TIBERIU UTAN

TREI LEGENDE ROM

EDITURA ION CREANGA

POVESTEA

CERBULUI MINUNAT

b mult $i departe, depane nu prea foarte, in codrii Maramuregului

viteaz imptrrat cum n-a fost altul

mindru palat
9i-a durat

sI-i

semene

numai din stinci

qi din cremene.

Numai de vulturi rotat, numai in cintec pistrat, mrnoru parar

pentru oragele
gi satele toate de pe Mara gi Iza,
5

9i cetate

de pe Vigeie, apitrare pieptige sI steie

nlvtrlitorului,
scut tlrii gi poporului,

sI apere codrii de tisd,

luncile, strivechile ministiri, ciprioarele, cerbii, ieruncile.
Pe acel viteaz imp5rat nimenea nu l-a ingenuncheat, apa qi focul, sdgeata qi omul ii ascultau din drag poruncile. Tulnicdreasa
gingaga,

frumoasa, era chiar implrlteasa. Cind zdrea focuri pe dealuri

din locuri in locuri tulnicul

la gurd

il

ducea

9i aga cinta:
6

,.Eir,r-ti-to-,i-to,

grilu-li-lu-liJu, cine-i viu in lard din munli sii coboard din vdi si rdsard
cu lSnci gi topoarl

ci vrdjmagi vin iard.

Ciobanii-au legat' oile-au furat, pruncii i-au luat casele ne ardtr.

Atita ajungea. Pidurile

oameni se fiiceau, oamenii ca stejari privggheau gi peste Prislop, prin vilcea, nici pitulicea nu mai trecea.

Copii,
povestea ce vi-o spun,

am auzit-o de la un bun, el a auzit-o de la un strdbun, 9i uite aga

din tatl in fiu, din mog

in
7

strdmog

din bun in stribun,

sd qineli minte, povestea aceasta nu se sfirqeqte in vesnicii.

Cind chema-tulnicdreasa
imp6rtrteasa bdteau toate clopotele Ei toaca

iar vrtrjmlqimea
fugea, buimaca.

Numai copilul de impdrat toat6, ziua, umbla la vinat,

toatd seara se linea de cintat.

Era voinic ,: precum titinele, degi incd mic, h ' ,: il gtiau stinele, il cunoqteau bicitele
ifagijderea
bogagii

figi bacii,

sl sarac[. , Lupii
ursu fereau cu teamd.
gi

il

Cum ii auzeau cornul gi ciinii o luau la goand.

|l.

Astfel de copii
sd

tot cregti,

avind cu ce si te mindregti! Unde

soldatul simlea la luptd

il vedea pe copil -

lingl

el

chiar implratul
gi strivea pdginele puhoaie subt ploaie de sdgeli gi de pietroaie.

Copilul de impdrat numai atita zicea:

<No'hai!,r gi munlii se ristumau
pesre nogar.

Aprig qi cuminte era acel prunc de imgirat cu fire de ogtean

neinfricat.

ow"

Dragii mei,

in viagl povegtile
sunt si vesele qi mai pulin vesele. Cine vi le spune
are ginduri bune.

Iati

ce s-a intimplat

cu copilul de impirat:

Umblind zile gi sdptimini la vinitoare

a doborit capre silbatice, prtrdalnici lupi, alte fiare gi multe, foarte multe,
zburdtoare. Ldsa

din citeva sigef

rdpuse

turme de mistreli. Pind-ntr-o 2i... Bdtind piduri qi ierbi zdri intr-o poiani o turmd de dalbi cerbi.
10

Copilu-ntinse arcul...

Nimeri...

Un glas ca din adinc

se auzi:

<Tu egti copilul impiiratului,

eu-

cerbilor li-s impdrat. Viteaz egti. $tiu ci nu te temi Lacom, tu fiul

mi l-ai

iar te blestem!

sdgetat, pentru asta

SI te preschimbi gi tu in cerb,

si fii gonit
de vindtor

citind
o pajigte de ierbi.

