MODELE DE COMPUNERI

1. GENUL LIRIC

a.) POEZIA - Miezul iernii (Mezul iernei – în varianta originală a lui Vasile Alecsandri)

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

EXPLICAȚII
I. INTRODUCERE
- Titlul poeziei și autorul
- Definiția operei lirice
MODEL
Poezia „Mezul iernei”, scrisă de Vasile Alecsandri, aparține genului
liric, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. Opera lirică
cuprinde textele literare în versuri, în care autorul își exprimă gândurile,
ideile, și sentimentele în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu
liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate, adică figuri de
stil și imagini artistice.

II. CUPRINS
Argumentarea apartenenței
textului " Mezul iernei", la
categoria textelor lirice
a) exprimă gânduri, idei,
sentimente ale autorului
în MOD DIRECT (iei
poezia în general sau strofă
cu strofă și arăți ce spune
autorul, ce gânduri, idei și
sentimente comunică)
b) există eu liric ( cauți
mărcile prezenței eului liric
în text )
c) modul de expunere
folosit (descriere, monolog
liric, confesiune lirică sau
dialog imaginar)
c) limbajul este artistic,
încărcat de subiectivitate:
· ex. de imagini artistice
În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii
ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă, autorul este
mai întâi îngrozit de puterea gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind
stejarii în pădure, încât și stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul
este totuși încântător și eul liric este fermecat de strălucirea zăpezii.
Măreția naturii îl copleșește și are sentimentul că trebuie să existe un
creator care a zămislit-o. Își închipuie natura ca pe un templu, ale cărui
coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor. Acoperișul templului este
bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt făcliile. Munții sunt
altarele și vântul scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri.
Omul se simte temător, mărunt în fața măreției naturii.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta
își face simțită prezența în ultima strofă prin verbul la persoana I „văd”.
De asemenea, se simte prezența eului liric și în exclamații: „E un ger amar,
cumplit!”, „O! Tablou măreț, fantastic!”. Modul predominant de expunere
este descrierea, sublinierea trăsăturilor anotimpului iarna. Prin prezența
acestui mod, putem trage concluzia că acest text este un pastel în versuri.
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul
folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora
poetul își exprimă emoțiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-
auditivă a naturii copleșite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „înghețate”
și figuri de stil (prezentarea
celor mai importante imagini
și figuri de stil, cu
semnificația lor)
· muzicalitate ( ritm, rimă,
măsură, elemente de
versificație / prozodie)
-Mai poți să scrii despre
temele poeziei, explicația
titlului, explicația ideilor din
fiecare strofă etc.
III. ÎNCHEIERE
Concluzii - sintetizarea
cuprinsului
(+ poți scrie și opinia ta
despre poezie, adică dacă ți-a
plăcut textul și de ce)
și „oțelit” transmit un sentiment de neliniște și chiar teamă în fața
grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a
câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparația „zăpada... pare-un lan de
diamanturi” și epitetele „cristalină” și „strălucitoare” sugerează frumusețea
și strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe,
autorul creează imaginea naturii ca un templu. El folosește comparația
fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe
sonoare” și epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreț”,
„fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea
măreția și misterul naturii și pentru a transmite un sentiment de admirație
amestecată cu teamă. Eul liric presimte existența unui creator divin în
spatele acestei frumuseți cosmice.
Limbajul artistic se arată și prin forma muzicală a textului, care este
organizat în versuri lungi, împărțite pe patru strofe, cu măsură egală (de 15
– 16 silabe). Poezia are rimă împerecheată și ritm trohaic.
În concluzie, textul „Mezul iernei” este liric, deoarece, prin vocea
unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoții și gânduri legate de
frumusețile anotimpului iarna, folosind un limbaj expresiv prin care
reușește să ne impresioneze puternic.

b.) POEZIA – Cuptor (de Ion Pillat)

Și-a pus, se vede, Domnul pământul în cuptor,
De coace ca o pită sub cer dogorâtor.

Prin iarba arsă greieri cu țârâit prelung

Tăcerea nesfârșită a zilei o împung,

Iar apele luminii se joacă pe zăvoi.

