac să adere particule că Nereis „deretică" întreaga locuinţă de
e
nisip la perete, capul le „unge" cu se- resturi şi fiinţe microscopice şi chiar curăţă
cre
ţ« adezive şi le potriveşte, ciocnindu-le abdomenul racului de eventualii paraziţi ce
5° r pentru a da netezime peretului şi a-i se aciuiesc pe el.
S1
gura grosimea necesară pentru a-şi stre-f a
tubul prin el. Pectinariile, ale căror g suje
sunt aruncate cu miile pe plaja de la Iar?
ne
' c o n s t r u i e s c tuburi de o regu-si * u PANGLICILE URIAŞE
ex raor
^ dinară: grăunţele sunt egale fată
_>Uc„ate atat de bine încât dau o supra-
Printre miile de specii de viermi care
grăuperfect netedă. Sub lupă, structura lor .
n populează apele şi pământul se numără şi
ţoasă ne duce cu gândul la o frumoa- 9 câteva sute care parazitează organsimele
m;
*chetărie.
130 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
k
ANIMALE 131
\ a cărui femelă subţire ca un fir de aţă Acest „soroc" este legat de un obicei
■ t ,e 1 m lungime. Masculul, mult mai • extrem de curios al acestui vierme. Toam-
nu depăşeşte 4 cm. Viermele trăieşte na, spre sfârşitul lunii octombrie sau înce-
"",'pj e lea omului. Când atinge maturita- putul lui noiembrie, la opt zile după luna
sU
femela perforează pielea, eliminând plină şi la două ore după miezul nopţii, a-
te
^'de larve la suprafaţa ei. Prin spălarea par la suprafaţa mării un fel de saci lungi,
10
mâini şi pe corp, ca şi prin transpor- părţi terminale ale viermelui, desprinse
P 6 a a pei dintr-un loc în altul de către a din corpul acestuia, care îşi continuă viaţa
menii infestaţi (în unele ţări înapoiate ° în galeriile submarine săpate în bancurile
i există sacagii, cărători de apă cu şa- de corali. (Fig. 9) Aceşti saci, adevărate
ua), larvele ajung într-o sursă de apă depozite de ouă, sunt eliberaţi la date as-
Hulce'de unde sunt mâncate de răcuşori tronomice fixe ce se repetă an după an
p e p O zi. O apă infestată cu copepode exact la 8 zile după luna plină de la înce-
oroduce şi infestarea băutorului. putul toamnei şi la ora 2 noaptea. Fenome-
Apele tropicale prin care se transmite nul se numeşte epitocie şi cauzele lui sunt
viermele seacă în perioada de uscăciune a încă necunoscute. S-a constatat că nu lumina
anului. Viermii însă sunt admirabil adaptaţi lunii este cea care produce fenomenul,
la acest ritm climatic şi dezvoltarea lor se deoarece epitocia se manifestă chiar atunci
desfăşoară într-o perioadă care durează de când luna este acoperită cu nori. Nici ma-
la trei sferturi de an până la un an întreg. reea nu poate fi învinovăţită, deoarece în
Astfel, sacagiul care s-a infestat când a
Pacific şi Atlantic, ieşirea viermelui la su-
băut apă reinfestează apa respectivă după
prafaţă se face fie în timpul fluxului, fie al
un an de zile, aproximativ la aceeaşi dată.
refluxului în largul mării unde variaţiiile de
Pentru a îndepărta viermele care a stră-
bătut prin piele până în exterior, băştinaşii nivel de la ţărm nu se resimt.
folosesc o metodă originală. Viermele este Introduşi în camere frigorifice, viermii
apucat şi înfăşurat în jurul unui mosor, o- s-au dovedit insensibili la variaţiile de tem-
peraţie care durează câteva zile; dacă este peratură, epitocia producându-se la rece, cu
întreruptă prin ruperea viermelui, se vor respectarea strictă a termenelor obişnuite.
produce inflamaţii foarte grave. Datorită acestei precizii astronomice a
Viermele-dragon infestează şi el circa viermelui, pescarii se pot pregăti din timp.
50 de milioane de oameni, mai ales în Câţiva ies în larg şi pândesc apariţia sacilor
ţările lumii a treia. cu ouă. Când se aude semnalul: „Ua la pa-
lolo", însoţit de sunete de scoici şi buccin
O DELICATESĂ GASTRONOMICĂ
.
cilor, numite din această cauză larve-ve- titul melc, dar în împrejurări ieşite $
liere, părăsind recipientele, înoată în apă şi comun: un infractor neidentificat a sp;(r(
se pot fixa în locurile cele mai prielnice. vitrină a Muzeului de Istorie Naturală ■!
Melcul-pantof (Crepidula fomicata), ori- S.U.A. şi a sustras un superb exemplar.
ginar din America, are o cochilie de 4-5 cm, La fel de celebri sunt şi melcii QUli.
foarte plată. Prezenţa lui se datoreşte cypraea - cu desene şi culori atrăgătoa r'
transportării sale întâmplătoare în 1880 cu din care se cunosc doar trei exempl^'
stridiile americane în Anglia şi rapidei lui Două din ele sunt păstrate în două celeb
aclimatizări. în 1910 a apărut pe coastele muzee din Anglia şi al treilea e propriei^
olandeze, iar în 1934 pe coastele germane, particulară.
continuându-şi călătoria şi devenind în
curând un duşman al cultivatorilor de stri-
dii, din cauza concurenţei la hrană pe care
o fac acestora. MELCUL PLIMBĂREŢ
Fiind un melc fixat de substrat ca şi mel-
cul-vierme, Crepidula a adoptat acelaşi sis- Melcul Achantina fulica, originar dij
tem de reproducere, „fabricând" larve-ve- Africa răsăriteană, înrudit cu melcii d e
liere. Numai că atunci când larvele, trans- grădină, se remarcă nu numai prin dimen-
formate în melci tineri, se prind de substrat, siunile sale impresionante (20-30 cm lun-
în procesul fixării, încep să se deosebească gime), dar şi prin performanţele sale „tu-
de rubedenia lor. Fixarea definitivă se face ristice". Plecat în 1847 din Africa orientală,
de preferinţă pe partea dreaptă a unui in- în o sută de ani, gasteropodul a parcurs" o
divid fixat, aşa că iau naştere lanţuri răsu- jumătate de glob. (Fig. 10)
cite în spirală care numără uneori până la Nimeni nu ştie cum au ajuns aceste
12 indivizi. O altă caracteristică a crepidu- moluşte în Madagascar. Se ştie doar că în
lei este hermafroditismul. întâi se maturea- 1803 ele trăiau în insulele Mascarene, la .
ză organele reproducătoare mascule, apoi şapte sute de mile de Madagascar. Guver-
cele femele. „Dat fiind că în acest lanţ se natorul insulelor franceze Reunion, aflând
află întotdeauna indivizi mai tineri aşezaţi de la un medic că soliei sale, bolnavă de tu-
peste indivizi mai bătrâni şi că există o al- berculoză, i-ar face bine o supă zilnică cu
ternanţă între un individ aflat în faza mas- melci din aceasă specie, îi transbordase în
culină şi un individ aflat în faza feminină şi insula sa de reşedinţă. în 1847, aceşti melci
totodată, dat fiind că fixarea animalelor u- aduşi din insula Mauriciu i-au plăcui şi gu-
nele faţă de altele are loc într-un punct fix, vernatorului Indiei, mare amator de deli-
copulaţia poate avea loc. Ulterior masculul catese, care a poruncit să fie puşi în libertate
devine femelă, pentru ca să fie la rândul ei în grădina Bengal Asiatic Society, unde şi-au
fecundată de melcul de deasupra care este continuat, fără grabă, cursa intercontinentală.
în fază masculină. în acest caz, problema în jurul anului 1850 au fost semnalaţi în
fecundării şi-a găsit o cu totul altă rezolvare împrejurimile insulelor Seychelle, în 1860
decât la Vermetus." (A.E. Brehm) în insulele Comore, în 1900 în Ceylon, '&'
In sfârşit, vom cita pe cea mai „aleasă în 1928 devorau plantaţiile de cauciuc din
varietate" din lumea melcilor, preţuită de Malayzia. în 1931 îşi fac apariţia în Chin;1
marii colecţionari de scoici, melcul „gloria meridională, în 1935 în Djawa, în 1936 'n
mărilor" {Comis gloria maris). Până în 1837 Sumatera şi Hawaii şi în 1937 în Sia*
au fost cunoscute numai şase exemplare. în unde crengile pădurilor se frângeau sun
acel an, colecţionarul englez H. Cumming greutatea lor.
a descoperit în Filipine încă două exem- A urmat apoi cel de-al doilea ră/t>°!
Plare. In total există azi în colecţii 68 de mondial. Comandanţii militari japorţ efl ,
exemplare din „gloria mării". în 1951, ome- gândeau că melcii cu o asemenea măriiflt/ ,
m
rea a auzit din nou vorbindu-se de ves-
i
1JV
o excelentă hrană pentru trupele lor. în faţa gravei ameninţări pe care o re-
pot
si au ordin ca mii de melci să fie trans- prezentau aceşti melci au fost' preconizate
. dat ord as mai multe metode de combatere, cea mai
etăţi în insulele Mariane, unde se găsea simplă fiind colectarea sistematică a achan-
P° u] de operaţiuni al armatelor mikado-l tinelor în vederea valorificării lor. Astfel,
' din Pacific. Melcii mâncau plantele, iar peste 500 000 de adulţi şi circa 20 de mi-
ezii mâncau melcii... restabilind echi- lioane de ouă au fost recoltate la Singa-
one pore, fără ca specia să dispară de pe insu-
^h ui ecologic. Când americanii au debar- lă.
în insule, la sfârşitul războiului, goliaţii Uşurinţa cu care acest melc se adap-
' trup moale care mişunau prin plantaţiile tează şi extraordinara sa capacitate de re-
,. s a ian şi Guam erau la fel de prezenţi producere (un singur exemplar ar putea da
- alte insule ale Pacificului, ca Hawaii de
în trei ani aproximativ 8 milioane de ur-
îldă. în insulele Mariane aceşti melci de-
maşi) cereau alte mijloace de exterminare.
veniseră atât de numeroşi, încât provocau
S-a ales atunci metoda biologică. Cunos-
ccidente de automobil, maşinile derapând
din cauza exemplarelor strivite pe şosele. cându-se că, în ţinutul de origine, cei mai
Zoologii nu s-au mai minunat când, puternici duşmani naturali ai achantinelor
într-o bună zi, melcii uriaşi strângeau o sunt melcii carnivori din genul Gonaxis, s-a
groază de gură-cască în grădinile de la San experimentat după 1950 în zonele pericli-
Pedro din California. Ajunşi pe uscat, după tate această metodă care se pare că a dat
ce străbătuseră un nou ocean, lipiţi pe ve- rezultate bune. Astfel, în insulele Hawaii,
hiculele de luptă ale Statelor Unite ce se în 15 ani numărul moluştelor dăunătoare a
întorceau din insulele Pacificului, ei şi-au scăzut cu 80%.
început irezistibilul marş pe continentul
american.
I
de 1950 o primejdie pentru existenţa re-
, cre tul de fabricaţie a ajuns până la noi: ' iesc pe ţărmul Mării Mediterane şi al altor
jienii extrăgeau partea cărnoasă din in- mări calde şi se remarcă prin dimensiunile
iorul cochiliei, o sărau şi o lăsau în bă-. lor impresionante (50-80 cm lungime) şi
sO arelui. După două-trei zile o puneau -
a prin valvele lor ascuţite anterior. E vorba
cazane mari şi o fierbeau zece zile înoate de vestita scoică Pinna, căreia Linne, care
răstimp în care lichidul din cazane a botezat toate plantele şi animalele, i-a a-
colora succesiv in galben, in verde, apoi dăugat şi titlul de nobilis în amintirea glo-
albastru şi în cele din urmă în roşu- riei de care se bucura în antichitate. într-ade-
pur-"\ r i u . O fâşie de ţesătură de circa 3 văr, din firele byssus-ului ei, lungi, rezis-
m tente şi de o frumoasă culoare aurie, se fa-
«cită cu acest colorant costa cam cât o bricau în vechime ţesături scumpe şi foarte
maşină de lux astăzi. (Fig. 11) căutate. Istoricul Procopius scria că împă-
ratul Justinian a trimis în dar satrapilor
(conducătorilor) Armeniei astfel de veş-
minte. Şi astăzi în sudul Italiei există, în
satele de la ţărmul mării, o industrie încă
înfloritoare de ţesături din byssus de Pinna.
DOICA PEŞTILOR
.
coîci'> care vor călători împreună cu oas-S ţ j i smulgem din adăpost. Intrarea în galerie a
sate de metri, asigurându-şi astfel îm- ii rămas prea strâmtă. La început scoica a stră-
speciei. puns un orificiu pe dimensiunile ei, apoi,
UN INDICATOR AL MIŞCĂRII crescând, a rămas prizoniera propriei sale
SCOARŢEI PĂMÂNTEŞTI locuinţe.
Foladele îşi desăvârşesc opera în cea
mai deplină taină.
în Italia, pe ţărmul mării, la Pozzuoli,
Aşa cum s-a crezut şi despre rădăcinile
există un străvechi templu înălţat pe vre- brazilor ce sfredelesc colţii de stâncă, s-a
mea romanilor în cinstea lui Serapis. S-au
presupus şi despre scoici că ar secreta un
oâstrat neatinse doar trei coloane de mar- acid, de felul apei tari cu care se fac în-
mură albă, înalte de 13 m, ciuruite pe o zo- crustaţii pe metal. Presupunerea nu s-a pu-
nă cuprinsă între 2,70 şi 6,30 m de la pă- tut adeveri. Foladele îşi caută adăpost şi în
mânt. Această zonă perforată a atras aten- rocile silicoase, cum ar fi cremenea, care
ţia oamenilor de ştiinţă şi datorită ei s-a nu sunt atacate de astfel de substanţe.
putut reconstitui cu precizie ce s-a petrecut Oamenii de ştiinţă s-au dus atunci cu
în timp. gândul la munca tăietorilor şi cioplitorilor
Fără îndoială, templul a fost construit în piatră ca să-şi poată explica felul în care
iniţial pe un teren situat deasupra apei. Dar acţionează animalul. Ceea ce ne izbeşte la
o coborâre a ţărmului, petrecută prin vea- folade sunt zimţii ascuţiţi de pe cochilia
cul al IV-lea, a scufundat treptat edificiul dură ca fonta. Pentru a respira şi a se hrăni
până la limita superioară de 6,30 m a zonei scoica îşi contractează sifonul şi îşi înde-
ciuruite. Peste vreo mie de ani, mai precis părtează ritmic valvele, producând astfel un
în 1538, documentele amintesc de reapari- mic curent de apă. Orificiul fiind strâmt,
ţia templului. E vorba de o nouă mişcare a feţele spinoase ale valvelor se freacă de
pământului, de data aceasta de ridicare, ce piatră. După mii şi mii de astfel de mişcări,
a scos din adâncul apelor resturile vestitei rezistenţa pietrei este înfrântă.
construcţii romane.
Interesul geologilor pentru o astfel de
dovadă certă şi strălucită a mişcării lente a
scoarţei (mişcare epirogenetică) s-a dublat cu NESTEMATELE MĂRII
interesul zoologilor curioşi sâ-i cunoască
pe autorii „semnelor de nivel". Şi nu mică De-a lungul coastei răsăritene a Peninsu-
Ie-a fost mirarea când în adâncul alveolelor lei Arabice, pe o lungime de 50 km, se în-
Pietrei au găsit cochiliile unei scoici. Este şiruie peste două sute de bancuri de scoici
v
orba de scoica perforantă, folada (Pholas producătoare de perle. Zeci de mii de lo-
"octylus), ale cărei cochilii, desprinse din cuitori - arabi şi negri - se îndeletnicesc cu
îăndările de piatră, le găsim şi la ţărmul primejdioasa şi istovitoarea meserie de
Mării Negre, aruncate. Unele specii ajung pescuitori de perle, care se desfăşoară la
a
15 cm lungime şi-şi sapă galerii de 30-40 20-25 m adâncime. Aceeaşi imagine o în-
jj- Ca s-o cunoaştem mai bine, trebuie s-o tâlnim în golful Mexic, în golful Panama şi
pe pereţii de stânci ai ţărmului l| daţi pe ţărmurile Oceanului Indian.
fără încetare de apele sărate ale iilor şi De sute, poate de mii de ani, oamenii
oceanelor. Roca este ciuruită de j1 p mii cunosc preţul mărgăritarelor. Din antichi-
de găuri, adăpost sigur al anima-Ul- Scoica, tate până în prezent ele şi-au păstrat repu-
cu înfăţişarea unei sticluţe, îşi aţe printre taţia de a fi micile pietre preţioase de ori-
cele două valve ale cochiliei Sl'on lung. gine organică şi, alături de diamante, poate
Zadarnic ne vom strădui s-o cele mai căutate şi scumpe ca valoare.
„Fabricantul" lor este o scoică modestă,
Pteria margaritifera, aducând la înfăţişare
cu stridiile. Are o cochilie groasă ca o far- zător de melci şi scoici. Descoperind secre.
furioară meşterită neîndemânatic şi străbă- tul folosit de scoică pentru a fabrica perl;,
tută de coaste proeminente, între valvele el a imaginat un procedeu pe cât de sim-
căreia se adăposteşte „lacrima mării", cum plu, pe atât de ingenios: însămânţarea scoi-
frumos o numea un mare poet oriental. cilor de perle japoneze (Pinctada ni ar
(Fig. 14) teusii).
La obţinerea perlelor de cultură se în..
cepe cu scoaterea unui fragment din man-
taua unei scoici perliere, care este grefai ne
un alt individ din aceeaşi specie. Celulele
epiteliului intern al grefonului degenerează
iar ţesutul conjunctiv se uneşte cu cel ai
gazdei. Epiteliul extern, la rândul său, pro-
liferează în formă de sac. Dacă acest sac
rămâne fără nici un suport, el se defor-
mează. Pentru a evita acest lucru se intro-
duce în grefon un corp străin care s-. rveşte
de suport sacului epitelial, menţinându-i 0
formă rotundă. După ce s-au încercat dife-
rite materiale, de la grăunţele de argint,
până la o mică bilă din substanţă plastică,
s-a ajuns la fragmente din cochilia unei
scoici americane din Mississippi, care a dat
rezultatele cele mai bune. De asemenea,
prin schimbarea gradului de salinitate al
Fig. 14. Scoica de mărgăritar
apei s-a putut modifica culoarea perlelor,
ajungându-se la forme şi nuanţe care le de-
La obârşia mult cantatei perle stă un mă- păşesc în frumuseţe pe cele naturale.
runt corp străin, un grăunte de nisip ori un Un rol însemnat în această operaţie îl
viermişor - rudă cu tenia, numit Tylodepha- joacă femeile scufundătoare, aşa-numitele
lum margaritiferae, strecurat din întâmplare Ama, după numele japonez al zeiţei mării,
între corpul şi mantaua scoicii atunci când care-şi transmit meşteşugul din mamă în
valvele se deschid pentru a îngădui curen- fiică. Ele se îmbracă cu un pantalon şi o
cămaşă albă, culoare puţin agreată de re-
tului proaspăt de apă să aducă hrana mo-
chini. Antrenate de la 12-13 ani cu scufun-
luştei. Pentru a se apăra, scoica secretă
dările, ele ajung la 16-18 ani să stea 2-3
treptat, în jurul oaspetelui nedorit, o sume- minute la o adâncime de 15-20 ni sub apă,
denie de învelişuri concentrice, asemenea timp în care caută şi desprind de pe fundul
foiţelor de ceapă, închizându-1 pentru vecie mării scoicile.
într-o rotundă închisoare de sidef. Din 1896 până în 1954, când a murit la
Până la sfârşitul veacului trecut, pe piaţa vârsta de 96 de ani, Mikimoto a dus o
mondială a pietrelor preţioase circulau luptă perseverentă pentru extinderea fer-
doar mărgăritare naturale, scoase din a- mei sale de perle, perfecţionarea proce-
dâncul oceanului de pescuitorii de perle. deelor de fabricaţie şi transformarea „creş-
Dar pentru satisfacerea unei cereri de „fru- terii" perlelor într-o industrie naţională
mos" din ce în ce mai mari, japonezii au prosperă şi rentabilă. După o serie de eşe-
inventat acum aproape o sută de ani „perla curi care nu l-au dezarmat (a pierdut i"
veritabilă", cultivată aşa cum se cultivă câteva rânduri întreaga recoltă de perle),
'lorile. Eroul acestei realizări extraordinare el a cunoscut un triumf deplin. încă di"
a
fost Kokichi Mikimoto, un modest vân- 1931, marii bijutieri europeni îi căutau per'
j e iar în 1939, la o expoziţie din New Bay poseda un miliard şi jumătate de scoici
York, a eta ' at ° reproducere a clopotului pcrlifere, cu o producţie anuală de 10
fihertăţii, formată din 12 250 de perle şi milioane de perle. Industria perlelor cul-
Lj6 diamante, în valoare de un milion de tivate aducea Japoniei în 1962 un venit
A lari- în anul morţii, ferma sa de la Toba anual de 40 de milioane de dolari.
V. CEFALOPODE
CERNEALA CEFALOPODELOR
1
Sunt amintite şi alte sprcii care aruncă marul poate să dispară fulgerător, cu o vit pe
umbre atât de înşelătoare, încât urmărito- care n-ar permite-o mişcarea de vâsi^ sau
rii, „ciupindu-le", se trezesc într-o „baltă" şerpuire. Pentru aceasta, animalul f0
de cerneală ce-i învăluie într-un nor întu- loseşte un mijloc de deplasare cu t 0lu ,
necat. deosebit: forţa apei ţâşnite brusc din co r
pul lui. „Motorul", extrem de simplu, est
alcătuit din două piese: mantaua şi sitonul
aflat în partea posterioară. Când doreşte s~
CALMARUL ŞI EJECTOARELE LUI fugă, calmarul (ca şi sepia) îşi umple runjj
COUSTEAU teaca mantalei cu apă şi apoi o evacuea/-
cu forţă prin tubul sifonului. Jetul subţire s'
Omenirea a străbătut un drum lung pâ- puternic de apă ajută animalul să facă ur
nă a ajuns la complexele laboratoare subma- spectaculos salt înapoi. Un asemenea f e [
de înot, sistem rachetă (asemănător zbo-
rine, situate uneori la câteva sute de metri
rului avioanelor cu reacţie), constituie un
adâncime, unde echipe de oceanologi rea-
excelent mijloc de deplasare şi apărare.
lizează vaste programe de cercetare. Astfel
de staţiuni sunt înzestrate cu aparate mo-
bile de explorare a abisurilor marine. Un
merit deosebit în perfecţionarea acestor a- UN SUBMARIN A STRĂBĂTUT
parate, ca şi a tehnicilor de filmare subac- VEACURILE
vatică revine comandantului Jacques Yves
Cousteau, a cărui echipă de cercetători de
pe vasul „Calypso" a descifrat multe taine In zona tropicală a oceanului Pacific şi
din viaţa fiinţelor subacvatice, folosind fai- Indian îşi duce viaţa cefalopodul Nautilus
moasele „farfurii submarine", aparate cu care a inspirat numele submersibilului con-
autopropulsie prin reacţie. De formă ro- ceput de căpitanul Nemo, eroul lui Jules
tundă, cu diametrul de 3 m şi înălţimea de Verne.
3,5 m, ele sunt prevăzute cu două feres- Mult timp s-a crezut că este un animal
truici de formă circulară şi alţi „ochi" mici, rar, pe cale de dispariţie. De fapt, este greu
care permit echipajului să vadă în toate di- de observat în mediul său natural, deoare-
recţiile şi sub toate unghiurile. In fiecare ce el trăieşte la o adâncime de 300-600 m,
„farfurioară" iau loc doi oameni dotaţi cu rezistând la presiuni enorme şi hrănindu-se
aparate fotografice şi de filmat, magneto- cu diverse crustacee.
foane şi un braţ articulat pentru colectarea Până la ora actuală au fost studiate patru
probelor biologice. Alături de farfurii, sunt specii de nautili. Ei au între 15 şi 25 cm în
folosiţi şi scafandri independenţi, a căror diametru, iar masa lor la vârsta adultă este j în
deplasare este asigurată prin mecanisme ce medie de 800 g. Cel mai obişnuit este
aplică principiul propulsării prin reacţie. Nautilus pompilius pe care-1 găsim în Fib-
Astfel, scafandrii, pentru deplasări de 1-2 pine, în Papua-Noua Guinee, în insulele
ore, sunt înzestraţi cu autopropulsoare re- Fiji şi în Melanezia. N. macrophalus este
active, un fel de ejectoare cu gaze, uşor de spcific Noii Caledonii, iar N. microrbkult-tus
mânuit. S-ar părea că aceste ejectoare re- este întâlnit în insulele Fiji şi în zona Marii
prezintă un monopol al tehnicii. In reali- bariere australiene de corali. ^ a despre N.
tate, de sute de mii de ani, unele vietăţi belanensis, acesta a fost descoperit în anul
marine aplică ingenios şi elegant principiul 1981 în Micronezia.
propulsării prin reacţie. Una din cele mai Rudă cu sepia şi caracatiţa, nautilulsU
cunoscute este calmarul (Loligo vulgaris), gerează mai degrabă un melc. Cochilia »r o
rudă cu sepia şi caracatiţa. El înoată încet, formă de spirală, răsucită într-un singu. |
prin mişcări de şerpuire a unor părţi ale plan. Ea este o veritabilă minune a naturj
corpului. La apariţia vreunui duşman, cal-
sidef de culoare crem, brăzdat cu dungi I'
c
hrun-roşcate. In epoca Renaşterii, aceste altor cefalopode printr-o mărime deosebi-
' hil" conslituiau
conslituiau ununimportant
importantmaterial
material tă: 2-3 cm în diametru. Ele sunt închise
ch J lucru pentru bijutierii într-o capsulă mică cu perete dublu./ în
vremii. timpul împerecherii, femela se apropie de
jn interior, cochilia este divizată în „că- cochilia masculului şi se lipeşte de aceasta.
îruţe" etanşe, separate printr-o mem-
Ea va rămâne astfel timp de circa 30 de
fLg de sidef subţire, dar foarte rezisten-
ore. Cu ajutorul unui tentacul specializat,
^ pe măsură ce creşte, nautilul se
depla-' ază trecând de la o „locuinţă" la masculul depune spermatoforii în cavitatea
alta. ^l di nt re vol um ul N al unei paleală a femelei. 'Mai târziu, aceasta va
c am er e depune ouăle într-o crăpătură de stâncă. O
■ cel la camerei următoare este N + 1/2. adaptare demnă de menţionat a nautililor
Animalul trăieşte în camera terminală şi se la viaţa abisală o constituie faptul că repro-
flă în legătură cu celelalte, umplute cu aer, ducţia se produce la presiuni ridicate, esti-
,rintr-un apendice lung, numit sifon. Nau- mate la 50 de bari.
ilul îşi scoate din cochilie o regiune cefa- Când cercetările arheologice din seco-
lică distinctă, înconjurată de numeroase lul trecut au scos la iveală în multe colţuri
braţe ce se târăsc pe fundul oceanului. Sub ale lumii fosile care semănau foarte bine cu
Nautilus, n-a fost greu de dedus caracterul
L.ap se află un organ musculos în formă de
pâlnie, care prin apa aruncată înainte şi cu relict, de fosilă vie, al acestui cefalopod ce
forţă din camera paleală împinge animalul stăpânea împreună cu numeroasele specii
în sens opus, conform principiului reacţiei. de Ammonites întinderile mărilor mezozo-
în anul 1987, cercetătorul american ice. Datorită condiţiilor conservative ale
John Arnold a descoperit şapte embrioa- mediului de viaţă în care s-a refugiat, Nau-
ne de nautil, ceea ce a permis ridicarea vă- tilus a supravieţuit totalei dispariţii a rude-
lului de pe o taină mult timp lăcătuită. lor sale din trecut.
Ouăle nautilului se diferenţiază de cele ale
VI. CRABI, RACI, SCORPIONI
Aparatele de filmare au surprins ceea ce Contactul între şiruri, deci unitatea co-
meni nu putea vedea de la suprafaţa a- 0 loanei, este asigurat cu ajutorul cozilor şi an-
■. [nărşăluirea pe fundul oceanului a unor P tenelor. Rândul din spate pipăie în perma-
Ioane de sute de mii de languste care, la nenţă cu antenele cozile celor din faţă. A-
jjpostul întunericului, înaintau ca o uria- a riergarda coloanei, formată din exemplare
armată, pe tăcute şi într-o ordine desă- viguroase şi experimentate, are grijă să adu-
vârşii- ne şi să readucă în coloană pe cei rătăciţi.
privită de la o anumită distanţă, această Atunci când sunt atacate, langustele se
iasă mişcătoare putea fi asemuită cu o i- aşază în cerc şi îndreaptă antenele amenin-
mensă pădure de antene agitate în toate ţătoare ca nişte suliţe spre duşman. Pierde-
rile sunt mari, langustele având destui duş-
direcţiile- . . . . , , . mani: peştii răpitori şi mai ales omul. Indi-
Coloanele cuprind şiruri pertect sincro- ferent de masacrele ce pot avea loc, supra-
nizate, formate din 2, 3 până la 200 de exem- vieţuitorii merg mai departe şi fără şovăire
plare, având în frunte un conducător. A- spre ţintă, înaintând cu o regularitate aproa-
c6Sta deschide drumul, iar după ce oboseşte pe de metronom 8 km pe zi.
este imediat înlocuit.
VII. PĂIANJENI ŞI MIRIAPOZI
[e moderne ale scafandrilor şi reuşeşte, plante acvatice şi îşi ţese micul clopot cu
c
, l fiinţă terestră, să stea ore întregi sub gura în jos, dându-i forma şi mărimea unui
g ba chiar bâ-şi petreacă aici somnul de degetar, din fire fine, rezistente şi aşa de
nă- bine încrucişate între ele, încât apa nu le
plicul scafandru este un păianjen de "i poate răzbate.
â negricios, numit Argyroneta aquatica. â S După ce şi-a isprăvit construcţia, păian-
cap a re °P l o c m extrem de mici, iar rpul " jenul iese la suprafaţa apei. Aşezându-şi
este
îmbrăcat într-o catifea de pe-fisori pântecele în sus, îşi încrucişează ultima pe-
foarte fini şi deşi. reche de picioruşe, prinzând câteva băşi-
Cu toate că îşi duce viaţa prin bălţi, pa- cuţe de aer între ele şi perişorii foarte deşi
injenul nu respiră ca peştii prin branhii, ci din vârful pântecelui. Apoi se avântă spre
-: nrocură oxigenul din atmosferă. Ar în- casă purtând cu el bobitele de argint, de
l Sl \ r ■ i* î r -- *
unde i s-a tras şi numele ştiinţific. Cu o miş-
emna să se ridice mereu la suprafaţa. A-cest
care îndemânatică a picioruşelor, Argyro-
lucru n-ar folosi păianjenului; şi-ar întrerupe
neta desprinde la gura clopotului băşicu-
mereu pânda şi ieşirile lui prea de-se ar
ţele. în felul acesta face zeci de transpor-
atrage atenţia prăzii. De aceea, el a găsit
turi până când, dislocată de aer, apa din
mijlocul de a „căra" aerul în apă şi a izbutit
clopot scade până la nivelul deschizăturii.
să ducă la capăt această minunăţie.
Clopotul impermeabil plin cu aer deve-
(Fig. 21) nind uşor se poate desprinde, ţâşnind spre
Păianjenii sunt buni ţesători. Spre deo- faţa apei. Ca să înălture această neplăcere,
sebire de rudele care îşi prefac plasele în păianjenul îl priponeşte de ierburile din jur
capcane de prins, Argyroneta îşi foloseşte cu numeroase fire, la fel cum aerostatele
firele pentru a confecţiona un sac unde să sunt fixate cu odgoane puternice, pentru a
strângă aer. Această operaţie nu se efec- nu-şi lua zborul.
tuează însă pe uscat. Mai practică şi mai Când, după un timp, aerul din clopot s-a
uşoară este confecţionarea plasei sub apă. viciat, animalul sfâşie balonul cu o tăietură
în acest scop el prinde câteva tulpiniţe de
furnic' a fost înştiinţată de apariţia unui pode, Apheloria corntugata, lungi de 5 cm,
• ria pod, asupra intrusului se năpusteşte " cu capul cafeniu stropit cu galben, uneori
detaşament de indivizi războinici. Fur-u. cu roz, răspândite în frunzişul putred din
-je atacă miriapodul cu înverşunare. Dar, 11 păduri sau sub pietre. Apheloria este înar-
bit lucrurile iau o întorsătură neaştepta-- mată cu numeroase glande secretoare de
Cup r i nse ^ e P an i c ă, furnicile încep să ' cianură de potasiu, câte una deasupra
retragă în dezordine, nesigure pe picioa-S fiecărui picior.
ie lor, ca şi cum ar fi bete. Din când în Insecta este însă precaută: nu-şi iroseşte
f
"nd 'Şi freacă mandibulele de pământ, în- otrava. Cantitatea de substanţă secretată este
ecând parcă să le cureţe. proporţională cu dimensiunile inamicului.
în tot acest timp, miriapodul nu a schiţat Când este atacată, de pildă, de o broască, ea
j c i o mişcare pentru a se apăra. Dar tru-ul se apără cu doze mari, secretate de toate
iui devine lucios, de parcă s-ar fi aco-nerit glandele simultan. Entomologii au asistat la
cu un lichid. Spre surprinderea oamenilor spectacole uimitoare: o broască o urmă-
de ştiinţă, s-a constatat că acest lichid nU-i reşte pe Apheloria, o prinde cu limba ei lipi-
nici mai mult, nici mai puţin decât cianura de cioasă. In clipa următoare însă o scuipă şi,
potasiu, cea mai puternică otravă cu mişcări caraghioase, se şterge grăbită pe
cunoscută, şi că singurul animal capabil s-o limbă. Până şi unele păsări şi mamifere (gai-
fabrice în corpul lui este o specie de miria- ţa, oposumul, sconcsul) manifestă o grăbită
,
VIII. INSECTE SOCIALE
i
Când afidele se hrănesc cu seva rădă- re raţionalizează hrana de iarnă a furniC;)
cinilor, furnicile le construiesc staule sub- rului. „Constructorii" furnicarelor zide s "
pământene. Aşa se întâmplă cu micile fur- staule, fac şosele, sapă galerii printre r g C
nici galbene (Lasius) din pădurile noastre. dăcinile copacilor sau prin trunchiurile a
Ele aduc sub pământ „vacile" aripate. Aici cestora. Prin perfecţionarea „mulsului" ■■
le rup aripile, le apără de duşmani şi le naştere afide mai bine adaptate convieţui,;'
răspândesc în subterane. cu furnicile, se obţin producţii mai mari d
Chiar şi arta de „mulgător" a furnicilor suc dulce.
este uimitoare. Afidele Stomaphis dau tai- Alături de păduchii-de-frunze, şi omizii
nul de „lapte" doar la masajul special al unor fluturi sunt folosite ca „vaci", din can
antenelor neamului de furnici care le mulg, za sucului dulce, secretat în regiunea celn'
dovedind că sunt bine dresate. Ceva mai de-al zecelea segment. Acest suc nu repre
mult, micii crescători nu le mulg la întâm- zintă excremente ca la păduchi, ci o secre
plare. Repetarea vizitelor se face cu o anu- ţie specială produsă de larvă numai la me.
mită ordine şi după o anume perioadă de sajele codificate ale antenelor furnicilor-
timp. S-a constatat că „domesticiţi", bine mulgătoare. Oricare altă excitare artificială
hrăniţi şi obişnuiţi cu „mulgerea" regulată, a omizii, oricât de bine ar imita semnalele
păduchii-de-frunze dau o „producţie" spo- simbiontului, nu dă rezultate. Bine adap-
rită. Astfel, păduchii care trăiesc pe tei pro- tate convieţuirii cu furnicile, omizile îşi cu-
duc zilnic 25 mg de sirop dulce, când sunt nosc prea bine prietenul şi ocrotitorul pen-
dresaţi, ceea ce reprezintă o cantitate echi- tru a se lăsa păcălite.
valentă cu de 3-4 ori greutatea corpului lor.
Se estimează că un furnicar (unde de obi- *
cei 15-20% din lucrătoare s-au specializat Prin preriile americane trăieşte vestita
în muls) poate recolta 10 kg pe sezon. furnică-agricultor (Pogqmyrex), rudă cu fur-
Care e oare miza acestei griji deosebite nicile noastre negre. In jurul furnicarului,
arătate de furnici păduchilor de plante? A- asemănător unei cupole, se întinde o tarla
fidele sunt mici „fabrici" de substanţe za- pe care creşte o graminee specifică ţinutu-
harate, eliminate prin capătul posterior al lui, Aristida stricta, numită de localnici „o-
abdomenului. De fapt, acestea sunt excre- rezul funicilor". E o plantă înaltă cam de un
mentele afidelor, formate din seva plante- metru, cu un spic mustăcios care, spre mie-
lor transformată în sirop de zahăr (sub ac- zul verii, este încărcat cu seminţe mici/tari
ţiunea fermentului diastazic) pe care insec- şi alburii, asemănătoare oarecum cu boa-
tele îl sug în cantitate atât de mare, încât nu bele de orez. (Fig. 24)
au timp să-1 digere complet şi să-1 asimi- Decenii întregi, savanţii au studiat a-
leze. Din timp în timp, la capătul abdome- ceasta simbioză care a prilejuit furnicilor câ-
nului afidelor apare o lacrimă de miere pe teva adaptări etologice, deci de comporta-
care insecta, când nu e crescută de furnici,
ment, într-adevăr senzaţionale. Aristida
o aruncă cu ajutorul picioruşelor dinapoi.
-ca plantă, are o calitate şi un defect. Calita-
Aceste picături cad de obicei pe frunzele
plantelor, acoperindu-le cu un lac dulce, pe- tea o reprezintă boabele ei bogate în ami-
riculos prin faptul că astupă stomatele îm- don şi greu atacate de ciuperci, iar defectul'
piedicând transpiraţia şi schimbul de gaze. slaba ei apărare la concurenţa speciilor dm
covorul vegetal din care face parte şi l*ţa'
După această picătură dulce se dau în tacul plantelor parazite şi semiparazitţ
vânt furnicile şi datorită ei şi-au organizat
Şansele ei de supravieţuire ar fi fost nji*"
un mod de viaţă „păstoresc". Aproape un
me dacă nu intra în asociaţie cu furnic"6
sfert din populaţia oricărui furnicar se ocu-
Pogomyrex.
Pă de „zootehnie". Există furnici-păstori,
care păzesc şi mulg laptele, furnici-cără- în raza micului ogor nu mai creşte n'c o
ton, care transportă în guşuliţe sucul dulce, altă plantă. Faptul i-a uimit la început P
furnici-rezervor, adevărate bidoane vii, ca- naturalişti. Mai apoi, studiindu-se viaţa fufj
nicilor-agricultori, s-a văzut că ele au un f
ATN UV1 ALJi 10 /
mmms
culesului. Furnicile scot din spic cam 70%
din boabe, lăsând restul să refacă ogorul.
Recolta este strânsă în magaziile subpă-
mântene, unde grăunţele sunt despărţite de
ă
pleavă.
Pentru a feri boabele să nu încolţească în
hambarele subpământene, calde şi umede,
Pogomyrex foloseşte un procedeu care a
dat naştere la diverse ipoteze. S-a crezut la
început că furnicile secretă un lichid care
Fig. 24. Cuibul şi lanul furnicilor-agricultori împiedică încolţirea seminţelor. Experien-
ţele au înlăturat această presupunere. Ceva
hotărâtor în dispariţia celorlalte soiuri de bu- mai mult, s-a dovedit că, în mod intenţio-
ruieni. Pentru a da posibilitatea „cerealei" nat, furnicile lasă boabele să încolţească
până la un anumit punct. In timpul încolţi-
lor preferate să se dezvolte din plin, furni-
rii, înăuntrul bobului are loc o schimbare
cile „plivesc" lanul. S-a crezut la început că însemnată: amidonul se preface în zahăr,
ele folosesc pentru acest lucru fălcile ca să substanţa care ajută la hrănirea plăntuţei.
poată reteza tulpinile şi rădăcinile Or, furnicile se dau în vânt tocmai după
plante-'or străine. Cercetări recente au această substanţă dulce. Dacă plăntuţa va
dovedit că iurnicile folosesc plivirea fi lăsată să crească în voie, ea va consuma
„chimică", îm-Pr°şcând substanţe rezervele din sămânţă şi se va transforma
hormonale care opresc de zvoltarea altei într-o plantă cu totul nefolositoare pentru
buruieni, fără să vatăme germenii de insectă. Atunci, ca să-şi aibă asigurată re-
Aristida. Ceva mai mult, când Ş°nil este zerva dulce, furnicile retează rădăcina ie-
prea rar, furnicile iau grăunţe ln şită din sămânţă, oprindu-i astfel dezvol-
câmpurile vecine şi le seamănă în jurul 1 tarea.
ului. De aceea, întotdeauna în preajma Seminţele „tratate" sunt scoase apoi la
^carului se găsesc insule dese ca peria, soare pentru a fi uscate. Abia după această
. a proape că îl ascund de privirea oa- operaţie grăunţele sunt definitiv înmaga-
l zinate, servind ca hrană în anotimpul rece.
n Sa
Ce ^ d spicele s-au copt, furnicarele în-
freamăte. Este vremea secerişului şi
Acum aproape 100 de ani, doi cercetă-
tori sudamericani, J. Belt şi F. Miiller, s-au
preocupat mai atent de o specie de furnici
roşii, foarte păgubitoare, pe care brazilienii
le numesc „sauba" sau „furnicile cu umbre-
lă".
Când uriaşele lor coloane (lungi uneori
de 30-40 m) se pun în mişcare ai impresia
că un imens şarpe verde se ondulează pe
pământ. Această senzaţie e dată de faptul
că fiecare furnică poartă în mandibulele
ţinute în sus o tăietură de frunză, asemenea
unei umbrele.
Ajunsă în dreptul unui copac, coloana se
împarte în trei. „Tăietoarele" se caţără prin-
tre ramuri, tăind la iuţeală peţiolul frun-
zelor care cad de sus ca o adevărată ploaie
verde. Jos, sub pom, aşteaptă „croitore-
10» LUKIU/yllAIILOR NAI UKU
sele", mai mărunte decât „tăietoarele". A- tul gata pregătit. Curând după aceea, m as.
cestea croiesc din frunze cercuri şi semi- de frunziş îngrăşat se acoperă cu hife, fjj
cercuri care sunt imediat înhăţate de furni- alburii şi brune de ciuperci. Acum grărjf
cile „cărătoare" (care sunt şi mai mici narii au o altă grijă: cu ajutorul foarfece^
decât „croitoresele") şi târâte până la cuib. ascuţite ale mandibulelor taie lăstarii mic '
într-o noapte, o coloană de „sauba" poate liilor, ca nu cumva pe aceştia să creas s
dezgoli 2-3 copaci. (Fig. 25) ciuperci cu pălărie, de care colonia nu J1
Oare de ce au nevoie de frunze? In 1893, nevoie. La capătul firelor muşcate astfel C
pentru a da un răspuns la această întreba- formează nişte umflături bogate în prote'
re, zoologul Alfred Meller a dezgropat fur- ne, numite „gulii" ale furnicilor, uimitoar
nicarele de „sauba", făcând descoperiri „legume" cu care se hrănesc insectele t1
senzaţionale privind simbioza dintre furnici larvele lor.
şi ciuperci. In interiorul „ciupercăriilor" se menţin?
din cauza procesului de fermenta'ie bine
dirijat de furnici o temperatură constantă
de +23°C şi o umiditate oscilând între
50%-60%. Pe drept cuvânt, aceste crescă-
torii de ciuperci au fost comparate cu un
termohidrostat ideal.
„Ele au mult de lucru - scrie Igor Aki-
muşkin. In afară de îngrăşăminte şi tăierea
rufelor, trebuie plivite buruienile (ciuper-
cile necomestibile), trebuie aleasă cultura
inferioară, slab productivă, de cultura de
calitate superioară, trebuie sortate hifele
epuizate de cele cu rod bogat. Fragmentele
de cultură rebutate sunt luate de furnici şi
duse în încăperile cele mai îndepărtate,
unde sunt depozitate."
Din timp în timp, când pământul din
„ciupercării" s-a epuizai, furnicile mută
grădinile în locuri noi, în pământ „nedesţe-
Fig. 25. Sauba fn acţiune; a) furnici croitoresei b) lenit", în cealaltă pare a cuibului, iar încă-
furnici cărătoare perile părăsite sunt umplute cu pământ şi
cu resturi.
Cuibul furnicilor tăietoare de frunze Oare ce fel de ciuperci cresc în fui»
este o fantastică metropolă subpământeană, care: nişte soiuri deosebite sau ciupercile
întinsă pe zeci de metri pătraţi şi coborând obişnuite de pădure?
uneori până la 10 m adâncime. în etajele Când, la sfârşitul secolului trecut, M«ller a
superioare ale acestei uriaşe „pivniţe" sub- dezgropat furnicarele speciilor tocătoare;
pământene se află taina furnicilor „sauba". de-frunze a găsit în toate cuiburile aceeaş1
Aici transportă cărâtorii încărcătura de ciupercă, Rosites gongyliphoiu (Fig. 26), c011'
frunze şi o predau altor furnici - cele mai siderând că furnicile cultivă doar această <*
mici din comunitate - numite „tocătoare". percă. Aproape 60 de ani mai târziu, doi V
Acestea mărunţesc rapid frunzele şi le aş- cetâtori germani, Hoesch şi Gruger, au L
tern pe fundul subteranei, după care fieca- re vedit că furnicile cultivă şi alte soiuri v
varsă picături de excremente peste acest Pat cjjiperci. Cele cu pălărie apar întâmp'a!c
de verdeaţă. După „îngrăşarea" solului, Cilre însă principala cultură o reprezintă <-juPey
ţine câteva zile, furnicile-grădinari a-'eargă cile inferioare - mucegaiuri, ca Fusariu'1''
după răsaduri de ciuperci aflate în a'te Hipomyces. Răzoarele furnicilor sunt •
încăperi şi le însămânţează pe compos- mate dintr-un amestec de diferite spec"
ria, care leagă puternic cuiburile de pă-
mânt între ele, iar perimetrul acestei aso-
ciaţii de plante îl reprezintă lujerii lungi de
Peperonia, care asigură balansul şi buna a-
dcziune de copaci a acestei „minuni", gră-
dinăreşti.
Furnicile amenajează aceste uluitoare
grădini cu un deosebit talent horticol. La
început, ele cară pământ fertil, formând
ghemotoace la bifurcaţia crăcilor. In acest
pământ ele înfig seminţe de plante epifite
(cu rădăcini aeriene), foarte frecvente în
pădurile ecuatoriale. Pe măsură ce plantele
cresc, furnicile aduc noi cantităţi de humus,
aşa că în jurul rădăcinilor acestora se for-
mează curând mari bulgări de ţărână. In a-
ceşti bulgări, furnicile au săpat treceri, ga-
lerii, camere, prefăcându-i în cuiburi. Plan-
Fig. 26. Micelii de Rosites gongş<liphora. cultivate cu
tele, împletindu-şi rădăcinile, le consoli-
predilecţie de furnici dează pereţii şi apără furnicarul de razele
solare şi de ploile tropicale, atât de violen-
mucegai şi ciuperci cu pălărie. Furnicile te, încât ar putea ciurui şi spăla uşor pă-
mântul „grădinilor".
care „plivesc" păstrează ciupercile din ge-
Şi plantele au avantajele lor. „Horticul-
nul Hipomyces; saliva lor stimulează creşte-
torii" le îngrijesc, le acoperă rădăcinile cu
rea ciupercilor folositoare şi inhibă pe cele
pământ, le asigură înmulţirea. In perioa-
mai puţin agreate. dele căldurii toride, când plantele epifite
s-au uscat în majoritate, pe copacii pe care
Arheologul german Robert Koldewei, se află furnicare, „grădinile" suspendate îşi
făcând săpături pe malurile Eufratului, pe păstrează încă prospeţimea şi culoarea
locul anticului Babilon, a reuşit să desco- verde.
pere ruinele acoperite de nisip ale grădini-
lor suspendate care au stârnit o asemenea
admiraţie, încât oamenii au apreciat această TERMITELE, CONSTRUCTORI
grandioasă operă a arhitecturii antice ca a
UIMITORI
doua minune a lumii.
