Verbul - Prezent (Indicativ)

Verbul

Indicativ Prezent

Scurtă introducere in lumea gramaticii şi a verbelor

Atunci când vorbim in limba materna, în cazul nostru româna, o facem aproape mecanic, în sensul că nu ne gândim la ce timp să folosim un
verb sau ce desinenţă să punem verbului respectiv sau cum se conjugă acesta.

Când invăţăm o limbă straină, suntem obligaţi, la început, să învăţăm şi să aplicăm, mai întâi in mod conştient iar apoi mecanic, regulile de
gramatică ale limbii respective.

Verbul este una dintre cele două părţi de vorbire prezente în toate limbile (alături de substantiv) şi una dintre cele mai importante.

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acţiune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria
verbelor intră şi o serie de alte cuvinte care, deşi nu exprimă acţiunea propriu-zisă săvîrşită de subiect, din punct de vedere morfologic se
comportă identic. Astfel există verbe care exprimă existenţa sau starea (a fi, a sta), recepţionarea pasivă a unei acţiuni exterioare (a primi, a
auzi), o transformare (a creşte, a dispărea) etc.

O altă noţiune importantă legată de verb este conjugarea. Să luăm verbul “a fi”. “Eu sunt” este forma de persoana întâi (eu) la singular. Dacă
vrem să ne referim la mai multe persoane spunem “noi suntem” care este forma de persoana întâi la plural. Trecerea de la o persoană la alta,
de la un număr la altul a unui verb reprezintă conjugarea acestuia. Definiţia corectă a conjugării ar fi “Conjugarea este modificarea formei
verbelor în funcţie de un anumit număr de categorii gramaticale”.

Să începem cu cele 2 verbe auxiliare fundamentale în limba italiană.

Verbele auxiliare “a fi” (essere) şi “a avea” (avere) la indicativ prezent.

Aceste 2 verbe (avere şi essere) sunt fundamentale pentru că intră şi în compoziţia altor timpuri (cum ar fi perfectul compus: eu am facut: io
ho fatto).

Avere (=a avea)

Eu am Io ho

Tu ai Tu hai

El/ea are Lui/lei ha

Noi avem Noi abbiamo

Voi aveţi Voi avete

Ei/ele au Loro hanno

Essere (=a fi)

Eu sunt Io sono

Tu eşti Tu sei

El/ea este Lui/lei è

Noi suntem Noi siamo

Voi sunteţi Voi siete

Ei/ele sunt Loro sono

Conjugarea verbelor la prezent (indicativ)

Exista 2 tipuri de verbe: regulate (care se conjugă conform regulilor, adăugându-se desinenţele la rădăcina de infinitiv) şi neregulate care
trebuie memorate ca atare pentru că nu sunt conjugate conform acestor reguli.

În limba italiana un verb regulat se conjuga astfel:

 se ia forma de infinitiv a verbului – ex: cantare (a cânta), scrivere (a scrie), partire (a pleca).
 se înlătură terminaţia specifică infinitivului: are (conjugarea I), ere (conjugarea a II-a) sau ire (conjugarea a III-a): cantare, scrivere,
partire
 la rădăcina rămasă dupa înlăturarea terminaţiei infinitivului se adaugă desinenţele specifice fiecărui timp:

TERMINAŢII VERBE – INDICATIV PREZENT

CONJ. I - ARE CONJ. II - ERE CONJ. III - IRE

o o (isc) o

Sg. i i (isc) i

a e (isc) e

iamo iamo iamo

Pl. ate ete ite

ano ono (isc) ono

Exemple:
 Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a*
cantare a cânta scrivere a scrie partire a pleca
Io canto Eu cânt Io scrivo Eu scriu Io parto Eu plec
Tu canti Tu cânţi Tu scrivi Tu scrii Tu parti Tu pleci
Lui/lei canta El/ea cântă Lui/lei scrive El/ea scrie Lui/lei parte El/ea pleacă
Noi cantiamo Noi cântăm Noi scriviamo Noi scriem Noi partiamo Noi plecăm
Voi cantate Voi cântaţi Voi scrivete Voi scrieţi Voi partite Voi plecaţi
Loro cantano Ei/ele cântă Loro scrivono Ei/ele scriu Loro partono Ei/ele pleacă

*Conjugarea a treia (verbele care se termină la infinitiv în “-ire”) are următoarea particularitate: o parte din aceste verbe se
conjugă adăugând între rădăcină şi desinenţa specifică de conjugarea a treia grupul de litere “isc” (la toate persoanele singular
şi la a treia plural). Aceste verbe se numesc incoative.

Exemple de verbe incoative:

CAPIRE = a FINIRE = a AGIRE = a COSTRUIRE = a

întelege termina acţiona construi

io capisco Io finisco Io agisco Io costruisco

tu capisci Tu finisci Tu agisci Tu costruisci

lui/lei capisce Lui/lei finisce Lui/lei agisce Lui/lei costruisce

noi capiamo Noi finiamo Noi agiamo Noi costruiamo

voi capite Voi finite Voi agite Voi costruite

loro capiscono Loro finiscono Loro agiscono Loro costruiscono

Forma negativa a verbelor (prezent)

Pentru forma negativă a verbelor la (indicativ) prezent se foloseşte negaţia NON aşezată în faţa verbului (ca în româneşte).

Exemple:

Io non canto (= Eu nu cânt)

Tu non parli (=Tu nu vorbeşti)

Lui non sa (=El nu ştie)

Noi non capiamo (=Noi nu înţelegem)

Voi non vi perdete (=Voi nu vă pierdeţi)

Loro non credono (=Ei nu cred)

Negaţia NON se foloseşte întotdeauna alături de verb, niciodată singură. Dacă se doreşte negarea simplă, fără verb, atunci se
foloseşte negaţia NO:

Vuoi un gelato? No, grazie. Non voglio un gelato.

Vrei o ingheţată? Nu, mulţumesc, nu vreau o îngheţată.