Si

stai

in umbra
pomului

pistrindu-!i
glasul

omului!

1l

SI nu te-amesteci
cu ai mei, strdin ne fii, de vrei nu vrei.
Sd te alinte

in colind
copii cu glasul de argint.

Cind acasl ai si vrei sd te-ntorci cu chip cerbesc,

hiituit
sE

fii de-ai tdi,

cei din neamul omenesc.

Mama, tatil tdu

sd-! poarte
dorul gi, ajungi cirungi,
jalea-gi poarte pin' la moarte,

cum mi-o pon qi eu

prin mun1i.
Oamenii si nu-nfeleagd cind vei ride ori vei plinge,

t2

doar din cintu-li

si

aleagi cerbii mei cd ai alt singe Ei sd nu te ocroteasci seminlia mea cerbeascd ce-ai lovit-o pe nedrept sdgetindu-o in piept!'r

$i copilul de-mpdrat in cerb mi s-a preschimbat"

Purta semne-mP[rdtegti

in coarnele lui cerbeqti'

aur alb qi diamant

gi perle de impdrat.

Vinltori
s-au adunat sti doboare

Cerbul Minunat.

Prin piduri
se auzea glasul

lui:

rEu nu-s cerb, sqnt fiul impdratului!'r

Ldcomindu-se, ca oarecindva el,

impdratul mititel, -.-

vinltorii nu-i dddeau crezare ci iEi vedeau de vindtoare

prigonindu-l gi mai tare.

Mi-l
iw

goneau,

mi-l hiituiau...
lmparatul cu a sa impiriteasd n-au mai gtiut de casd gi de mas5. Anii grei i-au nins si-amindoi s-au stins.

Intr-un zori de zi
ascuns subt o stincd

Cerbul Minunar cind mi se trezi mdre, ce zfui ?

lntr-o dungd
de luncd, furig,
ca tilharii,

qiruri lungi t5tarii!

--

Nu mai era tulnicireasa

Mdicuqa
sa

impdrdteasa.

Dormeau inci stinele. Bdcilele. Bacii. Ciinele.

Brazii gi paltinii
visau gi nemica nu presimqeau.

l6

Pe cele dealuri

pindarii
dormeau:

Nu zdriser6 tetarii, sd aprindi focuri din locuri in locuri.

Dormea gi clopotul gi toaca.

Prin foc si sabie urma sd fie

trecute tara, sdraca.

Atunci

--

Cerbul Minunat peste lard a strigar ca din tulnic de-mplrat:

<Tri-lu-li-lu-liJu, gri-lu-li-lu-li-lu, cine-i viu in gari din munqi sd coboard din vdi sE rlsard
cu lSnci 9i topoari:

vin dugmanii iard,

ciobanii-au legat, oile-au furat, pruncii i-au luat, satele ne ard,r.

t8

$i cu fruntea lui fiul de-mPdrat

trunchi ;i bolovani mi i-a aruncat.
S-au speriat tilharii' au fugit tdtarii. Inapoi au dat.

Cine afuta Cerbul Minunat? Turma cerbilor cu-al lor imPirat ! rrFii pe veci iertat'

tindr imPdrat.
Eu te-am blestemat,
eu te-Elm dezlegat.

Dati-i arcul, lui,

impdratului.

El sd slgeteze qi si ne vegheze;
cerbii sd rdstoarne
peste vrdjm5gime

stincile, in coarne!'r
19

Codrii se trezird,
ostenii Venird.
clopote sunard, gi intreaga fard, ca un singur om, lingl tindr domn
ales impirat al5turi au stat.

Zburau din piduri pretre 9r secunt ca pentru mistreli -ploaia de sdgegi

ci ndvdlitorul
qi-a gonit cioporul qi sute de ani n-a mai sJtezal

wljmdseasca hoardl
satele sd ard5.
sd incerce valea

unde impdratul Cerbul Minunat

culn se poveste9te

gi azi mai trEiegte.

