Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definiție: Textul literar/opera literară este creația în versuri sau în proză în care autorul creează un univers imaginar, prin intermediul
căruia redă fapte, idei, aspecte din natură, folosind un limbaj expresiv.
2. Clasificare: Clasificarea operelor literare:
a) După caracterul lor: - opere literare populare (basmul, snoava, legenda, doina, balada populară, colindul etc.)
- opere literare culte (schița, nuvela, pastelul, fabula, romanul etc.)
b) După formă: - opere literare în versuri / poezii (doina, balada, pastelul, fabula, imnul, oda etc.)
- opere literare în proză ( basmul, schița, nuvela, povestirea, romanul etc.)
c) După gen: - opere literare lirice (doina, pastelul, imnul, oda, idila, elegia, sonetul etc.)
- opere literare epice (balada, basmul, fabula, schița, nuvela, romanul, povestirea, epopeea etc.)
- opere literare dramatice ( comedia, drama, tragedia etc.)
3. Trăsăturile textului nonliterar:
Trăsăturile operei literare:
►Scop = trezirea unor emoții puternice în sufletul lectorului (a impresiona /vs/ a informa);
►Expresivitatea = generată de: figuri de stil, imagini artistice, punctuație cu rol stilistic, dar și de talentul fiecărui scriitor de a folosi
resursele limbii;
►Limbajul = foarte bogat și variat. Cuvintele sunt folosite cu sens figurat - conotativ.
►Între conținut și formă există o strânsă legătură (vezi operele în versuri, care au un conținut susținut de muzicalitatea prozodică);
►Originalitate = se manifestă la toate nivelurile, deoarece textul exprimă viziunea artistică a autorului.
- Are caracter ireal, ficțional, îmbină realitatea cu imaginația, fantasticul, fabulosul.
- Are rolul de a impresiona, atrage, sensibiliza, relaxa cititorul, căci îi prezintă o altă variantă a lumii omenești, una imaginară, unde
cititorul poate evada și poate „scăpa” de problemele care îl frământă (caracterul purificator, compensator și mimetic al literaturii = copiază,
mimează, creează o altă realitate, o altă lume, falsă, inventată) – poiesis, catharsis, mimesis, aestesis.
- Are multă expresivitatea (figuri de stil, imagini artistice, sensuri expresive ale părților de vorbire, semnelor de punctuație).
- Sunt folosite frecvent cuvintele cu sens figurat (conotativ), pentru a inventa figuri de stil, pentru a înfrumuseța textul.
- Sunt valorificate toate aspectele limbii: arhaisme, regionalisme, neologisme, termeni populari, de argou, polisemantismul.
- Emițătorul este obiectiv sau subiectiv, depinde la ce persoană relatează textul (a III-a sau I). În textele epice, are mai multă obiectivitate,
dar în cele lirice este subiectiv, exprimând sentimentele în mod direct. Autorul real își ia în textul literar o altă mască a celui care creează,
adică masca naratorului (în textul epic) și a eului liric (în textul liric).
- Receptorul este cititorul, care poate fi o persoană reală, verificabilă sau un cititor inventat de autor, căruia i se adresează în text
„frumoaso, ți-s ochii așa de negri...”.
- Ideile se adresează imaginației și sensibilității cititorului. Se pot identifica mai multe mesaje, textul poate fi interpretat în mai multe
feluri, din mai multe unghiuri și puncte de vedere.