La iazul scurs dorm bivoli cu botul în noroi,

Dorm oile în roată, cu umbra, sub stejar,

Ca pietrele de moară dorm boii lângă car,

Și pe sub car cosașii cu capul pe cojoc...

Pe cer, vulturul negru virează stând pe loc.

Fâțâituri de coasă se-aud în vreo poiană,

Dar tac înfricoșate de-a liniștei dojană.

În vânt - dar unde-i vântul ? - se-ncearcă tocăilia,

Dar tace și-ea de teamă să nu trezească via...

În casa răcoroasă și cu obloane trase,

În vechea mea odaie vrea visul să mă lase -

Încet îmi deschid ochii să nu mă-nșele parcă ;

Trecutul și-amintirea tot gândul mi-l încarcă.

Pe valuri de lumină las vara să mă poarte -

Dă-mi tu, biblioteca din vremuri dragi, o carte

Vrăjită cum e cartea ce o citești întâi,

Să-i pun iar talismanul deschis la căpătâi.
Din rafturi iau volumul și Robinson Crusoe
Cu papagalu-i verde intră iar în voie.

O, Doamne, ca tovarăș de viață ține-mi-l -

Păstrează-mi pân' la moarte un suflet de copil.

MODEL
Genul liric

Textul „Cuptor”, de Ion Pillat, este un text liric, pentru că are toate caracteristicile specifice unui astfel
de text. Genul liric cuprinde textele în versuri în care autorul își exprimă direct gândurile și sentimentele, prin
eul liric, figurile de stil și imaginile artistice.
În primul rând, exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct. Ion Pillat realizează tabloul unei zile
toride de vară. Cerul e arzător, iarba e arsă, bălțile au secat, cosașii ieșiți la muncă dorm sub carele lor. Dorm la
umbra stejarilor oile, dorm și boii lângă care. E o „tăcere nesfârșită”, doar greierii se aud și, rareori, fâșâiturile
unor coase. Acest tablou transmite un sentiment de neliniște, provocat de impresia de pârjol universal.
În al doilea rând, există un eu liric, care-și face simțită prezența discret (fără mărci lexico-gramaticale
proprii). Doar verbul „se vede” din primul vers sugerează existența unui privitor care încearcă să-și explice
canicula prin intervenția divină. În rest, subiectivismul eului liric se regăsește în opțiunea pentru anumite imagini
și cuvinte.
În al treilea rând, textul este liric, deoarece limbajul său este artistic, încărcat de subiectivitate. Autorul
creează imagini vizuale ( iluzia vizuală a „apelor luminii”, bivolii adormiți în noroi, oile care dorm la umbră,
cosașii dormind sub care etc.) și imagini auditive (țârâitul greierilor, fâșâitul stingher al coaselor), care
conturează tabloul unei zile caniculare, undeva la țară, pe câmp și transmit un sentiment de neliniște. Sunt
folosite în acest scop figuri de stil diferite. Epitetele dogorâtor, arsă, nesfârșită, scurs induc ideea de sfârșit de
lume sub imperiul caniculei. Cele două comparații ( pământul… coace ca o piatră, ca pietrele de moară dorm
boii lângă car) transmit un sentiment de apăsare, iar repetiția verbului dorm induce o stare de toropeală
universală, din care mișcarea, proprie vieții, a fost eliminată. De altfel, verbele de mișcare lipsesc cu totul.
Predomină câmpurile lexico-semantice ale focului (cuptor, coace, dogorâtor, arsă), nemișcării (dorm – de
3 ori -, stând) și tăcerii (tăcerea, tac, liniștei).Versul lung ( de 13-14 silabe), rima împerecheată și ritmul iambic
dau poeziei o muzicalitate lentă, potrivită cu sentimentul general transmis.
În concluzie, pentru că exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin vocea unui eu liric și
folosește un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate, textul „Cuptor”, de Ion Pillat, este un text liric.