2 ianuaie

1978

FAT.FRUMOS $r STEIARII

i:'

t-

\-rit

sI fie?

poate-o nue, poate zece mii de ani

cind o hoardi de dusmani ne-a dat iama pe mogie

qi-a adus

din nou urgie:

Ndvlleau strunindu-si caii,
ca ldcustele, nogaii. 25

in-estimp, Fata Pddurii. hid5,

lacomd si rea, gi mai tare asmulea peste biata

furii.

larl

Pentru ce? Doar ea gtia.

Fdt-Frumos umbla pribeag, sd glseasci
ce-avea drag,

s-o aducl iar

acasd

la pdrinli
pe-a sa mireasi, pe Ileana Cosinzeana.

Nu

gtia

ci-n focul urii-n

lebddl o preschimbase
pe frumoasa-ntre frumoase... 26

Pizmitarela,
vicleana'

sluta FatI a Pddurii urd neagrd le Purta

ca lruma sa
tinerii

neagra

cd nicicum nu izbutea
s5-nwijbeasci, sd desparti

unili de soartd)
mirele de-a sa mireasd
bun5,
gingagS,

duioasl.

Mulli voinici
Fata Pldurii mai ademenise-n

ucigindu-i. N-a fost modru sdJ prindl pe Fdt-Frumos

card de mult

gtire-i
27

dase

.i

c-o s5-i fringi

cele oase

trecind-o

prin melili
pe cumplita
leliqS.

Prin palog
treceau barbarii femeile 9i plugarii,
crugau

nu-i

ruc1 pe copu,

Iisind venele
pustii. Pirjoleau grinele-n spic, nelisind pe cimp nimic.
Oastea-n grabi se stringea, pe nogai

de-i infrunta, ci vrdjmigimea

era

frunza gi iarba!
28

citi

RomAnimea

piept Einea gi pe F5t-Frumos

gtriga
sd lase

potecile, s5-gi incingd

armele gi sE sfarme hoardele.
*

Nivdleau nogaii, pintenindu-qi caii,

cai

nepotcovili,
abia imblinzigi, neingeuali,
abia-ncdlecaqi,

cai pentru ndval5' fErd de zdbald: CilSre$ bdrbogi, in cumplita goand, doar cu mina stingd ii lineau de coam[,-n
dreapta iu !i securi;

29

pdrea c-o sd treaci

mindrele piduri sub copite, dacd ar mai indrdzni

sd se-mpotriveascd

Maica noastrd Tari, Vatra Romdneasci.

r-e sesul lntrns pdrea c-ar fr nins straie ostisesti, straie rominesti albe gi-nflorate cum se vdd prin sate.

Vrijmaqi mii si mii

zdceau

pnn clmp[ dar in urma lor

ca licustele

alli ndvSlitori tot cu miile

veneau in ciopor.
$r cu sutele

30

Jale-i, Maici Jar5, cei ce te-aplrard au da!

atit singe cd nu-i cine-a'i

plinge.

Doar tu, sfintd Mam6, f?i-f din munli ndframl, ochii sd 1i-i gtergi dup5-acegti viteii.

Nu-s atitea gropi fiii sn-f ingropi

sub albe zdpezi, sub grinele verzi. Dar s5-i priveghezi:

Spre mirirea Ta, ei vor invia!

*
{.

3l

era

Fit-Frumos! Tindr, neinfrint,

pilcuri de btubogi
culca la pdmint, singur

intre mii
de wdjmagi hirsuli de-o lume temuf. Nici gind de-a fugire ci gind de jertfire

pentru Maica sa, pentru pra sa!

Vizind ci

r6zbesc

de-l inv5luiesc
cetele de lotrii, se trase-nspre codrii.

Atunci grtri rar un bitrin

stejar:

<MIre, FIt-Frumos,
1i-om fi de folos. Tu ne-ai ocrotit gi tu ne-ai doinit.

