NUVELA FANTASTICA

"LA TIGANCI" de Mircea Eliade

Scrisa la Paris n 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907-1986) a aparut pentru prima oara n anul 1962 n revista "Destin" de la Madrid, iar la noi n 1967, n revista "Secolul XX", fiind apoi inclusa n volumul "La tiganci si alte povestiri ", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Nuvela face parte din literatura contemporana, fiind o nuvela fantastica, scrisa dupa al doilea razboi mondial, perioada n care Eliade ilustreaza ideea ca opozit ia dintre real si ireal, dintre sacru si profan se estompeaza, ntre acestea nemai existnd hotare bine determinate.

Constructia subiectului. Mituri si semnificatii: Perspectiva narativa se defineste prin naratorul omniscient sj naratiunea la per soana a IlI-a. Actiunea este plasata n Bucurestiul de alta data, cadru temporal s i spatial spiritual des ntlnit n opera literara a lui Eliade, ntruct el considera ca "orice loc natal constituie o geografie sacra. Pentru cei care l-au parasit, ora sul copilariei si adolescentei devine totdeauna un oras mitic. Bucurestiul este, pentru mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M.Eliade - "ncercarea labiri ntului"-1978) Realizarea fantasticului n aceasta nuvela se face prin mbinarea planului real cu p lanul ireal, secventele narative fiind dominate, pe rnd de unul din aceste planur i. Epicul dublu este relevat de existenta n planul secund a unor elemente semnificat ive, apartinnd celuilalt plan dect cel dominant n secventa epica respectiva. Altfel spus, epicul dublu este construit din doua planuri, unul real si altul ireal, c are merg paralel si concomitentpe parcursul ntregii nuvele, numai ca unul este pl anul principal si celalalt cel secundar, schimbndu-se ntre ele, conform secventelo r epice care compun nuvela. Nuvela se structureaza n opt secvente epice, conform planului real si ireal domin ant (epicul dublu), distribuite simetric, cu intrari si iesiri din timp si din l umi paralele: - secventa I- domina planul real; n plan secund este planul ireal; - secventele II-HI-IV- domina planul ireal; n plan secund este planul real; -secv entele V-Vl-VII- domina planul real; n plan secund este planul ireal; - secventa VIII- domina planul ireal, avnd si cteva elemente ale realului. "La tiganci" este construita pe tema hierofaniei, a manifestarii sacrului n profa n, sugernd trecerea spirituala a omului dinspre viata spre moarte. Sacru este un concept cu acceptia de sfnt, care inspira sentimente luminoase si naltatoare, ceea ce este dincolo de lumea concreta, banala, iar profan nseamna nepriceput, necuno

