• Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă,

petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu

amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale,
descriind relațiile dintre eroul principal, cunoscut în acest
context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a
Petrei, și diversele persoane cu care interacționează.

• Constituie, dupa aprecierea unanima a

criticilor si istoricilor literari, opera de
maturitate, capodopera marelui scriitor
moldovean I. Creanga, fiind considerat 'primul
roman al copilariei taranesti'.

• Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu

sint intre totul reale. Rezulta ca personajul principal al
Amintirilor nu este scriitorul, ci Nica al lui Stefan al Petrii,
surprins si descris din perioada copilariei, de cind a facut
'ochi' si pina ajunge 'holtei, din pacate!'.
 Capitolul I.
-Evoca frumusetile satului Humulesti.

-Evoca imagini din viata de scoala: dascalul

Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste,
plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la
scoala din Brosteni, intimplarea cu rostogolirea
stincii peste casa Irinucai.

-Din intamplarile relatate remarcam elogiul

adus parintelui 'Ioan de sub deal' in calitatea
lui de intemeietor de scoala, prin chilia 'durata
la poarta bisericii pentru scoala'.
Partea a II-a

-descrie casa parinteasca din anii fericiti ai zburdalnicei

copilarii

- povesteste:
1. la cirese,
2. pupaza din tei ,
3. la scaldat.
Partea a III-a
 enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: 'si satul
Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si
lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurilecare inconjura
satul nostru inca-s vrednice de amintire;
 istoriseste intamplari din vremea cand era elev la scoala din
Falticeni, impreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, in
gazda la ciubotarul Paval, ascultand cantecele din fluier ale lui
Mos Bodringa.
Partea a IV-a
 Nica al lui Stefan al Petrii nu mai este copilul care prinde
pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum 'holtei din
pacate' iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. De
aceea legatura cu satul sau natal este acum mult mai
strinsa: 'Cum nu se da scos ursul din birlog, taranul de la
munte stramutat la cimp, si pruncul, dezlipit de la sinul
mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in
toamna anului 1855, cind veni vremea sa plec la Socola,
dupa staruintele mamei'. Satul este vazut indeosebi prin
ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore,
petreceri etc, toate avind ca fundal cintecul de dor ce se
revarsa din strunele viorii lui 'Mihai scripcariul din
Humulesti' in 'puterea noptii').
 PARTEA A IV-A
Incepe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind
plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de
bună voie".
Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie
lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea
frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu
mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”), familia și
tovarășii, și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Planurile
sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de
mama sa Smaranda, care invocă reputația strămoșilor pentru a-l
convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean.
Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din
toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola.
• Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a
unei culegeri de lucrări ale lui Creangă, sub îngrijirea lui Gruber,
a lui A. D. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la
rugămintea fiului scriitorului, Constantin). A doua astfel de
ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui
Creangă, publicată între 1902 și 1906 de către
folcloristul Gheorghe T. Kirileanu.

• Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul

său lingvistic relativ izolat, adesea bazat pe elemente obscure din
vocabularul românesc, adoptând formulări populare, arhaice
și regional-moldovenești

• Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori
români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. A fost imitată de I.
Dragoslavîn cartea lui din 1909, Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă
disgrațioasă”. Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din
„Amintiri din copilărie” de scriitorul I. I. Mironescu, sub titlul Catiheții de la
Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic”
lui Creangă. Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă
memorialistul în Copilăria unui netrebnic, roman din 1936 al autorului avangardist Ion
Călugăru