Flori de mucigai

T.Arghezi

-Tema si viziunea-

Poezia Flori de mucigai ,de Tudor Arghezi,face parte din volumul cu acelasi titlu care
infatiseaza universal carceral aflat sub semnul tragismului si al dezumanizarii.Experienta
poetului,care a fost detinut politic in inchisoarea de la Vacaresti,a generat un continut artistic
valoros,materializat prin textile din volumul amintit.Acestea se inscriu in sfera modernismului
prin sursa de inspiratie,mediul descris,valorificarea esteticii uratului,tematica,dar si prin
inovatiile la nivel lexical,semantic si prozodic.

Modernismul este o miscare culturala ampla care cuprinde mai multe curente literare si
care se caracterizeaza prin ruptura fata de orice forma de traditie.Acesta este
anticlasic,antiacademic si anticonventional.In spatiul cultural romanesc,teoreticianul
modernismului este criticul literar Eugen Lovinescu.El constata necesitatea unui progres cultural
si propune sincronizarea culturala a tarii cu cea occidentala.Printre elementele de modernitate se
numara si estetica uratului.Aceasta are ca origine poezia lui Charles Baudelaire,intitulata Florile
raului si valorifica ceea ce in mod conventional este considerat urat.

Opera Flori de mucigai este o arta poetica prin tema si anume efortul artistului de a
crea in universul terifiant al inchisorii.Astfel,poezia devine o modalitate de supravietuire
spirituala a eului poetic.

Titlul textului,care este asemanator cu titlul operei lui Baudelaire,contine un

oximoron.Prin intermediul acestuia se realizeaza opozitia a doua simboluri:florile,simbol al
frumusetii,si mucigai,care sugereaza un spatiu inchis.Impreuna,acestea exprima luminarea prin
arta.

In esenta,peisajul poeziei concentreaza ideea triumfului prin arta.Structura textului

presupune doua strofe.Prima strofa este polimorfa.Aceasta se deschide cu pronumele Le prin
care eul liric face referire la versuri.Folosirea perfectului compus in structura am scris
evidentiaza direct actul scrierii si este totodata o marca a subiectivitatii.Unealta pe care eul liric o
foloseste este unghia.Aceasta exprimare metaforica descrie implicare profunda a eului liric
precum si dificultatea actului creator.Ideea dificultatii este accentuata de hiperbola pe un perete
de firida goala si de enumeratia pe intuneric,in singuratate/Cu puterile neajutate.Epitetul din
structura cu puterile neajutate introduce evocarea celor trei evanghelisti Luca,Marcu si
Ioan.Acestia sunt ajutati in demersul lor de a scrie evangheliile de divinitate,prin simbolurile taur
,leu si vultur.Spre deosebire de acestia,eul poetic se simte abandonat si singur.
 In urmatoarea secventa se remarca repetitia cuvantului stihuri.Astfel este pusa in
evidenta importanta actului artistic,din perspectiva eului liric.Fara acestea,creatorul nu ar fi putut
sa traiasca in contextul respectiv.Enumeratia stihurilor fara an,de groapa,de sete de aoa si
de foame de scrum exprima conditiile dificile in care artistul scrie si starea de angoasa traita de
acesta,generata de pierderea notiunii timpului,de presentimentul mortii,de tulburarea sufleteasca
si de dereglarea instinctelor primare.Trecerea de la perfectul compus la prezentul etern sunt
semnifica permanentizarea si valoarea actului artistic.Ultima secventa a primei strofe introduce
simbolul inspiratiei divine unghia cereasca.Aceasta s-a tocit,fapt ce sugereaza ca,in absenta
libertatii si mediul ostil in care eul poetic se afla,artistul nu isi mai poate regasi harul
poetic.Trauma existentiala pe care fiinta poetica o traieste determina pierderea sperantei si
creeaza confuzie si tulburaresi nici nu a mai crescut/Sau nu o am mai cunoscut/Prin linia de
pauza din sintagma citata mai sus,se evidentiaza trecerea de la o idee poetica la alta.

In cea de a doua strofa,care este un catren,se dezvolta motive poetice specifice

simbolismului:intunericul existential si ploaia.Adverbele departe si afara sugereaza
distantierea eului liric de universul uman,firesc al libertatii.Aceasta idee este intarita si de
folosirea adverbelor la imperfect era,prin care este exprimata continuitatea singuratatii.Aceasta
stare ,asociata captivitatii,transforma inspiratia intr-oghiara.Astfel sunt descrise atat durerea
fizica cat si cea sufleteasca ale artistului care incearca sa se salveze prin creatie.Cuvintele
unghie si ghiara apartin sferei esteticii uratului prin valoarea lor de cuvinte aparent
poetice.Ultimul vers descrie ,prin intermediul metaforei,credinta artistului care refuza sa se
resemneze si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.Acest refuz reprezinta un triumf
al umanului si al artei asupra raului,a mortii si a cosmarului.

In opinia mea, tema reprezentata de conditia creatorului si viziunea asupra lumii vazute
ca un univers grotesc si tragic, fara iesire, formeaza imaginarul poetic arghezian care se remarca
in genul liric prin emotiile transmise scu ajutorul esteticii uratului si a elementelor moderniste.