2. GENUL EPIC

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

EXPLICAȚII MODEL
I. INTRODUCERE Opera literară „Vizită” , creată de Ion Luca Caragiale, este un text
-Titlul textului și autorul epic, deoarece are trăsăturile acestui tip de text. Genul epic cuprinde
- Definiția operei epice operele literare în versuri sau în proză, în care autorul își exprimă în
mod indirect gândurile, ideile și sentimentele față de cititori, prin
intermediul acțiunii, al personajelor și al naratorului.
II. CUPRINS În primul rând, opera este epică, fiindcă are diverse acțiuni
Argumentarea faptului că"Vizită", realizate de personaje. De Sf. Ion, un musafir sosește în vizită la doamna
de I.L. Caragiale este o operă epică: Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului acesteia. Pe parcursul vizitei,
a) are acțiune – rezumat, micuțul sărbătorit se dovedește neastâmpărat și lipsit de educație, făcând
eventual momentele subiectului; numai pozne. Este gata să răstoarne mașina de făcut cafea, face tărăboi cu
b) are personaje – prezentare trâmbița și toba, o lovește pe mama sa cu sabia în apropierea ochiului,
scurtă; toarnă pe ascuns dulceață în șoșonii musafirului, fumează o țigaretă
c) are narator – felul naratorului, întreagă, varsă cu mingea cafeaua pa pantalonii musafirului și, în sfârșit,
la ce persoană povestește; leșină, din cauza tutunului.
d) se folosește narațiunea, ca În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje:
mod de expunere principal, dar, în musafirul, doamna Popescu, Ionel, jupâneasa. Personajul principal este
funcție de text, ea se împletește cu Ionel, un copilaș rău crescut, căruia mama îi tolerează orice. El este
dialogul și descrierea. îmbrăcat după moda vremii într-un costum de roșiori și face tot ce
 e) poți să mai scrii despre timp și
spațiu, conflict, tehnici narative,
faptul că textul e o schiță, comic,
explici titlul, tema textului etc.
dorește. Ionel este caracterizat atât direct, cât și indirect.
În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit de
prezența naratorului, care povestește la persoana I, adoptând perspectiva
unuia dintre personaje. Perspectiva narativă este una subiectivă,
autodiegetică.
În sfârșit, ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de
expunere. Narațiunea, care predomină, este folosită pentru a prezenta
acțiunea. Dialogul dă viață personajelor. Descrierea apare foarte puțin, din
loc în loc, pentru a crea cadrul acțiunii și a prezenta sumar personajele.

III. ÎNCHEIERE În concluzie, textul “Vizită...” al lui Caragiale este un text epic, în
Concluzii - sintetizarea cuprinsului; care autorul comunică indirect, prin intermediul unor personaje și al unei
- mesajul artistic (ce vrea să povești un mesaj ironic-dezaprobator la adresa educației făcute copiilor în
transmită INDIRECT autorul); anumite familii.
(+ poți scrie și opinia ta despre
proză, adică dacă ți-a plăcut textul
și de ce)