Păstrând proporţiile, ceva în felul vesti-
telor grădini ale Semiramidei realizează în Termitele sunt flagelul ţărilor tropicale. în
Pădurile Amazoniei specia de furnici din stomacul lor nesăţios dispar tone de lemn
genurile Azteca şi Componotiis. Grădinile de construcţie. în junglă, numeroase sate
s s
" pendate ale furnicilor se înalţă pe ramu- ale băştinaşilor sau bungalouri ale europe-
^'e copacilor tropicali, semănând cu nişte nilor cad pradă anual fălcilor lor necruţă-
tt bu
\ n uriaşe de păsări. înlănţuite de toare. Ele nu numai că pot distruge oraşe
plan-"jpodobitc cu flori. -cum se anticipa în unele romane ştiinţifico-
, Grădina are un anumit plan al aşezării fantastice care tratau despre domnia termi-
tul - centrul ei se află o viguroasă telor - dar pot paraliza transporturile fero-
sul , ^e B''OfneHa> asemănătoare cu anana- viare rozând traversele de cale ferată, aşa
îtiz'g °^re* frunze lungi de 3 m, cărnoase, £ a cum s-a întâmplat în S.U.A. prin 1935-1936.
lr
ate cu ghimpi, atârnă spre pământ. %t A Viaţa lor colonială - spre deosebire de a
■ Un P'v«t al grădinii suspendate. Pe 81111 se furnicilor, e mai puţin cunoscută. Termitele
găsesc specii de Ficus şi Gesne- sunt de altfel şi nişte fiinţe ciudate, închise
în colonii foarte bine organizate. Corpul Zoologul francez F. Houssay scrie că ter,
lor, lipsit de pigmenţi, e alb: de aceea sunt mitele întrec mult performanţele omeneşţj
numite incorect furnici albe, deoarece ele Turnul Eiffel întrece doar de 188 de Or |
nu sunt nici pe departe rude cu furnicile. talia medie a constructorilor. Ca să ega|g
Termitele sunt cei mai importanţi şi in- îndrăzneala termitelor ar fi trebuit ca tUr
genioşi constructori de tumuli - aşa-numi- nul Eiffel să-şi înalţe vârful la înălţimea H
tele termitiere - folosind ca materii prime circa 1 800 m.
pământul şi saliva. Termitierele au o formă
Plasate în centrul terenului pe care -i
de catedrală, ajungând până la 6 m înălţi-
me şi 15-20 m diametru la bază, cu o masă explorează fiecare colonie, termitierele par
de zidărie de 1 000 t deasupra pământului. asemănătoare unor metropole omeneşti; ail
Aceste construcţii care rezistă la cele mai străzi şi pieţe publice cu circulaţie inte nSj
violente ploi torenţiale, chiar şi la prăbuşi- şi neîntreruptă, cu magazine totdeauna p[j.
rea unui copac bătrân peste ele, se reali- ne de provizii, cu creşe pentru tinerele »e.
zează cu munca celor un milion de lucră- neraţii, cu palatul suveranilor, care în rea.
toare oarbe ale coloniei. (Fig. 27) litate sunt părinţii slujitorilor lor.
picioruşele. Pereţii interiori ai celulelor, la rea problemă: „Dintre toate celulele ht^,
început rotunzi, sunt scobiţi în unghiuri de gonale cu fundul alcătuit din trei rombUr'
60°, iar fundul lor îşi schimbă forma emis- egale, să se determine cea care se poate con
fericâ într-una piramidală. După ce încăpe- strui cu cel mai puţin material". Konig a re;^ •
rile sunt umplute cu miere, albinele le vat problema cu ajutorul calculului ditere
acoperă cu o foiţă transparentă de ceară ţial, găsind valorile: pentru unghiul m a de
-le căpăcesc, cum spun stuparii. (Fig. 28) 109°26' şi pentru unghiul mic de 70°;ty
Ceea ce de multă vreme a rămas însă Rezultatul dovedea instinctul constrn tor al
un mister a fost preferinţa acordată de al- albinelor care, printr-o îndelungat adaptare
bine formei hexagonale, sau mai degrabă la mediu, atinseseră limitele pera fecţiunii.
de prismă hexagonală a căsuţelor. Totuşi, oamenii de ştiinţă erau in trigaţi de
mica diferenţă de două minu ie de arc
Acest lucru fusese remarcat din antichi-
dintre calculele lui Maraldi şi cIj, ale lui
tate; Aristotel îl citează în Istoria animale- Konig. Din două, una: ori măsurâto rile lui
lor, mai târziu şi Pliniu cel Bătrân. Din Maraldi nu erau exacte, ori rezulta. tele lui
punct de vedere matematic, această pro- Konig erau greşite. In fond, dife-renta nu
blemă a fost abordată de geometricianul era prea mare, dar pentru rigurozitatea
grec Pappus din Alexandria în lucrarea ştiinţifică situaţia nu era în ordine Patru ani
Colecţii matematice. Forma triromboidală a mai târziu, matematicianul englez Mac
fundului celulelor a fost descoperită în 1712 Laurin a refăcut calculele lui Konig şi a
de către astronomul P. Maraldi care, de ajuns la rezultatele obţinute de Maraldi în
altfel, a măsurat şi unghiurile romburilor; 1712. Prin urmare, măsurătorile lui Ma-
cel mare de 109°26', cel mic de 70°32'. Fi- raldi erau corecte, dar tot atât de corecie
zicianul Reaumur, presupunând că albinele şi raţionamentele lui Konig. Numai că re-
vor să facă economie de ceară, i-a propus ma- zultatele erau diferite. Analizându-se mai
tematicianului Konig să rezolve următoa- îndeaproape întreaga situaţie, s-a stabilit că
p , ş ş
acoperişului cu înveliş subţire de m°
miere, le amestecă şi, după ce punu_ j
supra merindei un ou, zideşte şi căPăCta
r
d m° r
l/f
tile. Fluturele adult poate fi uşor obţinut prin coperit în 1952 la o altitudine de 1 500 Q,
creşterea larvelor care sunt hrănite cu frun- doborând cu o ploaie de alice un lruni''
ze de oţetar (Ailanlhus) sau lemn-câinesc exemplar femei cu o anvergură a aripilOr ^
(Ligustrurn), 32 cm. Cercetări ulterioare făcute de
Deşi ceva mai mici, uriaşii fluturilor de mologul R. Stratman au constatat că terit
zi sunt infinit mai frumos coloraţi. Noaptea, riul acestui uriaş al fluturilor de zi se măr '"
culorile vii nu se văd şi acestea, oricum, n-ar neşte la o mică suprafaţă de junglă în car'
servi la nimic, întrucât fluturii nocturni stau trăieşte planta gazdă Aiislolchia schkchtef
ascunşi în timpul zilei. în schimb fluturii Masculul, ceva mai mic, are culoarea ver'
diurni oferă ochiului încântat o paletă ui- de-smarald, străbătută de vine şi zone ne
mitor de bogată de culori şi nuanţe, de to- gre şi de o dâră transversală azurie, iar fe,
nuri şterse sau metalizate, concurând în ţi- mela are un veşmânt cafeniu-maroniu c,
nuturile calde veşmântul policolor al orhi- pete albe ca nişte săgeţi; cele de pe aripi] e
deelor şi păsărilor colibri. posterioare, mai mari, au în mijlocul lOr
Cel mai mare fluture sud-american (18- puncte întunecate. Larva roşie, cu o dâră
29 cm), Morpho liecuba obidona, trăieşte galbenă pe segmentul 4 şi acoperita cu tu-
prin jungla Cordilierilor. Faţa dorsală este berculi cărnoşi negri, iar pupa, brună stră-
roşcal-maronie cu perechi de ochişori pe lucitoare, cu pterotfecile (apărătoarele) ari-
margine, cu două dungi aproape negre pe pilor galbene, întrece 10 cm. Ne vom opri
marginea aripilor anterioare şi o pată de aici cu prezentarea acestor bijuterii ale na-
alb în jurul corpului. Faţa ventrală gălbui- turii. Ele merită să li se închine o cuprinză-
maronie are desene tigrate, câte 3 ochi pe toare carte care să le descrie splendoarea
aripile anterioare şi câte 4 pe cele poste- aripilor, ciudăţenia obiceiurilor dar şi des-
rioare, din care una se evidenţiază prin di- tinul trist care le aşteaptă, dacă vom conti-
mensiuni. nua să poluăm vegetaţia, să tăiem pădurile
Masculii sunt atraşi de la mari distanţe ecuatoriale, să le vânăm fără cruţare pen-
de culoarea albastră a veşmintelor. De a- tru egoista plăcere de a le închide într-un
ceea capturarea lor se face cu ajutorul u- insectar sau a le expune într-o vitrină cu
nor steguleţe colorate care sunt agitate de trofee.
colecţionari.
Deasupra luxuriantei vegetaţii din jun-
gla regiunii australiene, la înălţimi de peste
50 m zboară splendidele ornitoptere, cu- CĂLĂTORI PESTE MUNŢI ŞI MĂRI
noscute sub numele de fluturi-păsări (Or-
nithoptera). Patria lor este Noua Guinee şi Se ştie că fluturii sunt cele mai „plira-
arhipelagurile învecinate. băreţe" insecte şi nu pe nedrept unii din ei
Există un mare număr de rase, deose- au fost comparaţi cu păsările călătoare. De
bite prin desene şi culori variate, mergând altfel, prima menţiune despre o vastă m>-
de la azuriu strălucitor până la roşu cardi- graţie de fluturi din Saxonia în Bavana
nal sau verde antic. Toate au dimensiuni (două provincii germane) este făcută in
impresionante (15-30 cm). Băştinaşii dor- anul 1100. Apoi, în 1104 - spun cronic^
nici de câştig prind mai ales masculii aces- timpului - fluturii au eclipsat Soarele dea-
tor specii, cu ajutorul unor săgeţi minus- supra unui oraş al Franţei, semănând pa'
cule, şi-i expun spre vânzare în pitoreştile nică. Lui Cristofor Columb, descoperitor11!
lor bazare. Americii, îi datorăm prima relatare a uf>el
Cel mai impozant ornitopter, deci cel invazii de fluturi, când se găsea cu carav^'
mai mare fluture diurn din lume, este Omi- lele în apropiere de Cuba: „A doua zi ap a'
thoptera alexandrae care trăieşte în coroa- rură o mulţime de fluturi uriaşi, frumos CO
nele uriaşilor copaci din pădurea primitivă loraţi şi atât de numeroşi încât cerul s"a '".
a văii subalpine Popondetta din nord-estul lunecat". în ultimii trei sute de ani au ţ0*,
Noii Guinee. Zoologul A.S. Meek 1-a des- semnalate zeci de migraţii în diferite pâf!
AJN1MALE 185
, j e Europei, Asiei, Americii. Fluturii din copii ce dorm. Numai regina-nopţii (Nico-
e r>ul Phoebis zboară în masă, depăşind liana aliata) şi-a deschis abia acum corole-
fastele braziliene, şi se îneacă cu miile în le, răspândind peste grădină o mireasmă
pele oceanului. Prin trecătorile munţilor îmbătătoare.
tjirnalaia, Alpi şi uneori în Carpaţi, alpiniş- Deodată un bâzâit înfundat tulbură li-
iii descoperă zone întregi semănate cu ca- niştea nopţii. O nălucă negricioasă, cu zbo-
javre de fluturi surprinşi de vreme rea sau rul frânt, se năpusteşte de cine ştie unde în
deîgt grădină. Sub razele lunii, trupul ei iute şi
par cea mai uimitoare călătorie o sa- agil scapără ca o piatră scumpă. După o scur-
v£rşeşte fluturele-monarh (Danaus plexip- tă căutare se opreşte lângă stratul cu regina-
mis) î11 America. De două ori pe an, pri- nopţii. Nu aterizează, ci mai degrabă stă
măvara şi toamna, cu o regularitate mate- atârnată ca un helicopter, bătând aerul pe
matică, acest frumos şi impunător fluture loc, cu aripile-i iuţi. Se apropie de fiecare
pleacă în migraţie. floare, zăboveşte asupra ei o clipă, ca şi cum
Toamna, fluturii-monarhi din întreaga i-ar spune ceva, şi cu o smucire nervoasă
Americă se îndreaptă pe un front larg spre părăseşte grădina tot aşa de grăbită, tot
sud, zburând mai bine de 3 000 km pentru atât de năucă precum venise.
a petrece iarna în Mexic, în Florida, în Cuba Cine este acest oaspete zvânturat?
şi în insulele Bahamas. Un mare număr se Ne potolim curiozitatea doar a doua
îndreaptă şi spre California. Acolo cresc seară, când îl vom prinde cu o plasă de ti-
arbori pe care fluturii-monarhi se aşază cu fon. Năluca nu-i decât un fluture nocturn
miile. An după an ei petrec iarna pe ace-
cu trup gros şi aripi scurte, numit Sphyixx,
iaşi copaci, acoperind în întregime ramu-
din cauza desenului straniu pe care îl poar-
rile şi frunzişul cu masa lor compactă. Un
tă, asemănător puţin cu imaginea sfinxului
curios a numărat peste 100 de exemplare
pe o ramură lungă de 30 de centimetri. în mitologic. Sub cap ţine înfăşurată trompa
California, ei constituie o curiozitate turis- ca un colac de sfoară. Desfăşurând-o încet
tică. Se aplică amenzi de 500 de dolari ace- cu un ac, vom rămâne uimiţi de lungimea ei.
lora care îi tulbură sau îi vatămă. O dată cu (Fig. 34) Acum ne-am dumerit ce caută el
venirea primăverii se însufleţesc, încep să vi-
ziteze florile, deplasând-se încetul cu înce-
tul spre nord şi înmulţindu-se pe drum.
După ce şi-au lăsat ouăle pe tulpinile de
^clepias cwassavica mor. Tânăra generata
continuă să înainteze spre nord, spre
ţara strămoşilor lor. Toamna monarhii ti-
neri se întorc spre sud, unde se instalează
ln
aceiaşi copaci unde au poposit şi părinţii
S1 Părinţii părinţilor lor.
NĂLUCILE NOPŢII
mere printre uriaşi, s-a convenit să se ţină mente de lemn tăiate cu ajutorul fălcil Or
seama de raportul dintre greutatea cor- Omizile fluturelui de stup îşi consolidează
porală a animalului şi cantitatea de hrană coconii de mătase albă ascunşi printre f a
îngurgitată. gurii de miere cu plăcuţe de ceară. Omij,
După acest cntenu, intr-adevar echita- fluturelui Gonoptera libatrix leagă cu firj
bil, cel mai mare mâncău din lume - un fel soare frunzele plantei pe care a trăit şi s
de'Flămânzilă al lumii animale - îl repre- schimbă în crisalidă în interiorul acestui
zintă larva moliei Polifonus (Antheraea dăpost. La fel procedează larvele flutuiilo
potyphonus) din America de Nord. Ea con- tortricieni, care rulează ca pe un cornet
sumă în 48 de ore de viaţă o cantitate de ma- frunzele, ori larvele unor fluturi de noapte
să vegetală egală cu de 86 000 ori propria care se dezvoltă în pernele de muşchi sau
greutate la naştere. în echivalent uman, a- licheni.
ceasta ar însemna că un prunc de 3,17 kg Un desăvârşit sarcofag îl realizează însă
ar înghiţi o cantitate de 273 tone de hrană. fluturele-de-mătase (Bombyx mori), care a
atras atenţia oamenilor încă din antichitate
Se presupune că sericicultura a început să
fie practicată acum circa 5 000 de ani, în
„FABRICILE" DE MĂTASE NATURALĂ China, de unde s-a răspândit în India şi a-
poi, mult mai târziu, în Europa, deoarece
Când omizilor le vine timpul să se crescătorii de viermi de mătase din Extre-
transforme îri crisalide, cele mai multe din mul Orient păstrau în mare secret această
ele îşi fabrică din mătase un adăpost închis, îndeletnicire rentabilă. Poveştile spun că
ca o mică bombonieră, numită cocon. Mă- nişte călugări i-au adus în dar împăratului
tasea este secretată de glandele interne, ex- bizantin Justinian câteva bastoane de bam-
istente la baza gurii. bus în interiorul cărora erau ascunse ouă de
Aceşti coconi au forme, culori şi siste- viermi de mătase. Acelaşi vicleşug, zice-se,
me de inserţie foarte felurite. Ca format, l-ar fi folosit şi marele explorator Marco
gogoşile pot fi: ovoide, elipsoide, cilindroi- Polo, care ar fi pus în felul acesta bazele
de, cu un cap sau amândouă capetele ar- înfloritoarei industrii italiene de mătase
cuite sau emisferice; nu rareori întâlnim naturală.
gogoşi îndoite sau de forma unui fus alun- Femela fluturelui-de-mătase depune o
git, ca la cei mai mulţi fluturi din genul mare cantitate de ouă (300-600) pe care
Zygaena. De obicei, gogoşile crisalidelor sericicultorul le adună în săculeţe speciale
femele sunt mai mari decât coconii mascu- de tifon şi - la timpul potrivit - le împrăş-
lilor, care, cel mai adesea, par sugrumaţi la tie pe nişte rafturi speciale, într-o încăpere
mijloc. Coloritul lor variază de la alb stră- curată, în care aerul este călduţ. După 8-10
lucitor la cenuşiu închis, de la auriu până zile încep să apară omizile: mici, de cu-
la cafeniu-roşcat. loare brun-roşcată, cu căpşorul negru şi
Unele specii de fluturi, cu omizi mai ex- corpul acoperit de smocuri lungi de per-
puse atacurilor, construiesc un sarcofag în indată ce se pot deplasa încep să consume
întregime de mătase şi bine închis. La alte cu lăcomie frunzele de dud aşternute pe e"
specii de fluturi cu omizi păroase, cum ar tajerele de alimentare. In a cincea zi, om1"
fi Chelonia, gogoaşa este mai subţire şi a- zile se opresc, îşi înalţă partea dinainte a
tunci larva o fortifică cu propriii peri pe corpului şi încremenesc în această poziţ'e;
care îi taie cu ajutorul mandibulelor. Lar- Se zice că „au adormit". Somnul durează
vele altor fluturi, neavând suficientă „rezer- 24—36 ore. Apoi omizile se trezesc şi încep
vă" de mătase ca să se învelească în cocon, să se deplaseze, făcând mişcări ca şi curn ar
adaugă materii străine. Stricătorul fluture dori să se elibereze de ceva. Acel cev a este
Cossus devine crisalidă într-un cocon de vechea piele pe care omida, lepăda11 d-o,
mătase gri-negricioasă, „parcelată" cu frag- îşi continuă ospăţul exact aceeaşi p6 '
ANIMALE 191
rioadă de timp. Urmează apoi al doilea teste cu repeziciune capul, eliminând firul
, după care are loc a doua năpârlire.
oini) de mătase. Firul se înfăşoară în inele în ju-
După a cincea năpârlire ia naştere omi-ja rul trupului său. Un inel se alătură strâns
golaşă, albă, lungă de 6-8 cm, de 9 000 J £ altuia. Munca progresează repede. încă
ori mai grea decât viermele abia ieşit ,Jin puţin şi gogoaşa este aproape gata. Dar pe-
ou- Aceasta nu-şi prelungeşte prea mUlt reţii săi sunt deocamdată subţiri. Prin ei se
plimbările. Glandele ei secretoare de mătase poate distinge cum omida îşi continuă ne-
sunt pline până la refuz cu lichid se-ricigen. întrerupt lucrul. Apoi pereţii gogoşii devin
Dintr-un tub lug şi răsucit în spirale, acesta din ce în ce mai groşi. Un strat de ochiuri
se scurge spre o parte lărgită, un fel de de mătase se aşază sub altul. Lucrătorul nu
bazin de acumulare. Rezervorul fiecărei mai poate fi văzut. Au trecut trei zile şi trei
glande se prelungeşte într-un canal subţire. nopţi de când lucrează fără o clipă de ră-
Canalele se întâlneasc în zona capului gaz; mai trec o zi şi o noapte. Gogoaşa este
omizii şi se deschid printr-un orificiu pe terminată. Atunci viermele doarme. Acesta
buza inferioară. Când vine vremea „ţe- este ultimul lui somn.
sutului", omida elimină lichidul sub forma Gogoaşa nu este doar o „capodoperă
a două şuvoaie care se scurg prin ambele textilă", dar, într-un fel, reprezintă şi o per-
zone secretoare; ies afară, se întind şi apoi formanţă demnă de o veritabilă maşină in-
se încheagă; din ele se formează un fir de dustrială. Firul din care este alcătuită go-
mătase subţire. (Fig. 36) goaşa are în jur de un kilometru lungime şi
cuprinde 24 000 de „ochiuri" de 4 cm lun-
în acest moment omida se târăşte ne-
gime, care au necesitat 24 000 de mişcări
liniştită pe raft şi se suie pe stelaj, căutând
de „suveică" ale capului omizii.
mânunchiurile de nuiele aşezate special de
sericicultor. După ce-şi găseşte locul, înce- Culoarea gogoşii (albă, citron, aurie,
galben-roşiatică sau galben-verzuie) variază
pe să lucreze. Agăţându-se cât mai solid cu
în raport cu specia fluturelui. Aşa, de pildă,
picioruşele abdominale de una din nuiele,
specia vărgată a viermelui-de-mătase dă
ea îşi duce capul când spre dreapta, când gogoşi albe, în timp ce specia fără dungi,
spre stânga şi când spre spate, atingând cu gogoşi de un galben-auriu.
buza inferioară diferite puncte ale stela-
jului. După scurt timp în jurul omizii se Ca să poată ieşi dintr-o asemenea în-
formează o ţesătură destul de deasă cu chisoare, fluturele uzează de o mică strata-
firele de mătase pe care le secretă conti- gemă, în timpul cât stă în gogoaşă, în cor-
nuu. Dar aceasta nu este decât baza con- pul său se formează un lichid corosiv care
strucţiei. Omida se instalează în mijlocul umectează pe dinăuntru vârful gogoşii; fi-
acestei baze. Firele de mătase o menţin rele de mătase umezite se destramă în
suspendată în aer; ele reprezintă punctul acest loc, unde se formează o fereastră.
de care se va fixa gogoaşa. Mai întâi îşi ro- Prin ea prizonierul îşi recapătă libertatea.
Nu vom insista asupra unor aspecte
tehnice ale sericiculturii, îndeletnicire fru-
moasă, productivă, dar şi dificilă din cauza
sensibilităţii larvelor de Bombyx la boli. Pe-
brina, „misteriosul flagel", era pe punctul
să compromită, în veacul trecut, sericicul-
tura europeană, dacă n-ar fi intervenit stră-
lucita descoperire a lui Pasteur. Alături
de aceasta, mari pagube produce muscar-
dina sau împietrirea, provocată de sporii
unei ciuperci parazite răspândiţi în corpul
viermelui.
Mătasea scoasă din gogoşile de Bombyx
- 36. Fluturele de mătase (evoluţie) mori continuă să fie cea mai preţioasă
materie textilă. Firele de mătase reprezintă, clipă într-alta. Când se urnesc mai mU|,
tuburi extrem de subţiri umplute cu aer; de coloane, iar procesiunile lor se îniâ[ ne,
aceea borangicul este uşor şi conservă per- spectacolul capătă aspecte inedite, ţyp
fect căldura. în acelaşi timp, el se distinge ritelc ghirlande vii se încrucişează, se înc^
prin frumuseţea, rezistenţa şi capacitatea cesc, se descâlcesc, se înnoadă, se H
lui de a fi colorat omogen. noadă, dar până la urmă fiecare îşi vede Hi
în Extremul Orient, fluturele-alb-de- drum. Când ajung la ţintă, omizile . C
mătase este înlocuit cu fluturele-de-mătase prese ca la o comandă. Tot ca o trupa b'°
al stejarului (Anlherea pernui), evidenţiat instruită, o purced înapoi parcă la semn]C
prin aripile alb-cafenii, împodobite cu pa- Deşi se depărtează zeci şi chiar sute '
iru pete înconjurate de un chenar. Omizile
metri de cuib, ele găsesc totdeauna cale^
lui - aşa cum le arată şi numele - se hră-
nesc de preferinţă cu frunze de stejar. Go- de întoarcere. Ce lainic instinct Ie dirijea
ijoşile acestui fluture dau o mătase mai gro- ză? Să fie înzestrate oare omizile cu meniu
solană, dar mai rezistentă, utilizată la fa- rie vizuală sau olfactivă? Cercetările rna'
bricarea şantungului. In ţara noastră a fost vechi, confirmate de altele, recente, au de-
aclimatizat din Extremul Orient şi flutu- monstrat mijlocul ingenios prin care omi-
rele-de-mălase Eri (Phyllosamia ricini) ca- zile [ţrocesionare reuşesc să se întoarcă la
re se hrăneşte cu frunze de ricin. copacul lor. Iată cum descrie această pro-
cesiune marele naturalist francez J.H. Fabrţ
în celebra sa carte Viaţa insectelor. „Ele
aştern pe jos un covor de mătase pe tot în-
PROCESIUNILE DIN PĂDURE tinsul drumului. De altfel, se şi poate vedea
cum fiecare omidă din procesiune îşi a-
pleacă şi-şi saltă capul întruna. în prima
E greu de închipuit că omizile, depen-
mişcare, filiera, aflată la baza inferioară, li-
dente de copacii unde se hrănesc şi-şi ţes
peşte firul pe calea urmată de procesiune;
corturile de mătase, ar putea porni în mar-
şuri prădalnice. Şi, totuşi, ele fac expediţii în a doua mişcare, filiera lasă să se scurgă
nu în mod haotic, cum s-a întâmplat în A- firul, în timp ce omida face câţiva paşi. Ca-
merica, cu larvele de inelar, înmulţite peste pul se apleacă atunci din nou, apoi se ri-
măsură, ci în mod organizat, după un „ca- dică şi a doua porţiune de fir este aşezată
lendar" pe care niciodată năvălitorii bar- pe drum. Fiecare omidă din procesiune
bari nu l-au respectat. merge pe firele aşezate de cele care merg
Omida procesionară a pinului (Tliama- în faţa ei şi adaugă pe drum propriul său
topaea pinivora), mai rară la noi, mai frec- fir, aşa încât drumul străbătut este marcat
ventă în regiunea mediteraneană, are obi- treptat pe toată lungimea sa cu o panglică
ceiul ca de dimineaţă să iasă din cuibul de de mătase. Numai urmând acest fir con-
mătase şi s-o pornească în căutare de hra- ducător omizile procesionare pot să revină
nă. Nu marşul în sine aduce un element de la adăpostul lor, fără a se rătăci niciodată,
pitoresc sau de interes ştiinţific, ci modul oricât de întortocheată ar fi calea urmată."
cum aceste omizi se deplasează. La fel procedează şi omida procesiona-ră a
Prima omidă care iese din domul de stejarului (Thawnatopaea proces.sioneci),
mătase îndeplineşte funcţia de căpetenie a foarte cunoscută în ţara noastră. Omizile
expediţiei. După ea se înşiruie în monom sunt negre pe spinare, cenuşii pe laturi şi
continuu toate celelalte omizi. Procesiunea, gălbui pe pântece, având pielea acopeni a
numărând câteva sute de omizi, se depla- de mici tubercule roşcate, purtând fiecare
sează lent, cu pas egal, omida din spate un smoc de fire lungi şi albe, terminate cu
păstrându-şi parcă pasul după cea cârlig. Cuibul lor e un sac cenuşiu, lung "e
Pe sol. din faţă. 0,80-1 m şi lat de 0,2-0,3 m, lipit pe trun-
procesiunea seamănă cu o graţioasă chiul stejarului. în el trăiesc 700-800 de
ghirlandă care se încovoaie la dreapta şi la omizi.
st
ânga, schimbându-şi înfăţişarea dintr-o
ANIMALE 193
gle nu vânează dimineaţa, ci seara, iar specii de fluturi europeni ale căror omizi
czarea procesiunii lor e deosebită de torc de asemenea coconi de borangic, în
ea a surat el or care t răies c în pini . speranţa realizării prin diverse hibridări a
d i unei noi rase de viermi de mătase.
Pentru experimentare, Trouvelot a adus
din Franţa şi omizi de fluture inelar (Ly-
ceea p mantra dispar), unul dintre cei mai temuţi
TrUPa e condusă tot de o căpetenie. Numai duşmani ai pădurilor de foioase şi conifere.
s în spatele ei ostaşii nu se desfăşoară în Dintr-o neglijenţă de neiertat, savantul a
c
. j n jian. ci se aliniază în rânduri comate lăsat la marginea ferestrei cutiuţa unde ţi-
de 10-25 omizi, formând adevărate nea câteva omizi de inelar. Un vânt stârnit
^ O voare mişcătoare. Aceste omizi sunt din senin a răsturnat cutia şi omizile s-au
nrimejdioase nu numai pentru copaci, dar împrăştiat prin vegetaţia deasă din jurul
, pentru animale. Procesionarele stejarului casei. Zadarnic savantul şi studenţii săi au
L schimbă tegumentul (pielea) de câteva răscolit împrejurimile. Fugarele parcă in-
or i, astfel încât cuibul se umple de o pul- traseră în pământ. Evenimentul se petre-
bere fină de resturi tegumentare şi de peri cuse în anul 1869 la Medford, în statul Mas-
sfărâmaţi. în atingere cu pielea sau cu căile sachusetts. Nimeni nu i-a dat importanţă. E
respiratorii, aceşti perişori produc iritaţii drept, se spunea, omizile reprezintă un
neplăcute şi uneori grave. pericol, dar, puţine la număr şi neadaptate
noilor condiţii de viaţă dintr-o ţară străină,
ele sunt sortite pieirii. Cu toate acestea, ele
O ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE INVAZIE DE au supravieţuit şi, încă atât de bine, încât
OMIZI în 1889, adică douăzeci de ani mai târziu,
orăşelul în care au evadat fluturii a trăit ca în
filmele lui Hitchcock momentele de groază
Dintre insecte, cei mai vechi călători ale unei invazii ciudate. După ce au devastat
cunoscuţi pe spezele omului se pare că au pădurile din împrejurimi, nesfârşitele hoar-
fost fluturii-de-mătase {Bombyx mori). Mi- de de omizi se năpustiră în parcurile şi gră-
nunatele ţesături de borangic venite din dinile publice, devorând tot frunzişul şi lă-
Extremul Orient erau cunoscute şi invidia- sând copacii goi-goluţi în mijlocul verii. Ele
te încă din perioada regilor macedoneni şi acoperiră ca un imens covor păros garduri-
împăraţilor bizantini care le cumpărau la le, trotuarele, zidurile. Ba, mai mult, ele au pă-
preţuri exorbitante. Se pare că Italia a fost truns în interiorul caselor, strecurându-se
prima ţară europeană care a dezvoltat indus-
în coşurile de pâine, sub paturi, în dula-
tria mătăsii naturale. In timpul Renaşterii,
puri, în sertarele birourilor şi pe rafturile
sericicultura s-a întins în Franţa şi în state-
bibliotecilor. Nu puteai face un pas fără să
le germane, ajungând şi la noi înfloritoare,
după 1720, mai întâi în Banat. calci pe omizi. Pietonii şi căruţele le stri-
Dar la sfârşitul secolului trecut, serici- veau cu milioanele. Cadavrele în descom-
cultura europeană a primit o grea lovitură. punere ale larvelor răspândeau în tot ora-
Viermii de mătase au fost atinşi de o boală şul o duhoare acră, care producea usturimi
cumplită: pebrina. Pagubele s-au ridicat la de gât. Se povestea că noaptea oamenii au-
mai bine de un miliard de franci, sumă fan- zeau distinct zgomotul pe care îl produceau
tastică pentru' acea vreme. în timp ce ma- larvele rozând ultimele resturi de verdeaţă ale
rele savant francez Louis Pasteur căuta oraşului şi lăsând să le cadă excrementele
mi
jloace chimice de combatere a flagelului, pe stradă ca o burniţă neîncetată.
a
'ţi cercetători încercau să-1 stăvilească în faţa acestei primejdii, la fel ca în ro-
Prin selecţionarea unor varietăţi de viermi manul Ciuma de Camus, toţi locuitorii s-au
re
zistenţi la pebrină. ridicat ca unul singur. Cu târnurile şi lope-
Astronomul francez Leopold Trouvelot, ţile, ei au strâns tone de omizi, transportân-
c
are lUcra ja observatorul Harvard din Sta- du-le cu căruţele în gropi special amenaja-
eJe
Unite ale Americii, s-a hotărât să se
Cu
pe în timpul liber de selecţia viermilor
e
mătase. El şi-a oprit atenţia asupra unor
194 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
ie turnând gaz peste ele şi dându-le foc. de mile pătrate. Abia când combateri 4
Omizile au produs pagube însemnate nu acestor dăunători a fost pusă în faţa Con.
umai vegetaţiei. Gospodinele au avut de greşului şi acesta a votat creditele necesare
f1 rcă cu spălarea albiturilor uitate pe frân- stârpirii lui, americanii au putut răsuf| a
hii iar ceasornicarii oraşului a trebuit să uşuraţi. Măsurile energice şi eforturile con.
d -blocheze roţile marelui orologiu al pri- jugate ale tuturor statelor au reuşit să lOOa.
~riei înţepenite de fluviul de omizi care lizeze duşmanul la est de valea Hudsonu-
"ătrun'seseră în mecanismul acestuia. lui. Pentru a preveni orice surpriză, ameri-
în clipa când autorităţile au slăbit lupta cânii au importat din Europa gândacul
împotriva acestui flagel, omizile au început carnivor Calosoma, cunoscut pentru rava .
să-şi întindă raza de acţiune pe mii şi mii giile ce le face în rândul omizilor.
X. LĂCUSTE, MIRMELEONI, ŢÂNŢARI, LIBELULE
Fig. 39- Larva de Hymenopus îşi păcăleşte Să poposim o clipă pe ţărmul Mării f\j
uşor victimele.
gre. Atenţia ne va fi atrasă de nişte p^i
nioare aşezate printre tufe sau sub frunzei"
dul Italiei şi Franţei trăiesc lăcustele-ba- alburii şi cărnoase ale scaiului-de-rnare A
ghetă (Carasius şi Bacilus). Corpul lor de ceste pâlnioare nu-s altceva decât cape
5-8 cm lungime, colorat în verde sau brun, nele larvei unei insecte numita leul |Urn "
după felul ramurilor pe care se aşazâ, e lip- cilor (Myrtneleon formicarius).
sit de aripi, iar trunchiul şi apendicele sunt Ca înfăţişare, insecta împrumută cât
lungi şi foarte înguste. ceva şi de la libelulă şi de la fluture. De la
La fel de uimitoare sunt insectele care libelulă are trupul lunguieţ şi aripile j e
imită perfect florile, determinând victimele „ţiplă" moale, cu punctişoare negre, iar <]e
lacome, ce vin să sugă nectarul dulce şi la fluture, antenele cu măciulii la capete
parfumat al florilor, să se aşeze liniştite pe Leneşă fără pereche, insecta adultă îşi pe_
spinarea lor. Printr-o instantanee metamor- trece aproape toată ziua agăţată de cren-
foză, nevinovata floare începe să se mişte şi guţe. Larva, în schimb, este extrem de vioa-
devine cât ai clipi din ochi un răpitor rapa- ie, de lacomă şi de agresivă. La trup aduce
cu o ploşniţă alburie şi păroasă, înzestrată
ce. Astfel se întâmplă cu larva de Hymeno-
însă cu o pereche de căngi lungi. Ce folos
pus bicornis din peninsula Indochina
însă de căngi, dacă puterile nu-i ajung să
(Fig. 39), al cărei abdomen plat şi rotunjit, biruie prada cu care şi-ar potoli neistovita
picioarele lăţite de culoare roşu-intens şi foame şi să se apere de eventualii duşmani!
orientate în unghi drept o fac să semene Căngile trebuie ajutate de o capcană în care
perfect cu petalele florilor de Melastoma să fie puse în valoare, să devină într-adevăr
polyanthum. Floarea diabolică (Idolum dia- folositoare. Şi această capcană nu-i
bolicum), rudă bună a călugăriţei, frecventă altceva decât pâlnioara pe care o găsim în
w Africa, are un torace lungit şi ambele ar- nisipul litoral, de forma unui con cu diame-
ticole coxale lăţite şi foarte viu colorate. trul de 5-10 cm. Alegerea nisipului nu-i de-
Când animalul stă în poziţie de pândă, cu loc întâmplătoare. Este mai uşor de săpat
picioarele de prehensie (prindere) întinse, într-un astfel de teren, iar instabilitatea
seamănă cu o floare atrăgătoare. Insectele materialului face ca prada căzută în lundul
care zboară din floare în floare se lasă ade- capcanei să se rostogolească ori de câte ori
menite, aterizând pe această floare diabo- ar încerca să se agate de pereţi, pentru a-şi
lică ce le prinde şi le consumă rapid. găsi scăparea. Talentul de constructor al
larvei este remarcabil. După câteva clipe
de chibzuială, ea îşi alege un punct de por-
nire şi apoi începe să gonească de-anua-
ratelea, descriind un cerc perfect. Cu un
picioruş al primei perechi trage nisip peste
cap şi apoi, cu o mişcare de taur înfuriat, u
aruncă departe peste marginile şănţuleţ 11'
lui. Atât de repede lucrează acest titirez
viu, încât abia îl zărim din norişorul de pul'
bere pe care îl stârneşte. După încheicrea
primei circumferinţe, larva începe să o£S
crie alte cercuri, din ce în ce mai apropo l
de axa capcanei. Terminând cu platlo rin
sU prai'aţă, porneşte în sens contrar şi P N-AU DANSAT DECÂT O SEARĂ
grijă să zvârle nisipul peste marginile â
oii Urmând o neîntreruptă mişcare spi-
^\l reuşeşte, în 15-20 de minute, să-şi în legendele unor popoare europene, ca
^âncească pâlnia capcanei cât doreşte, şi în bogatul nostru folclor, ciudatele in-
n că între timp osteneşte, pune în func- secte efemeride, fiinţele cu cea mai scurtă
viaţă de pe Pământ, ar fi băieţii şi fetele
i ne celălalt picioruş, schimbându-şi pozi-
care au murit înainte de a-şi fi îndeplinit me-
corpului- După încheierea săpăturii, lar-
nirea de soţi şi părinţi şi cărora li se îngă-
' se ascunde în fundul pâlniei, lăsându-şi duie de Cel de sus, o dată pe an, la sărbă-
afara doar vârful căngilor lungi. (Fig. 40) toarea numită Rusalii, să coboare pe Pă-
njn acesi moment începe pânda. Iată că o mânt sub chip de fiinţe aripate şi să se
furnică ostenită, îndreptându-se spre casă, înfrupte câteva ceasuri din bucuria netrăită
călcat din nebăgare de seamă pe marginile a nunţii şi a dragostei, dispărând în clipa
capcanei. Deodată începe să se dea de-a când au cunoscut-o.
rostogolul, stârnind în cădere o ploaie de Această preafrumoasă legendă a efeme-
nisip. Cu preţul unor eforturi neînchipuite ridelor sau rusaliilor se bizuie pe un fapt
reuşeşte să se agate şi să-şi stăvilească alu- ştiinţific bine cunoscut.
necarea. Atunci vânătorul, văzându-se în Efemeridele sunt insecte fine, cu cap
pericol de a-şi scăpa prada, o împroaşcă cu zvelt, aproape cilindric, cu aripi reticulate,
alice de nisip, făcând-o să-şi piardă iar e- care în stare de repaus sunt ţinute vertical
chilibrul. Furnica se prăbuşeşte până în în sus. Ele populează fie malul Dunării şi Del-
fundul capcanei, unde o iau în primire cân- ta, cum ar fi rusalia mare (Palingenia longi-
gile necruţătoare. caudd), fie râurile şi torentele reci de mun-
te, cum ar fi Baethis rhodani sau Phitrogena
semicolorata.
Larvele de efemeride duc timp de 1-3
ani o lungă viaţă acvatică în cursul căreia
se petrec numeroase transformări. In clipa
năpârlirii, între învelişul pupei şi noua cuti-
culă apar gaze care o obligă să urce spre
suprafaţă. Aici învelişul se desprinde, iar
insecta devine aripată. însă ea nu şi-a câşti-
gat încă deplina independenţă, deoarece
pentru a atinge stadiul adult, mai trebuie să
treacă printr-un stadiu preliminar, o nouă
năpârlire care o face capabilă de reprodu-
cere. E un fenomen unic în toată lumea in-
sectelor, considerat ca un caracter arhaic.
El dovedeşte vechimea efemeridelor pe
Pământ, fapt atestat şi de paleontologie,
care i-a descoperit strămoşi uriaşi în pe-
rioada carboniferului.
Devenite insecte adulte, efemeridele îşi
, « ) ■ ■ ■ '
răsuceşte frunzele de stejar. în izolarea ei, chiar sub un clopot, ea îşi pgs„
Dacă pe fumători, aceste „havane" agăţa- trează rigiditatea. Această stare de anio r .
O LARVĂ PRĂDALNICĂ
BATERII ELECTRICE
MASCULII PARAZIŢI
je3 vijelios, atrase ca de o forţă invizibilă. este dezastruoasă. Malurile râurilor sunt
[o regiunile fără obstacole, înaintează circa acoperite cu cadavrele peştilor ce vor servi
40 km pe zi. însă drama ketelor începe în drept ospăţ numeroaselor păsări şi mami-
partea superioară a Amurului şi a afluenţi- fere de pradă, care le pândesc cumplitul
lor acestuia, care este foarte accidentată, marş al morţii. După eclozare, puii fac cale
ascunzând o sumedenie de obstacole natu- întoarsă spre ocean, ajutaţi de data aceasta
rale, cum sunt stâncile subacvatice, pragu- de apele fluviului care îi cară la vale şi,
rile şi cascadele. „în încercările lor dispe- ajungând în mare, petrec acolo 3-5 ani,
rate de a trece obstacolul - scrie zoologul după care vor întreprinde şi ei tragica şi
sovietic Soldatov - peştii sar din apă şi fac uimitoarea călătorie de nuntă a părinţilor.
zgomot, plescăiturile lor putând fi auzite la
distanţe mari. Peste tot se văd capetele şi
înotătoarele dorsale, apa râului este înspu-
mată ca un cazan care fierbe. Bancurile de CEI MAI MARI ŞI CEI MAI MICI
peşti se ciocnesc unele de altele şi reiau
asaltul contra obstacolului." Alături de caracatiţele uriaşe, „perso-
Toate aceste eforturi necesită o canti- najele" care au ispirat cele mai dramatice
tate considerabilă de energie. Peştele chel- pagini de proză maritimă sunt rechinii.
tuieşte în 24 de ore, pentru fiecare kilo- Aceşti prădători temuţi se remarcă prin
gram de greutate vie, circa 27 000 calorii. Un gura lor transversală, prin silueta elegantă
peşte de 5 kg, să zicem, consumă cam de a corpului lor ca un fus, croit parcă să în-
12-14 ori mai multe calorii decât un om vingă rezistenţa apei. Mişcările lor neaştep-
care lucrează manual în galeriile minelor. tate şi suple, comparate cu zvâcnirile unor
Deoarece în apele dulci peştele nu se pumnale, produc panică în rândul cârdu-
hrăneşte, el pierde pe drum circa 97% din rilor de peşti şi emoţii înotătorilor, sca-
grăsimi, 57% din proteine, 47% din sub- fandrilor şi cercetătorilor subacvatici.
stanţele minerale şi circa 17% din apa cu- Printre numeroasele neamuri de rechini
prinsă în ţesuturile corpului. Totodată, în se remarcă doi uriaşi care se pot lua la în-
înfăţişarea lui se produc schimbări extraor- trecere cu balenele.
dinare prin acţiune hormonilor. Culoarea Cel mai mare rechin cunoscut este re-
argintie e înlocuită cu o culoare întunecată, chinul-balenă (Rhyncodon typus). El a oferit
străbătută de dungi tansversale de culoare amatorilor de recorduri un exemplar lung de
violetă şi roşie, despărţite între ele de 18,21 m, cu o circumferinţă de 9,5 m şi o
dungi negre. Corpul devine mai înalt şi mai greutate de 15 000 kg; singură inima cân-
îngust, iar în spatele capului, în regiunea tărea peste 30 kg, iar ficatul 900 kg. Deşi
dorsală, apare un fel de cocoaşă. Partea an- atât de mare, nu este atât de feroce ca cei-
terioară a maxilarului superior se curbează lalţi semeni ai săi, hrănindu-se cu animale
ln
jos, iar cea a maxilarului inferior în sus. mărunte pe care le vânează în largul ocea-
Pe asemenea şi dinţii, care sunt aproape nelor.
invizibili, cresc foarte mult. Din cauza efor- Alături de acesta se situează rechinul
turilor, a loviturilor de stânci, a luptei cu
a uriaş (Selache maxima) care atinge în mod
Pele tumultuoase, peştii ajung la locurile
obişnuit 10-12 m lungime şi 8 000 kg greu-
^ e depunere a icrelor complet istoviţi şi
ac tate. Nu este atât de feroce ca ceilalţi se-
operiţi de răni.
meni ai săi, mulţumindu-se cu animalele
Indivizii care au reuşit să învingă toate mărunte din largul mărilor nordice, unde
S^eutâţile şi au ajuns la aceste locuri mult trăieşte. Este vânat ca şi rechinul-balenă,
Şutate, cu ultimele rămăşiţe de energie mai ales pentru ficatul său uriaş (1 000 kg),
^Plinesc actul reproducerii; când s-a bogat în vitamina D, şi pentru pielea sa din
ter-"Juiat, doar un sfert dintre ei mai care se fac cele mai tari curele de transmi-
încearcă a iacă drumul de întoarcere. sie şi cele mai durabile tălpi.
Retragerea
226
Rechinii nu suferă niciodată din cauza „El 8" are la bord câţiva peşti pentru mu-
colilor infecţioase, au o „sănătate de fier", zeu. Printre aceştia se afla şi un peşte al-
ar dacă se rănesc, se vindecă uluitor de băstrui, vânjos, lung de circa 1,5 m, cu gura
epede. Cercetătorii au stabilit că rechinii mare, înzestrată cu dinţi ascuţiţi, cu solzi
1U se îmbolnăvesc deoarece în sângele lor ;e puternici şi cu înotătoarele perechi de
găseşte o cantitate foarte mare de anticorpi ciudată conformaţie: semănau cu un fel <je
care împiedică dezvoltarea viruşilor (i a lăbuţe care păreau că servesc nu numai |-
bacteriilor. Această constatare va ajuta înot, dar şi la sprijin, deoarece erau alcă-
;ercetările medicale să găsească noi căi ) tuite dintr-o axă principală cu radii dispuse
entru întărirea rezistenţei organismului. lateral. Acest caracter îl apropia foarte
Uriaşul apelor dulci este morunul (Huso mult de celacanţi, peşti primitivi din crupa
i.uso), cel mai important reprezentant al stră- crosopterigienilor, mult răspândită în era
vechii familii a Selacienilor (peşti cu schelet paleozoică şi dispărută acum 60 de mi-
gârcios). Unele exemplare bătrâne ating lioane de ani, de pe vremea dinosaurie-
> m lungime şi o greutate de 2 000 kg. nilor. în 1940, profesorul J.L.B. Smith
Multă lume crede că peştişorii din ac- studiindu-i amănunţit, le-a dat numele de
arii, viu coloraţi şi nu mai mari decât un Latimeria chalumnae, în cinstea norocoasei
legetar, sunt cei mai pirpirii reprezentanţi cercetătoare şi a fluviului Chalumna, la
i acestui neam deopotrivă răspândit în gura căruia aceşti peşti au fost prinşi.
pele dulci şi sărate. Cum a putut rămâne Latimeria atâta
Totuşi, adevăraţii pitici ai peştilor tră-; timp nedescoperită? Deşi e socotită un vâ-
sc în lacurile insulelor Filipine. Este vor-a
nat ales, Latimeria este un peşte rar, dova-
de Mistichtys luzonenzis, rudă bună cu
dă că abia după 14 ani a fost prins un alt
uvizii din bălţile şi limanurile Mării Ne-
exemplar din aceeaşi specie, de data aceasta
re, un peştişor vioi, de 1-1,5 cm lungime,
u capul rotunjit, obrajii umflaţi şi aripioa- în preajma unei insuliţe din arhipelagul
sle de pe pântece unite între ele şi for- Comore, în Oceanul Indian. Până în pre-
îând un fel de ventuză cu care se prinde zent s-au mai scos vreo 15 exemplare, atent
e pietre. în ciuda taliei sale mărunte, el studiate de specialiştii francezi şi englezi.
ste foarte fecund şi deci foarte răspândit Azi se ştie cu precizie că patria cclacan-
i apele filipineze şi consumat cu plăcere tului Latimeria, numit de localnici combes-
e populaţia locală. în anul 1907 a fost ob-; sa, o constituie apele oceanice din jurul in-
rvat şi descris tot în aceleaşi locuri un sulelor Comore. (Fig. 53)
uvid şi mai mic, numit Pandako pigmaeus.