scator, ignorant, laic. Incipitul nuvelei este reprezentat de monologul interioral profesorului Gavriles cu, n formula autoadresarii, despre sansa omului ntr-o existenta nabusitoare. Secventa I este dominata de planul real, dar n secundar se manifesta irealul, pri n cteva elemente cu semnificatii mitice si mistice. Profesorul Gavrilescu se ntoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "ncinsa si nabusitoare" fiind obsedatde colonelul Lawrence "si de aventuri le lui n Arabia", despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] I-a l ovit n crestet [...] ca o sabie". Cautnd portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine v orba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest spatiu, considernd ca "pe o arsi ta ca asta, e o placere", fiind umbrit de nuci batrni. O alta obsesiea profesorul ui este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "trec regu lat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamna", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii (profanul)este definita de inte rese materiale, Gavrilescu socotindu-si cstigul n bani si lectii de pian, care l-a u obosit spiritual. si aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" Ia elev a sa, Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor. Coboara din t ramvai cu intentia sa-l ia n sens invers pentru a-si recupera servieta, se simte foarte "obosit, istovit", desi este nca "n floarea vrstei", avnd numai patruzeci si noua de ani. si aminteste de tinerete, atunci cnd nu-1 interesa aspectul material al vietii, "cnd esti tnar si esti artist, le suporti pe toate mai usor", Ia Charlo ttenburg, cnd era nemncat si "fara un ban n buzunar". Aude uruitul tramvaiului trecn d pe lnga el, l pierde, l "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea trziu!". El si i a astfel ramas bun de la lumea reala, ca atunci cnd, "pe timpuri, Elsa pleca sa p etreaca o luna la familia ei". Epicul dublun aceasta secventa este realizat prin cteva elemente nefiresti, ireale , ce vor deveni laitmotivepe parcursul nuvelei: caldura dogoritoaredilata parca gesturile, si cauta portmoneul si ntrzie cumpararea biletului, se confeseazacalator ilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilorca spatiu mis terios de initiere spirituala. Obsesia vietii banale(de trei ori pe saptamna merg e cu acest tramvai), palaria, banii, incapacitatea batrnului de a sesiza "racoare a" bordeiului sunt atitudini si gnduri ale vietii materiale, ale realului, semnif icatii ale profanului, ale lumii obisnuite, ce devenise sufocanta pentru profeso r. Gavrilescu este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si, fara sa-si dea seama, se trezeste n fata portii, unde "l ntmpina o neasteptata, nefi reasca racoare". Secventele II,III si IV se desfasoara n locul numit "La tiganci" si sunt dominate de planul ireal, sugernd pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu tre buia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. l ntmpina "o fata tnara, frumoasa si f oarte oachesa", care-1 conduce catre "o casuta veche", n timp ce Gavrilescu aude n departare uruitul metalic al tramvaiului, care "i se paru insuportabil". Batrna i cere sa-si aleaga o fata, dintre "o tiganca, o grecoaica, o ovreica", deoarece Gavrilescu respinsese nemtoaica ("nu nemtoaica"). Baba i cere treisute de lei, ia r el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual "sunt artist", motivnd ca "numai pentru pacatele mele am aj uns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura". Ceasul d e la bordeiul tigancilor statuse, ntruct notiunea de tinu, avea aici alte dimensiu ni, "nu e graba [...] avem timp". O emotie puternica puse stapnire pe el, si "se simti deodata fericit, parca ar fi fost din nou tnar". n bordei l ntmpina cele trei f ete pe care le alesese, o tigane?., o grecoaica si o ovreica, i se face sete, st are motivata de caldura obositoare pe care o ndurase afara, n lumea reala. Fetele se amuza de starea luj confuza, semn ca el se desprinsese de lumea reala, ale ca

