Harap-Alb

(eseu argumentativ)

Epoca marilor clasici si-a definit coordonatele spirituale și estetice sub

indrumarea lui Titu Maioresc, un adevarat ,”spiritus rector" e capabil să impună
ordine, rigoare și valoarea unei întrgi epoci culturale. Prestigiul cultural l-a câștigat
odată cu înființarea grupării ,,Junimea" din care au facut parte ilustrii scriitori ai
secolului al XIX-lea cum ar fi ,Mihai Eminescu sau Vasile Alecsandri. Indiscutabil
legat de această grupare este și Ion Creangă. Depășind rapid statutul de „autor
poporal”, pătrunde rapid ca un veritabil artist în sfera literaturii culte. Diversitatea
formulelor narative, ușoara ironie, oralitatea și umorul fac din opera sa o savuroasă
capodoperă. Ion Creanga este considerat creatorul basmului cult in literatura
romana, a carui principala particularitate este aceea ca marele povestitor pastreaza
caracterul realist al intamplarilor, iar personajele sunt puternic umanizate si
individualizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intr-o realitate sociala si
istorica determinata, iar faptele ilustrate izvorasc din legile firii care guverneaza
omenirea.O alta trăsătură dominanta a poveștilor lui Ion Creangă este realismul
profund de origine populara. În „Soacra cu trei nurori” de exemplu dăm peste
vejnicul conflict dintre noră și soacra ce ține mai mult la feciorii săi. În „Capra cu
trei iezi” găsim ilustrată iubirea de mamă. „Fata babei și fata moșneagului” este
vestita dramă a copiiilor vitregi. „Punguța cu doi bani” dă satisfacție moșilor care
nu trăiesc bine cu babele lor. In „Povestea lui Harap-Alb”este o metafora pentru
existenta omului de soi sub orice infatisare. Este ușor de înțeles astfel cum creațiile
lui ajung să fie unele din cele mai valoroase scrieri românești și chiar universale.
Astfel putem considera ca opera “Harap-Alb” este un basm cult deoarece este o
specie a genului epic în care personajele înzestrate cu puteri supranaturale
săvârșesc fapte ieșite din comun. Basmul prezinta o multitudine de obiecte
magice,numere fatidice(3,5,7,9,12),unele personaje poseda puteri supraomenesti.
Fabulosul in acest gen literar este nelipsit si este tratat intr-un mod
realist,personajele dintr-un basm traind intr-o lume fantastica.
In primul rand opera “Povestea lui Harao-Alb” este realista incadrandu-se in
realismul caracteristic lui Ion Creanga. Era odata un imparat cu trei baieti.Intr-o
zi,imparatul a primit o scrisoare de la fratele lui in care ii cerea sa ii trimita unul
din baieti sa domneasca in locul lui.Fii cei mari au incercat dar au fost intorsi din
drum de frica unui urs,Fiul cel mic este sfatuit de o batrana cersetoare ce trebuie sa
faca pentru a iesi invingator.Insa cand fiul cel mic, , infrange “ursul” afla ca este
defapt tatal sau.Acesta ii spune ca a dat dovada de curajul necesar pentru a
domni.Pe drum,se intalneste cu un spân la o fantana. Spanul il pacaleste sa intre in
fantana,dupa care il inchide acolo.Ca sa ii crute viata,spanul il oblige sa ii devina
sluga dandu-I numele de Harap-Alb si el sa se dea drept fiul de crai.
Cei doi isi continua drumul spre tara lui Verde Imparat.Acolo spanul este primit
cu tot respectful cuvenit unui fiu de crai,iar Harap-Alb este trimis la
grajduri.Curand dupa aceea spanul dorind sa scape de Harap-Alb il trimite sa aduca
salati din gradina ursului si o piatra nestemata din fruntea unui cerb.Cu ajutorul
batranei cersetoate,Harap-Alb le duce la indeplinire cu success.A treia oara este
trimis sa o aduca pe fata imparatului Ros .Pe drum se intalneste cu
Gerila,Setlia,Flamzila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila.Cu ajutorul lor reuseste sa
treaca o serie de probe ,dupa care o fura pe fata Imparatului Ros.Pe drum cei 2
tineri prind drag unul de altuyl,iar fata imparatului Ros ii dezvalui adevarata
identitate a lui Harap_alb.Spanul simtindu-se tradat ii taie capul lui Harap-
Alb.Este readus la viata de catre fata,ucigandu-l pe Span.In final cei 2 tineri se
casatoresc.
Personajul principal al basmului este Harap-Alb, un fel de Fat-Frumos din
basmele populare. Este viteaz, generos, curajos, angajat in lupta impotriva raului,
dar mai ales inzestrat cu arta de a-si face prieteni. El este mereu sfatuit si ajutat de