.bia în 1950 a fost reconfirmată prezenţa
îstitului pandako, considerat astăzi cel
Lai mic vertebrat. Prin dimensiunile lor
screzut de mici (7-10 mm), exemplarele
lăture de pandako abia ating mărimea
nui bob de linte.
LATIMERIA - O „VEDETĂ" A
BIOLOGIEI
tuirea lui pe uscat se datoreşte prezenţei a victimelor lor - insecte, viermi sau melci .,
două organe labirintiforme, bogat capila- cu o viteză atât de mare, încât rareori se
rizate, unde înmagazinează aer atmosferic. întâmplă să dea greş. Dacă sunt urmăriţi
Aceeaşi proprietate o întâlnim la peştii fug ca săgeata peste nămol, se înfundă în eJ
căţărători (Periopthaimus koelreuteri), care şi sunt greu de descoperit.
trăiesc în pădurile de mangrove de pe ţăr-
în ţara noastră, singurul peşte care poa.
murile oceanelor Indian şi Pacific. Nu mai
mari de 15 cm, ei au înotătoarele pectorale te părăsi apa este tiparul. Scos afară din
lungi, puternice şi astfel croite, încât pot fi balta unde trăieşte, el este capabil să se tâ-
folosite ca picioare. Acest lucru le permite rască chiar şi câteva sute de metri pentru a
peştilor să se caţăre pe copaci şi să vâneze o regăsi. în nopţile cu rouă, tiparul vânează
în timpul refluxului mai mult pe uscat pe ţărm insecte şi melci. El poate trăi si
iecât în apă. (Fig. 54) Ei fug încolo şi în- câteva zile în aer, cu condiţia ca pielea să-i
coace ca şopârlele. aruncându-se asupra fie permanent menţinută umedă.
,ia câte un grup de 10-20 de pui la exte- se zăresc decât la câţiva centimetri. Ame-
apoi se prinde cu coada de un suport şi, ninţat de primejdii, el rămâne nemişcat pe
ip'ă un anumit timp de odihnă, operaţia re- fundul apei, unde cu greu poate fi deosebit
cepe. Circa într-o zi toţii puii sunt născuţi de o frunză moartă. Chiar atins, el nu se zbu.
eliberaţi. te ca alţi peşti, mărind astfel iluzia aspec-
Alevinele de hipocamp, foarte asema- tului său vegetal. (Fig. 56)
toare părinţilor, înoată în apropierea ta- De-a lungul litoralului australian îşi du-
lui, fixându-se de suporturi fine sau prin- ce viaţa printre lanurile de alge brune din
nd'u-se cu cozile între ele. Biologul ro- genul Fucus un alt peşte curios, Pyllopterix
ân Eugen Pora, care le-a studiat îndea- eques, rudă bună cu căluţul-de-mare, atât de
oape la Agigea, le-a comparat cu o „mi- comun în zona noastră litorală. Numeroase
şi drăgălaşă herghelie de mânzuţi". expansiuni în formă de spini şi benzi dis-
tribuite pe tot corpul dau acestui peşte un
aspect zdrenţăros. Este o creatură fantasti-
că, acoperită cu apendici foliacei şi lami-
PEŞTII-PLANTE naţi foarte numeroşi şi care, legănându-se
în apă, amintesc într-un mod surprinzător
în adâncurile fluviilor, mărilor şi ocea- de algele vii. La fel de bun imitator al
lor, vietăţile marine copiază particula- anumitor grupe de alge este şi Pterois, în-
ăţile imenselor „lanuri" de vegetale sub- cărcat cu excrescenţe şi spini şi admirabil
/atice cu care se hrănesc şi în mijlocul pus la adăpost de ochii duşmanilor datorită
-ora trăiesc şi se reproduc. în apele coloraţiei sale gălbui cu pete albe, similară
liniştite de la gura Amazoa-lor, cu aceea a vegetaţiei în care vieţuieşte.
populate de o bogată vegetaţie de Dacă până acum am vorbit de peşti exo-
ingrove, trăieşte un peştişor numit Mo-: tici, putem cita şi un peşte adeseori întâlnit
irrus, care, prin culoarea şi forma foarte pe platforma continentală a Mării Negre.
titâ a corpului, aminteşte uimitor de Este vorba de Monoacanthus, care trăieşte
nzele uscate ale manglierului, principala prin lanurile de zegras. Stând cu botul în-
;cie lemnoasă a acestor păduri. Asemă- fipt în nisip, el îşi mişcă înotătoarele în
rea este accentuată de prezenţa la ex- direcţia curentului apei, încât poate fi luat
mitatea corpului a unui apendice similar drept un fir unduitor de Zostera marina.
iolului unei frunze. Deosebit de intere-it Desigur că numărul mare al speciilor fito-
este modul cum înoată acest peşte în î. mimetice (care imită plante) ne-a obligat să le
Mişcările sale îl fac să se confunde cu amintim doar pe acelea care au devenit mo-
runză plutind în voia curentului. în reali- dele clasice pentru felul cum se pot apăra
i, peştele-frunză înaintează ca orice peş- unele animale, copiind cu dibăcie şi, adesea,
ajutându-se de toate aripioarele sale, cu surprinzătoare fidelitate, forma plante-
e, însă, fiind incolore şi transparente, nu lor în mijlocul cărora îşi desfăşoară existenţa.
V/'.
jeşte în caz de pericol să-şi înconjure duş- roidina). Umflarea animalului se datoreşte
manul cu coada sa lungă şi flexibilă, rănin- unui diverticul ca un sac cu pereţii subţiri
J -1 cu ghimpele său spinos, lung de 40 cm.
U care, pornind din gură, aderă la peritoneu,
LJnele triburi de amerindieni de pe ţărmu- după ce înconjură toată masa viscerală. Prin
rile Atlanticului folosesc acest spin ca vârf dilatarea pereţilor corpului, acest sac se um-
je săgeată. ple cu aer sau apă, provocând zbârlirea
Poate cei mai impozanţi rechini plaţi spinilor. în dreptul faringelui, acest sac are
sUnt vulturii-de-mare (Myliobatidae). în 1958, un sfincter muscular, pe care peştele îl în-
lângă New York a fost prins un exemplar chide şi îl deschide după voie. După tre-
de Dicerobatis, membru al acestei familii, cerea primejdiei, animalul elimină brusc
care avea mărimea unei balene şi greutatea aerul şi apa din gură, prin opercule şi prin
Je 5 000 kg. Trunchiul său măsura în lungi- anus, se întoarce la poziţia normală şi... ari-
me 5 m, coada 1 m şi lăţimea de la o înotă- ciul devine peşte ca mulţi alţii. (Fig. 58)
toare pectorală până la cealaltă era de 6 m. Diodon trăieşte în jurul recifelor de co-
Un astfel de monstru, fâlfâind din aripi, rali, dar, fiind bun înotător, se aventurează
poate trezi spaima celui mai temerar cerce- la zeci şi chiar sute de kilometri depărtare
tător al adâncurilor. de acestea, folosind aripioarele laterale ca
pe nişte organe de orientare. Când oboseş-
te, pentru a nu mai cheltui energie, se um-
flă singur şi se lasă purtat de valuri. în a-
LAMPIONUL CU ŢEPI ceastă stare, marinarii de pe vase îl culeg,
îl usucă şi apoi îl vând pe ţărm.
N-ar părea cel puţin ciudată imaginea Din aceeaşi familie de peşti mai fac
unui ghem de spini, amintind perfect un a- parte încă 19 specii marine {Lagocephalus
rici care pluteşte pe suprafaţa mării? Arici- şi Tetraodon, frumos coloraţi, sunt mult a-
de-mare (Echinoidea) există, ce e drept, preciaţi) şi doar una singură de apă dulce.
numai că ei trăiesc doar pe fundul mării E vorba de Tetraodon fanak, frecvent în Nil,
(în mâl sau în pereţii stâncilor), unde, de care este folosit de copii la joacă, drept un
altfel, vânează. fel de minge, după ce i se „tund" ţepii.
Ariciul care pluteşte ca un balon pe va- Diodon rămâne o curiozitate a mărilor,
luri nu are nimic din înfăţişarea şi compor- a cărui viaţă şi înmulţire constituie încă o
tamentul echinodermelor marine. E vorba taină.
de un peşte bine cunoscut de oamenii de
ştiinţă, de pescari şi chiar de oamenii din
jurul apelor tropicale ale Oceanului Atlan-
tic şi adesea întâlnit în muzee ca o curiozi-
tate. Peştele-arici (Diodon hystrix), dacă e
prins şi lăsat la aer, se umflă şi în această
stare poate fi uscat, apoi vândut.
Peştele nu are solzi. în locul lor apar
n'Şte evaginaţii în formă de spini ascuţiţi,
'■ecare având un muşchi propriu care îl
contractă şi îl ridică perpendicular pe su-
PJ^faţă. Când peştele este în pericol şi se
găseşte la suprafaţa apei, el înghite apa, se
, ,'â, se întoarce cu burta în sus, iar spinii
devin erectili. Gura peştilor nu poate prin- e
acest bulgăre spinos a cărui înţepătură e>
de altfel, foarte toxică (conţine două
''stanţe otrăvitoare: tetrodontoxina şi sfe- Fig. 58. Peştelc-lampion fn poziţia de apărar
PEŞTELE-PĂCALICI dinar interes ştiinţific. E vorba de cim
de asistenţă sanitară pe care unele fiinţe [,
Un joc al copiilor se intitulează sugestiv: acordă semenilor lor, ori de câte ori actsf-
„urma scapă turma". Ultimul sosit, dacă reu- sunt atacaţi de paraziţi şi bacterii.
şeşte să păcălească vigilenţa „prinzătoru- Până în prezent, ştiinţa cunoaşte p es ,
îui", îi scapă pe toţi cei prinşi de pedeapsa 25 de specii de peşti-sanitari, speciali^
de „a se face". pentru acest gen de activitate.
Regula jocului se aplică, prin analogie, Pcştii-sanitari seamănă unii cu alţii- a
şi la unele animale a căror parte terminală botişoarele alungite ca nişte pensete şi Cor
(adică „urma") poate salva capul, partea pul decorat în culori foarte vii, pentru •
expusă şi cea mai primejduită la atacurile putea fi detectaţi de la distanţă. Ei îşi oferă
duşmanilor, deoarece aici este adăpostit serviciile printr-un ritual de mişcări, cunos
creierul, principala masă nervoasă. cute de toţi peştii în suferinţă. La rândul
Pentru aceasta este necesar ca animalul lor, şi pacienţii îşi semnalează necazurile-
să înşele perspicacitatea urmăritorului, fă- peştele Naso tapeinosoma pigmentează în
cându-1 să confunde cele două părţi ale albastru locul unde se află un parazit
corpului său, misiune deosebit de grea, pentru a atrage atenţia curăţitorului. Nu-i de
deoarece în stare de mişcare animalul se
mirare, deci, că au devenit nişte „persoane
deplasează cu capul înainte, iar în poziţie
inviolabile". Parcă printr-un consens una-
de repaus, cutia craniană se distinge în ge-
neral uşor de restul corpului. nim, nici un animal de pradă din mări şi o-
Prin felurite artificii anatomice, rod al ceane nu-i atacă. Ceva mai mult. Unii uriaşi
unor modificări adaptative, astfel de animale ai recifelor, renumiţi pentru voracitatea şi
reuşesc acest extraordinar tur de forţă de a lăcomia lor, cum ar fi bibanii uriaşi, îşi des-
face ca o parte mai puţin esenţială a corpu- chid docili gura, iar peştişorii-sanitari, pă-
lui lor să imite, în scop de apărare, o alta, trunzând în această „peşteră" ucigătoare,
mai importantă, fenomen cunoscut în ştiinţă ciugulesc fără frica de a fi înghiţiţi crus-
sub numele de automimetism. taceii paraziţi de pe pereţii ei. Chiar şi a-
De pildă, în apele tropicale trăieşte un ricii-de-mare (Echidna), atât de precauţi şi
peşte curios, Chaetodon capistratum, a cărui urâcioşi, îşi desfac ţepii, lăsând mărunţii
coadă, asemănătoare capului în liniile de peşti Siphania versicolor să le cureţe crusta
curbură, poartă un desen extrem de expre- de oaspeţii nedoriţi şi de resturi detritice
siv şi vizibil în formă de ochi. Chaetodon îşi (mici ţăndări de piatră, produse de acţiu-
expune ochiul înşelător înotând cu coada nea de găurire a stâncilor de către arici).
îndărăt. Peştii răpitori sunt atraşi de aceas- Micuţul peşte argintiu, numit de pescari
tă „momeală" şi se aruncă în direcţia de seniorita (Guban oxylia), este vestit prin
înaintare a „ochiului". Atunci peştişorul îşi neobosita sa „asistenţă medicală". Peştii-
schimbă brusc direcţia de deplasare, cu sanitari, deşi singuratici, nu-şi desfăşoară
capul „adevărat" înainte şi scapă în cele activitatea la întâmplare, ci doar în anumite
mai multe cazuri de urmăritorul care trece
locuri, cu vizibilitate bună în toate direc-
în viteză pe lângă el, muşcând în gol.
ţiile, cum ar fi o ieşitură de stâncă, lângă va-
sele scufundate, la „liziera" pădurilor sub-
acvatice de alge. Clienţii sosesc la „punctul
AGENŢII SANITARI AI OCEANELOR de deparazitare" de la mari distanţe ş1 se
adună aici în cete numeroase. Un asem e '
Unui cercetător american, Konrad Limbo, nea punct sanitar - aflat lângă insulele "a
u datorăm descoperirea în primăvara anu- hamas şi ţinut sub observaţie de biologi
lui 1949, pe ţărmurile Californiei de Sud, a -triat în şase ore aproape trei sute de ^
u
nei „instituţii" submarine de un extraor- (Fig. 59)
rtii liVl AL,t
Fig. 63. Ciudatul Proteus ies pe uscat şi aşteaptă momentul când dj»
ouă se vor dezvolta mormolocii. Aşteptare.
Această senzaţională descoperire a des- este îndelungată (2-3 săptămâni). Spre sfâr
chis gustul pentru cercetarea peşterilor şi a silul acestui interval, masculul se scufunda
formelor de viaţă adăpostite în ele. Va lua din nou în apă, iar mormolocii apăruţi lnlr.
naştere o nouă ştiinţă, biospeologia, la a timp se împrăştie în mediul în care se vo^
cărei constituire şi consacrare mondială sa- dezvolta.
vantul român Emil Racoviţă a adus o con- La o specie de broască marsupialâ, u Cc
tribuţie fundamentală. cu pungă {Rhinoderma daiwini), din Chile'
în perioada înmulţirii burta masculului se
umflă mult, semănând cu o lobă cu piele-
întinsă. In interiorul acesteia trăiesc IO-JT
BROSCOII-DĂDACE
puişori de broască perfect dezvoltaţi. Cum
au ajuns acolo? La mascul, faringele comu-
Alături de unii masculi din rândul peş- nică cu doi saci: unul este stomac, celălalt
tilor şi păsărilor, două specii de broscoi fac sac vocal. In timpul nunţii, sacul vocal este
dovada unui extraordinar instinct patern, folosit ca rezonator (cutie de rezonanţă)
unei griji deosebite faţă de urmaşi, grijă pe După aceea, sacul vocal se preface în sac
care o manifestă în lumea animalelor, de incubator. Femela depune ouăle în apă, iar
obicei, femelele. masculul le înghite. Dar ouăle nu ajung în
Broasca-moaşă (Alytes obstreticans), stomac, ci în sacul vocal, unde se dezvoltă
destul de comună în vestul şi sud-vestul până când broscuţele pot trăi independent.
E'iropei, prin regiuni pietroase de deal, In tot acest timp tatăl-dădacă nu se poate
seamănă cu broaştele-râioase, de care se hrăni, ajungând aproape scheletic.
deosebeşte prin timpanul vizibil şi pupila In anul 1705, Sibylle von Merian, într-o
vizibilă. Cântăreţ zgomotos, vânător iscusit lucrare închinată vietăţilor din Surinam (fos-
şi „săpător" priceput, broasca-moaşă îşi o- tă colonie olandeză din nord-estul Americii
norează numele datorită unui straniu obi- de sud, astăzi teritoriu autonom), descrie o
cei. Când femela începe să depună în apă broască ciudată, bine cunoscută de locuitorii
ouăle
> prinse unele de altele, asemenea unor Guyanei şi Braziliei. (Fig. 64) Este vorba de
mătănii, masculii situaţi deasupra femelelor broasca-fagure {Pipa americana), deosebită
încep să şi le înfăşoare în jurul coapselor de alte broaşte: degetele ei lungi au nişte
ca pe o panglică sau ca pe un şal. După aceea prelungiri în formă de stea cu care pipăie
Fig. 64. Broasca-fagure
prin ierburi. Femela, care poate a-
jjjg 20 cm, se remarcă prin modul origini
cum îşi apără şi îngrijeşte progeniturile, îşi
aşa/ă ouăle pe spinare cu ajutorul mas-
culului. Sub influenţa ouălor se formează
oe spinare adâncituri de 10-15 mm, un fel
je pungi incubatoare hexagonale, deschise,
îndesate una lângă alta, amintind prin aşe-
zarea lor fagurii de albine. în acestea mor-
molocii îşi petrec toată perioada dezvol- l i g . 65. Salamandra uriaşă din apele Japoniei
tării, hrănindu-se prin pereţii bogaţi în Vase
cie sânge ale acestor pungi, şi părăsesc spi- unei secreţii albe, puternic iritante; efectul
narea mamei abia sub formă de broscuţe. acestei secreţii este asemănător veninului
de broască râioasă. Această caracteristică a
dat naştere la superstiţia că aceasta ar fi
rezistentă la foc.
SALAMANDRELE CARE NU SE TEM în secolul trecut, în câteva pâraie repezi
DE FOC de munte din marea insulă japoneză Nip-
pon, a fost descoperită o salamandră uriaşă
Salamandrele, solomoniţele sau şolo- care a fost numită Megalobatrachus maxi-
mâzdrele-focului, cum li se spune în popor, mus. Câţiva ani mai târziu, într-o regiune
rude bune cu tritonii, sunt un fel de broaşte muntoasă a Chinei, oamenii de ştiinţă au
cu coadă (urodele), cu mulţi reprezentanţi, identificat o rudă bună a acesteia, M. davi-
împrăştiaţi pe toată suprafaţa globului. dianus, socotită cel mai mare amfibian al
Sunt animale primitive, cu coadă lungă, pi- timpurilor noastre. (Fig. 65)
cioare scurte, articulate lateral de centurile Aceste salamandre uriaşe ating o lungi-
scapulară şi pelviană. In apă înoată bine me de 1,50-1,60 m, o greutate de 50-60 kg
prin mişcările şerpuite ale cozii, dar pe şi trăiesc de obicei peste 50 de ani, având
uscat se deplasează greu, mai mult prin tâ- cea mai lungă viaţă dintre batracieni.
râre. Sunt foarte lacome şi se hrănesc cu Leneşe şi greoaie, aceste salamandre cu
moluşte, viermi, păianjeni, insecte pe care cap lat şi turtit îşi duc viaţa în fundul apei.
le prind cu ajutorul limbii. Unele, cum ar fi Din când în când îşi scot din apă botul pen-
tritonii (Tritums), trăiesc doar în apă. Alte- tru a respira.
le, precum salamandra pătată (Salamandra
Amfibianul uriaş este vânat pentru car-
naculosa), comună şi pe la noi, trăiesc mai
nea gustoasă şi pentru anumite proprietăţi
mult pe uscat, în locurile umede din pă-
duri, ieşind doar seara sau după ploile miraculoase pe care i le atribuie medicina
calde de vară, mişcându-se alene pentru a populară locală, care o recomandă ca efi-
Prinde melci fără cochilie (limacşi). Ani- cace în întinerire. S-au luat măsuri drastice
m
alul se apără de duşmani prin eliminarea de protejare a acestui animal, ameninţat să
dispară din cauza braconajului.
XIV. REPTILE
^
248 ÎN Al
Măştile sperietoare
In nevinovatele lor jocuri, copiii, pentru
a-şi speria prietenii, îşi acoperă faţa cu
măşti înspăimântătoare. Luat prin surprin-
dere, chiar şi un om matur se trage un pas
înapoi la ivirea unei astfel de arătări. Masca
sperietoare se bazează aşadar pe elementul
surpriză, pe reacţia de spaimă declanşată
de o prezentare neaşteptată, necunoscută,
în spatele căreia s-ar putea ascunde o in-
tenţie agresivă, apropierea unui pericol.
Fig. 68. Şopârla-zburătoare
■mai ales în Oceanul Indian şi în Pacificul urma pieilor lor folosite la confecţionarea
f de vest, între 30° longitudine estică şi 150° poşetelor şi pantofilor.
longitudine vestică. Crocodilii sunt animale acvatice perfect
Au lungimi mijlocii cuprinse între 0,80- adaptate acestui mediu. Ei preferă fluviile
2 m, un corp cilindric sau turtit, cozile trans- care curg încet, râurile, lacurile continentale
formate în vâsle şi prezintă o serie de a- şi mlaştinile. Sunt răspândiţi în zonele calde
daptări caracteristice la viaţa acvatică. Ei ale tuturor continentelor.
pot sta cu capul în apă până la 25 de minu- Coada lor în formă de vâslă turtită bila-
te, deoarece plămânii lor, ocupând mai bi- teral, de o lungime egală cu a corpului, e
ne de o ireime din volumul corpului, reţin prevăzută cu două creste (carene) care se u-
o cantitate suficientă de aer pentru a per- nesc la capătul cozii într-una singură. Au
jnite o rărire considerabilă a respiraţiei. picioare scurte, cele din faţă cu 5 degete,
Sângele lor conţine mai multă hemoglobina cele din spate cu 4 degete, iar pielea este
care fixează astfel mai mult oxigen decât la acoperită cu plăci cornoase mari, cu creste,
animalele de uscat. în parte osificate, o adevărată platoşă care
Ţesuturile lor, şi în special cel nervos, apără animalul. Capul destul de mare este
sunt mai puţin sensibile la prezenţa dioxi- terminat printr-un bot lung cu gura adânc
dului de carbon. despicată şi dinţi alveolari puternici. Nările
Unele specii, dar mai ales Pelamydunis şi urechile pot fi închise în timpul imersiu-
platwiis, sunt deosebit de veninoase, depă- nii, nările prin strângerea marginilor căr-
şind în toxicitate viperele şi chiar cobrele. noase, iar urechile prin clape de piele. La
E şi firesc ca veninul să acţioneze rapid, animalele ce stau la pândă în apă, de obi-
deoarece şarpele nu poate sta decât un cei nu se vede decât vârful botului şi ochii
timp limitat sub apă şi el trebuie să ţină i- aşezaţi mult înapoi şi în sus.
mobilizată prada până ce moare pentru ă o Crocodilii trăiesc în grupe mari; de obi-
putea înghiţi. O muşcătură de Pelamydunis cei ies pe uscat pentru a se însori pe mal şi
ucide un şoricel într-un minut, o pasăre în pentru a dormi. Perioadele secetoase le pe-
8 minute, un peşte în 10 minute, o ţestoasă trec dormind de obicei în nămol. Ei au ne-
în 20 de minute şi un om în 4 ore. voie de multă hrană, consumând în mod e-
gal crustacee, moluşte, peşti, şopârle, pă-
în general, aceşti şerpi trăiesc în apele
sări şi, în mod accidental, chiar şi oameni
de suprafaţă şi numai în timpul furtunilor
imprudenţi.
se scufundă la 30-50 m, unde ondulaţiile
apei sunt foarte reduse. De aici ţâşnesc la su- Aceste reptile se împart în trei familii: a
prafaţă pentru a respira şi apoi se scufundă crocodililor (Crocodylidae), a aligatorilor (A-
din nou. ligatoridae) şi a gavialilor (Gavialidae).
Studiul şerpilor marini, al respiraţiei şi Dintre crocodili, cei mai impozanţi sunt
al veninului lor interesează în mod special (ÎKipodilii de Nil (C nilolicus) şi crocodilii-
domeniile fiziologiei animale şi farmacolo- icii-creste (C. porosus) care pot atinge 7-
giei. 9 m lungime. Crocodilul-cu-creste, răspân-
dit din Asia de sud-est până în Australia
de nord, prezintă două creste osoase în
'•npărâţia crocodililor formă de şnur perlat, aşezate deasupra
botului de la vârful acestuia şi până la ochi.
Crocodilii de azi sunt urmaşii direcţi ai Este foarte mâncăcios şi se adaptează uşor
străvechilor şopârle cu platoşă, derivate la vieţii de captivitate; de aceea este frecvent
rândul lor în triasicul superior din reptilele văzut în grădinile zoologice.
'ptodonte, foarte apropiate de dinozau- Crocodilul de Nil, lipsit total de creste,
r
'eni. Ei trezesc spaimă şi groază datorită di- este aproape exterminat pe cursul inferior,
mensiunilor şi aspectului înfricoşător, dar şi supravieţuind doar în zona muntoasă a ma-
•nteresul vânătorilor care se îmbogăţesc de pe rilor lacuri. Speciile de crocodil, destul de
|NA1 Ulm
ilor şi-o dispută patru aripate, la fel de în- Păsările fără aripi
lreptăţite, şi anume două păsări alergă-
oare, struţul şi casuarul, şi două încercate Multă vreme s-a crezut că păsările aler-
burătoare, albatrosul şi condorul. gătoare, incapabile să zboare măcar câţiva
metri, s-au născut fără aripi. Păsări stră-
J r i a ş i i s upravi eţuitori ai păs ări lor vechi, cu semne de primitivitate, paleo-
lergătoare gnatele cuprind, printre altele, uriaşii re-
cent dispăruţi: pasărea-elefant (Aepyomis)
Dintre alergători, cel mai impunător şi pasărea moa (Diomis), struţii, nandul,
ste struţul (Stntlhio camelus), care popu-; casuarii, apoi reprezentanţii ordinului
azâ regiunile de stepă şi semidcşert ale Tinainifonnac (pasărea inanibu, găina-cu-
africii. El atinge o înălţime de 1,40 m la târtiţă etc.) din pampasul sud-american.
pate, iar la creştetul capului 2,6 m şi are o Oamenii de ştiinţă au constatai însă ur-
reutate de 70-80 kg. Având aripile puţin me ale scheletului extremităţilor anterioa-
czvollate, el nu poate zbura. în schimb, pi- re, ceea ce ne face să presupunem că atro-
ioarele, foarte puternice, prevăzute cu do- fia aripilor s-a produs în ultimul milion de
ă degete înzestrate cu perniţe care împie- ani, o dală cu adaptarea lor la medii cu
îcă înfundarea piciorului în nisip, îi per- ierburi abundente (care le hrănesc şi le as-
iit să alerge foarte repede. Pasul măsoară cund bine), situate în zone cu climă caldă
i piină fugă 4 m, iar viteza se apropie de (care nu le obligă la migraţii). Cele mai
3 km pe oră. multe din ele sunt păsări masive, greoaie
Oul de culoarea fildeşului cântăreşte a- (păsările moa şi păsările-elefanl atingi 1 !
roximativ 1,6 kg, reprezentând echivalen- câteva sute de kilograme, s t r u ţ i i de az>
u a 25 de ouă de găină. Coaja oului se cântăresc 70-80 kg), ceea ce explică pe &
fo-'seşte de către băştinaşi pentru altă parte incapacitatea lor de a zbura ca ?
transpor- 11 Şi păstrarea apei. dezvoltarea unor picioare puternice.
Foarte lacom, struţul înghite orice fără Paleognatele cele mai simpatice. "'
H dăll
neze; de aici zicala „are un stomac i cauza vioiciunii şi proporţiilor reduse, SL1
struţ". neîndoielnic păsările kiwi (Aplerix ciit-'ilr
ANIMALE 261
• -ul orice individ străin care ar veni prea Toţi exploratorii polari au închinat pa-
01
roape de acest teritoriu. Când partene- gini calde acestor „omuleţi" în frac ai întin-
l de cuib se apropie de animalul care surilor antarctice, foarte curioşi şi apropiaţi
'j1-ceste, el trebuie întâi să se legitimeze. în de oameni. Ii recunosc uşor pe cei ce-i
C
est scop s-a dezvoltat o ceremonie de li- hrănesc şi răspund la apelul lor când sunt
a
'stire. căreia îi răspunde pasărea strigaţi pe nume. Se apreciază că pinguinii
cloci-"'are; amândoi partenerii se apleacă sunt cele mai inteligente păsări şi că ar pu-
unul fa faţa celuilalt foarte ceremonios şi în tea fi foarte uşor dresate. Nu pot trăi însă
a-celaşi timp sâsâie. în zonele temperate, în condiţii de circ,
Foarte greu o duc pinguinii imperiali pentru că nu pot suporta condiţii de tem-
Uptenodytes forsteri), cei mai arătoşi dintre peratură ridicată, metabolismul lor fiind a-
toţi locuitorii gheţurilor antarctice, înalţi de daptal la o producţie mare de căldură şi la
120 m şi cântărind până la 45 kg. în locu- o micşorare puternică a acestei pierderi
rile unde trăiesc, pe la 64° latitudine sudi- printr-o serie de mecanisme fizice şi chimi-
că, zăpada este veşnică. Culoarea penajului ce. „Pinguinariile", spre deosebire de „del-
este alb cu negru, aşa cum este zăpada peste finarii", n-au dat rezultat, aşa că numai o
care se aşterne umbra gheţurilor. Doar sub călătorie la Polul Sud ne-ar prilejui bucuria
bărbie şi lateral pe cap au câte o pată găl- de a cunoaşte uimitoarea lor existentă.
buie. Pot atinge vârsta de 35 de ani şi tră-
iesc în familii de câte doi. Deoarece nu-şi Urmaşii uriaşilor zburători
pot construi cuiburi de gheaţă sau zăpadă,
unicul ou, greu de 450 g, este purtat pe la- In 1974, a fost găsit pe coastele Argen-
bele picioarelor şi acoperit cu un fald al tinei scheletul celei mai mari zburătoare
pielii abdominale, bogat irigat. în acest fel cunoscută pe Pământ, strămoş al vulturilor
oul este complet închis în cavitatea incuba- de azi. Ea a primit, în cinstea ţării unde a fost
toare, unde se menţine constant tempera- găsită, numele de Argenlavis magnifice/îs.
tura de +41°C. în timpul incubaţiei, care Anvergura aripilor sale atinge 760 cm iar
durează 53 de zile în plină iarnă şi noapte de la vârful ciocului până la vârful cozii pa-
polară, ambii părinţi clocesc oul. După 8 sărea măsoară 330 cm. Specialiştii presu-
săptămâni de clocire, puii sparg coaja. Ei pun că ca a trăit acum 20-25 milioane de
nu sunt lăsaţi să ia contact direct cu aspri- ani, stingându-se înainte de apariţia omu-
mile iernii antarctice, ci sunt ocrotiţi pe lui.
rând de ambii părinţi, fiind ţinuţi pe labele Adevăraţii stăpâni ai înălţimilor, atât
acestora. Abia în primăvară, când apare prin dimensiunile lor impunătoare, cât şi
soarele, sunt lăsaţi să ia contact cu zăpada prin performanţele lor ascensionale, sunt
Ş' să cunoască împrejurimile. După circa o astăzi zăganul şi condorul.
lună, puii sunt adunaţi ca şi la pinguinii A- „Nici un vultur euroasiatic - scria orni-
delie, în creşe. Numai că aceste creşe tre- lologul german Bengt Berg - nu întrece ză-
buie să biruie greaua iarnă antarctică. De ganul sau vulturul bărbos {Gypaetus bar-
aceea puii stau strâns lipiţi unii de alţii, ca batus) în măreţie şi iuţeală." într-adevăr, cu
^ înfrunte mai uşor furtunile. Ei sunt aripile întinse, el măsoară 3 m. Pe spate, a-
hrăniţi de ambii părinţi cu schimbul. Puii, ripile şi coada sunt negre, cu nuanţe ce-
introducând ciocul^ în guşa părinţilor, scot nuşii pe pântece, penele sunt de un galben-
r
ana ingurgitată. în creşă se face şi „edu- ruginiu-deschis, iar pieptul, ruginiu mai in-
carea" puilor. Ei sunt învăţaţi să alunece tens. Impresionantă este barba sa neagră
j~ gheaţă folosind aripile şi să vestească ca de ţap. Patria acestei trufaşe păsări de
"colul După cinci luni şi jumătate, puii pradă o formează lanţurile muntoase ale
pinguini imperiali capătă un penaj de r e Lumii Vechi, mai ales Caucazul, munţii A-
^ ^ ' n decembrie, o dată cu sparge-to- siei Mici şi Himalaia. Se hrăneşte de obicei
rce
to-rce ^'> pornesc în larg pentru a se în- cu măduva oaselor diferitelor mamifere, pe
^ colonie abia peste un an. care le aruncă de la înălţime, cât şi cu carnea
moaştelor ţestoase, pe care le zdrobeşte în
icelaşi chip. Vânat fără cruţare, atât din
notive cinegetice, fiind un vânat nobil, cât
i din prejudecata că este o pasăre strică-
oare, şi căzut victimă momelilor cu otravă
,entr'u lupi, el a dispărut aproape total din
7
uropa, încă de acum un veac. Ultimul ză-
an care a cuibărit în Elveţia şi care fusese
urnit „s'alt Wyb" a fost găsit otrăvit în iar-
a anului 1887. Din Carpaţi, unde acum
20-150 de ani era frecvent pe piscurile
iucegilor, Făgăraşilor şi mai ales Rcleza-
ihli, zăganul a dispărut practic, ca specie
locitoare. în jurul anului 1892. Ultimul ex-
mplar a fost împuşcat pe Surul, lângă
urnul Roşu, la 28 decembrie 1927. Era
îasculul unicei perechi colonizate în
etezat, care în acest fel s-a destrămat.
lai este citat din când în când (1939, 1961),
nr ca pasăre eratică, venită din munţii
sîei Mici, în căutare de hrană, peste Bal-
ini şi Carpaţi. In speranţa reinstalării lui
• stâncile Carpaţilor, el a fost decretat
onument al naturii. Azi, exemplarele cele
ai impresionante mai pot fi întâlnite pe
i s c u r i l e Himalaiei, la înălţimi de 5-
000 m, reţinând atenţia oricărui cule-
itor al piscurilor prin zborul lui ager ca
' şoim, ajutat de aripile lungi, puţin în-
iste şi angulare, şi de coada lungă în for-
ă de clin sau ic, una din cele mai aero-
namice forme cunoscute la răpitoare.
ig. 81)
Lumea Nouă are şi ea un reprezentant
mn de gloria zăganului. Este vorba de
ndor (Vultur gryphus), pasăre mult cântă
în folclorul sud-american şi întâlnită
stema unor ţări din această parte a glo-
lui. El populează Anzii Cordilieri în toa-
lungimea lor. Măsurând 3,5 m cu aripile
ins;, condorul este cea mai mare pasăre
pradă. Capul şi partea superioară a gâ-
u> sunt golaşe sau acoperite de puf foar-
fin. Penajul este gri-albăstrui, cu gulerul
anpilc pe jumătate cenuşii-deschis. Mas-
lu
l, mai mare decât femeia, poartă pe gât
» Pieloşi de culoare roşie. Ca pasăre cu
Jr
planat, foloseşte curenţii ascendenţi
mici, pentru a se lăsa purtat la înălţime.
A
- von Humboldt relatează despre con-ri
care zb
°ară la peste 7 000 m altitudine.
Se ştie că femela jacobinus, studiat în
de cuc nu-şi face 1974 de ornitologul
cuib, • Repune cale englez J.A. Gaston,
un ou în cuibul a 4 deşi parazit şi el,
—5 specii j e păsări are cu totul alte
de pădure. năravuri. Folosind
Pentru a scăpa de doar o singură
concurenţă, puiul gazdă (cucul de la
de se noi are 4—5),
descotoroseşte, eliminarea puilor
încă înainte de a fi acesteia i-ar pune
făcut ci însuşi ochi, în pericol viaţa,
de ouăle părinţilor deoarece ar duce la
săi Soptivi, dispariţia speciei-
ridicându-le pe gaz-dă. Această
spinare cu ajuto-I particularitate a dus
aripioarelor şi apoi
la o schimbare
aruncându-le peste radicală de
marg inea cuibului. comportament a
Dacă fraţii vitregi cucului indian faţă
au apucat să
de cel european. In
eclozeze, profitând
timp ce masculul
de forţa sa
superioară, puiul de de cuc distrage
cuc îi azvârle din atenţia părinţilor,
cuib unul câte femela lasă să cadă
unul, până rămâne oul în cuibul gazdei
singur. Pă-riniii de la o înălţime de
adoptivi continuă 15 cm. Având coaja
să-1 hrăneasă pe in- groasă, acesta
trus, chiar şi atunci sparge de obicei un
când acesta nu mai ou al gazdei, el
Fig. 81. Odinioară zăganul domina Retezatul. rămânând întreg.
încape în cuib şi
este incomparabil Prin mărime şi
mai mare decât formă, oul cucului
2. OBICEIURI ŞI COMPORTAMENTE aceia ce-i poartă indian seamănă cu
grija. oul gazdei. Puiul
Cucul, pasăre parazită Comportarea eclozat este de
cucului nu este aceeaşi mărime cu
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au pretutindeni puii gazdei sau ceva
remarcat obiceiul cucului de a nu-şi face aceeaşi. Cucul de pe mai mic. Şi acesta
cuib şi a-şi depune ouăle în cuibul altor meleagurile noastre este un mijloc de
specii de păsări. (Cuaihis canonis) menajare a gazdei
Şi biologii şi etologii sunt deopotrivă in- pune preţ pe forţa care, fiind unică
teresaţi de acest comportament ciudat. Pen- puiului său care va prin acele locuri,
tru biologie, modul de viaţă eratic (rătăci- elimina concurenţa, nu trebuie să fie
tor) al acestei păsări explică parazitismul aruncând din cuib pe extenuată prin
de cuib. Etologii (cei care se ocupă cu stu- fraţii vitregi mult mai eforturi nutritive
diul comportării animalelor) consideră că lc' nevolnici, în schimb suplimentare, aşa
ritoriul cucului nu presupune existent/ 1 un cuc din India - cum se întâmplă cu
unui centru vital al altei specii şi cad'-' in Clamalor uriaşul pui de cuc
grija ei. european care-şi
oboseşte cu
lăcomia lui părinţii
adoptivi.
Dulgheri şi cascadori
Pădurarii, cunoscătorii „pulsului" vieţii
pădurii, presimt moartea copacilor, atacaţi
de licheni şi ciuperci ori ciuruiţi de gale-
riile tainice ale insectelor miniere. înaintea
Ier, cei care pun un diagnostic fără greş
copacilor bolnavi sunt nişte păsări admi-
rabil adaptate mediului arboricol. Nu e
greu de bănuit că este vorba de ciocănitoa-
re sau ghionoaie, a cărei prezenţă
„colora-'ă" şi mai ales sonoră în decorul
pădurii se face cu uşurinţă simţită. Zborul
greoi şi zgomotos de la un copac la altul,
ciocăniturile cu rezonanţe când limpezi,
când înăbuşite, ^e sparg liniştea codrului,
le trădează la liecare pas. (Fig. 87)
Pe teritoriul României trăiesc mai multe
'fumuri de ciocănitori. Cele mai cunoscute
SUr
>l ciocănitoarea-pestriţă-mare (Dendro-
°Pus major pinetonun), ciocănitoarea-de-
mnte {Dryobales leucotos), ciocănitoarea-
c
u-trei-degcte (Pico ides Iridaclylus),
Fig. S"7. Ciocănitoarea neagra
jaterie translucidă, albicioasă ori brună, glandele salivare ale păsării, în special cele
.arc prezintă striaţiuni transversale ondu- sublinguale, se dezvoltă considerabil, scă-
hte dispuse mai mult sau mai puţin paralel zând treptat ca volum la începutul perioa-
mele cu altele. Cuiburile, a căror culoare dei de clocit. Glandele secretă o mare can-
întunecată, brună le diminuează valoarea titate de mucus vâscos asemănător cu o so-
;onomică, sunt lăcaşuri mai vechi, aban-
luţie saturată de gumă arabică, ce poate fi
donate de păsări după maturizarea puilor. trasă ca un fir din ciocul animalului şi rula-
Cele albe, căutate cu precădere de indi- tă pe un băţ. Soluţia, care poate lipi exce-
geni, antrenaţi special pentru a le desprin- lent două coli de hârtie, se usucă foarte re-
de d'e Pf' stânci, sunt construite de curând. pede, căpătând aspectul masei cuibului.
f8 acestea, salanganelc depun 2, rar 3 ouă înainte de a-şi începe construirea adă-
postului, pasărea prospectează cu atenţie
de un alb strălucitor. (Fig. 88)
peretele stâncos, alegându-şi un loc cât mai
Cuibul de Kiisappi seamănă la exterior eu neted. Cu vârful limbii aplică s a l i v ă pe
acela al salanganei propriu-zise, numai că stâncă, trasând astfel perimetrul casei. Ea
ci este alcătuit din ierburi. Materia gelati- repetă figura de zece-douăzeci de ori, fără
noasă nu-i foloseşte decât să lege talurile să se depărteze prea mult, trăgând astfel
de alge sau tulpiniţele de Zostera între ele un suport de forma unui semicerc sau a u-
si să fixeze solid cuibul de piatră. nei potcoave. Saliva se usucă repede, asi-
Prin îndelungate observaţii s-a reuşit să se gurându-i astfel cuibului o bază solidă. Pa-
afle provenienţa acestei substanţe organice. sărea se aşază în dreptul semicercului şi,
S-a constatat, de pildă, că în timpul pontei. mişcând repede capul de la dreapta la stân-
ga, „ţese" cu salivă pereţii cuibului, care
capătă astlel acele li ni i stratificate de care
am amintit.
Secreţia salanganelor depinde de regi-
mul lor de viaţă. Când au hrană abundentă,
acestea construiesc foarte repede un cuib
omogen, dimpotrivă, când din anumite mo-
tive hrana este săracă, construcţia cuibului se
prelungeşte, acesta capătă aspect de „înnă-
dit" din cauza zonelor de culoare care tră-
dează etapele construcţiei.
Nu numai salanganele îşi exploatează
saliva.
In regiunile tropicale ale Africii şi Asiei,
lăstunii-de-palmier (Cypsiunis) cuibăresc în
frunzele acestui copac, lipindu-lc cu salivă.
Materialul pentru cuib constă din peri zbu-
rători, din seminţe şi din pene, lipite tot cu
acest produs organic. Până şi ouăle sunt fi-
xate cu salivă pentru a nu se rostogoli din
cuibul care este atât de mic, încât, clocind,
pasărea stă vertical pe el.
Lăstunul-de-mare-cu-coadă-în-formă-
de-ţepi {Chaetura gigantea), comun în re-
giunea biogeografică indo-malaieziană, clo-
ceşte în copaci scorburoşi, în care insta-
lează un cuib uriaş în formă de con, lipit cu
g- 88. Salanjranele şi cuibul lor comestibil
salivă şi fixat de peretele intern al trunchiu-
!84 HAI 1LUK fNAl Ui'
aj Şi rudele lui din aceeaşi zonă geogra- punge marginile. Apoi trece aţa întâi prjn
j c ă lăstunii-de-copac (Hemipmcne), care orificiul unei frunze, apoi prin al celeilali c
u obiceiul să se prindă de copac cu ajulo-u l şi le îmbină marginile. C) cusătură este tţ-(
degetului mare îndreptat posterior, îşi se la. După ea urmează încă una, apoi în ..-
cu salivă pe rămurcle înalte cuiburile , r , una, până ce frunzele vor fi tighelite de ]•
construite în aşa tel încât să nu cuprin-ă vârf cam până la mijloc. Intrarea în cui),
decât un singur ou. Bineînţeles că aces-' rămâne liberă între cele două peţioluri.
cuiburi nu sunt comestibile şi nici nu se
ucură de acelaşi interes din partea ornito-)
tjilor şi marilor restaurante. Hamacurile şi lampioanele din copaci
Grădinari pricepuţi
Singurele animale stăpânite de pasiunea
grădinăritului sunt păsările. Deşi trăiesc în
mijlocul unei vegetaţii luxuriante, unele pă-
sări tropicale îşi făuresc singure colţuri de
natură.
Cea mai vestită din acestea este Ambly-
ornis, care trăieşte prin pădurile virgine ale
munţilor Arfalk din Papua Noua Guinee.
Nu-i mai mare ca un porumbel. In lumea
pestriţă a papagalilor, se deosebeşte prin
elegantul său veşmânt negru-albăslrui. Băr-
bătuşul poartă pe cap un moţ ca al mătăsa-
i ului, dar mai lung.
Perechile de Amblyomis nu se mulţu-
mesc să-şi construiască un cuib în crengile
arborilor. în afara acestuia, ele clădesc
mici „chioşcuri" în jurul cărora amenajează
parcuri în miniatură. Aici au loc dansurile
nupţiale.
Păsările-grădinar lucrează cu multă di-
băcie. Ele îşi aleg un luminiş neted, în mij-
locul căruia se înalţă un copăcel nu mai
înalt de un metru şi jumătate. în jurul aces-
Fig. 91. Chioşcul şi parterul cu flori al
utkanbokanului
în acest fel, ele trasează în faţa „chioş- 5. S.O.S. PĂSĂRILE!
jjjy un parter aidoma celor din parcurile
oastre şi îl întreţin cu un zel care le îndrep-.
ste jin plin numele de tukanbokan, a-dică Păsări exterminate recent şi altele care
pasărea-grădinar, cu care sunt cinstite Je dispar
băştinaşi.
Obiceiuri asemănătoare au şi rudele lor In ultimii 200-300 de ani tehnica s-a
bune, păsările-cu-penaj-mătăsos {Ptilorior- dezvoltat extraordinar, iar populaţia a cres-
cut cu o viteză ameţitoare, ceea a provocat
kmchus violaceus), care seamănă cu stăn-
modificări şi chiar distrugeri profunde în
c'u'ele noastre şi care trăiesc în pădurile
mediul înconjurător (sol, apă, aer). Şi vege-
din inima Australiei. Masculii sunt negri-al- taţia şi fauna au avut de suferit de pe urma
băstrui, în timp ce femelele sunt verzi-găl- revoluţiei tehnice şi a exploziei demogra-
bui. fice.
Si ele construiesc boschete în faţa căro- în ultimele secole au dispărut complet
ra amenajează o platformă aşternută cu circa 900 de specii de plante superioare şi
pietriş. Cam la o jumătate de metru distan- de vertebrate ca urmare a poluării, extin-
ţă, înfipte în pământ, se înşiră nişte beţi- derii terenurilor agricole şi intervenţiei di-
soare ceva mai lungi, ca o palisadă deasă. recte a omului (în special vânătoarea). Pro-
Vârfurile beţişoarelor sunt îndoite unul că- cesul continuă şi astăzi, cu toate măsurile
tre celălalt, formând deasupra platformei luate de organismele internaţionale şi na-
un fel de acoperiş de două degete. ţionale de protecţia naturii, mai ales după
Spre deosebire de Ambfyomis, care-şi or- 1972, anul primei Conferinţe mondiale a
namentează peluza ca un grădinar, Ptilori- Naţiunilor Unite consacrată protecţiei me-
orhynchus şi-o împodobeşte ca un vitrinier. diului înconjurător, la care au participat
Pe platformă se înşiruie o infinitate de 113 naţiuni semnatare ale unei istorice de-
obiecte colorate şi strălucitoare: scoici, pie- claraţii de apărare a naturii.
tricele, pene, fragmente de piei de şarpe, Şi păsările au avut de suferit de pe ur-
precum şi produse abandonate de oameni ma acţiunii „civilizatoare" a omului.
sau provenite din gospodăria acestora: Primele victime datează din evul mediu
panglici, staniol, catarame, până şi bijuterii. şi ele sunt uriaşii păsărilor Dinornis - pasă-
Pasărea nu se mulţumeşte să-şi constru- rea moa, al cărei ultim exemplar a fost sem-
iască doar prin afară casa nupţială ci, odată nalat în 1679 - şiAepyornis, dispărut acum
încheiată, o decorează interior. Ea face rost 700-800 de ani, hrană aleasă pentru popu-
laţiile africane şi australiene.
de mangal (probabil din vetrele triburilor), pe
tare îl înmoaie cu ajutorul salivei, pregătind După anul 1750 începe şi în Europa
un fel de chit negru. Cu acest material, mas- procesul de dispariţie sau de îngrijorătoare
rărire a unor grupe de păsări. E vorba de
culul zugrăveşte toţi pereţii interiori ai bos-
păsările mari de vânat, cum ar fi dropia,
chetului. Profesorul Alee Cheeseholm, vestit
Or cocoşul de munte şi ierunca, din ce în ce
nitolog australian, nota: „De multe ori am mai rare pe la noi. Nebunia modei pălării-
găsit boschete care păreau făcute din lor şi mantourilor cu pene preţioase care a
be
ţ'Şoare carbonizate. Ai fi putut crede că bântuit cu furie la sfârşitul veacului trecut şi
Pasărea le pârlea în prealabil deasupra în primele două decenii ale veacului nostru
Cll
'ui. In realitate, pasărea le ungea cu o astă a făcut ca unele specii cum ar fi s t r u ţ u l ,
de cărbune care, uscându-se, lăsa dceastă pasărea-paradisului şi egretele să fie la un
impresie". pas de dispariţie din Africa şi Europa, iar
pasărea Maino a hawaienilor (Drepanis pa-
cifica) să fie total exterminată prin 1900.