3. BASMUL

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

EXPLICAȚII MODEL
I.INTRODUCERE Basmul popular este o creație ...
1. Definiția basmului popular
II. CUPRINS “Prâslea cel voinic și merele de aur” este un basm
Argumentarea apartenenței textului "Prâslea cel popular, pentru că...
voinic...” la specia basmului
a) creație populară: În primul rînd ...
- orală;
- anonimă;
- colectivă.
b) aparține genului epic:
- acțiune : rezumat + momentele subiectului; În al doilea rând,
- personajele:
- reprezintă binele și răul;
- au forțe supranaturale;
- narator
c) tema: binele învinge răul - demonstrație În al treilea rând...
d) prezența supranaturalului:
- timpul și spațiul fabuloase; În al patrulea rând...
- obiecte magice;
- ființe supranaturale;
- cifre magice;
e) formule specifice:
- inițiale;
- mediane;
- finale.
f) mesajul basmului: Ultimul argument că textul este basm constă ...
- cultiva optimismul;
- are valențe educative.
III. ÎNCHEIERE În concluzie, textul “Prâslea cel voinic și merele de
Concluzii - rezumatul cuprinsului aur” este un basm popular...
4. APARTENENȚA LA TEXT LITERAR
PLANUL COMPUNERII
I.INTRODUCERE
- definiția textului literar
II. CUPRINS
Argumentarea apartenenței textului la
categoria textelor literare
a) își propune să impresioneze cititorii
– explici cum face asta;
b) exprimă gânduri, idei, sentimente
ale autorului (iei poezia strofă cu
strofă și arăți ce spune autorul, ce
gânduri, idei și sentimente comunică)
c) limbajul este artistic, încărcat de
subiectivitate:
· imagini artistice și figuri de stil
(prezentarea celor mai importante imagini și
figuri de stil, cu semnificația lor)
· muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)
d) mai poți scrie despre:
Opera literară este:
- o creaţie artistică: ea este menită să ne
placă, asemeni unui joc, nu are un scop
practic.
- o comunicare: autorul este emiţătorul, iar
cititorul este receptorul; ea conţine un mesaj.
- expresivă: are o formă deosebită,
interesantă, încărcată de figuri de stil.
- originală: are o formă inedită (nouă), unică.
- o lume imaginară: autorul ne propune
situaţii posibile, iar noi trebuie să participăm
cu imaginaţia noastră la reconstituirea
acestora în timpul lecturii.
- făcută din cuvinte: autorul combină
cuvintele în imagini literare cu ajutorul unor
procedee caracteristice literaturii.
III. ÎNCHEIERE
Concluzii - rezumatul cuprinsului
COMPUNEREA
Textul literar este un text prin care autorul își propune să
impresioneze și să emoționeze cititorii, exprimându-și propriile
gânduri, idei și sentimente, prin folosirea unui limbaj artistic,
puternic marcat de subiectivitate.
ALTĂ DEFINIȚIE: Opera literară este o creație artistică prin
care scriitorul își comunică gândurile și sentimentele personale
cititorilor, într-o formă originală și expresivă, construind o lume
imaginară din cuvinte cu ajutorul unor mijloace specifice.
„Mezul iernei” este un text literar pentru că are toate
caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, își propune să
impresioneze, să emoționeze cititorii prin descrierea unui tablou de
iarnă, în care gerul strivește natura, nerăpindu-i totuși frumusețea și
misterul.
În al doilea rând, este un text literar pentru că exprimă
trăirile proprii ale autorului. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta
este mai întâi îngrozit de virulența gerului. E atât de frig, încât se aud
trosnind stejarii în pădure, încât și stele par încremenite pe bolta
cerească. Peisajul este totuși încântător și eul liric este fermecat de
strălucirea zăpezii. Măreția naturii îl copleșește și are sentimentul că
trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Își închipuie natura ca
pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile
caselor. Acoperișul templului este bolta cerească, luna este farul
principal, iar stelele sunt făcliile. Munții sunt altarele și vântul scoate
sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte
mărunt în fața grandorii naturii.
În al treilea rând, caracterul literar al textului este dat de
limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin
intermediul cărora poetul își exprimă emoțiile. Astfel, prima strofă
începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii copleșite de ger.
Epitetele „amar”, „cumplit”, „înghețate” și „oțelit” transmit un
sentiment de neliniște și chiar teamă în fața grozăviei frigului. Strofa
continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de
zăpadă. Comparația „zăpada... pare-un lan de diamanturi” și epitetele
„cristalină” și „strălucitoare” sugerează frumusețea și strălucirea
zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul
creează imaginea naturii ca un templu. El folosește comparația
fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe
sonoare” și epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”,
„măreț”, „fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru
a sugerea măreția și misterul naturii și pentru a transmite un
sentiment de admirație amestecată cu teamă. Eul liric presimte
existența unui creator divin îndărătul acestei grandori cosmice.
Limbajul artistic se arată și prin forma muzicală a textului,
care este organizat în versuri, are rimă împerecheată și ritm trohaic.
În concluzie, textul „Mezul iernei” este literar, deoarece, prin
intermediul unui limbaj artistic, expresiv, autorul își comunică emoții
și gânduri legate de iarnă, prin care reușește să ne impresioneze
puternic.