o multitudine de simboluri ale binelui. Pe de alta parte, Harap-Alb, este flacaul
suspus initierii in experienta vietii catre maturizare, supus incercariilor sortii din
care tanarul trebuie sa devina apt pentru a-si intemeia o familie. Trecand toate
probeledevine matur in ochii civilizatiei taranesti, demonstrand generozitate,
bunastare, inteligenta, tact, discretie, valorificand traditiile mostenite de la
strabuni.. La începutul basmului ,statutul eroului este de neinițiat.Prin prisma
vârstei și a statutului social (mezinul craiului), el trăiește într-un univers al
inocenței. Inocența și naivitatea sunt trăsăturile tânărului neexperimentat. El își
dovedește sensibilitatea ,deoarece se simte rănit atunci când tatăl său îl consideră la
același nivel cu frații săi nevrednici. Însă întâlnirea cu baba cerșetoare, care se
dovedește în curând a fi Sfânta Duminecă, este extrem de importantă ,deoarece
aceasta îi deschide ochii asupra viitorului său măreț, adresându-i-se cu apelativul
„luminate crăișorule", și oferindu-i încredere.. Însă se dovedește impulsiv atunci
când lovește calul cel slăbănog, deoarece nu era cea ce ar fi dorit el, necunoscând
defapt caracterul său fantastic. Acum fiul de crai pleacă în călătoria sa spre
maturizare, fiind nevinovat și necunoscător , necunoscând patima și păcatul
deoarece nu întâlnise Răul.
O data cu inselatoria Spanului “mezinul fiului de Crai” I se da numele de
“Harap-Alb”.Numele sau reprezinta alaturarea a doi termini opusi: “Harap” termen
dat in general oamenilor cu piele neagra/sclavi si Alb,care denota originea
pura,nobila.Astfel “Harap-Alb” este silit sa treaca probele pt a-si arata
maturittea.Moartea eroului este o metafora pt sfarsitul inocentei si naivitatii unui
tanar ,invierea acestuia reprezinta un ritual de purifcare si renasterea in maturitate.
In al doilea rand Ion Creanga a introdus in opera o serie de simboluri prin a caror
integrare reuseste sa dea o adevarata profunzime operei sale.Simbolismul Apei vii
si Apei moarte: moartea si invierea eroului nu reprezinta in basmul lui creanga un
scop in sine, un simplu detaliu formal.In esenta, e vorba de ceva mult mai profund.
Murind, Harap-Alb se elibereaza de povara juramantului de credinta si de supunere
fata de span.Inviind, el isi redobandeste potentialitatea initiala, fiind acum o fiinta
libera si, pe deasupra, un initiat, ceea ce-l indreptateste sa devina stapanul
imparatiei unchiului sau.
Calul Nazdravan poate simboliza proverbul “Nu judeca o carte dupa coperta” sau
“aparentele inseala”. Insa calul este vazut, in mai toate religiile antice, ca singurul
prieten adevarat al omului, calauza sigura si sfetnic devotat al eroului. Alegerea
calului se dovedeste a fi intotdeauna, in basme, un lucru extrem de dificil, aproape
imposibil, in absenta unui sprijin din partea unor pesonaje ajutatoare.In „Povestea
lui Harap-Alb" alegerea calului nazdravan devine o proba initiatica, pe care eroul
n-ar fi trecut-o, asa cum nici fratii sai n-au reusit, daca n-ar fi beneficiat de sfatul
batranei cersetoare.
Antagonistul din “Povestea lui Harap-Alb” nu este o bestie fantastica ci un simplu
om.Singura diferenta este ca este span.Tatal lui Harap-Alb il avertizeaza sa se
fereasca de spani cu orice pret dar acesta nu ii ia in considerare sfatul .Si astfel fiul
craiului ajunge sluga la span pentru ca a incalcat porunca parinteasca.Spanul poate
avea astfel doua intelesuri: 1.a incalca sfaturile parintesi echivaleaza cu o grava
eroare; 2.omul poate ajunge robul propriilor sale pacate.Harap-Alb isi recapata
libertaea ,dar dupa multe si anevoioase incercari,astfel eliberarea de pacat se face
cu greu si dupa mult timp.
Nu in ultimul rand, opera literara “Povestea lui harap-Alb” prezinta stilul unic a
lui Ion Creanga umorul facand parte din intreaga creatie a lui, nelipsind din operele
sale. Umorul lui Ceranga parcurge o intreaga gama. Autorului ii place sa
glumeasca, poate si datorita firii sale voioase. Tonul povestirii e placut, degajat,
autorul provocand permanent zambetul sanatos, privind totul dintr-o perspectiva
care amuza, exagerand, zeflemisind sau autoironizandu-se.
In concluzie opera literara « Povestea lui harap-Alb » este o minunata opera a
literaturii romane si basm,…