.
Speciile de răpitoare de dimensiuni
ari au dispărut aproape complet din cau-
consumării otrăvurilor puse pentru lupi.
unei când păstoritul a luat un mare avânt,
itfel, zăganul sau vulturul-cu-barbă (Gyp-
Ittts barbatus) - cea mai impozantă pasă-
curopeană - n-a mai fost întâlnit în ulti-
ii 60-70 de ani în Carpaţi. Colonizarea
rapidă şi energică a Ame-di de Nord,
însoţită de vaste despăduriri de
transformarea preriei în terenuri agri-le,
a declanşat multe drame în lumea parilor.
Un exemplu tipie îl reprezintă desul trist
al porumbelului călător (Ectopis-
migwtorius), extrem de frecvent întâlnit
pădurile din Statele Unite şi sudul Ca-
dei. în 1810, numărul lor atingea ordinul
liardelor. Datorită decimării barbare, a-
seori numai din spirit „sportiv", care
;rgea uneori până la tăierea copacilor în-
rcaţi cu sute de cuiburi, pentru captura-
1 puilor, specia a regresat rapid. în 1899
ost observat ultimul exemplar în liber-
e, iar ultimul individ a murit în captivi-e
în grădina zologică din Cincinnati, sta-
Ohio, la 1 septembrie 1914. Tot omul
este vinovat de distrugerea to-ă a peruşei
din Carolina (Conuropis ca-'nensis),
mic papagal cu penaj verde şi lişon
portocaliu, vânat fără cruţare da-ită
reputaţiei de a fi dăunător culturilor.
eeaşi soartă au avut-o şi ciocănitoarea-cu-
c-de-fildeş {Campephihts principalis) din
l-vestul Americii de Nord, şi marele pin-n
(Alea impennis), uriaşul alcidelor (avea
cm), incapabil de zbor şi, deci, victimă
iară pentru vânători. în jurul anului 1840
păruseră toate marile colonii, iar ultimul
mplar a fost capturat în 1844. (Fig. 92)
Şi-au rărit considerabil numărul şi sunt
fiinţate cu dispariţia specii de păsări, o-
loară foarte răspândite, precum coco-
de-munte (Tympanuchus cupido), vânat
andut în cantităţi uriaşe pe pieţele mari-
oraşe nord-americane, cocorul-alb-
ame-»n (Gnis americana), din care se
mai lrează doar circa 30 de exemplare în
re-1U| de la Arkansas, şi condorul din Caii-
A 2
NI 9
MA 1
LE
oate cel mai vestit protejat este egreta nelor, în golurile falezelor, mai ales dLi re-
. (Egrdta alba), pasăre de dimensiuni giunea Histriei.
îl je mari, care se remarcă uşor dato- Călifarul roşu (Tadoma ferniginea), spe-
penajului său alb sclipitor şi datorită cie de origine asiatică, este ceva mai rar si
r 30-40 de pene ornamentale de pe mai mare decât călifarul alb, având un pe_
;, aşa-numitele egrete sau crose, pre- naj atrăgător, formal dinlr-un amestec des-
lîdu-se ca o trenă. Această podoabă a tul de uniform de ruginiu, roşcat si galben
ei a fost şi cauza răririi ei. Comerţul Cel mai important refugiu al său este com-
arete, încurajat de moda feminină de plexul Razim. Cuibăreşte în maluri, movile
ceputul acestui secol, a produs adevă- nisipoase şi uneori chiar în vizuini de v u l -
pe.
masacre, ceea ce a impus după anul
ocrotirea ei în întreaga Europă. Pasă- Dintre păsările pădurilor de munte se
bucură de atenţia ocrotitorilor cocoşul-de-
ligratoare, cuibăreşte în tufişurile de
munte şi cocoşul-de-mesteacăn.
ie sau prin sălcii scunde, adunându-se
ilonii în refugiul de la Goloviţa. a fel Cocoşul-de-munte sau gotcanul (Tetrao
de admirată şi preţuită este şi e- urogallus) - masculul - amestecă în penajul
lui diferite culori cu reflexe metalice şi im-
1. mică (Egreta garzetta). Este de
presionează prin dimensiunile sale (un me-
di-
tru şi jumătate cu aripile deschise). El este
iiuni mai reduse decât egreta
podoaba cea mai de preţ a pădurilor de co-
mare, de nifere, un adevărat cavaler al înălţimilor, a-
se deosebeşte prin ciocul şi trăgând atenţia prin jocul său nupţial care
picioarele a inspirat atâţia scriitori.
1. şi nu roz-verzui, ca şi prin două Cocoşul-de-mesteacăn (Lyrunis tclrix)
pene este mai mic decât gotcanul, dar lot atât de
mentale lungi ce pornesc din frumos la înfăţişare; era odinioară atât de
ceafă. Şi răspândit, încât bătăile masculilor se încin-
ânată fără cruţare, era pe punctul geau şi pe gardurile din sate. Din cauza vâ-
de a nătorii, dar şi a încălzirii climei în ultimii
irea. în urma măsurilor de 150 de ani, specia s-a retras mai spre nor-
ocrotire, e- dul Europei, rămânând la noi doar în câ-
/ul ei a mai sporit, putând fi teva staţiuni din Munţii Rodnei şi Căliman,
întâlnită unde este ocrotit.
ilţile şi ostroavele Dunării, ca şi Marile păsări de stepă, dropiile şi spâr-
în re- caciul, se află şi ele incluse pe lista anima-
îlia de la Satchincz, în Banat, lelor ocrotite.
iciorongul (Himantopus Dropiile (Olis tarda), cântate de Odo-
himantopus) bescu, un fel de „struţi" autohtoni, sunt cele
o pasăre migratoare, trăind mai mari păsări din fauna ţării noastre.
doar în Deşi odinioară erau foarte răspândite m
î mlaştini sărate din Dobrogca. Se re- toate regiunile de câmpie, azi nu se mai gă-
:ă uşor prin picioarele lungi şi subţiri, sesc decât în mici efective în judeţele Tele-
mare mobilitate, prin penajul său în orman, Vâlcea, Olt şi Arad. Rezervaţia de la
albul se amestecă cu negrul. Cuibă- Boianu (judeţul Vâlcea) este în mod spe-
în refugiul săraturilor de la Murighiol cial destinată ocrotirii dropiilor, păsări ad-
opul. mirabil adaptate biotopului de câmpie.
'iocântorsul (Recurviostra avosella), Spârcaciul (Otis telrax), rudă cu dropii
re migratoare, trăind sau clocind prin a încetat să mai cuibărească la noi în u'"'
:aşi locuri ca piciorongul, se deosebeş- mii cincizeci de ani, rămânând doar pasarL de
in ciocul său lung, subţire şi încovoiat pasaj în Bărăgan şi Dobrogea.
s la capăt.
•eosebit de atrăgătoare, dar şi ispiti-
S pentru vânători par a fi cele două
auri de călifar. Călifarul alb (Tcidoma ]
ia) este un fel de raţă viguroasă cu
jul alb-negru; o parte din piept şi cio-
cu un tubercul proeminent la mascul,
roşu. Este o pasăre migratoare de lito-
nana, un locuitor al lagunelor şi, mai
a lacurilor Razim şi Sinoe, cuibărind
lalunle abrupte şi stâncoase ale lagu-
ANIMALE 293
Un loc aparte între păsările ocrotite îl Vulturul negru (Aegypttts monachus) este
ocupă răpitoarele. Ele joacă un rol de sea- ceva mai mare decât vulturul sur, cu capul
mă în menţinerea echilibrului biologic. Vâ- şi grumazul îmbrăcate în pul brun, aproape
•irea lor intensivă, consumul momelilor de negru; el se întâlneşte ceva mai des în Car-
carne cu otravă destinate lupilor le-au re- paţi, în Munţii Dobrogci de nord şi în pă-
(lus considerabil în ultimii 60-70 de ani. Deşi durea Babadag.
ultimul exemplar de zăgan (Gypaetus barba- Vulturul alb sau hoitarul (Neophron perc-
nis aureus) a fost împuşca! în Pasul Turnu noptenis) este mult mai mic decât ceilalţi vul-
Roşu în anul 1927, această specie continuă turi amintiţi; are grumazul golaş, cu pielea
albă şi penajul spălăcit. El mai supravieţu-
să fie ocrotită, deoarece exemplare răzleţe
ieşte în ţara noastră în clisura Dunării şi în
mai dau din când în când târcoale piscu-
sudul Dobrogei, la Canaraua Fetei, unde
rilor Retezatului. Zăganul sau vulturul-cu-bar- mai pot fi văzute câteva perechi clocitoare.
bă măsoară cu aripile deschise peste 3 m. In Toate acvilele existente în ţara noastră
/bor este recunoscut uşor după coada lun- (Aquila chrysaetos, Aquila heliaca, Aquila
gă în formă de ,,x-', iar în poziţie de repaus pomarina, Aquila naevia, Aquila peimala)
după „barba" ce-i atârnă sub ciocul puter- se află sub ocrotire. De un regim special se
nic încovoiat. bucură acvila-de-stâncă (Aquila chiysactos)
Vulturul sur (Gyps fulvus) cuibăreşte din şi acvila-de-câmp sau pajura (Aquila he-
ce în ce mai rar în Carpaţi, în Dobrogea şi liaca), cele mai expuse. Lor li se adaugă
pe ţărmul Dunării, pe copaci mari sau pe codalbul (Haliaetus albicilla), înrudit cu ac-
stânci. Se remarcă prin culoarea brun-în- vilele, răpitorul Luncii Dunării şi al Deltei,
chisă, prin grumazul îmbrăcat cu un puf ale cărui cuiburi mai pot fi văzute în pă-
alb, cu guler de pene subţiri, albicioase, la durea Letea din Deltă şi în regiunea infe-
baza gâtului. rioară a braţului Sf. Gheorghe.
XVI. MAMIFERE
Ciudaţii furnicari
Australia, patria marsupialelor - manii'
fere primitive - adăposteşte şi un mamifcl"
■arul
Kg 94. Ornilc monotrem şi anume echidna sau furnica
un
{Tachyglossus), care seamănă puţin cu
•cj Măsoară cam 50 cm, are un bot ascu- mâni puiul sparge singur coaja oului cu o
j. pe cap şi pe burtă este acoperită cu întăritură din vârful capului, începând apoi
s r iar pe spate şi pe laturi, printre firele să se hrănească cu secreţia glandelor raa-
î păr, cresc ţepi cornoşi, de 4-6 cm, groşi mare. Când îi apar ţepii pe spate, mama îl
i^bază şi alburii, ascuţiţi şi negri la vârf. scoate adesea afară, îl ascunde într-o gaură
Furnicarul (Tachyglossus aculeata) a fost acoperită de frunziş şi pleacă la vânătoare.
>.esCOpeiit în anul 1824, dar nu de o ex- După întoarcere, îl aşază în pungă şi aceste
ediţie ştiinţifică, ci de un marinar a cărui is- manevre se continuă până puiul capătă
ravă a'fost consemnată în jurnalul de bord al
totală independenţă. In acel moment, mar-
vasului „Providenţa", sub pavilion en-iJez supiul se resoarbe, iar mama şi puiul se
ca. e transporta o încărcătură de ar- despart, fiecare căulându-şi hrana pe cont
bore'-de-pâine din mările sudice în Indiile propriu.
je Vest. „Aflându-se într-o excursie - arată
acele însemnări - locotenentul Gutry a ucis Mamil'ere-lăcuste
un animal de o formă foarte ciudată. Acesta
avea o lungime de aproape 17 ţoii şi a- N-am fi zăbovit poate asupra cangurilor
proape tot atâta în lăţime. Capul turtit stă- dacă aceste simpatice animale n-ar fi deve-
lea atât de aproape de corp, încât se putea nit „simbolul"' unui continent, elemente ca-
crede că animalul era lipsit de gât. Nu avea racteristice şi definitorii ale peisajului aces-
gură, ca orice animal, ci un fel de cioc a- tuia, câştigându-şi o dată cu reputaţia de cei
vând lungimea de 2 ţoii, şi care se dechi- mai buni săritori şi epitetul de mamifere-
dea chiar la capătul lui. Nu avea coadă; lăcuste. într-adevăr, cine străbate în maşină
corpul îi era acoperit în întregime cu ţepi scruburile australiene, tulburând liniştea
tari, amintind de porcul ţepos." stepelor aride şi a tufişurilor uscate, va avea
Trebuie să recunoaştem, după mai bine spectacolul unic al unor stoluri de lăcuste
de un veac şi jumătate, că descrierea nu gigantice, speriate de prezenţa umană care
era lipsită de exactitate. se împrăştie în toate părţile în salturi de
Echidnele se caracterizează prin corpul 12-14 m pentru care le-ar invidia oricare
îndesat, acoperit în cea mai mare parte cu săritor în lungime.
ţepi sau peri, prin coada scurtă, prin ciocul „Designul" corpului lor urmăreşte un
lubular, cu două nări şi cu o deschidere perfect model bionic al adaptării la depla-
numai la capătul inferior, şi limba lungă, sarea prin salt, aşa cum o realizează pe
subţire, vermiformă. Echidna are aceleaşi respectiva treaptă zoologică şi lăcustele sau
obiceiuri ca aricii noştri. în caz de pericol, broaştele. Corpul lor creşte în grosime di-
se face ghem, zburlindu-şi ţepii, care o fac nainte spre înapoi, partea lombară, picioa-
inexpugnabilă. Este un animal nocturn. rele din spate şi coada fiind puternic dez-
Hrana lui constă - la fel ca la furnicar voltate, pentru a le permite declanşarea sal-
- mai ales din termite şi furnici. De aceea, tului. Membrele inferioare, nefuncţionale
dinţii îi lipsesc, devenind inutili. Ca la toţi în mişcare, sunt folosite doar pentru cule-
mirtnecofagii, limba, ca un fel de vierme, gerea hranei şi pentru „bătăi" (în America
Poate fi proiectată departe în afara gurii. C) sunt dresaţi, li se pun mănuşi şi se organizea-
fată eu hrana, animalul ingerează şi mult ză meciuri de box între canguri sau între
nisip, praf şj cniar [emn uscat _ care se pa-re că îl animal şi un om, nu rareori imortalizate în
ajută la digestia mecanică. filme de desene animate). Cangurii trăiesc
.. obicei, trăieşte singuratic şi numai în totdeauna în cârduri. în poziţie obişnuită,
aprilie
se formează familiile de echidne. în ci stau sprijiniţi pe membrele posterioare şi
gust, femela depune un singur ou, pe pe coadă. Datorită auzului foarte fin, la cel
r
^ '1 aşază cu gura într-o pungă bine iri- mai mic zgomot o iau Ia fugă, făcând sal-
a
. °-e sânge şi apărută doar în acest scop. turi impresionante, spaima producându-le
C1
°ul se cloceşte şi după două săptă- uneori o salivaţie abundentă.
Cangurii reprezintă principalul vânat a- Fiind o hrană gustoasă şi un animal m,\]
tât al europenilor cât şi al populaţiilor abo- productiv sub raportul cărnii decât oii ■ este
rigene şi nu sunt ameninţaţi cu dispariţia de- foarte mult consumai. Noroc că speciile de
oarece, având condiţii de viaţă favorabile, cangur nu se concurează pentru hrană şi nici
sunt destul de răspândiţi, fiind reprezentaţi nu concurează oile (atât oi]» cât şi fiecare
de numeroase specii. Cei mai impresio- specie de cangur au preferinţe speciale pentru
nanţi sunt cangurul uriaş (Macropus cangit- anumite vegetale) şi c-( ) puterea de
m) care iubeşte stepele întinse, apoi cangu- reproducere a acestor ||i n ţ e este
rul de munte (A/, robustus), numit de local- impresionantă. Altminteri, neamul |or de mult s-
nici Wallaroo, cangurul uriaş roşu (A/, nifiis), ar fi stins!
comun în sudul Australiei şi uşor de identi- S-au luat însă în Australia măsuri de o-
ficat după culoare, cangurul-antilopă (A/, an- crotire a cangurilor pentru ea aceste inte-
lilopinus), cu bot înalt, întâlnit în regiunile resante marsupiale. datorită exceselor, să
slâncoase. (Fig. (>5) nu aibă în viitor soarta tragică a bizonilor
Un alt element de atracţie al cangurului din America şi a zimbrilor din Europa.
îl reprezintă punga - marsupium, care a
atras întregului grup de mamifere marcate Clienţii eucalipţilor
de această trăsătură morfologică numele
de marsupialc. Oricine l-ar zări pe drăgălaşul Koala
Punga - un pliu permanent al pielii ab- (Phascolarctus cinereus) într-o grădină zoolo-
dominale (şi nu un incubator ca la ornito- gică australiană sau londoneză ar putea
rinc) e prevăzută cu patru mamele şi un jura că are dc-a face cu un ursuleţ. într-ade-
sfincter care închide buzunarul şi e absolut văr, Koala este un animal îndesat, grăsuţ,
necesară puiului care se naşte incomplet cu înălţimea maximă de 60 cm şi o ureutate
dezvoltat; până la deplina maturizare, el se de 20-25 kg, cu o blană gri-brună foarte
ascunde în marsupiu şi stă prins cu gura de fină şi un cap original: un bot teşit, termi-
mameloanele femelclor-mamă. După naş- nat cu pielea neagră a nasului, iar lateral
tere el poate în trei minute, fără ajutorul doi ochi mici şi două urechi stufoase. Este
mamei, să pătrundă în marsupiu. La vârsta înzestrat cu gheare la picioare, din care
două dinapoi unite prinlr-o membrană, ee
de f50 de zile scoate capul din pungă.
se opun celor trei din faţă, ceea ee îl ajută
După 200 de zile iese temporar din aceasta
să se prindă cu uşurinţă de crengile arbo-
ca după 240 de zile să o părăsească defi-
rilor în care se urcă. Se hrăneşte mai ales
nitiv. eu frunzele unei specii de eucalipt şi anu-
me Eucalyptus globulosus, care fiind toarte
suculente, scutesc animalul să mai consume
apă. Din cauza hranei, întregul animal c-
mană un miros pătrunzător de eucaliptol-
Ziua stă în amorţeală la locul de bilurcare
a crengilor, ceea ce i-a adus porecla de
„leneşul australian". Doar seara devine mai
activ, culege frunze, coboară chiar la baza
copacului şi după ce-i epuizează lrun/e |e
ia în stăpânire un alt eucalipt. Doar înfăţi-
şarea lui generală aduce cu a unui ursuleţ-
In realitate, el face parte din rândul mal
supialclor căţărătoare (Phalangeridue)
di
cele mai vechi şi primitive grupe "
Fig. 95. Cangurul male. Femela naşte un pui cam cât
Într-adevăr, Koala aparţine unuia
d
un
je mazăre pe care îl ia cu gura şi îl intro- ţie. S-au înfiinţat câteva rezervaţii în estul.
duce în punga marsupială. Aici puiul linge nordul şi vestul continentului australian.
laptele ce se scurge încontinuu pe pereţii Poate 11 aclimatizat şi în grădini zoologice
eterni ai pungii. Crescând lent, după câ- europene, cu condiţia ca la acel meridian
■va săptămâni începe să scoată capul a- să crească şi eucaliptul lor preferat. Doar
fară, <Jar nu Poalc părăsi marsupiul decât în grădina zoologică din Londra trăiesc câ-
atunci cârid atinge vârsta de 6 luni. Primii teva exemplare care sunt hrănite cu frunziş
' asi îi face pe corpul mamei, de care de a- de eucalipt transportat de două ori pe săp-
>al'ă cu ghearele, fixându-se de blana gâtu- tămână de un avion special din pădurile
î'ui Din când în când se refugiază şi pe din nordul continentului australian. De alt -
spatele mamei, ciugulind din frunzele de fel, primii ursuleţi numiţi de aborigeni Chiuia
cucalipt cu care aceasta se ospătea/ă. Viata au fost aduşi în 1803 de nişte colonişti în Eu-
comună mai durează 6-7 luni, până când ropa şi numiţi Koala; au supravieţuit pe vas.
puiul devine independent. Dacă mama nu dar au murit în captivitate, nemaiavând hra-
are alt pui, atunci convieţuirea poate dura na preferată. Singurii lui duşmani rămân
ani de zile. „Dar se întâmplă cazuri - scrie incendiile nimicitoare, provocate de secetă.
Eugen Pora în Am întâlnit animale cu obi- Omul, în ultima vreme, îndrăgindu-I pentru
ceiuri ciudate - când puiul este o femelă figura lui originală şi comportamentul său
care după un an poate fi fecundată de un simpatic, îi acordă o protecţie generoasă,
mascul şi apoi naşte la rândul ei un pui ca- chiar dacă triburile din centrul Australiei,
re creste in marsupiu, iese din acesta şi se neatinse încă de aripile civilizaţiei, îl consu-
suie pe spatele mamei, iar aceasta, la rân- mă cu plăcere pentru carnea sa fragedă şi
du-i, se mai suie şi ea pe spatele mamei sale gustoasă.
care nu a mai avut pui. Şi astfel bunica
poartă şi pe fiică şi pe nepoţică, aşa cum
mai e obiceiul şi în neamul oamenilor!
Soarta bunicilor de azi!" (Fig. 96) 2. ÎNSECTIVORE (terestre şi aeriene)
Până în 1935, marsupiulul Koala a fost
vânat atât de intens, încât de la această da-
tă au fost necesare măsuri severe de protec- Liliecii, vânători... moderni
Savantul italian Lazzaro Spallanzuni, în
vara anului 1793, a bătut de sute de ori dru-
mul spre clopotniţa catedralei din Padova
pentru a face o extrem de interesantă ex-
perienţă cu liliecii ce atârnau ciorchine la
încheieturile prăfuite ale ultimei bolţi. întâi
a întins numeroase fire subţiri între tavan şi
podea, apoi a luat câţiva lilieci, le-a aplicat
ceară pe ochi, după care le-a dat drumul. A
doua zi a prins liliecii cu „lentile" de ceară
şi, spre surprinderea sa, a constatat că sto-
macul lor era plin de ţânţari. Deci aceste
animale n-aveau nevoie de ochi pentru a
vâna. Spallanzani a tras concluzia că lilie-
cii sunt înzestraţi cu un al şaselea simţ, ne-
cunoscut, care le permite să se orienteze în
zbor.
Informat de experienţele l u i Spallan-
zani, naturalistul elveţian Charles Jurine s-a
Fig. 96. Familie de ursuleţi Koa/a gândit să înfunde urechile liliecilor cu cea-
CUKIOZ1TATILOR NATURII
. R eZultatul a fost neaşteptat. Incapabili i comotive cu vapori, ceea ce pentru un ani-
mai distingă obiectele înconjurătoare, mal atât de mic este o performanţă remar-
liecii se izbeau de pereţi. Care putea fi cabilă.
licaţia acestui comportament? Oare mi- In laringele animalului iau naştere 5_
le animale vedeau cu urechile? 200 de vibraţii sonore de înaltă frecventă
Celebrul anatomist şi paleontolog (impulsuri ultrasonore), care nu durează
fran-»z (Jeorges Cuvier, cea mai înaltă fiecare decât 2-5 miimi de secundă. J,
auto-tate a timpului său în materie de obicei. Scurtimea semnalului constituie U11
biologie, contestat cercetările lui factor fizic foarte important: doar el po;ue
Spallanzani şi jrine şi a emis el însuşi asigura o înaltă precizie ghidajului ultra-
o ipoteză destul . ingenioasă. Liliecii - sonic. Dintr-un obstacol situat la 17 ni, su-
spunea Cuvier -)sedă un simţ al netele emise se întorc la liliac în circa () ]
pipăitului foarte fin, lo-dizat mai ales pe secunde, ecoul reflectat de obstacole situate
pielea extrem de subţire aripilor, sensibilă la mai puţin de 17 m este receptat de
la presiunile infime ale ;rului care se urechea animalului în acelaşi timp cu su-
formează între aripi şi obs-col. Astfel, netul ce i-a dat naştere. Or, după intervalul
animalul nu ar avea decât să :olească de timp ce separă sfârşitul semnalului emis
obstacolul, semnalat printr-o himbare de primele sunete, de ecou, liliacul îşi face
de presiune. o idee despre distanţa care îl desparte de
Această ipoteză a avut credit mai bine de obiectul care a reflectat ultrasunetul. Iată
>0 de ani în cercurile ştiinţifice mondiale. motivul pentru care impulsul sonor este
Cu totul întâmplător, în anul 1912, Ma- aşa de scurt.
m, inventatorul mitralierei cu încărcător
S-a constatat că un liliac, cu cât se a-
îtomat, a emis ipoteza că liliecii se orien-
propie de un obstacol, cu atât sporeşte nu-
ază cu ajutorul ecoului produs de zgomo-
1 propriilor aripi, propunându-şi să con- mărul „strigătelor". In zbor normal, larin-
ruiască pe acest principiu un aparat des- gele animalului nu emite decât 8-10 sem-
nat să avertizeze navele de apropierea nale pe secundă. Dar este suficient ca ani-
sbergurilor. malul să fi reperat prezenţa unui vânai,
Mai târziu, savanţii americani D. Griftîn pentru ca zborul lui să se precipite şi nu-
R. Galambos au reuşit să dea explicaţia mărul semnalelor emise să ajungă până la
ală a orientării liliecilor. Apropiindu-se 250 pe secundă. Aceasta este „hărţuirea"
; un aparat pentru detectarea ultrasune- prăzii prin regruparea coordonatelor.
lor, au constatat că liliecii emit o mulţime Aparatul de „ecolocaţie" al liliacului
: „strigăte", imperceptibile pentru urechea funcţionează destul de simplu şi ingenios.
nenească. Ei au reuşit să descopere şi să Animalul zboară cu botul deschis, asllel că
udieze proprietăţile fizice ale „strigă- semnalele pe care le emite sunt radiate in-
lor" liliecilor. Introducându-le în urechi tr-un con cu deschiderea mai mare de 90°.
ectrozi speciali, ei au stabilit totodată şi Liliacul se orientează prin compararea sem-
sevenţa sunetelor percepute de auzul a- nalelor recepţionate de urechile lui, care
■stera.
rămân ridicate în lot timpul zborului, ca
Liliecii, aşadar, folosesc ultrasunetele antene de recepţie. Ca o confirmare a J"
-r.tru orientarea lor. Acestea sunt produ- cestei presupuneri, se citează faptul ca. da
cte vibraţiile corzilor vocale. Prin struc- că una din urechile liliacului este lmplCŢ'
r
a lui, laringele seamănă cu un fluier. Ae- cată să funcţioneze, animalul pierde cu de
expirat de plămâni, eliminându-se cu o săvârşire capacitatea de a se orienta.
ar
e viteză prin el, dă naştere unui şuierat o Toţi liliecii din subordinul MicrochiiW
frecvenţă de 30 000-150 000 herţi, ne- Icra (liliecii mici) sunt înzestraţi cu raţw _
rceptă de urechea noastră. Presiunea
ultrasonicc de modele diverse, ce pot "
care trece prin laringele unui liliac
de d cadrate în trei categorii: murmurătoare,s
°uă ori mai mare decât a unei lo-
Jante şi stridulanle sau cu modulaţie de catorul liliacului. Dacă adăugăm şi faptul
Secvenţă. că o parte din undă reflectă în peşte, a că-
Liliecii „murmurători" locuiesc în re-, rui carne cuprinde o mare cantitate de apă,
iuniie tropicale din America şi se hrănesc ne dăm seama ce fracţiune infinitezimală a-
CV fructe şi insecte de pe frunze. Uneori
L
junge la urechea chiropterului şi ce fantas-
unt au/iţi de om murmurând, când emit tică precizie poate avea sonarul său. N-am
sunete sub 20 000 de herţi, în căutarea gâ- risca să adăugăm că acest firişor de undă
zelor. Şi liliacul-vampir este înzestrat cu un trebuie să mai fie şi diferenţiat de pe fon-
as tfel de sonar. Murmurând „formule ca-
dul sonor al unei multitudini de paraziţi.
balistice", el caută în pădurile umede ale Cele 70 de milioane de ani de existenţă
Amazcanelor călători epuizaţi pentru a le a liliacului pe Pământ au obişnuit micile
suge sângele.
Liliecii care scandează (emit scandat)
sunt rinolofii sau liliecii-potcoavă, frecvenţi
în Caucaz şi Asia Centrală, numiţi aşa din
cauza formei de potcoavă dată de pliurile ce
le înconjură nasul. Această potcoavă cons-
tituie un difuzor care „adună" ultrasunetele
într-un fascicul direcţionat. Ei stau aninaţi
cu capul în jos şi explorează, rotindu-se a-
proape circular, împrejurimile, cu ajutorul
fascicolului sonor. Acest detector viu rămâne
suspendat, până când o insectă intră în
câmpul sunarului său. Atunci liliacul sare
pentru a-şi prinde prada. In timpul vânăto-
rii, liliecii-potcoavă emit sunete monotone
cu durată foarte lungă în raport cu a rude-
lor apropiate (între a 10-20-a parte dintr-o
secundă), a căror frecvenţă est constantă şi
totdeauna egală. (Fig. 97)
Cât priveşte liliecii din Europa şi Ame-
rica de Nord, ei explorează spaţiul cu ajuto-
rul sunetelor cu frecvenţă modulată. Tonul
semnalului schimbându-se constant, înăl-
ţimea sunetului reflectat se modifică simi-
lar. Oricine îşi dă seama că un astfel de dis-
pozitiv uşurează mult reperarea prin ecou.
Comportarea în zbor a liliecilor din ulti-
mele două grupe este deosebită. Liliecii co-
niuni ţin urechile imobile, drepte, pe când
liliecii-potcoavă fac încontinuu mişcări cu
capul, iar urechile vibrează.
Recordul, în materie de reperaj, îl deţin
Insă "liecii specializaţi în pescuit, întâlniţi
J." America tropicală. Liliacul-pescar zboa-
a a
proape de suprafaţa apei, efectuează
Picaj brusc şi plonjează, scoţând un peş-
"• y astfel de vânătoare ni se pare miracu-
" asă, ţinând seama că doar a mia parte din
u
' transmis de apă se întoarce la lo- Fig. 97. Liliac rinolof
300
vieţuitoare să folosească fenomene fizice tanţa factorilor de mediu esle mai accen-
încă necunoscute nouă. Detectarea unui tuată, sunt mai uniform populate şi adă-
semnal revenii la sursa sa după ce a suferit postesc colonii mult mai mari de lilieci. |a
o slăbire considerabilă şi s-a înecat într-un aceste formaţii, în care stratul de guano a.
ocean de zgomote parazite constituie o tinge grosimi impresionante, iar căldura si
problemă tehnică ce îi preocupă în cel mai emanaţiile de amoniac devin intolerabil^
înalt grad pe oamenii de ştiinţă. E drept că pentru om, liliecii îşi găsesc cele mai bunc
(imul dispune de un miraculos detector, dar adăposturi. în unele peşteri din Texas Situ
cu unde radio, aşa-numitul radar, care în New Mexico întâlnim concentrări de 20- ş(>
sfertul de secol al existenţei sale a făcut mi- de milioane de indivizi, mai ales din speci-
nuni, culminând cu sondajele pe Lună şi cu Tadurida brasiliensis. „ I n amurg, când a
măsurarea exactă a orbitei planetei Venus. ceste imense colonii de li lieci o pornesc
Ce s-ar face aviaţia, marina, apărarea anti- după hrană, ele formează nişte coloane ca-
aeriană, geografii, meteorologii, glaciologii re, de la distanţă, pot fi confundate cu l'u.
din continentele albe fără radar? Şi totuşi, mul unul vulcan." (A. Brosset) Spectacolul
radiotehnicienii râvnesc după radarul cu este extraordinar şi atrage o mulţime ck-
ultrasunete al liliacului, net superior ea per- turişti.
formanţă celui construit de om. Mica vie- Se ştie că liliecii suni înzestraţi cu un
[uitoare reuşeşte să selecţioneze şi să am- dezvoltai sistem do orientare bazat pe prin-
plifice infima fracţie reziduală a semnalului cipiul ecoului. Acest lucru apare firesc
jmis în mijlocul unui ocean de paraziţi. In când ne gândim la spaţiile strâmte în care
faţa acestui zgomot enorm de fond, denu- trebuie să „piloteze" fără greş, simultan,
mit „eterul în nebunie", inginerii şi tehni- sute de mii de chiroptere, la agitatele vână-
cienii ar fi fericiţi dacă ar putea folosi prin- tori nocturne, când ţintele stau ascunse sub
cipiile de captare a semnalului utilizate de vălul ocrotitor al întunericului.
lilieci. Asupra mecanismului intim de ecolo-
Dacă radarul rămâne un admirabil de- caţie al liliecilor plutesc şi acum incertitu-
lector pentru distanţe mari, locatorul, pe dini. Până în anul 1961 se admitea ipoleza
bază de ecou, al liliecilor rămâne mijlocul emisă de Hartridge, în anul 1945, conform
ideal pentru distanţele mici. căreia respectivul sistem de ecolocaţie ar li
asemănător unui radar, astfel că liliecii ar
Liliecii-de-stâncă localiza poziţia unui obstacol sau a unei in-
secte apreciind intervalul de timp care se-
Fiind lipsiţi de un „comportament de pară emiterea unui ultrasunet de recepţio-
constructori" şi manifestând în consecinţă narea ecoului acestuia. însă fiziologul en-
.in fel de „parazitism ecologic", liliecii cau- glez n-a ţinut seama de doi factori. Mai
ă adăposturi naturale sau confecţionate de întâi, a neglijat bruiajul pe care-1 produc
iltc animale. Este firesc, deci, să-i întâlnim zgomotele de la exterior sau pânza de
?i în peşteri. Unele specii s-au adaptat de ultrasunete emise de alţi lilieci. în al doilea
ninune vieţii cavernicole, devenind tro- rând, a omis să ia în considerare că locali;*
ilofile. Ele caută peşteri ascendente, ter- rea unui obiect minuscul, plasat la mica
Timate în „fund de sac", cu atmosferă cal- distanţă (o gâză, un fluluraş), cere multa
nâ, umedă şi caldă, în care temperatura să precizie, adică este nevoie ca liliacul să Ş-
ni scadă sub 16-20°C. Sunt preferate, de mită un număr din ce în ce mai mare <*
îsemenea, peşterile cu un curs de apă sau ultrasunete, pe măsură ce se apropie de l
"j ^ ă P ate m versanţii de văi şi străbătute ic biect, ceea ce face ca intervalul dintre c"11
pârâuri, căci apa - pe lângă faptul că ire sie şi recepţie să se micşoreze, iar unţ t
o mare constanţă termică - furnizează şi emise să fie acoperite în bună măsura
"secte ale căror larve trăiesc în acest mc- ecourile lor. Corecţiunilc vechii teorii ap
Jiu. Peşterile din zona caldă, în care cons- ţin unor cercetători englezi, Pye şi Kay.
ANIMALE
rici de la efectul Doppler, noua teorie ad-itt trupedelor. Mulţi îl socotesc cel mai rapid
că liliacul nu percepe nici ultrasunetul pe mamifer, putând atinge în cursele sale viteze
pe cure TI emite şi nici ecoul său, ci numai de 80-90 km/h, cu greu de realizat chiar de
dif diferenţa de frecvenţă între unda emisă automobile, în condiţiile drumurilor ne-
şi c ea recepţionată. Nici această asfaltate din deşert.
ipoteză nu if întru lotul, deoarece, Iuţeala sa este o formă de adaptare la
ulterior, s-a mediu. Să nu uităm că victimele sale, mai
gtis ales antilopele, sunt, la rândul lor, foarte
constatat că urechile şi creierul liliecilor bune alergătoare. Ghepardul vânează cam
sunt extrem de sensibile la sunete de frec- în felul câinilor şi lupilor: îşi goneşte prada
venţă înaltă şi la diferenţele dintre acestea. până o oboseşte şi apoi o atacă.
indiferent de mecanismele ce-1 acţio- Preţuindu-i şiretenia şi neîntrecuta-i
nează, sistemul de ecolocaţie al liliecilor pricepere la doborârea prăzii, oamenii au
arată deosebii de eficace. Astfel, Myotis lu- încercat să-1 domestiecasă. In unele regiuni
ciţagiis poate prinde 10 ţânţari sau 14 dro- a fost dresat, devenind un preţios ajutor al
sofile pe minut. S-a calculat, de asemenea, vânătorilor. In acest caz i se pune o scufie pe
că pesie 100 de milioane de lilieci din peş- cap şi ^este adus cu căruţa în regiunea cu
terile S.U.A şi din America Centrală ar vânat. în clipa când apare la orizont un ani-
consuma mai mult de 100 000 de lone de mal sau o turmă, i se scoate scufia şi este
insecte pe an. asmuţit. După doborârea prăzii, este che-
Viaţa cavernicolă, lentă şi pusă la adă- mat şi i se pune din nou scufia. Şi ghepar-
post de pericole, explică slaba fecunditate dul capătă partea sa din prada doborâtă.
a chiroplerelor (majoritatea speciilor nu Datorită acestei însuşiri folosite de om, el
nasc decât un pui), ca şi lunga lor perioadă mai poartă şi numele de leopardul-de-
de gestaţie. vânătoare.
Şi râşii îşi au reprezentanţii în pustiuri. In
ţara noastră, ei trăiesc în copaci, de unde
se aruncă asupra victimei, de obicei că-
3. CARNIVORE prioare, înfigându-lc colţii în arterele gâtu-
lui. Râsul-de-pustiu (Felis caracal), destul
Tiranii deserturilor de răspândit în deserturile Asiei Centrale
şi ale Africii de Nord, evită cu desăvârşire
Tirani se găsesc pretutindeni în lumea pădurile.
animalelor. Vicleni, îndemânatici, înzestraţi Mai mărunt decât râsul din părţile noas-
cu gheare ascuţite, cu colţi tăioşi şi cu mă- tre, îi seamănă totuşi la înfăţişare, având
sele speciale - carnasiere -, capabile să slar- smocuri de păr la urechi şi coada scurtă.
m
e oasele victimelor, în cele mai multe ca- Blana sa este însă mai rară şi colorată găl-
zuri excelenţi alergători, ci produc o ade- bui ca nisipul. Arabii pretind că el ar fi cel
vărată panică în rândul animalelor erbivore, mai iritabil şi sălbatic mamifer cunoscut de
a
căror unică armă de apărare e fuga. ei.
Ei colindă nisipul pustiurilor atraşi de Acolo unde stăpâneşte râsul, pisica-de-
Prada măruntă, dar si de gazelele şi antilo- barcană (F. mărgărita) nu-şi face apariţia.
iut ce se aventurează dincolo de zona sa- Râsul este principalul şi poate unicul său
unelor, în căutare de hrană sau în jocurile duşman, în afară de om. Fiind şi unul şi al-
Ue
nuntă. tul carnivori şi vânători nocturni, ei nu pot
■ *«ră îndoială că, în împărăţia întinderi-' duce trai bun împreună. însă în ce priveşte
galben-roşcate, tiranul cel mai temut ferocitatea şi iscusinţa, pisica-de-barcană
e
ghepardul (Acionyx jubalus). Acest nu se află mai prejos de duşmanul său. Se
iivor curios, asemănător la înfăţişare cu deosebeşte de pisica domestică prin blana
a
Q ~ § r, cu corp zvelt şi picioare subţiri, cu gălbuie, prin urechile foarte dezvoltate, pen-
c ma
Ur ' blajină decât a tigrului, se bu-
e
o reputaţie deosebită în lumea pa-
irti 1-L.W-lv
tru a prinde cel mai mic zgomot, şi prin şovăielnic de câine ameţit puţin de o |, ■
tălpile acoperite cu peri aspri şi lungi. Ziua tură.
stă ascunsă în vizuini puţin adânci, săpate
în nisip. Doar noaptea iese după pradă. Cu *V|"
salturi acrobatice, prinde iepuri, şobolani şi Dinţii foarte puternici îi îngăduie ■> ■
păsări, încumetându-se să atace animale de malului să consume resturile osoase nă '
două ori mai mari decât ea. site de alte carnivore după un ospăţ îmb \
Cel mai „drăgălaş" dintre toţi tiranii pus- şugat. De altminteri, .musculatura pCm
tiurilor este vulpca-de-deşerturi, numită de mestecat e bine dezvoltată, ceea ce lj k,"
arabi fenec (Vulpes zerda). tului său acest aspect neplăcut.
Un corp mărunţel şi graţios, abia cât al Lipsite de iuţeală şi de rezistenţă Ia ■
unei pisici, acoperit de o blană nisipie, sus- lergat, hienele nu pol prinde animaiele n"
ţine o coadă stufoasă şi un cap expresiv, cu goană. Ele se mulţumesc doar eu hoituri
un botişor ascuţit, cu ochi vioi ca două măr- în timpul expediţiilor nocturne du n -
gele şi o pereche de urechi enorme. pradă, vocea lor neplăcută, în care se Jeo
Înzestrat cu sensibilitate şi agilitate rar sebesc lătrături ascuţite şi sinistre hohot'
de râs, îi înspăimântă pe călătorii neobiş-
întrecute, fenecul nu se fereşte de locurile
nuiţi cu pustiul.
deschise, unde îşi sapă vizuina şi o căptu-
şeşte cu fibre de palmier, cărate din cine Deşi produce unele pagube oamenilor
ştie ce oaze, ori cu pene şi fulgi jumuliţi de şi le tulbură liniştea nopţilor cu strigătele ci
la victimele sale. înspăimântătoare, hiena este totuşi un ani-
In clipa când zăreşte un vânător, viteza mal folositor, cu rol sanitar, deoarece face
cu care se pune la adăpost în teren deschis să dispară hoiturile, care, neconsumate, ar
putea infecta aerul şi pricinui epidemii.
este uluitoare. In cel mult treizeci de se-
cunde el sapă un şanţ suficient de adânc ca
să se ascundă şi trage deasupra nisipul cu Tigrii zăpezilor veşnice
câteva mişcări de mătură ale cozii. Vânăto-
rul nici n-are timp să se dezmeticească din Asociem de obicei imaginea tigrului, cea
surpriză. Fenecul a dispărut din cătarea mai agilă şi crudă felină, cu regiunile calde,
puştii ca o fata morgana. Doar câinii îl pot şi mai ales cu junglele, cu pădurile de bam-
descoperi în aceste bârloguri improvizate. bus şi tufişurile de graminee, unde îi place
Mica vulpe este un vânător deosebit de să-şi pândească prada la adăpostul culorii
îndemânatic. De cum înserează, îşi pără- de camuflaj a blănii sale, galbenă cu dungi
seşte vizuina şi, ciulind în toate părţile u- negre. Iată însă că pe munţii înalţi din cen-
riaşele pavilioane ale urechilor, porneşte în trul Asiei îşi duce viaţa irbisul sau leopar-
căutarea hranei, care constă în tot felul de dul zăpezilor (Pantheiv uncia). (Fig. 98)
animale mici, şoareci, reptile, păsări şi nu
rareori lăcuste migratoare.
Pustiurile mai adăpostesc un animal
care, deşi vânează foarte rar, poate fi aşe-
zat şi el în rândul prădătorilor. Este vorba
de hienă {Hyaena), despre care circulă atâ-
tea poveşti. Privită de departe, seamănă cu
un câine. Din apropiere, însă, deosebirile
devin lesne de descoperii. Corpul ei este
îndesat, gâtul gros, capul puternic, botul
mare şi dizgraţios. Picioarele din faţă,
strâmbe şi mai lungi decât cele din spate, îi
înclină spinarea, dându-i un mers rigid şi
„Ofeliile" oceanelor
Nu mică a fost surpriza comandantului
J.Y. Cousteau când, străbătând Pacificul de
nord a descoperii câteva pâlcuri de vidre-de-
mare (Enhydra lutris), animale musteli-de
considerate de mulţi oameni de ştiinţă ca
dispărute. Filmul realizat de temerarul na-
vigator ne înfăţişează nişte făpturi origina-
le, pe care un membru al expediţiei le-a a-
semuit unor Ofelii, plutind parcă moarte pe
apele oceanului, învăluite în panglici vege-
tale, într-adevăr, ceea ce şochează din prima
clipă la vidrele-de-mare, rude bune cu
vidrele de la noi, este poziţia lor carac-
teristică. Teama de a nu fi surprinse şi ucise
de noi le-a familiarizat cu o poziţie de
plutire care permite acestor făpturi cu res-
piraţie aeriană să stea ore întregi pe valu- Fii 100. Vidra-de-mare fn poziţii caracteristice
r i l e oceanului. într-adevăr, ele dorm pe
unda apelor, ţinând în braţe un pneumofor Ghinionul acestui animal blajin, priete-
de Fucus pentru a nu se scufunda, sau se în- nos şi isteţ a fost blana sa preţioasă, cunos-
velesc în alge, mai ales Laminaria, pentru a cută sub numele de „biber de Kamciatka".
putea sta fără efort la suprafaţă şi a se o- în vechime, mandarinii chinezi purtau obli-
dihni. Tot pe spate stau şi atunci când îşi gatoriu blană de vidră-de-mare, iar vână-
mănâncă hrana pe care o aduc din adân- torii bogaţi din Kamciatka îşi tiveau cu vidră-
curi. Imaginile filmului ne revelează şi un de-mare blănurile de ren. Blana acestui
comportament original, rar întâlnit la ani- animal de 1-1,5 m lungime şi greutăţi-' de
male. Astfel, vidrele iau o piatră de pe până la 40 kg are culoare brun-închis, o stră-
fund, pe care o ţin cu picioarele posterioare lucire caracteristică şi o moliciune unica-
şi de care lovesc cu membrele anterioare o Viteza de distrugere de către om a aces\
scoică, un crustaceu, până ajung să le spargă animal a fost înspăimântătoare. Astfe'i
ca să le poată consuma conţinutul. Până şi 1750, în insulele Prybiloff din Marea Be&-
puiul esle ţinut pe burtă, pentru a ii
ring, producându-se naufragiul unei na ^
obişnuit cu mediul acvatic, unicul refugiu al
animalului. (Fig. 100) americane, în cele 7-8 luni până când
22 de supravieţuitori au fost salvaţi, fost
/"Vil AJY1/VI
„Corăbiile" deserturilor
Trecând cu avionul peste deşertul Saha-
rei, de pildă, ochiul va fi ostenit de mono-
tonia întinderii vălurate de nisip, rareori în-
veselită de măruntele pete verzui ale
oazelor.
Iată însă că în spatele unor dune, care de
la înălţime nu par mai mari ca un degetar, se
descifrează un şirag lung şi şerpuitor. Este ţile locului. într-adevăr, acest animal se • i x i \
o caravană ce se deplasează prin mijlocul ţumeşte cu unele plante de care omul
pustiului, străbătând zeci şi uneori sute de fereşte să le atingă din cauza spinilor. sai
kilometri, fără teama arşiţei şi a furtunilor câmii-umbrelă, iarba-cămilei, rogozuri|c t.-
de nisip. ioase sunt consumate fără mofturi si f* j
Ce vieţuitoare se încumetă oare să sfi- teamă, deoarece atât buzele, cât şi limkf
deze deşertul, încărcată cu baloturi şi pur- animalului sunt foarte aspre.
tând pe deasupra, în pasul său lent, şi po- Şi aceasta nu este totul. în timpul tL-m
vara călătorului? Nu încape îndoială că telor furtuni de nisip, ce se prăvălesc cu un
acest animal uimitor este cămila. şuier sinistru peste caravanele înşirate î
Privind-o de la o oarecare distanţă şi lă- deşert, cămilele nu suferă. Ochii le sunt ucv
sând fantezia poetică să lucreze în voie, am periţi cu o a treia pleoapă, iar nările se în .
putea-o asemui unui pachebot ce înaintea- chid ca două storuri.
ză pe oceanul unduitor al nisipului. A- Fără cămile, călătorii ar fi pierduţi în ti m.
ceastă imagine a izbit închipuirea multor pul simunelor. Ele presimt furtuna, oprin-
oameni, care i-au dat cămilei sugestiva po- du-se brusc din mers. Se culcă la pământ
reclă de „corabie a deşertului". Nu există cu faţa la vijelie, oferind spinarea lor ca a-
animal mai bine adaptat la condiţiile de dăpost oamenilor. Se aşază astfel încât să
viaţă ale pustiurilor. nu fie acoperite de nisipul care se strânge
S-a căutat din cele mai vechi timpuri să în movile deasupra oricărui obstacol ce i se
se dea explicaţie unei particularităţi intere- aşterne în cale.
sante din alcătuirea cămilei, şi anume co- Deşi este un animal masiv, greutatea
coaşele sale. Se presupune în mod greşit că corpului n-o face să se afunde. Picioarele,
aceste cocoaşe ar fi nişte bătături uriaşe pro- prevăzute cu perniţe, o feresc de fierbin-
vocate de apăsarea poverilor şi că ele s-au ţeala nisipului şi în acelaşi timp îi măresc
transmis ereditar din generaţie în genera- suprafaţa de susţinere, îngăduindu-i să
ţie. Alţii, şi mai năstruşnici, pornind de la calce cu uşurinţă pe nisipul încins.
iaptul că animalele pot rezista zile întregi Deserturile cunosc două neamuri de că-
fără să bea, le-au socotit rezervoare de mile, înrudite de aproape: unele cu o co-
apă, un fel de burdufuri ascunse sub piele.
coaşă - dromaderii - şi altele cu două co-
Se spunea că la mare ananghie, rătăcind
coaşe - cămilele bactriene. (Fig. 102)
drumul oazelor, arabii îşi sacrifică animalul
pentru a-şi potoli setea mistuitoare cu apa
din cocoaşă.
