Zborul pasarilor a intrigat lumea stiintei din
cele mai vechi timpuri. Omul mereu a tanjit
spre aceasta abilitate extraordinara a
inaripatelor. Leonardo Da Vinci a studiat
atent pasarile in zbor si a schitat numeroase
masinarii de zbor. Cu toate acestea, cel mai
mare regret al sau inainte de muri a fost
acela ca nu a reusit sa se inalte in aer.
Zborul este strans legat de notiunea de
„pasare”. Natura a creat aceste pasari
pentru a zbura si le-a construit in asa fel
incat sa se poata apropia de cer mai mult
decat oricine. In continuare vom vedea ce
particularitati anatomice ale pasarilor le
permit sa zboare.
Muschii pieptului
Nu e nici un secret ca pasarile au pieptul
foarte bine dezvoltat. La multe dintre
speciile de zburatoare pieptul cantareste
aproape o treime din greutatea corporala.
Muschii puternici sunt atasati de un os stren
mare, in forma de „V” care taie aerul
asemenea chilei unei corabii. La celalat
capat muschii sunt atasati osului humerus,
integrat in anatomia aripilor.
Sistem unic de scripeti
Pentru a-si ridica aripile cand bat din ele,
pasarile nu isi folosesc muschii umerilor asa
cum s-ar crede ci poseda un sistem unic de
tip scripete ce permite muschiilor situati mai
jos de aripa (mai jos si de centrul de
greutate al pasarii) sa traga aripa in sus.
Tendonul lung al muschiului
supracoracoideus se insera pe langa si pe
deasupra osului humerus pentru a ridica
aripa atunci cand muschiul se contracta
dedesubt. Astfel miscarea de risicare a aripii
este mult eficientizata.
Iadesul
Pieptul pasarilor prezinta un os in forma de
„V” numit iades, rezultat prin unirea celor
doua clavicule la capatul ventral. Acesta are
rol de sistem de rezistenta, actionand ca un
arc.
Mai putini muschi
La mamifere si reptile flexibilitatea este
datorata interconectarilor oasoase realizate
de catre muschi. La pasari multe dintre
aceste legaturi au fost eliminate prin
sudarea unor oase intre ele (vezi iadesul).
Care nu doar au redus din greutatea pasarii,
dar confera o rigidate crescuta pe toata
durata stresului zborului.
O serie de muschi ai aparatului
masticator au fost si ei eliminati. Functia a
fost preluata de pipota, adaptata sa
marunteasca si sa digere hrana deopotriva.
Gat flexibil
Cum membrele anterioare au fost
transformate in aripi, a caror unica functie
este zborul, structura gatului a devenit mai
flexibila si mai mobila. Membrele anterioare
(aripile) nu le mai ajuta la apucat si
manipulat hrana sau alte lucruri, astfel ca
gatul a preluat o parte din aceste functii
facilitand hranirea si toaletarea. In repaus
pasarile isi tin gatul adunat in forma de „S”,
fiind oricand capabile sa il intinda. Pasarile
trebuie sa ajunga cu capul pana in zona
dorsala, deasupra cozii unde se afla glanda
uropigiana, cu rol in impermebilitatea
penelor.
Digestie rapida
Zborul consuma enorma de multa energie.
Iar cum pasarile nu isi permit sa acumuleze
grasime (pentru a nu creste in greutate),
digestia rapida si eficienta este esentiala
pentru a furniza energia necesara.
Inima mare
Inima unei pasari este cu 40% mai mare
decat a unui mamifer de aceeasi statura.
Efortul zborului necesita o circulatie intensa.
Termoreglajul
Pasarile nu au glande sudoripare, in plus
sunt acoperite si de un strat de pene
puternic izolator. Si atunci cum se face
termoreglarea, tinand cont de faptul ca
efortul din timpul zborului elibereaza o mare
cantitate de caldura? La pasari
termoreglarea se face intern. Aerul inspirat
este trecut printr-o serie de saci, distribuiti in
tot corpul. Aerul rece racoreste tesuturile
inconjuratoare. Apoi aerul incalzit este
eliminat, urmand ca ciclul sa se repete la
urmatoare inspiratie.
Oase goale
Tot pentru a reduce din greutatea pasarii
oasele sunt foarte usoare, nu cantaresc mai
mult de 5 % din greutatea totala a corpului.
Sistemul nervos pasari
De obicei, sistemul nervos constă în nervi
localizați în diferite părți ale corpului,
precum și din diferite părți ale creierului.
Toate aceste structuri interacționează Păsările au o glandă pituitară mare, dar
îndeaproape una cu cealaltă. Acestea epifiza lor și diencefalonul nu sunt suficient
reprezintă un singur mecanism care dezvoltate. Numărul total al nervilor capului
reglementează activitatea tuturor sistemelor este de 12 perechi, dar perechea a
corporale și este responsabil pentru reacția unsprezecea este slab separată de a zecea.
la stimulii de mediu.
bibliografie: sodiummedia.ro . wikipedia.org
Organele sistemului nervos al păsărilor Nume: Tarnauceanu Iustina
formează sistemul nervos central (măduva
spinării și creierul) și părțile periferice
(terminațiile nervoase, nervii măduvei
spinării și a creierului). Structura creierului
are trăsături comune cu vertebrate, deși
unele caracteristici disting semnificativ
acest lucru.

Structura sistemului nervos și a organelor

de simț al păsărilor este direct legată de
activitatea lor vitală. Păsările au un bun simț
al echilibrului și coordonării mișcărilor de
care au nevoie pentru a zbura. Din acest
motiv, ele sunt mari manevre în aer.

Cu o sută de ani în urmă sa crezut că

păsările nu sunt capabile de acțiuni
complexe. Ludwig Edinger a prezentat teoria
că nodurile subcortice constituie creierul,
care este responsabil de instinctele și
funcțiile simple. Mai târziu sa dovedit că
sistemul nervos al păsărilor este foarte
asemănător celui uman.

Cea mai mare parte a creierului este creierul

anterior. Se compune din două emisfere cu
o suprafață netedă, umplută cu miezuri
subcortice. Ei sunt responsabili pentru
orientarea în spațiu, comportament,
împerechere, mâncare. Emisferele sunt
legate de un cerebelus suficient de mare,
care reglementează coordonarea mișcărilor.

Medulla oblongata face parte din tulpina

creierului. Acest departament este
responsabil pentru funcțiile importante
pentru viața păsărilor: circulația sângelui,
respirația, digestia etc. Midbrainul este bine
dezvoltat, constă din două coline, care sunt
responsabile pentru prelucrarea
informațiilor auditive și vizuale.