LEGENDA LUI ROMULUS ȘI REMUS

Aeneas, supraviețuitor al războiului troian, este legendarul erou fondator al poporului.

Fiul său întemeiază în Latium o puternică cetate, Alba Longa. În Alba Longa
domnește un urmaș în linie directă al fiului lui Aeneas, regele Numitor. Fratele
regelui, Amulius îl detronează pe Numitor și devine astfel rege. Amulius o determină
pe unica fiică a lui Numitor, Rhea Silvia, să devină vestală mare preoteasă a zeiței
Vesta ceea ce ar fi împiedicat-o să se căsătorească și, prin urmare, să aibă urmași care
să revendice tronul. După un timp, se nasc gemenii Romulus și Remus, fiii Rheei
Silvia și ai zeului Marte. Auzind acestea, Amulius pune să fie uciși. Cel însărcinat cu
misiunea criminală decide să-i depună într-un coșuleț de nuiele și să-i abandoneze pe
Tibru. Însă coșulețul ajunge intact la mal, iar plânsetele copiilor atrag atenția unei
lupoaice care îi salvează și îi alăptează. Copiii sunt apoi descoperiți de păstorul
turmelor regale, Faustulus. Fără să le cunoască identitatea, îi va crește până la vârsta
adolescenței, împreună cu soția sa, Larentia. Romulus și Remus, ajunși deja la vârsta
primei tinereți, descoperă adevărul despre familia lor, se întorc în Alba Longa hotărâsc
să construiască un nou oraș în locul unde au fost hrăniți de lupoaică, și îl repun pe tron
pe bunicul lor, pe regele de drept, Numitor. Când orașul a început să fie ridicat Remus a
dori să știe cine va conduce. Decizia a fost lăsată în mână augurilor. Aceștia decid ca
băieții să se ducă fiecare pe un deal și cel care va vedea mai mulți vulturi în zbor va
conduce. Remus vede primul șase vulturi, dar imediat lui Romulus i se arată în zare
douăsprezece vulturi, astfel acesta este ales conducătorul noului oraș care primește
numele Roma. Romulus jură că va face din Roma o cetate măreață și că oricine îi
va trece zidurile fără voia lui sau a urmașilor săi, va fi omorât. Atunci Remus,
invidios pe fratele său îl provoacă sărind zidul care era abia de o palmă și întreabă
dacă chiar oricine. Fiindcă jurăse, Romulus îl omoară de îndată pe fratele său. Așa
s-a întemeiat Roma, în anul 753 I. H.
 VERBUL

 Verbele își schimbă și ele forma, în funcție de mod, timp, persoană, număr sau
diateză. Diferențele de persoană și număr sunt marcate în forma verbului prin
terminații.

 Verbul esse – indicativul prezent

ESSE

I sum
sg. II es
III est
I sumus
pl. II estis
III sunt

Auxilia – Repere

 La persoana I sg., la conjugările I și a III-a, terminația -o înlocuiește vocala finală

a temei (a, respectiv ĕ).
 La conjugarea a III-a, vocala tematică este i, cu excepția ultimei forme (pers. a
III-a pl.), unde este u. Acest u apare și la conjugarea a IV-a, unde terminația de
pers. a III-a pl. devine astfel -unt.
 Elemente de flexiune în limba latină și în limba română
 Terminațiile verbului pentru persoanele a III-a singular și plural (-t și -nt).
Pornind de la un verb cunoscut, esse („a fi“),observa terminațiile verbelor la toate
persoanele, aplicate în cazul unui alt verb, habēre („a avea“), conjugat la
indicativ prezent.
 Persoană și
ESSE - a fi HABĒRE - a avea Terminație
număr
sum habeo -o/-m I sg. (eu)
es habes -s II sg. (tu)
est habet -t III sg. (el/ea)
sumus habemus -mus I pl. (noi)
estis habetis -tis II pl. (voi)
sunt habent -nt III pl. (ei)

Indicativul prezent
Structura unei forme verbale la indicativ prezent
Temă +
Terminație
Formă completă

(= infinitiv fără -re)

canta s cantas = (tu) cânți
canta tis cantatis = (voi) cântați
Modele de conjugare la indicativ prezent (verbe cu conjugarea moștenită în română)
Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Conjugarea a IV-a

CANTARE = a cânta VIDĒRE = a vedea DICĚRE = a zice AUDIRE = a auzi

canto video dico audio
cantas vides dicis audis
cantat videt dicit audit
cantamus videmus dicimus audimus
cantatis videtis dicitis auditis
cantant vident dicunt audiunt
 În cazul verbelor regulate, la persoana I, singular, terminația este -o sau -m, în
funcție de modul și timpul folosite în text. La indicativ prezent se folosește -o.
 În limba latină, forma de infinitiv se termină, de regulă, în -re. Prin eliminarea
grupului -re se obține partea relativ fixă, neschimbată a verbului, numită temă,
care arată conjugarea acestuia și apare și la celelalte moduri și timpuri. Tabelul de
mai jos arată cum se pot deduce conjugările verbelor în limba latină.
Partea fixă
Conjugarea Infinitiv Vocală finală
(temă)
I cantare canta- a
II vidēre vidē- ē
III dicĕre dicĕ- ě
IV audire audi- i
I cantare canta- a
II vidēre vidē- ē
III dicĕre dicĕ- ě