Toate aceste credinţe s-au dovedit a fi de-
şarte. Cocoaşele nu sunt nici bătături, nici
burdufuri cu apă, ci rezerve de grăsime a-
dunate în corpul animalului, care, printr-un
complicat proces biochimic, se transformă
în apă. Nu este întâmplător că aceleaşi re-
zerve de grăsime au fost găsite şi în cozile
unor mici rozătoare sau ale unor şopârle,
ceea ce dovedeşte că prezenţa lor este un
semn al adaptării animalului la mediu.
Dar nu numai la cocoaşă se opreşte ad-
mirabila adaptare a cămilei la viaţa deser-
turilor.
Modestia pretenţiilor ci de hrană este
proverbială. „Rabdă de foame ca o cămilă" Mg. 102. Corăbiile deşertului: dromaderul şi cărni
a devenit o zicală binecunoscută prin păr- bactriană
promaderul (Camelus droinedarius), cu Aventura cămilelor
«lişarea sa resemnată, este împodobit cu
r ; lungi, a.şc/aţi pe vârful vestitei cocoa- N-am fi bănuit că patria cămilelor este
Kjprumo.şii mehari călăriţi de arabi au pe America dacă paleontologii n-ar fi lacul o
!
a (C peri lungi şi un fel de favoriţi pe descoperire senzaţională, în anul 1906. In
f.aă urechi, care se unesc appi ca într-o urmă cu un milion de ani, în California, nu
departe de Los Angeles, se găsea un mare
promaderii nu există decât în stare do- lac cu ţărmuri primejdioase. Animalele de
eS tică. în pustiurile asiatice, arabice şi ord- stepă venite aici să se adape rămâneau în-
africane. Performanţele lor, ţinând ,ama de ţepenite în „asfaltul" lichid care îi înconjura
greutăţile şi primejdiile unei că-itorii în ţărmurile. Jucând rolul unei materii bal-
pustiu, sunt remarcabile: ei pot 30-40 km samice, asfaltul împacheta ca pe mumiile
pe zi, ducând în spate oVeri de 200 kg. Din egiptene corpul animalelor ucise de foame în
acest motiv au fost a-imati/ali şi în alte părţi această perlidă capcană. In zece ani de
ale lumii. Cu toa- muncă, au lost scoase din acest „asfalt"
(jeosebirile de climă şi vegetaţie, dro- peste o sută de mii de oseminte, excelent
nadcrii se împacă de minune cu deşer- păstrate în uimitoarea „cutie de conserve'".
urile Arizonei şi cu scrubul australian. Printre acestea, au fost găsite şi resturile că-
Cămilele bactriene (Camelus bactria-Jt milei gigantice căreia i s-a dat numele de Cu-
înzestrate cu două cocoaşe, trăiesc în lare melops hesternus.
sălbatică numai la marginile deşer-ului Răcirea climei şi apoi vânarea fără cruţa-
Gobi. Populaţiile asiatice, de pildă xrsanii, re au fost cauzele care au determinat cămi-
tibetanii, mongolii, le-au domesli-it, lele să părăsească America de Nord. Puţi-
prefăeându-le într-un preţios aliat în upta nele cămile gigantice care au mai rămas au
împotriva naturii neprielnice. Sunt lo-uri fost consumate până la una de populaţiile a-
unde cămilele bactriene trăiesc îm-reună merindiene, înainte de sosirea conchista-
cu dromaderii şi chiar se împere-kază, dorilor spanioli. Aceştia n-au găsit decât
dând naştere la corcituri foarte reţuite trofee strămoşeşti formate din craniile unor
pentru vigoarea şi rezistenţa lor. animale ciudate, care mult mai târziu, cer-
In regiunile polare, renul este salvarea cetate de oamenii de ştiinţă, s-au dovedit a
iponului. Cam aşa se întâmplă cu droma- fi ale unor cămile primitive. Urmaşii sau
erii şi cămilele bactriene în ţinuturile de- rudele apropiate ale acestora au apucat să
crlice ale Asiei şi Africii. Viaţa şi obice- migreze în două direcţii.
urile omului sunt strâns legate de prezenţa Străbătând junglele Americii Centrale,
cestor animale blânde şi atotfolositoare, strămoşii lamelor au ajuns pe piscurile An-
are nu numai că servesc ca mijloc de zilor, unde s-au găsit la adăpost şi unde vie-
'ansport, dai îi oferă pentru gospodărie ţ ui es c ş i az i , pân ă l a al t i t udi ni de 5-
ftele, carnea şi blana lor. Din părul de 6 000 m, fiind domesticite de băştinaşi.
llă se ţes covoare, pânze de cort, obiec- Alte rude apropiate au scăpat prin ist-
e
de îmbrăcăminte, pături apreciate pen- ru mul ce lega Alaska de Asia, ajungând în
frumuseţea şi trăinicia lor. deşertul Gobi (unde se mai găsesc şi azi
O dată cu pătrunderea civilizaţiei în cămile sălbatice) şi în India. Din India s-au
re-'"nilc deşertice, cămila va avea soarta răspândit în Arabia, trecând prin Iran şi
ca-'["i, înlocuit în unele ţări aproape cu Irak, dar fără să pătrundă în Africa. Isra-
totul maşini. Oricum, ţinând seama de elul a fost regiunea cea mai occidentală pe
vasli-deşerturilor, de greutăţile uriaşe care au atins-o vreodată cămilele în acea
pe le ridică contruirea şoselelor „pe ni- vreme. Totuşi, două specii fosile au fost
acest patruped va mai avea încă o via- descoperite în Europa central-orientală:
î'Ungă pe lângă casa omului, continuând una în Rusia, alta în România. Primele ştiri
I[amână „corabia deşertului". despre existenţa cămilei datează cam tic
6 000 de ani, din Egipt. Fiind socotită un sau lama alpaca sunt lorme domestj
animal „necurat" (probabil din cauza co- provenite din guanaco.
coaşelor, unde se credea că ar sălăşlui du- Toate varietăţile de lame populează ni
huri rele), cămila a fost multă vreme oco- tourile Cordilierilor, întâlnindu-se de ■
lită. Abia de 2 500-3 000 de ani ea a fost do- cei la înălţimi de 4 000-5 000 m. (Fig 1(w"
mesticită, dovadă că Biblia aminteşte că Blana lor, deasă şi călduroasă, care i
regina din Saba vine să-l viziteze pe înţe- apără de frig, metabolismul specific atl- ^
leplul rege Solomon însoţită de o lungă ca- tal lipsei de oxigen de la marile înalţi' ■
ravană de cămile cu poveri. Aşadar, în A- constituie forme de adaptare la mediu "
Irica ea a apărut foarte târziu, ca prizonieră Guanaco (Lama huanachus), cel mai n
a omului şi nu ca animal liber. Tot în urmă cu re mamifer sud-american, se apropie de nv'
3 000 de ani a apărut şi o nouă specie, rimea cerbului d i n pădurile noastr
selecţionată de om: dromaderul, cămila cu Variată la colorit, guanaco trăieşte în cet
o singură cocoaşă, mai tânără decât cămila de 50-100 indivizi. Arc un mod earaeterk
bactriană, cu două cocoaşe. Acesta avea
tic de a se apăra. Lasă duşmanul să se ■
câteva caracteristici remarcabile: alerga
propie foarle mult, îşi îndreaptă apoi ure-
foarte repede, putând să acopere distanţa
de la Mecca la Medina (380 km) în 24 ore, chile înapoi şi îl scuipă brusc în faţă cu sa-
avea o extraordinară rezistenţă la sete şi se liva şi cu hrana vegetală pe care o ţine în
mulţumea cu vegetaţia foarte săracă a pus- gură sau pe care o regurgitează.
tiului pe care n-o atingea nici un animal. Vicuna (Lama vicugiia) trăieşte în Anzii
In timpul războiului de secesiune din Ecuadorului, în Peru şi Bolivia, remarcau-
America, cele 78 de cămile, aduse din Tur- du-se prin părul lin, creţ, mult mai scurt
cia în 1856 pentru înzestrarea cu mijloace decât al rudelor sale, prin carnea ei gusioa-
de transport a forturilor militare care se să, moliv pentru care este intens vânată de
găseau în pustiuri, au fost împărţite între băştinaşi.
„nordişti" şi „sudişti". La sfârşitul ostilităţi- Lama domestică (Lama lama), cea mai
lor, cămilele sudiştilor, capturate de nor- impozantă membră a familiei, a devenit de
dişti, au fost vândute la circuri şi menajerii, mult un preţios auxiliar al omului. Lamele
în timp ce animalele nordiştilor capturate
de sudişti au fost lăsate în libertate, reve-
nind la starea de sălbăticie. Spre sfârşitul
veacului trecut, Arizona a devenit, după
deşertul Gobi, a doua regiune a lumii unde
aceste animale mândre trăiesc în stare natu-
rală. Vânate de cow-boy şi mâncate cu plă-
cere de populaţiile de amerindieni, cămi-
l e l e sălbatice au fost luale sub protecţie
după anul 1960, măsură salvatoare pentru
aceste fiinţe, care au revenit în patria natală
după îndelungi şi aventuroase peripeţii.
Un strămoş regăsit
Alături de ornilorinc, o altă fosilă-vie din-
tre mamifere, care s-a conservat, este o ru-
dă a girafei - Okapia johnsoni - rămasă ne-
cunoscută pentru ştiinţă până în anul 1901,
când a fost descoperită în pădurile virgine
de la poalele munţilor Ruwenzori din LJ-
ganda, de către zoologul englez Ray Lan-
caster.
Okapia este un animal lung de 2 m şi
înalt de 1,5 m, cu cap mare, bol lung şi gâ-
tul mai înalt ca al antilopei, dar mai scurt
decât al girafei. Se remarcă printr-o colo-
raţie deosebit de frumoasă: fruntea este de
un roşu aprins, gâtul, pieptul şi spatele sunt
colorate în cafeniu-roşcat, picioarele în
partea de sus sunt vărgate cu negru, de la
genunchi în jos - smântânii, iar copitele
-de un negru strălucitor. Coada are la
capăt o „tufă" de peri lungi ca la girafă, iar
gâtul «te împodobit cu coamă. Coarnele se
a-seamănă cu cele de cerb, ultima lor
parte Hind formată din corn veritabil.
Okapia este o girafă primitivă foarte
Semănătoare cu cele mai vechi girafe care
s a
" u păstrat în stare fosilă (Palaeotraffis),
w care, probabil, prin caracterele ei de
Cer
b, aparţine acelui moment din evoluţia
Mamiferelor când s-a produs despărţirea ra-
j"iirii girafelor de aceea a cerbilor şi reni-
Or
- (Fig. 104)
Descoperirea okapiei a fost un eveni-
e
nt la fe] jg însemnat pentru ştiinţă ca şi
s
^operirea ornitorincului sau latimeriei,
lri
denumirea ei ştiinţifică sunt alăturate l
Pădurea de coarne
ăpriorul parfumat
In Siberia orientală, în munţii Aitai, ca
în Extremul Orient trăieşte un neam de
iprior, moscul {Maschus moschifents). un
nnial zvelt, fără coarne, cu caninii supe-
ori foarte lungi. (Fig. 105) Masculul este
zestrat cu o pungă situată sub piele, între
i«C şi organele genitale. Moscul este se-
eţia unei glande speciale, care se găseşte în
tenorul pungii. într-o cantitate de 6-20 g.
stare proaspătă are consistenţa aluatului
o culo arc brună-roşiatică. Cu timpul se
«tace într-o masă grâunţoasă de culoare
:a
gra. Mirosul c foarte caracteristic, pu-
Fig. 105. Moscul, căprior căinat pentru
..parfumul"' său
Periscoapele savanei
«Hz, faţă de 120 KHz la lilieci şi 20 KHz Cercetări amănunţite, în „tunelul" sub-
la om). De obicei, delfinii emit ultrasunete marin, în bazine special amenajate şi în la-
cU rol în orientare şi intercomunicare. Undele boratoare înzestrate cu microscoape de mare
emise sub formă de „clicuri" pe care le fineţe, au permis să se pătrundă secretul
reflectă submarin şi fiinţele subacvatice si mişcării fără vârtejuri a delfinului. S-a con-
le captează aparatul de locaţie servesc statat, astfel, că pielea delfinului are două
tentru aprecierea formei obiectului şi de- straturi: cel exterior, subţire (1,5 mm) şi
terminarea exactă a distanţei. foarte elastic, şi o a doua „piele", interioa-
De la primele înregistrări făcute în anul ră, mai groasă (4 mm) şi mai puţin elastică.
1951 de F.G. Wood, datele s-au acumulat Partea dinăuntru a învelişului exterior este
în mod rapid, specialiştii găsindu-se în anul înţesată cu tubuleţe şi canale, umplute cu o
1080 în posesia unor benzi pe care sunt în- substanţă moale, buretoasă, care-i asigură
registrate „vocile" tuturor speciilor de del- o remarcabilă elasticitate. Ca urmare, foiţa
fini. exterioară acţionează ca o diafragmă sensi-
Aşa cum am spus, cele mai frecvente bilă la modificările presiunii; ea împiedică for-
semnale ale delfinilor sunt fluierăturile cu marea vârtejurilor în urma delfinului, trans-
o frecvenţă de 4 000-20 000 Hz. Sunetele a- miţând presiunea spre canale cu substanţă
semănătoare aplauzelor însoţite de închi- amortizoare.
derea rapidă şi repetată a gurii sunt interpre- După acest model a fost realizată, de
tate ca semnale de avertizare. în anul 1965, inginerul german H. Kramer, o foaie dublă
Busnet şi Dziedzie au înregistrat şi semnale de cauciuc, numită de acesta „laminflow"
de spaimă în momentul capturării, formate şi prevăzută, de asemenea, cu canale inte-
din o suită de 4-5 fluierături scurte (0,1 s), rioare, umplute cu un lichid de amortizare,
repetate la intervale de 0,25 s, având o cu care a fost îmbrăcată o torpilă. Rezulta-
frecvenţă de 14 000 Hz. tul a fost spectaculos. Turbulenţa apei din
S-au distins şi semnale de durere emise spatele torpilei s-a redus cu aproape 60%,
de animale eşuate la mal, care seamănă cu iar viteza ei a sporit cu circa 25%.
un guiţat. într-un viitor apropiat, acest carenaj,
Se ştie prea bine că apa opune o puternică din ce în ce mai perfecţionat, pe care omul
rezistenţă la înaintare. De aceea, înotul 1-a copiat de la delfin, va găsi întrebuinţări
este un sport obositor (sportivul bine antrenat din ce în ce mai largi în hidronavigaţie. Se
poate parcurge cel mult 4—5 km pe oră), vor putea obţine, cu cheltuială de energie
iar vasele marine, oricât de perfecţionate, mult redusă, viteze sporite de croazieră la
ating viteze moderate. Faţă de imensa bărcile cu motor, vase de transport, trans-
energie cheltuită pentru propulsare, atât atlantice, submarine, a căror deplasare len-
submarinele, cât şi torpilele lansate la apă tă le pune astăzi într-o vădită stare de infe-
dezvoltă o viteză redusă, egală sau puţin rioritate faţă de mijloacele mult mai rapide
superioară aceleia a rechinilor şi mai ales a de navigaţie aeriană. N-ar fi exclus, iarăşi,
delfinilor, care o ating cu eforturi infinit mai ca acvanauţii viitorului, îmbrăcaţi într-o
°"ci. Ani în şir, specialiştii în hidrodinami- astfel de peliculă amortizoare, să spulbere
Ca
au căutat cauza acestui „randament" scă-2111 toate recordurile de înot, atât la probele de
al submarinelor şi torpilelor. Explicaţia "-au viteză, cât şi la cele de fond.
căpătat-o decât atunci când, studiind
pplasarea delfinului, mamifer aparent gre-;
au constatat cu surprindere că în timpul 8. ROZĂTOARE
sulf^"' ' n J uru ' 'u * se formează nişte dâre
, Pn care nu se transformă în vârtejuri, ca Epopeea iepurelui
submarin. Or, în cazul submarinului,
ace '? v' n8 erca rezistenţei provocate de Exceptând şobolanii şi şoarecii, iepu-
v
djj. , ârtejuri se pierd aproape nouă ze- rele (Orvctogalus cuniculus) este mamiferul
um energia motoarelor. terestru cu cea mai mare arie de răspân-
322 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
dire. Originar din regiunea mediteraneană mina iepurii care îi invadaseră prop r j e
si mai ales din Spania şi insulele Baleare, tatea.
iepurele s-a răspândit în evul mediu în în- în câteva decenii, iepurele a devenii u
treaga Europă, pe măsura defrişării şi des- flagel naţional, distrugând sistematic
păduririlor care i-au creat habitatele deschisenumai vegetaţia de graminee, dar şi pc c
ce-i sunt necesare. arbustivă, degradând solurile atât prin s&
răcirea învelişului vegetal, cât şi prin Vv/[1-~
nărti ale globului, producând pretutindeni nile sale, în sfârşit, producând profund
stricăciuni. în jurul anului 1910, a fost in- perturbaţii în echilibrul natural al continen-
El a fost răspândit de om în diferite tului australian prin concurenţa pe care ■
trodus în zona chiliana a Ţării de Foc, pen- făcut-o marsupialelor erbivore endemice
tru ca, începând din anul 1947, să devină „Succesul iepurelui - scrie Jean Dorst
un flagel. se explică mai ales prin irupţia sa în teri
Transportaţi în insulele Kerguelen şi puşi lorii lipsite de prădători şi de concurenţi
în libertate, în anul 1874, de expediţia en- care să-i limiteze numărul; mamiferele in-
gleză a vasului „Venus passage", iepurii au digene din Australia sunt în majoritatea lor
proliferat cu repeziciune, făcându-se vino- marsupiale, aparent incapabile de a lupta
vaţi de o gravă eroziune a solului şi de dispa- împotriva unui rival atât de bine înarmat
Proliferarea iepurelui în Australia depă-
riţia aproape totală a verzei de Kerguelen
şeşte, de fapt, orice limită a imaginaţiei: nu
(Pringlea antiscotbutica), sursă proaspătă de
mai puţin de 428 de milioane de piei au
vitamina C pentru marinari şi principală fost exportate din 1945 până în 1949."
catenă în lanţul trofic al insulei, a cărei ab-
împotriva răspândirii iepurelui s-a ima-
senţă a declanşat o dramatică reducere a ginat unul din cele mai originale procedee:
unei comunităţi de nevertebrate foarte bararea înaintării lui cu un fel de „zid chi-
specializate. nezesc", confecţionat din hăţişuri speciale
Şi Noua Zeelandă, unde iepurele euro- de sârmă ghimpată. Astfel, între anii 1902
pean a fost aclimatizat în anul 1874, a avut şi 1907, a fost construită o barieră care lega
de suferit în următoarele decenii de pe ur- Port Hedband, situat pe coasta Oceanului In-
ma acestui nesăţios rozător. în anul 1949, dian, cu Hopctown, situat pe coasta meridio-
Noua Zeelandă exportă în lume aproape nală. Această oprelişte lungă de 2 150 km
20 de milioane de piei de iepure. avea menirea să pună la adăpost Australia
însă ţara care a avut cel mai mult de apuseană şi câmpurile sale cultivate. Alte
suferit de pe urma invaziei iepurilor a fost bariere au fost construite în Australia răsă-
Australia, unde înmulţirea peste măsură a riteană în vederea limitării extinderii iepu-
acestora a provocat una din cele mai înspăi- relui spre nord. Aceste bariere, a căror
mântătoare catastrofe ecologice. lungime totală este de circa 11 000 km, n-au
In anul 1787, primii colonişti europeni au reuşit, din nefericire, să stăvilească iureşul
adus în Australia 5 iepuri de casă care n-au rozătoarelor.
dat însă naştere la populaţii numeric im- Singura metodă eficace s-a dovedii a li
portante. Dar în anul 1859, cei 24 de iepuri aceea a răspândirii unei epizootii produsa
sălbatici aduşi cu cliperul „Lightning" şi de virusul Sananelli, neprimejdios pentf'_
puşi în libertate în apropiere de Geeolong, om, dar mortal pentru iepuri, sugerată"10'
în statul Victoria, vor sta la temelia gene- din anul 1934 de către Arago. După âte^
raţiilor australiene. Doi ani mai târziu, un încercări nereuşite, australienii au
om era condamnat de un tribunal local la o contamineze o mare suprafaţă a ţării- MJ
zootia a atins proporţii uriaşe, ucig;"1" ,
din iepurii din sud-estul Australiei- -
«laşi Robertson cheltuia 5 000 de lire ster- latul a fost miraculos. Dar pericolul nu a ^
•ine intr-o încercare nereuşită de a exter- eliminai. Din rândul iepurilor, după »
amendă de zece lire sterline pentru că a ii R
împuşcat un iepure pe proprietatea unui
oarecare Robertson. Dar, peste opt ani, a-
<o65> s au sc'ec!'onat natural indivizi rezis-,Vşi îşi refac în câţiva ani efectivele rărite. Când
chiar refractari la mixomatoză, care, lemingii pătrund în grădini sau câmpuri
^Qlil'crând, au început iarăşi asaltul zone- cultivate, produc pagube însemnate, dis-
P He unde dispăruseră. trugând ca lăcustele orice plantă ieşită în
cale, cu rădăcină cu tot. Astfel de migraţii
Jru mut spre moarte duc la împuţinarea unor animale precum
sunt renii.
Leniingul (Leminus lemmus) este un mic Din anul 1909, la intervale de opt sau
O zător cu blană zburlită, trăind în grupe
zece ani, cârduri de lemingi rătăcitori se nă-
"je 8-10 indivizi, în pădurile de conifere din pustesc asupra Norvegiei, năpădind munţii
vfunţii Scandinaviei şi în regiunile de tun-, şi văile. Ultima invazie catastrofală a le-
râ din extremul nordic al Europei (Nor-
mingilor în Scandinavia datează din anul
vegia, Suedia, Finlanda şi peninsula Kola), 1953, când numărul lor devenise atât de
hrănindu-se cu puţinele specii de plante pe mare - scriau ziarele - încât până şi ciorile,
care i le poate oferi patria sa'săfacă. de obicei atât de lacome, „făceau nazuri,
în anii când se înmulţesc prea mult şi mulţumindu-se să le ciugulească doar fica-
hrana se împuţinează, încep vestitele lor tul si inima".
migraţii. Ei pleacă izolat, fiecare animal
urmându-şi calea proprie. Dar, puţin câte
puţin, drumurile se întâlnesc, rândurile lor Cel care vede auzind
se împletesc, se îngroaşă, formând uriaşe
„fluvii" de animale (numărând sute de mii în Sahara trăieşte un mic rozător noc-
de indivizi), care se scurg cu foşnete stranii turn, Meriones crassus. Deşi deserturile sunt
printre pietre, printre cioturi de copaci, sărăcite de „repere" geografice, acest soi de
peste strălucitoarea beteală a pâraielor al- şobolan reuşeşte sâ-şi găsească adăpostul,
pine. In tot timpul se aud şuierături care, chiar dacă s-a îndepărtat 3-4 km de acesta.
se pare, constituie semnale de orientare S-a constatat că mirosul său este slab, iar
pentru indivizii ce merg la o oarecare dis- văzul nesemnificativ. Deci nici văzul, nici
tanţă unii de alţii. mirosul nu-i servesc la orientare. Cercetă-
încotro aleargă aceste nesfârşite coloane torul francez F. Petter a emis, în anul 1968,
de rozătoare? Instinctul le mână spre o ţintă o ipoteză interesantă, confirmată zece ani
precisă sau le lasă pradă întâmplării? mai târziu prin cercetări amănunţite. Me-
Numeroasele drumuri urmate de lemingi fie riones s-ar ghida după zgomotele şi sune-
spre Marea Nordului, fie spre Golful Bot- tele cu semnificaţii fundamentale în „con-
nic, nu duc în fond nicăieri. Mii de lemingi vorbirile" unor specii, codificându-le ca re-
cad victime animalelor de pradă (lupi, râşi, pere spaţiale. Acest tipar comportamental
nevăstuici, bufniţe). Alte mii pier decimate este, în bună măsură, instinctiv, dar implică
de
cunoscuta „ciumă a lemingilor", ce se o importantă componentă de „învăţare"
transmite la alte animale şi chiar la om. în prin experienţa individuală. Bulele timpa-
ar
ŞH, alte zeci de mii cad victime propriei * nice hipertrofiate ale acestui şobolan per-
nebunii. De câte ori nu se văd sute de mit receptarea de la mari distanţe şi ade-
letIu
ngi care, ajungând la un fiord, în loc să ţ sea simultană a unor stimuli sonori şi au o
°P r ească şi să se întoarcă, se aruncă, în I structură - încă puţin studiată - care per-
n te c
. u primul, în mare din înălţimea fa-sc mite transformarea unor ultrasunete în su-
«r ^auj"'e înghit micile rozătoare care, sada nete şi separarea semnalelor semnificative
str
'găte pătrunzătoare, încearcă în ;ne ^ de zgomotele şi ultrasunetele parazite.
s
& se caţere pe stâncile abrupte şi se Recent, bioniştii au luat în studiu acest
s e a ^ l n ' dintre lemingi reuşesc să gă- Ca sistem de orientare spaţială cu ajutorul re-
locuri cu hrană îmbelşugată, unde perelor sonore semnificative, pentru a pu-
ne la îndemâna orbilor o „ureche" văză-
toare.
Ideea de a ajuta orbii este ceva mai ve- Meşterii digurilor, canalelor şi ecluzelor
che şi ea porneşte tot de la un criteriu de
bionică: găsirea modelului uman pentru ra- Călătorind prin unele regiuni imp a j.
darul liliecilor. J. Linvill a construit, în a- rite ale Siberiei sau Canadei, străbătute A
nul 1964, un aparat bazat pe vibraţii. Foto- râuri şi fluvii şi întreţesute de numeroa
celulele care lunecă peste un text tipărit, a- mlaştini, ai credinţa că o ciudată populaţi
tunci când trec peste locurile întunecate, băştinaşă şi-a făcut veacul prin ele. Pe ins
imprimă o vibraţie unor cristale piezoelec- liţele de nisip din mijlocul fluviilor se în iii»
trice, aşezate după o mostră dată. Aceste colibe de lemn; cursul apelor este strun
cristale pot fi pipăite cu mâna şi, astfel, se pot de zeci de zăgazuri; sute de canale de CQ-
citi 20 de cuvinte pe minut. Un grup de municaţie taie ţărmurile râurilor, asemene-
cercetători englezi a pus, în anul 1969, la vestitelor canale ale Veneţiei; mlaştini ame
punct un aparat pentru orbi, bazat pe princi- najate se întind pe mari suprafeţe, iar nj
piile ecoului. „Sondor"-ul (aşa se numeşte durile din jur sunt retezate cam la înălţi-
aparatul) emite un sunet ascuţit, la limita mea de O jumătate de metru de cine ştie ce
frecvenţei audibile, de 16 000 Hz. Orbul - al pădurari iscusiţi.
cărui auz, în lipsa văzului, este cu mult mai Autorii acestor minuni hidrotehnice nu
dezvoltat, prin compensaţie - învaţă destul sunt alţii decât castorii (Castor fiber şi Cas-
de repede să se călăuzească după variaţiile tor canadensis), unele din cele mai mari ro-
de sunete reflectate de diferitele obstacole zătoare.
pe care este capabil să le localizeze de de- Ei trăiesc în vizuini scobite în ţărmul
parte. Dar sistemul este imperfect, deoare- fluviilor şi mlaştinilor, a căror deschidere
ce zgomotele străzii fac să intervină un prea se află la cel puţin 1,20 m sub nivelul apei,
mare număr de paraziţi de frecvenţe audi- adică la o adâncime unde apa nu este nici-
bile. odată supusă îngheţului. Dar castorii nu se
O soluţie propusă (şi încă nerealizată) mulţumesc doar cu aceste căsuţe subtera-
este folosirea ultrasunetelor. Pe ecranele ne. Ei sunt autorii unor locuinţe lacustre de
sondelor acustice moderne semnalul sonor forma unor colibe, cu o cupolă înaltă de 2-
este transformat într-un spot. Dacă omul ar 3 m şi cu diametrul de 3-A m, loc de refugiu,
putea să aprecieze fizic semnalul, sistemul „creşe" pentru pui şi magazie de alimente
său nervos ar fi poate capabil să se adapteze în acelaşi timp. Privind de departe aceste
acestui nou mod de percepere. Din acel căsuţe, ai impresia că te găseşti într-un sat
moment, orbii ar putea să identifice obiec- de indigeni. Sunt construite în mijlocul la-
tele şi obstacolele tot după caracterul su- curilor, unde nu se încumetă să pătrundă tia-
netului reflectat, dar transformat de data a- rele pădurii. Numai că locuinţele castorilor
ceasta în semnal electronic şi solicitând di- nu sunt aşezate pe piloni. Temelia lor, for-
rect sistemul nervos, fără a trece prin orga- mată din buşteni, se găseşte în apă şi are
nele obişnuite ale percepţiei: ochii şi ure- două intrări: una coboară foarte li n spre
chile. fundul apei şi serveşte pentru urcarea pro-
O nouă soluţie, preconizată în anul 1976 viziilor de iarnă, a trunchiurilor de copaci-
de cercetătorii francezi, este realizarea, Seamănă întrucâtva cu planul înclinat, _
după modelul timpanului lui Meriones, a ajutorul căruia noi suim în maşini butoa
unei „urechi" care să primească, în urma e- sau alte corpuri grele. Cealaltă, dimpot»^
miterii unui ultrasunet continuu, semnale- întortocheată şi brusc povârnită, este a» de
ecou audibile, codificate pentru fiecare din toate zilele a animalului. Pe această ^
reperele topografice fundamentale pe care melie, acoperită cu un planşeu, situat la
orbul le întâlneşte în drum (o casă, o stra- câţiva centimetri mai sus de faţ a a P^ c
dă, o intersecţie, un copac, o poartă, un gard). castorii construiesc din nămol şi rcstu jc
Aparatul care ar putea ajuta la orientarea lemn cupola în care ascund reze rV
in spaţiu se găseşte încă în studiu. lemne, merinde pentru iarnă.
ANIMALE 325
PIETRE
I. NAŞTEREA ŞI DIVERSITATEA PIETRELOR
MINERALE ŞI MINEREURI
Fig. 7. Structura unor roci eruptive: ;i) granit; b) porfir; c) ande/it; d) ba/.alt
firul, riolitul, piatra ponce), a granodioritu- Dintre rocile de precipitaţie fizico-chi-
lui (granodioritul, dacitul), a sienitului (sie- mică formate în sedimente terestre sau în
nitiil, trahitid). a dioritului (dioritiil, andezi- lagune marine cele mai cunoscute sunt: sarea
nu) Ş' a gabbroului (gabbrouri, bazalte). Mi- de bucătărie, gipsul, tufurile calcaroase, cal-
neralele obligatorii sunt cuarţul, ortoza, carul oolitic.
mica albă (pentru graniţe), cuarţ, feldspat, Rocile organogene pot fi acaustobiolite
biotit, hornblendă (pentru granodiorite), (care nu ard) şi caustobiolite (care ard). Din
ortoză, feldspaţi, hornblendă, augit, biotit prima categorie fac parte călcaturile bio-
(pentru sienite şi diorite), în sfârşit, feld- gene (coralifei; numulitic, cu entroci, cu fo-
spati, piroxeni, hornblendă, olivină (pentru raminifere etc.) şi rocile silicioase organo-
srabbrouri). gene (radiolaritul şi diatoritul, numit şi tripoli,
' Rocile sedimentare rezultă sau din distru- pămânţcl sau kieselgur, folosit la fabricarea
gerea rocilor existente de către agenţi fi- dinamitei).
zici, sau din alterarea acestora prin agenţi In rocile caustobiolite se încadrează căr-
chimici ori din resturile vieţuitoarelor. Ele bunii (turba, lignitul, cărbunele brun, huila,
sunt transportate de vânturi şi ape. Depu- antracitul), petrolul cu derivatele lui natu-
nerea şi consolidarea lor au loc pe funduri rale: asfaltul, ozocherita, gazele de sondă şi
de mări şi lacuri, ori la baza pantelor, sub chihlimbarul, o răşină fosilă în care sunt prin-
influenţa gravitaţiei. se şi conservate resturi de organisme.
Cele care provin din distrugerea unui Rocile metamorfice sunt roci eruptive sau
material existent se numesc detritice, acelea sedimentare modificate din cauza uriaşelor
care iau naştere prin depunerea substan- presiuni şi a temperaturilor înalte provoca-
ţelor dizolvate în apă poartă numele de te de cutarea scoarţei. Ele se prezintă în
roci sedimentare de precipitaţie; în sfârşit, strate subţiri, deci sunt stratificate, iar mine-
acelea care au la bază scheletele animale- ralele din componenţa lor sunt cristalizate.
lor sunt intitulate organogene sau biogene.
O dată cu metamorfismul dinamic, pe-
Caracterele generale ale rocilor sedimen-
trecut în timpul mişcărilor scoarţei pe su-
tare sunt: duritatea lor relativ mică (ex-
ceptând pe cele formate din detritusuri de prafeţe mari, iau naştere: gnaisul (cu com-
siliciu şi ortoză, restul se plasează între ponenţa granitului), şisturile (cu mică, talc,
treptele 2-4 ale scării de duritate), stratifi- biotit) şi filitete, asemănătoare lor, dar mai
caţia şi prezenţa fosilelor. slab metamorfozate, cuartilul (născut prin
Dintre rocile detritice, unele sunt neci- compresarea gresiilor cuarţoase) şi ardezia
mentate (grohotişul, bolovănişul, mâlul, pra- (formată din foi de argilă).
ful, cenuşile vulcanice), altele cimentate Când e vorba doar de un metamorfism
(breecia - din cimentarea grohotişurilor şi de contact, adică doar de o atingere de
sfărâmăturilor, conglomeratul - prin cimen- către lava fierbinte a rocilor înconjurătoare,
tarea pietrişurilor şi bolovănişurilor, gresia se produce recristalizarea mineralelor din
- din cimentarea nisipurilor, argila - prin rocile iniţiale, ceea ce le dă un aspect za-
mtărirea nămolurilor, cu variantele ei, haros. Aşa a luat naştere marmura (calcit
mar-"o calcaroasă şi caolinul, provenit din microcristalin), ale cărei vine colorate se
hidratarea feldspaţilor, tufurile vulcanice, re- datoresc infiltraţiei unor metale cromolore
citate din cimentarea cenuşilor vulcanice). (fier, crom, cupru etc).
II. PIETRE CIUDATE
temperaturilor scăzute care caracterizează tindere de peste două ori mai mare decât
înălţimile montane de peste 2 500 ni sau o- ţara noastră şi se termină spre marea liber.
ceanele peripolare. printr-un perete abrupt de gheaţă, cunoscut
Din uriaşele platforme de gheaţă care sub numele de Marea Barieră de Gheat--
înconjură continentul antarctic precum şi Ross. Din extremităţile acestei bariere a'u
din calota groenlandeză se desprind peri- pornit expediţiile către Polul Sud, conduse
odic blocuri de gheaţă care plutesc spre E- de norvegianul Roald Amundsen şi en'»|^
cuator, împinse de vânturi, curenţi oceanici zul Robert Scott. (Fig. 9)
si valuri. Aceştia dau naştere aisbergurilor, Cel mai mare aisberg a fost depistat în
insule plutitoare de gheaţă care uneori noiembrie 1956 în Antarctica. Avea l Un.
înaintează până la Ecuator. Astfel, un ais- gimea de 385 km, lăţimea medie de
berg antarctic a atins 26°30' latitudine su- aproape 100 km şi o suprafaţă de aproape
dică. Insulele plutitoare de gheaţă împân- 31 000 km2, deci cam cât suprafaţa Belgiei
zesc circa o cincime din întinderea oceane- în general, aisbergurile au o înălţime de
lor şi mărilor, punând în pericol navele de 30-150 m deasupra nivelului apei, însă
pescuit şi chiar transatlanticele, aşa cum s-a ceea ce este vizibil reprezintă „doar o parte
din întregul bloc, şi anume 1/3 în cazul ais-
întâmplat în noaptea de 14 spre 15 februa-
bergurilor piramidale şi 1/7 în cazul aisber-
rie 1912 cu „Titanicul", cel mai modern vas
gurilor tubulare.
de linie al timpului, tragedie care a costat
1 600 de vieţi. Anul 1972 a înregistrat un record ori-
In extremitatea sudică a planetei se ginal: 1 587 aisberguri au coborât sub 5()o
desprind gheţarii de seif, nişte platforme latitudine nordică. Numărul lor c cu atât
mai mare cu cât iernile sunt mai blânde şi
compacte de gheaţă plutitoare care acope-
primăverile timpurii şi ploioase.
ră oceanele din jurul continentului an-
tarctic sub forma unei platoşe continui. In medie, volumul total al gheţii aisber-
„Deci gheţarii de şelf - scrie Silviu Neguţ gurilor ce plutesc într-un an pe mările şi o-
- sunt gheţari care nu mai au ca suport un ceanelc lumii este, potrivit estimărilor, în
substrat dur, ci doar apa mării, şi au gro- jur de 1 000 km-\ Cum 1 km3 de gheaţă cân-
tăreşte cam 900 de milioane de tone, în-
simi considerabile, atingând chiar 700 m."
seamnă că aisbergurile dintr-un an înglo-
In jurul continentului sudic există circa 40
bează în jur de 900 de miliarde de tone de
de astfel de uriaşe platforme de gheaţă, din apă! în actuala criză mondială de apă, au
care cea mai mare este Ross care are o în- fost elaborate mai multe proiecte de folo-
sire a unei părţi din această apă pentru a
completa necesarul de apă dulce al unor
ţări deficitare la acest capitol. La conferinţa
privind utilizarea aisbergurilor pentru
producerea de apă, desfăşurată la Univer-
sitatea din Iowa (S.U.A.) între 2-6 octom-
brie 1977 s-a convenit că, în condiţiile tehni-
ce actuale, transportarea blocurilor de
gheaţă plutitoare în ţinuturile secetoase ale
planetei este cu adevărat posibilă şi c''"
cientă.
Alături de lucrările de transfer dintr-o
regiune în alta a apelor fluviale, prin siste-
me complexe de baraje şi canale, prouu
cerea programată a ploii artificiale (P rl.n
însămânţarea norilor), lucrări de împ|CCl1
care a evaporării, extinderea instalaţiilor
g. 9. Gheţari marini. Sus: gheţar continental de desalinizare a apei, valorificarea „corabni(
ŞClf; Jos: gheţar alpin din Elveţia
gheaţă" se înscrie ca o speranţă de vii- Urmele de gheţari din Carpaţi (mai
or ;t planetei noastre din ce în ce mai po- ales din munţii Retezat), şi anume căldări
te şi sărăcite. glaciare, văi suspendate, văi în formă de
Gheţarii alpini reprezintă importante „U" şi în trepte, morene şi lacuri glaciare,
mase de apă solidificate, formate prin că- aparţin glaciaţiunilor din pleistoccn, prima
deri abundente de zăpadă la altitudini de perioadă a cuaternarului.
„este 2 50()-2 700 m, în anumite bazine de a- în partea centrală a munţilor Retezai se
cumulare unde zăpada se menţine şi se ta- află cel mai mare circ glaciar şi cel mai mare
cează lent de-a lungul mileniilor. Bazinul lac glaciar de la noi, lacul Bucura, însoţit de
de acumulare se adânceşte, căpătând aspec-. o întreagă salbă de lacuri ce sporesc far-
ul unor imense amfiteatre cunoscute sub
mecul peisajului.
numele de circuri glaciare sau căldări gla-
ciare în zonele depresionare, prin roaderea
produsă sub nivelul profilului de echilibru
apar forme de relief negative, numite marmi- SPUMA DE MARE
te glaciare, în care, după topirea gheţarului,
iau naştere lacuri glaciare. Gheţarul îşi tri-
mite în jur o mulţime de limbi de gheaţă E un lucru destul de obişnuit ca la su-
care, odată angajate pe linia de cea mai ma- prafaţa mărilor şi a oceanelor situate în
re pantă, încep eroziunea şi formează ca- centura vulcanică litorală şi submarină să
nale de scurgere numite văi glaciare. Văile întâlnim mici insule plutitoare sau mari a-
glaciare au forma literei „U". După topirea glomerări de pietre plutitoare. Acestea sunt
gheţarilor, pe văile glaciare se întâlnesc culese de la suprafaţa apei, fasonate prin
roci şlefuite cu forme ce sugerează spinări polizare şi comercializate pentru curăţarea
de oi, motiv pentru care au fost numite călcâielor cu piele îngroşată sub numele de
„roches moutonnees". piatră „ponce" sau „spumă de mare".
Gheţarul în mişcare transportă materia- Piatra „ponce" este o varietate sticloasă
lul căzut pe suprafaţa sa: morene, nisip, mâl a unor roci vulcanice tinere. Erupţiile vio-
şi praf. In timpul deplasării, morenele (blo- lente ale vulcanilor aruncă în aer jerbe de
curi sau fragmente de roci) pot ocupa dife- lavă incandescentă, care se răcesc brusc,
rite poziţii fiind numite morene frontale, mo- astfel încât gazele ce le conţin nu se pot
rene marginale şi morene interne. degaja decât în mică măsură. Din această
La topirea gheţarului, morenele formea- cauză topitura capătă, după consolidare, un
ză o aglomerare de blocuri, dând naştere la aspect poros. Astfel de bucăţi de lavă pre-
aşa-zisele blocuri erotice. După topirea ghe-! zintă numeroase goluri (unele putând a-
'i, depunerea materialului transportat s-a tinge câţiva centimetri) care le fac extrem
făcut în mod diferit şi cu aspecte morfolo- de uşoare.
gice deosebite. Prin acumulările de morene La vulcanii situaţi în domeniul marin
Ş> de material fin apar la periferia sau în apropierea mărilor şi oceanelor, în
gheţari-'or movile alungite, dispuse radiar, momentul când jerbele de foc ale erup-
care poar-^5 numele de dnunlinuri. Când ţiilor sau torenţii de lavă ajung în apă are
depozitele au aspectul unor conuri întinse la loc o răcire şi mai bruscă decât în mediul
periferia ^orenelor frontale, sunt denumite aerian, iar porozitatea ridicată a acestor bu-
sandre, 'oarte des întâlnite în Groenlanda, căţi de rocă le face atât de uşoare încât
Islanda * norciu[ Europei. plutesc, iar dacă sunt în cantităţi mari for-
In prezent, în Carpaţi, limita superioară mează insule plutitoare.
zăpez ilor veş ni ce, ţinând s eam a de în ţara noastră se găseşte un zăcământ
at
«udine, ar fi de circa 2 800 m, ceea ce nu de piatră ponce, sub forma unei intercalaţii
•Permite formarea de gheţari chiar pe cele de 3-5 m grosime, într-o stivă de aglomerate
ai
înalte piscuri ale Alpilor româneşti. andezitice, toate considerate produse ale
t.11 A1ILUK 11AI uxvil
vulcanului Sfânta Ana de lângă Băile Tuş- Cullinan, a fost găsit în mina Premier (Ti ans
nad. vaal) din Africa de Sud, iar cel mai m ar ,
diamant negrii (carbonado), de 600 de gr-L
me, în Brazilia. Smaraldul cel mai imn.
zant, cântărind 2 226 grame, a fost extras î
„VOINICII" PIETRELOR 1834 din minele de la Strensk (Rusia) B.i
binul brut din Birmania, de 3,2 kg. blocul
Aşa cum putem vorbi de uriaşi în lumea de alexandrii de 5 kg, format d i n 22 J
plantelor şi animalelor, tot aşa de bine cristale de culoare verde-închis ziua şi ro
putem vorbi de uriaşi în lumea mineralelor. şu-aprins noaptea, aliat le Muzeul Acade-
„Uriaşii pietrelor" se pot înfăţişa fie ca miei de Ştiinţe din Moscova, ca şi cristalul
nişte monocrislale gigantice, fie ca nişte de aysoberil, descoperit în 1972 în Braziha'
blocuri de piatră - monoliţi - sau bulgări în greutate de 25,560 kg, reprezintă ..cam-
nativi de metale preţioase. pionii" mondiali ai respectivelor varietăţi
Se cunosc cazuri când cariere întregi de de pietre scumpe. Nu-i greu de închipuit
că valoarea unor astfel de „uriaşi" cote
gips, apatită (fosfat de calciu) sau amazonit
impresionante.
(feldspat verde-albăstrui) exploatează un
singur cristal gigantic. Astfel de cristale Metalele preţioase se găsesc în cantităţi
sunt caracteristice pentru pegmatite, care au foarte mici (câteva grame la tonă) în dife-
luat naştere din masele topite, foarte fier- rite minereuri sau în nisipurile râurilor. în
binţi, saturate de vapori de apă şi de diferite cantităţi mari şi fără amestec de steril (ro-
gaze. In Spania şi S.U.A. s-au găsit cristale că nevaloroasă) apar doar sub formă de bul-
de berii de 2-6 tone. gări nativi. Cel mai mare bulgăre nativ de
La formarea şi colorarea cristalelor gi- platină, în greutate de 8,5 kg, a fost desco-
gantice de pietre preţioase şi semipreţioase perit în albia râului îs din Urali, iar cea mai
iau parte mai ales patru elemente: fluorul, grea pepită de aur (250 kg), în anul 1812,
borul, berilul şi litiul. Combinaţiile volatile în Australia.
ale fluorului formează cristalele albastre ale Tot în rândul uriaşilor putem situa şi
topazului, transparente ca un cer de vară. Va- monoliţii, acele blocuri gigantice de piatră
porii anhidrei borice se condensează în tur- apreciată ca valoros material de construc-
malinele când negre, când roşii, când verzi. ţie sau de podoabe. Cel mai celebru mono-
Berilul intră în compoziţia crysoberilelor, ac- lit este acela al Coloanei lui Alexandru, clin
vamarinelor şi smaraldelor, iar litiul, alături St. Petersburg, reprezentând un unic bloc
de sodiu şi potasiu, contribuie la formarea de 3 700 tone, lung de 30 m, format din ves-
giganticelor cristale hexagonale de mică. titul granit finlandez rapakivi (piatră putre-
De altminteri, s-au găsit cristale de mică dă), despre care se spune că este una d\n
neagră (biotit) în greutate de 800-1 000 kg şi cele mai bătrâne roci ale globului.
de topaz de 30-40 kg. în 1910, în sudul Bra- Vestite sunt blocurile de nefril, verde-
ziliei a fost găsit un impunător cristal de închis, de 80-100 tone, risipite pe râul
acvamarin de un albastru pal, având o lun- Onot, din Siberia, şi în anumite regiuni
gime de o jumătate de metru şi o greutate muntoase ale Chinei, ca şi blocul de rodo-
de 100 de kilograme. Ziarele din acea vre- nit (piatră semipreţioasă, de culoare roşiŞ"
me amintesc că uriaşul cristal a fost tăiat cu vişinie), de 47 de tone, din care s-a construit
grijă în bucăţi şi, timp de trei ani, cererile un sarcofag, ori cel de malahit (piatră se
mondiale de acvamarine au fost îndestulate mipreţioasă de culoare verde), de 250
de această singură piatră. tone, din care s-au căptuşit pereţii săi" L
Cristalele de pietre preţioase de dimen- malahit a istoricului Palat de Iarnă d>
siuni gigantice se găsesc extrem de rar. Ast- St. Petersburg.
fel, cel mai mare diamant incolor, în greu-
tate de 620 de grame (în stare brută), numit |
în 1979 s-a descoperit, în nord-v^"
Chinei, o piatră de jad cu un volum <->e
3 şi cu o greutate de 60 de tone. Piatra
culoarea verde ca smaraldul, cu dungi ii
şi albastre, şi îndeplineşte condiţii op-liie
de exploatare, găsindu-se la adâncimea J6
un metru în sol.