32

Ultimul voinic, ultimul romdn

ce teia ca-n spic puhoiul pdgin cu palog cilit in singe de fiar5 cit s-a rizboit

pentru sfinta-i lari

Noi te-am leginat, tu ne-ai apirat, tot tu ne-ai cintat din frunzd de fag' cd 1i-i codrul drag"
Tine lupta-n toi pin' venim gi noi, codri de stefari,
fragii seculari, codrii de goruni ogteni din strdbuni !"
33

Cu vuire surdi codri se pornesc,

pe vrdjmagi se-mburdd, peste ei piqesc paqi de rdddcind smulsi din girind, rdddcini bltrine bune si striveascd oqtile pdgine.

, .tl

4.

in inciierare,
Fit-Frumos cilare
n-avea stimpdrare, ci, f2iri crulare, lovea tot mai tare.

Ce scipau stejarii nu scdpa voinicul, qi din to;i barbarii s-a ales nimicul !

frf

Printre flori de nufdr lebida crSiasd albi cum ii neaua pdrea mai frumoasS!
Parcd pietre scumpe din cereqti paftale cineva, pe unde,

i-asternu in cale. Ca negre mirgele-n gir chihlimbariu cresteau porumbrele pe malul pustiu. N-ajungea acolo

nici o fiinld vie

mdcar si-i cunoascd aspra sihistrie. Peste gdrmi, aluni gi

silcii plingitoare
dldeau hodinS. umbri qi ricoare.

ii

Lebida frumoasd
aici avea
casd.

Nimeni nu-i s-o vadi din culmca stincoasd

numai mindrul soare, luna cdlitoare,

steaua cazetoare.

LopIta pe lacul
ce inlelegea cd inima-i grea jalnic singera.

NufErul, sdracul,

rt

mi se-mpurpura.
De atunci -- sPun mosu a rimas pe lume
singurat anume lac cu nuferi rogii.

Dupd bdtilie Fdt-Frumos, mihnit,

in grea pribegie
iarSgi a pornit.

Unde?

Nu

se gtie.

Dar din ram in ram,

gtia p5durea ce din neam in neam

il

n-a vdzut securea cea plgubitoare

pusd sI omoare codrii carpatini la stdpini strdini.

Au aflat stejarii
jalea-i cit de mare-i 9i lui Fit-Frumos i-au spus cu folos: <Pe Fata Pidurii ce-a ajutat furii 1i-o vom da indati. 38

Ea gtie Ileana unde-i ferecatd,

poate fermecatd, mindra ta mireasd,

--

sI o duci

acasdtr.

Au prins a vui arbori, mii gi mii, paseri a fpa,

gerpi a sisii, fiare-a o goni, ci Fata Pddurii

mi

se speria gi se arita gi ingenunchea,

rugind de iertare qi dind dezlegare Lebedei -_ Ilene' mindrei Cosinzene.

$i cu FIt-Frumos au pornit voios,

cu pagi de iubire Ei gind de nuntire.

Iar la nunta lor s-a strins mult popor.

Le-am cintat gi eu din fluierul meu. Din tilinca mea le-am urat aqa:
39

Sorcova.
vesela,

si

trIif,

str-mbdtrini$, ca merii, ca perii,

in mijlocul
verii, ca un fir de trandaflr, tare ca fierul iute ca olelul,
tare ca piatra

iute ca sdgeata

La Anul
gi la

Mulf

Ani,

in

pace,

fiirl dugmani!
Predeal

ianuarie 1978

PASAREA ALBASTRA

l.Jintr-o minl de

olar

a iesit un lucru far, ba, mai mult gi de necrezut, a re9lt un lucru nemaipomenit si ne-mai-vdzut:
S-a ivit

o pasdre albastre,
mdiestritd

gi, in felul ei, sihastri. N-a-mprumutat culoarea focului,

jucduqului, neadormitului, 43

ci culoarea sinilie,
a inaltului, a norocului, a zari,stei gi nesfirgitului.
w..t"

r,t,

Din miinile olarului

a gignit nu in culoarea jarului

'

..i,t.t

ti ,
'l

ci in

neschimbitoarea

culoare

a tdriilor
cerului curat cum este clipa adevdrului!

