- Ce te legeni, codrule, (te legeni=te miști, te apleci), (codrule=pădure)

Codrule, drăguțule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte. (frunzișul=grămadă de frunze), (rărește=îl face rar, cad multe frunze)
Bate vântul frunza-n dungă – (în dunga frunzei=marginea frunzei)
Cântăreţii mi-i alungă; (cântăreții=păsările)
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i aici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă aplec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele (rămurele=crengi)
Trec în stoluri rândunele, (stoluri=grupuri), (rândunele=păsări)
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând, (zarea lumii=cerul albastru)
Şi se duc ca clipele, (clipele=minutele, momentele)
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit, (pustiit=singur)
Veștejit şi amorţit (veștejit=uscat, trist), (amorțit=nemișcat, înțepenit, supărat)
Şi cu doru-mi singurel, (dorul=vágyakozás)
De mă-ngân numai cu el! (mă îngân=mă repet, vorbesc)

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu

Ce te legeni…

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, (oaspeții=musafirii), (cocostârci și rândunele=păsări)

Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; (părăsit-au=au părăsit), (cuiburi=adăposturi, culcușuri)
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor, (cârdurile=stolurile, grupurile), (cocoare=păsări)
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. (pribegit-au=au pribegit=au plecat), (jalnic=trist), (dor= vágyakozás)
Vesela verde câmpie acum e tristă, veștejită, (vesela=fericita), (veștejită=uscată, ofilită)
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; (lunca=dealul), (brumă= zúzmara), (ruginită=maro)
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. (iluzii=visuri, dorințe, speranțe)
Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri, (tuspatru=toate patru)
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri. (nouri=nori), (geruri=friguri, înghețuri)
Soarele iubit se-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. (cârd=stol, grup), (corbi=păsări), (văzduh=cer),
(croncănitori=gălăgioși)
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare! (crivăț=vânt foarte rece și puternic)
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare. (șuieră=sună tare), (înfiorare=frig și frică)
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc, (boii rag=vacile mugesc, urlă)
Omul, trist, cade pe gânduri şi se-apropie de foc.
Adăugat de: mustang
vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri
Sfârșit de toamnă

- Ce te legeni, codrule, (te legeni=te miști, te apleci), (codrule=pădure)

Codrule, drăguțule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte. (frunzișul=frunze), (rărește=îl face rar)
Bate vântul frunza-n dungă – (în dunga frunzei=marginea frunzei)
Cântăreţii mi-i alungă; (cântăreții=păsările)
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i aici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă aplec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele (rămurele=crengi)
Trec în stoluri rândunele, (stoluri=grupuri), (rândunele=păsări)
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând, (zarea lumii=cerul albastru)
Şi se duc ca clipele, (clipele=minutele, momentele)
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit, (pustiit=singur)
Veștejit şi amorţit (veștejit=uscat, trist), (amorțit=nemișcat)
Şi cu doru-mi singurel, (dorul=vágyakozás)
De mă-ngân numai cu el! (mă îngân=mă repet, vorbesc)
- Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult, (viscolul=vânt puternic și rece)
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările (troienind=umplând cu zăpadă)
Și gonind cântările; (gonind=alungând păsările)
Și mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult (doina=cântec de dor)
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-și cofeile, (cofeile=sticle sau găleți cu apă)
Tot cântă femeile.