PIETRE-FLORI
Aflat pe acolo, poţi avea prilejul să auzi o mirea acestor interesante stânci care, Pc
detunătură: când se desprinde vreo coloană tru originalitatea aspectului lor, au fost j"
sau vreun fragment mai consistent şi se clarate monumente ale naturii, de altt'c] C
prăvale peste grămada de crâmpeie de şi frumoaselor coloane de bazalt de la Ca
stâncă de la poale provoacă un zgomot „de- coş, în nordul Munţilor Persani, de
tunat", repetat de ecouri, de unde şi denu- neagră-albăstrie.
dre
III. CULOAREA ŞI MEMORIA PIETRELOR
Nimic nu poate fi mai uimitor decât cu- Pe vestitul tabel al lui Mendeleev, unde
loarea pietrelor. Ea rivalizează cu aceea a sunt aşezate, în căsuţe speciale şi în or-
florilor, despre care un poet indian spunea dinea greutăţilor atomice, toate elementele
că sunt adevărate „curcubeie vii". La flori, chimice cunoscute, există şi câteva care au
mulţimea de tonuri şi nuanţe a petalelor se proprietatea ca, intrând în cantităţi adesea
Jatortşle prezenţei a doi pigmenţi (sub- negrăit de mici în compoziţia unor pietre,
stanţe colorate) care dau naştere unei pa-
să le dea o coloraţie specifică. Aceste ele-
lete foarte bogate. Astfel, pigmenţii xantici
mente se numesc „cromofore" sau „dătă-
colorează petalele în galben-verde, galben,
galben-portocaliu, roşu-portocaliu, iar cei toare de culoare". Se ştie astfel că anumite
antocianici în albastru-verzui, albăstrui, al- nuanţe de roşu, de la trandafiriul delicat
bastru-violet, violet-roşu, roşu. La înfăptui- până Ia roşul purpuriu, sunt provocate de
rea marii varietăţi de nuanţe contribuie, prezenţa cromului, cuprului, fierului şi
fără îndoială, cantitatea de pigmenţi din manganului. Astfel, roşul rubinului e un dar
celule, felul cum sunt împrăştiaţi în ţesu- al cromului, agatul roz şi, mai ales, graţiatele
turi, ca şi diferitele săruri din pământ care roşii (alamandinele) îşi datoresc aspectul
intră în reacţie cu pigmenţii. Culorile flori- lor, de mici cheaguri de sânge, fierului, ro-
lor sunt aproape totdeauna statornice până donitul ne încântă privirile datorită prezen-
la uscare şi se păstrează neschimbate, indi- ţei manganului, care-i dă cunoscuta nuanţă
ferent din ce parte le-am lumina sau le-am roşie-vişinie. Deşi părerile sunt împărţite,
privi. n-ar fi exclus ca tot manganul să dea ame-
Pietrele se dovedesc a fi însă cu mult tistului, acel cuarţ semipreţios, caracteristi-
mai variabile în privinţa culorii. Nuanţa ca sa culoare violet. Tonurile verzi sunt a-
mineralelor depinde de numeroşi factori: desea apanajul a patru elemente: berilul, ti-
alcătuire chimică, structură interioară, tanul, cuprul şi cromul. AcvamaiiinU dato-
reacţia faţă de lumină. rează berilului, acest element atât de folo-
Capricioase şi proteice, culorile unor sit astăzi în tehnică, splendidele sale ape
pietre se schimbă când se face trecerea de verzi-albăstrui ca ale mării. Malahitul şi a-
la lumina de zi la cea artificială, când le mazonitul, jadeitul, pietre de construcţie sau
privim din diferite unghiuri, ba chiar pe artizanat, capătă cele mai variate nuanţe de
suprafaţa aceleiaşi pietre. verde, de la cel al ierbii până la cel al migda-
Astfel, un cristal lung de turmalină (mi- lei crude, cu ajutorul cuprului. In schimb,
ner
al complex, conţinând acid boric), tăiat cromul a dăruit toate varietăţile (verzi şi
Perpendicular pe înălţime, va descoperi o- verzi-gălbui) de granat, piatră semipre-
c
niului uimit zone variat colorate în roz, ţioasă, şi mai ales minunatul smarald, varie-
v
erde, albastru, brun şi negru. tate nobilă a berilului a cărui transparenţă a
Dar s-o luăm pe îndelete, încercând să apelor sale de un verde deschis este apre-
Aplicăm aceste ciudăţenii, în măsura în ciată în toată lumea.
are
ştiinţa, până la ora actuală, a putut da Uneori, cuprul „fabrică" albastrul de cu-
^ tirul misterioaselor legi ale coloraţiei loarea cerului sau azuriul lăptos al peruze-
Cr
'stalelor. lelor (turcoazelor), atât de iubite în Orient.
354 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
în ce priveşte lunile anului, în ianurie se cel al aurului şi să facă din ele un mijloc d,
recomandau cuarţul roz, granaţii şi hiacin- înavuţire, o cale spre stăpânirea puterii
tul; în februarie - ametistul şi onixul; în încă din timpuri legendare, nestemata
martie - jaspul, turmalina şi heliotropul; în erau căutate şi preţuite. Ele erau nelipsijc i6
aprilie - diamantul, safirul, cristalul de pe degetele bărbaţilor, de la gâtul femei]^
stâncă; in mai - smaraldul, agatul, criso- sfidau trufaşe de pe coroanele de aur ■ \'
pra/ul; în iunie - perlele, calcedonia şi pia- regilor şi împăraţilor, înţesau vistierii^
tra lunii; în iulie - rubinul şi carneolul; în domneşti, trezeau pasiuni şi îndemnau l
august - onixul şi sardonia; în septembrie crime. Poeţii le cântau, profeţii le blest ^
-crisolitul; în octombrie - acvamarinul şi mau, prorocindu-le nenorocirile.
opalul; în noiembrie - topazul; în decem- Orientul plin de poveşti fabuloase
brie - turcoaza şi zirconul. transmis egiptenilor, grecilor şi romanilor
Se răspândise chiar credinţa că opalul interesul şi pasiunea pentru aceste frânturi
ar ii o piatră malefică, aducătoare de boli şi miraculoase de pietre. Se spune că vestitul
suferinţe (poate din cauza culorii gălbui), rege al Pontului, Mandate, aprigul duşman ;,1
iar păţaniile prin care au trecui posesorii romanilor, ar fi posedat o colecţie de peste
unor pietre preţioase de mare valoare le-au 4 000 de nestemate.
cotat proasta reputaţie de a fi pietre „fata-
le", care aduc nenorociri şi moarte, deşi a- O dată cu tendinţa de tezaurizare a pie-
ceste nenorociri erau în parte simple co- trelor preţioase ar fi apărut şi arta falsificării
incidenţe, în parte efect al invidiei şi lăco- lor. Procedeele au fost numeroase şi variate,
miei celor din jur. Cartea lui Radu Nor, oamenii dând dovadă de multă inventivitate
Vraja diamantelor (f972), conţine nenumă- în fabricarea de imitaţii. Acestea au devenit
rate exemple senzaţionale. o industrie în secolul al XVIII-lea, mai
în China antică, jadul ocupa un loc de precis în anul 1758, când germanul Iosef
frunte, fiind cotat printre materiile esen- Strasse a descoperit un procedeu de colo-
ţiale, alături de soare şi stele. Era denumit rare a sticlei, imitând aproape perfect diver-
piatra divină, considerat simbol al perfec- sele tipuri de pietre preţioase. Procedeul,
ţiunii absolute în ritualurile complicate de îmbunătăţit, se aplică şi în prezent, iar terme-
purificare a sufletului şi trupului, care se nul „strasuri" a intrat în vorbirea curentă.
făceau la o numită dată în fiecare an; îm- Nu numai extracţia, dar şi prelucrarea
păratul trebuia, vrând-nevrând, ca simbol nestematelor a ridicat probleme dificile o-
al purificării supreme, să înghită o anumită mului. Pietrele preţioase se găsesc din în-
doză de pulbere de jad. tâmplare şi foarte rar în mase amorfe, sub
Nestematele reprezintă, în lumea cenu- formă de geme. Pentru desăvârşirea şi evi-
şie a materiei minerale, ceea ce corolele denţierea gemei, aceasta trebuie supusă u-
uimitoare ale florilor înseamnă pentru un nor procese delicate şi laborioase de tăiere
monoton câmp de verdeaţă: o desfătare a şi şlefuire, dându-i-se cele mai diverse for-
privirii şi a sufletului. In majoritatea lor me, şi o mare bogăţie de feţe regulate, me-
cristalizate, gemele au însuşiri estetice deo- nite să înlăture impurităţile şi să mărească
sebite (culoare, luciu, scânteiere, transpa- gradul de reflexie a luminii şi deci străluci-
renţă, formă), se găsesc rar şi au o compo- rea pietrei.
ziţie chimică variată: de la minerale for- Ideea de tăiere şi de prelucrare a g c ;
mate dintr-un singur element, ca diamantul melor naturale era cunoscută din an
(carbon), până Ta cele cu o compoziţie chitate, în ciuda faptului că acest lucru
foarte complexă, precum turmalina. -realiza foarte greu din cauza durităţi 1 i°
Numai că frumuseţea acestor pietre te mari a acestora. Procedeele erau gre0 şi
strălucitoare, atât de divers colorate, ca şi
raritatea lor i-au îndemnat pe oameni să le Cel mai vechi tipp de tăiere este ,.'n ^
buşon"
adune, să le prelucreze şi să le tezaurizeze,
să le acorde apoi un preţ cel puţin egal cu simplu
ş sau pdublu, folosit ,'n 'n"e°S-je.
pentru formele sferoidale. Tot veche,
imperfecte. (Fig. 14)
„în trepte" cunoaşte o largă aplicabili- cu 36 (24 transversale şi 12 în stea) feţe tri-
mai ales la nestematele colorate. |n unghiulare situate simetric în jurul vârfului
istoria pietrelor preţioase a rămas în-k ascuţit. Rozetele se montează pe lamele de
anul 1457, ca dată când un bijutier argint cu o puternică strălucire.
jnar din Bruges, pe nume Ludovic van Nu toate diamantele ajung însă brilian-
luem, a descoperit procedeul de prelu-e a te, deoarece marea lor majoritate sunt mici,
diamantului cu pulbere de diamant, imperfecte şi de culoare închisă. Până nu de
rocedeu ce a deschis epoca briliantelor, al mult, perforarea lor se realiza cu ajutorul u-
or preţ a crescut vertiginos. Tăierea „în nor ace de oţel unse în permanenţă cu un a-
briliant" separă diamantul în ouă părţi: mestec de ulei în care se introducea pulbe-
partea superioară, numită co-,0iă sau re de diamant. Operaţia era extrem de la-
tabulă, care are 32 de feţe, şi par-ei) borioasă şi deseori cristalele se fisurau
inferioară, numită diiulasă, care are 24 '6 uneori doar cu câteva clipe înainte de finisa-
feţe. Scânteierea („focul") diamantelor re. După descoperirea generatorilor cuan-
datorează descompunerii razelor ce trec tici de lumină (laserii), găurile filierelor,
rin feţe şi refracţiei acestora de trei ori. care se obţineau cu atâta trudă, se execu-
iriliantele de calitate superioară au o re- tau doar într-o miime de secundă.
e totală a radiaţiei solare. O variantă Strâns legată de arta prelucrării pietre-
ţodernă a lăierii „în briliant" atinge 72 de lor scumpe este şi gravarea. Când ea e po-
faţete, iar reflectarea razelor are loc în opt zitivă se obţin caineele, iar când e negativă,
lunete, care amplifică scânteierea pietrei. se realizează intagliile. Cunoscută şi sub nu-
Diamantele de calitate inferioară şi alte pie- mele de gliptică, gravarea este practicată
re preţioase sunt tăiate în formă de „ro/.e- de milenii. Astăzi, în marile muzee ale lu-
â". Acest li p de tăiere presupune o parte mii se găsesc bogate colecţii de camee şi
nferioarâ plană şi una superioară acope- intaglii. Printre cele mai renumite cităm
£U 24 (18 transversale şi 6 în stea) sau „cameea de la Sainte Chapelle" (cea mai
Tăieturi cu faţete
TQietur Tăietura
â în în briliant
trepte
Tip de Stea
forfecare
mare realizată vreodată: 30/36 cm), aflată Din punct de vedere ştiinţific, picircle
la Biblioteca Naţională din Paris, şi „marea preţioase, indiferent de raritatea sau colo-
camee de la Viena" înfăţişând, pe sardonic raţia dată de impurităţi, se împart în dpiiji
cu două strate, triumful lui Tiberiu în bă- categorii: compuşi ai siliciului şi compuşi •
aluminiului. O singură excepţie o renr"'
tălia de pe Dunăre. (Fig. 15) zintă diamantul care este un carbon pur
După valoarea comercială distingem:
pietre preţioase, pietre semipreţioase şi
pietre nobile de ornamentaţie, care se folo-
sesc pentru statuete, bibelouri, vase sau
UIMITORUL CRISTAL TRANSPARENT
chiar în scopuri ornamentale pentru interioa- DE CĂRBUNE
re. Valoarea comercială a pietrelor pre-
ţioase este în funcţie de natura mineralo-
gică, de calităţile estetice, de dimensiuni şi „Dintre toate pietrele preţioase desco-
greutate, precum şi de raritate. în comerţ, perite şi folosite de om, nici una n-a stârnii
pentru pietrele preţioase se foloseşte no- de-a lungul mileniilor atâta admiraţie şi pre-
ţiunea de carat. Caratul e o măsură de greu- ţuire, atâtea pasiuni şi suferinţe ea diaman-
tate, fiind egală cu circa 200 de miligrame tul", remarca pe drept cuvânt Radu Nor în-
Ir-o documentată carte consacrată în 1972
de mineral. Termenul provine de la faptul că „vrăjii" lui irezistibile, carte de care ne vom
în antichitate şi în evul mediu, la cântărirea servi la întocmirea acestui capitol.
pietrelor preţioase se foloseau seminţele de Ce proprietăţi excepţionale au făcut din
roşcov (Ceralonia siliqiia) care cântăreau fie- diamant cea mai preţioasă şi atrăgătoare pia-
care în medie 197 de miligrame. tră naturală? Vechii greci numeau diamantul
adamans - neînvinsul, din cauza capacităţii
lui de a zgâria toate corpurile, fără a putea fi
zgâriat la rându-i. In scara Mohs, cea mai
utilizată scară a durităţilor întocmită pe baza
mineralelor naturale, el ocupă cea mai de
sus treaptă, notată cu 10.
Duritatea diamantului, neobişnuit de ma-
re, se explică prin structura cristalină foarte
densă, în care celula de bază este cubul,
atomii de carbon fiind dispuşi la distanţe
relativ mici, pe când la grafit - fratele lui bun
- celula de bază este prisma hexagonală în
care distanţele dintre atomii de carbon
sunt mult mai mari. Densa aşezare a atomi-
lor de carbon în cristalul de diamant îi con-
feră acestuia o duritate excepţională, o greu-
tate specifică destul de mare şi un indice de
refracţie foarte ridicai, ceea ce face ca dia-
mantul, descompunând lumina, să dea ace-
le mirifice sclipiri şi jocuri de lumini ce i-au
adus celebritatea.
Diamantul este foarte stabil la acţiunea
acizilor şi a bazelor, fiind total insolubil in
acizii fluorhidric, clorhidric, azotic şi ŞUJ-
furic, chiar la concentraţii ridicate ş> J'1
cald. Este stabil la încălzire în aer, până •»
lrig. 15. Vechi bijuterii: a,b) camec antice: c) 800°C.
intaglie antică
. Datorită conductibilităţii termice foarte cundă, unei presiuni de circa 1 (XX) kilobari.
jdicate. proprietate neobişnuită la o piatră în bulele de gaz, sinteza diamantelor ar
preţioasă, diamantul, ca şi metalele, la tem- putea porni de la bioxidul de carbon aflat
peratura camerei pare totdeauna rece la din abundenţă, căruia diverse minerale (cum
Jitingerc, fapt ce îi ajută pe bijutieri să deo- ar fi pirotina - o sulfura de fier) i-ar „fura"
sebească uşor pietrele autentice de imitaţii. oxigenul, eliberând carbonul. Studiul geo-
Ca şi omul, diamantele au „amprente" chimic al izotopilor carbonului indică pen-
individuale. Cu 20 de ani în urmă, un insti- tru diamant că şi-ar avea originea în argilele
tut din Israel a pus la punct un aparat cu bogate în materie organică străbălute
ra/e laser care permite, în câteva minute,
violent de topituri bazice. După unii cerce-
identificarea diamantelor dintr-un lot de tători, argila albastră, care umple coşurile
geme. Aparatul, denumit „gemprint", pro- de erupţie şi în care se găsesc diamantele,
iectează pe un ecran imaginea pietrei cer-
şi-ar avea originea în sedimentele carboni-
cetate. Dacă este diamant arată ca o por-
fere ingerate de marile explozii, iar dia-
ţiune de cer înstelat, iar dacă piatra este
falsă imaginea apare ca o serie de puncte mantele ar fi apărut sub forţa uriaşelor pre-
luminoase foarte bine ordonate simetric. siuni şi a temperaturilor ridicate.
Cele mai vechi mine de diamant se gă-
Diamantele s-au născut în îndepărtate
seau în India, iar valorificarea se făcea în
ere geologice, când enorme mase de mate-
piaţa Golcondei, o vestită fortăreaţă mon-
rie topită incandescentă erau antrenate şi
chiar ţâşneau spre suprafaţă sub formă de tană din bazinul inferior al râului Krishna.
vulcani, datorită uriaşei presiuni a gazelor Din minele Golcondei provin vestitele dia-
şi vaporilor de apă. In momentul apocalip- mante: „Koh-I-Noor", „Marele Mogul",
ticelor explozii ale unor vulcani, carbonul „Orlov", „Şahul", „Regentul" sau „Pitt",
aflat în magmă la temperaturi foarte înalte „Sancy", „Florentinul" sau „Marele Duce
a cristalizat sub formă de diamante. Aşa se de Toscana", „Hoppe", „Nizam", „Steaua
explică prezenţa diamantelor în rocile ce Polară", „Dresdcn" şi multe altele. Fiecare
umplu, ca nişte uriaşe hornuri, cavităţile u- din ele are un trecut deosebit, povestii cu
nor vechi vulcani. Aceste hornuri, numite şi amănunte în cartea Vraja diamantelor a lui
„pipe" diamantifere, cu adâncimi ce pot a- Radu Nor. (Fig. 16)
tinge zeci şi chiar sute de metri, au fost „mă-
cinate" la suprafaţă de eroziunea neiertă-
toare, iar materialul rezultat a fost dus de
apele curgătoare la mari distanţe. Diaman-
tele, datorită stabilităţii lor chimice şi du-
rităţii deosebite, au rămas nealterate în
timpul transportului şi s-au acumulat în ni-
sipurile de pe malurile râurilor. Aşa s-au
născut aluviunile diamantifere de tipul ce-
lor din India, Brazilia, Australia.
S-a observat că, în afara celor din alu-
yuini actuale şi fosile, diamante se găsesc şi
p roci eruptive bazice, de culoare închisă,
sărace în silice, ca acelea din sudul Africii,
denumite kimbeiiiie, de la localitatea Kim-
berley, întemeiată de coloniştii căutători de
diamante în a doua jumătate a secolului
'recul. După geologul rus E. M. Galimov.
^'amantele de cavitaţie apar în interiorul
Unui curent de magmă de tip kimberlitic
c
are ar da naştere, pentru fracţiuni de se- Fig. 16. Diamante celebre văzute d i n faţă şi
lateral
j jespre „Koh-I-Noor" (adică „mun- reşte unui băieţel din oraşul bur Hopetou,
lumină") legendele indiene poves-ţ care în 1886 a găsit o piatră lucitoare. £] "
de prin anul 56 înainte de Christos, dăruit-o vânătorului de struţi O'Reilly, Ca '" a
,-1 de numele eroului Vicranadyla. dus-o la Capetown, unde s-a recunoscut ea
e a aparţinut tezaurelor indiene, un diamant de 23 de carate. După do
. si persane, este luat de trupele en- -decenii a luat fiinţă compania „Dj Bc «
anul 1850 şi oferit reginei Victoria, care a trecut la exploatarea sistematică
;n t aflându-se în tezaurul Coroanei diamantelor.
Din mina Premier (Transvaal) provi,
nantul „Orlov" a fost folosit iniţial cel mai mare diamant descoperit vreodată
c hi pentru o zeitate brahmană din „Cullinan", care cântărea în stare brut'.-'
de la Mysore. Furat de un grena- 3 106 carate (620 grame). Printre diaman
icez şi vândut unui căpitan de vas, tele celebre provenite din Africa de Sud se
jlte peregrinări ajunge la un negus-; numără şi „Excelsior" (917,5 carate în stare
an şi de la acesta la prinţul Orlov brută), „Voyi" (770 carate), „Jonker" (72f,
oferit ţarinei Ecaterina a Ii-a. entul" carate), „Jubileul" (640 carate) şi altele. î n
a fost descoperit în minele de al Sierra Leone a fost descoperit în 1972 dia-
(India) de un sclav care 1-a as-) mantul de 969,8 carate numit „Steaua Sier-
bandajul unei răni pentru a-1 vin- ra Lcone".
matelot. A plătit cu viaţa această in- Au mai fost descoperite geme valoroase-
ir după un şir de victime, diaman- şi în statul brazilian Minas Gerais, oraşul
intărea iniţial 410 carate ajunge în Diamantina, de unde provin diamantele
lui Pitt, guvernatorul statului Ma- „Vargas" (726,6 carate iniţial), „Groias"
de la acesta e cumpărat de ducele (600 de carate), „Presidente Dutra" (409
ins, regent al Franţei. Existenţa sa carate), „Steaua Sudului" (362 carate) ele.
isă continuă cu furturi, omoruri, Centrul bursei diamantelor ca şi a ce-
ri de stăpâni şi de ţări şi este rc- lorlalte pietre preţioase este Londra. Ţări ca
Franţa de la Berlin de Napoleon Belgia, Olanda, Franţa, India si, mai de
te, în prezent găsindu-se la Luvru. curând, Israelul rămân în continuare vestite
lanţul galben „Florentinul", cu o prin arta de şlefuire a diamantelor.
de 139,5 carate şi tăiat în forma Producţia mondială de diamante s-a du-
, a aparţinut lui Carol Temerarul, blat între anii 1970-1990, atingând un ritm
Ludovic Maurul al Milanului, Pa- de 5 tone pe an, însă în ultima vreme nu
al II-lca, familiei de Medicis din s-au mai descoperit geme uriaşe. George
, împărătesei Măria Tereza, în pre- Sciwitzer, geolog la Institutul Smithsonian
ndu-sc în tezaurul vechii Coroane din S.U.A., apreciază însă că în jurul anului
; de la Viena. 2030 zăcămintele diamanlifere cunoscute
antul albastru „Hoppe", provenit se vor epuiza dacă se păslrează ritmul ac-
îlc Golcondei, a provocat atâtea tual de extracţie.
ri şi morţi tragice încât şi-a creat o
iiestă, sumbră, de blestem. Printre
» săi stăpâni au fost Ludovic al
regina Măria Antoaneta şi sulta- COMPUŞII ALUMINIULUI
ul Hamid. Numele actual provine
ncherul american Hoppe, care 1-a
Corindonul - oxidul de aluminiu - ţon'
continentul american, unde se gă-
stituie, alături de bauxită, principalul mine-
stăzi. reu din care se extrage aluminiul.
»> Şi în special cea de sud, este as- Se întâmplă însă ca în uriaşele mase o L
mai mare producătoare de dia- : corindon amorf să se strecoare geme sun
Pe glob. Celebritatea ci se dato- forma unor cristale hexagonale. Cristale'1-'
■foarte pure şi transparente poartă numele de bogăţiilor Orientului, Jean Tavernier, vor-
pfir alb. T>acă suni impurifieate cu 0,1-0,2% bea acum trei veacuri despre tronul unui
oxid de titan şi urme de fier, coloraţia este ' prinţ hindus încrustat cu numeroase rubine
a |bastră şi piatra poartă numele de safir a câte 200 de carate fiecare, precum şi
propriu-zis. Numele safirului, care în greaca despre vestitele rubine ale regelui din Vish-
veche era sapphirus, provine din ebraică, napur.
unde sape înseamnă „cel mai frumos lucru" si Cele mai importante zăcăminte se gă-
numeşte chiar o insulă din Marea Roşie, sesc în Birmania (Mogok, Mandalav), unde
numită Sappirinia. Există şi safire galbene, splendidele rubine de culoarea sângelui de
verzi, violete, roz, negre şi portocalii porumbel s-au formal la contactul unor mag-
-numita în limba indiană paradscha. me granitice cu roci calcaroase prin pro-
Grecii apreciau mult această piatră care cesul metamorfismului de contact termic.
împrumuta fie tonuri de albastru închis, a- Rubinele de Sri Lanka au nuanţe des-
proape indigo (safirul masculin), fie de albas- chise şi se exploatează la Rastuapura şi
tru deschis, transparent (safirul feminin) şi Rakwana, iar cele provenite din Kam-
îl consacrau cultului lui Zeus. La noi el a puchia sunt închise la culoare. Exploatarea
inspirat numele proprii de Zamfir şi Zam- se face din aluviuni, din care se extrag a-
fira, adică cel sau cea cu ochi albaştri. nual 20 000 de carate. în general, dimen-
Safirele pot fi deosebite uşor de celelal- siunile rubinelor sunt mici, în jur de un ca-
te nestemate, datorită faptului că îşi pierd rat. De aceea exemplarele mari ating pre-
strălucirea în lumina artificială, iar în lumi- ţuri fabuloase. Geologul H. Bauer men-
na naturală, îşi schimbă deseori nuanţa cu- ţionează în 1896 cele mai mari rubine, unul
lorii prin rotirea pietrei. găsit în Tibet (de 2 000 de carate) şi altul
Safirele se găsesc în aluviunile din Kam- extras din Birmania (de 1 184 de carate),
puchia, Birmania (6 000 de carate, pro- iar Ludwig van Berquem descrie unele ru-
ducţie anuală) şi Sri Lanka, cu safire de cu- bine din tezaurul Franţei, dintre care cel
lori ca cerul. Acestor ţări li se adaugă Rusia mai mare atingea 244 de carate.
(versantul estic al Munţilor Urali), Kazah- Pe lângă duritatea marc, care le asigură
stanul, cu frumoase varietăţi albastru închis menţinerea frumuseţii timp de milenii, ru-
sau cenuşii, Australia, Madagascar, S.U.A. binele ca şi safirele prezintă o proprietate
(Statul Montana) şi Cehia (Podişul Boe- specială numită asteiism. Asterismul este
miei). datorat prezenţei unor incluziuni de rutil
Când corindonul e impurificat cu urme sau de alte minerale care, la privirea nes
de oxid de crom (1-2%) capătă o culoare tematei prin transparenţă, fac să se observe
roşie - ruber în latină - de unde îi vine numele nişte steluţe luminoase ce se deplasează
de rubin propriu-zis sau rubin oriental. A fost prin rotirea mineralului.
necesară această precizare deoarece mai Tot din familia compuşilor aluminiului
există o formă de rubin cu alte nuanţe de face parte şi turcoaza - fosfat de aluminiu
roşu şi cu altă compoziţie chimică. E hidratat în stare amorfă - colorată în albas-
vorba de rubinul spinel, mai închis la cu- tru datorită unei mici cantităţi de oxid de
loare şi mai puţin strălucitor, care e un alu- cupru. Numele pietrei este legat de cuce-
minat de magneziu. Spinelii formează o gru- rirea Bizanţului de către turci, ale căror
Pă mai largă ce cuprinde, printre altele, ru- veşminte împodobite cu nasturi sau măr-
binul „balais", cu o coloraţie delicată roz, gele din această nestemată au atras atenţia
mbicelul, care e galben cu nuanţe roz, şi europenilor.
ţeylonitul, spinel negru din Sri Lanka, folo- Să nu uităm, de asemenea, crisoberilul,
sit ca gemă de doliu. oxid dublu de aluminiu şi berii, al cărui nu-
Rubinul este prin excelenţă piatra O- me vine de la cuvântul grecesc hrisos - aur,
rientului, ocupând un loc larg în comorile deoarece majoritatea exemplarelor de criso-
•flaharajahilor şi în pagode. Exploratorul beril sunt de culoare galben-auriu.
Alexandrinei este o varietate de cnsobenl, cuarţul hematoid (roşu ca sângele), cuarţui
verde sau gălbui la lumina zilei, care la lăptos etc.
lumina artificială devine roşu sau violet. La Există însă varietăţi intrate încă din an-
o expunere mai îndelungată sub razele so- tichitate în rândul pietrelor preţioase.
lare, alexandritul devine violet cu nuanţe In fruntea lor se găseşte ametistul, a că-
albăstrui. Ca şi smaraldul, varietăţile de rui culoare e dată de urmele de oxid de
crisoberil se găsesc în roci pegmatitice şi în mangan. In funcţie de concentraţia impuri-
zonele de contact cu rocile înconjurătoare, tăţii de oxid de mangan, culoarea variat,
vestite fiind minele din Urali, Brazilia (Mi- de la violet deschis (ametist de Uruguay)
nas Gerais şi Espirito Santo), Sri Lanka, până la violet închis, aproape negru (ame-
Zimbabwe şi Madagascar. O varietate cele- tist de Franţa). Denumirea vine de la cu-
bră de crisoberil galben ca mierea, în vântul greces amethystos, însemnând ,,care
transparenţa căruia apar „nori şi ape" ce îşi nu îmbată". Anticii aveau credinţa lerniâ
schimbă poziţia prin mişcare, este cimo- că dacă bei dintr-o cupă de ametist nu te îm-
fanul sau „ochiul de pisică". Numeroase beţi niciodată. Aşa se explică descoperirea
goluri şi canale microscopice imprimă ci- pe teritoriul Greciei a unor cupe de ame-
mofanului ciudate efecte optice în distri- tist care aveau gravate pe ele pe Bacchus,
buirea luminii, ceea ce i-a determinat pe zeul vinului, sau pe Silen, tatăl satirilor,
localnici să-i atribuie virtuţi astrale. tovarăşul de petrecere al lui Bacchus.
Am mai putea aminti rubinul de Boemia,
un cuarţ roz, şi aventurinul, de culoare bru-
nă sau roşiatică, piatră ce conţine în masa
COMPUŞII SILICIULUI cristalului de cuarţ numeroase puncte stră-
lucitoare cu aspecte de paiete de aur, for-
Siliciul este elementul de bază al lumii mate de obicei din mică ce reflectă puter-
minerale, după cum carbonul este prin- nic lumina şi lucesc foarte viu. Astfel de
cipalul component al lumii organice. El nu pietre se găsesc pe malul Mării Albe şi în
se găseşte în stare liberă, ci combinat cu o- Boemia.
xigenul, sub formă de dioxid de siliciu (cre- Formele microcristaline sunt cunoscute
mene, silice), sau de compuşi, uneori com- sub numele generic de calcedonii.
plecşi, numiţi silicaţi. Calcedonia propriu-zisă este lăptoasă,
Silicea se prezintă sub trei forme ma- uneori cu nuanţe albăstrii. Atunci se nu-
crocristaline: marţul, tridimita şi crisobalita, meşte safirin. Comalina este roşie, colo-
sub o formă microcristalină, calcedonia, şi raţia fiind dată de oxizii de fier; crisoprazul
o alta amorfă, opalul. sau matoslatul este verde, datorită prezen-
Cuarţul poate apărea în zonele eruptive ţei oxidului de nichel; heliotropul are o cu-
sub forma unor cristale uriaşe de 1-2 m loare verde, cu pete roşii ca sângele; sardo-
lungime şi 300-600 kg. Când sunt pure, nia este brună-portocalie.
poartă numele de cristale de stâncă. O for- Dintre toate varietăţile de calcedonie, cea
mă semipreţioasă de cristale de stâncă o mai atrăgătoare este agatul, care conţine
reprezintă diamantele de Maramureş. zone concentrice de culori diferite, formate
Prezenţa unor urme de substanţe străi- din procese succesive de cristalizare. Nu-
ne produce colorarea cristalului de cuarţ. mele de agat vine de la Achatcs, un râu din
Unele varietăţi colorate de cuarţ nu au că- Sicilia pe malul căruia se găseau geme de
pătat calitatea de obiecte de podoabă, fie agat. In antichitate, această piatră era foarte
datorită faptului că nu prezintă culori atră- preţuită. Legenda spune că Polvcrat. f'
gătoare, fie eă sunt prea comune. Amintim ranul din Samos, aducând un sacrificiu zei-
printre altele: morionul (cenuşiu sau ne- ţei Fortuna, a aruncat în mare cel mai prc"
gru), citrinul sau topazul fals (galben), hia- ţios lucru pe care îl poseda - o piatră de
cintul de Compostella (galben ca mierea), agat. Ca dovadă că sacrificiul a fost primit
i de zeiţă, agatul a fost descoperit ulterior în temperatură, naştere la câteva pietre pi
burta unui peşte. ţioase.
Smaraldul, de pildă, este un alumino
licat de berii. Mineralogic, el se mai n
meşte şi berii. Smaraldele sunt cele mai p
re cristale de berii, de o frumoasă culoa
verde.
Denumirea de smarald, din latinesc
smaragdus, îşi are originea în cuvântul cj
deian samorat. în spaniolă, a dat nurn^
propriu Esmeralda (fata cu ochi verzi),
la noi Smaranda.
Se cunosc exploatări se smaralde c
antichitate, cea mai vestită fiind aceea c
Egipt, de lângă muntele Zaboralo, ale că
galerii coborau până la 100 m în adânc
pământului.
Cele mai celebre geme de smarald pi
vin însă din Muzo, o localitate din Colu
bia. Exploatarea lor a început în 1568,
către spanioli, după ce cuceriseră şi nimi
Fig. 17. Agat
seră cu greu tribul de amerindieni nur
Nu mai puţin frumoase sunt agatele er- Muso.
bacee, caracterizate prin prezenţa unor vi- Berilul auriu se numeşte heliodor,
nişoare colorate, transparente sau opace, cel roz, morganit.
O varietate de smarald, colorat în
asemănătoare unor alge, unor copăcei sau
bastru intens, este acvamarinul. Se pov
nervurilor unei frunze. Când benzile aga-
teste că în cetatea feniciană Tir, celei
tului sunt alcătuite din negru şi alb, piatra pentru bogăţiile sale, templele închin;
se numeşte onix, iar atunci când albul al- zeităţilor aveau pereţii decoraţi cu ac
ternează cu roşu de carne poartă numele marin, creând o atmosferă sumbră, mişti
de cameol. O altă piatră preţioasă este topazul,
Dintre cuarţurile amorfe, un interes deo- fluosilicat de aluminiu. După Pliniu, mar
sebit 1-a suscitat opalul, o silice hidratată. Va- învăţat al antichităţii romane, numele i
rietatea cea mai pură - opalul nobil - este deriva de la o insulă din Marea Roşie, 1
albă şi translucidă. Pe suprafaţa pietrei se tezată de greci Topaizos, unde se găse
formează culorile curcubeului datorită u- bogate zăcăminte. Azi, cele mai mari ge:
nor fenomene de interferenţă a luminii în de topaz se întâlnesc în Scoţia. Topazul i
crăpăturile microscopice formate în cursul sau topazul de Brazilia, apreciat peni
uscării gelului depus. Opalul nu se şlefuieş- transparenţa şi culoarea sa, este obţinut p
te, ci se taie, de obicei în forma numită încălzirea unei varietăţi de topaz gălb '
^picătură". Opalul era foarte preţuit de ro- întâlnit pe continentul sud-american.
Printre cele mai vechi pietre de podi
mani. Se pare că trimiterea în exil a sena-
bă se numără twmalinele, borosilicaţi de a
torului Nonus de către Marc Antoniu a
miniu foarte divers coloraţi. Cele mai vei
fost determinată de opalul pe care îl pose- te sunt turmalinele negre, care conţin fiei
da senatorul şi la care râvnea triumvirul, ca magneziu. Atunci când, pe lângă urme
să-1 dea cadou Cleopatrei. fier, turmalinele prezintă şi urme de mang
Nu numai dioxidul de siliciu, dar şi sili- ele capătă o culoare albastră, fiind nurr
ştii dau, în unele condiţii de presiune şi indica lite.
Printre pietrele preţioase, compuşi ai si- Dintre silicaţii fibroşi, cel mai vestii este
liciului, am mai putea adăuga hiacintul, o jadul, piatră semipreţioasă de culoare verde
varietate galben-roşcată de zirconiu, şi gra- sau măslinie, cu nuanţe albicioase, şi varicta_
natele - ortosilicaţi cu cationi bivalenţi tea sa asiatică, nefritul. Ambele denumiri se
(calciu, magneziu, fier, mangan) şi triva- referă la faptul că, în vechime, pulberea a-
lenţi (aluminiu, crom, fier), cu diferite în- cestei pietre servea ca unic leac în tratarea
făţişări. bolilor de rinichi. Deoarece în zăcăminte ne
Mai răspândiţi sunt silicaţii cu structură fritul (jadul) se găseşfe şi sub formă de con-
tridimensională moleculară: feldspalii, care glomerate voluminoase, este folosit la con-
reprezintă 58% din structura scoarţei, şi ul- fecţionarea de statuete şi bibeloruri, chine-
tramarinelc, din care unele, având în struc- zii şi japonezii fiind mari specialişti în aeesi
tura lor clor, sunt incolore (sodalit), iar al- domeniu. Mausoleul hanului Tamerlan, de
tele, înlocuind clorul cu sulful, capătă cu- la Samarkand, este construit din jad. în Me-
lori albastre. xic, jadul a constituit piatra din care aztecii
O varietate pură - şi deci nobilă - a ul- au realizat splendide opere de artă şi arme.
tramarinului este lazuritid sau lapislazuli, în 1935, Mircea Eliade, cunoscutul scriitor
folosită ca piatră de podoabă şi în pictură. şi indianist român, nota că, în vechea Chi-
Vestitul „albastru de Voroneţ" de pe fres- nă, jadul (nefritul) era considerat printre
cele monumentelor din nordul Moldovei corpurile impregnate cu yang (principiu
avea în compoziţia sa, nelămurită încă pe nobil, masculin şi incoruptibil), asigurând
deplin, şi pulbere de lapislazuli. nemurirea şi hrana spiritelor.
V. PIATRA ŞI VIAŢA
v rm
V\«. 18. Procesul de formare a solului
PLANTELE TRĂDEAZĂ ZĂCĂMINTELE
METALIFERE
Cine n-a hoinării pe lângă gropi în care preconizând metode practice de a-i trans-
un nămol ruginiu acoperă solul şi tulpinile porta la suprafaţă.
plantelor eu o pojghiţă strălucitoare? în a- Până şi petrolul a apărut cu concursul re-
■ceste locuri, o serie de bacterii ca Galio- prezentanţilor microorganismelor. Proble-
nellu fermginea, Spirophyllum femigineum, ma formării petrolului i-a preocupat mult
leptothrix longissima, Cladothrix, Ferro- pe geologi. Astăzi, aproape toţi specialiştii
fracilltu ferrooxidans şi altele, ale căror corpuri sunt de acord că materialul de la care a por-
se disting cu greu printre particulele brune, nit formarea petrolului a fost alcătuit în cea
au transformat combinaţiile de fier bivalent mai mare parte din vietăţile bogate în gră-
în compuşi de fier trivalent, obţinând sime ale planctonului şi din animale mari-
precipitarea hidratului feric, pornind de la time care, îngrămădite laolaltă de ape, s-au
carbonatul de fier, după reacţia: descompus la început pe cale microbianâ.
2FcCO:- + 3H:O-»2Fe(( )H) ? + 2CO: + In ultimele decenii, s-a dezvoltat o ra-
energie mură mai nouă a microbiologici generale,
microbiologici petrolului, care studia/ă şi u-
Hidratul feric nu e altceva decât un fel lilizează participarea microorganismelor la
de rugină, prin a cărei producere microor- diferite procese importante pentru indus-
ganismul obţine energic. t r i a petroliferă, cum sunt formarea zăcă-
Fierul metabolizat e reţinut în învelişu- mintelor de petrol, eliberarea lor de rocile
rile exterioare, depunându-se o dată cu care le conţin, exploatarea rezervelor de
moartea bacteriei. petrol, degradarea produselor petroliere, a
într-un mediu bogat în hidrogen sulfu- conductelor ctc. Recent, un accent deose-
rat, alte bacterii realizează reducerea oxi- bit cade pe studiul zăcămintelor petrolifere
dului de fier cu formare de apă, oxigen şi submarine produse de bacteriile de mare
sulfura de fier, după reacţia: adâncime, bine adaptate marilor presiuni
2SH2 + Fc2()3 -» 2FeS + 2H2O + O ce degradează substanţele organice, gene-
Zăcămintele importante de pirită - ma- ratoare de produşi chimici ai ţiţeiului.
terie primă pentru fabricarea acidului sul- In exploatarea resurselor petroliere, se
furic - rezultată din activitatea microorga- folosesc în multe cazuri, ca detectori mi-
nismelor se cunosc în (iermania şi Austra- crobiologici, bacterii care se dezvoltă în
lia. prezenţa unor hidrocarburi cum este meta-
în unele locuri, cum ar fi la Mansfeld, în nul, principalul component al gazelor
Germania, într-un lac de şes, prin descom- naturale. Bacterii cum sunt Bacillus melha-
punerea organismelor s-a format hidrogen nicus, Mycobticteriuin methanica etc, care
sulfurai care, în contact cu compuşii de cu- utilizează, pe lângă metan, şi alte hidrocar-
pru aflaţi în cantitatea mică de apă, a dat buri superioare, ca pentanul şi hexanul, şi
naştere la sulfat de cupru. care îşi desfăşoară activităţile metabolice în
Precipitarea unor oxizi de mangan este zonele petrolifere sau în spaţiile subterane
efectuată de Bacillus manganicus şi de ge- unde s-au infiltrat gaze naturale, dau semna-
nurile Chapotlvix şi Chrenotrix. Oxizii sunt lul prezenţei unor zăcăminte, confirmând
depuşi sub formă concreţionară în zăcă- de cele mai multe ori explorările geologice
minte sau roci formate în mările din trecut. preliminare.
De procesele de oxido-reducere a unor Atât petrolul, cât şi metanul au rezultai
c
°trtpuşi de fier, cupru şi mangan, sub acţiu- printr-un proces de biluminizarc a materiei
nea microorganismelor, se leagă şi formala organice, care a formal depozite numite
nodalilor de minereu, asemănători unor ^ici sapropel (amestec de hidrocarburi solide,
sfere cu diametrul de 3-10 cm, risipite ln lichide, gazoase), sub acţiunea unor bac-
cantităţi uriaşe pe fundul oceanelor. A-^Şti terii ca Bacterium aliphaticiun şi Mclhano-
noduli îşi aşteaptă în actualul deceniu nxonas methanica. Hidrocarburile solide sau
Cx
ploalarea, comandantul J.Y. Cousteau vâscoase (bitumen, asfalt) s-au format din
petrol care şi-a pierdut hidrocarburile gazoa- poalele dealului Ity, din republica african •
se. Lor li se adaugă şisturile bituminoase, re- Coasta de Fildeş, celebru datorită nisipu/
zultate din argile sau marne bogate în mate- lor sale aurifere. Biologul Ivette Fares d
ri e organică, provenite din alge albastre- la Facultatea de Ştiinţe din Dakar (Sen ^
verzi. Atât asfaltul, cât şi şisturile bitumi- gal), a demonstrat că anumite bacterii loc;)!.
noase sunt apreciate ca valoroase izvoare hrănite cu bulion de carne, au reuşit să \'r'
de energie pentru industrie. zolve" 10 mg de aur la litru din nisipuri]; \\\
Lumea miraculoasă a bacteriilor înde- la Ity. în urma înlocuirii bulionului de c-J
plineşte rapid şi la scară impresionantă cele ne cu făină de peşte s-a înzecit cantitate-
mâi mari isprăvi chimice fără ajutorul u-nor de aur solubilizată.
condiţii speciale de presiune, temperatură Cu toate că nu se cunoaşte nici naturi
sau al unor procedee fizice extrem de substanţelor produse de bacterii, care fixea'
delicate şi costisitoare, folosite azi în meta- ză şi precipită aurul, s-a întocmit un pro-
lurgie. Se ştie că feldspatul nu poate li solubi- iect pentru concasarea colinei cu lateriic
lizat decât prin fuziune alcalină la 1 000°C. aurifere de la It y şi noroirea sfărâmâturilor
Cu toate acestea, microorganismele îl so- în cuve speciale, unde să fie introduse cul-
lubilizează fără soluţii speciale şi fără tem- turi de bacterii pe medii nutritive. Uzina
peraturi înalte. Minereul cu conţinut de bacteriană va realiza trecerea aurului în
zirconiu şi hafniu se separă extrem de greu soluţie, îngăduind astfel o extragere a lui
şi, de aceea, preţul metalelor obţinute este nu numai uşoară, dar şi rapidă.
foarte ridicat. Or, dr. Walter Ezekiel, de la Asemenea procedee biometalurgicc
Biroul de mine al S.U.A., a constatat că u- suni folosite la extragerea unor preţioase
nele microorganisme, cum ar fi Proteus vul- materii prime industriale din minereuri
garis, pot efectua această operaţie destul sărace şi foarte sărace, cu cheltuieli mini-
de rapid şi în condiţii optime. me. S-au obţinut o serie de succese promi-
Se cunoaşte, de asemenea, câte dificul- ţătoare.
tăţi prezintă pentru metalurgişti separarea Astfel, în Marea Britanic, din 1972. se
izotopilor, şi în special a celor doi izotopi ai obţine sulful din gips cu ajutorul thiobac-
uraniului (U 235 şi U 238), operaţie pe care teriilor. In S.U.A. şi Rusia se extrag în mod
bacteriile o efectuează biologic normal. curent fierul, cuprul şi zincul din diverse mi-
Astfel, în bacteriile din genul Pseudomo- nereuri cu ajutorul bacteriilor feroxidante,
nas, care manifestă o mare atracţie pentru în special Thiobacillus ferrooxiduns şi a ce-
deuteriu, se găseşte cu 30% mai mult hi- lor sulfooxidantc (thionice), cum ar li Thio-
drogen greu decât în apa mării. „Ne găsim bacillus thiooxidans, pompate sub formă de
1. scrie cunoscutul cercetător Viorel culturi în bazine cu minereu triturat sau di-
Bârna rect în zăcământ, obţinându-se combinaţii
1. în faţa unei chimii noi, care poate metalice solubile.
efectua Thiobacteriile sunt folosite mai ales
peste 2 000 de reacţii cunoscute şi când e vorba de sulfuri. Ele solubilizeaza
înregis sulful din combinaţie şi pun în libertate
trate până azi, de la cele mai simple, metalul respectiv. Aşa se scoate cuprul din
până calcozinâ (Q12S) sau din covelină (CuS) 'n
la cele mai complicate, fără a recurge minele din Utah (S.U.A.) sau Degtia r
nici (Rusia), zincul din blendă (ZnS), plumbul
odată la mijloacele obişnuite sau din galena (PbS), fierul din pirita (FeS), ul-
speciale timele două minerale fiind mai retractare
utilizate în uzinele chimice." însă la acţiunea thiobacteriilor.
Omul a început să folosească această Ferobactcriile sunt folosite mai ales ^
proprietate deosebită a bacteriilor în do- minereurile complexe care au şi t ' e r !'
meniul metalurgiei, noua tehnică fiind nu- combinaţie, când se urmăreşte extract'
mită bioineialurgie sau bacteriometalurgie.