(Jite aqa, din api,

foc

qi lut au crescut,
s-au ndscut qi pomul ,si omul
amindoi

,:I ';f

44

$nind pe brage ori pe crengi, pe fiecare deget, pe fiecare ram,

aidoma ca in povestea noastri,' printre atitea zburEtoare
9i

cite-o pasdre albastrd.

Sd nu te lungim,
poveste,

VL;

ci

inainte
este.

mult mai

Olarul pasdrea-qi privea gi mult se minuna de ea.

<Hai, surioard,
dacd poli
zboarE,r
!

,>^ ^".&

<Megtere

colimegtere,

ii rdspundea

pasdrea

mai am olecull a cre$tere.

45

Ai gi dumneata
rlbdare pind m-oi face gi eu mare.

Pini atunci, di-mi cdlduri

din miini gi din gurd,
apropie-m5,

din cind in cind,

de pdmint,

si nu uit in veacul veacului

cine m-a niscut,

cine sint. Jine-mi lingi inimi, la piept,

iaq cind va

uiti-te incotro

fi si zbor,

md indrept,r!

Zis gi fticut.

Megterului olar una ca asta

se intimplase rar,

46

foarte rar,
ba

chiar niciodatd
nu

sI nu mint

ii iegise din miini

o pasdre
atita de ciudat5.
Agtepta ribdiitor. Pasirea albastri

intindea aripioare tot mai doritoare de indllare, de zbor.

Cum

desfdcea

aripioarele,

se destuneca
soarele.

Cu cit

ii

cregteau

aripele, se prefEceau in zile clipele.

Cum prinse a se voinici,

se preschimbau zilele-n vegnicii.

47

<rOIarule,

tatd, gl5sui pasdrea minunatd

intr-o zi te rog md iarti

ci n:am sd te pot
rdspldti indeajuns niciodatS.
Primegte, rogu-te foarte,

ffi #';
-aZ.'

'*-

e,'
i

tu gi intreaga ta lard
tinerefea

fEri bitrineqe,
gi viajd

ftrd de moarre.

.j

Este destul de pugin fag de marele chin din care m-ai scos:

prea imi era

ptrmintul

obidit de striini gi prea md cdlcau

nemilos, dureros

Atit mi-i rdsplata. Ci iatl-mi,

gata

de zborul cel mareu.

Ca fulgerul
pasdrea

in
qi

prinse sd zboare de-a dreptul

Soare de-acolo

inapoi,
acasd

la

noi.

in fiecare pand
aducind

cite o razI, in fiecare fulg

scoborind

cite o razi.
Subt aripile
ei albastre,

ocrotitor, linea
meleagurile noastre.
' '7>'14 ' -:1,
.

Cind seceta ne segeta, pe umeri ,'

nori
ea aducea,

-e'

50

cA peste paiiqte ploua qi peste Caraiman

rungea,

5l

iar grinele
gi porumbiqtea
rutau

gi

setea

si

restristea.

Copii, cind

seara

in

fereastrd bate ciregul

inflorit,
voi

sd deschideli
negregit:

poate cd-i Paslrea Albastri.

i-i

Necontenit

dat sd zboare

dinspre ptrmintul nostru cdtre Soare, dinspre pdmintul nostru cltre Lun5, gi-i pretutindeni ca o zind bund!
52

Cind o-ntilniqi dali-i binele:

ea-i tinerelea

fdrl bitrinele,
ea dete ldrii zbor inalt,
departe,

neamului nostru

viap

in nemoarte!

E-atlta frumusege-n
primdvard!

\/ '{

Privirile rotindu-mi
peste 1ard, uitai de hoaptea strinsd-n cilimard gi mE gitii

\l
I

de alte drumqii.

'i

{,

'i

Dar cine-mi

bate

in E

fereastrd

Copii!
Pasdrea Albastr5.
8-17
martie 1978