rei repere nu se mai regasesc aici si constata ca Iui i este frica. Gavrilescu se apara, motivndu-se din nou spiritual, ca a trait "un vis de poet" si a simtit n t inerete "o pasiune nobila", a iubit-o pe Hildegard, asadar are pregatirea spirit uala superioara de a putea depasi barierele vietii reale, catre o alta lume. Cu toate acestea, el nu poate ghici tiganca, nu poate trece prima proba initiatica, asadar el nu poate transcede spiritual si fetele l prind ntr-un cerc ametitor, "c a ntr-o hora de iele". El si pierde cunostinta, intra ntr-o stare superioara de vis , care este prima treapta spre initiere. Gavrilescu se trezeste ametit si confuz , ntr-o lume ciudata, ncaperea i este total necunoscuta, cu paravane multicolore, c u saluri si broderii si se gndeste ca totul "era o iluzie", obiectele fiind refle ctate si multiplicate de oglinzi. Simte o fericire totala, "o nemaipomenita beat itudine i se risipi ca un fior cald n tot trupul", si aminteste ca visase, ncurca e lementele reale (arsita) cu amintirile din tinerete si se refugiaza n arta. Fetele si reproseaza reciproc faptul ca l-au lasat sa se agate de amintirile lumi i reale, care sunt piedici n evolutia initierii spirituale, de aceea "s-a ncurcat din nou" si "n-o sa mai stie cum sa iasa". Ele insista sa ghiceasca tiganca, deo arece n-o sa-i para rau. Gavrilescu nu poate ghici, pentru ca, spun ele, "si-a a dus aminte de ceva si s-a pierdut, s-a ratacit n trecut". Daca el ar fi ghicit ti ganca, pentru ca "asta-i jocul", l-ar fi plimbat prin toate odaile, "ar fi fost foarte frumos", dar el "se repezi Ia pian" si ncepe sa cnte cu "toata puterea", pa rca ar fi vrut sa intre tot mai adnc ntr-o stare artistica superioara. Se simte si ngur n aceasta lume total necunoscuta pentru el, se loveste de paravane sau obiec te neidentificate, "caci nu le cunostea formele", caldura l sufoca din nou, nu se mai recunoaste pe sine, este "mai slab dect se stia, cu oasele iesindu-i prin pi ele [...] asa cum nu se mai vazuse niciodata". Se simte nfasurat strns ntr-o draper ie, ca ntr-un giulgiu mortuar si ntelege ca "se va sufoca", pierzndu-si total perce ptia lumii nconjuratoare, "sunetele pareau necate n psla". Semnificatiileacestor secvente sugereaza manifestarea sacrului n profan- hierofan ia-: bordeiul ilustreaza mitul labirintului, ca simbol al trecerii dinspre viata spre moarte, un spatiu initiatic catre o alta lume spirituala; baba care cere v ama la intrarea n bordei poate semnifica Cerberul, paznicul integru al portii Inf ernului; fetele simbolizeaza ielele(mitul ielelor spune ca cine le vede dansnd mo are) sau Preotesele(care oficiau ritualul mortii n templele antice) sau Parcelesa u ursitoarele; cifra treieste mistica, avnd puteri magice asupra spiritului. Init ierea lui Gavrilescu este greoaie pentru ca profanul din el este o frna, el agatnd u-se mereu de trecut, de viata reala, concreta. Visul este o prima treapta a ini tierii, iar zbuciumul Iui de a scapa din draperia care l strngea ca un giulgiu poa te fi cosmarul traversarii materiei de catre spirit. Gavrilescu, ales n mod anume dintre indivizii oarecare, stersi, anonimi, traieste o experienta initiatica, d e care uneori se teme, alteori nu o constientizeaza. P ersonajul este nemplinit p e plan erotic, deoarece el fusese nevoit sa renunte la iubita sa, Hildegard, pen tru Elsa, din datorie civica, decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). Nemplinirea lui este si pe plan profesional, el devenind un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si ncearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricin e [...], sunt artist". Cu toate cestea, ca orice om, Gavrilescu se teme de moart e: "Ti-a fost frica!". Secventele V, VI si VII sunt dominate de planul real, n ca re revin gesturile, obsesiile si simbolurile din prima secventa, ca sugestie a v ietii mereu aceeasi, monotona, banala, obositoare. Gavrilescu povesteste babei stadiul initierii Iui, accentund chinul din ultima et apa a traversarii starii de la materie la spirit, "m-am vazut gol si am simtit d raperia strngndu-se n jurul meu, ca un giulgiu [...] ce-am mai patimit", face legat ura cu viata reala, apelnd la aceeasi oboseala sugerata de "caldura" si de "colon elul Lawrence". Intrnd n lumea reala, se urca n tramvai, se confeseaza calatorilor, spunndu-le ca si-a uitat servieta n strada Preoteselor si le marturiseste obsesia nemplinirii: "Eu, pentru pacatele mele sunt profesor de pian, dar n-am fost facu t pentru asta...". Coboara din tramvai Ia statia Preoteselor si constata ca la n r. 18 nu mai locuieste doamna Voitinovici si nici Otilia, ci familia Georgescu.

