+Argumentarea apartenenţei unui text literar la genul
PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA
I.INTRODUCERE
- definiţia textului liric
II. CUPRINS
Argumentarea apartenenţei
textului " Mezul iernei", la
categoria textelor lirice
a) exprimă gânduri, idei,
sentimente ale autorului în
MOD DIRECT (iei poezia
strofă cu strofă şi arăţi ce
spune autorul, ce gânduri,
idei şi sentimente comunică)
b) există eu liric ( cauţi mărcile
prezenţei eului liric în text )
c) limbajul este artistic,
încărcat de subiectivitate:
· imagini artistice şi figuri
de stil (prezentarea celor
mai importante imagini
şi figuri de stil, cu
semnificaţia lor)
· muzicalitate ( ritm, rimă,
măsură)
III. ÎNCHEIERE
Concluzii - rezumatul
cuprinsului
liric - compunere
Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei,
sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric,
folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
„Mezul iernei” este un text liric pentru că are toate caracteristicile
acestui tip de text. În primul rând, este un text liric pentru că exprimă
trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de
iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig,
încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite pe
bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat
de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul
că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca
pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile
caselor. Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul
principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate
sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte
mărunt în faţa grandorii naturii.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric.
Acesta îşi face simţită prezenţa în ultima strofă prin verbul la persoana
I „văd”. De asemenea, se simte prezenţa eului liric şi în exclamaţii:
„E un ger amar, cumplit”
„O! Tablou măreţ, fantastic!”
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul
folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul
cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu
imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele „amar”,
„cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit un sentiment de nelinişte şi
chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot
vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia
„zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi
„strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl
încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea
naturii ca un templu. El foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca
înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele
„albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”,
„argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi
misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie
amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin
îndărătul acestei grandori cosmice.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care
este organizat în versuri cu măsură egală (de 15 – 16 silabe), are rimă
împerecheată şi ritm trohaic.
În concluzie, textul „Mezul iernei” este liric, deoarece, prin
vocea unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri
legate de iarnă, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne
impresioneze puternic.