NOȚIUNI DE PROSODIE ȘI METRICĂ LATINĂ

Melodicitatea poetică era obținută în poeziile latine, nu prin utilizarea rimelor, ci prin
alternarea silabelor scurte cu cele lungi, poetul obținând, astfel, un anume ritm în rostirea
versurilor.
Sunt silabe lungi sau scurte acele silabe care conțin o vocală lungă sau una scurtă.
Vocală lungă
 vocalele lungi prin natura lor: fēlix, frāter
(regula accentuării penultimei silabe)
 diftongii, cu excepția diftongului prefixului
prae- (praeclarus)
 vocala succedată de consoane duble
(bellum, annus) sau de două consoane, când
cea de a doua consoană NU este l / r (bārba,
mōns, pōrs – pătris, căpra), cu excepția
situațiilor când l / r se află la începutul
cuvântului următor: venīt rana)
NB. Cele două consoane care succed unei vocale se
pot regăsi în cuvinte separate: pēr tūrram, bonūs
cūstos
NB. Consoanele x și z sunt considerate duble (în
corpul aceluiași cuvânt): nōx, pāx, āxis
 i consonans, când se află în interiorul unui
cuvânt, între două vocale, este considerat
consoană dublă, iar vocala care îl precede –
lungă (cūius, māior)
 vocalele rezultate din contrageri: mālo (din
mavolo), dēbeo (dehabeo)
 monosilabele terminate în vocale sunt lungi:
dē, prō, sī, ā, mē.
Au finale lungi:
 Nominativul singular pentru declinările I, II,
IV, V (pentru declinarea III se aplică
regulile de mai sus)
 Genitivul singular pentru declinările I, II,
IV, V
 Dativul și Ablativul singular
 Nominativul, acuzativul, vocativul plural
 Dativul și ablativul plural pentru declinările
I, II (pentru celelalte sunt scurte)
 i de la indicativ perfect (cantavī)
 terminația –as, - es (persoana II sg.: cantās,
cantēs), - is (ind. prez., conj. III: vis)
 terminațiile imperativului conjugărilor I, II,
IV
 terminația verbală –mini (diateza pasivă)
 finala infinitivului prezent pasiv: cantarī
Vocală scurtă
 vocala situată înaintea altei vocale este
scurtă (vocalis ante vocalem brevis est):
habĕo, ferrĕus
NB. Litera h nu este consoană și nu contribuie la
stabilirea cantității unei vocale. Dacă se află între
două vocale, atunci prima dintre acestea este
considerată scurtă, aplicându-se principiul vocalis
ante vocalem brevis est: cŏhors, cŏhabitare.
 Monosilabele enclitice (-que, -te, -ce, -ne)
sunt scurte: populusquĕ, mariquĕ, fuistinĕ,
hiccĕ etc.
 Monosilabele terminate în consoană sunt
scurte: ăb, ăad, sĕd, ăt, cŭm
NB: tūnc, ēx (consoane duble), nōn (de la naeum)
 Genitivul singular declinarea III
 Acuzativul singular deoarece se termină în m
(în poezie se elidează dacă e urmat de h sau
vocală)
 Genitivul plural (m se elidează dacă este
urmat de h sau vocală)
 Terminațiile verbale –mus, -tis, -te, -r
(diateza pasivă), -ris (diateza pasivă),
 Finala infinitivului prezent activ: cantarĕ,
ducerĕ
 Finala infinitivului perfect activ: cantavissĕ,
duxissĕ
 Metrica este știința metrilor sau a măsurilor. Acestea alcătuiau versul latin. Măsura
(gr. metron) era formată din silabe. În măsurile versificației latine, unde existau silabe lungi și
silabe scurte, variația de la o măsură la alta era bazată nu numai pe numărul silabelor, ci și pe
cantitatea lor și pe așezarea în măsură. Astfel, o măsură de trei (3) silabe putea fi formată din
trei silabe scurte (U U U), din una lungă și două scurte (__ U U, U __ U, U U __) sau două
lungi și una scurtă (__ __ U, __ U __, U __ __), sau trei lungi (__ __ __).
În metrică, măsura se numește și picior.

MĂSURI
__ U troheu
U U pyrrihic
U __ iamb
__ __ spondeu

U U U tibrach
__ U U dactil
U U __ anapest
U __ U amfibrach
__ U __ cretic
U __ __ bacchiac
__ __ U antibacchiac
__ __ __ molos
U U U U proceleusmatic
__ U U U peonian I
Etc.

HEXAMETRUL
= versul format de șase (6) măsuri (sau picioare). Piciorul care stă la baza constituirii
hexametrului este dactilul (__ U U). Din acest motiv hexametrul se mai numește hexametru
dactilic. Numărul silabelor poate ajunge și la șaptesprezece silabe. Cel mai vechi poem scris
în hexametru a fost Iliada, fiind specific poeziei epice (adoptat apoi de satira).
Primele patru (4) picioare ale hexametrului sunt alcătuite din dactili ce puteau fi
înlocuiți de spondei (__ __), piciorul cinci (5) trebuia să fie dactil, iar piciorul șase, având
doar două silabe era alcătuit dintr-un troheu (__ U). Când dactilul de la piciorul 5 era înlocuit
de spondeu (__ __) atunci versul se numea hexametru spondaic.

__ U U / __ U U / __ U U / __ U U / __ U U / __ U (hexametru dactilic)