PLANUL COMPUNERII –TEXT LITERAR

I.INTRODUCERE

- definiţia textului literar

Textul literar este un text prin care autorul îşi propune să impresioneze şi să
emoţioneze cititorii, exprimându-şi propriile gânduri, idei şi sentimente, prin
folosirea unui limbaj artistic, puternic marcat de subiectivitate.

II. CUPRINS

Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor literare

a) îşi propune să impresioneze cititorii – explici cum face asta;

b) exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului (iei poezia strofă cu strofă şi
arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică)

c) limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate:

· imagini artistice şi figuri de stil (prezentarea celor mai importante imagini şi

figuri de stil, cu semnificaţia lor)

· muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)

EXEMPLU DE COMPUNERE

„Mezul iernei” este un text literar pentru că are toate caracteristicile

acestui tip de text. În primul rând, îşi propune să impresioneze, să emoţioneze
cititorii prin descrierea unui tablou de iarnă, în care gerul striveşte natura,
nerăpindu-i totuşi frumuseţea şi misterul.

În al doilea rând, este un text literar pentru că exprimă trăirile proprii ale
autorului. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de
virulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi
stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric
este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are
sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura
ca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor.
Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt
făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orga
reprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii.

În al treilea rând, caracterul literar al textului este dat de limbajul folosit.

Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi
exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii
copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit un
sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu
imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia
„zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare”
sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În
următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El foloseşte
comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe
sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”,
„fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi
misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cu
teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandori
cosmice.

Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este

organizat în versuri, are rimă împerecheată şi ritm trohaic.

III. ÎNCHEIERE

Concluzii - rezumatul cuprinsului

În concluzie, textul „Mezul iernei” este literar, deoarece, prin intermediul

unui limbaj artistic, expresiv, autorul îşi comunică emoţii şi gânduri legate de
iarnă, prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.