Una din întâmplările extraordinare care
stau la temelia biometalurgiei şi care ne
duce eu gândul la febrilele încercări ale
alchimiştilor de a descoperi piaţa filosofală
făuritoare de aur s-a petrecut în 1960 la
ui alt metal prin eliberare. Aşa se obţine, uscată la 105°C conţine 5,4-160 kg fluo-
uşurinţă şi cu randament ridicat, cuprul rină.
calcopirilă, care e o sulfura dublă de cu-u Se ştie că fluorinâ are o importanţă ma-
şi fier, şi, ceva mai complicat, uraniul in joră în industria siderurgică, procedeul mo-
mincreurile complexe ce cuprind şi dern Linz-Donau pentru fabricarea oţelului
impuşi de fier. Bacteriile ferooxidante presupunând folosirea acestei substanţe ca
ansformă sulfatul feros în sulfat feric, ca- fondant. La fel, şi creşterea continuă a pro-
este cel mai bun agent de oxidare, deci ducţiei de aluminiu metal va conduce la un
solubilizare a uraniului tetravalent din mare consum de fluorină. Rezervele mine-
inereurile sale, în medii de acid sulfuric rale actuale de fluorină nu depăşesc 40 de
iluat. milioane tone. Iată de ce mysidele vor con-
Caracteristicile geologice şi chimico-mi- stitui un viitor înlocuitor al minereurilor de
ralogice ale unor zăcăminte sărace în mi- fluor.
nereuri neferoase din România, apoi e- Procedeul de extragere a fluorinei din
xistanţa unor depozite foarte importante de myside este destul de simplu. Biomasa us-
steril şi zguri metalurgice în apropierea mi- cată se macină fin. Fluorinâ se obţine prin
oelor şi a uzinelor noastre, precum şi feno- separare hidrogravitică, fie prin decantare
mene de alterare a unor sulfuri metalice şi
(ea având o densitate de 3,18, superioară
dizolvarea lor pronunţată în apele de mină
substanţelor organice), fie prin tratarea
au determinat Centrul de Cercetări Minie-
re din Baia Marc să întreprindă studii biomasei cu soluţie diluată de NH4CI, care
constând în posibilitatea valorificării pe ca- dizolvă fluorina fără a ataca proteinele.
le biologică a metalelor conţinute în unele Se preconizează valorificarea zăcămin-
din aceste zăcăminte. telor vii de fluorină din Marea Neagră prin
realizarea de culturi intensive de organisme
marine autohtone şi aclimatizate.
MAGAZIONERII FLUORINEI
URIAŞELE DEPOZITE DE CALCAR ŞI
SILICE
Prin Moldova se întâlnesc nişte foarte
ici concreţiuni minerale, numite Sphae-
ridia moldavica, despre care se credea, du- Partea minerală a scheletului, începând
pă primul război mondial, că ar fi un animal cu vieţuitoarele situate pe treptele cele mai
monocelular fosilizat. După şase ani de de jos ale scării zoologice şi până la om,
cercetări, micropaleontologul Gh. Voicu reprezintă una din punţile structurale de
ajunge la concluzia că aceste pietricele, legătură între litosferă şi biosferă. Este
vechi de 13 milioane de ani, sunt în rea- partea de piatră din fiinţele vii pe care na-
atc statolite, organele fosile de orientare tura o dă, dar o şi cere după moarte.
echilibru ale unor râcuşori fosili. Străne- Cei doi principali compuşi minerali ca-
oţii acestor răcuşori, care se numesc re intră în compoziţia scheletelor sunt car-
ty'side, trăiesc în toate mările şi oceanele bonatul de calciu (calcarul) şi dioxidul de
mii, de la Polul Nord şi până la Polul siliciu (cremenea).
în uriaşe aglomeraţii de circa 50 000 de Preţioasele depozite subterane de calcilă
mplare pe m 3 de apă. Cercetătorul Gh. sau aragonită sunt, în cea mai mare măsu-
icu împreună cu alţi specialişti (M. Bă- ră, rezultatul proceselor chimice din zonele
>cu, V. Iosob, Heloiza Filipescu) au do-; de fund marin la care au participat imense
dit că si statolitele mysidelor colectate populaţii bacteriene, unele specializate (Bac-
Marea Neagră, Marea Mediterană şi terium calcis, Bacillus precipitans), altele
area Nordului conţin fluorinâ. S-a cal- doar angrenate în circuitul sărurilor de cal-
lat că o tonă de biomasă de m yside ciu.
Calcarul constituie masa principală a naştere unor lanţuri muntoase de călcat
scheletului multor vieţuitoare, de la ani- Piatra Craiului, o parte din Bucegi şi din
malele microscopice până la om. Cele infe- Munţii Apuseni sunt de origine coraligcng
rioare, care trăiesc în imense colonii în apa Alte animale microscopice, cum ar fj
mărilor şi oceanelor (foraminifere, bureţi radiolarii, dintre animale, şi diatomele
de mare, arici şi stele de mare, scoici şi dintre plante, ca şi uncie neamuri de spon-
melci etc), au o viaţă relativ scurtă. După gieri cu schelet silicios stau la ba/a unor
moarte, partea cărnoasă se descompune. roci caracteristice.
Scheletul calcaros cade pe fundul mării, Astfel, diatomitele - numite şi Kieselau-
unde, presându-se şi întărindu-se, dă naş- sau pâmânţel - sunt roci alcătuite din sche-
tere calcarului biogen. lete de diatomee (până la 80%) cărora li se
Foraminiferele, care au atins un apogeu adaugă mici cantităţi de radiolari şi spiculi
din Permian până în Cretacic, în oceanele de spongieri înglobate într-o masă de opal
mai calde, sunt organisme unicelulare, cu Au culori deschise (albe sau gălbui), suni
corpul acoperit de o mică cochilie de calciu foarte uşoare, friabile şi prezintă o porozi-
formată din una sau mai multe loje, uneori tate foarte ridicată. Cele mai frumoase dia-
aşezate în formă de spirală. Ele au dat naş- tomite cunoscute la noi sunt cele de la Mt-
tere unor preţioase depozite de carbonat niş-Arad şi Pătârlagele-Buzău, cărora li se
de calciu, numite după genul foramini- adaugă diatomitele din sudul Dobrogei.
ferului care şi-a lăsat scheletul în piatră: cal- Radiolaritele sunt roci conslituite din
car cu fusuline, calcar cu orbitolite, cunos- resturi de radiolari, cu mici adaosuri de
cut şi sub numele de cretă (Fig. 21), calcar spiculi de spongieri. Se întâlnesc în Tria-
cu globigerine şi mult apreciatul calcar nu- sicul de la Pojorâta (Câmpulung Moldo-
inulitic sau calcarul cu bănuţei. venesc) şi în Cretacicul inferior din cuveta
Alături de calcarul născut din scheletele Rarăului.
foraminiferelor, întâlnim calcar cocliilifer, Spongolitele provin din acumularea ma-
formal din cochilii de melci şi scoici, şi cal- sivă a spiculilor de spongieri cuprinşi într-o
car coraligen, format din scheletele diferi- matrice silicioasă de opal şi calcedonie.
telor familii şi specii de corali. Uneori, a- Sunt roci dure, compacte, de culori cenuşii,
ceste depuneri uriaşe (groase de sute de brune, roşcate.
metri pe întinderi de zeci şi sute de kilo- Jaspurile sunt roci constituite preponde-
metri), scoase din fundul mărilor, au dat rent din calcedonie cu pigment feric (cu-
loare roşie) sau feros (culoare verde). într-o
accepţiune mai largă, termenul de jasp cu-
prinde majoritatea silicolitelor dure, cu
spărtură concoidală sau aşchioasă, de ori-
gine sedimentară, metamorfică sau hidro-
lermală. In sens restrâns, noţiunea se aplică
rocilor silicioase sedimentare fără diato-
mee.
Tot din grupul jaspului mai fac parte
/'-dienele (jasp cu argilă, pirită şi fosfaţi, lt>~
losit ca piatră de încercare pentru metale' 0
preţioase), phtanitele, jaspililele şi novocw-
tul.
Deosebit de răspândite şi utilizate suni
silexurile, constituite din calcedonie şi opal>
cărora li se adaugă cantităţi de cuarţ care •''
Fig. 21. Pulbere de cretă la microscop noi se găsesc în creta Cenoniană din suciu
PIETRE 387
Dobrogei, în Cenonianul din malul Prutului pele înlocuirii lemnului de către opal, iar în
şi în Jurasicul şi Cretacicul din Banat. Arizona au fost descoperite aglomerări de
în sfârşit, menilitele reprezintă depozite
t
arbori pietrificaţi unice în lume: trunchiuri
-i foarte stratificate de opal pigmentat cu uriaşe devenite ametist, carneol, agat şi cal-
substanţă bituminoasă. Silicea provine din cedonie. Frumuseţea desenului în piatra
frustulele de diatomee, iar substanţa bitu- secţionată nu are egal. Numeroase păduri
minoasă din corpul acestor vieţuitoare. La
pietrificate se găsesc pe teritoriul fostei U-
noi şisturile meniliticc au fost considerate
ca roci-mamă ale petrolului. niuni Sovietice (lângă Ahaltâh, în Trans-
caucazia, în Adjaria etc.). Pădurea fosilă,
veche de peste 15 milioane de ani, des-
coperită în apropierea localităţii Şiziman,
PĂDURI ÎMPIETRITE de pe ţărmul golfului Tătar, a dat la iveală,
ieşind de sub masa de tuf vulcanic, molizi
şi vechi zade, amprente de conifere, de tuia
Dacă există pietre care seamănă cu şi de alte specii de arbori, de parcă ar fi
plantele, există, fără îndoială, şi plante care, existat aici o uriaşă grădină botanică.
după moarte, au căpătat o nesfârşită viaţă, Cine pătrunde în minele de cărbuni, mai
împietrindu-se. Corpul lor vegetal s-a dis-
ales de huilă şi cărbune brun, se poate
trus. Dar impresiunile, amănuntele fine ale
întâlni cu adevărate păduri împietrite, pă-
frunzelor, tulpinii, florilor, polenului au ră-
duri de culoarea smoalei, pe care lumina
mas fixate în piatră. Câteodată s-a conser-
vat mulajul lor. Mineralele le-au acoperit, lămpilor ţese broderii fantastice. Pentru a se
iar după distrugerea substanţei vegetale orienta mai uşor, minerii mai lasă ca „mar-
golul respectiv a fost umplut cu ace fine de tor" în galerii câte un trunchi gigantic.
cristale de o altă culoare, care reproduc Sunt într-adevăr uimitor de exacte im-
aidoma forma plantei. presiunile copacilor carbonizaţi lent, fără
In alte cazuri, ele au fost direct „beto- oxigen, în aceste uriaşe aglomerări de pă-
nate" de piatră şi atât de bine impregnate duri străvechi ce alcătuiesc zăcămintele de
(la fel ca mumiile cu natron), încât în inte- cărbune.
riorul fosilei putem studia structura întărită Se întâlnesc solzii Lepidodendronului sau
a speciei respective. peceţile Sigillariei, după care se recunosc
Nu toate pietrele care în trecutul pă- uşor tulpinile a doi strămoşi ai brădişorului
mântului, sub chip de lavă sau de diluvii, de acum 50-60 de milioane de ani, conuri
au trecut peste păduri, prăbuşindu-le şi a- de Voltzia, frunze rotunjoare de Cordaites,
coperindu-le, păstrează în acelaşi chip res- ramuri cu frunze noduroase ale strămoşu-
turile vegetale. Argilele, marnele şi ardezii- lui coniferelor Araucariu şi atâtea şi atâtea
le conservă cu fidelitate impresiunile vege- alte plante de mult dispărute sau ai căror
tale. Calcarul conservă de minune scheletele strănepoţi mai vegetează pe ici, pe colo.
şi mulajul, iar cărbunele sau opalul, de pil- Studiul acestor părţi vegetale pietrifi-
dă, impregnează vegetalele, păstrându-le cate a dat naştere unei ştiinţe noi, paleo-
întocmai copia în piatră. botanica, iar cercetarea polenului ascuns în
Sunt şi păduri împietrite foarte tinere, pietre mai vechi sau în depozitele de turbă
ca aceea pe care o admirăm în apele roşii- a fost încredinţată unei ramuri recente de
sângerii ale Ghilcoşului, nu departe de cercetare, palinologia.
Bicaz, formată de inundarea unei părţi de Aşadar, cărbunii de pământ sunt un pro-
pădure acum aproape 150 de ani şi apoi de dus de preţ al trunchiurilor carbonizate ale
mineralizarea treptată a trunchiurilor. pădurilor străvechi prăvălite de mişcările
în stalul Nevada (S.U.A.) există exploa- scoarţei, acoperite de nămoluri şi argile, care
tarea de opal „Păunul regal", unde se întâl- le-au ţinut ferite de contactul cu agenţii at-
nesc mostre care demonstrează toate eta- mosferici şi bacteriile de putrefacţie.
ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
Procesul de formare a cărbunilor a du- precizie vechimea depozitului folosind ana-
un timp îndelungat. într-o perioadă în-, liza polenului cu ajutorul carbonului radio-
ărtată din istoria Pământului, acum ) activ (14 C).
300 000 000 ani, numită de oamenii de ită Această fază durează până la acoperi-
Carbonifer, clima era mult mai ume-s'i rea continuă a depozitului turbos cu sedi-
mai caldă. Suprafaţa Pământului era mente minerale, ceea ce corespunde cu us-
,'ănată cu mlaştini uriaşe, care au favori- carea mlaştinii şi încetarea acţiunii micro-
dezvoltarea unei vegetaţii luxuriante, organismelor.
wcii gigantici de atunci - rude ale fe- In etapa de metamorlism, care durează
lor, cozii-calului, brădişorului de azi milioane şi milioane de ani (spre deosebire
-eau după moarte în mlaştinile în care de prima etapă, care se desfăşoară doar în
,cuseră, trunchiurile lor fiind acoperite mii sau zeci de mii de ani), presiunea stra-
nămol. Deasupra plantelor înghiţite de telor creşte ca şi temperatura, cantitatea de
se ridicau neîncetat altele. In acest fel, cărbune continuă să sporească, cea de oxi-
iă mii şi sute de mii de ani s-a ajuns la gen să scadă, obţinându-se, într-o fază ini-
narea unor straturi groase, alcătuite din ţială, cărbuni humici de tipul cărbunilor
turile acestor copaci. Fiind ferite de bruni. Putem vorbi de un adevărat mela-
tactul cu oxigenul din aer, datorită stra- morfism atunci când bazinele de sedimen-
>r de mâl de care erau acoperite, aceste tare se cutează sau se scufundă, fiind supuse
uri vegetale nu putrezeau, ci erau su-, astfel unor temperaturi şi presiuni su-
e unui proces îndelungat de trans- perioare, care permit cărbunilor bruni să
nări chimice, favorizat de presiunea pă- evolueze spre huile şi chiar antraeiţi.
lor de pământ şi de temperatura ridica-
Aşadar, compoziţia chimică şi pro-
Toate acestea au dus la prefacerea lentă
prietăţile tehnologice ale cărbunilor depind
osturilor de plante în cărbuni, care as-
i continuă să fie una din principalele în mare măsură de condiţiile de desfăşura-
se energetice ale industriei moderne. re a procesului de incarbonizare, care dife-
Oamenii de ştiinţă au stabilit (deşi nu cu ră de la un bazin carbonifer la altul.
tă precizia) că „epopeea" transformării Trăsătura comună a tuturor cărbunilor
nplexe a plantelor în cărbune (incarbo- este prezenţa carbonului în compoziţia lor,
carea) trece prin două etape distincte: iar deosebirea dintre ei este gradul de in-
nficarea şi metamorfozarea. Pentru carbonizare, adică de transformare a masei
turbificare este nevoie ca masa etala să vegetale în carbon. Din acest punct de ve-
se acumuleze, să se strângă în ri dere s-a stabilit următoarea scară: cărbuni
cantităţi într-un anumit loc, de obicei -o inferiori: turba (50-60% carbon) şi ligniţii
mlaştină sau într-un tinov. Procesul (60-65% carbon); mijlocii: cărbunii bruni
tubificare este declanşat iniţial de inten- (70-80% carbon) şi huilele (80-90% car-
ji variata acţiune bacteriană, completată bon); cărbuni superiori: antraciţii (90-95%
acţiunea distructivă a ciupercilor. După carbon).
esiunea bacterianâ, intră în acţiune fac- Calitatea cărbunilor este indicată şi tie
ii fizico-chimici, cum ar fi presiunea cantitatea de cenuşă pe care o lasă după
dusă de aulotasarea depozitului, dispa- arderea completă. Astfel, antraciţii lasjj
i oxigenului şi acţiunea tot mai puterni- doar maximum 5%, huila 10-20%, cărbunii
a acizilor humici, care iau naştere prin bruni 20-30%, iar ligniţii 30-45%,.
;radarea chimică a ligninei şi zaharurilor Caracteristica principală a cărbunilor
se găsesc în vegetale. Substanţele mai este puterea calorică. Ea se calculează în ur-
u degradabile sunt răşinile, uleiurile şi ma arderii complete a unui kilogram de căr-
""o-polenina, substanţa ce înveleşte spo- bune şi se exprimă în kilocalorii/kilogram.
Ş1 polenul. Din cauza conservării spori- Astfel, antraciţii dau 8 500-10 000 kcal/kg;
Ş' polenului se poate stabili cu destulă huilele 7 500-8 500 kcal/kg, cărbunii bruni
fltL, 1 J*H,
I 5 700-7 500 kcal/kg, ligniţii 1 000-2 800 din resturi de muşchi (Sphagmtni), de buin-
I kcaVkg, iar turba 900-1 800 kcaJ/kg. băcariţă (Eriophonim) sau Scheuchzeriu.
Minele de cărbuni ca şi marile depozite Turba e un combustibil inferior, folosit ca
I în care aceştia sunt strânşi sunt expuse unor îngrăşământ, ca dezinfectant şi aşternut în
■ fenomene periculoase, cum ar fi exploziile grajduri, ca amortizor în ambalaje şi chiar
I şi autoaprinderea. pentru băi medicale. Se studiază posibili-
Exploziile sunt produse de amestecul ce tatea construirii unor termocentrale care să
\ se produce între praful uscat de cărbune şi folosească turba. In Canada şi Finlanda,
aer. aşa-numitul „grizou" care, la cea mai mi- astfel de centrale electrice au fost deja
că atingere cu o flacără, detonează, produ- construite.
I când adesea catastrofe miniere. De aceea, Ligiiiiii, fie pământoşi, fie lemnoşi, suni
minerii sunt înzestraţi cu lămpi speciale, cărbuni tineri (ncogeni), cu o compoziţie
Davy, a căror flacără ori filament incandes- foarte variată şi valori calorice oscilante.
| cent sunt bine izolate de exterior. România dispune de mari rezerve de
Aprinderea cărbunilor poate avea loc în ligniţi, adăpostite în mai multe bazine sub-
lucrările miniere (subterane sau la suprafa-
carpatice, mai importante fiind cele din Ol-
ţă), cât şi în silozuri sau în halde, unde ma-
tenia (Motru, Rovinari), Muntenia (Schitu
terialul steril este amestecat cu resturi de
cărbune. Fenomenul natural de autoaprin- Goleşti, Filipeştii de Pădure, Şotânga-
dere a fost pus pe seama mai multor fac- Doiceşti), Transilvania (Capeni, Baraoll,
tori: Sărmăşag, Racoşu de Sus, Valea Grisului)
1. oxidarea piritei, care degajă şi Banat (Darova, Visag, Sinersig).
căldură Ligniţii se folosesc la încălzirea locuin-
şi prin acumulare în timp ajută la ţelor, la locomotivele cu aburi şi în special
atingerea la termocentrale (acestea sunt fixate, de o-
temperaturii critice de aprindere; bicei, în apropiere de marile zăcăminte, cum
1. absorbţia de oxigen (şi aici ar fi cele de la Işalniţa, Rogojelu, Schitu
intervin Goleşti, Doiceşti).
acumulările treptate); Cărbunii bruni sunt mai vechi decât lig-
1. activitatea vitală a unor bacterii; niţii (aparţin formaţiilor miocenc sau pale-
1. acţiunea unor surse exterioare ogene), au un grad de incarbonizare mai
(con ridicat şi o putere calorică sporită, apro-
ducte şi cazane supraîncălzite, piindu-se de huile.
descărcări La noi în ţară, în valea Almaşului, întâl-
electrice, manevrarea cărbunilor, nim cărbuni bruni care, după compoziţia
care pro lor, sunt folosiţi fie ca surse energetice, fie
duce frecare, suprafaţa de contact în industria cocsului şi la extragerea gu-
cu oxi droanelor.
genul ctc). Fiind formate în timpuri geologice dife-
Ţara noastră este bogată în cărbuni, rite, din material vegetal divers şi în con-
mai ales cărbuni bruni (lemnoşi şi huiloşi) diţii de zăcământ deosebit de complexe,
şi huile. Există zone în ţară cu importante huilele au proprietăţi care diferă de la ză-
t " zăcăminte de turbă şi un nucleu de
antracit la Schela-Gorj.
Turbele sunt cărbunii cei mai tineri, a-
cământ la zăcământ şi chiar în cadrul ace-
luiaşi bazin, cum se întâmplă cu cele de la
Petroşani. Cu toate particularităţile care le
flaţi în prima fază de formare (turbificare), individualizează, huilele au totuşi unele
cu 40-60% C şi putere calorică de 900- trăsături comune: sunt cărbuni compacţi,
1 800 kcal/kg, întâlniţi în ţara noastră în de culoare neagră sau negru-cenuşiu, cu
judeţele Suceava (Poiana Stampei), Boto- luciu sticlos, gras, strălucitor, care nu cu-
şani (Dersca), Harghita (Miercurea Ciuc), prind acizi humici, precum cărbunii bruni.
Braşov (Mândra) etc. Huilele se folosesc cu precădere ca ma-
Savantul român Emil Pop, care le-a studiat terie primă la fabricarea cocsului metalur-
timp de peste 40 de ani, le-a împărţit în lurbe
de mlaştini comune (eutrofe), de tinoave
(oligotrofe) şi de trecere (mezotro-I fe), după
P.
gradul de substanţe nutritive (de-I tritus
mineral) cu care sunt amestecate.
ac la numeroase procese chimice de sin- greacă, nici din latină, ci direct de la bâstj
teză (benzină, benzen, toluen, naftalină) a naşii insulelor din Oceanul Indian. Sensul
uleiurilor, gudroanelor etc. exact al cuvântului este: insula-Iagună.
în sfârşit, antraciţii, cei mai vechi şi pu- Madreporarii, constructori principali • •
tertiic carbonizaţi (90-95% carbon), s-au recifelor, necesită condiţii speciale pentr
format în condiţii geologice speciale, la tem- a se dezvolta: apă limpede, mult oxig en
aeraturi de 350-600 grade şi la presiuni salinitate mare, lumină puternică, tempera'
nalte. în ţara noastră îi întâlnim doar la tură de cel puţin 20°C şi hrană din belşu»
Schela-Gorj. Sunt antraciţi foarte apreciaţi De aceea, recifele coraliere nu se pul d i /
n industia chimică, ca reducători în meta- volta decât pe o zonă a globului, cuprinsă
urgia zincului. între 32° latitudine nordică şi 32° latitudine
Cărbunii bruni şi mai ales huilele sunt sudică, şi numai de la suprafaţa apei până la
supuse unui procedeu industrial numit dis- cel mult 10 m adâncime, căci numai în ast-
ilarea uscată. Prin încălzirea cărbunilor, în fel de regiuni se găsesc întrunite toate con-
ibsenţa aerului, se produc degajări de ga- diţiile. Or, aceste locuri coincid cu întin-
x, apă şi gudroane şi un rezid care poartă derea oceanelor Indian şi Pacific, bogat pre-
îu'mele de cocs. După nevoi, cărbunele este sărată cu asemenea recife, care au fost îm-
,upus unui proces de semicocsificare sau părţite de oamenii de ştiinţă în trei cate-
le cocsificare. în primul caz, se obţine semi-: gorii: marginale, de barieră şi inelare (atolii).
ocsul, poros şi uşor, în cel de-al doilea, Recifele marginale se întâlnesc sub for-
:ocsul industrial, care se presează în bri- mă de brâie strâmte în lungul ţărmului,
Jiete. fiind acoperite de apele fluxului şi rămâ-
nând descoperite în timpul refluxului.
Recifele-barieră apar sub formă de pra-
guri, la o distanţă mai mare de litoral, for-
ATOLII ÎMBOGĂŢESC mând între ele şi ţărm o întindere de apă mai
RELIEFUL TERREI liniştită, mai puţin agitată de valuri, numită
lagună. Uneori, întinderea acestor recife
Coralii formează grupul cel mai bogat în este colosală, atingând lungimi de peste
pecii şi cel mai important dintre toate 2 400 km, aşa cum este marele recif-barie-
elenteratele. Aceşti harnici constructori ră situat la 30-150 km de coasta de nord-
e păduri subacvatice realizează adevărate est a Australiei, între insula Noua Guinee
îinuni ale naturii. şi mica insulă Sandy, format din circa 2 500
Scheletele polipilor coralieri diferă de la de recife. (Fig. 22)'
rup la grup. Unele au formă de orgă, ca la
oralii stoloniferi (Tubipora musica), altele
u formă de copăcei cu flori, cum ar fi cora-
dele - familia mărgeanului roşu (Coral-
um nibntni) -, uriaşe evantaie dantelate
-orgonarii (Gorgonia cavolini) sau de
fantasti-s a-mături, sfere ciuruite şi
planşee ţesute i jurul unor coloane care
cresc neîncetat .'rtical, cum se întâmplă
cu madreporarii. 'e altfel, madreporarii
formează nu numai îl mai numeros, dar şi
cel mai important ™p de coralieri din
cauză că alcătuiesc re-te care schimbă
configuraţia geografică a nor bazine
marine şi nasc formaţii geolo->ce,
cunoscute sub numele de atoli. Spre
^osebire de terminologia ştiinţifică obiş- Fig. 22. Recif-barieră
illa cuv
' ântul atol nu e luat nici din vechea
canal-lagună, iar reciful devine barieră. A-
tolul reprezintă o fază şi mai avansată de
scufundare, pornind de la o insulă (de obicei
vulcanică) înconjurată de recife-barieră.
Treptat, insula dispare sub apele mării prin
scufundare, în timp ce reciful se înalţă me-
reu, ajungând sub forma unui inel. (Fig. 23)
Reciful ia această formă deoarece în apele
calme ale lagunei, cuprinsă în inel, oxigena-
rea este slabă, depunerea sedimentelor c
intensă şi astfel coloniile nu-şi pot duce exis-
tenţa. Faptul că se întâlnesc recife la adân-
cimi de peste 30 m, acolo unde practic po-
lipii nu pot trăi, nu ne mai poate surprinde,
Fig. 23. Atol
ţinând seama de modul cum iau naştere
brâurile calcaroase ale coloniilor. Schelete-
în sfârşit, unele apar ca nişte insule ine-I le cresc vertical şi partea moale este şi ea
lare în largul oceanului, departe de ţărm. Atolii ridicată spre suprafaţa apei, pe măsură ce
au aspectul unor inele, uneori cu 70-80 km produce schelet, întocmai ca zidarul care
diametru, care închid în mijlocul lor lagune se urcă tot mai sus pe clădirea pe care o
adânci şi de 100 m ce comunică cu oceanul I construieşte sub el. In cazul scufundării
prin câteva canale. ţărmului, la baza recifului rămâne scheletul
Reciful de la Vatu-Vara, din insulele mort, partea vie a acestuia deplasându-se
Fidji - Malaysia, situate în Oceanul Pacific, spre straturile superioare ale apei, unde co-
se ridică deasupra apei până la înălţimea lonia poate găsi condiţii propice de viaţă.
de 314 in. iar cele de pe coasta de nord a E. Separd descrie al patrulea tip de re-
Guineii lormează adevăraţi munţi de peste cif: reciful înalt (pinnacles). Aceştia se dez-
600 m înălţime. La est de bariera australia-I voltă în interiorul lagunelor unor recife-ba-
nă se găseşte vestita Mare de Coral (Coral rieră.
Sea). După Darwin, toate recifele s-au format
Cel care a studiat cu cea mai mare a- în timpul ultimilor 29- 30 000 de ani şi
tenţie recifele de corali, dând cea mai com- continuă a se forma şi astăzi.
pletă şi plauzibilă explicaţie dinamicii lor, a încă din vremuri îndepărtate, coralii ser-
fost Ch. Darwin în cursul vestitei sale că- veau la confecţionarea unor bijuterii de
lătorii în jurul lumii. Pentru explicarea for-, către vestiţii meşteri ai Extremului Orient.
mării celor trei categorii de recife, Darwin în mormintele vechilor celţi au fost găsite
': a pornit de la substratul pe care acestea se arme în care erau montate fragmente de
pot dezvolta. corali considerate ca podoabă. Plinius cel
Pe coastele insulelor şi ale continentelor Bătrân menţionează faptul că hinduşii pre-
din zona tropicală, în apele puţin adânci, se ţuiau coralul în aceeaşi măsură în care ro-
formează recife marginale. Dacă ţărmul se manii apreciau perlele.
scufundă lent, reciful creşte treptat în în evul mediu, colierele de coral erau
înălţime (cu viteză de 1-20 cm/an), linia purtate de gravide pentru a le uşura naşte-
ţărmului se depărtează de el, formând un rea şi de copii pentru a fi feriţi de deochi.
VIL PIETRE SACRE ŞI MISTERIOASE
râiaşe. care mai jos se adună în râuri, iar la reţii clădirilor, măturând multe case în
poale formează câmpuri întregi de bolovani întregime.
fngrămădiţi haotic. După primul torent de noroi, care atin-
Nu numai forţa gravitaţională urneşte şi gea la ieşirea din defileuri o înălţime de la
pune în mişcare blocurile de piatră. Alune- 2 la 6 metri, au urmat altele... Braţele toren-
carea acestora se produce de obicei pe pa- tului au făcut joncţiunea în defileul Verdiu-
tul de argilă nisipoasă al versantului. Viteza go, ceva mai jos de oraşul Montrose. După
acestor torenţi de piatră este variabilă, iar o deplasare de 20 kilometri, a fost atins o-
deplasarea lor în spaţiu oscilează între câţi- raşul Glendale, unde torentul a oprit cir-
va centimetri şi 20 - 30 m anual. culaţia pe străzi a automobilelor, care s-au
Astfel de fenomene se întâlnesc adesea împotmolit în noroi. Unele drumuri din
pe versanţii unor râuri de munte din ţara suburbiile Los Angelesului au fost complet
noastră, în munţii Macin şi pe platoul Baba- blocate de pietre. Această catastrofă a avut
dagului. Un masiv calcaros din Bucegi, nu- ca rezultat distrugerea şi avarierea a mai
mit pe drept cuvânt Grohotişu, ne oferă o multe sute de case. Pe parcursul torentului
de noroi au fost deteriorate aproape 500 de
imagine grandioasă a acestui fenomen. poduri".
Torentele de piatră născute din surpă- Un torent noroios şi mai puternic s-a pro-
turi sunt o adevărată calamitate pentru e- dus în 1938. El a evacuat de pe versanţii
conomia şi transportul din zona alpină. Ele Cordilierilor circa 12 milioane de metri
pot bara, cu un strat gros de piatră, şosele- cubi de noroi şi pietre. Cu acest prilej, au
le sau căile ferate, pot distruge case, caba- fost distruse toate mijloacele de comuni-
ne, instalaţii de funicular. care şi transport, au pierit peste 200 de
Expresia cea mai violentă a forţei dis- persoane, mii de casc au devenit inutilizabile,
tructive a pietrei în mişcare o reprezintă daunele au fost evaluate la peste 50 mi-
lorenţii noroioşi, care antrenează în for- lioane de dolari dinainte de război.
midabila lor viitură mii de bolovani, frân-
gând copacii ca pe nişte chibrituri, inun-
dând cu noroi şi pietroaie suprafeţe întinse,
distrugând case şi chiar sate, nimicind ÎNVINGEREA PIETRELOR
vegetaţia. NESTATORNICE
Un loc clasic de dezvoltare a torenţilor
noroioşi este oraşul Los Angeles din Nisipul, argilele, loessul, avalanşele,
S.U.A., situat în apropierea masivului San râurile de piatră, torenţii noroioşi întâm-
Gabriel, unde se formează frecvent viituri pină la fiecare pas munca omului de făurire
de noroi şi pietre. a antroposferei şi îi creează probleme teh-
Două din acestea au intrat în istoria ca- nice din cele mai variate şi dificile.
tastrofelor geologice. Este vorba mai întâi Pentru oprirea mişcării nisipurilor au
de torentul din noaptea Anului Nou 1934, fost imaginate şi aplicate o serie de proce-
care s-a năpustit vijelios la vale. Iată cum dee. Pornindu-se de la principiul că însăşi
descrie, în 1951, în lucrarea sa Torenţii natura a găsit soluţii, prin constituirea în
noroioşi, geologul S.M. Fleishman, această deserturi sau pe dune a unor fitocenoze
dezlănţuire a stihiilor: „In trecătorile din perfect aclimatizate mediului arenicol, sa-
munţi, forţa şuvoaielor era atât de mare în- vanţii au propus plantarea nisipurilor cu
cât apa smulgea din rădăcini copaci înalţi. plante înzestrate cu un sistem radicular a-
Blocuri mari, în greutate de 5 tone şi chiar decvat sicităţii nisipurilor şi cu o parte ae-
mai mult, şi trunchiuri de copaci purtate de riană capabilă să facă faţă contrastelor de
lorenţi acţionau asemenea unor berbece temperatură şi uscăciunii atmosferice. As-
spărgătoare de ziduri, ele străpungând pe- tăzi - în funcţie de particularităţile pedo-
ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR IN Al urni
-e locale - se folosesc pe scară largă ţii pietrei obţinute se produce în decurs <Je
fixatoare de nisip: specii de grami- o lună. La sfârşitul acestui termen, piatra
e cactacee, de saxaul, de pini, de poate suporta o presiune de 400 U00 _
i etc. Dar consolidarea nisipurilor 600 000 kg pe kilometru pătrat, superioară
getaţie, deci protecţia biologică, nu multor varietăţi de calcare.
deauna efectul scontat. De aceea se Cum se pot combate nisipurile curgă-
ii se aplică cele mai variate mijloace toare care prezintă fenomenul de sufoziune
vilire a maselor de nisip, mijloace mecanică de care am vorbit? împotriva
3t fi de natură mecanică sau chimică. terenurilor pseudocurgătoare se aplică me-
pildă, pentru a apăra de nisipurile toda evacuării apelor din teren cu ajutorul
■ căile ferate, şoselele, canalele şi unei pompe de aspiraţie şi al unor sonde
ie populate, în calea lor se aşază pa- de foraj plantate în jurul gropii de fundaţii
speciale - un Cel de scuturi de 10 - aşa cum s-a procedat la construirea metro-
de lemn, stuf, vreascuri - amintind urilor din Berlin, Budapesta şi Bucureşti,
je sistemul de apărare împotriva în- în cazul terenurilor curgătoare sunt practi-
rilor. cate alte sisteme, cum ar fi congelarea na-
îtru construirea metroului bucureştean turală şi artificială, cu ajutorul sondelor în-
licat un procedeu original: în terenul zestrate cu un balon de oţel cu amoniac sub
s-au introdus tunele circulare meta-j presiune de 10 atmosfere. Amoniacul li-
structuri de protecţie. )tecţia chimică chid, dirijat într-o cameră refrigerentă, se
se realizează de obi-in trei metode, evaporă, răcind o serpentină prin care cir-
larg răspândite, bituminizarea culă o soluţie de sare care se scurge pe lân-
suprafeţei nisipului cu ui unor gă sondă, îngheţând solul până la -30°C. O
emulsii de bitum (o tonă la ctar). astfel de tehnologie a servit la construirea
Bitumul leagă firele de nisip ;le, celui de al doilea tronson al metroului bu-
formând o pojghiţă ce împiedică cureştean: rocile din faţa frontului de lucru
ştierea nisipului şi favorizează fixarea au fost îngheţate timp de 90 de zile, apoi,
ţelor; după aplicarea tunelurilor, terenul a fost
cimentarea granulelor de nisip cu dezgheţat lent.
ui unor soluţii concentrate de săruri, S-au găsit remedii şi pentru combaterea
se evaporă, iar sărurile rămân şi tasării provocate de terenurile argiloloes-
lidează suprafeţele mobile; stropirea soide. Probele de laborator determină cu
nisipului cu policrilamidă, inţă exactitate gradul de tasare al rocii. Ce este
sintetică; aceasta, evaporându-se, ;azâ de făcut în cazul când loessul se dovedeşte
o peliculă groasă şi rezistentă, lasă foarte tasabil? Normal, ar trebui să părăsim
să treacă apa şi aerul, ceea ce te astfel de terenuri. Sunt însă situaţii când
plantelor să se dezvolte foarte bi- acest lucru este cu neputinţă de realizat.
>rmând un covor verde, compact şi în acest caz, cea mai utilizată metodă
zator. pentru învingerea terenurilor tasabile este
ntru a realiza construcţii grele sau tu- reducerea porozităţii loessului prin com-
de metrou în nisipurile friabile satu- pactizare. Astăzi, rezultate bune sunt reali-
;u apă se aplică şi metoda de pietri- zate cu ajutorul bătătoarelor grele. Bătă-
artificială a nisipului. Pentru aceasta, toarele sunt trunchiuri de con din beton
osesc, în combinaţie, silicatul de sodiu armat cu o greutate de la 1,5 la 4,5 tone
rura de calciu. între aceste două sub- Un astfel de trunchi de con este aruncat în
: are loc o reacţie complexă, în timpul jos de la o înălţime de 4 m. Sub loviturile
i se formează acidul silicic, ce cimen- lui puternice, loessul se poate îndesa la o ;•■
msipul. Silicatizarea se realizează cu dâncime care ajunge până la 2 m, asigu-
r
ul mjectoarelor. Creşterea durabilită- rând, în cele mai multe cazuri, un teren sta-
bil pentru temelia construcţiilor. Procedeul Probleme serioase de protecţie ridică şi
este frecvent folosit de realizatorii noilor râurile de pietre şi torenţii noroioşi. în
cvartaluri de blocuri din ţara noastră. acest caz, se aplică un întreg complex de
Silicatizarea se utilizează şi în cadrul te- măsuri. Dintre acestea fac parte drenarea
renurilor loessoide, varianta tehnică fiind apelor de ploaie printr-un sistem de rigole
elaborată acum 35 de ani de savantul rus pe curbe de nivel, consolidarea tălpii
V.V. Askalonov. Ea e numită metoda dizol- grohotişului, ziduri de sprijin. In Elveţia se
vării cu o singură soluţie, deoarece, după foloseşte pe scară largă instalarea unor re-
injectarea în loess a soluţiei de sticlă solu- ţele sau scuturi metalice. Consolidarea ul-
bilă (silicat de sodiu), nu mai e nevoie să se terioară a surpăturii se face prin plantarea
introducă substanţe, combinaţia chimică vegetaţiei pe terase.
necesară pietrificării fiind asigurată de Măsura cea mai eficace pentru împiedi-
însăşi compoziţia chimică a solului. Ea se carea catastrofelor provocate de torenţii
realizează spontan, cam în timp de o lună. noroioşi este împădurirea versanţilor ex-
Un procedeu opus gelificării solului puşi, terasarea şi drenarea lor cu ajutorul
este arderea acestuia. Procedeul, cunoscut unor canale de scurgere a apei. Cele mai
în practică sub numele de consolidare ter- răspândite construcţii inginereşti pentru
mică a loessului, este aplicat pe scară din combaterea acestei calamităţi sunt barajele
ce în ce mai largă în ultimii 30 de ani. Roca de piatră sau de beton, în albiile râurilor şi
se arde cu ajutorul unei făclii, aprinsă în defileuri, ca şi decantoarele de aluviuni.
direct în sondă. Combustibilul, fie lichid, Menirea lor o constituie separarea şi sedi-
fie gazos, se introduce în sondă, unde, tre- mentarea debitului solid. Totodată, ele reduc
când printr-un dispozitiv special - injector o parte din energia torentului. La Los An-
- este pulverizat şi arde. E suficient ca o geles s-au construit şi diguri de ghidare
astfel de făclie să ardă 5-10 zile pentru a pentru a devia cursul torenţilor cât mai de-
se asigura pietrificarea unui sector cu dia- parte de centrele populate.
metrul de 2,5 m şi adâncimea de 10 - 15 m.
Astfel de loessuri nu se mai înmoaie. Sta-
bilitatea rocii creşte spectaculos. Ea poate
DALTA MĂIASTRĂ A VÂNTULUI
să suporte o sarcină de 100 - 1 000 de tone
pe metru pătrat.
Combaterea avalanşelor se face pe dife- Printre marile curiozităţi ale pietrelor se
rite căi. Cea mai simplă este provocarea numără şi forme ciudate cioplite de-a lun-
declanşării lor prin bombardarea cornişelor gul a sute şi mii de ani de dalta măiastră a
cu un tun special. Aşa s-a procedat, după vântului şi împrăştiate pe toate meridia-
sugestia inginerului american Dick Steel- nele.
man, la a opta Olimpiadă de iarnă de la Azi se cunoaşte destul de bine acţiunea
Squaw Valley, din S.U.A. eoliană asupra reliefului Terrei. Cea mai
De obicei, se evită amplasarea caselor şi spectaculoasă manifestare a acesteia o re-
construcţiilor în regiunile bântuite de la- prezintă coroziunea, roaderca şi apoi cio-
vine. Dacă, din anumite raţiuni, acest lucru plirea pietrelor. Laborioasă şi îndelungată,
este cu neputinţă, atunci se prevede ridi- operaţia cioplirii se datorează particulelor
carea în calea de mişcare a zăpezii a unor de praf sau nisip aflate în suspensie în aer
obstacole cum ar fi digurile de ghidare a şi care, antrenate de forţa eolică, lovesc ne-
zăpezii, pinteni care laie avalanşe, ziduri de contenit suprafaţa stâncilor împrăştiate mai
beton, scuturi apărătoare, terase care frag- ales în regiunile aride, unde vânturile au di-
mentează panta. recţii constante. Din această cauză iau naş-
tere pietre cu faţete. Când au două feţe,
414 iMMJUJLUl^lJiA UUKIUZ,!! ATILOR NATUKII
l'ig. 27. Pietre şlefuite de vânturile deserturilor dezagregare şi coroziune a gresiilor. Pr,n
îndepărtarea componentului mai slab conso-
ele se numesc dikantere, când au patru, tet- lidat se formează la început mici scobituri
rakantere. Cele mai multe prezintă trei faţete care, pe măsură ce se adâncesc, capătă for-
şi se numesc dreikantere sau griptolite. ma unor „buzunare" pentru ca atunci când
(Fig. 27) ating dimensiuni mai mari să devină adevă-
Datorită faptului că unele roci sunt al- rate nişe. In România se întâlnesc aseme-
nea forme în gresiile de Klima din Carpaţij
cătuite din componente cu durităţi diferite
Orientali, în gresiile de Zimbor şi Var din Ba-
sau neomogen cimentate apar microforme zinul Transilvaniei, precum şi în gresiile sar-
foarte variate de relief înzestrate cu felurite maţiene de la Gura Văii (Drobeta-Turnu
denumiri în funcţie de aspectul morfologic Severin).
pe care îl împrumută: iardanguri, faguri, „Alteori, când rocile psamitice de tipul
saltele, ciuperci, sfere, stâlpi, ace sau ziduri gresiilor şi nisipurilor cunosc o reţea rec-
eoliene. tangulară - scrie Teofil Gridan - se for-
lardangurile sau spinările şenţuite se mează prin coroziune alveole reticulare cu
formează în regiunile deşertice cu roci argi- aspecte de faguri de miere, cunoscute şi
loase şi îmbracă aspectul unor alternanţe sub denumirea de taffioni."
de creste şi şănţuleţe aliniate pe direcţia Saltelele eoliene sunt caracteristice pen-
predominantă a vântului. O echipă de geo- tru rocile eruptive: graniţe, granodiorile,
grafi ruşi condusă de V.A. Obrucev a stu- bazalte, diabaze care au cunoscut în reţea
diat mecanismul formării iardangurilor. Vân- o fisuraţie destul de mare. Pe unele direcţii
tul încărcat cu praf şi nisip roade rocile importante ale fisuraţiei are loc o dezagre-
moi de tipul argilelor şi produce mici jghea- gare mai profundă. Materialul rezultat în
buri, care se adâncesc cu timpul formând urma dezagregării este îndepărtat de vânt
adevărate şanţuri paralele ce brăzdează ţi- şi astfel rămân în relief părţile încă nedeza-
nuturi întregi. E. Hang descrie frumoase gregate care au aspectul unor saltele. Ase-
iardanguri în Turkmenistan, regiune consi- menea fenomene se întâlnesc la noi în su-
derată clasică pentru asemenea forme de dul Dobrogei, în diabazelc de pe colinele Ni-
relief. culiţel şi Somova, iar în Munţii Parâng, pe
Fagurii eolieni, numiţi şi taffioni, ca şi graniţe şi granodiorite.
nişele eoliene sunt rezultatul procesului de Ciupercile eoliene, care amintesc prin
aspect de nişte ciuperci gigantice împietrite
de varga unui vrăjitor, se formează de obi-
cei în terenurile alcătuite din roci dure de
tipul gresiilor şi conglomeratelor prin ero-
darea mai intensă la baza stratelor, unde
vântul are la dispoziţie mai mult material
în suspensie cu care să acţioneze. Astfel de
ciuperci pot fi întâlnite în multe colţuri ale
lumii. La noi, celebre sunt ciupercile de
piatră de pe Bucegi, numite „Babele", de-
oarece evocă imaginea unor bătrâne care
torc alene nesfârşitul caier al vremii.
Sferele eoliene pot fi asemuite unor mingi
de piatră, cu diametrele de la câţiva centi-
metri la câţiva metri, cu care parcă în vre-
muri legendare s-au jucat copiii unor uriaşi
swifticni. în gresiile miocene din Dealurile
Felcacului, ce străjuiesc oraşul Cluj-Napo-
ca, se găsesc numeroase asemenea sfere formate din nenumărate coloane de 2,5 m
eoliene, pe care localnicii obişnuiesc să le la bază şi de un metru grosime la vârf,
culeagă. lăsând impresia unor uriaşe tuburi de orgă.
Stâlpii şi coloanele eoliene iau naştere din Oamenii de ştiinţă nu s-au pus de acord
dezagregarea unor roci ca gnaisele, grani- asupra naşterii acestui turn. Unii îl so-
ţele, andezitele, calcarele, gresiile şi conglo- cotesc produsul erodării multimilenare a
meratele şi sculptarea lor de către vânt în stratelor friabile care au dezvelit coloana
formă de stâlpi şi coloane. In urma eroziu- de magmă ca pe un sâmbure dur al unei
nii apar pereţi verticali cu creste zimţuite, regiuni moi. Alţii presupun existenţa unui
înalţi uneori de sute de metri. Intre pereţi vulcan al cărui con de tuf vulcanic a fost
se întâlnesc muchii ascuţite, subţiri ca lama spălat de ploi şi modelat de vânturi, rămâ-
de cuţit, cu turnuri, ace, obeliscuri şi cu nând în relief doar lava din hornul central.
strungi adânci între ele. Zidurile şi acele eoliene se formează a-
Stâlpii şi coloanele eoliene sunt_ frec- colo unde rocile stratificate (sedimentare şi
vente în zonele deşertice ale lumii. In Sa- efuzive) sunt dispuse înclinat, iar prin ero-
hara, din nisipurile deşertice ţâşnesc ade- ziunea difefenţiată au rămas în relief. E-
vărate păduri de stâlpi şi coloane în inte- xcmple „clasice" de ace eoliene din Româ-
riorul cărora se aud uneori noaptea bubu- nia sunt „Acul Cleopatrei" din Munţii Făgă-
ituri puternice provocate de sfărâmarea ro- raş, precum şi „Pietrele Doamnei" din Munţii
cilor sub acţiunea diferenţei mari de tem- Rarău, o formaţie de trei ace pietroase în-
peratură între zi şi noapte. La Dikili-Taş, în ţepând parcă bolta cerului.
Bulgaria, stâlpii eolieni par trunchiuri de Am mai putea cita Dedo de Deus („De-
arbori şi alcătuiesc o adevărată pădure pe getul lui Dumnezeu") din Cordilieri, El
care localnicii au numit-o „Pădurea de pia- Căpitan („Căpitanul") din Mexic, Thor's
tra" (Pobiti Cameni). La noi în ţară, stâlpi Hammer („Ciocanul zeului Thor") din zo-
şi coloane eoliene săpate în andezite apar na canionului Bryce (S.U.A.).
mai ales în lanţul muntos Oaş-Gulâi-Ţi- Zidurile eoliene reprezintă strate de roci
bleş-Călimani-Harghita, precum şi în sedimentare dure sau dyk-uri de roci vul-
Munţii Apuseni. Originale exemplare de canice rămase în relief pe zeci şi sute de
stâlpi eolieni, numite de localnici „Moşul" metri. La Cojocna poate fi admirat un ase-
şi „Baba", apar şi în calcarele din Ceahlău menea zid eolian înalt de doi metri şi cu o
şi în cele de la Hârşova, precum şi în gresii lungime de circa 150 m. Este constituit din
în zona Someş-Gurăslău. tuf dacitic în marne miocene. Pe creasta Ob-
Printre cele mai celebre fenomene de a- cinei Mestecăniş, în apropierea pasului cu
cest gen se numără şi Turnul Diavolului din acelaşi nume, se găseşte un dyk de cuarţ
nord-vestul Statelor Unite, care se înalţă rămas în relief pe o lungime de circa 300 m
dintr-un platou uşor vălurit, aflat în ime- şi cu o înălţime de 1,5 m.
diata apropiere a renumitelor Coline Ne- „Toate aceste forme de piatră ieşită de
gre (Black Hills) ale americanilor Sioux, sub dalta dibace a vântului demonstrează
promontorii gigantice la marginea estică a -scrie marele geolog român Gh. Munteanu-
Munţilor Stâncoşi. Apare în relief ca un gi- Murgoci - că natura este cel mai desăvârşit
gantic stâlp de piatră, înalt de 270 m şi cu maestru ce de nenumărate secole lucrează
diametrul bazai de 240 m. Se îngustează pentru a îmbrăca pământul cu formele cele
uşor, dar nu se termină ascuţit, ci printr-un mai artistice, a-1 înfrumuseţa cu ornamente
platou neted, un fel de balcon situat la alti- neînchipuite, tăind monumente nepieri-
tudinea de 1 560 m. Acest stâlp are feţele toare."
