Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Observaţii:
- mai tîrziu ae şi oe s-au citit e;
- ae şi oe pot fi şi vocale în hiat şi se notează cu trenă: aër, poëtica.
Consoanele
* După modul de articulare, consoanele se împart în două mari grupe: --
oclusive (surde: p, t, c, qu, sonore: b, d, g, gu şi sonante: m,n)
-constrictive/fricative (surde: f, s, h şi sonante: r, l).
După locul de articulare, ele pot fi:
- bilabiale: p, b, m;
- labio-dentale: f; dentale: t, d, n, s, l, r;
- labiovelare: qu, gu; velare: c, g.
În latina clasică nu există nici un semn pentru a indica cantitatea vocalelor şi a silabelor. Cantitatea
vocalei/silabei este determinată de natura şi de poziţia în cuvînt.
•Sînt lungi silabele care conţin vocale lungi prin natura lor: laudāre, venīre sau diftongi: āurum,
dāemon, pōena.
*Sînt lungi prin poziţie vocalele urmate de două consoane sau de o consoană dublă care formează o
silabă închisă (terminată în consoană): ancīlla, autūmnus, pedēstris.
*Sînt scurte silabele deschise (terminate în vocală) care conţin vocale scurte fie prin natură, fie prin
poziţie (cînd vocala este urmată de altă vocală): filĭa, proelĭum.
Despărţirea în silabe
O consoană între două vocale face silabă cu a doua vocală: mi-les. Două consoane între două vocale
se împart în mod egal între cele două vocale: mag-nus; mit-to.
Excepţie face grupul format din muta cum liquida, cînd cele două consoane fac silabă cu a doua
vocală: ma-tris.
Trei consoane între două vocale se despart astfel: prima consoană cu prima vocală, iar celelalte două
consoane cu a doua vocală: ob-scu-rus.
Bibliografie