O vecina i spune ca doamna Voitinovici se mutase de opt ani n provincie, dupa ce s e casatorise Otilia. Totul este confuz pentru Gavrilescu, se urca n tramvai, si ca uta portmoneul, revine obsesia colonelului Lawrence, da taxatorului o bancnota s i afla ca banii se schimbasera de un an, discutia despre "tiganci" strneste react ii pseudoscandalizante ("e o rusine"), Gavrilescu "se simti deodata obosit, isto vit". Se ntoarce acasa, unde constata ca acolo locuieste altcineva, dupa care se duce la crciuma din apropiere si afla ca sotia Iui, Elsa, plecase n Germania, "dup a ce a disparut Gavrilescu. La toamna se mplinesc 12 ani". Gavrilescu se urca ntr-o birja si cere sa-l duca la "tiganci" atmosfera tine de f antastic, este o noapte frumoasa si miroase a regina-noptii. Birjarul, "fost dri car", sensibil ("mi plac florile, caii si florile") "fire de artist", l ajuta sa a junga dincolo, trecndu-l prin locuri impuse de traditia nmormntarii, urmnd un drum p restabilit, oprindu-se "n dreptul bisericii", sunt "fel de fel de flori" si I conso leaza "n-o sa va para rau...". Ultima secventa este dominata de planul irealsi se petrece "Ia tiganci", unde Ga vrilescu este primit de baba, plateste suta de lei, constata ca "e trziu" si-si c ere iertare. Baba continua initierea lui Gavrilescu, l previne sa nu se rataceasc a iar, i spune parola ("Eu sunt, m-a trimis baba") si-i explica drumul: "sa numer i sapteusi. Si cnd oi ajunge la a saptea, sa bati de treiori". Se ncurca n numarare a usilor, se simte sleit de puteri, intra ntr-o camera Ia ntmplare si deodata simte "un parfum uitat", acela al lui Hildegard. Gavrilescu se disculpa, i explica ce se ntmplase n tinerete, cnd starea spirituala fusese nvinsa de starea materiala "daca as fi avut ceva bani la mine...", dar acum "nu mai am nici casa, nu mai am nimi c". Hildegard, care poate semnifica mitul luntrasului Caron (care calauzea sufle tele mortilor din lumea vie n lumea cealalta, peste apa Styxului) i spune "vino cu mine", lui Gavrilescu i "e frica" si ncearca o ultima "agatare" de real, "ah, pal aria [...] si voi sa se ntoarca". Hildegard se mira ca el nca nu ntelege ce i se ntmpla, fiindu-i greu sa accepte si d a vina pe faptul ca "sunt cam obosit", dar "parca ncep sa ma simt mai bine...". S e urca amndoi n trasura si acelasi birjar i duce "spre padure, pe drumul al mai lun g", timpul fiind definit si acum de alte dimensiuni("mna ncet. Nu ne grabim..."). Gavrilescu intra ntr-o stare superioara, a visului("as crede ca visez"), singura care permite omului sa acceada n lumea spirituala: "Toti visam [...] Asa ncepe. Ca ntr-un vis...". Semnificatii: Nuvela ilustreaza aspiratia omului sensibil, o artistului de a ati nge absolutulprin propria menire: "Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pia n. Dar eu traiesc pentru arta pura". Setea omului superior de a atinge absolutul n cunoastere este asemanatoare cu aceea a Iui Dionis din nuvela eminesciana: "Ia ta o ocazie ca sa-ti mbogatesti cunostintele" (si spusese Gavrilescu atunci cnd int rase n bordeiul tigancilor). Dorinta de a patrunde n Shambala presupune lupta (tre buie sa fii tnar, puternic si Gavrilescu este istovit), trebuie sa ai curaj ( si lui Gavrilescu "i e frica") si trebuie sa fii ncarcat de iubire (si el nu se mplini se erotic). Nuvela exprima drama unui ratat, a unui om ce s-a lasat dominat de p rofan, de viata monotona care-1 apasa, de banalitatea simbolizata de caldura suf ocanta. Deoarece este o specie epica de ntindere medie, cu un singur plan narativ, un con flict concentrat, cu personaje puternic Individualizate, opera literara "La tiga nci" de Mircea Eliade este o nuvela. Ca n orice nuvela fantastica, n aceasta creat ie literara se manifesta arta echivocului, a ambiguitatii, realizata din mbinarea realului cu irealul. Fantasticul nuvelelorscrise de Mircea Eliade dupa razboi aduc n prim plan persona je care traiesc experiente insolite. Referindu-se la aceasta proza fantastica, D umitru Micu afirma: "Pe diferite cai, unor insi comuni li se revela sacrul. Respec tivii devin actorii unor ntmplari care, fara a fi palpitante, excelnd chiar prin ba

nalitate, unele i smulg pna la urma din iluzie, din insignifiant, din profan si i rta pe celalalt tarm, al permanentelor".