X. PIETRE CARE AU REVOLUŢIONAT TEHNICA
La Delhi, în India, putem admira o co- 50% în ţările europene „puternic" indus-
loană de fier înaltă de peste 6 m, cu o trializate.
greutate de aproape 6 tone, numită în lim- Cuptoarele înalte ating, după 1900, un
ba hindi „Iaht". Ea a fost lucrată în anul ridicat grad de perfecţionare, pentru 1 t
415 de către Kumaragupta, în cinstea tată- fontă folosindu-se doar 1 t cocs (faţă de 8 l
lui său. După 15 secole, această coloană in- în 1800). în acelaşi timp, capacitatea lor
oxidabilă se menţine intactă. Pe lângă sem-
creşte de 2 -3 ori, iar productivitatea spo-
nele de întrebare stârnite de felul cum a
putut fi prelucrat atunci un bloc atât de mare reşte -de 5 - 6 ori pentru acelaşi interval de
de fier, se mai adaugă şi secretul rezistenţei timp.
sale deosebite faţă de agenţii de oxi-dare La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în
atmosferici. Analiza chimică a coloanei a primele decenii ale veacului următor apar
scos în evidenţă puritatea fierului din care marile invenţii care vor revoluţiona tehnica
este turnată (99,7% fier şi 0,28% carbon). şi mijloacele de transport. E vorba de ma-
în prezent, fierul se extrage din aceleaşi şina cu aburi, inventată de J. Watt, şi loco-
minereuri exploatate şi în trecut: magnetit motiva cu vapori, introdusă de inventatorul
şi hematit (oxizi), limonit şi siderit (carbo- american G. Stephenson. Generalizarea lo-
naţi). Pentru satisfacerea foamei de fier a comotivei, deci a trenului, ca mijloc modern
industriei se folosesc şi minereuri mai sărace de transport după 1825, solicita sute şi mii
în fier, cum ar fi goethitul (40 - 60%) sau de kilometri de şine. Căile ferate brăzdau
ankeritul (25 - 35% fier). pe la 1870 America, Europa, Asia. Pentru
Rezervele mondiale de minereu de fier fiecare kilometru de cale ferată era nevoie
au sporit în urma prospectărilor geologice de 100 t fier. Vapoarele cu aburi presupu-
întreprinse în ultimele decenii, atingând în neau cazane imense şi carcase metalice,
1990 circa 280 miliarde de tone. Cele mai im- deci zeci şi sute de mii de tone de metale,
portante resurse de fier se găsesc în Austra- iar înzestrarea atelierelor, apoi a industrii-
lia (nou intrată pe arena mondială) şi S.U.A., lor cu diverse mecanisme, acţionate iniţial
iar cele mai importante producătoare de o- prin forţa aburului, antrena o creştere ex-
ţel sunt S.U.A., Japonia, Germania, Rusia. plozivă a industriei siderurgice şi metalur-
Fierul n-ar fi pătruns atât de intens şi de a- gice.
dânc în viaţa industrială dacă mijloacele de Oţelul nu a fost cunoscut nici în anti-
prelucrare a minereurilor exploatate n-ar fi chitate şi nici în evul mediu. Primul om de
cunoscut şi ele o evoluţie rapidă.
ştiinţă care se ocupă de fabricarea lui este
In anul 1350 apare în Germania, şi apoi naturalistul şi fizicianul R.Â. Reaumur. El
în Anglia, cuptorul înalt, care avea să trans-
arăta pentru prima oară, prin 1750, că pro-
forme fundamental industria fierului. Pe la
1500, acest gen de cuptor era generalizat în prietăţile oţelului se datorează procentului
toată Europa. de carbon pe care îl conţine şi că fonta se
Dezvoltarea industriei fierului a antre- poate transforma în oţel, încălzind-o cu
nat concomitent dezvoltarea industriei ex- oxid de fier. Topind împreună, în anumite
tractive a cărbunelui de pământ. Marile proporţii, fontă cu fier se obţine, de aseme-
dificultăţi legate de folosirea huilei în cup- nea, oţel. Introducerea pe scară industrială
toare a dus la distilarea uscată a ei. a procedeelor preconizate de Reaumur s-a
Obţinerea cocsului, cărbune poros şi re- făcut cu câteva decenii mai târziu, datorită
zistent, prin îndepărtarea din huilă a pro- aplicaţiilor lui Cort (procedeul de pudlaj),
duselor lichide şi volatile, a redus aproape Krupp (procedeul obţinerii oţelului în
total producţia de mangal. In acest fel, s-au „creuzet"), Bessemer (procedeul de conver-
cruţat pădurile, care, în a doua jumătate a tizare), îmbunătăţit de Thoinas, Schneider
secolului XVIII-lea, se reduseseră cu 40 - şi Martin (procedeul de decarburare
incompletă în cuptoare speciale Siemens-
Martin).
ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
tăzi - scria Axente Sever Banciu, în re rezistenţă la şocurile din afară. Aceasta
a sa Din istoria descoperirii elemen- calitate „superioară" va fi folosită în aliaj i
imice - pe lângă căi ferate, locomo- -le de blindare. Trei ani mai târziu, pe piaţa
eoane şi vapoare, fierul şi oţelul au metalurgică apare un nou aliaj, „argentanul",
^sibilitatea inventării motorului cu compus din cupru-zinc şi nichel, care sea-
ie ş i, în final, a automobilului şi mănă cu argintul, şi de aceea se numea şi
ui. Dacă mai adăugăm mecanizarea „argint de China". Astăzi, acest aliaj este
urii şi variatele maşini din fabrici şi cunoscut sub numele de alpaca. în 1834, H.
;are toate au la bază fier şi oţel, în-i Beetger inventează nichelajul, iar proprie-
mai uşor de ce epoca fierului, în- tăţile anticorozive ale acestui înveliş de
după cea a bronzului, este şi astăzi protecţie prelungesc considerabil viaţa o-
iportanţă considerabilă." raordinara biectelor şi instrumentelor de metal oxida-
dezvoltare a industriei irgice bil. Maleabilizarea nichelului prin alierea lui
moderne a impus crearea or cu magneziu a deschis căi noi utilizării lui
speciale, prin adaosul unor me-roase în tehnică, unde cererile sunt din ce în ce
„ajutătoare". Ne vom opri câtorva mai mari. Astăzi producţia de nichel se ci-
din acestea, i cunoscut din frează în jurul a 800 mii de tone anual, Ca-
antichitate, manganul fie nada deţinând 70% din producţia mondială
redescoperit în 1774 şi preparat ! şi 60% din resursele Terrei.
pură în anul 1807 de către chimis-, Alături de nichel se situează şi cromul,
John. Obţinerea acestui metal în
al cărui minereu - crocoit - evidenţiat prin
fi mari s-a făcut abia în 1897, când
frumoasa sa culoare roşie a atras atenţia cer-
lds ch mid t i ntroduce m et oda
cetătorilor din secolul al XVIII-lea. Abia în
Dtermiei după reacţia: 3MnO? +
4A1-»2A13C>2 + 3Mn }ă 1910, începe anul 1894 H. Morrison realizează metalul
să fie masiv introdus istrie, atunci pur în cuptorul electric, prin reducerea oxi-
când chimiştii constată : aliază bine dului de crom - (&2O3) cu carbon, iar în
cu oţelul, mărindu-i du-. în 1905, H. Goldschimdt îl obţine şi el prin me-
industria siderurgică modernă i de toda alumino-termică, prin alierea oxidului
mangan este în continuă creşte-, de crom cu aluminiul:
producţia de minereuri de mangan Cr2O3 + 2Al^Al2O3 + 2Cr
şte 9 milioane t/an. îoscut bine în Abia după 1925, în urma unor cercetări
secolul al XVIII-lea mele de amănunţite, se confirmă proprietăţile de
„plumbago" şi confundat a-cu mare rezistenţă pe care acesta le imprimă
grafitul, molibdenul (sulfura de în aliaje fierului şi capacitatea sa, asemănă-
len) este identificat ca principalul toare nichelului, de a proteja metalele oxi-
u de molibden, în 1785, de către B. dabile, ceea ce a dat naştere procedeului
r. Abia în 1907, H. Fink obţine mo- de cromaj. Piesele industriale, ca şi ceasu-
ul ca metal maleabil, două decenii rile de mână, şi-au înzecit viaţa datorită a-
rziu acest însoţitor al fierului înce- cestui procedeu. Azi, principalul produ-
du-se în industria becurilor electrice cător de minereuri de crom (cromit, cro-
dcrurgia aliajelor de oţel. khelul a matit, magnezicromit, magnocromit) este
făcut o ,*carieră"Vapidă. El e în Africa de Sud.
Europa în secolul al XVII-lea Un alt valoros metal ajutător al fierului
•numirea de Kupfer-nikel. Descope- este wolframul. Minereul său principal este
ii a făcut-o savantul Axei Cronstadt, wolframatul de calciu, în care marele chi-
U iar în 1904, B. Richter îl obţine în mist C.W. Scheele a identificat, în 1781, pre-
ură. zenţa wolframului sau tungstenului. în
inul 1820, M. Faraday observă că ni- cinstea descoperitorului, minereului i s-a dat
idaugat oţelului conferă acestuia o ma- numele de scheelit. în stare pură, wolfra-
mul a fost obţinut abia în 1909 de J. Gold- Abia în 1845, F. Wohler reuşeşte să ob-
dige. ţină mult râvnitul aluminiu, trecând peste
Din cauza punctului ridicat de topire potasiu vapori de clorură de aluminiu după
(circa 3 500°C), wolframul nu-şi va găsi de- reacţia:
cât târziu aplicaţii industriale. La expoziţia AlCBAlCb + 3K^3KC1 + Al
mondială de la Paris din 1900 s-au prezen- Proprietăţile relevate la analize îl indi-
tat cu succes diverse obiecte confecţionate cau ca pe un metal al viitorului. Alb-argin-
din acest mineral. întrebuinţat apoi în în- tiu, maleabil şi ductibil, se bătea cu cio-
treaga lume la filamentul becului electric, canul, aproape la fel de uşor ca aurul şi ar-
el cunoaşte, mai ales după 1938, şi o mare gintul, în foiţe subţiri care le puteau înlocui
vogă industrială, servind la obţinerea unor pe cele de cositor. De asemenea, era bun
aliaje de fier cu punct de topire foarte ri- conducător de căldură şi electricitate, avea
dicat. densitate mică (cel mai uşor dintre metalele
uzuale) şi nu prezenta pericolul oxidârii în
aer.
înlocuind ca reactiv potasiul - element
ARGINTUL „UŞOR" AL ZILELOR scump - cu sodiul, mult mai ieftin, chimistul
NOASTRE francez Henri Saint Claire Deville obţine o
cantitate de câteva zeci de kilograme de
aluminiu pur. Senzaţia expoziţiei universale
După cum se ştie, aluminiul este cel organizate în 1855 la Paris au fost lingourile
mai răspândit metal de pe glob şi al treilea de aluminiu şi numeroasele obiecte
în ordinea frecvenţei, după oxigen şi siliciu, (tabachere, lanţuri, tacâmuri) confecţionate
el reprezentând 7% din compoziţia scoar- din acest metal, prezentat ca „argint din
ţei terestre. Cu toată răspândirea lui masi- argilă". încurajat de Napoleon al IH-lea,
vă, el a pătruns abia în ultimul secol în tehni- care îi pune la dispoziţie fonduri importan-
ca modernă. Cauza nu-i greu de întrevăzut. te, Deville înalţă primele fabrici şi se ocupă
Aluminiul nu se găseşte nativ în natură, ci de valorificarea marelui zăcământ de mi-
numai sub formă de combinaţii, din care se nereu de aluminiu descoperit încă din 1822
extrage cu multă greutate. lângă localitatea Baux, de unde i se trage
Totuşi, compuşii aluminiului erau cu- numele de bauxită. Tot Deville semnalează
noscuţi şi folosiţi din cele mai vechi timpuri importanţa unui alt minereu de aluminiu,
ale omenirii. Olăritul - una din preocupările criolitul, care se găseşte în Groenlanda şi
fundamentale ale omului - se baza pe pre- care va deveni un bun fondant pentru alu-
lucrarea argilei - combinaţii ale aluminiului miniu.
cu siliciul şi oxigenul. Termenul de alumi- Cu toată ponderea lui industrială, alu-
niu, dat în antichitate acestui metal (Plinius miniul era extrem de scump. Cel mai pre-
menţionează pentru prima oară, în Historia ţios dar pe care oamenii de ştiinţă i l-au fă-
natiiralis, alumenul), se datoreşte confun- cut drept recunoştinţă lui Mendeleev, crea-
dării lui cu alaunul. torul faimosului tabel periodic al
Şi totuşi, extracţia aluminiului era cu- elementelor, a fost o cupă de aluminiu,
noscută în China antică. Astfel, în mor- păstrată şi azi ca o piesă de muzeu.
mântul celebrului conducător de oşti Cao- R. Bunsen şi H. Deville preconizaseră
Ţiou, care a trăit între anii 255-316 e.n., s-a pentru prima oară, în 1856, metoda produ-
găsit o cămaşă de zale alcătuită din zeci de cerii prin electroliză a aluminiului, făcând
plăcuţe compuse dintr-un aliaj de 10% să treacă un curent electric printr-un ames-
aramă, 4% magneziu şi 85% aluminiu. A- tec de criolit şi clorură dublă de aluminiu.
supra procedeelor folosite de străvechii Dar, la mijlocul secolului trecut, curentul
metalurgişti chinezi pentru obţinerea alu- electric era scump. Din această cauză, pro-
miniului planează un mister de nepătruns. cedeul a rămas strict de laborator.
NA1UKU
O uzină modernă care utilizează circa 2 m3 către savanta româncă Ştefania Mârăcinea-
de apă pe secundă echivalează aproximativ nu - asistenta Măriei Curie, cunoscută în ţa-
consumul unui oraş de 300 000 locuitori. Este ră drept „femeia care aduce ploaie".
adevărat că perfecţionarea metodelor în in- Ceva mai târziu, s-a încercat produce-
dustrie reuşeşte^ în unele cazuri, să dimi- rea ploii artificiale prin captarea vaporilor
nueze nevoile. In siderurgie, de exemplu, de apă din atmosfera terestră de către par-
întreprinderile moderne nu mai utilizează ticulele de azotat de sodiu. împrăştiate în
decât 10 m3 de apă pentru o tonă de oţel, atmosferă, aceste particule devin suport
faţă de 300-400 m 3 în vechile instalaţii, pentru formarea de cristale solide de apă,
datorită reciclării sistematice a apei. conform principiului cristalografie al
Cunoaştem din cărţile de geografie că, epitaxiei.
din volumul total al oceanelor globului pă- Rezultatele modeste obţinute prin a-
mântesc, 97% sunt sărate. Restul de 3%, ape ceste procedee în ultimii 20 de ani i-au de-
dulci, îl formează aproape în totalitate terminat pe savanţi să considere că diri-
gheaţa calotelor polare, deci este inacce- jarea şi controlul climei rămân probleme ale
sibil. Nu mai rămân decât 350 000 km3 de viitorului îndepărtat. în schimb, omul poate
ape de suprafaţă, 150 000 km 3 de ape sub- interveni în momentul când ploaia cade pe
terane şi 13 000 km 3 de ape atmosferice, suprafaţa pământului şi, mai ales, în distri-
greu accesibile. buirea apei după căderea precipitaţiilor. S-a
Repartiţia inegală pe suprafaţa terestră, preconizat şi s-a trecut la aplicarea a două
neregularitatea ciclului hidrologic, concen- serii de măsuri menite să contribuie la u-
trarea multor ansambluri urbane şi indus- tilizarea raţională a resurselor de apă: dez-
triale, în sfârşit, necesitatea unui depozit voltarea mijloacelor de retenţie a apelor de
rezonabil pentru cursurile de apă şi a unui suprafaţă, prin lacuri de acumulare, bazine
nivel minim al pânzelor de apă freatică fac şi rezervoare, şi utilizarea apelor subterane,
încă de pe acum ca aprovizionarea cu apă să prin prospectarea lor, pe baza măsurării ra-
devină critică. Să nu uităm că pentru a se diaţiilor nucleare şi prin utilizarea lor, mai
face faţă exploziei demografice şi deci ales în regiunile aride. O altă soluţie ar fi de-
creşterii sporite de produse alimentare, va salinizarea apei marine. Nu de mult, folo-
trebui să se asigure cantităţi enorme de apă sirea acesteia pentru scopuri „terestre" pă-
pentru irigaţii. Aceste cantităţi nu pot fi rea a fi încă o himeră. în momentul de fa-
obţinute din scurgeri de suprafaţă sau din ţă, utilizarea masivă a apelor marine începe
pânza freatică în zonele aride şi semiaride. să fie privită ca ceva posibil. Numeroasele
Cel puţin jumătate ar trebui obţinute prin instalaţii de acest gen produceau în medie, în
1980, 1 500 000 m3 de apă dulce pe zi. Cele
desalinizarea apei de mare. Chiar dacă s-ar
mai multe se găsesc pe teritoriul statelor cu
putea reduce masiv cantitatea de energie
bogată producţie petrolieră (Kuweit, Iran,
folosită azi pentru desalinizarea apei (de la
Venezuela, S.U.A. etc), deoarece folosirea
15 - 20 KWh la 5 - 10 KWh pentru 1 m3),
petrolului sau gazelor de sondă la desali-
încă ar trebui consumată o cantitate de 5 pâ- nizarea apei marine este deosebit de renta-
nă la 110 ori mai mare decât consumul bilă, combustibilul găsindu-se din belşug şi
total actual de energie al lumii. la preţ scăzut. Cel mai mare complex de a-
Iată de ce, la ora actuală, se preconizează cest gen, capabil să trateze circa 115 000 m3
o serie de soluţii pentru sporirea cantităţii de apă pe zi, s-a construit recent la Shnai-
de apă potabilă şi industrială. ba, în Kuweit. Utilizarea energiei nucleare
întâi s-a preconizat mărirea volumului pentru desalinizarea apei marine (o uzina
apei în circulaţie prin controlul climei. De- de acest gen a fost construită lângă Los
clanşarea locală a precipitaţiilor prin însă- Angeles, în S.U.A.) nu a confirmat progno-
mânţarea norilor, deci prin ionizarea radio- zele optimiste, investiţiile fiind încă exagerat
activă, a fost un procedeu preconizat şi a- de mari.
plicat în 1934 la Tbggurt, în Algeria, de
ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII
PETROLUL şi într-un conflict surd între ţările produ-
cătoare şi cele importatoare de petrol.
„Petrolul este duşmanul mării - scrie
Roca organogenă numită şi aurul negru El. Bonnefous, în Omul sau natura. Deşi
rezintă, la ora actuală, sursa energetică legat de un secol de progresul industrial şj
nărui unu a omenirii. S-a ajuns, în 1991, social al omenirii, care a permis, printre alte-
>producţie mondială de circa 45 miliar le, uriaşul avânt al transporturilor mari-
de barili, din care 30 miliarde sunt pro- time, petrolul este, poate, sursa de poluare
e de Orientul Mijlociu, 9 miliarde de
a mediului marin cea mai periculoasă şi ce!
• două Americi (S.U.A., Mexic, Vene- mai greu de combătut."
la), 3 miliarde de Asia de Sud şi 3 mili- în anul 1980, circa 20% din petrolul mon-
e de statele europene. Să nu ne mire dial a fost furnizat de subsolul submarin.
fterea cererii de petrol dacă ţinem sea Cu toate măsurile luate, s-au semnalat zeci
că, numai întrel960 - 1990, numărul de de accidente, care au „scăpat" cantităţi u-
jiini, locomotive Diesel şi avioane a spo- riaşe de noroi negru în apele litorale. De
de circa 5 ori. Japonia are întreaga sa asemenea, transportul petrolului brut este
ustrie profilată pe petrol. o sursă permanentă de poluare, deoarece,
Situaţia petrolului este destul de la fiecare cursă, aproximativ 1% din canti-
drama-, mai ales în ţările puternic tatea de petrol este deversată în mare, cu
dezvoltate, onia importă 99% din prilejul spălării uriaşelor cisterne ale petro-
petrolul său. Au-îice în privinţa lierelor moderne, cu capacităţi ce tind să
principalelor materii pri- depăşească 1 000 000 tone. în anul 1980 au
până în pragul anului 1995, Statele U- fost deversate în mările şi oceanele plane-
s ale Americii vor ajunge, în anul 2000, tei, după calculele ecologilor, pe ansamblul
mporte 80% din produsele brute, inclu- transporturilor petroliere marine, circa
petrolul. „Lumea dezvoltată - arată 6 000 000 tone de hidrocarburi. Numărul din
Mesarovic şi Ed. Pestei în Omenirea la ce în ce mai mare de accidente maritime
lântie - a folosit petrol ieftin ca să-şi sti- (ciocniri, eşuări, incendii), provocate de
leze creşterea economică, ceea ce a dus „gigantismul" crescând al petrolierelor şi
>cerere sporită de petrol, iar acesta, ră- de intensificarea traficului maritim, declan-
iând ieftin, s-a ajuns la o creştere din ce şează „mareele negre" care poluează sute
;e mai mare. Spirala a continuat fără nici de kilometri de litoral, punând în pericol
îăsură de siguranţă, şi acum lumea dez- flora şi fauna mărilor şi oceanelor. Tot în a-
:atâ pare să fi prins «patima» petrolului, pele mării ajung şi apele reziduale, încăr-
renunţarea la ea nu poate fi decât dure- cate cu hidrocarburi provenind de la insta-
să. Nu s-au creat nici un fel de substi- laţiile industriale ce utilizează petrolul şi
Qţi realmente utili, căci petrolul era în- derivatele lui, sau chiar de la sutele de mii
ttor de ieftin. Nu se ţinea seama că petro- de „service", care spală şi curăţă rezervoa-
există în cantităţi finite şi că se ardeau rele celor peste un miliard de maşini care
-o fracţiune de secundă, adesea în sco- circulă pe glob.
i lipsite de importanţă, resurse pe care O primejdie deosebită - semnalată de
ura le-a creat în milioane de ani. Iar a- T. Bergeron - poate lua naştere din posibi-
a, când poziţiile furnizorilor şi consuma- litatea foarte reală a unor deversări masive
Jor s-au schimbat radical, lumea indus- de petrol în timpul exploatării rezervelor
lă va trebui să plătească pentru vechea ei petroliere din Oceanul Arctic. Aceasta ar
udine şi nu numai sub forma unor pre- putea duce la topirea gheţurilor arctice, în
I
mai mari la petrol." cazul că picăturile de petrol emulsificate se
Criza petrolului, declanşată în 1973, se vor răspândi, sub acţiunea curenţilor ocea-
i in plină desfăşurare şi materializân- nici, acumulându-se apoi pe suprafaţa in-
se deocamdată în sporirea treptată a pre- ferioară a acestor gheţuri. Deoarece gheaţa
II auru
lui negru pe piaţa internaţională
se topeşte la partea de sus şi îngheaţă la rii daunelor aduse civilizaţiei şi sănătăţii.
pai tea de jos, petrolul acumulat astfel se va Amfntim printre acestea:
deplasa treptat în sus şi suprafaţa gheţuri- a) combaterea poluării marine: întărirea
lor marine se va întuneca la culoare, redu- disciplinei transporturilor prin verificarea
cându-şi reflectivitatea (albedo). în acest fel, tehnică a vaselor şi decantarea petrolului
absorbţia căldurii de către gheaţă va creşte din apele-balast ale tancurilor petroliere,
masiv în perioadele de insolaţie puternică, apoi împrăştierea rapidă a mareelor negre
declanşând un proces de topire ireversibil. cu ajutorul unor dispersanţi chimici sau
După topirea gheţurilor, albedo-ul Ocea- concentrarea petrolului din apă cu ajutorul
nului va fi atât de redus în comparaţie cu su- unor materii absorbante;
prafaţa albă a gheţurilor marine, încât ab- b) combaterea poluării atmosferice:
sorbţia sporită a căldurii de către apă o va purificarea combustibilului, asigurarea unei
împiedica să mai îngheţe. După topirea arderi cât mai complete, aplicarea unor
completă a gheţurilor marine, încetează mecanisme de absorbţie a noxelor provo
adaosul permanent de apă dulce provenită cate de gazele de eşapament, în sfârşit, în
din topirea gheţii, astfel încât actualul strat locuirea benzinei sau motorinei cu alţi
superior gros de apă de mare, cu un con- combustibili mai ieftini şi capabili să evite
complet sau aproape complet poluarea
ţinut scăzut de săruri, va fi înlocuit treptat
(electricitatea, biogazul).
de o apă cu o salinitate sporită, al cărei
punct de îngheţ este mai scăzut, şi astfel
reîngheţarea Oceanului Arctic va deveni şi
mai improbabilă. Dacă adăugăm şi „insu- CĂRBUNELE ALB AL ADÂNCURILOR
lele de căldură" create de creşterea can-
tităţii de CO2 din aer, ca şi efectul termic
al unei producţii mereu sporite de energie, De sute de milioane de ani, magma u
topirea gheţurilor polare ar putea fi peste constituit o sursă de încălzire a apelor sub-
50 - 60 de ani un fapt împlinit, cu consecinţe terane. Sub efectul căldurii centrale, care
dezastruoase pentru climă, agricultură şi sporeşte, cu fiecare 30 m spre adâncul
peisajul Terrei. pământului, cu un grad, ele ating un nivel
în zonele urbane se pune tot mai acut de încălzire apropiat de punctul de fierbere
problema poluării aerului de către automo- şi chiar dincolo de acest punct, prezentân-du-
bil, care consumă, pe un parcurs de 1000 km, se sub formă de vapori fierbinţi (ghei-zeri)
atât oxigen cât un om pe an şi emană într-un sau de surse hidrotermale. Energia
an de funcţionare zilnică circa 900 kg gaze geotermică a apelor termale şi a vaporilor
toxice. Au fost determinate, până în pre- fierbinţi a început să facă obiectul exploa-
zent, circa 180 de noxe gazoase produse de tării industriale pentru obţinerea de ener-
automobil, printre care cele mai primej- gie electrică, în fruntea statelor interesate
dioase sunt oxidul de carbon, oxidul de de a-şi pune în valoare resursele geotermi-
sulf, care în contact cu apa produce acid ce găsindu-se Italia, S.U.A., Noua Zeelan-
sulfuric, oxizii de azot, nitraţii de peraciclu, dă, Mexic, Japonia, Salvador, Rusia.
unii compuşi ai plumbului. Ele blochează Perspectivele folosirii ei sunt ispititoare.
fotosinteza, diminuează activitatea motrice De pildă, în Franţa, la Zup de Melun, un
şi intelectuală, lucrează ca agenţi canceri- număr de 1 900 de locuinţe sunt, din 1971, în-
geni sau favorizează apariţia maladiilor res- călzite geotermic prin pompare de apă a-
piratorii şi cardio-vasculare. vând 70°C, aflată la o adâncime de 1 800 ni,
Şi în domeniul folosirii petrolului se im- costul pentru beneficiari reducându-se la
pune aplicarea unor strategii nu numai eco- aproape jumătate, în raport cu petrolul.
nomice, pentru o justă repartizare a combus- Potenţialul geotermic al lumii este con-
tibilului, dar şi tehnice, în vederea elimină- siderat imens, fiind apreciat în medie la
7 500 MW/an energic stocată pe kilometru
426 HiINCJHJL,lU'ilXHA ^UKlUAll AjILOK IN AI UKll
pătrat, până la o adâncime de 7 500 km. duc circa 1 000 000 KW. Admiţând că puk
Desigur, obţinerea acestei energii este încă rea lor va fi sporită de 5 ori prin progresul teh-
costisitoare, iar repartiţia ei pe glob favori- nologic, va fi nevoie de 24 000 de reactori nu-
zează anumite ţări, cu zone vulcanice. Riscu- cleari pentru a acoperi cererile energetice
rile acestei energii sunt cele mai mici - ex- actuale ale globului. Pentru ca cei 24 000 de
ceptând energia solară - cu toate că va tre- reactori să funcţioneze, ar trebui să prelu-
bui să se corecteze unele dezavantaje cum crăm şi să transportăm anual 15 000 000 ksj
ar fi: poluarea termică locală, degajarea plutoniu-239. Prin inhalarea a 10 micrograme
hidrogenului sulfurat, care uneori însoţeşte (milionimi de gram) de plutoniu-239 se pe-
astfel de ape, posibile dereglări ale siste- riclitează iremediabil viaţa omului. Un glob
mului hidraulic de suprafaţă, lăsări de te- de plutoniu cât o portocală - opinează cer-
renuri etc. cetătorii englezi M. WHIich şi T.B. Taylor
(Nuclear Teft, Risks and safeguards, 1974)
-poate ucide aproape întreaga populaţie ac-
tuală a Terrei. Mai mult, plutoniul-239 are
COMBUSTIBILII NUCLEARI o viaţă radioactivă de peste 24 000 de ani, e-
fectul lui prelungindu-se asupra a sute de
Folosirea energiei nucleare fusese salu- generaţii şi rămânând în pericol însăşi exis-
tată cu un entuziasm indescriptibil prin anii tenţa speciei. Evident, în condiţiile unor a-
1950 - 1955, proslăvindu-se imensele avan- semenea cantităţi de plutoniu, va apărea
taje pe care le-ar aduce umanităţii repro- covârşitoarea problemă a măsurilor de pro-
filarea industriei şi a mijloacelor de trans- tecţie în cele 3 000 de parcuri nucleare din
port pe acest combustibil cu volum mic şi viitorul apropiat.
cu forţă energetică uriaşă. Nu putem con- Folosirea energiei nucleare ar putea
testa că, deşi o bună parte a combustibili- deveni un pact faustic, un contract cu o
lor nucleari sunt folosiţi azi în scopuri mili- forţă pe care n-o stăpânim şi ale cărei
tare, totuşi s-au realizat progrese notabile urmări malefice asupra viitorului omenirii
în direcţia folosirii lor în scopuri paşnice. sunt doar bănuite.
S-a emis, în deceniul trecut, părerea că, din „Problemele pe care energia nucleară
punct de vedere tehnologic, energia nucle- le pune ecologilor - scrie N.N. Constantines-
ară va oferi cea mai bună soluţie pentru ie- cu în Economia protecţiei mediului natural,
şirea omenirii din impasul crizei energeti- 1976 - încep cu însăşi extragerea materia-
ce. Se preconiza ca în jurul anului 2000 e- lului fisionabil. Aceasta deoarece extracţia
nergia obţinută de la reactorii regeneratori minereului de uraniu dezorganizează me-
cu neutroni rapizi, de la reactorii de tem- diul subteran, făcând, de pildă, unele mi-
peratură înaltă răciţi cu gaz şi din tehnolo- nereuri purtătoare de energie virtual irecu-
gia hidrogenului să satisfacă toate nevoile perabile pentru generaţiile viitoare. De
noastre, asigurându-se chiar şi carburant li- asemenea, operaţia ameninţă viaţa mineri-
chid pentru transporturi. lor prin faptul că-i expun radonului, un gaz
Soluţia ni se pare azi utopică din multe radioactiv produs de descompunerea ura-
puncte de vedere. în primul rând, pentru a niului şi care se găseşte în toate minele de
aşeza civilizaţia umană pe un nou tip de e- uraniu. O altă problemă a extracţiei este a-
nergie este necesară crearea unui sistem, a
ceea a degradării solului, prin depozitarea
unei reţele de susţinere care să deservească
resturilor cu radioactivitate medie, care nu
şi să fie deservită de această nouă sursă. Or,
edificiile tehnologice, profilate pe alte feluri pot fi transportate economic. în S.U.A. s-a
de energie, se pretează greu la schimbări observat că, lângă uzinele de uraniu, radia-
rapide şi radicale. Chiar dacă acest im- ţiile în râuri şi izvoare sunt la un nivel de
pediment ar fi înlăturat, universalizarea două ori mai înalt decât cel de siguranţă,
energiei atomice ar ridica probleme fantas- pe o întindere de 30 de mile. în procesul
lic de grele. Actualii reactori nucleari pro- obţinerii uraniului şi folosirii lui, pericolul
radiaţiilor rămâne. La fel rămâne problema
reziduurilor producţiei, ca şi aceea a peri- De aceea, folosirea energiei atomice
colelor incalculabile pe care le poate pro- care nu poate fi abandonată, cu toate ris
voca un eventual accident." Avaria reacto- curile ce le implică, datorită marilor sale
rului atomic de la centrala Cernobâl-Kiev, avantaje - cere multă prudenţă şi măsuri
din 1986, care a poluat radioactiv 10 ţări excepţionale de protecţie, de la proiectare;i
europene, a constituit un puternic semnal centralelor până la evacuarea şi punerea Li
de alarmă. adăpost a deşeurilor rezultate.
XII. PIETRE DE REZERVĂ ALE INDUSTRIEI
definitivat textul privind noul regim juridic CUM SE VA OBŢINE FIER ŞI CUPRU
ai mărilor şi oceanelor lumii. ÎN VIITOR?
O altă soluţie julesverniană, în vederea
găsirii unor noi resurse de fier şi nichel, şi Dezvoltarea vertiginoasă a producţiei
anume obţinerea acestora din Cosmos, a de fontă şi oţel, de la 470 milioane de tone,
fost propusă în 1978 de Institutul de Teh- în 1966, la un miliard de tone, în 1990, a
nologie din Massachusetts, la Conferinţa necesitat creşterea producţiei de minereu
selenară internaţională de la Huston (Texas de fier, care, în 1989, s-a apropiat de 2 mi-
- S.U.A.). Se avansează ideea că, într-un liarde de tone de minereu brut, cu un con-
viitor mai mult sau mai puţin apropiat, va fi ţinut mediu de 48% fier. Perspectivele anu-
posibil şi eficient să se exploreze aceste lui 2000, când producţia de fontă şi oţel se
metale de pe corpurile cereşti mici, numite preconizează a atinge 2 250 milioane de to-
asteroizi. Asteroizii sunt planete mici sau ne, a ridicat în multe ţări ale lumii proble-
fragmente de planete din sistemul solar ale ma introducerii în circuitul economic a unor
căror poziţii se află cuprinse între orbitele minereuri sărace, slab magnetice, a căror
planetelor Marte şi Jupiter. O soluţie pre- preparare ridică probleme deosebite. Ast-
conizează că metalele de pe aceşti asteroizi fel, în S.U.A. se valorifică taconitele din
jurul Marilor Lacuri, în Republica Ucraina
ar putea fi transformate într-o masă spon-
cuarţitele de Krivoj Rog, în Franţa oolitele,
gioasă căreia să i se dea forma unui vehicul iar în Brazilia itabiritele.
ce ar putea fi dirijat spre locul de amerizare In ultima vreme, s-a pus la punct tehno-
în ocean. După o altă soluţie, cel mai logia extragerii oţelului şi fontei şi din alte,
simplu mod de a se exploata metalele cor- roci comune, cum sunt diabazele, gabrou-
purilor cosmice ar fi să se aleagă un aste- rile şi hornblendele.
roid de aproximativ 1 km diametru, iar cu Ţara noastră are importante resurse de
ajutorul unei instalaţii de impulsuri nu- roci cu mineralizări sărace de fier, care au
cleare să se deplaseze treptat spre o orbită începui să fie exploatate. Astfel, cuarţitele
mai apropiată de Pământ. Această călă- ce se extrag pe teritoriul comunei Tur-
torie ar dura 450 de zile. Odată apropiat coaia, situată în culmea Priopcea din
de Pământ, ar urma să fie adus în stare de Munţii Măcinului, folosite de obicei pentru
lingou, utilizând un „furnal" alimentat cu cărămizi refractare, sunt expediate la
energie solară. Ar urma injectarea metalu- Uzina de Aliaje din Tulcea care, după
lui cu un gaz şi răcirea lui rapidă, pentru a 1979, a început să folosească cuarţitele şi
lua forma care să poată aluneca în atmos- pentru obţinerea ferosiliciului, un aliaj
feră, şi dirijarea spre un loc de amerizare. foarte necesar industriilor metalurgice.
După calculele aceloraşi specialişti, un Cercetările din Munţii Drocea (judeţul
asteroid de 1 km3 ar satisface necesarul de Hunedoara) au pus în evidenţă importante
fier al lumii pentru 15 ani şi cel de nichel rezerve de gabbrou cu magnetit litano-va-
nadifer, numit gabbrou de Sorbii. Concen-
pentru 1 250 de ani.
tratul în magnetit oscilează între 14 - 18%.
Până la realizarea acestor ambiţioase, dar Roca, de culoare neagră, împănată cu cris-
încă utopice proiecte, geologii explorează tale strălucitoare de magnetit, are origine hi-
în continuare litosfera Terrei pentru des- drotermală. Minereul este de bună calitate şi,
coperirea şi valorificarea unor materii pri- prin prepararea electromagnetică, se obţin
me necesare industriei metalurgice şi side- concentrate bogate. Titanul şi vanadiul pot
rurgice. Ele vizează o serie de roci, cu totul rămâne în fontă sau pot fi trecute în zgură (în
nebăgate în seamă altădată, pentru a extra- special vanadiul), de unde urmează să fie
ge din ele substanţe minerale utile ce se extrase.
obţin de obicei numai din minereuri. Noua Şi homblenditele din masivul Ditrău (ju-
ramură industrială care ia naştere poartă deţul Hunedoara), situate în teritoriul comu-
numele de petnirgie. nei Jolotca - roci bazice de culoare neagră
aU brună, cu nuanţe verzui - constituie o la 62 milioane tone, în 1990, şi 225 mili-
aloroasă resursă metalurgică. Cuprinzând oane tone prevăzute pentru anul 2000).
2% fier şi 2 - 4% titan, hornblenditele de ) Iată de ce bauxita a început, de pe acum,
itrău permit ca fierul să fie extras mag- să fie înlocuită cu alte materii prime alumi-
etic,.obţinându-se din el un oţel foarte noase, şi mai ales cu argilele care au un con-
âutat. ţinut minim de 23 - 25% AI2O3.
Şi cerinţa de cupru creşte ameţitor, Societatea franceză „Aluminium Pechi
roducţia de 5,4 milioane tone în 1966 ney" a pus la punct un procedeu de extrac
ublându-se în 1990, cu tendinţe de cva- ţie a aluminiului din silicaţi pe cale acidă.
ruplare către anul 2000. Prognoza mine- Se aplică întâi acid sulfuric, obţinându-se
jurilor clasice de cupru (cuprit, bornit, sulfatul de aluminiu, care, tratat cu acid clor-
ilcozină, covelină, calcopirită etc.) este hidric, formează clorura hidratată de alu-
sstul de sumbră. Până în anul 2010, toate miniu. Aceasta se descompune, prin încăl-
•sursele Terrei vor fi epuizate. Iată de ce zire; în alumină, apă şi acid clorhidric.
îtrurgia a început să introducă în circuitul în ţara noastră, la Târnăveni, argila se pre-
bonomie „înlocuitorii" minereurilor nobile lucrează, în vederea obţinerii aluminei,
; cupru. prin sintetizarea cu calcar, în cuptoare ro-
în ţara noastră, una din principalele tative. Extracţia aluminei din sinter se face
ici eruptive, andezitul, folosită până nu de prin leşierea cu soluţii diluate de Na2C()3,
uit exclusiv ca piatră brută sau ornamen- care se descompun prin carbonatare, iar
lă, a intrat în rândul minereurilor polime- dioxidul de aluminiu se calcinează, obţi-
lice. Există trei cuiburi de andezit exploa- nându-se alumină calcinată.
bil. Primul, şi cel mai important, este cel De o deosebită preţuire se bucură azi
; Roşia-Poieni (judeţul Alba), din Munţii şisturile pirofilitice, considerate nu de mult
puseni. Lucrările de prospectare, ex- ca steril în cursul exploatării antracitului şi
:>rare şi cercetările tehnologice au dus la folosite doar ca materie primă refractară.
nturarea unui important zăcământ cupri- în ţara noastră, rezerve importante de
• cu un conţinut scăzut. Pe Pârâul Băilor, şisturi pirofilitice, cu procent de 20-30%
partea de SV a oraşului Deva, se găseşte oxid de aluminiu, se găsesc la Schela
doilea zăcământ de andezit cuprifer, al Viezuroiu, în judeţul Gorj.
•ui conţinut de cupru oscilează între 0,5 - Un înlocuitor cu mari perspective al
•%, în plină exploatare. în sfârşit, „piatra
bauxitei va fi şi sienitul nefelinic, rocă mag-
irască" - cum e numit andezitul de către
matică alcătuită din feldspaţi alcalini, fcid-
tieri - a început să fie exploatată şi din
pul subvulcanic Valea Morii Nouă - Brad. spatoizi, de obicei nefelin, sodalit sau can-
neralizaţia metaliferă este alcătuită din crinit cu unele elemente femice (biotit, amil-
copirită, pirită şi magnetit, permiţând boli) şi minerale accesori, care la noi se
fel dubla exploatare a cuprului şi fieru- găseşte în mari cantităţi între Valea Ditrău-
Acest zăcământ cuprofieros, prin mari- lui şi Pârâul Alb (judeţul Harghita), cuprin-
lui rezerve, va prelungi viaţa industriei zând între 20 - 25% AI2O3, cu randament
îiere bimilenare a acestei regiuni. de recuperare de 75%. în Rusia, sienitele
nefelinice au sporit considerabil, în ultimii
ani, producţia naţională de aluminiu.
ALUMINIUL SE VA SCOATE
DIN ARGILE?
PIATRA DE VAR, COMBUSTIBIL
PENTRU VEHICULE
r bauxita, principalul minereu de alu-
ni, va fi epuizată în jurul anului 2030,
cauza creşterii vijelioase a producţiei de Rezervele de calcar ale globului, ca şi
"""u (de la 7,7 milioane de tone, în 1966, ale ţării noastre, sunt practic inepuizabile.
Iată de ce criza actuală de carburanţi i-a 1. din uleiurile de şist distilate
determinat pe specialişti să studieze po- rezultă
sibilităţile eventualei folosiri a carbonatului următoarele produse finite:
de calciu ca materie primă pentru obţinerea benzină, petrol,
de carburanţi. Astfel, la sfârşitul deceniului păcură, ulei, cocs, bitum, parafină;
opt, s-a pus la punct un procedeu pentru fa- 1. din cenuşile rezultate din arderea
bricarea din calcar a unui valoros combus- sau
tibil: metanolul sau alcoolul metilic (CH3OH), distilarea şisturilor se poate extrage
obţinut până atunci doar prin distilarea alumi
lemnului. Uzinele Volkswagen, din Germa- na (media 25% AI2O3);
nia, au brevetat autoturisme care utilizează 1. tot din cenuşi şi reziduuri, ca şi
un amestec conţinând 95% metanol, iar din
întreprinderea Daimler Benz este în curs de şisturile brute de calitate inferioară
omologare a unui motor cu injecţie alimen- se ob
tat cu metanol pur. Pentru cruţarea lemnu- ţin concentrate de fier utilizabile în
lui din care se prepară obişnuit metanolul, furnale
firma Crysler, din S.U.A., a pus la punct un şi materiale de construcţie
procedeu de producere a metanolului în (cărămizi po
mari cantităţi din piatră de var. Imensul roase, uşoare).
consum de căldură solicitat de acest proce-
In ţara noastră, rezerve considerabile
deu este asigurat de energia nucleară. E-
de şisturi bituminoase de vârstă triasică se
nergia termică nefolosită în uzinele termo-
nucleare poate servi ca bază pentru dezvol- găsesc la Anina, pe Dealul Tilva Zânii. Va-
tarea tehnologiei de obţinere a metanolului loarea medie a puterii calorice dezvoltate
din carbonatul de calciu. de aceste şisturi este de 1100 - 1 300 Kcal/kg.
Cercetările continuă în toate colţurile La Anina, valorificarea şisturilor bitumi-
lumii. Astfel, o echipă de cercetători ai noase se face astfel: roca se concasează şi
Asociaţiei braziliene de cercetări ştiinţifice se macină, apoi se arde într-o termocen-
a reuşit, în 1980, să pună la punct un pro- trală, de unde rezultă energie electrică şi
cedeu de obţinere a alcoolului din cărbune cenuşă, sau se transmite la o instalaţie de
mineral şi calcit (calcar cristalizat). în pri- distilare, obţinându-se produse de distilare
ma fază a procedeului este obţinută carbu- şi reziduu de şist.
ra de calciu care, la contactul cu apa, pro- Industrial, din 100 de tone de şist se pot
duce acetilenă. Prin hidrogenare catalitică, obţine 10 tone de benzină, 15 tone de
aceasta se transformă în alcool etilic. petrol, 7-8 tone de bitum.
In prezent, valorificarea şisturilor bitu-
minoase se face prin exploatarea la zi şi
distilarea lor în contracurent, cu gaze cal-
de, Ia 500°C. Se prevede însă înlocuirea
ŞI PETROLUL VA AVEA ÎNLOCUITORI gazelor calde cu bile ceramice, încălzite la
1 000°C, reducându-se astfel pierderile de
Nu mai e un secret că cel mai valoros hidrocarburi. Există încă un procedeu şi
înlocuitor al petrolului ca sursă energetică îl mai ieftin, şi anume extragerea hidrocar-
reprezintă şisturile bituminoase, foarte burilor din şisturile bituminoase chiar din
răspândite în întreaga lume şi care, până zăcământ. Produsele petroliere obţinute au
nu de mult, erau total neglijate. S-a dovedit un preţ foarte scăzut, evitându-se în acelaşi
că aceste roci, aparent fără valoare, pot timp formarea deşeurilor.
avea multiple întrebuinţări: In condiţiile actuale de criză a energiei,
- masa organică constituie un bun com- cercetările s-au îndreptat spre obţinerea pe-
bustibil pentru termocentrale; trolului şi din nisipuri bituminoase. Astfel,
în regiunea lacului Athabasca, canadienii
au definitivat, în 1982, construcţia primei
uzine din lume pentru extragerea petrolului
din nisipuri bituminoase, cu capacitate de
129 000 barili petrol pe zi, obţinuţi dintr-o
cantitate de 312 000 tone de nisip bitumi-
nos. în anul 2000, ea va avea o producţie de
circa 1 miliard de barili.
Desigur, numărul de roci „sterile" luate perlit, cele mai uşoare betoane din luiriv.
evidenţa cercetării, pentru folosirea lor Perlitul expandat (prin încălzirea la 950 1
materie primă industrială, creşte pe an 250°C, roca îşi măreşte de 10 - 15 ori vo-
lumul, din cauza evaporării apei) este un
0 rocă de perspectivă va fi bazaltul, din material ideal pentru izolaţii termice şi fo-
e în viitor, se vor extrage fibre uşoare ca nice.
ful mult superioare celor de sticlă, ex- Magneziu! - metalul viitorului, datorită
ent material izolator fonic şi termic, hâr- densităţii sale mici - va fi asigurat, peste pu-
durabilă la frig, căldură, umezeală, în- ţin timp, doar de imensele rezerve de cal-
ire, de cinci ori mai subţire şi de trei ori car dolomitic cu brucit (Mg)OH2, de ser-
1 rezistentă decât hârtia obişnuită, ceea pentinite, de deşeurile de azbest, unde
va permite mărirea turaţiei rotativelor, avem şi un brevet românesc, al cercetăto-
oni de bazaltoplast extrem de rezistenţi rului N. Totescu, şi din apele mării.
uşori, piese anticorozive şi antiabrazive Toate aceste minuni ale petrurgiei viito-
itru industria chimică. rului sunt înfăţişate pe larg în excelenta
Din periile, sticle vulcanice de culoare carte de popularizare A\iiţii din piatră seacă,
de-cenuşiu, cu aspectul unor aglomerări scrisă de doi cercetători români, specialişti
perle, găsite şi la noi la Oraşul Nou şi Coca în acest domeniu, Viorel Brana şi Filaret
deţul Satu Mare), se fabrică betoanele de Ropceanu.
XIII. PIETRE UTILITARE